ANEXA Nr.

1
CINE CAUTĂ INFORMAŢII, LE GĂSEŞTE PE INTERNET

Atunci când există o nevoie cât mai rapidă de a obţine informaţii şi nu ştim exact unde putem să ne
documentăm, se apelează cu cea mai mare încredere la “biblioteca virtuală”.
“Bibliotecarii electronici” reprezintă soluţii rapide, cu o putere de căutare uriaşă şi (aproape) gratuite,
astfel informaţiile care circulă pe Internet pot fi de mare ajutor. Totul e să ştii cum să cauţi exact ceea
ce te interesează, astfel încât să nu pierzi timpul navigând prin tot felul de site-uri mai mult sau mai
puţin interesante.

Motoarele de căutare sunt pagini special alcătuite pentru a putea găsi un anumit subiect, introducând
un cuvânt-cheie sau mai multe.

Dacă ne interesează informaţii, spre exemplu, despre câini se introduce cuvântul “dogs” şi se porneşte
căutarea.

“Căutătorii” electronici ai motorului vor culege de pe Web cât mai multe pagini care conţin cuvântul-
cheie indicat. Rezultatul căutării va fi reprezentat de o listă cu site-urile găsite şi cu câteva cuvinte
despre ce conţine fiecare site în parte. Prin accesare directă se poate intra pe adresele care ne
interesează.

Există şi confuzii hazlii: dacă s-a folosit cuvântul “dogs”, ar putea apărea surpriza ca răspunsul primit
să conţină adresa unor site-uri despre o echipă de fotbal american care poartă acest nume, ori despre
diferite asociaţii de protecţia animalelor. Rezultatul poate fi mult mai precis dacă se folosesc mai
multe cuvinte cheie care să definească cât mai bine domeniul de interes, ca de exemplu “dogs
training”, atunci când dorim să aflăm cum se dresează câinii

Când se introduc mai multe cuvinte-cheie, se pun ghilimele înainte de primul şi după ultimul cuvânt.
Astfel rezultatul va reprezenta doar adresele site-urilor care conţin toate aceste cuvinte cheie şi nu doar
unele dintre ele.

• Adrese

În continuare se prezintă câteva dintre cele mai bune motoare de căutare:

• http://www.microsoft.com

Figura a1.1 Ecranul adresei http://www.microsoft.com

1
• http://www.altavista.com

Figura a1.2 Ecranul adresei http://www.altavista.com

Figura a1.3 Rezultatul căutării: 5.174.264 de pagini de Web conţin cuvântul căutat “dogs”

2
• http://www.google.com

Figura a1.4 Ecranul adresei http://www.google.com

• http://www.yahoo.com

Figura a1.5 Ecranul adresei http://www.yahoo.com

Aceste pagini, sunt definite de modalitatea de căutare cu ajutorul unui singur motor de căutare.
Există un soft (Copernic) care înglobează mai multe motoare de căutare, cuvântul solicitat fiind căutat
în paralel pe toate motoarele accesibile softului respectiv.

3
 Figura a1.6 Ecranele motorului de căutare “Copernic”

Toate motoarele de căutare şi chiar softul specializat de căutare sunt imperfecte. Se observă diferenţa
izbitoare între căutare utilizând motorul de căutare Altavista şi căutarea pe Altavista prin intermediul
softului specializat Copernic.

Cu toate acestea, motoarele sunt singurele unelte cu care putem să “comunicăm” cu milioanele de
pagine de Web pentru a putea găsi ceea ce căutăm.

4
Dacă eşti împătimit al micului ecran, http://www.programetv.com te pune la curent cu tot ceea ce
înseamnă programe de televiziune de la noi din ţară (anunţuri despre emisiuni care vor fi lansate în
curând, recomandări pentru filmele serii, fotografii cu actorii preferaţi, link-uri la diverse servicii şi
articole de divertisment)

• http://www.kappa.ro

Kappa este una dintre cele mai eficiente şi mai bine organizate pagini de Web în limba română. Pagina
de start, este structurată foarte bine pe tot felul de domenii de interes (ştiri de la agenţii de presă, ziare,
învăţământ, legislaţie, politică, medicină, călătorii, magazine on-line, chat, cont de e-mail gratuit). Tot
de aici există acces direct la cele mai importante motoare de căutare:altavista, google, etc.

Figura a1.7 Ecranul paginii http://www.kappa.ro

Dacă dorim informaţii “calde” putem apela adresele site-urilor principalelor agenţii de presă, adresele
principalelor agenţii sunt prezentate în continuare:

• http://www.euronews.net

5
 Figura a1.8 Ecranul paginii http://www.euronews.net

• http://www.abcnews.go.com

Figura a1.9 Ecranul paginii http://www.abcnews.go.com

6
• http://europe.cnn.com

Figura a1.10 Ecranul paginii http://europe.cnn.com

• http://www.msnbc.com

Figura a1.11 Ecranul paginii http://www.msnbc.com

7
• http://www.afp.com

Figura a1.12 Ecranul paginii http://www.afp.com

• http://wire.ap.org

Figura a1.13 Ecranul paginii http://wire.ap.com

8
• http://www.cpu.org.uk

Figura a1.14 Ecranul paginii http://www.cpu.org.uk

9
 AENEXA Nr. 2

1. CUM LUAM NOTIŢE ?

SCOP:
• Realizarea unui set clar şi concis de notiţe pentru documentări viitoare.

PROBLEME:
• O multitudine de informaţii care trebuie sistematizate rapid (verbale şi vizuale);
• Încercarea de a înţelege ceva concomitent cu luarea notiţelor;
• Discursul / întâlnirea sunt plictisitoare şi se poate adormi (nu este o soluţie simplă,
din nefericire).

LUAREA NOTIŢELOR – PRELEGERI UNIVERSITARE

PROBLEME SPECIFICE:

• Lectori cu stiluri diferite;

• O mare variaţie în prezentări.

SFATURI PRACTICE:

• Scrieţi titluri pentru fiecare parte a prelegerii (reliefate, subliniate şi/sau numerotate),
numai aşa notiţele voastre vor fi bine structurate.

• Asiguraţi-vă că tot ce lectorul prezintă vizual se regăseşte în notiţele luate sau într-o
prezentare scrisă.

• Folosiţi o singură culoare (negru sau albastru) pentru partea principală a notiţelor
voastre şi alte culori pentru informaţiile în plus sau pentru scheme.

• Folosiţi semne distinctive pentru a reliefa lucrurile importante (ex.: folosirea unor
simboluri ca *, pentru chestiunile importante; +, pentru notiţe care trebuie completate;
?, pentru ceva ce nu s-a înţeles şi la care trebuie revenit.)

• Începeţi să dezvoltaţi un sistem propriu de abrevieri şi simboluri care să vă ajute la

creşterea vitezei de scriere – cu siguranţă nu sunt necesare propoziţii întregi.

10
 • Explicaţiile complexe, ascultaţi-le doar şi încercaţi să înţelegeţi, în special atunci când
lectorul vă solicită acest lucru! Dacă ea/el încearcă să treacă mai departe înainte ca
notiţele să fie complete, mai solicitaţi timp sau o prezentare scrisă.

• Cu puţină practică, ar trebui să fiţi capabili să luaţi notiţele adecvate de prima dată şi la
sfârşitul prelegerii nu va fi nevoie decât să urmăriţi semnele distinctive – notele de
margine – pe care le-aţi făcut pe parcurs.

LUAREA NOTIŢELOR – SESIUNI DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE

PROBLEME SPECIFICE

• Se desfăşoară prea repede şi conţin foarte multe informaţii;

• Nu există prezentări scrise.

Aceste prelegeri nu sunt menite să acopere o programă analitică, care se revizuieşte – deseori
există o multitudine de informaţii detaliate şi trebuie să SELECTAŢI părţile importante
pentru voi.

SFATURI PRACTICE:

• Notiţele se iau întotdeauna într-un caiet special pentru astfel de ocazii;

• Petreceţi cea mai mare parte a timpului ascultând, apoi folosiţi titluri şi scurte note.

