STRESUL ÎN PROFESIA DE POLITIST

Stefania Cristiana Dumitru

*Lucrarea de faţă a pornit de la simpla observaţie conform căreia

profesia de poliţist este saturaăa în situaţii de muncă ce duc la
intensificarea stressului.
În consecinţă, devine imperioasă necesitatea reducerii impactului
unor asemenea situaţii şi asigurării robusteţii psihice a lucrătorilor de
politie. În acest sens, în ţări precum Marea Britanie şi S.U.A au fost
organizate ateliere de lucru focalizate pe problematica stressului pentru a
oferi poiţtiştilor cel puţin bagajul de cunostinte şi abilităţi de a trăi într-o
manieră cât mai puţin stressantă, ceea ce poate constitui pentru noi un
model sau, eventual, un punct de plecare.

I. Situatii de munca, specifice profesiei de politist, ce duc la

intensificarea stressului
Profesia de politist este recunoscuta ca fiind saturata cu factori
stressori si presupune o multitudine de situatii de munca ce duc la
intensificarea stressului:
- aparitiile la procese;
- aducerea la cunostinta rudelor a vestii decesului cuiva;
- factori organizationali, cum ar fi modalitatea �n care se desfasoara
sustinerea din partea managerilor si supra�ncarcarea de sarcini;
- situatiile �ncarcate din punct de vedere emotional
- situatii ce apar �n cadrul interactiunilor dintre politisti si ,,clientii"
lor. Aceasta �ntruc�t, adesea, politistii sunt victimele infractiunilor, sunt
implicati, �ntr-un fel sau altul, �n diverse accidente, sunt afectati de
disparitia vreunui copil. Pe de alta parte, ar putea fi suspectati ca au
�ncalcat legea si chiar arestati.
�n orice caz, este de retinut faptul ca activitatea politistilor are un
puternic ecou emotional, iar aceasta traire emotionala se manifesta, de cele
mai multe ori, ca furie si m�nie.
Trebuie, de asemenea, retinut ca nu doar politistii sunt afectati de
activitatea profesionala de zi cu zi, ci si colegii si familiile lor, chiar daca
adesea elementul declansator al faptului ca activitatea profesionala �i
afecteaza si pe ceilalti nu pare sa aiba legatura cu aceasta.

II. Descrierea atelierelor de lucru organizate �n cadrul

institutiei politiei din alte tari
 O strategie de interventie av�nd ca obiect managementul stressului
ar trebui sa se adreseze caracteristicilor psihice ale subiectilor si aspectelor
emotionale specifice muncii de politie.
Un argument �n acest sens este studiul �n cadrul caruia au
participat politisti americani, c�nd s-a urmarit dezvoltarea abilitatilor
emotionale ale acestora, ceea ce a avut drept consecinta ameliorarea
performantelor �n toate aspectele cuprinse de munca de politie. Premisa
acestui studiu a fost ca, daca politistii �nvata sa �nteleaga propriile
emotii si sa faca fata acestora si, de asemenea, sa �nteleaga emotiile
altora, atunci vor trai experientele presupuse de munca lor �ntr-un mod
mai putin stressant.

În cadrul politiei din Marea Britanie, au fost organizate ateliere de

lucru ce au inclus o serie de exercitii experentiale (meditatie, tehnici de
vizualizare, biofeedback), prezentarea unor referate av�nd ca obiect
raspunsurile biologice si emotionale la stress, modul de percepere a
evenimentului si managementul m�niei prin restructurare cognitiva.
Lu�nd ca reper urmatoarea definitie a stressului - experienta traita de
subiect atunci c�nd percepe ca solicitarile depasesc resursele personale si
sociale pe care acesta este capabil sa le mobilizeze, vor fi expuse �n
continuare concluziile muncii depuse de-a lungul anilor de diversi
specialisti �n domeniu despre modul �n care este perceput evenimentul
"stressant" si managementul furiei (ca expresie a stressului) prin
restructurare cognitiva.

