By DrMario_ats

Draga cititorule, aici vei gasi nebunia mea temporara si poate unele dintre cele mai nastrusnice
povestiri. Pregateste-te sa fii cufundat intr-o lume de mister in care crimele de orice amploare
sunt la ordinea zilei, astfel vei fi martorul unor evolutii mai mult sau mai putin spectaculoase. In
ceea ce priveste unele presonaje, ele vor evolua fizic si psihic… dar spre amuzamentul multora
vor evolua mai putin pe latura psihica, care daca ar evolua prea mult ar da accese de
grandomanie. Acestea fiind zise te poftesc… nu… te provoc sa dai pagina nu inainte de a mai
inspira adanc o ultima data.
Actiunea incepe undeva pe mare, pe un o corabie in largul coastei Braziliei… ce priveliste…
plaja, padurea tropicala, bastinasii care se apropie de corabie ca sa intampine noii veniti. Din
senin se aude semnalul capitanului, care era un tip solid in ciuda inaltimii (cam 2,5 metrii
imperiali adica 2metrii din zilele noastre) da ordin “Inamici la babord… foc de voie…”. In cateva
seconde cateva proiectile zburasera de undeva de sub punte si scufundasera ambarcatiunile
improvizate ale bastinasilor. Capitanul multumit de rezultat se decise sa mai traga cateva salve pe
plaja, cum argumenta el “Sa traga fiecare tun cate 3 focuri… tinta e pe plaja”. Secundul, care era
un om mai firav, dar foarte agil il intreba pe capitan “Capitane dar ne trebuie o tinta pe plaja…”,
imediat vine raspunsul “Vrei o tinta? Ia plaja drept tinta si trage 3 salve!”
Acestea fiind zise din cele trei compartimente de sub punte se auzira cateva voci:

“Incarcati… Foc… Incarcati… Foc… Incarcati… Foc…”

Dintr-o data din varful catargului unde era nebunul vasului se auzi “Vas la orizont!!!”, speriati
oamenii de pe punte se ingramadira in directia aratata de nebun si incercau sa desluseasca corabia
care se apropia de ei, cand deodata capitanul care avea multe nume, dar mai important este de
retinut numele lui de “alint” – Death Brew sau ca si numele vasului Starfire. Nume dat de echipaj
in urma unui raid facut intr-un port bine pazit, scapand ca prin urechile acului de cateva proiectile
trimise de celelalte corabii direct spre punte si spre echipajul de pe punte facand o eschiva
intalnita doar la un alt capitan numit Brew.
In cateva secunde vasul din departare se apropie si mai mult, suficient ptr ca sa fie vazuta cu
ochiul liber… cand Nebunu’ striga “Aliati!!!” si toti rasuflara usurati… acest cuvant pentru ei
insemna ca nu mai erau singuri impotriva unor posibili rivali sau vreunei tari care ii cauta. Cei de
sub puntea 1 strigara disperati “Avem ceva legat de noi” si dintr-o zvacnire, secundul pe care il
chema Tim, se urca intr-o barca si cobori impreuna cu 2 vlajgani sa vada exact ce era legat de
corabie. Cand au ajuns in locul indicat, secundul scoase un strigat disperat “Suntem marcati cu
purpura…” si ordona celor 2 sa taie franghia. Odata ajuns la bord raporta capitanului cele
intamplate si in secunda urmatoare veni ordinul de plecare. Dat fiind faptul ca erau intre insule,
au semnalizat celorlalti
plecarea si s-au dus la o insula mai mare unde era un golf suficient de mare si de adanc ca
sa adaposteasca cateva corabii mari.

- Secund… ne adapostim aici pentru o vreme… sa speram ca nu ne urmarea nimeni…

- Capitane, zise secundul un pic ingrijorat, ce ar fi daca am incepe sa construim aici un oras
numai pentu pirati, pentru cei ca noi… am putea sa stam linistiti…
- Stii ca ai ceva dreptate? Problema e ca tre sa dam de veste tuturor celorlalti… si asta e cam
greu… dar cred ca am gasit solutia… cand eram in Italia am intalnit un baietel care era destul de
smecher, stia tot ce e de stiut despre ascunzatori si chiar mai mult... facea altele din ce in ce mai
periculoase. Singura intrebare care o am eu pentru tine acum… Cum dam de el? Cand toata flota
e in alerta si daca ne vad aia suntem.
- Domnule am putea merge pe o alta insula si sa luam o corabie ceva mai mica decat galeonul
acesta… ma gandeam la o fregata rapida sau ceva de genul acesta…
- Bine gandit… poimaine mergem si facem rost de o fregata rapida…

Zis si facut au ancorat si in cateva minute aparu si a doua corabie, era Jack Teribilul, cu un
capitan vestit pentru modul in care isi tortura prizonierii.
- Jack, pirat nenorocit…
- Starfire, ce bine e sa te revad, ce faci?
- Mosule… destul de bine, zise Starfire oftand.
- As zice ca ai avut ceva pe coada.
- Da… am avut niste purpura… si m-am retras un pic aici, ia stai… am o propunere.
Si fara sa mai stea pe ganduri coborara amandoi pe plaja.
- Mosule, zise Starfire, vreau sa construiesc aici un oras numai pentru noi, numai si numai pentru
pirati, ma poti ajuta?
- Te-as ajuta daca as sti cum.
- Trebuie sa ajung in Italia, mai precis la Milano, am pe cineva care o sa ne ajute sa construim
mai repede si mult mai bine decat fac netotii aia reparatii la fortaretele jefuite de noi.
- Hmmm, o sa te ajut, dar cu o conditie.
- Depinde ce ai in mintea aia diabolica Jack prietene.
- Nimic straniu, vreau doar ca padurile de pe insulele astea sa ramana intacte, e asa de frumos aici
si mai mult de atat o sa avem unde sa ne ascundem.
- Asta se poate rezolva, luam niste lemn din Anglia, Franta, Spania sau din colonii ca acolo sunt
destul de “flamanzi”, adica foarte “flamanzi”, ar taia si toata padurea daca am putea sa o
cumparam.
- Bine gandit Starfire. O sa mergem in colonii, adica o sa te duc in colonii pe tine si o sa te rog sa
iei si ceva echipaj ca ai mei sunt cam lenesi si vreau sa ii las aici sa se odihneasca. Se poate?
- Da Jack. O sa facem schimb de echipaje pana in port si acolo mai recrutam cativa. Ca trebuie sa
ajung repede in Italia si sa ma intorc la fel de repede.
- Am ceea ce iti trebuie prietene.
- Cum asa?
- Starfire, stii ca eu am niste datorii de luat din colonii, si o sa iti fac cadou o fregata.
- Jack… tu vorbesti serios?
- Da…
- Pai de ce sa te chinui pentru o fregata, cand poti sa faci o fregata rapida.
- Dragul meu Starfire, o fregata rapida nu prea are aparare.
- Da, stiu asta, dar o sa am viteza foarte mare, chiar mai mare decat celelalte vase ale flotei.
- Din nou bine gandit, o sa vedem ce putem sa cumparam din colonii.
- Jack, cand ai fi dispus sa mergem?
- Pai… maine ar fi perfect.
- Bun… deci ramane pe maine.
- Noapte buna marinarule.
- Noapte buna prietene.
Cei doi dadura ultimile ordine si se intalnira din nou dar pe vasul lui Jack, chiar in cabina lui
unde au stat toata seara sa se gandeasca cum ar fi mai bine sa faca portul orasului ascuns.
Deodata, cand incepu sa ii ia somnul, isi dadura seama ca au stat toata noaptea discutand si ca nu
au apucat sa doarma nici macar 3 ore. Razand, Starfire s-a intins in hamac, iar Jack se intinse in
patul sau acoperit cu matasuri fine si perne cu puf luate de pe un vas spaniol in urma cu vreo 2
saptamani. Vasul porni incet catre un oras indepartat pe care ei il numeau generic coloniile,
deoarece era singurul port pentru 3 colonii diferite una a Angliei, una franceza si cealalta
apartinand Spaniei.

Dupa vreo 2 zile de navigat se intrezarea portul, cu turnurile masive de aparare, cu fumurile
caselor aflate la poala muntelui, cu un apus portocaliu, si cu vasele care intrau si ieseau din port.
Din varful catargului Nebunu’ striga:
- Vase comerciale spaniole, franceze si engleze…
Auzind acestea Jack rosti:
- Prietene ce steag sa arboram?
- Hmmm, Jack nu stiu… chiar nu stiu… trei flote comerciale la un loc?
- Las’ ca aleg eu, si urla de il auzira toti de pe corabie… Arborati steagul Spaniei!!!
- De ce tocmai al Spaniei?
- Pai… noi am pierdut vasul nostru… asta e vasul spaniolilor.
- Pacat… aveai un vas bun…
- Lasa, asta e mai bine dotat.
- Hahaha, rase Starfire, sa mergem in port.
Ajunsi in port au lasat ancora si dupa ce au pus placa sa coboare un spaniol micut de statura, gras
si cu mustati lungi de vreo 10 centimetri se si repezi la Jack cerandui socoteala pentru intarzierea
de 1 zi. Jack, calm din fire ii raspunse ca a intalnit niste pirati pe care ia scufundat fara prea mari
probleme si ca toata incarcatura este gata pentru transfer. Zis si facut spaniolul facu stanga
imprejur mormai ceva, se intoarse din nou la Jack si zise:
- Cata cafea ati adus?
- Nu avem cafea, zise Jack, avem munitie pentru turnuri si pentru infanterie. Ce credeai ca sunt
pirat? HA… uite ca nu sunt, sunt un biet capitan de vas care era sa-si piarda viata.
- Imi para rau ca m-am indoit de identitatea dumitale, te rog sa te faci comod la hotelul acela
(singurul din port de altfel), cheltuielile de transport si gazduire sunt acoperite.
Si fara sa mai zica ceva spaniolul acela micut si gras, pleca cu pas grabit ca sa faca
aranjamentele la hotel.
- Starfire, pari nedumerit.
- Da… sunt… cum ai stiut ce e la bord?
- Pai am zis asa, daca voi erati un vas inamic, sa am munitie pentru voi, asa am scapat de povara
si o sa putem sa stam linistiti cateva zile.
- Bravo, un adevarat geniu.
- Nu sunt geniu, doar ca din tortura pe care am aplicat-o unui marinar spaniol am aflat ce cargo
are si unde se duce.
- Viclean mai esti.
- Sunt, recunosc, dar sunt viclean doar cu inamicul, cand vine vorba de prieteni vechi nu pot sa
imi permit decat sa stau “cuminte”.
- Jack stai linistit ca nu o sa zic la nimeni.
- Dragul meu Starfire, hai sa vedem ce mai e prin acest port.
Si plecara amandoi spre hotel. Ajunsi inauntru ce sa vezi? O harmalaie de nedescris, in stanga
erau cativa marinari care vorbeau si beau rom, in dreapta cativa oameni de vaza (bogatasii zonei),
iar in fata barului numai capitanii de vas. Cei doi se plimbara prin fata barului si la un moment
dat se asezasera langa un domn masiv, imbracat cu haine peticite care ii interpela:
- Vreti sa cumparati un vas? Nu mai am nevasta, a murit acum cateva zile si vreau sa ma mut de
aici in alt oras si am nevoie de bani. Care dintre voi vrea un vas?
Jack il trase deoparte pe Starfire si ii spuse:
- Cumpara vasul de la el…
- La asta ma gandeam si eu, dar o sa ii dau ceva mai multe monede ca sa aibe de drum, ce zici?
- Tu vorbeste cu omul si vezi ce vas si eu o sa verific daca e adevarat. Bine?
- Bine.
- Batrane… Ma numesc Starfire si as vrea sa stiu mai multe despre vasul pe care vrei sa il vinzi.
- Aaaa, uite un marinar care vrea sa cumpere iubirea vietii mele…
- Adica?!
- Nu te speria, rase batranul, vasul de care zic e la dana 13, ha ha ha, dana 13 ce interesant, dar sa
nu imi iei in nume de rau… vrei sa ma omori si sa imi iei vasul?
- Ha ha ha… nu… noi nu suntem ca ceilalti de pe aici… cel putin eu sunt un pic diferit…
- Am remarcat ca prietenul tau a plecat… unde s-a dus?
- Sa verifice ca vasul e acolo si ca e intr-adevar al tau…
- Ha ha ha ha ha… este acolo si e al meu dar nu e nici o problema… iarta-mi manierele… sunt
cam batran si uit cam des… ma numesc Mike si toti imi zic Batranu’
- Incantat de cunostinta Batrane
- Ce nume interesant… Starfire… de unde vine?
- De la vasul pe care il am.
- Dar… nu ai venit cu prietenul tau pe vasul acela spaniol?
- Al meu e la reparatii in alt port si cum un amic de-al meu are nevoie de un vas bun, si tot ii
eram dator am zis sa ii caut unul bun si demn de el.
- Eeee, ai nimerit bine… iubirea mea se numeste… ahhh… am uitat sa o botez… e inca mica…
nu puteam sa o botez asa devreme.
- Batrane… la ce nume te-ai gandit?
- M-am gandit ca nu am avut un fiu si as vrea ca vasul sa poarte numele care i l-as fi dat lui… i-
as fi dat numele… ce nume sa ii dau? Foarte greu de decis…
- Hai sa il asteptam si pe Jack poate vine si el cu vreo idee.