• Asiguraţi-vă că puteţi copia rapid:

o părţile cele mai importante ale oricărui transparent prezentat

(adăugaţi şi părţi mai puţin importante, dacă există suficient timp);
o orice referinţe pe care le consideraţi importante;

• Folosiţi 1 sau 2 culori în plus, pentru a adăuga comentarii notelor de bază.

LUAREA NOTIŢELOR – GHID PENTRU ÎNTÂLNIRI

Întâlnirile se pot desfăşura sub mai multe forme, de la discuţii neoficiale până la întâlniri
oficiale cu o ordine de zi stabilită. Se poate să fiţi solicitat să realizaţi un raport asupra unei
întâlniri, este practic imposibil să nu faceţi însemnări grăbite, dar le puteţi rescrie mai târziu.
De asemenea, poate veţi fi nevoiţi să scrieţi minute oficiale în care vor trebui raportate
punctele cheie ale întâlnirii.

11
PROBLEME SPECIFICE

• Necunoaşterea problemelor importante;

• Gradul de detaliere a prezentării/raportului.

SFATURI PRACTICE:

• Interesati-vă ce tip de raport trebuie să întocmiţi;

• Încercaţi să aflaţi cine unde stă, asfel încât să puteţi identifica vorbitorii;

• Asiguraţi-vă că notaţi şi reliefaţi orice concluzie, decizie sau puncte de acţiune;

• Notaţi pe margine dacă este nevoie să clarificaţi ceva cu vreun coleg după întâlnire;
dacă aveţi acces la un dictafon, acesta poate fi folosit pentru înregistrarea
întâlnirilor,astfel încât, notiţele pot fi verificate;

• Scrieţi-vă notiţele cât de curând posibil după întâlnire;

• Păstraţi concizia, indiferent de tipul raportului solicitat.

2. CUM REDACTAM RAPOARTE ?

REDACTAREA UNUI SCURT RAPORT

Acesta este unul dintre cele mai importante mecanisme prin care veţi comunica rezultatele
obţinute de voi sau de grupul/secţia din care faceţi parte. Abilitatea personală de a scrie
rapoarte scurte bune va afecta modalitatea în care vă efectuaţi munca şi va influenţa, fără nici
o îndoială, proiectele voastre de promovare.

Rapoartele scurte asigură o trecere în revistă; ar trebui să se poată citi rapid şi să se identifice
cu uşurinţă punctele cheie. Un raport mediu este de 6 pagini dar aceleaşi reguli se aplică
rapoartelor între 2 şi 12 pagini:

• Structuraţi-vă raportul folosind titluri;

• Folosiţi reprezentări grafice cât de mult puteţi;

12
 • Aşteptaţi-vă la îmbunătăţirea primei versiuni cu 2 – 3 rescrieri;

• Versiunea finală trebuie să aibă aceste caracteristici:

o impact vizual (calitate deosebită, preferabil redactat la calculator);
o lungime corectă;
o claritate;
o fluenţă.

Presupunând că sunteţi familiarizaţi cu tema (deţineti informaţia necesară, aţi citit

revistele/cărţile potrivite şi/sau aţi efectuat o serie de experimente înregistrate în caietul de
laborator), puteţi redacta raportul folosind următoarele reguli:

Înainte de a începe:

• Aflaţi cât de lung trebuie să fie raportul;

• Identificaţi toate cerinţele speciale asupra formatului (ex.: tipul şi mărimea scrisului,
aşezare în pagină);

• Verificaţi cine îl va citi astfel încât să-l adresaţi nivelului ierarhic potrivit;

• Adunaţi în jurul vostru materialul de care s-ar putea să aveţi nevoie pentru a face
referire (ex.: note, caiete, reviste, caietul de laborator).

Începutul redactării:

• Identificaţi secţiunile pentru raportul vostru. Pentru un raport scurt tipic aveti nevoie
de aproximativ 6 secţiuni principale (plus referinţele).
De ex.:
1) Scop(uri);
2) Realizări în domeniu;
3) Rezultatele personale:
a) Împărţite în
b) subsecţiuni
c) potrivite/adecvate
4) Sumar.

• Scrieţi scurte note la fiecare secţiune, reliefând unde veţi folosi reprezentări grafice
(diagrame, scheme, grafice, poze, tabele). Dacă o secţiune pare prea lungă, împărţiţi-o
in subsecţiuni.

13
 • Schiţaţi reprezentările grafice – este bine şi de mână.

Prima versiune:

• Redactaţi întregul text fiind atenţi la lungime şi încercând să creaţi o povestire logică
(poate cea mai simplă modalitate este scrisul de mână, în afară de cazul în care
dactilografiaţi rapid);

• Verificaţi textul cu un procesor de cuvinte, apoi tipăriţi şi inseraţi schiţele părţii

grafice, pentru a avea prima versiune;

• Verificaţi dacă pare în regulă şi sunteţi siguri că acelea sunt reprezentările grafice pe
care le doriţi;

• Realizaţi reprezentările grafice în condiţii de calitate superioară si inseraţi-le în text.

Raportul final:

• Amendaţi şi îmbunătăţiţi prima versiune prin:

o citirea critică a acestuia de către voi înşivă;
o solicitarea colegilor de a-l citi şi comenta.

Cea mai simplă modalitate de a marca amendamentele este pe hârtie (nu pe computer), în
special dacă aţi tipărit la două rânduri.

• Asiguraţi-vă că sumarul este „superb” – va fi probabil prima (şi posibil singura!) parte
care va fi citită.

Redactarea unor rapoarte bune nu este uşoară. Respectarea regulilor enumerate va avea ca
rezultat: rapoarte bine structurate, clare, fluente, cu reprezentări grafice eficiente şi cu format,
lungime şi stil corecte.

REDACTAREA UNUI RAPORT ŞTIINŢIFIC

Orice profesionist – cercetător trebuie (ar trebui) să înregistreze într-un caiet toate rezultatele
muncii sale. Dar caietele nu sunt foarte utile altor cercetători din domeniu, care doresc să afle
despre aceste rezultate. În aceste condiţii, veţi fi nevoiţi să redactaţi scurte rapoarte în care să
faceţi sumarul muncii voastre şi unele rapoarte tehnice detaliate. În timp, acestea pot lua
forma:

14
 • unui raport de final de an al unui proiect de cercetare;
• unei teze de masterat sau doctorat;
• unor adevărate lucrări de cercetare.

Rapoartele de înaltă calitate, oricare ar fi forma pe care o adoptă în detaliu, se vor baza în
general pe:

1. Introducere şi context;
2. Rezultate şi discutarea acestora;
3. Detalii experimentale;
4. Referinţe;
5. Sumar.

(Pot exista scurte secţiuni în plus.)

SFAT
O bună „regulă a policelui” este cea legată de lungimea secţiunilor 1, 2 şi 3, care trebuie să
fie 1:2:3.

Cele mai multe rapoarte ştiinţifice acoperă aceste secţiuni. Respectarea proporţiei 1:2 :3
pentru lungime determină de obicei realizarea unui raport bine echilibrat dar nu este
totdeauna potrivită.

Introducere şi context:

Această secţiune este împărţită de obicei în trei sub-secţiuni:

• Scurt sumar explicativ al importanţei temei raportului;

• Trecerea în revistă a cercetărilor şi rezultatelor obţinute în domeniu;

• Particularizarea obiectivelor specificeale lucrării prezentate.

Indicaţie: Planificaţi lungimea sub-secţiunilor într-un raport 1: 10: 1.

Rezultate şi discutarea acestora:

• Este necesar sa fiţi familiarizat cu lucrarea şi să fi lucrat toate rezultatele cheie;

• Imaginaţi-vă schematic povestea pe care o veţi spune utilizând titluri / desene / săgeţi;

• Scrieţi utilizând titluri şi subtitluri;

15
 • Scrieţi povestea referindu-vă pe larg la tabele, diagrame şi scheme (care vor apărea
in raport);

• Realizaţi reprezentările grafice;

• Elaboraţi raportul final în formatul corect.

