Sunteți pe pagina 1din 4

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Demonstratie

Lucian Blaga

Lucian Blaga este, alaturi de Tudor Arghezi si Ion Barbu, unul dintre cei mai
importanti reprezentanti ai modernismului interbelic.
Modernismul reprezinta o tendinta de innoire a literaturii si de respingere a
vechiului, a traditiei etc. Include mai multe curente artistice si literare inovatoare
precum simbolismul, expresionismul, dadaismul etc. In literaturatura romana,
aceasta directie este promovata de Eugen Lovinescu prin intermediul revistei si al
cenaclului “Sburatorul”. Acesta sustine teorii precum cea a imitatiei si a
sincronismului.
Principalele elemente ale liricii moderniste sunt intelectualizarea emotiei,
ambiguitatea, metaforismul, structura libera a versului si abordarea marilor teme ale
existentei umane.
Poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” deschide volumul de
debut al poetului Lucian Blaga, “Poemele Luminii” din 1919. Este o arta poetica
moderna deoarece reprezinta o meditatie pe tema cunoasterii si a crezului artistic.
Face parte alaturi de “Testament” de Tudor Arghezi si “Joc secund” de Ion Barbu din
seria artelor poetice moderne ale liricii interbelice.
Ideile poetice ilustrate aici se vor regasi ulterior si in alte volume blagiene si isi
vor gasi corespondenta in plan filosofic in lucrarea “Cunoasterea luciferica” din
1933. Aici, poetul si filozoful Blaga face distinctia intre cunoasterea
paradisiaca,de tip logic, rational si care vrea sa descifreze misterul, si
cunoasterea luciferica ce nu are ca scop lamurirea misterului, ci sporirea lui cu
ajutorul imaginatiei poetice a trairii interioare.
Optiunea lui Blaga merge in sensul cunoasterii luciferice, deci al adancirii
misterului si al protejarii tainei prin creatie. Rolul poetului nu este de a
descifra tainele lumii, ci de a le proteja prin trairea interioara si prin contemplarea
formelor concrete prin care aceasta se infatiseaza.
Tema poeziei o reprezinta deci, atitudinea poetica in fata marilor taine ale
universului.
Textul poetic organizandu-se intr-o confesiune, observam lirismul profund
subiectiv al textului realizat prin prezenta marcilor lexico-gramaticale ale
subiectivitatii: pronume personale la persoana I singular, verbe la persoana I
singular, topica afectiva.
Titlul este identic cu incipitul poeziei, constituit dintr-o propozitie dezvoltata.
Observam marcile gramaticale ale prezentei eului liric, respectiv pronumele
personal de persoana I singular “eu” asociat cu forma negativa a verbului “strivesc”.
Metafora “corola de minuni a lumii” trimite spre misterele universului pe care eul
liric vrea sa le protejeze, atitudine izvorata din iubire.
Incipitul poeziei reia titlul, exprimand concentrat, cu ajutorul verbelor la forma
negativa “nu strivesc” si “nu ucid”, atitudinea poetica fata de tainele lumii: refuzul
cunoasterii logice,rationale. Verbele se asociaza cu metafora “calea mea”, cu sensul
de destin al creatorului si apoi enumeratia: “in flori, in ochi, pe buze, ori morminte”.
Termenii enumeratiei reprezinta metafore cu valoare simbolica: flori-frumosul,
efemerul; ochi-cunoastere, contemplatie; buze-iubire, rostire; morminte-eternitate,
moarte.
Cea de-a doua secventa a poeziei este mai ampla si se construieste pe baza
unor relatii de opozitie intre “eu”-“altii”, “lumina mea”-“lumina altora”.
Metafora luminii este emblematica pentru opera poetica a lui Blaga si
sugereaza cunoasterea. Aici se realizeaza opozitia intre “lumina altora”, cunoasterea
de tip logic, rational, ce “sugruma vraja nepatrunsului ascuns/ in adancimi de
intuneric” si “lumina mea”, cunoasterea poetica, intuitiva, care nu numai ca “nu
striveste,nu ucide” ci mai mult decat atat sporeste, mareste, imbogateste tainele
lumii.
Verbele la timpul prezent sunt dispuse in serii antonimice si sugereaza
optiunea pentru una sau alta dintre cele doua forme ale cunoasterii.
Antiteza dintre eul liric si “altii” este marcata si grafic, dar si prin conjunctiva
adversativa “dar”: “dar eu/ eu cu lumea mea, sporesc a lumii taina”.
Atitudinea eului liric este evidentiata si de ampla compozitie asezata intre linii
de pauza: “si-ntocmai cum cu razele ei albe,luna/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/
mareste si mai tare taina noptii,/ asa imbogatesc si eu intunecata zare/ cu largi fiori
de sfant mister”.
Finalul poeziei constituie cea de-a treia secventa cu rol conclusiv. Motivatia
actului creatiei sta in iubirea pentru misterele universului: “caci eu iubesc/ si flori, si
ochi, si buze, si morminte.”.
Enumeratia de la inceputul poeziei apare in final, de data aceasta insotita de
adverbul de intensivitate “si”, exprimand puterea de cuprindere si de iubire a
poetului.
La nivelul expresiei poetice, observam folosirea unor tehnici si procedee
specific modernismului. Metafora revelatorie care incearca sa evidentieze un mister
esential, dar si metafora plasticizanta care de concretete faptului, libertatea
absoluta a versului, eliberat de rigorile clasice si sustinut de ingambament sunt
cateva dintre elementele novatoare pe care poetul le aduce in lirica interbelica.
In concluzie, poezia “Eu nu strives corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga
este o arta poetica moderna, in care interesul autorului trece de la principiile tehnice
poetice la relatiile poet-lume si poet-creatie. Creatia este un mijlocitor intre eul liric
si lume, iar sentimental este acela de contopire cu misterele universului, cu esenta
lumii.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii


Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii


şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.