CAPITOLUL II

CALCULUL TEHNOLOGIC DE DIMENSIONARE A

SCHIMBĂTORULUI DE CĂLDURĂ (SUPRAFAŢA DE SCHIMB
DE CĂLDURĂ – CALCULUL TERMOTEHNIC)

Atât construcţia cît şi calculul termic al schimbătoarelor de căldură di fe ră destul

de mult de la un aparat la altul. De aceea este foarte important să se stabilească o metodă
generală de calcul termic, care să poată fi aplicată cu siguranţă pentru oricare schimbător
de căldură, în funcţie de datele iniţiale existente.
Din acest punct de vedere, calculul termic al schimbătoarelor de căldură poate fi
redus la două elemente principale : calculul de proiectare şi calculul de verificare.
Calculul termic de proiectare se efectuează la proiectarea schimbătoarelor de
căldură. In acest calcul, regimul termic al aparatelor fiind dat, (după stabilirea debitelor
de agenţi termici şi a regimului de temperaturi) principala problemă este determinarea
dimensiunilor suprafeţei de încălzire a aparatului.
Calculul termic de verificare se efectuează pentru a se stabili posibilitatea de folosire a
aparatelor existente sau standardizate, fabricate de uzine pentru schimbătoarele de
căldură în funcţiune. In acest calcul, pentru anumite dimensiuni şi condiţii de funcţionare
date, determinate de regimurile tehnologice şi termotehnice ale producţiei, se cere să se
determine debitul real al aparatelor instalate şi corespondenţa acestuia cu debitul
necesar. Cu alte cuvinte, scopul calculului termic de verificare a schimbătoarelor de
căldură este alegerea condiţiilor care le asigură funcţionarea în regim optim. Calculul
termic de verificare capătă o mare importanţă în legătură cu elaborarea măsurilor pentru
raţionalizarea gospodăriei termice a întreprinderii industriale şi măririi productivităţii
echipamentului termic. Acest calcul trebuie însoţit de analiza cea mai amănunţită a
rezultatelor obţinute.El trebuie efectuat, de regulă, în mai multe variante, ceea ce va
permite o alegere mai fundamentată a regimului optim de funcţionare a aparatului dat.
Aceasta trebuie să constituie principala problemă a normării echipamentului termic
industrial.
Calculul termic de verificare trebuie efectuat, de obicei, mai frecvent decât cel de
proiectare.Calculul termic al schimbătoarelor de căldură este strâns legat de calculul
hidrodinamic şi de cel constructiv. Unele probleme importante (alegerea vitezei optime
de deplasare a agenţilor termici, a diametrului şi a lungimii ţevii etc), se rezolvă de obicei
prin efectuarea concomitentă a acestor calcule.

1. Date iniţiale

1. Circuitul in manta
Mediul de lucru = distilat de vid (petrol)
Temperatura de intrare = 200 °C
Temperatura de ieşire = 90 °C
Presiunea maximă admisibilă de lucru = 6 bar = 0.6 MPa
Debitul = 46 t / h

2. Circuitul tubular (în ţevi )

Mediul de lucru = ţiţei

1
 Temperatura de intrare = 30 °C
Temperatura de ieşire = 85 °C
Presiunea maximă admisibilă de lucru = 11 bar = 1.1MPa
Debitul = 115 t / h

2. Bilanţul termic

Ţiţeiul se preîncălzeşte de la 30 °C la 85 °C, prin răcirea distilatului de vid de la

200 °C la 90 °C.
Entalpia ţiţeiului şi a fracţiilor petroliere lichide se calculează cu relaţia:

(


15
i =  2.964 −1.332d15 ) ( 15 2 
t + 0.003074 − 0.001154d15 ) (
t  0.0538k +0.3544

)
1. Pentru petrol:
15
d15 = 0.786

k = 12
Entalpia agentului cald va fi:

( ) ( ) (
ic =  2.964 − 1.332 ⋅ 0.786 t + 0.003074 − 0.001154 ⋅0.786 t2  0.0538 ⋅2 +0.3544
  )
La intrare temperatura este:
t = tc1 = 200o C

( )
ic1 = 1.91 ⋅ 200 + 0.00215 ⋅ 2002 ⋅1 = 468kJ / kg

La ieşire temperatura este:

t = tc 2 = 90o C

( )
iC 2 = 1.91 ⋅ 90 + 0.00215 ⋅ 902 1 =189.3kJ / kg

2. Pentru ţiţei:
15
d15 = 0.868

k = 11.8
La intrare temperatura este:
t = tr1 = 30o C
Entalpia agentului rece va fi:

2
 ( )
ir1 = 1.8 ⋅ 30 + 0.002 ⋅ 302 0.989 = 55.8kJ / kg

3. Fluxul termic

(
Q = mc ic1 − ic 2 kJ / h)
unde: mc = debitul de petrol [kJ/h]
ic1 = entalpia petrolului la intrare [kJ/kg]
ic2 = entalpia petrolului la ieşire [kJ/kg]

( )
Q = 4.6 468 − 189.3 = 12.834 ⋅106 kJ / h = 3.565 ⋅106 W

Temperatura de ieşire a ţiţeiului se calculează astfel:

( )
ir 2 = 1.8t + 0.002t 2 ⋅ 0.989 = 468kJ / kg

0.00199t + 1.788t 2 − ir 2 = 0

Q
ir 2 = ir1 +
mr
unde: mr = masa agentului rece (ţiţei)
12.834 ⋅ 106
ir 2 = 55.8 + = 167.4kJ / kg
1.15 ⋅ 106
Relaţia ir2 = f(t) devine:
0.00199t + 1.788t 2 − 167.4 = 0

−1.788 ± 3.2 + 4 ⋅ 0.00199 ⋅167.4

t= =85o C
0.004
t = tr2 = temperatura fluidului la ieşire
t = 85 oC (conform temei)

Temperaturile calorice si proprietăţile fizice ale fluidelor

1. Temperaturile calorice
petrol
tc 2 = 90o C ←
 tc1 = 200o C

titei
tr1 = 30o C 
→ tr 2 = 85o C

3
 ∆tcc = tc1 − tr 2 = 200 − 85 =115o C

∆tcr = tc 2 − tr1 = 90 − 30 = 60o C

∆tcc − ∆tcr 115 − 60 55 55

∆tml = = = = =84.6o C
∆tcc 115 ln1.916 0.6502
ln ln
∆tcr 60

Factorul caloric se calculează cu relaţia:

∆tml − ∆tcr 84.6 − 60
Fc = = =0.447
∆tcc − ∆tcr 115 − 60

Temperaturile calorice se calculează cu relaţia:

(
tc = tc 2 + Fc tc1 − tc 2 )
(
tc = 90 + 0.447 200 − 90 = 139o C )
Se calculează media aritmetică între tc1 şi tc2, astfel t va fi:
tc1 + tc 2 200 + 90
t= = =145o C
2 2

(
tr = tr1 + Fc tr 2 − tr1 )
( )
tr = 30 + 0.447 85 − 30 = 54.6o C

Se calculează media aritmetică între tc1 şi tc2, astfel t va fi:

tr1 + tr 2 85 + 30
t= = = 57.5o C
2 2

2.Proprietăţile fizice ale temperaturilor calorice

Pentru petrol:

- densitatea ρ = 790 kg / m3
- căldura specifică c = 2.4 kJ / kg
- conductivitatea termică λ = 0.1275 W / m oC
- vâscozitatea dinamică μ = υ · ρ = 0.0007 kg / ms

4
Căldura specifică se determină cu următoarea formulă:


( 15
c =  2.964 − 1.332 d15 ) ( 15
+ 0.003074 − 0.001154d15 ) 
(
tc  0.0538k +0.3544

)
Pentru petrol se cunosc:
15
d15 = 0.786

k = 12

tc = 139o C
Deci, căldura specifică va fi:

( ) ( ) (
c =  2.964 − 1.332 ⋅ 0.786 + 0.003074 − 0.001154 ⋅0.786 139  0.0538 12
 
⋅ +0.3544 )
c = 2.4 kJ / kg o C
Conductivitatea termică se determină cu următoarea formulă:
0.1172 − 6.33 ⋅ 10−5 ⋅t
λ= 15
d15
Pentru petrol, conductivitatea termică va fi:
0.1172 − 6.33 ⋅ 10−5 ⋅139
λ= =0.127W / mo C
0.786

Pentru ţiţei:

- densitatea ρ = 880 kg / m3
- căldura specifică c = 1,958 kJ / kg
- conductivitatea termică λ = 0.1236 W / m oC
- vâscozitatea dinamică μ = υ · ρ = 0.0264 kg / ms

Pentru spaţiul tubular, ţiţei se cunosc:

15
d15 = 0.868

k = 11.8

tr = 54.6o C
Deci, căldura specifică va fi:

5
 ( ) ( ) (
c =  2.964 − 1.332 ⋅ 0.868 + 0.003074 − 0.001154 ⋅0.868 54.6  0.0538 11.8
 