Partea experimentală:

Aceasta trebuie să evidenţieze:

• o descriere clară şi concisă a muncii voastre, astfel încât să poată fi reprodusă şi de

alţii;
• o înregistrare precisă a datelor, astfel încât interpretarea voastră să poată fi confirmată
şi de alţi cercetători.

Sumar:

Important! Cele mai multe rapoarte trebuie să aibă sumar. Alti cercetători, deseori vor folosi
sumarul pentru a decide dacă să citească un raport/lucrare/teză şi sumarele deseori generează
cuvinte cheie, folosite pentru localizarea părţii importante a lucrării. Uneori există un format
special şi o anumită lungime pentru sumare, în general însă ar trebui respectate următoarele
reguli:

• Decideţi rezultatele cheie pe care doriţi să le raportaţi;

• Identificaţi trei sau patru titluri (ex.: obiective, metode, rezultate cheie, concluzii) şi
unul sau două grafice;

• Utilizaţi titluri pentru a scrie o mini-poveste – ar trebui să poată fi citită de un ne-

expert în 3 – 4 minute, care să înţeleagă de ce s-a realizat lucrarea – principala(e)
metodă(e) folosită(e), rezultatele cheie obţinute şi principalele voastre concluzii.

Referinţe:

Este important ca acestea să fie:

• complete (nu omiteţi nici o lucrare cheie);

• precise (redaţi citatele cu acurateţe);
• prezentate în format standard.

16
Secţiuni adiţionale:

• Rezumatul este deseori necesar; acesta poate înlocui „Sumarul” sau poate fi o
prezentare mult mai scurtă (sau reprezentare grafică) a rezultatelor cheie.

• Cuvintele cheie sunt deseori solicitate pentru a putea fi înscrişi în diferite baze de date
în domeniu.

• Alte formate pentru prezentare sunt uneori specificate pentru rapoartele ştiinţifice, de
ex.:

o Secţiuni separate de „Rezultate” şi „Discutarea rezultatelor”;

o Secţiunea „Metode experimentale” să preceadă pe cea de „Discutarea
rezultatelor”;

• Glossar poate fi necesar ( ex. abrevierile dintr-o teză);

• Anexe deseori conţin date adiţionale utile (ex.: programe pe calculator, specificaţii ale
echipamentelor);

• Mulţumiri. Nu uitaţi să mulţumiţi tuturor celor care v-au ajutat la realizarea lucrării.

3. CUM SUSŢINEM O PREZENTARE ORALĂ ?

Susţinerea unor scurte prezentări pe parcursul carierei fiecăruia este cu certitudine necesară.
Aceasta poate fi în faţa a 5 – 6 colegi la adunări regulate în cadrul organizaţiei sau (poate fi)
în faţa unei audienţe mai numeroase. Oricum ar fi, voi sunteţi expertul în subiectul discutat!
Voi aţi executat experimentele sau aţi citit despre acesta, aşa că fiţi încrezători, nu vorbiţi
prea repede şi nu includeţi prea multe detalii.

Trebuie să planificaţi o prezentare care să se potrivească atât vouă – ca stil – cât şi audienţei
– pentru claritate şi gradul de interes. Gândiţi-vă doar la punctele bune şi cele slabe din
prelegerile audiate.

Urmăriţi câteva reguli pentru o prezentare profesională de 10 minute, având la dispoziţie un

retroproiector pentru ajutor vizual:

Planificarea:

17
 a) Împărţiţi prezentarea în 3 sau 4 părţi cărora le puneţi titluri. Un exemplu de format
utilizat, cu duratele de timp aproximative (max./min. în paranteze) este următorul:

• Introducere 3 min. (2 – 5 min.)

• Cuprins (1 sau 2 secţiuni) 6 min. (4 – 7 min.)
(Rezultatele voastre sau punctele cheie)
• Sumar sau concluzii 1 min. (1 – 2 min.)

Raportul: Introducere: Cuprins: Sumar de 2: 3: 1 este de obicei cel mai folosit.

b) Notaţi ce doriţi să spuneţi utilizând:

• Titluri percutante;
• Propozitii scurte;
• Structuri;
• Scheme;
• Tabele/grafice/diagrame ... ajutoare vizuale.

c) Pregătiţi 3 – 4 transparente, cu următoarele caracteristici:

• Să fie simple;
• Să dureze fiecare maximum 2 minute;
• Să fie structurate astfel încât să ajute la ghidarea şi informarea audienţei.

Pregătirea

a. Pregătiţi transparentele:

• Utilizaţi desene mari;

• Utilizaţi culori pentru subliniere;
• Verificaţi dacă sunt uşor de citit de la distanţă.

b. Exersaţi prezentarea:

• Încercaţi să explicaţi cu voce tare totul referitor la transparente;

• Dacă sunteţi nervos, scrieţi toate aceste explicaţii;

• Scoateţi titlurile separat, pentru referinţe;

• Adăugaţi, dacă este posibil, ceva pentru varietate (ajutoare vizuale, anecdote);

18
 • Parcurgeţi prezentarea de 3 – 4 ori, ideal în faţa unui prieten, până în momentul în care
sunteţi mulţumiţi de conţinut şi lungime.

Prezentarea

• Înainte de a începe, verificaţi dacă retroproiectorul şi transparentele sunt funcţionale;

• Încercaţi să aveţi o poziţie relaxată şi plină de încredere;

• Nu vă grăbiţi, referiţi-vă la transparente, dar uitaţi-vă la audienţă cât se poate de mult.

Încheierea prezentării

• Încercaţi să încheiaţi într-un punct înalt (ceva de succes);

• Faceţi-vă clară intenţia de a încheia.

După prezentare

• Aşteptaţi feed-back-ul – aveţi nevoie de un prieten sincer care să vă spună părţile

bune şi mai puţin bune din prezentarea voastră.

În loc de concluzie:

A lua cuvântul în public, într-un cadru oficial nu este cel mai usor lucru cu putinţă; trebuie o
minte organizată şi exerciţiu, trebuie voinţă şi pregătire.

Latinii aveau un dicton: Poeţii se nasc, oratorii se fac.

Exemplul, rămas memorabil în istorie, de voinţă, ambiţie şi curaj este Demostene, unul dintre
cei mai de seamă oratori ai tuturor timpurilor, un „prinţ al cuvântului”. Demostene, plăpând,
bâlbâit şi cu gesturi necontrolate a depus eforturi uriaşe să-şi înfrângă deficienţele fizice: îşi
umplea gura cu pietricele şi plimbându-se pe malul mării declama, zi de zi, ore întregi,
luându-se la întrecere cu vuietul valurilor; se aşeza cu pieptul în faţa unei săbii ascuţite ca să
se obişnuiască să evite mişcările exagerate şi necontrolate ale corpului; copia de sute de ori
pagini din opera marelui istoric Tucidide, modele de stil concis, rostea cu voce tare
fragmentul, scria el însuşi.

Deci:
• O bună comunicare publică nu se poate obţine fără pregătire şi fără efort;

19
 • Gestul şi mişcarea, ca şi mimica subliniază şi fac mai expresivă o expunere, cu
condiţia să nu fie exagerate;
• Documentarea, alcătuirea planului expunerii, redactarea într-un limbaj adecvat sunt
operaţii generale cerute de orice fel de expunere – vorbită sau scrisă – adresată
publicului: colegi sau străini.

4. REGULI DE REDACTARE
Genial mijloc de comunicare, scrisul face legătura nu numai între oamenii aceleiaşi epoci ci
şi între oameni din epoci diferite. Folosind cărămida („cărămida poştală”!), fâşia de papirus
sau pergamentul şi mai târziu foaia de hârtie, oamenii s-au pus în legătură cu semenii lor la
distanţe mult mai mari şi mereu mai mari decât vocea putea să ajungă.