- Hmmm… ce nume sa ii dau…
- Aaaa, Jack… el este Mike zis si Batranu’…
- Ha ha… da el este posesorul vasului… o frumusete de vas…
- Ce nume sa ii dau?
- Starfire… cum adica ce nume?
- Jack… Batranu’ vrea sa ii dea un nume vasului… dar trebuie sa fie unul frumos, unul care sa
inspire respect printre marinarii care il intretin… si trebuie sa fi un nume de baiat…
- Hmmm… El Diablo, Speed, Striker…
- Gata am gasit… nu… nu…
- Foarte greu de luat o decizie, zise Starfire, dar ce tip de vas este?
- Este o fregata rapida avand catargul principal foarte rezistent si cu vreo 4 panze in plus…
- Batrane ce ai zice ce The Comet?
- Daaa… asa sa ii ramana numele… Cometa, nu este nume de baiat dar merge.
- Bun, zise Jack, acum ca am gasit un nume, gaseste un pret.
Batranul se scarpina in cap si se uita la matreata care cadea, si deodata zise:
- Pai o fregata rapida valoreaza prin partile astea cam 500.000 de monede de aur… asta daca
vasul e nou… al meu e vechi de o luna… are velele in plus… deci… 300.000 de monede de aur
si 5000 de argint
- Starfire e cam mult…
- Hmmm… cam mult? Zise batranul uitandu-se afara.
- Jack… de data asta o sa incalc promisiunea facuta de mine si o sa platesc.
- Ce??? Ce promisiune? Zise Jack uitandu-se mirat la batran si la Starfire.
- O sa ii cumpar Cometa si o sa ii dau 350.000 de monede de aur si nici una de argint, asta daca
esti de acord batrane.
- Ai facut un om batran fericit… cand o sa am banii?
- Vino cu noi la vasul nostru si o sa tii dam, am zis mai devreme ca nu te omor si o sa imi tin
aceasta promisiune, macar atat pot face pentru tine, zise Starfire dupa ce bau si ultimul pahar de
rom din fata lui.
Jack uimit il urma pe Starfire afara, iar Batranu’ ii urma indeaproape cu oarece retinere. Ajunsi la
vasul lui Jack, Starfire ii ruga pe marinari sa il ajute pe batran sa isi duca comoara la el acasa si sa
nu se atinga de el sau de comoara. Deodata batranu’ tipa ca din gura de sarpe:
- NU… nu o sa mai iau banii.
Mirati de gestul batranului toti ceilalti ramasera ca la un spectacol de magie, numai ochi si
urechi.
- Am zis nu… nu te supara pe mine Starfire… te rog… in loc de bani pot sa vin cu tine in
aventurile tale? Te rog…
- Ha ha ha ha ha ha… izbucnira toti in ras, dar numai Starfire ramasese cu o figura serioasa, plina
de ganduri, strabatuta de amintiri, si dintr-o data se lumina la fata exact ca un copil cand il lasi sa
se joace dupa ce aflase ca a fost pedepsit:
- Batrane… ce calitati ai tu? Pusca, tun, sabie, pistol, bucatar… ceva?
- Aaaa… tinerii mei am modificat pusca mea daca veniti cu mine… Starfire… Jack…
- Bine hai sa vedem, zise Jack care era avid dupa cei care faceau modificari serioase armelor si
avid dupa inventiile acestora.

Plecara cu totii, Batranu’ in fata urmat de Starfire, Jack si de Tim, acesta din urma statea ceva
mai in spate pentru a preveni orice tentativa de asasinat. Ajunsi la marginea satului, Jack cu o
fata mirata il intreba pe batran daca mai e mult pana la casa lui, cand deodata se zari o luminita in
deal. Cei doi capitani se intrebara daca este vreo persoana acolo dar raspunsul veni la fel de
repede ca si Tim care vroia sa se repeada la acea luminita care palpaia firav undeva intre poteca
si deal.
- Am ajuns… zise Batranu’. Aici e casa mea. Si acolo e mormantul sotiei mele.
- Condoleante, zise Tim, remarcand ca luminita aceea era de fapt o lumanare pusa la mormantul
sotiei.
Jack nu mai putea de nerabdare si il ruga pe Tim sa stea de paza cat timp erau ei inauntru. Tim
dadu din cap ca nu e nici o problema si se furisa intr-un copac de langa drum.
- Un moment sa aduc pusca… zise Batranu’. Sa nu uit sa astup intrarea ca sa nu intre nimeni cat
sunt plecat. Hi hi. Sa nu se foloseasca nimeni de casa mea.
- Jack, hai sa montam niste tinte sa vedem de ce e in stare pusca aceasta, ce zici?
- Daaa, ca bine zici…
Zis si facut pana se intoarse Batranu’ cu pusca, cei doi montara vreo 15 tinte la diverse
distante, cea mai indepartata fu pusa la vreo 50 de metri. Vazand aceasta Batranu’ rase si puse
pusca la ochi si tinti cea acea tinta si o nimeri. Vazand acestea Jack cazu pe iarba ca o carpa, iar
Starfire amuti de surprindere.
- Am lungit teava si am modificat bilele cu care trag, nu mai sunt bile si niste pastai mici. Jack
lua un glont si il examina, la un moment dat el intreba
- La ce foloseste aceasta forma? Batranu’ care era atent la toate raspunse
- Aceasta forma pastreaza forta cu care e impins glontul si mareste viteza acestuia la iesirea din
teava… dar are un defect… nu merge sa tragi la distante mai mari de 200 de metri.
- Batrane, zise Starfire care isi revenise, stii ce arma imi place mie?
- Nu, de unde sa stiu?
- Mie imi place sabia, zise mandru Jack.
- Mie imi place arcul, daca ai remarcat sageata se invarte in aer in lungul ei si atunci
zboara mai repede si mai mult.
- Stii ca mi-ai dat o idee? O sa fac o teava cu striuri care sa ghideze glontul, adica sa il faca sa se
invarta in lungul sau, asta ar trebui sa il faca mai rapid, deci obtinerea unei distante mai mari de
circa 500 de metrii in care tinta ar fi sigur atinsa, dupa care glontul, ca si sageata incep sa coboare
datorita greutatii acestora.
- Acest lucru ar fi minunat, dar noi trebuie sa plecam cat mai repede, ca sa ajungem in Italia la un
tanar care te-ar putea ajuta sa faci ceea ce ti-ai propus.
- Pai sa mergem odata, zise Batranu’ si ii lua pe toti si se dusera la fregata, ca acolo trebuiau sa
fie ca sa isi ia ramas bun de la marinari si Batranu’ de la viata monotona pe care o dusese pana
atunci.
Cand sa plece din port Batranu’ racni cu toata forta lui “Toate panzele sa ia aer, sa fie in vant”, si
marinarii ascultara sfatul lui si ridicara toate velele, ca sa se bucure de toata viteza pe care o putea
oferi Cometa, cand sa pornit un vant ceva mai puternic isi dadura seama ca aceasta fregata rapida
ascundea ceva.
- Batrane ce ascunzi sub linia de plutire?
- O inventie luata de cele trei tari rivale… o inventie luata de la un galeon care venise pentru
reparatii… am dublat numarul de grinzi si de stalpi de sustinere doar ca sa fie mai rezistenta la
valuri si furtuni, si am ingrosat si bucatile de lemn care se pun de obicei pe fundul corabiei,
aproape toata corabia a suferit modificari.
- Ha ha ha… ce fata o sa faca Jack cand o sa trecem pe langa el, dat fiind faptul ca noi am plecat
la o zi dupa el iar el a prins un vant mai bun.
Dupa inca o zi de navigat se intalnira si depasira corabia lui Jack, care ramase pe punte cu gura
cascata. Dupa vreo 25 de zile de navigat ajunsera in dreptul coastei Africii unde era o ruta de
comert a Frantei. Cand deodata zarira si primul galeon francez urmat de doua alte corabii care
erau fara tunuri, deci de comert, dar galeonul numit Piere, sau cum era supranumit Corsarul Gri,
nume venit de la fumul gri care iesea incontinuu de la cantina, aluneca anevoios printre valuri. Ce
priveliste sa vezi un galeon care are patru randuri de tunuri fiecare rand avand cam 20 de tunuri,
dar o viteza cu mult mai mica decat a vaselor care il urmau, chiar si numarul de soldati de la bord
era de 5 ori mai mare decat cel de pe vasele de comert. Ca sa nu atraga atentia inutil, Starfire
ridica steagul francez si un steag alb, ceea ce insemna ca nu are tunuri sau vreo intentie ostila, si
se apropiara de ultima corabie, si ii salutara pe cei de la bord. Batranu’ ingrijorat il intreba pe
Starfire
- Ce ne facem?
- O sa cerem capitanului de pe galeon sa vina la bord. Nu ii vom face nimic, o sa ii cer
permisiunea mergem cu el pana la stramtoarea Gibraltar, avand ordine de la rege sa ne infiltram
si sa distrugem cateva corabii din flota italiana sau spaniola nu cred ca o sa se supere.
- Trebuie sa iti spun ceva…
- Spune-mi te rog…
- Sub punte ai 50 de tunuri care sunt duble ca grosime fata de cele ale galeonului, ai grija ca ala
sa nu le vada, bine?
- Bine. Multumesc de vestea minunata. Hai sa primim oaspeti.
Zis si facut. Au tras pana langa galeon si au semnalat capitanului ca ar dori prezenta acestora la
bord daca este posibil. Raspuns afirmativ, toate corabiile au incetinit si s-au oprit, doua barci au
plecat de langa galeon una in care erau vreo 8 marinari inarmati cu pistoale si sabii, ca paza
pentru a doua barca in care erau Capitanul, secundul sau si inca patru marinari. Ajunsi la bord
Starfire statea la o masa la care Batranu’ statea la dreapta sa, iar capitanul francez si secundul sau
sa se aseze pe celelalte doua scaune.
- Buna ziua, numele meu este Piere, iar acesta este secundul meu Jean.
- Buna ziua, spuse Starfire intr-o franceza impecabila, numele meu este Starfire, iar este Tim
secundul meu, aratand catre cel care statea la carma, acesta este prietenul si pasagerul meu Mike.
El este unul dintre spionii nostri contra Angliei, Spaniei si Italiei, are o misiune cam ciudata…
trebuie sa ajunga in Italia sa fure si sa saboteze cateva proiecte de galeoane imunatatite. Mike e
cam tacut de cand am fost atacati ultima oara, acum vreo 5 zile de un vas spaniol pe care a trebuit
sa il scufundam.
- Da intr-adevar, am auzit de faimosii spioni ai regelui, dar nu am vazut nici macar unul pana
acum… sunt onorat de prezenta dumneavoastra…
- Si eu sunt onorat de prezenta dumneavoastra, spuse Batranu’. Daca ne-ati putea ajuta sa
ajungem macar pana la Gibraltar ar fi minunat.
- Nu e nici o problema, zise Jean traducandu-i lui Piere. O sa mergem cu totii pana acolo dar de
acolo drumurile noastre se despart. Ia spuneti-mi daca se poate ce vas este acesta?
- Cometa, raspunse Starfire. Acest vas teoretic nici nu exista pentru ca serveste numai la transport
de munitie, arme si dupa cum vedeti persoane foarte importante pentru rege.
- Interesant si cu ce v-au dotat? Teoretic ar trebui sa aveti si arme… ca la o asemenea
incarcatura…
- Da, zise Starfire, avem niste tunuri care trebuie sa ajunga in posesia portului Calais sau daca nu
reusim sa ajungem acolo, in oricare alt port francez. Aceste tunuri au fost facute in China si
Japonia si sunt cu mult mai puternice, datorita aliajului superior din care sunt facute. De aceea
este nevoie ca pentru un raport amanuntit sa scufundam mai multe tipuri de vase inamice, ca sa
stim cum se comporta tunurile si cum se comporta vasul cand trag toate tunurile de pe o parte sau
cand trag TOATE tunurile.
- Inteleg, de aceea trebuie sa scufundati cateva corabii… si ce rol o sa aibe Mike in Italia? Zise
Jean, scuzandu-se.
- Unul foarte simplu… o sa luam un steag italian de la o corabie pe care o sa o scufundam si
incercam sa intram intr-un port, de acolo, eu o sa iau orice alt vas italian catre tinta mea care este
Venetia, iar Starfire o sa plece catre coasta de vest a Italiei, ca sa poata sa ma ia pe mine si pe
inca un spion caci pe el au cam pus aia ochii si speram ca el sa mai fie in viata. Oricum planurile
sunt la loc sigur dar avem nevoie de el pentru date suplimentare cum ar fi numarul de vase din
fiecare tip, paza din porturi cum este organizata, si alte amanunte care sa ma ajute pe mine sa ma
infiltrez si sa fac rost si de alte informatii, cum ar fi traficul de marfa, de munitie, de arme, si
altele.
- Bun… o sa va escortam pana la Gibraltar… dar aveti foarte mare grija in ape straine…
- O sa avem… aaa… ca sa nu uit… vezi ca nimeni nu stie de acest vas decat regele… ordinele
vin direct de la el… asa ca daca incepe careva sa intrebe de vasul acesta sau de incarcatura
noastra ar fi bine pentru noi si pentru cel care intreaba sa nu avem nici noi si nici el de suferit.