1. Modul de percepere a evenimentului

A experimenta o anumita emotie este o chestiune de alegere.
Argumentele pot fi gasite �n experienta unor alte culturi (altele dec�t
cultura occidentala), �n tehnicile de management al stressului, �n actorie,
toate acestea dovedind ca ipoteza lipsei controlului asupra emotiei este
nula.
Multe din aceste tehnici au ca puncte de pornire �ntelegerea modului
�n care au loc �nvatarea, memorarea, si declansarea comportamentelor si
considerarea faptului ca oamenii se afla �ntr-o continua schimbare, ca
nivelurile de constientizare atinse sunt fluide si variaza, ca nivelurile de
activare percepute si preferate se schimba.
Fundamentul teoretic al celor expuse, asa cum este prezentat de Apter,
consta �n existenta unor categorii de stari / stiluri meta-motivationale, care
nu sunt altceva dec�t rezultatul �mpletirii valorilor de factura afectiva si
a modalitatilor de a experimenta lumea. Este vorba despre patru stari /
stiluri bipolare, descrise ca niste axe, care reprezinta continuumuri �ntre
extremele urmatoare: 1. a te simti jucaus (a fi �ntr-o forma ludica) / a fi
serios; 2. conformism / nevoia de schimbare; 3. a intra �n rol de
competitor / sustinator; 4. autocentrare / allocentrare;
Chiar daca, teoretic, exista infinite posibilitati de stari / stiluri, oamenii
prefera si selecteaza anumite combinatii de stari, care se reflecta �n
maniera de �nvatare, memorare, comportament si care se �mpletesc. �n
orice moment, oamenii se afla �ntr-una din cele doua extreme ale fiecarei
stari, �n orice combinatie posibila. Astfel, se explica cum apreciem o
experienta ca fiind placuta �ntr-o ocazie, dar neplacuta cu alta ocazie.
�n general, oamenii �si manifesta preferinta pentru una sau alta din
componentele perechii bipolare, ceea ce se poate reflecta �ntr-un anume
pattern, dar exista si momente �n care are loc comutarea pe cealalta
componenta. Se �nt�mpla asa ca urmare a interventiei unuia sau chiar
tuturor dintre urmatorii trei factori, cu conditia sa fie suficient de puternici
pentru a-i depasi pe aceia care actioneaza �mpotriva schimbarii: 1.
evenimentele sau asteptarile / montajele afective; 2. frustrarea (�n cazul
�n care, afl�ndu-ne �ntr-o anumita stare, nu putem obtine rezultatul
dorit si, dupa un timp, pur si simplu, adoptam starea opusa); 3. saturatia,
care apare atunci c�nd o persoana s-a aflat ceva vreme �n aceeasi stare.

�n plus, se poate spune chiar ca intervine, �ntr-un anume grad, controlul

constient. Ilustrative sunt, �n acest sens, exemplele atletilor si
performerilor.

�n literatura de specialitate, aceste cunostinte sunt reunite �n teoria

comutarii. Prin comutare sau trecerea de la o stare la alta se explica cum de
modul de a percepe stressul variaza at�t de mult, nu doar de la un individ
la altul, ci chiar c�nd vine vorba despre una si aceeasi persoana. Totul
depinde de componenta combinatiei active la un moment dat. Astfel,
putem �ntelege de ce performanta este asociata at�t cu niveluri ridicate
de activare / mobilizare, c�t si cu niveluri reduse de activare / mobilizare.
Totul depinde de starea / stilul meta-motivational �n care persoana se afla
�n acea ocazie.

2. Restructurarea cognitiva

Restructurarea cognitiva �nseamna reorganizarea modului �n care

percepem lumea, ceea ce implica o foarte mare doza de subiectivism.
Suntem subiectivi atunci c�nd acordam tot felul de semnificatii
remarcilor din partea celorlalti, fie ca sunt prieteni sau doar colegi, chiar
daca nu exista nici o intentie ascunsa �n acestea. �n acest caz, este
foarte clar ca ne aflam �n fata unui exemplu de g�ndire irationala.

Alte asemenea "mostre" de g�ndire irationala ar fi : "Aceasta situatie este

total lipsita de speranta"; "De ce mi se �nt�mpla mereu chestii dintr-
astea?"; "N-am nici o sansa sa termin acest proiect la timp!"
�ntrebarile care se impun �n asemenea momente sunt: 1. Ce simt c�nd
fac o asemenea remarca? 2. As spune ca remarca mea este �ntocmai si
�n �ntregime adevarata? 3. Aceasta remarca m-a facut sa ma simt mai
bine sau mai rau, tin�nd cont de faptul ca ma simteam deja un pic stressat
/ a?