Epistola s-a constituit chiar ca specie literară independentă încă din antichitate, poetul latin
Horaţiu, de exemplu, lăsând un mare numar de epistole cu valoare de capodopere iar în
literatura română, cel care ne-a lasat epistole antologice, capodopere ale genului, a fost Ion
Luca Caragiale. Scrisorile sale sunt adevărate caracterizări ale personajelor:

„Angel radios! de cînd te-am văzut întîiaşi dată pentru prima oara, mi-am pierdut uzul
raţiunii ... Te iubesc la nemurire. Je vous aime et vous adore; que pretendez vous encore?
Inima-mi palpită în amoare. Sînt într-o poziţiune pitorescă şi mizericordioasă şi sufăr peste
poate. O da! Tu eşti aurora sublimă ... .”
(Rică Venturiano în O noapte
furtunoasă)

Mărturie a mentalităţii şi moravurilor unei epoci, scrisoarea este în acelaşi timp o fişă a
temperamentului, caracterului şi preocupărilor autorului ei.

În prezent, ritmul rapid al vieţii şi ultimele mijloace tehnice determină arta epistolară să pară
ceva desuet, ceva ce aparţine trecutului, însă scrisoarea rămâne un mijloc de comunicare
necesar în anumite momente, scrisă fie de mână, fie la calculator, transmisă fie prin poşta
obişnuită, fie prin poşta electronică.

Elementele obligatorii ale unei scrisori sunt:

• locul şi data transmiterii;

• formula de adresare (Stimate domn, Draga mamă, Dragul meu etc. );
• semnătura.

Între formula de adresare şi semnătură, fiecare îşi pune propria amprentă în funcţie de
personalitate şi persoana căreia îi este destinată scrisoarea:

20
 • corespondenţa personală trebuie concepută, într-un anume sens, ca o compunere
literară: introducere, cuprins şi încheiere şi are aspectul unei convorbiri;
• corespondenţa oficială pretinde concizie şi claritate şi presupune politeţe şi un caracter
impersonal; conţine formule uzuale ca:
La scrisoarea dvs. din ..., Referitor la ... vă informăm (vă răspundem, vă aducem la
cunoştinţă) că ..., Revenim la adresa dvs. cu nr. ... din ....

Cele mai utilizate formulări oficiale sunt:

Cererea se adresează conducătorului instituţiei/întrepriderii, idiferent de persoana sau

departamentul solicitat.

• Introducerea cuprinde numele şi prenumele, funcţia (ocupaţia, profesia) solicitantului,

adresa, obiectul cererii:
„Subsemnatul Ionescu G. Ion, ..., domiciliat, ..., vă rog să binevoiţi să-mi aprobaţi
cererea ... .”
• cuprinsul enumeră motivele cererii:
„Menţionez că ... .”
• încheierea este reprezentată de o formulă consacrată: Cu stimă, Cu mulţumiri,.

Procesul verbal cuprinde constatarea unui fapt, predarea şi primirea unei funcţii, a unor
obiecte, desfăşurarea unei şedinţe.

• Introducerea este o formula tip în care se arată: timpul, locul, numele celor prezenţi,
scopul adunării, şedinţei;
• Cuprinsul reprezintă consemnarea celor constatate sau: ordinea de zi, cine a prezentat
raportul (darea de seamă) şi conţinutul acestuia, cine a luat cuvântul şi ce s-a spus,
hotărârea;
• Formula de încheiere: Drept pentru care am încheiat prezentul proces verbal.

Un exemplu de cum nu se face un proces verbal se poate da tot din opera lui Ion Luca
Caragiale. În schiţa Proces verbal, un comisar de poliţie redacta astfel actul referitor la
conflictul dintre un proprietar şi chiriaşa sa:

„Considerînd că domnişoara Lucreţia Ionescu pretinde că este in dreptul său deoarece în

virtutea contractului cu timbru in regulă, cînd se ştia că are domiciliu, neaşteptîndu-se
nicidecum, căci nu a avut măcar cea mai mică somaţiune iar biletul de închiriat a fost pus
ilegal şi de aceea nu i-a dat nici o importanţă, crezînd că este numai o glumă fiindcă datoria
de 22 de franci nu intra în socoteala chiriei pentru că este bani împrumutaţi din mînă, fiind
prin urmare altă chestiune, şi soba nu se putea strica, fiindcă a fost vară şi astfel nu voieşte a
evacua, deşi sus-zisul proprietar i-a dat mobilele afară oprindu-i amanet un şifonel cu
oglinda şlifuită în valoare de una suta douăzeci de lei şi o lampă sistem cu două fitiluri de

21
poţtolan cu abajur pentru suma de 18 lei, contestînd patru care pretinde proprietarul iar
dînsul susţine.”
Referatul este o lucrare care cuprinde aprecieri şi concluzii asupra unei persoane, cărţi,
lucrări ştiinţifice, procedeu tehnic, inovaţii etc.; poate fi o însemnare prin care se motivează
aprobarea sau respingerea unei cerereri; este caracterizat de argumentarea solidă a
concluziilor.

Darea de seama cuprinde mai ales, descrierea şi analiza unei activităţi desfăşurată într-o
perioadă de timp.

• Introducerea prezintă: obiectul, perioada de timp, condiţii de desfăşurare;

• Cuprinsul: obiective, realizări, nerealizări, cauze;
• Încheierea: aprecieri globale asupra perioadei trecute, concluzii pentru viitor.

Curriculum Vitae (CV) sau Autobiografia a fost întotdeauna un document necesar la

angajare dar în condiţiile actuale, de modul său de realizare şi de redactare depinde într-o
foarte mare măsură solicitarea unui interviu, primul pas într-o organizaţie.

Principial, toată lumea cunoaşte părţile unui CV dar pentru uşurinţă şi un anumit grad de
uniformitate, există forme mai mult sau mai puţin standardizate, de la simple la foarte
complexe, pe care, cel care întocmeşte un astfel de document, nu trebuie decât să le
completeze.

Un exemplu de astfel de formă standardizată, pe care posesorul unui PC o poate avea la

dispoziţie, este şi cea redată în anexa nr.3. În funcţie de pregătirea şi experienţa solicitantului,
precum şi de slujba solicitată, vor fi completate rubricile integral, parţial sau deloc. Nu este
obligatorie prezenţa tuturor acestor rubrici.

ANEXA Nr. 3
POSIBIL MODEL DE CURRICULUM VITAE

Bucureşti Phone 1234567

Fax 1234567
E-mail ionescu@xnet.ro

Ion Ionescu

Informaţii Stare civilă:

• Naţionalitate:
personale • Vârstă:
• Locul naşterii:

22
Sumarul 19xx - 19xx Numele organizaţiei Adresa
calificărilor Poziţia
• detalii

Pregătire 19xx - 19xx Numele organizaţiei Adresa

Diploma/certificatul
şcolară
• detalii

Experienţă 19xx - 19xx Numele organizaţiei Adresa

profesională Poziţia
• detalii

Patente şi Enumerare (dacă e cazul)

publicaţii

Alte activităţi Enumerare (dacă e cazul)

profesionale

Organizaţii Enumerare (dacă e cazul)

profesionale

Limbi străine Enumerare (dacă e cazul)

Activităţi Enumerare (dacă e cazul)

comunitare

Referinţe Enumerare (dacă e cazul)

Obiective Enumerare (dacă e cazul)

Activităţi Enumerare (dacă e cazul)

extracurriculare

Acreditări Enumerare (dacă e cazul)

Hobbi-uri Enumerare (dacă e cazul)

Domenii de interes Enumerare (dacă e cazul)

Experienţă de Enumerare (dacă e cazul)

voluntar

Premii obţinute Enumerare (dacă e cazul)

23
 ANEXA Nr. 4

Notă explicativă la “Analiza tranzacţională”

Părinţi, adulţi şi copii
Ce rol îţi place să joci?

Adesea punem aceleaşi întrebări în trei moduri diferite, la care vom obţine trei răspunsuri
diferite. Raspunsurile exemplifica micile jocuri pe care le jucăm unii cu alţii, adesea
inconştient.