- Pai cum asa? Zise Piere.
- Da cum asa? Intreba la fel de nedumerit Jean.
- Pai, incepu Mike.
Si ideea fu continuata de Starfire
- Am intalnit inca un vas care tot asa ca si noi transporta diverse “bunuri”, si am aflat de la cei pe
care i-am omorat acum 5 zile ca ei au scufundat acel vas in urma unei scurgeri de informatii.
- Cam nasol, zise Piere cu o fata grava, de la noi nu o sa afle nimeni nimic nu de alta dar vrem
niste tunuri ceva mai bune ca astea impotriva unui galeon nu fac impactul care as vrea eu sa il
faca…
- Domnule trebuie sa pornim ca sa nu intarziem, zise Jean.
- Jean ai dreptate, zise Piere.
- Ce coincidenta de nume, zise Starfire.
- Nu e coincidenta, zise Piere ridicandu-se de la masa, urmat fiind de toti ceilalti, numele a fost
dat de tatal meu, el a construit acest galeon si tot el a murit primul la bord, dar asta e alta poveste.
Va urez noapte buna si vant la pupa.
- Noapte buna, urara si cei doi Starfire si Mike, si vant la pupa, adaugara ei.
Dupa inca 10 zile de navigat si o furtuna care parea ca nu se mai termina, aparu soarele si cu el
stramtoarea Gibraltar. Cand fusese timpul sa se desparta Piere ordona o salva de la ultimul rand
de tunuri, ca un salut la adresa lor. Acest gest fiind repetat de Starfire care folosi cateva pusti ca
salut militar de lupta, un gest nobil printre marinari. Nici nu intrara bine in Marea Mediterana ca
au fost surprinsi de doua fregate si doua galeoane spaniole care se indreptau catre Sicilia la o
intalnire a flotei spaniole cu cea italiene pentru o disputa teritoriala. Era in joc Sicilia, iar Italia nu
vroia sa renunte asa usor la aceasta insula care era destul de aproape de ei, chiar prea aproape ca
sa o cedeze
asa usor.
Deodata de la bordul unei fregata se auzi semanlul de alarma si se porni un mic razboi intre cele
5 nave prinse intr-un joc de-a soarecele si pisica. Starfire fara sa stea pe ganduri ordona punerea
in functiune a tunurilor cele noi si de pregatire a velelor pentru viteza maxima. Un avantaj net
asupra celor 4 nave spaniole. Din 3 miscari de pe Cometa zburara 25 de proiectile direct catre
unul dintre galeoane, acesta suferind avarii destul de importante, cum ar fi pierderea a 2 catarge
si neputinta de a carmi sau de a riposta in vreun fel decat de a trage cu pusca, cu flinta sau cu
pistolul asupra vasului inamic. Cele doua fregate pornira in urmarire si la o intoarcere de 180 de
grade de pe Cometa zburasera inca 25 de proiectile da de aceasta data cele doua fregate au avut
de suferit avarii cu mult mai severe decat galeonul. O fregata avea gauri sub nivelul de plutire si
incepu sa se scufunde usor da sigur, iar cea de-a doua lua foc ca o torta, cand din senin exploda
atat de violent ca nu mai ramase nimic deasupra liniei de plutire. Mike ingrozit se uita repede sa
vada unde e galeonul al doilea. Cand deodata el aparu foarte aproape ca Starfire sa dea vreo
comanda de intoarcere. Cand din senin incepura sa zboare numai crapile care s-au agatat
asemenea unei vite de vie pe un arac. Starfire si Mike strigara din rasputeri ca toti marinarii sa ia
arme si sa vina pe punte pentru confruntare. Mike scoase pusca si incepu sa secere marinarii
spanioli care apareau pe la ferestrele galeonului unde erau tunurile, nimerind din greseala un
butoi cu pulbere care la explozie facu o gaura de 5 metri diametru in marginea galeonului. Toti
cei 50 de marinari de pe Cometa erau gata sa infrunte cei 250 de marinari de pe galeonul
Andaluzia, dar cand au vazut gaura din galeon au inceput sa traga in marinarii de pe galeon, pe
care ii vedeau, ca pe ceilalti urma sa ii omoare, teoretic, pe puntea vasului lor. Dar, spre
surprinderea acestora, ultimul atac intarzia sa vina. Starfire isi numara oamenii si constata ca
lipseau 15, ca sa nu mai piarda altii ordona taierea franghiilor si folosirea tunurilor ca sa scufunde
galeonul. Cand pe nepregatite 2 tunuri trasera direct in cabina capitanului. Si atunci toti marinarii
de pe Cometa au armat toate cele 25 de tunuri fara sa taie franghiile si au tras cele 25 de
ghiulele sub linia de plutire a vasului inamic, scufundarea acestuia facandu-se foarte repede
Starfire a privit neputincios cum toata balustrada a fost smulsa de pe corabie, si aruncata in mare.
Vazand acestea Mike urla la cei care erau pe punte ca nu au taiat funiile, si Tim le-a ordonat sa ia
o barca si sa ia ce se putea din ramasite si sa refaca balustrada si cabina capitanului ca sa poata
pleca cat mai repede. La aceste cuvinte toti marinarii au luat barcile si au inceput sa adune toate
lemnele mai solide pe care le gaseau, chiar si funii, butoaie cu praf de pusca sau bucati mari din
velele inamice, ca sa aibe pentru peticirea velelor gaurite sau pentru vremea cand o sa se rupa sau
o sa fie gaurite din nou. Starfire se aseza pe un scaun si ofta, Mike si Tim au venit si ei cu cate un
scaun, iar doi marinari de pe punte trasera din apa o masa frumoasa, sculptata, dintr-un lemn de
esenta rara, si pusera masa intre cei trei si adusera o sticla de rom, o fata de masa brodata dar
gaurita si arsa pe alocuri, si cateva pahare de la bucatarie. Cei trei mancara bine si le spuse celor
doi ca dupa ce se strang materialele sa le lase pe punte si sa manance si sa bea ceva, ca sa nu
lesine. Zis si facut. A doua zi reparatiile au fost terminate si cabina capitanului era noua.
Balustrada urma a fi facuta in ziua urmatoare. Vazand cele intamplate cei trei luara decizia de a
se intoarce si de a ancora intr-un port francez. Singura problema era ca ei trebuiau sa intre intr-un
port cu mai putin trafic, ca sa nu riste inutil. Zis si fact au pornit catre Franta. Dupa cinci zile in
care au avut de muncit de doua ori mai mult au ajuns intr-un port de pescari. Au ancorat in larg si
au luat o barca catre port. Ajunsi in port au angajat vreo 30 marinari pentru restul reparatiilor, iar
jumate au decis sa ramana la bord.
Cu echipaj intreg s-au decis sa mearga spre Anglia sa mai faca rost de ceva echipaj, pentru acest
lucru aveau insa nevoie de ceva provizii de mancare si apa. Apa nu era o problema ci mancarea,
deoarece in fiecare saptamana surplusul de mancare era luat de catre oamenii unui boier. Vazand
acestea Starfire s-a pus pe gandit, cum ar putea sa il determine pe boier sa ii lase pe oamenii
acestia in pace. Cand exclama fericit “Am gasit!!!”, iar Tim si Mike se uitau uimiti la el.
- Am gasit!!!
- Ce ai gasit? zise Mike.
- Stiu cum sa il determin pe boier sa renunte la aceasta miselie.
- Cum asa??? Tim inca era nedumerit.
- Fiti atenti mergem ii luam totul, adica tot ceea ce e de valoare, si il lasam in fundu’ gol.
- Si iti dai seama ca are de 3 ori mai multi oameni ca noi, adauga Tim.
- Da dar noi avem experienta si elementul surpriza.
- Bun, bun si de cati oameni zici ca o sa avem nevoie?
- As zice… vreo zece, maxim… nu opt, doar opt.
- CE??? Doar opt??? Te-ai ticnit??? Urla Tim ingrozit.
- Da, doar opt, o sa ii luam prin surprindere oamenii si o sa ii omoram pe toti care ni se opun.
- Bine, zise Tim cu o figura grava, o sa iau cativa din cei pe care ii stiu ca se descurca in asa ceva.
Mike tu o sa ma ajuti sa vad cam cati soldatei are cretinul ala. Starfire fa rost de provizii si
vorbeste cu localnicii.
- Uita-te la el, zise Mike, da ordine.
- Lasa-l ca stie ce face, zise Starfire.
- Diseara macelarim, zise Tim cu o figura sadica.
Dupa lasarea noptii cei 8 marinari in frunte cu Tim, s-au furisat pe proprietatea boierului si au
omorat garzile, dupa care au omorat si garzile care dormeau si dupa aceea au intrat in conac. Aici
au ramas surprinsi de luxul care era. Marmura, danteluri fine, matasuri si tesaturi cu fire de aur, si
ca nu ar fi destul tot lemnul era de esenta rara. Cei opt s-au furisat pana in camera boierului.
Ajunsi acolo au fost surprinsi sa vada ca acesta e mort, injunghiat de cineva. Uluiti s-au uitat
repede prin camera si au vazut ceva dupa o perdea care se misca foarte putin. Tim care era mai
rapid in miscari a insfacat persoana si a legat-o fedeles astfel incat sa nu scoata nici un cuvant si
nici sa se miste prea mult. Luasera tot ceea ce puteau duce si plecasera. Ajunsi in port s-au dus
direct la barca, unde spre surprinderea lor ii astepta Starfire cu inca o barca ca sa poata sa care tot
fara probleme, dar aveau o problema, Tim luase pe cineva si se hotarara rapid sa mearga pe vas
ca sa vada cine se ascunde in perdeaua luata.
Vaslira pana la vas si acolo cei de la bord luara incarcatura mai repede decat ar fi coborat de pe
vas, lucru care le-a permis sa ia o mica pauza sa vada cine l-a ucis pe boier. Starfire a vrut ca el
sa taie legaturile, dar Tim l-a sfatuit ca ar fi bine sa lase pe altcineva. Dupa ce toate legaturile au
fost taiate, cel care taiase legaturile a vrut sa vada cine e inauntru, a ridicat incet perdeaua si
deodata o femeie in toata firea sari la beregata lui, gata gata sa il omoare, atunci Tim sari si o lega
de picioare. Starfire mirat o intreba:
- Ai prefera sa traiesti sau sa mori?
- As prefera sa va omor pe toti, zise ea cu o privire taioasa.
- Tim, leaga-i mainile, si in secunda urmatoare se auzi un fasait si ea era legata fedeles. Mike
facuse un dispozitiv de legare, de legare a unei persoane de un anumit obiect, de preferat un
catarg sau un stalp suficient de puternic.
- Asaaa… aici nu o sa mai omori pe nimeni. Deoarece nimeni nu o sa iti faca vreun rau, zise
Mike.
- Cum asa? Intreba ea mirata.
- Pai hai sa iti explic, zise Starfire, noi trebuie sa ajungem in Italia sa gasim un tip care
einventator, face tot felul de chestii noi, si poate construi orice fel de capcana, si bineinteles poate
sa le strice la fel de repede pe cat ai zice “matusalem”.
- Am avut un frate care… am fost separati cand eram mici… mi-a dat asta…
- Ce cutie interesanta, ai reusit sa o deschizi pana acum?
- Nu, de ce?
- Pai ca sa stim la ce ne asteptam, taiati funiile, si Tim si Mike taiara toate funiile care o tineau
imobilizata.
- Cand am fost despartiti el mi-a dat asta si mi-a spus ca inauntru este cheia catre el, adica cheia
camerei lui sau a casei lui.
- Hmmm…
- Inseamna ca pana la cheie tre sa trecem de o capcana care, probabil, ar distruge cheia, zise
Starfire cu o voce grava. Ce scrie aici pe margine? Ca nu vad e scris prea mic.- Stai sa vad, zise
Mike si scoase o lentila cam groasa si o puse la ochi si citi: “Spune-mi numele tau ca sa deschid
casa noastra”.
- Casa noastra… asta ar fi o ascunzatoare, zise Starfire.
- Cand eram mica de la casa unde locuiam pana in oras era cale de o zi de mers pe jos, si cand
ajungeam pe dealul de langa oras vedeam o cladire mare si ovala sau rotunda.
- ROMA… voi ati locuit la Roma… cel pe care l-am intalnit era in Milano…
- Stai un pic… Milano? Acolo statea unul dintre cei care il vizitau pe tatal meu.
- Deci acolo e casa voastra cea adevarata…
- Acolo cred ca o sa fie si el…
- Bun… SA MERGEM IN ITALIA… tipa Starfire si toti marinarii fugira la posturile lor, si in
zece minute vasul pleca cu toata viteza, astfel ca in zece zile ajunsera in Venetia. In port ei mai
luasera inca unsprezece marinari care erau dornici de asemenea aventuri. Starfire le recomanda sa
stea la bord, si sa ii astepte. Urmau sa plece el, Tim, Mike si inca doi oameni. Ca sa nu trezeasca
suspiciuni Starfire vorbi cu seful portului daca pot sa ancoreze in larg dar totusi sa fie in port,
acesta dupa ce lua taxa de stationare in port, le asigura ca atata timp cat nu o sa arboreze vreun
steag sau atata timp cat de la bord nu o sa zboare vreo ghiulea spre port, totul o sa fie bine.
