Sunteți pe pagina 1din 4

1

Adevărata libertate

După ce Isus le-a zis că nu îl vom cunoaşte pe El cu adevărat până ce nu „veţi


înălţa pe Fiul Omului”, în sufletul şi în mintea noastră, El le-a mai spus şi alte lucruri
celor mulţi care au crezut în El. Învăţătura lui Isus continua, orele, zilele, lunile, anii
treceau, şi cei care au fost mereu cu El au văzut zilnic semnele Lui şi s-au transformat ei
înşişi în lucrători cu cuvântul, apoi dintre ei s-au detaşat cei cu credinţă şi cu har. Şi în
şcolile lumeşti, cei ce cred în ceea ce învaţă şi în profesorul lor, primesc tot mai multă
învăţătură, meditaţie, fac ore suplimentare şi muncesc tot mai mult, ca şi cum s-ar pregăti
pentru olimpiadă.
Acestora care L-au urmărit zi de zi, le spune: „ Dacă rămâneţi în cuvântul Meu,
sînteţi în adevăr ucenicii Mei”; tot ei sunt cei care „veţi cunoaşte adevărul şi adevărul
vă va face liberi”.
Cei care îl ascultau cu inima au înţeles mesajul Lui, însă cei care îl ascultau cu
mintea şi gândeau după canoanele lor întipărite acolo de preoţi, au sărit în sus şi au
răspuns fără să fie întrebaţi: „ Noi sîntem sămînţa lui Avram şi n-am fost niciodată robii
nimănui; cum zici Tu: Veţi fi liberi?” Da, aceştia nu au fost robi, însă înrobeau pe alţii,
pe cei care nu au comentat şi care doreau adevăr şi libertate; de aceea Isus le spune că
„oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului” şi neiubirea şi înrobirea altora pentru
interesele lor şi ale lui Satan este păcat, iar ei sunt robi ai păcatului. În plus, „robul nu
râmâne pentru totdeauna în casă; fiul rămâne pentru totdeauna”. Ei fiind robi şi
lucrători pentru păcat, nu sunt iubiţi de stăpânul lor, sunt doar lucrători ce vor fi daţi afară
din casa Satanei când nu vor mai fi folositori, în timp ce „fiul rămâne pentru
totdeauna”, şi toţi cei chemaţi fii ai lui Dumnezeu vor rămâne cu El mereu ca fraţii, chiar
dacă nu sunt fraţi de sânge.
Isus le oferă adevărul şi eliberarea spunând: „ Deci, dacă Fiul vă face liberi, veţi
fi cu adevărat liberi”. Deci Isus vorbea de eliberarea lor, în mod special pentru ei, căci ei
erau robi şi nici măcar nu ştiau că lucrează pentru Satana.
Satana şi-a luat chip de înger, a preluat lăcaşele Domnului, templele, cărţile,
ştiinţa despre Dumnezeu, şi o folosea pentru interesele lor, pentru exploatare, şi înrobea
discipolii lor. Acştia din urmă erau robi ai păcatelor satanice, dar ei nu mai vedeau acest
2

lucru şi atacau chiar şi pe însuşi eliberatorul lor, pe Fiul lui Dumnezeu care era aşteptat
de mii de ani. Fiul lui Dumnezeu era aşteptat de zeci de generaţii. Toţi evreii ştiau din
cărţile sfinte, din vechiul testament, că trebuie să vină Mesia, dar nu era aştepatat în
acelasi scop.
Unii ca aceşti farisei şi şefii lor se temeau de El că le va lua puterea religioasă din
mâinile lor. Cărturarii şi împăraţii pământului trăiau cu frică pentru împarăţia lor fizică şi
cunoaşterea ce ar fi putut fi revelată tuturor, şi ar fi elibrat poporul de frică, de
necunoaştere şi de robia faţă de aceştia. Deci scopul aşteptării era diferit, iar din acest
motiv ei erau foarte atenţi la semnele lui Isus, îl monitorizau, îl spionau permanent să fie
convinşi că El este Mesia, şi să scape de El pentru a nu pierde puterea.
Desigur, nu toţi iudeii ştiau pentru cine lucrează şi că sunt robi, ei credeau că fac
voia Domnului, ascultau vocea marilor preoţi, cărturari, farisei, conducători ai
Ierusalimului. Marii preoţi s-au confruntat mereu cu iudeii care treceau de partea lui Isus
şi deveneau ucenicii Lui; mulţi dintre ei îşi dădeau seama de eroarea lor, se simţeau
mustraţi, se botezau, şi erau primiţi în rândul fraţilor şi ucenicilor lui Isus. În acest mod ei
deveneau liberi de robia faţă de Satana care pusese stăpânire pe Ierusalim. Din acest
motiv Isus nici nu a intrat în Ierusalim prea des, deoarece acolo domnea haosul, şi el
dorea să elibereze pe cât mai mulţi; cei care locuiau în afara cetăţii nu era aşa de
îndoctrinaţi şi robi ai Satanei. Isus avea mai mult loc de mişcare şi învăţătură pentru oile
rătăcite în jurul Ierusalimului, (care tocmai de aceea erau în afara oraşului). Oamenii de la
sate erau mai simpli, mai deschişi, şi nu se duceau să facă rapoarte la Pilat şi către marii
preoţi.
Isus continuă: „Ştiu că sînteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să mă omorîţi,
pentru că nu pătrunde în voi cuvîntul meu”. De aici vedem că Isus le cunoştea
planurile. Tatăl L-a avertizat înainte de sosirea pe Pământ şi L-a lăsat să încerce salvarea
sufletelor acestora fără vărsare de sânge. Isus a venit să medieze acest lucru în calitate de
moştenitor al unui tron uzurpat de dictatura satanei şi acoliţilor săi. Pentru a le dovedi că
El este fiu de Dumnezeu, a arătat multe semne şi a aşteptat răbdător ca aceştia să-L invite
să ocupe locul cuvenit, în Ierusalimul condus de puterea minţii rătăcite, şi în inima lor,
urmând a se reconstrui totul după adevăratele principii divine care conduc împărăţia lui
Dumnezeu. Transferul s-ar fi făcut paşnic, iar recunoaşterea greşelilor ar fi dus la iertarea
3