Cele trei moduri de a pune o întrebarea şi de a răspunde la ea pot să reprezinte cele trei părţi
componente ale personalităţii (egoul):
• PĂRINTE, P
• ADULT, A
• COPIL, C
Cunoaşterea acestor părţi componente ale personalităţii este studiată de către Analiza
ranzacţională, analiza stărilor egoului, a sistemelor coerente de gânduri şi simţuri manifestate
prin modele corespunzătoare de comportament.
Fiecare fiinţă umană prezintă trei tipuri de stare a egoului:
• cele derivate din comportamentul patern, colocvial/familiar/neliterar numite PĂRINTE, în
această stare “el “simte, gândeşte, acţionează, vorbeşte şi răspunde în acelaşi mod ca şi
unul dintre părinţii săi (se mai numesc influenţe paterne);
• starea egoului în care “el “ analizează/evaluează mediul ambiant în mod obiectiv, îşi
calculează posibilităţile şi probabilităţile pe baza unei experienţe anterioare reprezintă
starea de adult sau ADULT;
• fiecare persoană poartă cu sine în sufletul său un copil mic, care simte, gândeşte,
acţionează, vorbeşte şi răspunde în acelaşi fel cum “ el “ a răspuns atunci când a fost în
realitate copil, această stare poartă numele de COPIL; această stare nu este privită ca fiind
“copilăroasă “sau “imatură “- care reprezintă cuvinte/sensuri părinteşti - ci ca un copil la
o anumită vârstă. Este foarte important pentru individ să-şi înţeleagă “copilul “ din el, nu
numai pentru că o să-l poarte cu el o viaţă, dar şi pentru faptul că reprezintă cea mai
valoroasă parte a personalităţii sale.

PÂRINTE P P Tată Mamă

ADULT A ADULT

P
COPIL C C A
C

Diagrama structurată Diagrama structurală de

Diagramă neformală
a unei personalităţi ordinul doi
24
 P

Părinte stăpânit/reţinut/
Părinte natural/nativ/
/supravegheat
/înăscut sau educat

Copil natural/nativ Copil rebel/răzvrătit

Adaptat
C

Aspecte descriptive ale

personalităţii

Conform celor de mai înainte este evident că atunci când două persoane se confruntă/se
întâlnesc, există şase stări ale egoului care sunt implicate, trei pentru fiecare persoană.

Atât timp cât stările egoului sunt atât de diferite de la persoană la persoană este important de
ştiut care stare a egoului este activă în momentul în care are loc intalnirea/confruntarea
celor două persoane.
“Intalnirea” celor doua persoane este schematizata in diagramele urmatoare:
Soţ Soţie

P P

A A

C C

Tranzacţie complementară
PC ↔ CP

25
 P P

A A

C C

Diagrama relaţională
Prezintă nouă tranzacţii complementare posibile

Avocat Martor
R R
S S S
P P P P P P
S

R
A A A A A A

C C C C C C

Tranzacţie încrucişată Tranzacţie încrucişată Tranzacţie unghiulară

tipul I AA - CP tipul II AA - PC reuşită
tipul III CP - AA tipul IV PC - AA (AA + AC) - (CA)
tipul III CP - AA

În cea mai simplă tranzacţie, săgeţile (din figură) sunt paralele, tranzacţia numindu-se
tranzacţie complementară.
Este evident că există nouă tipuri posibile de tranzacţie complementară ( PP, PA, PC, AP,
AA, AC, CP, CA, CC) (există 72 tipuri de tranzacţii încrucişate, 81 combinaţii 9 tranzacţii

26
complementare). Atâta timpa cât tranzacţiile sunt complementare, comunicarea poate
continua nedefinit.

Băiat Fată

P P

Nivel social
A A

C C Nivel psihologic

Tranzacţie duplex/dublu
tipul IV (AA - AA) (CC - CC)

În cazul tranzacţiilor încrucişate ceva este în neregulă daca la un stimul Adult către Adult
(cerere de informaţii), se primeşte un răspuns Copil către Părinte
in acest caz comunicarea este întreruptă:
• tipul I reprezintă forma comună de reacţie transfer/virare care apare în psihoterapie.
Acest tip de tranzacţie crează cele mai multe
necazuri/tulburări/preocupări/griji/încurcături/zbucium.
• tipul II reprezintă o tranzacţie în care stimul Adult către Adult (o intrebare), primeşte un
răspuns pompos, cu aer protector/cu condescendenţă Părinte către Copil. Acest tip de
tranzacţie reprezintă o reacţie de parare/contrare, cauza comună în mecazurile personale
şi în relaţiile politice.

Tranzacţia unghiulară se poate defini în momentul în care la un stimul evident Adult către
Adult este plănuit/imaginat să agaţe/să prindă în capcană starea Părinte sau Copil din
egoul celui ce vă răspunde la stimul. În figură linia continuă Adult către Adult reprezintă
nivelul social sau evident/clar al tranzacţiei, în timp ce linia punctată reprezintă nivelul
psihologic sau tainic/ascuns:
• Dacă tranzacţia unghiulară are succes, în acest caz răspunsul va fi Copil sau Adult în loc
de Adult către Adult;
• Dacă tranzacţia nu va avea succes Adultul din cealaltă persoană va menţine controlul;
răspunsul va veni de la Adult în loc să vină de la Copil.

Tranzacţia duplex se poate defini în cazul în care există două nivele distincte, nivelul
psihologic fundamental “ascuns “fiind diferit de nivelul social “expus “.

Alegerea diagramelor pentru exemplificarea conceptelor prezentate se datoreaza urmatoarelor

motive:

27
• motivul Copil ≡ multe persoane agrează figurile, desenele, numerele;
• motivul Adult ≡ am căutat să demonstrăm că analiză tranzacţională este mai
precisă decât alte teorii sociale şi psihologice;
• motivul Părinte ≡ deşi teoria este foarte precisă, nu îngrădeşte oamenii, lasă loc să
ne exprimăm individualitatea.

In consecinta există diferite părţi ale egoului nostru (P, A, C), fiecare parte poate să fie
evidentă în diferite situaţii, uneori ajutându-ne alteori ducându-ne la dezastru. O mică
înţelegere a ceea ce se întâmplă cu noi, ajută enorm, cu toate că nu întotdeauna această
cunoaştere va duce la relevarea părţii adevărate în concordanţă cu momentul respectiv.

Jocurile sunt însă lucruri serioase, putând explica multe dileme în care suntem implicati:
• Dacă nu ar fi fost pentru el/ea...? - ne plângem adesea în acest mod, în momentul în care
am ratat o oportunitate (găsim scuză că nu am fi putut trece un examen, sau nu am luat o
atitudine sau hotărâre).
• De ce toate astea trebuie să mi se întâmple numai mie? - acest joc jucat în postura de
Copil, dă posibilitatea individului să se plângă că el/ea este mereu o victimă; jucat ca un
Adult seria de insuccese şi neşanse reprezintă o declanşare a unor reacţii folositoare de
autocritică care pot conduce la rezolvarea situaţiei.Jocurile pot fi deci sănătoase pentru
noi; managerii sunt încurajaţi să lase liber Copilul creativ din ei, în beneficiul lor cât şi
pentru binele organizaţiei.
• În timp ce Copilul din noi are nevoie de încurajare, Adultul din noi are adesea novoie de
reţinere/înfrânare/împiedicare.
• Nu putem fi ajutaţi să devenim Părinte, în viaţa reală sau în fundal, noi începem să ne
asumăm responsabilităţi, şmecheria este de a menţine rolul de Părinte în fundal, astfel
încât Copilul din grija noastră să se poarte ca un Adult.
• Un alt joc practicat în cadrul organizaţiilor este “Doctori şi Pacienţi “ - doctorii şi toţi
profesionistii sunt mai interesaţi în pacienţii pe care-i pot ajuta şi bolile pe care le pot
vindeca, decât în cele sau cei pe care nu-i pot vindeca. Există o tendinţă să se pună
diagnostice care se potrivesc cu îndemânările/cunoştinţele profesioniştilor, cu alte cuvinte
se manifestă un dezinteres faţă de bolile/suferinţele pe care nu le pot vindeca/alina.
• Experţii, fie doctori, profesori, consultanţi, sunt în aceeaşi măsură în căutarea
problemenor pe care ei pot să le rezolve, deşi ei susţin contrariul.
• Va trebui să începem să ne uităm cu alţi ochi la persoanele care-şi vorbesc unele
altora, aceasta actiune poat esă devină un lucru foarte fascinant.