Starfire facu instructajul cu toti membrii echipajului si cu persoana importantape care o luasera
din Franta.
Pornira calare cei cinci cu o ruta stabilita conform traditiei “ocolim zonele periculoase”, deci cum
in estul orasului tinta erau niste talhari care nu avea rost sa ii mai intalneasca, au decis sa mearga
pana la Verona, Piacenza si destintia finala Milano, drum care avea sa le ia destul de mult astfel
incat i-a rugat pe marinari sa duca corabia in Genova si sa ii astepte acolo ca sa plece cat mai
repede, dat fiind faptul ca pe mare ajungeau mai repede au decis sa ia niste marfa si sa o duca in
Genova, ca pretext.
Dupa o saptamana de mers aproape incontinuu, au ajuns in Milano. Au inceput sa intrebe prin
baruri si taverne de baiatul inventator. Cand intr-un final, intr-o taverna darapanata, undeva
aproape de marginea orasului, ei s-au asezat la o masa au luat cate o bere de om si au intrebat
barmanul daca el a auzit de cineva care sa fie inventator, cand deodata dintr-un colt mai intunecat
al tavernei se auzi un ras infundat si vazura o silueta care statea la masa si sorbea dintr-un pahar.
Tim care era mai impulsiv a dat sa se ridice de la masa, dar dintr-o data persoana se rasti la el:
- Daca te ridici o sa muriti cu totii, de fapt daca se ridica vreunul de la masa, o sa muriti. Asa…
acum sa vedem, ce treaba aveti voi cu seful meu?
- Tim stai jos daca nu vrei sa murim, zise Mike.
- Hehehe, rase individul.
- Ce e asa amuzant? Intreba Starfire.
- Amuzant este faptul ca numai unul dintre voi se poate ridica. Si acela esti tu, domnule Starfire.
- De unde stii cum ma cheama?
- Din acelasi loc de unde stiu toti cum te cheama… ce fraier… da unu mic… ai uitat ca ai
impanzit mai toate tavernele cu numele tau?
- A… am uitat… recunosc… si sunt obosit…
- Lasa oboseala la masa, mai ia o bere de pe tejghea si hai sa mergem. E capcana sefului, daca
vrea el, sa va ajute......
- Cum asa? Sunt oamenii mei, cum sa nu ii elibereze.
- O sa ii elibereze, spre ceruri daca nu ii convine ceva. Hehehe…
- Si… tu ai vreun nume?
- Imi pare rau, nu pot sa-ti spun numele meu, nu as mai fi in anonimat.
- Bun, atunci du-ma la seful tau.
- Hehehe… nu ti-a zis nimeni ca un inventator adevarat face totul de unu sigur?
- Ahhh… am picat in ghearele lui fara sa vrem… zise Tim cam nerabdator.
- Daca mai iese vreun cuvant in afara de ceea ce zice Starfire, o sa va las sa putreziti aici, si
oricum nu o sa putreziti ca bomba se declanseaza la greutatea voastra. Daca aveti ceva de zis
ridicati mana si asteptati un pic sa va dau voie.....
- Ce este asta? Nu o sa ii las pe oamenii mei aici, am sa te omor…
- Ai face bine sa nu ameninti un adversar care s-ar putea sa iti fie net superior.
- Tu? Superior? Ha…
Si din coltul acela intunecat aparu un tip bine facut cu o arbaleta in spinare, doua lame foarte
ascutite in prelungirea mainilor, un arc de o forma foarte ciudata in mana stanga si un scut destul
de mare prins mana stanga cu niste curele din piele. Pe gamba stanga avea sageti pentru arbaleta
si pe gamba dreapta sageti pentru arc. Lama de pe mana stanga se retrase cu un sasait fin si lasa
sa se vada un tatuaj identic cu modelul de pe cutia femeii luate din Franta.
- Starfire, vino cu mine.
Si cei doi coborara in subsolul cladirii, unde era atelierul acestei persoane, care nu era nici inalta
nici scunda, dar la inaltime puteai sa zici ca este un baiat. Numai scule de batut, torturat si
strapuns orice material sau orice persoana. Gazda aprinse cateva lumanari si in camera se facu o
lumina asa de puternica incat puteai sa zici ca esti afara.
- Ia zi. Ce te aduce la mine in casa.
- Tatuajul tau seamana cu o cutie care o am de la “angajatorul” meu. Si sincer sa fiu ne-am mai
intalnit cand erai mai mic si am nevoie de tine.
- Pe tine te stiu, nu asta era problema, doar ca nu am vrut ca cei de la masa sa se ridice speriati.
- Auuuu, bomba… poti sa ii faci ceva? Te rog…
- Hahahahahaha, nu trebuie sa ma rogi, ai fost prieten cu tatal meu si daca ai venit dupa mine cu
inca cineva care zici ca ma cauta de mult timp inseamna ca vrei sa fim prieteni. Hai sa iti arat
“bomba”.
Zis si facut. Au mai coborat un etaj si dupa ce s-au aprins automat cateva lumanari,
Starfire a vazut care era bomba. Bomba pe care stateau era destul de mare, suficient de puternica
sa ii transforme pe toti in cenusa. Ca sa nu se piarda puterea bombei, suflul era directionat cu
ajutorul a doua elemente: un tun masiv si un clopot, in tunul masiv era bomba propriu-zisa, iar
clopotul servea la imprastierea suflului pe toata circumferinta mesei si a scaunelor. Din trei
miscari si doua funii taiate cei de la masa au respirat usurati ca au scapat ca prin urechile acului,
dar aceste doua funii au fost din nou legate si mecanisnul deblocat, astfel incat daca ii urmarea
careva si incepea sa puna intrebari acestia urmau sa moara destul de repede.
- Ca mijloc de transport eu nu stiu sa calaresc un cal, dar am eu ceva mai bun. Si scoase la iveala
o masinarie cu pedale. Ca sa mergi cu asa ceva, spuse el, trebuie sa dai la pedale, dar sa nu va
ingrijorati ca are ceva viteza. Unde tre’ sa mergem?
- Pai… la Genova…
- E perfect, o sa pot sa iau si ceva materiale de acolo... dar o sa am nevoie de o cheie care cred ca
este in cutia de care ziceai.
- Si tu nu ai un nume? Zise Tim.
- Nu… de ce? Trebuie?
- Pai ar cam trebui… zise Mike.
- Bine… Triger.
- Bun, Triger, aceasta persoana de la bordul vasului nostru cica te cunoaste, nu stim daca e asa,
dar tatuajul tau si desenul de pe cutia aia seamana foarte bine.
- Hmmm, hai sa vedem…
si timp de 5 zile au mers aproape incontinuu, iar masinaria aceea de care se fereau toti (Mike,
Tim si ceilalti doi marinari), ajunsese sa fie ca o trasura pentru ei.
Cand au ajuns in Genova, cei sase si-au dat intalnire in port si au plecat in directii diferite. Astfel
ca dupa doua ore erau toti langa Cometa.
- Triger, cum ti se pare corabia aceasta?
- Sincer… e ceva, vad ca s-a umblat la carena si la vele… aaaa la aproape tot… hahahaha, cam
cat de rapede merge? Ca dupa mine depaseste o fregata rapida…
- Bravo, zise Starfire, intr-adevar asa este. Mike a construit-o asa.
- Bravo Mike, o minunatie de corabie, dar ceva nu e in ordine…
- Balustrada si cabina mea au fost refacute.
- Nu asta, nu e nimeni la bord?
- Ba da, dar stau ascunsi, sper…
- Vreo parola ceva?
- CA VANTUL… tipa Tim.
- SOAPTA, raspunse o voce de pe vas.
- Acum putem sa urcam, altfel eram morti pe punte.
- Bravo, imi place asa, zise Triger razand.
Urcara in ordine Starfire, cei doi marinari care isi ocupasera posturile, Mike, Tim si Triger.
- Acum sa vedem despre ce este vorba cu acea persoana.
- Ea zice ca e sora ta.
- Ana?
- Triger?
- Ce bine e sa mai vezi pe cineva cunoscut.
- Pana una alta, stii sa deschizi asta?
- Cred ca da.
Ana ii dadu cutia lui Triger, iar acesta se uita pe ea si la un moment dat lipi tatuajul pe cutie, iar
aceasta se sparse si din ea cazu o alta.
- Na ca nu am avut cine stie ce noroc.
- Nu as zice asta, zise Ana. Si eu am un tatuaj asemanator. Daca a-ti vrea sa va intoarceti as putea
sa deschid cutiuta.
Ana atinse cutiuta de tatuajul pe care il avea pe piept si cutia se facu bucati, iar printre bucati
cazu o cheie aurie.
- Stiu unde am mai vazut acest simbol, urmati-ma.
Triger sari de pe vas si o lua la fuga pana in centrul orasului unde era o fantana.
- Am ajuns, zise Triger tragandu-si sufletul.
- Asa si... unde e usa?
- In fata voastra. Toata fantana este usa.
El cauta lacasul pentru cheie si gasi simbolul de la capatul celalalt al cheii. Puse cheia acolo si
fantana se ridica circa trei metri lasand sa se vada un tunel care ducea in sistemul de
canalizare.Dupa ce au coborat cu totii, fantana se cobori usor si sigila astfel acel tunel. Dupa ce
au indurat mirosuri din cele mai fine de gunoi si de resturi menajere ajunsera in fata unei usi
metalice cu un simbol identic cu cel de pe prima cutie. Triger introduse cheia in mijlocul
simbolului si zise:
- Acum sa vedem ce ne-au lasat ai nostrii.
Au deschis usa care a alunecat in niste lacase in stanga si in dreapta cu un sasait, iar cei cinci erau
in fata unui panou pe care erau niste indicatii de constructie.
- Acesta este planul dupa care a fost facuta casa… de aceea nu am putut sa daram zidul cu
pietroiul acela…
- Hahahahaha, rase Ana, atunci stiu ca a trebuit sa zugravesti toata debaraua, numai ca l-ai mituit
pe tata sa o faca.
- Bun, acum trebuie sa ajungem repede la vas.
- Ce e zgomotul ala din fundal? Intreba mirat Mike.
Raspunsul veni de la Triger:
- Este fantana care a coborat acum ceva timp, iar incuietoarea este afara. Nasol nu?
- Nasol? Doar nasol? Este cum nu se poate mai rau.
- Lasa ca am venit pregatit… doar am invatat totul de la tatal meu… nu?
- Si ce ar trebui sa facem noi in afara de a zbiera in speranta ca ne aude cineva?
- Mike, zise Triger, scoate cheia din usa.
Mike scoase cheia si fantana se ridica din nou.
- V-am spus? Acum... eu o sa pun asta aici, acest mecanism va lasa fantana in jos introducand
cheia in broasca… atentie totusi avem la dispozitie doar 30 de secunde ca sa ajungem afara. Care
cade e lasat inauntru cu mine.
- Ce? Tu ramai aici?
- Nu dragii mei, nu raman aici inauntru ca nu sunt nebun, ma asigur ca ies toti.
Doua minute mai tarziu toti erau afara, si cum trebuiau sa ajunga mai repede la corabie au zis ca
ar fi bine sa fuga. Si in fuga au ajuns pe corabie, care porni imediat ce ultima persoana din
echipaj a pus piciorul pe punte.Si astfel pornira din nou catre acea insula, unde trebuia sa se
construiasca Orasul
Piratilor.
Intre timp, Jack, a fost ocupat cu aducerea de materiale de constructie, in special piatra si alte
elemente ajutatoare. Cand era sa ia lemn si-a adus brusc aminte ca pe insula era o padure imensa
si ca taierea copacilor de care aveau nevoie ar fi ajutat la construirea orasului cu mult mai repede
si mai ieftin decat daca ar cumparat lemnul.Zis si facut au taiat copaci exact cat sa construiasca
portul si cateva turnuri de aparare si cateva de veghe.
Cand a ajuns Cometa in golful acela, care era suficient de mare pentru a adaposti vreo 20 de
galeoane, si suficient de adanc pentru a ancora un galeon incarcat cu materiale de constructie, toti
cei de pe tarm au strigat in cor “bine ati venit”.
Pe la pranz cand au ancorat, la bord isi facu aparitia Jack, iar ceilalti marinari s-au dus sa petreaca
alaturi de prietenii de pe cealalta corabie. Jack se duse direct la Starfire in cabina, unde il gasi
discutand cu Mike, Triger si cu Ana. Cerandu-si scuzele de rigoare a vrut sa il cheme pe Starfire
afara, dar acesta ii facu semn ca poate sa intre:
- Jack, intra te rog.
- Imi cer scuze nu am stiut ca ai musafiri.
- El este Triger, inventatorul dupa care ne-am dus, iar ea este sora lui, Ana, care sincer sa fiu…
da de rupe.
- Adica… acum putem incepe sa construim… si cum adica da de rupe?
- Pai, incepu Ana si continua Triger:
- Iti poate rupe maxilarul si o mana fara ca tu sa o atingi.
- Aha, atunci ea va fi Primarul, sau mai bine zis Primarita. Ce spuneti?
- Noi suntem de acord, dar decizia ii apartine.
- Sunt de acord cu o conditie, vreau sa nu fie soare la mine in casa, poate doar la intrare.