Sunt doar c�teva exemple �n care propria g�ndire actioneaza

�mpotriva noastra �n situatii care pot genera stress, dar nu-l genereaza
automat. Majoritatea reactiilor de stress traite rezulta din propriul mod de
g�ndire. Tocmai de aceea, orice interventie de management al stressului
parcurge urmatoarele etape: 1. �nvatarea modalitatii de recunoastere a
g�ndurilor distorsionate; 2. schimbarea g�ndurilor distorsionate prin
achizitia modului de combatere a afirmatiilor irationale; 3. managementul
m�niei, folosind tehnici cognitive; 4. punerea �n practica a noilor
abilitati �nvatate �n situatii din viata de zi cu zi.

�nvatarea modalitatii de recunoastere a g�ndurilor distorsionate

Robert Sapolsky, specialist �n tehnicile de management al stressului, este
de parere ca sursa primara / factorul primar al instalarii stressului tine de
natura umana, de faptul ca putem g�ndi despre felul �n care g�ndim ca
urmare a posibilitatii noastre de a pastra o imagine / o informatie �n
minte at�t timp c�t dorim. De aceea, spre deosebire de noi, animalele,
care nu pot realiza acest lucru, nu se �mbolnavesc de ulcer. De�ndata ce
pradatorul a iesit din c�mpul sau perceptiv, animalul l-a uitat. Cu alte
cuvinte, sunt alertate de pradator exclusiv c�nd acesta este prezent. �n
schimb, noi, oamenii, putem pastra vii �n minte g�ndurile despre tot
felul de "pradatori", �n orice caz, despre toata gama de probleme. Din
fericire, suntem capabili si sa ne imaginam solutiile la aceste probleme.
Avem incredibila putere de a ne imagina cum sa ne schimbam
comportamentul pentru a functiona mai bine �n viitor.

Abilitatea de auto-observatie poate fi at�t o binecuv�ntare, c�t si un

blestem. C�teodata, folosim aceasta abilitate pentru a ne razg�ndi, a ne
submina si a critica lucrurile pe care le facem. Actionam si reactionam
simultan. Auto-observatia ne poate elibera de stress sau ne poate
condamna pe viata la perturbari emotionale si fram�ntare.

�n acest context, Albert Ellis scria: "Cu c�t alegem mai mult sa ne
folosim puterea de constientizare pentru a ne analiza scopurile si dorintele,
cu at�t mai mult ne �ntarim liberul arbitru si capacitatea de a decide
singuri. Abilitatea de auto-observatie se concretizeaza / se materializeaza
�n demersul de dialog interior. Prin acest dialog interior, pe de o parte,
putem "sa ne furam singuri caciula", spun�ndu-ne lucruri de genul "Nu
voi reusi niciodata nimic", iar pe alta parte, ne putem mentine �n directia
scopurilor noastre �n felul urmator: "Pot obtine tot ce vreau daca
muncesc din greu si ram�n concentrat asupra scopului meu". G�ndurile
pozitive, de �ncurajare si mobilizare, rationale ne pot slefui / modele
destinul �ntr-o directie, iar cele negative, distorsionate, irationale,
confuze, de descurajare ne modeleaza destinul �ntr-alta directie. Aceasta
�nseamna ca putem alege cum vrem sa g�ndim si sa ne comportam.

C�nd trebuie sa facem ceva despre care credem ca ne pune �ntr-o

situatie jenanta, dialogul interior poate actiona �n sens inhibitor.
Convorbirea cu noi �nsine este adesea generata de reguli interioare
puternice, despre care cei mai multi dintre noi nu suntem constienti.
"N-o sa ma fac de r�s niciodata �n public", "Va fi groaznic daca o sa ma
fac de r�s �n fata altora" sunt exemple de asemenea reguli nescrise.
Tocmai din aceasta cauza ne este teama sa facem ceva pentru prima data,
sa ne dezvaluim cele mai profunde sentimente.

�n situatia �n care facem ceva pentru prima data, acest gen de dialog
interior suna cam asa: "Nu pot. Va fi dificil. De ce fac asta? O sa ma fac de
r�s. Lumea o sa r�da de mine. Sunt prea batr�n pentru a face lucruri pe
care nu le-am facut p�na acum."