⋅ +0.3544 )

c = 1.8kJ / kg o C
Pentru ţiţei, conductivitatea termică va fi:
0.1172 − 6.33 ⋅ 10−5 ⋅ 54.6
λ= =0.1236W / mo C
0.868

Stabilirea geometriei schimbătorului

Se admite schimbător cu cap flotant cu următoarele caracteristici:

- cu un pas în manta;
- cu patru paşi în spaţiul tubular, ţinând cont că în ţevi este ţiţei.
Diferenţa medie între fluide se calculează cu relaţia:
M = ∆tc 2 − ∆tr 2 = 110 2 −552 =123

M 123 123 123

∆t = = = = =70.446o C
∆t M + ∆tm + M 115 +60 +123 ln 5.73 1.746
ln ln
∆t M + ∆tm − M 115 + 60 − 123

Calculul suprafeţei de schimb de căldură

Q  2
As = m
ked ⋅ ∆t  
unde: Q = fluxul termic
Q = 3.565 · 106 W
ked = coeficientul global de schimb de căldură
ked = 200 W / m2 oC (se alege din [1], tabel,pag 197)
3.565 ⋅10 6
As = = 263m 2
200 ⋅ 70.446
Se adoptă diametrul interior al mantalei Φi = 1000 mm.
Ţevile sunt dispuse în triunghi cu diametrul Φ25 x 2.5 şi pasul p = 32 mm.
Se adoptă numărul maxim de ţevi ce se pot monta, n=656bucăţi,având în vedere şi
lungimea ţevilor l = 6000 mm ([1], tabel 3.1, pagina 174).
Suprafaţa reală de transfer de căldură se va determina din relaţia:
S = π ⋅d ⋅l ⋅n

6
 S = π ⋅ 25 ⋅ 6000 ⋅ 656 = 298m 2
Astfel, se aleg tuburi cu următoarele dimensiuni:
- lungimea ţevilor, l = 6000 mm;
- diametrul exterior, de = 25 mm;
- diametrul interior, di = 20 mm.
Aşezarea ţevilor se va face in triunghi echilateral, cu latura de 32 mm.

Calculul coeficienţilor de transfer de termic

1. Calculul coeficientului interior de schimb de căldură

mr ⋅ 4 N p
w= m / s 
ρ ⋅ π ⋅ di2 ⋅ n  

unde: - w = viteza de deplasare a ţiţeiului în tuburi

- mr = debitul de ţiţei, mr = 115000 / 36000 kg / sec
- ρ = densitate, ρ = 880 kg / m3
- di = diametrul interior al tuburilor, di = 20 mm
- n = numărul de tuburi, n= 656 buc
Rezultă:
11500 ⋅ 4 ⋅ 4
w= = 0.78m /s
880 ⋅ π ⋅ 0.02 2 ⋅ 656
Pentru fluidele care circulă prin tuburi se calculează valoarea criteriului Re, astfel:
di ⋅ w ⋅ ρ
Re =
µ
unde: - w = viteza de deplasare a ţiţeiului în tuburi, w = 0.78 m /s
- ρ = densitate, ρ = 880 kg / m3
- di = diametrul interior al tuburilor, di = 0.020 m
- μ = vâscozitate dinamică, μ = υ · ρ = 0.0264 kg / ms
0.02 ⋅ 0.78 ⋅ 880
Re = = 523
0.0264
Re = 523 – regim laminar
În funcţie de valoarea Re se alege relaţia pentru calculul coeficientului de convectie
interior.
cp ⋅ µ
Pr =
λ
unde: - cp = 1.958 kJ / kg oC, calculat pentru ţiţei la temperatura tr = 54.6
o
C

7
 - λ = conductivitate termică pentru ţiţei, λ = 0.1236 w / m oC
- μ = vâscozitate dinamică, μ = υ · ρ = 0.0264 kg / ms

1.958 ⋅ 0.0264 ⋅10 3

Pr = = 418
0.1236
Se aplică relaţia:
 1  0.14
  d  3   µ 
H u = 1.86 Re⋅ Pr ⋅   
 
  l    µp 
 

λ
αi = ⋅ Hu
di

 1 
0.1236   0.002  3 
αi = ⋅ 1.86 523⋅ 418⋅    = 103W / m 2oC
0.002   6  
 
Pentru lipsa depunerilor se va tine seama de raportul:
0.14
 µ 
  =1
 µ 
 p 

2. Calculul coeficientului exterior de schimb de căldură

0.14
 µ 
1 α e ⋅ de
H u = C ⋅ Re n⋅ Pr 3   =
µ  λ
 p 
di ⋅ we ⋅ ρ
Re =
µ
unde: - di = 0,02 m
- we = viteza de curgere distilat vid
- ρ = 790 kg / m3
- μ = 7 · 10-4 kg / ms
Secţiunea de curgere în manta se calculează cu relaţia:
Di  2 
(
s = x s − de ) m
s  
unde: - x = distanţa între şicane, x =0.4 m
- s = pasul ţevilor, s = 0.032 m