- Surioara stai linistita ca toate locuintele, si tot ce insemna canalizare sau spital, biserica si asa
mai departe, vor fi facute in munte. Deci doar la intrare s-ar putea, si subliniez s-ar putea, sa ai
lumina de la soare.
- Atunci accept. Voi fi primarul vostru, iar voi cei prezenti invitati de onoare.
- Bun acestea fiind spuse eu ma apuc sa fac planurile pentru turnuri si pentru saparea in munte.
Jack hai sa mergem ca sa terminam turnurile de paza cat mai repede cu putinta, sa nu ne ia prin
surprindere vreo flota.
- Scuze de remarca, dar esti cam firav…
- Nu e nici o problema, da-mi unu cu care sa ma duelez si o sa vezi cat de firav sunt. Orice fel de
duel.
- Bine… diseara la apus pe plaja intre corabii.
- O sa fiu acolo, pana atunci hai sa obosim un pic pe munte sa facem masuratori.
- Am facut ceva masuratori si avem loc pentru foarte multa lume.
- Foarte bine.
- Acum… ia planurile astea si hai sa ii punem pe muncitori la treaba ca poate incepe sa ploua, si
daca e prea multa apa in amestec… o sa avem niste turnuri din clei.
Zis si facut in 30 de minute au instruit oamenii iar acestia au facut caramizi si le-au transportat in
incinta galeonului, unde facusera un loc special pentru caramizile care trebuiau sa se raceasca
dupa iesirea din cuptor. Astfel ca a doua zi dimineata jumatate din numarul caramizilor care
trebuiau facute erau gata, numai ca incepuse sa ploua, ei au luat amestecul si ingredientele pentru
amestec si le-au dus la bordul Cometei, iar micul furnal care mersese toata noaptea a luat o mica
pauza bine meritata. Astfel ca in momentul in care a inceput sa ploua torential cuptorul era deja
racit, dar din cauza caldurii foarte mari care inca mai persista in incinta cuptorului, aburul se
ridica de pe suprafata acestuia ca de pe un lemn care arde mocnit.
Dupa 3 saptamani de ploaie torentiala, norii incepura sa se rasfire pe cerul noptii. Erau atatea
stele ca puteai sa juri ca te uiti la o broderie, o broderie imensa. A doua zi munca la turnurile de
paza fusese reluata, astfel ca la apusul soarelui toate turnurile de paza erau gata. Muncisera din
greu cat timp plouase, avusesera timp sa faca toate caramizile pentru turnuri.
A doua zi dimineata, chiar inainte sa rasara soarele Triger iesi pe plaja, facu cativa pasi si
se aseza pe nisipul fin. Se descalta si isi bagase picioarele pana la genunchi in nisip. Dupa
vreo cinci minute de stat aparu Jack.
- Imi cer scuze, nu am apucat sa iti fac cunostinta cu omul meu… Triger el este Hammer…
Hammer el este Triger. El o sa fie omul cu care tre sa te lupti diseara.
- Hahahaha, ti-ai adus aminte… bine o sa lupt cu el oricand, oriunde.
- Bine, atunci ne vedem la apus aici.
- Bine. Pana atunci hai sa mai muncim. Hammer te rog sa te incalzesti pana atunci.
Cum orice veste circula foarte repede, pana la apus toata lumea care era pe insula aceea era de
fata la “marea confruntare”. Hammer care era un tip inalt, cam doi metri si ceva, bine facut, era
deja acolo si il astepta pe Triger. Acesta aparu pe o colina impreuna cu Jack. Triger avea ceva pe
el, ceva diferit. Ajungand intre ceilalti, mare a fost mirarea toturor cand au vazut ce purta Triger.
Avea un costum facut dintr-un material ciudat. Totul parea a fi din piele. Costumul avea din loc
in loc cate un buzunar mic, dar care parea plin cu ceva, doar pe pantaloni erau vreo 10 buzunare
si toate pareau
pline.
- Acesta este costumul facut de tatal meu. In buzunare nu este nimic, daca va intrebati.
- Triger, ce faci? Intreba Ana.
- O sa ii invat pe toti sa nu isi subestimeze adversarul. M-am antrenat in acelasi mod in care se
antrena tatal meu.
- Hehehe, da… nu credeam ca o sa reusesti sa retii totul.
- Unele lucruri le-am memorat, altele le-am scris, dar cel mai important este ca am reusit sa ma
antrenez si cu greutati in plus.
- Ce greutati? Intreba Hammer. Te-ai opintit in doua nuci de cocos?
- Nu chiar. Greutatile sunt acestea.
Si din vreo 10 buzunare, situate in diverse parti ale corpului, scoase niste greutati, pe care le
arunca la picioarele lui Hammer. Acesta rase ironic.
- Hahahaha. Ce? Greutatile de la cantarele din piata?
- Incearca sa ridici una si dupa aceea mai vorbim.
Hammer se apleca, puse mana pe o greutate si incerca sa o ridice. Efortul sau a fost zadarnic,
greutatea era prea mare.
- Ce s-a intamplat? Nu poti sa ridici o greutate din piata?
- Lasa greutatile, nu cu greutatile vreau eu sa ma bat.
- Bine… sa incepem.
Se forma un ring de vreo 10 metri diametru in jurul lor. Hammer tasni catre Triger, care dintr-o
singura eschiva si o lovitura il trimise pe Hammer la pamant. Vazand acestea, Hammer, il lua pe
Triger de picior si incerca sa il rupa, dar din o singura lovitura plasata in zona abdomenului ii
zadarnici tentativa. Lupta lua sfarsit in circa 3 minute. Hammer se tavalea pe jos de durere, iar
Triger cu o privire plina de respect spuse:
- Imi pare rau ca a trebuit sa te ranesc dar nu mi-ai lasat nici o alternativa. Imi place de tine, lupti
foarte bine – si in secunda urmatoare il lovi pe Hammer in alt loc, iar acesta se ridica de parca
nici nu fusese lovit pana atunci.
- Sincer, si mie mi-ar placea sa ne antrenam impreuna.
- Hehe, rase Triger, o ne antrenam, dar trebuie sa retii ca eu am alta conformatie pentru lupta,
sunt diferit de ceilalti in multe feluri.
- Un fel l-am descoperit in dupa-amiaza aceasta.
- Da, dar spre bucuria mea, nu am fost nevoit sa te omor. Hai sa mancam ceva, cred ca si
tie iti este foame, mie… nu mai spun…
- TOATA LUMEA LA MASA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Striga bucatarul sef.
Si astfel toata lumea rasufla usurata si cu mintea plina de banuieli se dusera cu totii la masa.
Dimineata toti erau mahmuri dupa petrecerea la care fusesera seara trecuta. Nu mai era nici
macar un marinar pe punte, nici macar un muncitor pe corabii. Cand dintre stanci aparu o alta
corabie. Aceasta plutind usor fara nici un zgomot se apropie suficient de mult cat sa acosteze. Cei
de la bord au coborat ancora fara prea mult zgomot si au coborat cateva barci si scarile din funii
si armele. Nu au apucat sa vasleasca decat vreo cinci metri cand dintr-odata de undeva de pe
munte trei ghiulele trecura pe deasupra capetelor marinarilor, oprindu-se langa corabie cu un
zgomot asurzitor.
Speriati cei din barca au incremenit, nici macar nu mai vasleau. Nici nu apucara sa scoata vreun
cuvant ca de pe cele doua corabii ancorate isi facura aparitia Triger, Jack, Ana si aproape
jumatate din echipaj.
- Ce cautati voi nu o sa gasiti decat pe fundul marii, spuse Jack cu o voce grava.
- Daca nu ridicati mainile acum, veti fi scufundati, tipa Ana.
Din spatele unei corabii isi facu aparitia o barca. Triger sari pe o scara si cobori in barca. Ajunsi
langa ceilalti, care de abia mai respirau de frica, el zise clar si raspicat.
- Cine sunteti si cam ce vant va aduce pe aici?
- Suntem echipajul al doilea al lui Starfire, corabia Celeste. Capitanul nostru unde este?
- Sunt aici, striga Starfire de pe o corabie.
- Capitane, contingentul Asia prezent la datorie.
- Daca sunteti contingentul Asia, care este ruta mea pana in Chile?
- Traseul luat de dumneavoastra este prin stramtori, caci acolo sunt cele mai bune locuri de
scapat de sub urmarire sau cele mai bune locuri de scufundat rapid orice tip de corabie. Pe acolo
m-ati invatat sa navighez si prima lectie pe care am invatat-o a fost cea din timpul furtunii de
acum 5 ani, cand ati salvat viata celor trei marinari cazuti peste bord.
- Hahahahahahaha, Long John prietene, ce mai faci? Cum ai mai dus-o in ultimii ani?
La un semnal al lui Jack toate armele au fost lasate. Cei din barci au rasuflat usurati si au pornit
catre mal.
- Long John acesta este Triger, zise Starfire, el este cel care ne-a ajutat sa construim aici o
adevarata fortareata.
- Triger… cred ca ne-am mai intalnit…
- Da… ne-am intalnit… in acea bodega unde ti-ai pierdut trei sferturi din echipaj, iar eu mi-am
pierdut un singur cutit.
- Acest cutit l-am pastrat ca sa il dau celui care a reusit acea performanta. Sunt onorat sa te
cunosc si sa fim de aceeasi parte.
- Multumesc pentru cadou, ma tem ca nu pot sa iti dau ceva de valoare, dar daca vrei o sa ne
antrenam impreuna cu Hammer pe colina aceea.
- Hammer? Fratele meu traieste?
- Long John… frate…
- Hammer…
- Nu te-am mai vazut de un car de ani.
- Ce fericire pe mine, vad ca te-ai mentinut cat de cat… cum adica sa ne antrenam?
- Pai… vezi tu frate… el este de vreo zece ori mai puternic decat mine, nu il subestima ca se
supara, dar lupta cinstit sau murdar depinde de situatie.
- Mai sa fie… parca mai stiu eu pe unu care la fel ridica foarte multe greutati fara probleme sau
batea de rupea… cum se numea… mah ce lapsus am…
- Marty…
- Da asa il chema… Marty. Un tip foarte destept, facea arme din orice avea la indemana. Mai ales
capcane.
- Da… el e tatal meu…
- Ce mai face ca nu l-am vazut de foarte mult timp.
- Asta vreau si eu sa stiu… a fost rapit de unii cand eu eram mic si tot ceea ce invatasem de la el
a trebuit sa aplic in anii ce au urmat.
- Imi pare rau sa aud asta.
- Bine ca noi suntem sanatosi, zise el cu o voce stinsa si pleca in locuinta lui.
- Capitane Starfire, permiteti sa raportez…
- Long John, stai linistit, acum si tu si eu suntem capitani, asa ca te rog lasa formalitatile… zi ce
ai pe suflet.
- Stii… am facut cateva razii prin vasele engleze si franceze si am luat tot ceea ce se putea lua…
inclusiv printesele acelea doua, si in doua secunde isi facura aparitia doua siluete acoperite de
niste cearceafuri. Da jos cearcefurile, zise Long John, si sa le scoateti calusii din gura sa poata sa
zbiere cat vor ele. Intre timp Triger se intoarse pe tarm intre ceilalti.
- Nenorocitilor, tatal meu deja a pus recompense pe capetele voastre…
- Ma scuzati domnita, zise politicos Triger, dar aici cred ca numai voi doua nu aveti o
recompensa pusa pe capul vostru. Si la urma urmei nu ne deranjeaza sa ni se mareasca
recompensa. Cum s-ar spune in unele orase “Most Wanted! To be brought dead or alive
(preferably dead)”.
- Da tu cine esti sfarleaza? Zise una dintre ele.
- Numele meu este Triger, si atata timp cat sunteti pe aceasta insula nimeni nu va indrazni sa se
atinga de voi. Decat daca vrea sa moara in chinuri.
- Voi nu aveti cuvant sau onoare, de ce te-am crede?
- M-ati crede doar pentru ca o sa locuiti in casa mea. Doar atat va spun ca cine intra neinvitat la
mine in casa, moare in cele mai crunte chinuri.
- Asa… mai merge…
- Domnitelor… dar noi cu cine avem onoarea?
- Eu sunt Andaluzia, fiica generalului Armando “Tunul” din flota spaniola.
- Eu sunt Adeline, fiica lui Jean “Corsarul Gri”, cred ca ati auzit de el.
- Hmmmm, murmura Starfire ingrijorat.
- El este Starfire, zise Triger, cu ajutorul lui poate ca nu o sa fie nevoie sa scufundam ambele
vase. Sa speram ca sunt suficient de destepti sa nu ne atace. Nici macar un atac nu poate sa ne
faca ceva, nici pe apa si nici pe uscat. Asa ca domnitele mele o sa stati ceva timp pe la noi.
- Refuz sa cred ca nu o sa vina nimeni dupa noi.
- De venit fiti sigure ca o sa vina, plecatul este mai dificil. Vedeti voi… aici in zona, reciful este
suficient de bogat in plante si animale… nu am vrea sa marim reciful cu doua sau mai multe
galeoane.
- Baieti, zise Starfire, ce rute comerciale avem in zona?
- Pai… toate care duc spre coloniile spaniole din Chile, si toate celelalte care duc spre America
Centrala. Deci cafea, munitii, mancare, unelte, materiale de constructie, sclavi si orice altceva ce
se poate transporta pe mare. Sa nu uitam de haine, alea sunt cele mai frecvente.