Atunci c�nd facem o greseala, acelasi gen de dialog interior consta �n

urmatoarele: "Ce idiot sunt! Este groaznic! Urasc sa fac greseli! Ma
caracterizeaza asta. �ntotdeauna fac greseli." Un asemenea dialog
interior, daca este puternic, ne poate �mpiedica sa experimentam ceva
nou. Ne poate face sa simtim o teama at�t de mare fata de greseli �nc�t
nu ne mai asumam nici un fel de risc. Retinerea chiar si-n fata celor mai
mici riscuri ne poate bloca dezvoltarea, ne "ucide" creativitatea si
spontaneitatea.
Aaron Beck enumera alte c�teva reguli nescrise asemenea celor
prezentate deja: "Pentru a fi fericit trebuie sa am succes tot timpul!";
"Pentru a fi fericit trebuie sa fiu acceptat de toata lumea si sa fiu placut de
toata lumea �ntotdeauna!"; "Daca nu sunt �n v�rf, nu sunt bun de
nimic!"; "Daca fac o greseala, sunt un prost!"; "Valoarea mea depinde de
ceea ce cred ceilalti despre mine!"; "Nu pot trai fara "marea dragoste"!";
"Daca o persoana nu este de acord cu mine, asta �nseamna ca nu ma
place!"

Evident ca multi dintre noi sunt tentati sa creada ca aceste reguli nu sunt
valabile pentru ei, nu li se aplica. si totusi, cel putin o data �n viata au
fost suparati din cauza ca n-au obtinut ce-au vrut sau cineva nu i-a placut
sau au iesit pe locul doi sau au facut o greseala sau cineva nu le-a apreciat
parerea sau vreun / vreo fost / fosta i-a parasit sau cineva nu a fost de acord
cu ei. Au existat anume momente �n viata c�nd probabil ca au fost
afectati de fiecare din aceste reguli nescrise. Aceasta deoarece nimeni nu e
perfect. �n plus, ceilalti pot fi condusi de reguli diferite, chiar
contradictorii. De aceea ceste reguli sunt frecvent �ncalcate. �n
consecinta, ne simtim iritati si suparati. Sunt cazuri �n care aceste reguli
se dovedesc at�t de puternice �nc�t pot distruge prietenii, destrama
casatorii si ne fac sa ne pierdem �ncrederea �n noi.

Regulile interioare adesea includ expresii de genul "Ar trebui…" sau

"Trebuie…". De aceea, acest tip de g�ndire este denumita "absolutista" -
fiind foarte "dictatoriala", cu at�t mai mult cu c�t uneori, desi prezente,
nu sunt exprimate ca atare.

Sursa de g�nduri distorsionante este, de asemenea, la prezenta �n

vocabularul cuiva a cuvintelor "extreme" de genul ,,groaznic", "cumplit".
Oamenii care g�ndesc �n felul acesta pleaca de la presupozitia ca nu
exista "uneori dificil", ci exclusiv "�ntotdeauna dificil" si se asteapta ca
lucrurile sa se �nt�mple �n consecinta. Asemenea persoane exagereaza
potentiala gravitate a oricarei probleme.

Un alt exemplu de g�ndire irationala este "Nu suport sa …".

Albert Ellis a definit secventele procesului de aparitie a stressului ca
termeni ai unei ecuatii: 1. evenimentul activator / �nt�mplarea / situatia
(A); 2. interpretarea �nt�mplarii (B); 3. reactia de stress = consecinta
(C), astfel ca A+B=C. Cu alte cuvinte, ceea ce g�ndim despre o situatie
determina ceea ce simtim �n legatura cu acea situatie. G�nduri diferite,
asociate aceleiasi situatii, duc la moduri diferite de a trai acea situatie.
Sa ne referim la un exemplu concret: sa presupunem ca avem o pana de
cauciuc �n drum spre locul de munca. Aceasta este situatia / evenimentul
activator. �n fata acestei situatii putem g�ndi astfel: "Este cel mai rau
lucru care mi se putea �nt�mpla. N-o sa-mi repar niciodata cauciucul
asta. O sa �nt�rzii la serviciu si probabil ca voi fi dat afara." �n
consecinta, ne simtim suparati si frustrati. Sau, �n fata aceleiasi situatii,
putem g�ndi: "O pana de cauciuc. Nu e mare lucru! Pot sa-l schimb si
singur sau pot chema pe cineva care sa ma ajute. O sa-l sun pe seful meu si
o sa-i explic ce s-a �nt�mplat. Va �ntelege. Oricui i se poate
�nt�mpla sa aiba o pana de cauciuc macar o data." Ca urmare, ne
simtim mai putin stressati si capabili sa facem fata situatiei.
Cei mai multi oameni, de obicei, nu sunt constienti de existenta acestor
g�nduri si considera ca stressul este rezultatul inevitabil si nemijlocit al
�nt�mplarii / evenimentului activator.