8
 - de = diametrul tuburilor, de = 0.025 m
- Di = diametru interior manta, Di = 1 m
1
(
s = 0.4 0.032 − 0.025 ) 0.032 = 0.07875m 2
mc
we = m / s 
ρ ⋅s  

46000
we = = 0.21m /s
850 ⋅ 0.07875 ⋅ 3600

0.025 ⋅ 0.21 ⋅ 790

Re = = 5854 ≥ 5000
0.0007
Pentru Re > 5000, Din tabel 3.41 , pagina 205, [2] , se aleg: C = 0.351 şi n =
0.55.
cp ⋅ µ
Pr =
λ
unde: - cp = 2.4 kJ / kg oC, calculat pentru ţiţei la temperatura tr = 139 oC
- λ = conductivitate termică pentru ţiţei, λ = 0.1275 w / m oC
- μ = vâscozitate dinamică, μ = υ · ρ = 0.0007 kg / ms
2.4 ⋅ 0.0007 ⋅ 10 3
Pr = = 13.2
0.1275
Se aplică relaţia:
0.14
 µ 
H u = C ⋅ Re⋅ Pr1/ 3 ⋅  
µ 
 p 
λ
αe = ⋅ Hu
de
Pentru lipsa depunerilor se va tine seama de raportul:
0.14
 µ 
  =1
 µ 
 p 
0.1275 1
αe = ⋅ 0.351⋅ 5854 0.55⋅ 13.2 3⋅ 1= 500 W / m2 oC
0.025

Calculul coeficientului global de schimb de căldură fără depuneri

9
 1
ke = 0.14
1  µ  de 1
⋅  ⋅ +
αi  µp  di α e
 

1
ke = = 71
1 25 1
⋅ 1⋅ +
103 20 500
Se calculează diferenţa de temperatură intre temperatura calorică şi temperatura
peretelui, astfel:

∆te =
(
ke ⋅ tc − tr )
αe

∆te =
(
71 ⋅ 139 − 54.5 ) = 12o C
500

Temperatura peretelui se calculează cu relaţia:

t p = tc − ∆te

t p = 139 − 12 = 127 o C
Se determină astfel :
- vâscozitatea ţiţeiului la tp : υ = 0.005 kg / ms
- vâscozitatea distilat de vid la tp : υ = 0.001 kg / ms
0.14 1/ 3
 µp    d 
αi   = 1.86 Re⋅ Pr ⋅  i 
 L 
 µ    
  
1/ 3
  d 
1.86 Re⋅ Pr ⋅  i 
  L 
αi =  W / m 2oC 
 µp 
0.14  
 
 µ 
 
1/ 3
  0.02 
α i = 1.86 523 ⋅ 418 ⋅   = 546W / m 2oC
  6 


10
 0.14
λ  µ 
α ec = ⋅ C ⋅ Ren ⋅ Pr1/ 3 ⋅  
de  µ 
 p 
0.14
0.1257  0.0007 
α ec = ⋅ 0.351⋅ 58540.55 ⋅ 13.21/ 3 ⋅   = 350W / m2 oC
0.025  0.001 

Calculul coeficientului global de schimb de căldură

Din tabelul 2.2, pagina 64 se stabileşte conductivitatea termică a peretelui λ =

40W/moC.
1
ke =
1 de d de d 1
⋅ + Rdi ⋅ e + ln e + Rde ⋅
α i di di 2 ⋅λ 0 di αe
unde:
Rdi = rezistenţa depunerilor în tuburi, Rdi = 0.00018 m oC / W
Rde = rezistenţa depunerilor în tuburi, Rde = 0.00018 m oC / W
1
ke = = 177W / m 2oC
1 25 25 25 25 1
⋅ + 0.0018 ⋅ + ln + 0.0018⋅
103 20 20 2 ⋅ 0.1275 20 500

Verificarea ariei necesare de schimb de căldură

Q m 2 
Aed =
ked ⋅ ∆t  

3.565 ⋅10 6
Aed = = 286m 2
177 ⋅ 70.446

Aef = π ⋅ d e ⋅ L ⋅ n m 2  Aef = π ⋅ 0.025⋅ 5.836⋅ 656 = 298m 2

 

11