- Long John, zise Triger, peste o saptamana o sa faci rost de haine pentru musafirele noastre.
Adica o sa iei totul. Ii lasi in barci sau daca este nevoie ii omori pe cei care se impotrivesc. Ai
grija la vremea de pe traseu, iti sugerez sa actionezi noaptea si mai ales fara nici macar o lumina
aprinsa, implicit fara zgomote puternice.
- Am inteles o sa pregatesc echipajul de pe acum.
- O idee mai buna o sa merg cu voi, adauga Triger. O sa testez ceva care o sa va incante. Pana
atunci domnitele mele hai sa vad mersul, locuinta mea e in directia aceea.
- Ce? Sa mergem in picioarele goale?
- Da ce credeti ca e aici? Palatul imparatului imparatilor sa fie covoare peste tot? Hai la pas cu
voi pana nu ma supar.
Si acestea fiind zise domnitele acelea pornira usor usor spre locuinta lui Triger. Acolo fusera
surprinse sa gaseasca locuinta sapata in stanca, cu o usa metalica de o grosime impresionanta.
Nici nu au apucat sa se uite bine la acea usa, ca aceasta se deschise cu un sasait, iar Triger le
impinse inauntru zicand “Mi casa e su casa”, si dupa ce le incuie la etajul superior el iesi val-
vartej si se duse direct la Mike, care avea locuinta la cativa metri. Batu la usa, intra si il vazu pe
batran aplecat peste o planseta improvizata, desenand si calculand ceva care parea a fi o arma.
- Buna ziua, spuse Triger vrand sa fie politicos.
- Hai ma intra, ia loc, vin intr-un minut, zise Mike plin de concentrare.
Dupa trei minute Mike isi ridica privirea si cand il vazu pe Triger exclama:
- Asta era… nu stiam ce imi lipseste. Bravo iti multumesc pentru ideea ta geniala.
- Idee? Intreba Triger nedumerit.
- Mi-ai dat o idee geniala pentru un tun care sta si trage. Adica trage si nu se mai da inapoi… stii
tu…
- Cred ca mi-am dat seama… dar cum?
- Cu un arc foarte puternic.
- Si cam cat de mare o sa fie tunul?
- Pai… deocamdata o sa fac o miniatura sa vedem cum se comporta…
- Bun… vroiam sa te intreb…
- Piesele alea o sa ti le fac personal, ca in astia nu am incredere ca o sa puna toate ingredientele.
- Multumesc, vezi ca eu plec cu ceilalti sa facem rost de provizii. Ai nevoie de ceva in mod
special?
- Sulf 3Kg, Mercur 1 Kg, Fosfor 1Kg… si ce mai era… a da… Calcar 1 tona.
- O tona??? Intreba consternat Triger.
- Da pentru mine… imi trebuie la experimente.
- Daca facem rost iti aduc cat gasesc.
- S-ar putea sa gasesti pe ruta de America Centrala. De obicei pe acolo se duc materiale de
constructie.
- Bun. Cu aceasta lista o sa ma intorc, dar toate o sa incerc sa le bifez, ca stiu ca e nevoie de ele.
- Succes tuturor, si sa va intoarceti teferi.
- O sa incercam.
Zis si facut, Triger ii lua pe Long John si pe Hammer si urcara pe vas care pleca usor catre alte
mari. Cand sa rasufle usurati ca nu intalnisera nici o corabie, mare le-a fost surprinderea cand a
inceput o furtuna. Si cum furtunile in zona aceea nu durau foarte mult, aceasta se termina la fel
de repede pe cat incepuse, ei o numeau “distractie” pentru ca nu stiai incotro o sa te arunce
valurile. Dupa ce se calmasera si ultimile valuri care le puteau pune vietile in pericol, acestia
consultara toate instrumentele de navigatie si constatara ca furtuna nu ii dusese mai departe ci
mai aproape de destinatie. Deodata la orizont aparu silueta unei corabii, marinarii bucurosi
pornira intr-acolo. Cand au ajuns la fata locului remarcara gaurile imense, vreo cinci, care in total
rupsesera o mare parte din peretele lateral. Ce tunuri puteau provoca asemenea pagube unei
corabii atat de rezistente? Aceasta era intrebarea pe care si-o puneau cu totii. Cand sa zica Triger
ceva, un tunet umplu aerul greu, in care mirosea a ars. Mirati se uitara de jur imprejur dar nimic.
Triger lua luneta facuta de Mike si cerceta corabia avariata. La un moment dat se opri si spuse.
- Lasati 3 barci la apa, sunt supravietuitori si trebuie sa aflam ce a provocat acest dezastru.
In 10 minute 3 echipaje coborara cu barcile si incepura sa caute supravietuitori, iar dupa circa o
ora de cautari fiecare barca se intoarse cu cate doi.
- Cine sunteti, ce vas era acesta si ce ati transportat. Zise Triger suparat.
- Ma numesc Jim, vasul se numea Regata si vasul care ne-a atacat era invaluit intr-o ceata gri.
- Vasul era Francez?
- Da, dar nu am reusit sa vedem nici macar cate tunuri sau cate persoane erau pe punte. Au tras
cateva salve ne-au luat incarcatura, care era de praf de pusca, si au plecat. Sunt mirat ca nu au
luat tunurile si armele mici.
- Deci… Corsarul se tine de glume cu noi, ar fi bine sa fim cu ochii in patru.
- Ce sa facem? Cu ce sa va ajutam?
- Duceti-va in camera mea si asteptati-ma, eu sunt capitanul, zise Triger. Long John, avem de
discutat, vezi pe unde e Hammer si veniti si voi la mine in cabina.
- Am inteles, acum ma duc sa-l caut.
- Pe aici oaspetii mei dragi.
Ajunsi in cabina Jim, care era si capitanul vasului care acum incepuse sa se scufunde usor, usor,
zise:
- Dar de ce flota apartineti?
- De nici una, suntem pirati si cautam corabii cu materiale de constructie.
- CE? Am fost rapiti de pirati? Intreba una dintre femeile care fusesera salvate de catre Jim din
ghearele francezilor.
- Stati linistiti ca nu vrem sa va facem nimic rau, daca am fi vrut erati morti deja.
- Asta asa este, adauga Jim, dar de unde stim ca nu ne folositi ca moneda de schimb?
- Hahahaha, sunteti naufragiati, nu moneda de schimb. Daca vreti o sa fiti din nou naufragiati.
- Nu prea avem de ales.
- Intotdeauna este ceva de ales. Ori cu noi, ori in mare mie imi este tot una. Hotarati-va repede.
- Suntem cu voi, pana pe fundul oceanului.
- Bun. Aaa, iata au venit. Ei sunt Hammer si Long John, capitanii acestui vas, si speram ca si ai
vasului vostru. Eu comand flota.
- Buna ziua si bine ati venit la bord. Doamnele si domnisoarele pot sa locuiasca in prima cabina
pe stanga, iar domnii si domnisorii in prima pe dreapta. Imi pare rau Comandante dar avem
oaspeti.
- Stiu, ai procedat foarte bine, pe mine o sa ma gasiti in varful catargului alaturi de Nebunu’ meu.
Sa aveti o zi buna. Si Triger iesi pe usa fara sa scoata nici cel mai mic sunet, nici usa nu scartai,
si nici iala nu scoase vreun zgomot cand usa se inchise, aparent era unsa, dar la o inspectie mai
atenta, remarcai ca usa avea balamalele un pic ruginite.
- Cum a reusit sa iasa fara sa scoata un sunet? Noi cand am deschis usa aceasta a scartait.
- Sincer sa va spun, el ridica greutati foarte mari, mult mai mari decat fratele meu Hammer, aici
de fata.
- Foarte interesant.
- Daca imi permiteti, as avea mai multe intrebari, dar am sa vi le pun diseara dupa cina.
- Prea bine, atunci noi ne retragem sa ne odihnim un pic.
Musafirii iesira din camera, si intrara in camerele lor.
- Hammer ai colectat tot?
- Am luat tot ce insemna tun, munitie de tun, pusti si toata munitia de pusti. Am mai gasit ceva
mancare, apa si am gasit ce cauta Mike, saci cu bucati de calcar, am cantarit si erau cam 300 de
kilograme. Da 300 de kilograme ca ce era in plus am lasat la bord sa se scufunde mai repede. Am
luat si lemne si le-am pus la uscat ca sa avem ceva lemne de foc.
- Bravo. Sunt mandru de tine. Acum vezi ce face Triger, poate il mai gasesti pe punte. Daca nu…
tre sa te urci pana in varful catargului mare.
- Somn usor frate, daca te culci.
- Multumesc, chiar o sa ma culc ca aseara am fost in post.
Hammer iesi si inchise usa incet, aceasta nu scartai ca de obicei, si se duse pe punte. Triger statea
de vorba cu ceilalti marinari si incerca sa le ridice moralul. Hammer se apropie si spuse:
- Triger, am gasit cateva chestii pe epava aceea.
- Bravo, ce ai gasit, de pe lista care ti-am dat-o?
- Cam jumate, adica funii pe care vad ca le-au adus acum, lemne de foc, mancare si apa, tunuri si
arme, plus munitia care mai era pe acolo, si cel mai important 300 de kilograme de calcar.
- Bravo, te-ai intrecut pe tine. Sa stii ca in momentul in care ajungem inapoi o sa iti dau un butoi
de bere sau un butoi de rom.
- Hehe… mai bine ii dam acum cep unui butoi de rom. Si bem un paharel in memoria celor ce si-
au pierdut viata astazi pe acea corabie.
- Marinari !!! un paharel de rom pentru cei pe care i-am pierdut astazi pe corabia cealalta.Si timp
de cinci minute se lasa o liniste profunda, doar clipocitul apei si pescarusii se mai auzeau. Cand
se relua activitatea toti baura paharele si plecara care pe unde avea ceva de facut, cei care nu
aveau ceva de facut isi gaseau cu usurinta: spalau puntea, asigurau velele si alte activitati menite
sa faca timpul sa curga ceva mai repede.
Dupa trei zile de plictiseala, in care nu mai era ceva concret de facut, Nebunu’ striga:
- VAS COMERCIAL!!!
- Toti la posturi racni Hammer.
Si toti marinarii luara pozitii de lupta. Se apropiara de corabie, aceasta era pe jumatate
scufundata. Vazand acestea au incercat sa caute supravietuitori, dar in zadar, la bord nu era
nimeni, de parca disparusera toti intr-o clipa. Luara corabia la intors pe dos, si luara aproape tot
ceea ce era de folos, inclusiv doua barci care erau intregi, si ancora care era aproape noua. Avand
tot ceea ce le ceruse Mike, si in plus, acestia au luat drumul inapoi. Au mers cu viteza maxima tot
timpul. Si ajunsesera inapoi pe insula inainte ca vreunuia de pe tarm sa i se faca dor de cei
plecati. Triger ceru celor de pe tarm sa duca in laborator, ceea ce ceruse Mike. Acestia s-au
conformat si au dus in cateva minute tot ceea ce era de dus. Vrand sa stie cat este ceasul, Triger
incerca sa intrebe pe un marinar de pe tarm, dar cand sa intrebe aparura pe cer primele raze ale
diminetii, iar Triger isi dadu seama ca trebuie sa ii trimita pe toti la o bine meritata pauza. Seara
la cina se intalnira cu totii si povestira cele vazute si ceea ce ii impresionase pe fiecare.
A doua zi se uita la ceea ce construisera ceilalti in absenta lui. Totul era perfect, parca nici nu
plecase de pe insula. Totul era exact asa cum era in planuri. Cand inspecta viitoarele camere in
care trebuiau sa stea marinarii se intalni cu Starfire.
- Salut Triger, iti place cum arata?
- Arata foarte bine, felicitari.
- Am stat langa ei sa faca totul perfect, am auzit ca ati aduc lemne de foc, perfect avem nevoie
pentru cuptor sa mai face niste caramizi si niste placi.
- Lemnele cred ca le descarca acum, ti-am facut rost de materie prima pentru niste tunuri noi, dar
trebuie sa facem matritele pentru tunurile noi.
- Avem matrite, le-a facut Mike ieri.
- Perfect, tre sa trecem la topit vechile tunuri si sa le facem pe cele noi. Am gasit niste
naufragiati, poate o sa vrei sa vorbesti cu ei, vezi ca inca sunt pe vas. A… era sa uit, am facut rost
de ceva munitie, ar trebui sa o transformam pentru armele noi… cel putin asa cred.
- Din pacate tre sa vindem munitia si sa pastram praful de pusca. Adica… mai bine pastram tot,
facem ce vrem cu alea.
- Bine gandit. Unde e Mike?
- Ori in Laborator, ori in noul Laborator.
- Noul laborator?
- Da… ne-a rugat sa facem o camera mare special pentru el. Cu rafturi, cu masa mare, si cu 2
scaune. Vezi ca noul laborator e la capatul culoarului pe dreapta.
- Multumesc.
- Hehe, hai ca mai vorbim ca am ceva treaba. Saluta-l din partea tuturor.
- O sa il salut.
Si Triger porni sper laborator. Cand sa intre o voce il anunta:
- Sterge-te pe picioare cand intrii, aici e mediu steril.
Mirat, Triger se conforma si intra in camera.