Schimbarea g�ndurilor distorsionate prin achizitia modului de combatere

a afirmatiilor irationale

Orice schimbare �ncepe cu constientizarea obiectului schimbarii.

Un prim pas catre schimbare, la �ndem�na oricui, este

"contabilizarea"situatiilor stressante prin care am trecut, �n felul urmator:

1. notarea unei scurte descrieri a situatiei, 2. "refacerea"dialogului interior

astfel �nc�t sa ne amintim c�t mai multe detalii, 3. analiza calitatii
dialogului interior, lu�nd drept criteriu, apropierea de unul din cei doi
poli: "M-a facut sa ma simt mai bine" / "M-a facut sa ma simt mai rau".
Combaterea g�ndurilor irationale presupune parcurgerea unui proces
marcat de urmatoarele �ntrebari: 1. C�t de adevarate sunt aceste
remarci? 2. Pot fi dovedite? 3. Sunt general valabile sau sunt adevarate
doar �n anumite cazuri?
Iata cinci tehnici pe care le putem folosi pentru a ne mentine g�ndurile
limpezi si rationale:
1. Gaseste ceva bun �n orice situatie! 2. Controleaza-ti dialogul interior!
3. Evita sa cauti vina cuiva! 4. Priveste �nainte! Concentreaza-te pe ce va
fi! 5. Nu uita ca, daca �ncalci aceste reguli, poti deveni stressat!
Toate acestea sunt tehnici de restructurare cognitiva tocmai pentru ca ne
ajuta sa reorganizam modul �n care vedem lumea.

Lupta cu g�ndurile irationale presupune evaluarea acestor convingeri

irationale si recunoasterea a ceea ce sunt ele cu adevarat: expresii ale
frustrarii bazate doar pe o bruma de adevar si exagerarea tuturor
proportiilor. De exemplu, obisnuim sa ne spunem: "sefa mea este o
ticaloasa absoluta! Mereu �mi da de lucru �n ultima clipa." Acesta este
un exemplu clar de distorsionare a adevarului. Daca analizam aceste
remarci, vom avea masura �n care ele stau �n picioare / sunt valide.
Daca sefa este �ntr-adevar o ticaloasa absoluta, aceasta �nseamna ca
niciodata ea nu a facut un lucru bun, indiferent pentru cine. Daca ar fi sa
examinam atent afirmatiile facute, ne vom aminti cel putin o ocazie �n
care sefa ne-a marit salariul sau ne-a lasat sa plecam mai devreme acasa
sau chiar ne-a laudat pentru munca noastra. Asa ca mai corect ar fi sa
spunem asa: "C�teodata e greu sa lucrezi cu sefa mea."

�n fata "cuantificatorilor universali" de genul "niciodata" sau

"�ntotdeauna", cea mai adecvata reactie este: "De fapt, nu �ntotdeauna
sefa mea �mi da ceva de facut �n ultimul moment. �n ultimele doua
saptam�ni n-a facut deloc asa ceva".

Un alt mod de combatere a remarcilor irationale este identificarea

prezentei evidente sau "�n umbra" a afirmatiilor de genul "trebuie…" si
sanctionarea lor.