În concluzie, se poate considera analiza tranzacţională ca fiind un joc pe care-l jucăm zilnic.

28
 ANEXA Nr. 5
Brâncuşi şi obsesia gravitaţiei
Ramiro Sofronie

Fără îndoială, Brâncuşi a fost un geniu. El era recunoscut ca atare încă din timpul vieţii. Din păcate şi
geniile mor. În acest an 2001 se împlinesc 125 ani de la naşterea sa. Ca toţi muritorii şi Brâncuşi-omul
a fost supus gravitaţiei. Geniul său însă, a demonstrat că forţa de atracţie atât de subtilă dar fermă a
pământului poate fi învinsă nu numai fizic. Privită şi din perspectiva Mecanicii teoretice opera marelui
nostru compatriot prilejuieşte dezvăluiri copleşitoare.

Gravitaţia s-a născut odată cu pământul. Aristotel (384-322) a considerat gravitaţia ca una din
cele două forţe ale universului. Filozofia lui a fost acceptată aproape 2000 ani până când
Newton (1642-1727) în Principia Mathematica a formulat Legea atracţiei universale. Apoi
Einstein (1879-1955) în Teoria relativităţii generale a gravitaţiei a unificat Teoria lui Newton
cu Teoria lui Maxwell (1831-1879) pentru electromagnetism Descoperirile din ultimele
decenii au modificat însă concepţiile despre univers. Dezvăluirile recente ale fizicianului
englez Stephen Hawking (n.1942), părintele găurilor negre cu o gravitaţie extrem de
puternică, sunt uluitoare [8]. În univers acţionează de fapt patru forţe şi se speră ca în curând
să fie stabilită legea lor unică de guvernare. S-au modificat desigur şi concepţiile despre timp.
Există cel puţin trei direcţii ale timpului pentru diferenţierea trecutului de viitor: direcţia
termodinamică a creşterii dezordinei sau entropiei, direcţia psihologică de percepere a
trecutului şi direcţia cosmologică a expansiunii universului. S-a demonstrat că cele trei direcţii
în mod necesar coincid. Se apropie astfel tot mai mult timpul când vom afla de unde venim şi
încotro ne îndreptăm [9].

Ca forţă dominantă pe pământ gravitaţia s-a impus de la început printr-o condiţie fizică
precisă: echilibrul. Echilibrul prin simetrie care înseamnă repaus şi legătură spre deosebire
de asimetrie care înseamnă mişcare şi desprindere. Prima presupune ordine şi lege, cealaltă
arbitrar şi întâmplare. În sfârşit, simetria implică constrângerea, iar asimetria libertatea.
Primul care a resimţit-o, dar numai în starea de veghe, a fost homo erectus [4]. Controlul şi
menţinerea echilibrului cer efort. Restabilirea verticalităţii se face totdeauna cu consum de
energie. S-a înţeles destul de timpuriu că din infinitatea poziţiilor posibile cea de echilibru
este unică. Apoi, odată cu trezirea conştiinţei de sine, au apărut zbuciumul şi neliniştea
generate de chemarea universului pentru transcendenţă. De aceea, setea de echilibru a
sufletului a devenit comparabilă cu nevoia de combustibil sub formă de aer a trupului. Mircea
Eliade (1907-1986) susţine că dintre toate regnurile instinctul de transcendere a fost
identificat numai la om [2].

Aspiraţiile transcedentale ale sufletului s-au manifestat în decursul istoriei fără întrerupere dar
în moduri din cele mai diferite. Lucrări colective monumentale sau opere de artă individuale,
de inspiraţie spontană şi înfăptuite cu mijloacele specifice nivelului de civilizaţie al epocii lor,
sunt purtătoarele aceluiaşi unic şi tainic mesaj al nevoii instinctive şi nestăpânite de
transcendenţă. Totdeauna aceste lucrări mari sau mici au fost echilibrate faţă de direcţia
verticală a gravitaţiei şi îndreptate în sensul opus acesteia. Aşa s-au ridicat monumente
megalitice ca ce cele de la Stonehenge (c.2750-1500) şi piramidele Egiptului (2601-2515)
[16]. Au urmat succesiv ziggurate din zidărie de cărămidă, monumente funerare masive şi
mulţimea locaşurilor de cult ca moschei şi biserici. Minaretele, turlele sau turnurile acestora
se întrec în competiţia pentru înfruntarea gravitaţiei. Prin proporţionarea unor turle după
triunghiul de aur, ca în cazurile Catedralei din Chartres (1134-1220) şi a bisericii de lemn din
Petrindu, jud. Sălaj (c.1612), s-au atins performanţele armoniei [12]. Centrul Parisului este
marcat şi astăzi de turla zveltă a Catedralei Notre Dame (1159-1345). Chiar şi Paradoxul

29
pietrei a fost raportat la gravitaţie. Orice abatere de la echilibrul gravitaţional a fost însă
imediat sancţionată. Turnul Pisa (1173-1350) de exemplu, care încă din timpul construcţiei a
început să se încline lent, a primit în final forma vizibilă de banană. Datorită lui Newton
legile echilibrului intră definitiv sub control matematic. Ca un corolar al acestora în 1889 la
Paris, Gustave Eiffel (1832-1922) şi-a conformat turnul de 300 m ca pe un solid de egală
rezistenţă la compresiune în câmpul gravitaţional. A fost omagiul oţelului adus gravitaţiei.

Când în 1904 Brâncuşi a ajuns la Paris, Turnul Eiffel avea doar 15 ani. Perfecţiunea
construcţiei dobândită prin legile echilibrului era provocatoare. Chiar dacă i-a înţeles mesajul,
Brâncuşi a continuat cu fermitate să gândească şi să simtă româneşte. Prin ciclul “Păsărilor”
(1912-1940), vocaţia lui pentru misterul zborului a fost afirmată cu claritate [1]. Dar ce este în
definitiv zborul dacă nu o desprindere de pământ prin învingerea gravitaţiei? Atât doar că
dacă păsările pentru zborul lor se folosesc de aer ca de un fluid pe Brâncuşi îl interesa
transcendenţa, ascensiunea liberă şi eliberată de orice constrângere a sufletului. De aceea, în
1934 el primeşte cu entuziasm comanda pentru un monument prin care să omagieze memoria
eroilor tineri căzuţi în primul război mondial [5]. Libertatea lui de creaţie a fost deplină şi
neîngrădită. Formula adoptată de Brâncuşi a depăşit toate aşteptările şi continuă să surprindă
chiar şi pe cei mai exigenţi critici de artă. Fără îndoială Coloana fără sfârşit rămâne
componenta dominantă a Memorialului de la Târgu-Jiu [14].

Folclorul românesc este bogat în creaţii care fac legătura pământului cu cerul, iar Brâncuşi
ştia perfect înţelesul şi subtilităţile mesajelor pe care acestea le purtau [16]. El cunoştea
desigur şi modelul lui Leonardo da Vinci (1452-1519) bazat pe proporţiile corpului uman
înscris simultan într-un cerc şi un pătrat, suprapuse după axele lor verticale de simetrie (Fig.
1) [10]. Folosind acest model la Paris, Le Corbusier

Fig. 1 Modelul Leonardo da Vinci Fig. 2 Modelul Brâncuşi

(1887 - 1965) a revoluţionat arhitectura franceză, în Germania Ernest Neufert a modulat

arhitectura interioară, iar în Spania Eduardo Torroja (1899 - 1961) a scris o carte despre
Logica formei. În ceea ce priveşte Memorialul de la Târgu-Jiu acesta fascinează prin reunirea
artei şi ştiinţei trecutului cu cele ale viitorului. Într-adevăr dacă acest studiu se limitează
numai la Coloană atunci prin observaţie atentă reiese că pentru modulele ei s-a adoptat un
model hexagonal. Hexagonul este convex şi are numai două axe de simetrie, una verticală şi