- Salutare din partea tuturor celor de afara. Cand mai iesi si tu ca sa iei niste aer?
- Imediat, am facut o licoare din niste ierburi si trebuie sa o testez, da-mi te rog cobaiul acela de
langa tine.
Cobaiul avea vreo trei kilograme, si asta din cauza experimentelor. Triger ridica cobaiul care era
obez de atatea licori, si il duse la Mike. Acesta turna licoarea in gura cobaiului, iar acesta sorbi
pana si ultima picatura. Dupa vreo doua minute cobaiul reveni la dimensiunile lui normale.
- Am o potiune pe raft care e pentru tine.
- Pentru mine???
- Da. Am gasit-o in timpul excavatiei. Are aceleasi caractere ca amuleta pe care o poarta sora ta.
- Interesant. Mama a vorbit de cateva ori intr-un dialect care te facea de comanda, fiori reci pe
sira spinarii, puls crescut, si altele. Culmea e ca daca vorbea asa orice soldat sau persoana care
era cu nervii tari, ar fi tremurat de frica in fata ei. Stai… care erau cuvintele… ahhhh… imi aduc
aminte de ele dar de scris nu stiu cum se scrie. Zicea ca daca nu stam linistiti ne va prinde
Elementalul si zicea cateva vorbe in limba acelui Elemental.
- Elemental zici? Elemental este un demon care era ajutat de elementele primare si se mai spune
ca avea un frate mai mic, pe care tot asa il chema doar ca puterile lui era cu mult mai limitate,
adica se putea transforma in orice animal vroia el, si avea puteri peste elementele secundare, cum
ar fi fulgerul, sunetul, viteza, otravurile, si altele de genul acesta.
- Deci teoretic ar fi ceva in sticluta, practic nu stim ce.
- Hmmm… e posibil ca aceasta sa fie urna fratelui mai mic deoarece in legende spune ca fratele
cel mare avea ochii rosii ca focul, iar cel mic avea ochii de albastru profund. Cum sticla este
albastra, putem presupune ca este vorba de fratele cel mic.
- Posibil. Ce mai zic legendele de fratii acestia?
- In unele culturi de prin Africa, acestia erau de nedespartit, ca unul nu avea odihna pana nu il
elibera pe celalalt. Deci daca acesta e liber il va cauta pe celalalt.
- Si… daca ei sunt liberi ce se intampla?
- Stii de continentul disparut de care ziceau grecii?
- Da… ceva… stiu ca a disparut si ca nimeni nu la gasit.
- Da… cam asa ceva… numai ca avem o continuare, tot legenda de altfel. Se spune ca tot ei ar fi
distrus sau ascuns acel continent. Nimeni nu stie, pentru ca nimeni nu a supravietuit intalnirii cu
cei doi, asta pana cand o organizatie de magi i-a prins si i-a incuiat in aceste sticlute. Se spune ca
cel care va reusi sa ii controleze, sau invers, va deveni nemuritor. Cat de adevarat este nimeni nu
poate sa stie.
- Cert este ca trebuie sa ma antrenez mai mult pana sa deschidem sticluta. Dar parca Ana stia sa
citeasca ceea ce scrie…
- CE??? Stai un pic, sora ta stie ce scrie?
- S-ar putea. Desi… nu stiu sigur. Stai sa o chem.
Dupa 20 de minute aparu Triger impreuna cu Ana, care era cam nedumerita despre ce era vorba.
Dupa ce Mike povesti din nou, Ana spuse exact ceea ce spusese Triger, dar partea interesanta era
ca stia ceva din ceea ce scrie. Si asa se apuca Ana sa traduca ceea ce putea de pe sticluta.
Intr-un tarziu aparu fragmentat un text: “Fer……. de…….. mine caci………. cel mic, paznic
al ..... secundare………………al celui ...... este paznicul………………..primare”, restul nu se
putea citi pentru ca era prea sters.
- Deci in aceasta este fratele cel mic. Exista vreo scriere care sa faca referire la asa ceva?
Zise Triger.
- S-ar putea, zise Mike gandindu-se. S-ar putea, ori la Vatican, ori la Alexandria in librarie, dar in
ambele cazuri trebuie sa ai aprobarea scrisa a Papei sau a Conducatorului Egiptului, care o fi si
ala.
- Deci….. incotro ? zise Ana cam mirata de ceea ce descoperisera.
- Momentan o sa facem ceea ce trebuie sa ne asiguram ca nu ne poate ataca nimeni. Ca nu am
vrea ca acest demon sa fie liber pana nu stim cu cine ne invartim in hora. Peste o luna plecam
catre Marea Mediterana, trebuie sa aflam niste raspunsuri. Zis si facut se apucara toti sa
construiasca in continuare, zi dupa zi, saptamana dupa saptamana, si cand au terminat de
construit tot ce aveau de construit si-au dat seama ca acea luna de care zisesera trecu fara ca
cineva sa isi dea seama, dar partea buna era ca mai aveau doua zile ca sa se odihneasca.
Dupa doua zile in care toti s-au odihnit, Triger se duse la Starfire.
- Starfire… esti inauntru?
- Da… intra…
- Ce faci in urmatoarea luna?
- Stau. Daca nu cumva ai ceva mai interesant sa imi propui.
- Am. Am ceva… dar am nevoie de toata mintea ta stralucita ca sa ma ajute.
- Hehe… bine, ia zi, despre ce e vorba?
- Hai ca o sa iti povesteasca Mike ca se pricepe.
Se dusera la Mike, acesta testa o miniatura a tunului pe care vroia sa il faca.
- Fiti atenti aici… prototipul… tunul tunurilor… si ghiulealua ghiulelelor…
- Acesta e tunul pe care l-ai facut tu?
- Da… ar trebui sa treaca prin acele 500 de scanduri. Sau prin cel putin una.
- Asta merita vazut, adaugara cei doi musafiri.
Dintr-o singura smucitura de franghie, tunul acela trase, toti se asteptau ca tunul sa cedeze sau sa
aibe un recul enorm, dar acesta nu se clinti si nici nu s-a crapat.
- Valeu… da bubuie… dar a ratat…
- Ce vrei si tu acum… nu vezi ca trebuie ajustat? Nu-i asa Mike? Intreba Starfire.
- Ba da… de aceea am chemat un tunar de meserie. Ca sa ocheasca el scandurile.
- Bun… acum tunul este pe pozitie si va nimeri scandurile. Vreti sa le rupeti in doua sau sa le
faceti bucatele?
- Pai… nu stim ce o sa se intample. Asa ca stai si o sa vezi si tu.
- Gata am reincarcat… Starfire vrei sa tragi?
- NU!
- Hai ca ma ofer eu… zise Triger cu jumatate de glas.
Trase de franghie, tunul bubui cu aceeasi putere iar scandurile au zburat in zeci de mii de
bucatele, numarara scandurile ramase si constatara cu stupoare ca mai ramasesera doar vreo doua
sute de scanduri din cinci sute. Atunci Triger exclama:
- Vreau ca acest tip de tunuri sa echipeze TOATE corabiile si turnurile noastre.
- Bine, nu e nici o problema, zise Mike care deja se gandea ca trebuie sa faca un prototip pentru
tunurile care urmau sa echipeze aceasta mica armata, tot el adauga:
- Dar o sa fac asta inainte sau dupa ce modernizez armele de foc din dotare?
- Dupa… tu ce crezi Starfire?
- Pai… ar trebui cam in acelasi timp… dar nu avem Mike si Mike… deci eu optez pentru tunuri.
Mai bine sa ii cotonogim de la distanta fara efort decat sa pierdem oameni de pomana.
- Aici te inseli, zise Mike, am modificat o pusca… si acum trage la o distanta mai mare decat
tunurile care le avem acum in dotare. Am numit-o Vrajitoarea.
- Hahahahahahahaha, rasera cei trei care erau pe langa Mike, de unde numele acesta asa
caraghios? Si cei care o sa aibe asa ceva o sa fie Vrajitori?
- Aveti dreptate, nu m-am gandit prea mult.
- Ce ziceti de Luneta sau Lupa si cel care o foloseste Lunetist sau Lup, sau ceva de genul… nu
stiu…
- Hmmm, tot titulatura veche de puscas ramane.
Dupa ce terminara de inlocuit toate tunurile cu cele noi de un calibru ceva mai mare si cu acele
ghiulele alungite, veni momentul plecarii. Triger, care era deja capitan pe Cometa, Starfire, cu
vasul sau, Jack, cu al sau galeon impunator, si Long John, care avea doua corabii in comanda, se
adunasera pe plaja. Tim mai iute de picior aduse o masa si cateva scaune si se aseza alaturi de ei.
In scurt timp veni Ana insotita de Mike si de acea sticluta.Mike aseza cu grija sticluta pe masa, si
lua cuvantul:
- Asadar suntem cu totii aici...
- Inainte de toate, zise Long John, Hammer o sa fie capitan pe al doilea vas al meu.
Toti aprobara si Mike relua:
- Aceasta sticluta contine un “demon”. Nu stim daca este bun sau rau. Un lucru este sigur.
Trebuie sa aflam mai multe despre el si despre cealalta sticluta.
- Bun, zise Triger, ai vreo idee in legatura cu documentele care ne-ar putea ajuta?
- Da, am cateva idei. Prima ar fi sa mergem la biblioteca Vaticanului, dar ne trebuie aprobari de
la Papa si de la primarul Venetiei. A doua ar fi la farul din Alexandria...
- Dar farul a ars...
- Nu si biblioteca. Aceasta era situata sub far la vreo 20 de metri adancime. Ca sa sapam acolo ne
trebuie ceva cu care sa ne scufundam sub apa si o modalitate sa sapam fara sa intre apa. O a treia
varianta ar fi sa alegem una dintre cele doua librarii si sa le jefuim... dar e foarte greu.
- A treia varianta iese din discutie, zise Triger, nu putem sa riscam sa ne prinda inainte de a
ajunge in biblioteca.
- Hmmm, dadu din cap Starfire. As alege prima varianta, ca decat sa stam vreo 3 ani sa sapam in
Egipt parca mai bine incerc sa obtin cateva autorizatii.
- Problema cu autorizatiile este ca trebuie sa faci dovada ca ai nevoie de acea autorizatie si cum
nu putem sa le dam sticluta asta... ce facem?
- Facem o copie, zise Long John. Daca facem o copie fidela putem sa obtinem o autorizatie. Cea
din Venetia ramane cea mai riscanta, deoarece mosul ala e pazit de vreo 5 asasini, care se
antreneaza saptamanal prin tarile din apropiere.
- Un asasin pentru un asasin, zise Triger razand, o sa ii ucid unul cate unul. Deci? La Vatican?
- LA VATICAN!!!!! Strigara cu totii in cor.
- Un moment zise Ana... eu ce fac?
- Tu, Hammer si Jack, o sa aparati aceasta insula. Trebuie sa avem unde sa ne intoarcem.
- Eu oricum vroiam sa raman, deoarece v-as fi incetinit inutil, zise Jack.
- Eu, raman sa mai invat cateva chestii de la Jack, zise Hammer plin de curaj.
- Macar o sa ma distrez si cu cineva... zise Ana...
- Ana, zise Triger, ai grija sa aflii mai multe de la oaspetii nostrii. Orice detaliu conteaza.
- Bine. Asa o sa fac.
Cele trei corabii care erau cele mai rapide din aceasta mica flota, pornira o data cu asfintitul.
Astfel ca a doua zi dimineata ei parcursesera destul de mult. Dintr-o data o ceata gri laptoasa
acoperi marea. Nebunu, care era mai tot impul in varful catargului, striga la cei de jos sa se
pregateasca. Iesira cu totii pe punte, armara tunurile, pistoalele si pustile.
- Cu toata viteza inainte, ordona Triger, si facu semn tuturor sa inainteze cu toata viteza. Dupa
zece minute iesira din ceata si au remarcat un vas in paragina. Acesta fumega slab lasand acea
ceata laptoasa. Se apropiara si luara tot ceea ce aveau nevoie. Gasisera si diferenta de materiale
de care avea nevoie Mike, ba chiar si un mic surplus. Triger dadu roata corabiei aflate in
paragina. Era un galeon de constructie franceza. Cautara peste tot, dar zadarnic, nu mai era nici
un supravietuitor.
- In apa... acolo... exclama Nebunu.
Se apropiara de locul cu pricina, erau haina si palaria lui Piere, le ridicara si le privira uimiti.
Erau zdrente.
- Cine are asemenea putere sub punte? Intreba Triger cu o privire grava.
- Oricine ar fi, trebuie sa plecam de aici cat mai repede.
Continuara calatoria si ajunsesera la stramtoarea Gibraltar.
- Iar trebuie sa ne aparam, dincolo s-ar putea sa fie ceva rezistenta spaniola.
Nici nu termina de vorbit ca trecu o ghiulea chiar pe deasupra catargului principal.
- De unde trage???
- De pe stanca... acolo...
Erau cateva tunuri ancorate pe stanci.
- Sa-i dati jos... ACUM...
- Inteles... FOC...
Din trei ghiulele toate tunurile fusesera facute praf si pulbere.
- Ce am scapat...
- Nu cred ca am scapat... orice vas pe o distanta de 300 de mile o fi vazut fumul si vine in
aceasta directie…
- Pai... sa-i asteptam, zise Long John.