Albert Ellis este de parere ca se disting trei categorii de afirmatii gen

"trebuie..."
1. av�nd drept tinta propria persoana (Trebuie sa fac lucrurile perfect! /
Trebuie sa am succes! / Trebuie sa fiu iubit!); 2. �ndreptate catre altii
(Ceilalti trebuie sa-si faca treaba c�t de bine pot! / Ceilalti trebuie sa se
comporte respect�nd regulile mele! Ceilalti trebuie sa se poarte frumos
cu mine �ntotdeauna!); 3. orientate �mpotriva conditiilor de munca, de
mediu si �mpotriva lumii (r�nduielilor lumesti) (Viata n-ar trebui sa fie
asa de grea!)
Daca suntem atenti, vom constata ca �n spatele multor convingeri
irationale stau, de fapt, afirmatii gen "trebuie…". Sa ne g�ndim la un
exemplu: remarca "Colegul meu nu e bun de nimic" ascunde urmatoarea
afirmatie gen "trebuie…": "Ceilalti trebuie sa-si faca treaba c�t de bine
pot".
De �ndata ce am sesizat legatura dintre o convingere irationala si
afirmatia "trebuie…", ce se afla �n spatele acesteia, putem schimba
afirmatia "trebuie…" astfel �nc�t sa sune mai putin dictatorial. Este
usor de realizat acest lucru, convertind afirmatia "trebuie…" �ntr-o
preferinta. Avantajul acestei transformari consta �n flexibilitatea
specifica preferintelor. Ne�ndeplinirea unei preferinte ne supara mai
putin dec�t ne�ndeplinirea imperativului "trebuie…". �ntorc�ndu-ne
la exemplul prezentat, vom face urmatoarea mutare: "As prefera ca
oamenii sa-si faca treaba c�t de bine pot, dar n-o voi lua �n nume
personal, daca nu vor face asta." Prezenta lui "dar" mentine g�ndirea
limpede si rationala.

Managementul m�niei, cea mai periculoasa dintre emotii

M�nia ia multe forme. Exista mai multe tipuri de m�nie: abuzul,
ridiculizarea, violenta fizica, sarcasmul, �mbufnarea, gelozia, furia,
ostilitatea, plictiseala, iritarea sau frustrarea, auto-compatimirea si
�nvinovatirea.
�n plan fiziologic, m�nia duce la cresterea nivelului de cortizon si
adrenalina, cresterea tensiunii arteriale si a glicemiei, concomitent cu
reducerea diametrului vaselor sangvine. Creste, de asemenea, nivelul
colesterolului, ceea ce mareste riscul de arterioscleroza.

Raspunsul fiziologic al organismului la m�nie este acelasi cu raspunsul la

stress.
Exista o foarte str�nsa legatura �ntre m�nie si afectiunile cardiace,
infarctul miocardic si hipertensiunea arteriala cronica.

Dr. Redford Williams, cercetator la Duke University, a ajuns la concluzia

ca, mai ales, ostilitatea se asociaza cu afectiunile cardiace si poate fi un
bun predictor pentru infarctul miocardic.
M�nia poate conduce la insomnie si oboseala.

Oamenii al caror comportament este marcat de ostilitate au o viata

caracterizata de probleme de cuplu, nivel ridicat de stress, nivel redus de
satisfactie �n munca si probleme de relationare la locul de munca.
Simtim m�nie atunci c�nd consideram ca �nt�mplarile care tocmai se
petrec sau sunt deja petrecute sau care ar putea avea loc se deruleaza altfel
dec�t suntem noi de parere ca ar trebui sa se �nt�mple. M�nia este o
reactie ce apare atunci c�nd asteptarilor noastre nu li se da curs.
Nu suntem m�niosi �n lipsa unei justificari pentru ceea ce simtim. De
obicei, ne m�niem din cauza altor oameni sau din cauza unor lucruri sau
situatii si, uneori, din cauza noastra. Adevarul este ca traim aceasta emotie
ca raspuns la nevoia ca lucrurile sa fie facute asa cum vrem noi / dupa
pofta noastra.
M�nia este resimtita �n cazul �n care cineva �ncalca niste reguli.

Fiecare dintre noi are asemenea reguli �n baza carora luam decizii si care
ne indica cum ar trebui sa decurga lucrurile.

O regula este acea convingere, care ne confera asigurarea ca asa trebuie

sau ar trebui sa fie un lucru. �n general, regulile includ expresii de genul
"ar trebui", "trebuie". Ne m�niem c�nd cineva �ncalca sau chiar noi
�ncalcam una din regulile care ne guverneaza.

E de retinut ca aceste reguli sunt creatia noastra. Ele nu sunt echivalentul

realitatii. Noi suntem cei care decidem cum ar trebui sa fie lucrurile. si
atunci c�nd apare ceva ce intra �n conflict cu modul cum credem noi ca
lucrurile ar trebui sa fie, �n noi rasare m�nia. �nt�mplarea �n sine
nu ne face m�niosi mai mult dec�t ne-ar face sa ne simtim plictisiti sau
altcumva. Felul �n care noi reprezentam �n mintea noastra
�nt�mplarea, ceea ce semnifica aceasta pentru noi duce, �ntotdeauna,
la trairea unei anume emotii fata de acea situatie.
Motivul pentru care ne suparam pe cineva sau pe ceva nu este
comportamentul acelei persoane si nici circumstantele situatiei, ci
convingerile noastre �n legatura cu modalitatea �n care oamenii ar
trebui sau trebuie sa se comporte.