30
alta orizontală. Dimensiuile hexagonului sunt de 45:90:180 cm, evident după proporţiile
1:2:4. În acest hexagon special gândit pentru Coloană se înscrie perfect un om de 1,80 m.
Înălţimea lui este cu doar 3 cm mai mică decât cea adoptată ca unitate a armoniei de către Le
Corbusier (Fig. 2). Există cel puţin trei motive care ar putea sta la baza acestei opţiuni, desigur
nemărturisite: 1) Axa verticală de simetrie a hexagonului coincide cu direcţia gravitaţiei faţă
de care modelul a fost echilibrat. Aceasta este axa simetriei bilaterale sau heraldice adoptată
de sumerieni în arta lor încă din 2700 B.C.E. şi la care mai târziu Platon (c.428-c.347) spunea
că se raportează legile matematice; 2) Două din laturile hexagonului şi anume cele scurte sunt
perpendiculare pe direcţia gravitaţiei. Datorită orientării lor laturile orizontale formează
bazele hexagonului; 3) Celelalte patru laturi ale hexagonului, înclinate două câte două cu câte
14˚ faţă de verticală, sugerează fiecare în parte primul dispozitiv al Mecanicii cu care a fost
descompusă şi diminuată forţa gravitaţională. Într-adevăr, planul înclinat a fost una dintre
primele invenţii ale lui homo sapiens. Mai târziu Arhimede (287-212), cu ajutorul aceluiaşi
plan înclinat, a făcut apa să curgă în sus.

La modelul identificat în Coloană se distinge o calitate în plus, tipică culturilor arhaice si

frecvent întâlnită în folclorul românesc: însufleţirea [3]. Intr-adevăr, prin înscrierea omului în
hexagon, în postura sa definitorie de a sta în picioare, a eroului care s-a jertfit pentru Patria sa,
modelul a fost însufleţit. Raportarea acestui model antropomorf la gravitaţie îi conferă
bipolaritate. Pe lângă direcţia verticală modelul primeşte orientarea ascensională, sensul
precis dinspre pământ spre cer. De altfel, hexagonul este figura geometrică cea mai des
întâlnită în motivele populare. De exemplu, prin dedublarea hexagonului convex faţă de o
anumită axă verticală, se obţine în oglindă perechea sa concavă. Prin combinarea alternantă a
celor două tipuri de hexagoane complementare, convexe şi concave, se crează ceea ce Mircea
Eliade numea simbolul ”actului tainic şi fascinant, în afara gravitaţiei, dansul” (Fig. 3).

Fig. 3 Covor naţional cu hexagoane complimentare şi congruente

Este de notorietate faptul că Brâncuşi n-a imitat niciodată formele geometrice elementare şi
primitive ale hexagoanelor din folclorul naţional, ci prin esenţializare el le-a stilizat până la
desăvârşire. Prin simetria heraldică modelul elimină deosebirea dintre stâng şi drept din
antropomorfism pentru că după Leibniz (1646-1716) “stâng şi drept, ca şi concepte relative,
sunt indiscernabile”. Modelului hexagonal i se conferă astfel calitatea de oglindire ceeace
matematic nu înseamnă altceva decât congruenţă. Apoi, pentru armonie şi unicitate laturile
înclinate ale hexagonului, care formează între ele 28˚ au fost astfel curbate ca să se înscrie în
unghiul de 36˚ cu care din pentagonul regulat corespunzător rezultă raportul de aur în valoare
de φ=1,618...(Fig. 4). În acest fel dimensiunile modelului hexagonal curbiliniu au fost
potrivite între ele cu aceea unitate rară de măsură cu care se desăvârşeşte cuadratura cercului
şi se atinge perfecţiunea geometrică. Cu alte cuvinte, Brâncuşi a dat soluţia problemei

31
 proporţionării după dimensiunile corpului uman formulate încă de Vitruviu
(84-14) şi reluate de Luca Pacioli (1445-1514) în cartea sa
despre Proporţia Divină. Datorită incomensurabilităţii soluţia
dată de Brâncuşi modelului său este inimitabilă şi
ireproductibilă. Transpunând acest model conceptual plan în
spaţiu s-a obţinut modulul decaedric.

Decaedrul Coloanei are în mod necesar secţiunile transversale

pătrate. Rezultă patru planuri verticale de simetrie, carteziene
două câte două. Este demn de menţionat că două din aceste
planuri de simetrie sunt îndreptate după direcţiile cardinale.
Zilnic Coloana arată răsăritul şi apusul soarelui la Târgu-Jiu.
Orientarea astrală şi simetria gravitaţională dezvăluie calităţile
cosmologice atribuite modulului decaedric asemeni menhir-
ului din Culturile megalitice. Menhir înseamnă piatră lungă,
plantată vertical, niciodată altfel decât în direcţia gravitaţiei.
Brâncuşi i-a păstrat înţelesul şi funcţia ancestrală dar prin
stilizare şi-a înzestrat menhirele sale cu limbajul universului
care înseamnă armonie sau echilibru. Aici cele două cuvinte
Fig. 4 Aur
sunt sinonime. Exact aceleaşi proprietăţi decaedrice, dar
complementare modulelor Coloanei, se regăsesc la Scaunele
de pe Aleea sau Calea sufletelor şi care formează Aliniamentul sau Templul
liniar de menhire. În schimb Scaunele de la Masa tăcerii sunt conformate diferit.
Ele au fiecare secţiuni transversale circulare şi formează împreună cu masa
centrală Templul circular de menhire sau Cromlechul destinat reculegerii. Prin
geniul său Brâncuşi a dat astfel întâlnire la Târgu-Jiu unor Culturi
megalitice ca cele de la Carnac, Sarmisegetuza si Stonehenge între
care au fost stabilite identităţi fascinante şi deloc surprinzătoare prin
originea lor comună [11, 15]. În structura integratoare a acestui
ansamblu arhitectonic de concepţie primordială cele două tipuri de
temple reproduc componentele esenţiale ale mişcării cosmice:
translaţia şi rotaţia.

Coloana fără sfârşit a fost concepută ca o succesiune de module

decaedrice, cu bazele comune, care să sugereze transcendenţa prin
eliberarea de forţa de atracţie a pământului. Istoria consemnează şi
alte tentative mult anterioare. De exemplu, în civilizaţiile primitive
oceaniene idea ascensiunii transcedentale era sugerată de sculpturi
din lemn de abanos prin statuete de oameni în picioare, suprapuşi
unul peste altul. Este vorba desigur de o formă arhaică de artă dar
totuşi situată înaintea cariatidelor de la Sanctuarul lui Apollo de la
Delphi (530-525). Un astfel de grup statuar numit Scara înţelepţilor
continuă să fie purtat vertical în mână şi în zilele noastre la anumite
dansuri rituale ale aborigienilor (Fig. 5).

Memorialul de la Târgu-Jiu avea însă să primească un alt mesaj bine

definit. În acest scop, Brâncuşi şi-a stilizat creaţiile până la
perfecţiune. Astfel, punând în valoare calităţile de oglindire sau
congruenţă ale modulelor faţă de bazele lor el a construit Coloana
prin auto sau izomorfism care îi conferă invarianţă faţă de legile
generale ale universului. Câmpul gravitaţional intervine în această
opţiune ca un factor contingent, legic. Automorfismul folosit de Fig.6.

Fig. 5
32
Brîncuşi este departe de a fi un concept matematic abstract. El a fost aplicat, de exemplu, în
aceeaşi direcţie dar cu un scop strict practic pentru ridicarea unor clădiri înalte ca blocurile
Pirelli din Milano şi Montparnasse din Paris sau la mulţimea de zgârie-nori din America.
Toate însă sunt ulterioare Coloanei şi chiar dacă au impresionat prin performanţele lor
tehnologice n-au fascinat niciodată ca şi Coloana de la Târgu-Jiu. Probabil aşa se explică
interesul lui Brâncuşi pentru Statele Unite şi mai ales popularitatea de care s-a bucurat
acolo.

