Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan, care v-a fost baci până la adânci

bătrâneţe... că Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e

a voastră, ci a urmaşilor voştri şa urmaşilor urmaşilor voştri în veacul
vecilor... Ah!... Nimic... Bătrân, bolnav şi neputincios... Mantia asta e
prea grea... So poarte altcineva mai tânăr... (Mişcare în mulţime.
Mirare.) Bogdane!... (I-o pune pe umeri.) Şi voi, mărturie a ceea ce aţi
văzut, spuneţi ţării (tunetele se înteţesc) că voinţa mea e să se ungă
Bogdan de când sunt în viaţă... Că voinţa mea ş-a ei a fost pururea
una... (Capetele boierilor se pleacă în semn de ascultare.) Signore, dă-
mi mâna. (Ştefan trage pe Bogdan spre tronul Moldovei.) Bogdane...
vino... suie-te... aşează-te... pune coroana... Bine... (Îngenunche.)
Doamne, binecuvântează... (Dă să-i sărute mâna.) Ah!... (Se rostogoleşte
de pe treptele tronului în braţele Mariei ş-a doftorului Cesena.)
(Testamentul lui Stefan cel Mare)

In acest fragment al ultimelor cuvinte spuse de marele Domnitor, in

opera “Apus de Soare” de Barbu Stefanescu Delavrancea redau
credinta si patriotismul lui Stefan cel Mare. Din fraza “Moldova n-a fost
a stramosilor mei, n-a fost a mea si nu e a voastra, ci a urmasilor vostri
si a urmasilor urmasilor vostri in veacul vecilor…” putem observa
dragostea sa fata de neam si speranta ca urmasii sai sa traiasca intr-o
tara infloritoare si sa nu aiba parte de nefericiri. Fiecare fapt eroic,
fiecare jertfa umana, fiecare lupta dusa a fost pentru copii tarii, pentru
viitor. El se roaga de boieri pentru a salva Moldova si pina in ultima
clipa isi etaleaza iubirea fata de patrie si de popor. Un alt aspect al
testamentului sau este momentul cind il trage pe Bogdan spre tron.
Aceasta ar reprezenta dorinta sa ca Bogdan sa fie urmatorul Domnitor.
„Vino, suie-te, pune coroana...” In acest mod, il inscauneaza in mod
neoficial si declara fata de boieri ca aceasta este dorinta sa. Vrea ca
poporului sa i se dezvaluie aceasta ultima dorinta a sa. El spera ca toti
martorii sa ii dea crezare si ascultare, spunind „Tineti minte cuvintele
lui Stefan, care v-a fost baci pina la adinci batrinete...”, aducindu-le
aminte oamenilor de faptele si jertfele sale pentru Tara Moldovei. In
general, este un moment emotionant, iar Stefan incearca sa fie cit mai
convingator, iar boierii il asculta in mod respectuos. Scena este
melodramatica, plina de sentimente si emotii, in primul rind, pentru ca
toti simt ca sfirsitul i se aproprie marelui Domnitor, dar in al doilea rind,
din cauza ca discursul a fost rostit din toata fiinta, cu toata suflarea,
din tot sufletul.