tuturor pentru rătăcire, şi graţia dumnezeiască ar fi domnit până astăzi. Crimele şi


războaiele ar fi fost de mult uitate, iar săbiile ar fi fost metal de plug de 2000 de ani.
Pentru că iudeii comentau mereu, Isus le spune că: „Eu spun ce am văzut la
Tatăl Meu” ,şi că Tatăl iubeşte pe oameni, vrea să-i ajute, să-i înveţe să fie cu adevărat
liberi, într-o împărăţie mare a fiinţelor libere. Iudeilor le reproşează: „voi faceţi ce aţi
auzit de la tatăl vostru”, adică tăticul lor satana, care conduce Ierusalimul şi lumea prin
conducătorii săi şi „armatele” lor de robi.
Iudeii niciodată nu se lăsau bătuţi la replici, mereu scorneau ceva din mintea lor,
erau foarte mentali, ştiau scripturile pe de rost, se foloseau de aceste texte pentru a
supune pe credincioşi şi a-i face robi tatălui lor, Satana. Ei iarăşi răspund: „Tatăl nostru
este Avraam”, şi replica lui Isus a fost: „Dacă aţi fi copii lui Avraam, aţi face faptele lui
Avraam”, adică pomul se cunoaşte după roade, sau pomul bun face roade bune, însă
„acum căutaţi să ma omorîţi pe Mine, Om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit
de la Dumnezeu: aşa ceva Avraam n-a făcut”. Isus le pune în faţă faptele lor şi ale lui
Avraam ca să le compare, le-a zis că ştie aceste lucruri de la Tatăl Său, şi este normal să
ştie, orice copil ştie ce spune tatăl şi mama sa în casă, problemele pe care le au de
rezolvat.
Apoi Isus, ca să scurteze discuţia, le spune clar: „Voi faceţi faptele tatălui vostru,
care duce în robie pământul”. Fariseii, pentru că nu mai aveau argumente, au trecut la
jigniri spunând: „Noi nu sîntem născuţi din desfrînare;avem un singur Tată: pe
Dumnezeu”.
Deci ei au negat naşterea unei fecioare care a primit copil de la dumnezeu prin
Duhul Sfânt, acuzând că s-a născut din desfrânare şi apoi revendică pe Tatăl, spunând:
„avem un singur Tată: pe Dumnezeu”, căci se aflau în faţa multor oameni.
Isus trebuie să le răspundă celor care L-au jignit şi le spune: „Dacă ar fi
Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi”, căci „El M-a trimis”, şi se miră că sunt aşa de grei
la minte, spunând: „Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi aculta
cuvîntul Meu”, adică adevărul. Pentru Satana, adevărul este ca otrava şi îl enervează.
Isus le spune pe şleau: „Voi aveţi tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi faptele tatălui
vostru. El a fost de la început ucigaş şi n-a stat în adevăr, pentru că el nu este adevăr”.
Pe aceşti robi ai lui Satana, slujbaşi ai minciunii, îi vedem şi azi printre noi cum se agită
4

cu minciunile lor, folosindu-se de tehnica actuală. Ei fac din alb, negru, şi din negru, alb,
şi niciodată nu pică pe adevăr. Mintea lor este mereu pusă să sucească minţile umane, au
experienţă de mii de ani, şi le merge şi astăzi la fel de bine...
De aceea, Isus le zice „fiindcă spun adevărul, nu Mă credeţi”, apoi încheie cu un
adevăr verificat: „Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de
aceea nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu”, deci sunt, cu alte cuvinte, limbi
diferite, şi rezonanţe diferite care separă cele două tabere. Când vedeţi oameni buni, cu
inima deschisă şi care ascultă vibraţia, cuvântul pe lungimea de undă a inimii, să ştiţi că
acestea sunt de la Dumnezeu, iar când vin la dumneavoastră oameni şireţi la vorbă,
vicleni, cu replici mentale, cu cuvinte frumoase şi mari, nesusţinute de faptele lor, să ştiţi
că sunt lupi în blană de oaie şi fac lucrarea tatălui lor, sunt robi ai păcatului, iar minciuna
nu îi va elibera. Aceştia se înfundă în neaevăr, robi pe veci ai stăpânilor lor, fără să îşi dea
seama de ceea ce pierd: adevărata libertate.