�n functie de cum interpretam situatia si luam �n considerare regulile pe

care le-am creat pentru aceste tipuri de situatii, ne vom pastra calmul si
linistea la un anumit nivel.

Primul pas �n controlul m�niei este reexaminarea regulii ce intra-n

actiune si constientizarea faptului ca de la aceasta, ci nu de la situatia
propriu-zisa, s-a ajuns la alegerea m�niei, ca reactie la situatia respectiva.

Dr. Wayne Dyer recomanda c�teva modalitati de a pastra controlul

asupra starii / emotiei de m�nie (enervare):
1. Sa fim foarte atenti la ceea ce g�ndim �n momentele acelea de
m�nie si sa ne aducem aminte ca nu trebuie sa g�ndim astfel, pur si
simplu pentru ca asa am facut �n trecut.
2. Sa �ncercam sa am�nam trairea m�niei. Daca stim ca ne m�niem
�ntr-o anume situatie, atunci sa am�nam declansarea trairii cu 15
secunde si abia apoi "sa ne dam drumul". �n urmatoarea ocazie, sa
�ncercam am�narea cu 30 de secunde si, �n continuare, sa tot marim
intervalul. Am�narea �nseamna, de fapt, control. Dupa ceva exercitiu,
vom fi �n stare sa eliminam declansarea m�niei.
3. Sa avem �n minte ca putem considera un lucru neplacut si, cu toate
acestea, putem simti si altceva dec�t m�nie fata de acel lucru.
4. Sa ne amintim �n acele momente de m�nie ca fiecare are dreptul sa
fie ceea ce alege si, de fapt, doleanta noastra, ca alte persoane sa fie altfel
de cum sunt, ne alimenteaza starea de m�nie. Sa �nvatam sa le
permitem celorlalti sa aleaga, asa cum si noi insistam asupra drepturilor
noastre.
5. Sa tinem un jurnal �n care sa notam timpul, locul si situatia la care am
ales sa reactionam cu m�nie. Simplul act de a scrie despre fiecare
incident ne va face sa alegem m�nia din ce �n ce mai putin.
6. Sa scapam de toate asteptarile pe care le avem fata de ceilalti.
7. Sa ne pese de propria persoana. �n felul acesta, nu ne vom mai
consuma traind o emotie asa de auto-distructiva.
8. �n loc sa fim sclavii, din punct de vedere emotional, ai oricarei situatii
cu potential frustrant, sa folosim aceasta situatie ca pe o provocare la
schimbare, nu ca pe o ocazie de a ne enerva.

III. Obiectivele si premisa oricarei interventii de managementul

stressului

Obiectivele unei interventii de managementul stressului, recomandate �n

literatura de specialitate sunt: 1. cresterea nivelului de constientizare a
propriilor trairi; 2. sporirea bagajului de cunostinte; 3. schimbarea
atitudinii si comportamentului; 4. reducerea riscului de �mbolnavire si
ameliorarea productivitatii.
Sunt posibile asemenea obiective �ntruc�t premisa oricarei strategii de
interventie consta �n admiterea faptului ca reactioneaza prin stress
oamenii care au �nvatat sa faca acest lucru. Tocmai de aceea, Max
Wertheimer definea adultul ca fiind ,,un copil deteriorat".

Reactia de stress este o cale �nvatata si, dupa cum sustine un proverb
rom�nesc, "�nvatul are si dezvat". Poate fi usor sau dificil sa schimbi un
model �nvatat.
Cu c�t fixarea a fost mai puternica si cu c�t �nvatarea modelului s-a
realizat la un nivel mai profund, cu at�t este mai probabil ca schimbarea
sa fie dificila, dar nu este chiar �ntotdeauna asa.
Unul din factorii de care depinde aceasta schimbare este autenticitatea
nevoii unei persoane de a face acest lucru.