Pe de altă parte prin suprapunerea modulelor după axele lor verticale se obţine un efect
energetic surprinzător (Fig. 6). Intr-adevăr, dacă modulele decaedrice ar fi fost neînsufleţite,
iar raza pământului la Târgu-Jiu este de 6.367 km, atunci pentru anularea gravitaţiei
pământului în acelaşi loc ar fi necesare 3.537.222 module. Modulele lui Brâncuşi însă sunt
însufleţite prin antropomorfism şi în plus bipolarizate. In aceste condiţii conţinutul valoric
intrinsec al fiecărui modul poate fi imaginat ca un câmp energetic, comparabil cu cel electric
de exemplu. Atunci, prin conectarea în serie a modulelor decaedrice energia potenţială a
Coloanei creşte cu înăţimea mult mai repede decât în acelaşi timp scade energia ei
gravitaţională. Într-adevăr, energia potenţială a Coloanei compusă din 15 module întregi şi
2 fracţionate este de 256 ori mai mare decât energia potenţială a modulului de bază în timp
ce energia ei gravitaţională rămâne practic neschimbată pe toată înăţimea de 29,35 m a
Coloanei. Aşadar, există motive puternice să se creadă că gravitaţia va fi învinsă în
favoarea transcendenţei. Ceea ce contează în primul rând este conţinutul estetic şi
densitatea emoţională ale fiecărui modul.

În ceea ce priveşte înălţimea totală a Coloanei s-au identificat coincidenţe ale căror motivaţii
însă au rămas neelucidate. S-a găsit de exemplu că raportul 29,35:1,8 = 16,31 reprezintă
aproximativ un multiplu întreg al numărului φ [6,7]. Pe de altă parte, între diametrul exterior al
Marelui sanctuar circular de la Sarmisegetuza de 29,426 m şi înălţimea Coloanei este o
diferenţă de numai 7,6 cm. Coincidenţa este uluitoare mai ales dacă se ia în consideraţie
identitatea sanctuarului de la Sarmisegetuza cu cel de la Stonehenge [11]. Spre deosebire
însă de cele două temple megalitice Coloana a fost proporţionată pe verticală, în sens
gravitaţional, iar percepţia înălţimilor este mult diferită de cea a lungimilor. Este interesant şi
faptul că numărul modulelor întregi ale Coloanei coincide cu numărul perechilor de scaune
de pe Aleea sau Calea sufletelor. De aceea din perspectiva Culturilor megalitice Coloana
fără sfârşit formează un Templu liniar de menhire, închinat desigur victoriei asupra
gravitaţiei.

Prin dedublarea armonică şi repetată a modelului hexagonal faţă de una din cele două baze
ale sale Coloana dă expresie timpului cosmic, reversibil şi universal. Timpul şi spaţiul
încetează să mai fie „forme ale intuiţiei” cum spunea Immanuel Kant (1724-1804). Timpul în
Coloană se regăseşte prin repetabilitatea spaţiului. Într-adevăr automorfismul modulelor
păstrează structura intrinsecă a spaţiului. Legile universului rămân invariante faţă de
transfomările din acest grup, inclusiv cele din continuul cuadridimensional spaţiu-timp, în
care desigur principiile simetriei se conservă [18]. În plus, datorită concentraţiei de artă,
imaginaţie şi simţire din fiecare modul decaedric Coloana sugerează prin configuraţia sa
riguroasă că spaţiul îşi modifică liniaritatea şi pentru integrare în univers spaţiul trebuie să se
curbeze. Cu acest mesaj cosmic Coloana dăinuie din 1937 şi nici o altă operă de artă, a
nimănui şi de nicăieri, nu a egalat-o. Nici măcar Brâncuşi însuşi, care a mai trăit 20 de ani,
nu a creat o altă operă atât de completă.

Prin urmare, Coloana fără sfârşit de la Târgu-Jiu poate fi definită geometric doar prin două
cuvinte: antropomorfism şi automorfism. Împreună ele întruchipează expresia echilibrului
universal dintre cer şi pământ. Antropomorfismul înseamnă umanizare printr-o conformare
stilistică în timp ce automorfismul soluţionează infinitatea spaţiului şi reversibiltatea timpului.
Rezultă de aici că forma de exprimare a Coloanei este de natură topologică. Intr-adevăr, se
demonstrează doar existenţa antropomorfizării nu şi antropomorfizarea în sine, ca în cazul

33
artelor primitive de exemplu. În mod similar toate proporţiile adoptate pentru Coloană
corespund raportului de aur dar ele nu sunt direct aplicate pentru efectuarea cuadraturii
cercului. La fel se demonstrează existenţa entităţii conceptuale spaţiu-timp dar aceasta nici
nu se calculează, nici nu se măsoară. Teoremele de existenţă au un caracter holistic şi sunt
suficiente pentru demonstraţiile topologice. Întâmplarea face ca gândirea topologică să fie
contemporană cu Teoria relativităţii. După ce s-au întâlnit cele două stiinţe au rămas
împreună până la consacrarea lor. Teoria relativităţii este bazată matematic pe Topologie
deoarece aceasta înseamnă existenţa şi unificarea matematică a legilor universului. Tocmai
de aceea Coloana exercită o atracţie spontană şi irezistibilă asupra tuturor celor ce o privesc
însetaţi de taina păcii sufleteşti, de la tămăduire până la exaltare. Aşadar obsesia gravitaţiei
este veche de când lumea şi aparţine oamenilor de pretutindeni. Constantin Brâncuşi este
doar un învingător care prin harul său divin ne-a dăruit echilibrul spre care aspirăm obsesiv
pentru regăsirea miracolului vieţii. El a fost un geniu deoarece, la fel ca Mihai Eminescu,
George Enescu şi Mircea Eliade, cu mijloacele de expresie ale artei sale, a pus în valoare
tezaurul românesc şi l-a integrat în cultura universală.

Bibliografie

1. Comarnescu, P., Eliade, M., Jianu, I., Témoignages sur Brancusi. © ARTED, Éditions d’Art, Paris,
1967.
2. Eliade, M., Solilocvii. Humanitas, Bucureşti, 1991.
3. Eliade, M., Meşterul Manole. Editura Junimea, Iaşi, 1992.
4. Eliade, M., Istoria credinţelor şi ideilor religioase. Univers Enciclopedic. Editura Ştiinţifică. Bucureşti,
1999.
5. Georgescu Gorjan, S., Filmul Coloanei. Lumea Gorjenească. Tg.- Jiu, nr.1/2001, pag. 10-11.
6. Gheorghiu, A., Proporţii şi trasee geometrice în opera lui Brâncuşi. Omagiu lui Brâncuşi. Centenar
Brâncuşi 1976. Tribuna. Pag. 188-192.
7. Gheorghiu, A., Geometrie, sculptură, arhitectură la Brâncuşi. ARHITEXT Design. Anul IV, nr.3 (39),
martie 1996, pag. 13.
8. Hawking, S., The Illustrated A Brief History of Time. Updated and Expanded Edition. Bantam Press,
New York 1996.
9. Hawking, S., Visul lui Einstein şi alte eseuri. Humanitas, Bucureşti, 1997.
10. Leonhardt, F. Bridges. Aesthetics and Design. Deutsche Verlags-Anstalt GmbH, Stuttgart 1982.
11. Păun, S., Stonehenge-Sarmisegetuza, o comparaţie revelatoare. Arhitectura nr.5, 1988, Bucureşti.
12. Păun, S., La valeur de l’architecture populaire roumaine authentique. Buletinul Comisiei Monumentelor
Istorice. Anul II, nr.4, 1991, pag. 24-38.
13. Păun, S., Identităţi europene inedite. Italia-România. Editura Tehnică, Bucureşti 1996.
14. Păun, S., Nepreţuitul dar al lui Constantin Brâncuşi pentru pomenirea eroilor Marii Întregiri.
Academica nr. 1-2, XI-XII, 1998, pp.16-17.
15. Păun, S., Absida altarului. Editura PER OMNES ARTES, Bucureşti, 2000.
16. Stokstad, M. Art History. Harry N. Abrams, Inc., Publishers, New York 1995.
17. Vulcănescu, R., COLOANA CERULUI. Editura Academiei, Bucureşti, 1972.
18. Weyl, H. Symmetry. Princeton University Press, Princeton, New Jersey , 1952.

Bucureşti, 31 mai 2001

34