Oamenii se schimba atunci c�nd stiu cum sa faca acest lucru, c�nd au
oportunitatea si c�nd sunt motivati suficient. �n consecinta,
managementul stressului �nseamna: sporirea / ameliorarea abilitatilor si
bagajului de cunostinte, furnizarea oportunitatii, gasirea motivatiei
corespunzatoare si a resurselor care sa constituie un catalizator pentru
schimbarea acelei persoane.

�nsasi descrierea mecanismului prin care se produce stressul are valente

motivationale �n managementul stressului �n cazul anumitor oameni,
�nsa �n mod diferentiat. Se contureaza doua situatii:

1. Este vorba despre acel gen de persoane ce poate fi denumit ,,centrifug".

�n cazul lor, sublinierea consecintelor, care pot fi foarte grave,
accentuarea faptului ca stressul poate �mbolnavi, si �nca cum, si
,,lovitura emotionala" primita sunt suficiente, uneori, ca baza
motivationala a schimbarii comportamentului, deoarece furmizeaza
convingerea ca riscul este mare, ca "terenul" este vulnerabil si duce la
instalarea starii de frica fata de consecinte.

2. Este cazul persoanelor al caror comportament ar fi etichetat ca fiind

,,centriped", atrase de starea de mai bine, de o sanatate mai buna, motivate
de beneficii.
Apartenenta la una sau alta din cele doua categorii este doar unul din
factorii care influenteaza starea motivationala a cuiva.

Realitatea este ca nu poti absolut deloc motiva direct oamenii, dar �n

schimb, ceea ce poti face este sa conectezi eforturile �ntreprinse la
structura motivationala proprie diverselor persoane.
Pentru ca schimbarea sa functioneze, este nevoie fie sa schimbam
credintele / convingerile cuiva, fie sa apelam la o convingere deja
existenta. Nu poti produce o schimbare pe termen lung la nivel
comportamental daca nu schimbi mai �nt�i credinta care sustine acel
comportament.
A educa pe cineva �n problematica stressului nu duce la efectele dorite
dec�t daca nu exista deja un sistem de credinte / convingeri care sa
asimileze bagajul nou de cunostinte. Altfel, orice noua informatie este
"stearsa", pur si simplu, din cauza faptului ca nu are nici o semnificatie
pentru persoana respectiva. Se �nt�mpla asa �ntruc�t nu exista un
raspuns specific la stress, la nivelul organismului, ci un sistem
informational complex, care codifica si �ncapsuleaza experienta, poate
chiar o creeaza.

Organizarea unor asemenea ateliere de lucru sau seminarii �n cadrul

Politiei Rom�ne �si poate dovedi eficienta �n conditiile �n care, ca
prim pas, se obtin informatii asupra configurarii emotionale a oamenilor
din institutie si "se culeg" c�t mai multe definitii personale ale stressului.

Urmeaza ca, �n functie de aceasta, sa fie alcatuite grupe de lucru

omogene, carora, cel putin, sa li se ofere bagajul de cunostinte si, eventual,
de deprinderi referitor la problematica stressului.

Aceasta �ntruc�t, dupa cum am mentionat �n partea introductiva,

munca de politie este "stressanta" si este de asteptat sa fie asa, lu�nd �n
considerare genul de evenimente care fac obiectul muncii de politie.
Tocmai de aceea este nevoie de personal care prezinta cote maxime de
robustete psihica.
Cum se poate ajunge la asta? Prin �nvatarea recunoasterii acelor itemi
disfunctionali ce apartin felului �n care procesam informatiile din mediu
si restructurarea lor.

Maniera de prezentare a problematicii stressului pe parcursul paginilor

anterioare nu si-a propus dec�t sa constientizeze atributul de
"rezolvabile" a oricaror "probleme" generate de stress si sa sublinieze ca
tot ce avem de facut este sa ne mobilizam sa cautam, �n mod organizat si
sistematic, solutiile. Pentru ca, dupa cum am vazut, solutiile exista.

Bibliografie

1. ABC' s of Cognitive Restructuring ( www.stressstop.com );

2. Emotional Intelligence is a concept that can be used in Stress
Management ( www.isma.org.uk );
3. Fear, anger, worry and guilt ( www.faculty.weber.edu );
4. Stress Management Tips and Techniques ( www.mindtools.com );
5. The Psychobiology of Stress and Healing ( www.isma.org.uk );
6. Using academic service learning in a bussiness school curriculum to
foster development of emotional intelligence ( www.aacu-edu.org )