- Perfect pentru o ambuscada as zice, chiar intre colinele alea. Adauga Starfire.
- Bun, noi o sa fim momeala.
Timp de trei zile nici tipenie de corabie sau barca de pescari, cand in a patra zi o intreaga
flota de corabii ajunse la vreo 50 de mile distanta.
- Triger!!!!!!!!! O FLOTA.... LA EST....
- Au venit... stiti ce aveti de facut... ne-am antrenat doua zile... sa ii facem praf... Flota se apropie
dar fara sa dea semnal de lupta. Triger facu semn si se apropiara si celelalte doua corabii. Acea
flota impresionanta trecu pe langa ei fara ca vreun marinar sa schiteze vreun semn. Flota se opri
in dreptul falezei distruse iar o ultima corabie se indrepta catre Cometa. Doi marinari pusesera o
punte intre cele doua corabii. De la bordul corabiei veni un individ mic si gras, cu o palarie
prafuita, ajuns in fata lui Long John il intreba:
- Voi ati distrus amplasamentul?
Acesta, fara sa ezite raspunse:
- Da, e vreo problema?
- Hehehehehehehehe, rase omul acela. Bravo, cine ii distruge pe francezi e prieten cu mine. Eu
sunt capitanul Armando din flota spaniola.
- Zis si “Tunul”, nu-i asa?
- Exact... dar dumneavoastra cine sunteti?
Triger razand:
- Daca ti-am spune ca suntem pirati ai zice ca te pacalim.
- Hai nu mai glumi... zi...
- Hahahaha, ai cazut in capcana. Daca vreo corabie se misca, din apa o sa iasa niste butoaie care
o sa iti scufunde TOATE corabiile. Si iti sugerez sa nu te misti. Placa pe care stai e foarte
sensibila si te poate arunca in aer bomba amplasata dedesubt.
- Grrrrr, pirat imputit.
- Imputiti nu suntem, pentru ca ne spalam des. Nu ca voi. Acum... Numele meu este Triger. Nu
stiu daca ai auzit de mine, dar te asigur ca sunt cel mai bun cand vine vorba de facut capcane.
- Grrrrr.
- Nu te enerva. Fiica ta este in custodia noastra. Vroiam sa stiu doar un lucru. Ce corabie a fost
scufundata acum trei zile de catre flota voastra?
- Pai, ingaima capitanul, Corsarul Gri.
- Si capitanul cu secundul sau?
- Prizonieri pe corabia mea.
- Trimite-i la mine in custodie.
- Bine. Si fiica mea?
- Stai linistit, garantez pentru ea cu viata mea, spuse Starfire.
- Tu cine esti?
- Starfire, probabil ai auzit de mine.
- Am auzit de voi doi, Starfire si Tim, sunteti cei mai cautati prin partile acestea...
- Bun, zise Triger, daca vrei poti fi prizonierul meu si o sa stai cu fiica ta la noi pentru tot restul
vietii tale.
- Offffff... te rog... e tot ce am... nu vreau sa o vad ranita sau nefericita...
- Ranita nu va fi... nefericita... nu stim pentru ca nu ne spune nimic.
- Da... exact ca mama ei.
- Bun... acestea fiind zise... esti dispus sa ne predai corabiile?
- NU. Nu fara o lupta.
- O lupta care in cateva minute ar lua sfarsit. Lasa-ma sa-ti demonstrez. Da semnal de lupta si vei
afla.
- La lupta camarazi !!! Sper sa faceti fata acestor pirati.
Din cateva manevre cele doua forte s-au distantat si au inceput sa atace. Intr-un atac furibund
doua fregate si un galeon au atacat corabia lui Starfire, doua galeoane si trei fregate au atacat
corabia lui Long John, iar restul de cinci fregate, doua galeoane si inca trei corabii mai mici au
atacat Cometa. Dupa doua salve din partea corabiilor spaniole, cele trei corabii au deschis focul.
Din prima salva au scufundat toate galeoanele, iar din urmatoarele doua salve au scufundat si
restul de corabii. Inmarmurit de rezultatul bataliei, capitanul spaniol, se declara invins si accepta
ca sa fie prizonier.
- Dupa puteti vedea tunurile noastre sunt net superioare.
- Am remarcat. Ma declar invins. Sunt prizonierul dumneavoastra.
- O sa fi oaspetele nostru permanent, nu prizonier, adauga Starfire.
- Si unde mergeti?
- Vatican, la biblioteca. Trebuie sa... imprumatam niste carti.
- Inteleg. Si ce faceti voi cu cartile? In afara de citit.
- Aceasta e o copie a unei sticle pe care am gasit-o si vroiam sa vedem daca gasim ceva despre
ea. Sau ceva despre scrisul de pe sticla.
Acestea fiind zise, Starfire ordona strangerea a tot ceea ce se putea lua refolosi. Astfel ei au gasit
suficient material pentru a reface o vela care se deteriorase din cauza vremii, au refacut si cateva
legaturi numite si linii de siguranta. Dupa ce au navigat zi si noapte timp de vreo trei zile au ajuns
in sfarsit in Venetia, un port foarte aglomerat, si bine pazit.
- E bine pazit portul, nu o sa putem sa scapam asa usor, zise Long John.
- Trebuie sa vorbim cu cel care tine portul, poate ne ajuta el. Daca ii dam ceva, poate ne ajuta,
zise Starfire.
- Stati aici, ma duc eu cu Long John sa incercam sa rezolvam problema.
Coborara intr-o barca vreo 4 marinari impreuna cu Triger si Long John. Cand au ajuns in port
capitanul portului ii astepta sa dea explicatii.
- Eu sunt Luigi, capitanul portului, cu ce treaba pe aici?
- Trebuie sa ajungem la Vatican, si vroiam sa va intrebam daca se poate sa lasam corabiile in larg
dar ele sa fie totusi in port.
- Da... este posibil, stiu ca si cel care a fost inaintea mea a facut acest lucru de cateva ori. Faza e
ca ar trebui sa arborati un steag alb, iar asta ar insemna ca nu aveti voie sa trageti nici macar dupa
pescarusi.
- Da, am inteles. Acum cat e taxa portului?
- Pai taxa portului este de 50 de arginti pe zi, avand trei corabii asta ar insemna 150 de arginti.
Numai ca nefiind fizic in port o sa fie doar 90 de arginti, suma acoperitoare pentru cele trei
corabii.
- Bun. Acum ca am stabilit pretul de 300 de argiti... aceste trei corabii o sa stea vreo doua
saptamani. Plata o sa o fac acum. Daca cineva va trage asupra vaselor noastre acela va fi
scufundat, de acord?
- De acord. Uite aici acest acord semnat si parafat de mine prin care aveti voie sa stati in port cat
aveti nevoie, desigur ca se poate sta atata timp cat se plateste taxa.
- Desigur. In aceasta ladita avem suma pentru cele doua saptamani. Multumim pentru gazduire in
port. Sa aveti o zi buna si pofta buna in caz ca o sa mancati ceva.
- O zi buna... URMATORUL!
Iesind din cladire Long John il intreba pe Triger:
- Cum reusesti sa il convingi sa faca ce vrei tu?
- E foarte simplu, daca ii canti in struna si ii spui ceea ce ai tu nevoie sa auda si ceea ce e bine ca
el sa stie, atunci totul e perfect. Si mai ales la orice suma ar fi zis el, eu as fi acceptat, deoarece
avem protectia lor. Nu ne pot atinge in nici un fel. Hehehe... prostul a scris ca ne apara cu flota,
dar asta e perfect pentru ca nu trebuie sa cheltuim munitie de pomana. Acum ca am ajuns in acest
punct de cotitura hai sa ii cazam pe marinarii care ne-au pana aici, sper sa fie de acord cu aceasta
situatie.
Ajunsi la bord, Starfire le comunica:
- Flota lor s-a mutat in spatele nostru. Ce se intampla?
- E foarte simplu. Citeste.
- Hahahahahahaha... formulare tip... ce bine... acum nu trebuie sa pierdem munitie...
- Da... Marinari am o propunere. Sederea noastra e de doua saptamani. Daca vreti sa mergeti prin
port va sfatuiesc sa faceti cu schimbul, ca sa ramana cineva pe vas, ca sa nu dispara vasul peste
noapte.
- Bun, zise Starfire, acum incotro.
- Catre primarul Venetiei, sau ce o fi el...
Si plecara cei trei insotiti de o barca plina de marinari.
- Sa incercati sa nu faceti prea mult scandal, bine? Ii intreba Triger pe marinari.
- Promitem sa nu facem foarte multe pagube.
Ajunsi la tarm, au cumparat o trasura, patru cai si au platit un om in varsta sa ii duca unde aveau
nevoie timp de doua saptamani. Stand in trasura, Triger zise catre ceilalti:
- Mergem de atata timp si nu am mancat nimic.
- Ai dreptate, zise Starfire.
- Stai sa vorbesc cu mosu sa ne duca la un han.
Long John vorbi cu mosneagul acela, iar acesta zambi si ii duse la un han care era la o rascruce
de drumuri.
- Gata... pana aici ne-a fost... acu sa mancam...
Mosneagul intreba cu jumate de glas:
- Pot sa mananc si eu ceva?
- Nu... tu o sa mananci alaturi de noi.
- Multumesc, raspunse mosneagul fericit. O sa duc caii in grajd ca sa se odihneasca si o sa vin si
eu.
- O sa iti pastram un loc la noi la masa. Sa nu cumva sa te asezi in alta parte.
Dupa ce au intrat, cei trei s-au asezat la o masa si au inceput sa se uite de jur imprejur. Numai
muncitori, tarani, si calatori. Dupa vreo doua minute de uitat la persoanele care erau in acel han,
aparu mosneagul. Acesta se aseza langa Starfire, care il lua la intrebari despre trasura (detalii de
constructie, cat si ce mananca caii, si altele).
- Ce sa va aduc? Se auzi o voce feminina din spatele lui Long John, persoana ajungand in capul
mesei. Era fata hangiului, imbracata ca o tarancuta, dar suficient de bine ca sa nu dea idei
betivanilor. Triger obisnuit cu crasmele si bodegile din Roma zise scurt:
- Patru pranzuri mari, patru halbe de bere si opt sticle de vin, nu de posirca.
Fata pleca si se intoarse cu halbele.
- Restul in cateva minute, zise ea.
- Starfire, mai vrei sa luam ceva?
- Daca se poate niste branza si niste rosii pentru drum.
- Bun... zise ea... doar atat?
- Momentan, doar atat, zise Triger, multumim.
Dupa cateva minute aparu fata insotita de hangiu. Ea ducea mancarea, iar hangiul sticlele de vin.
- Am auzit ca aici ar fi niste bautori de vin.
- Ai auzit bine hangiule. Ce mai faci?
- Triger... sincer... sunt vreo cinci magari care se iau de fata mea... imi deranjeaza clientii...
- O sa ma ocup personal de ei cand apar.
- Multumesc mult.
- Acum... hai mancati si beti alaturi de noi. Fac cinste.
- Hehe... tinere iti multumesc...
Au mancat, au baut, s-au distrat. Nici nu terminara bine de baut ultimile sticle de vin, ca
isi facura aparitia cinci vlajgani.
- Hangiule... vrem mancare, bautura si… pe fiica ta...
- Nu te misca hangiule, sopti Triger ridicandu-se de la masa.
- Tu... ala in costum de clovn.
- Eu? Intreba Triger mirat.
- Da tu... tu esti ala imbracat in costum de clovn. Scoate toti banii pe care ii ai la tine.
- Si daca nu vreau?
- Atunci o sa mori... hai afara.
- Hai afara... Oameni buni acesti tineri o sa moara, sopti Triger sarcastic.
Toti care erau in han formasera un cerc in jurul celor patru si priveau cum un singur om statea si
ii infrunta pe cei cinci.Cei cinci vazand ca nu pot sa il determine sa renunte s-au decis sa il bata
pe rand. Vazand ca cei cinci sunt pusi pe treaba, Triger, le spuse:
- Nu este niciodata prea tarziu sa renuntati la o lupta pe care nu o s-o castigati.
- O sa te batem bine. O sa te batem pana iti ceri iertare.
- Hahaha, foarte amuzant. Ceea ce este si mai amuzant e ca nu prea aveti sanse sa dati cu
pumnul... nici macar un pumn.
Si doi dintre ei sarira catre Triger, dar din nefericire pentru ei primira cate o lovitura in piept. Din
cateva miscari acestia au fost aruncati langa cailalti trei. Vazand rapiditatea cu care se miscase
cei trei au incercat sa fuga, dar fara rezultat, acestia fiind trantiti la pamant de catre Triger.
- Daca mai treceti pe aici o sa va tai in mii de bucatele. Inteles?
- Da, zisera cei cinci ridcandu-se si fugind catre un alt oras.
- De acum incolo daca ai nevoie de mine sa imi trimiti acest porumbel. Vezi ca in trei ani el o sa
moara. Ca sa avem contact sa imi trimiti de veste ca sa iti aduc altii, zise Triger uitandu-se la cei
care fugeau dar cu capul intors catre hangiu.
- Triger, ma scuzi ca intervin, dar mama ta a lasat ceva la noi inainte sa moara. A zis ca o sa vina
o zi cand tu o sa vi si o sa ne ajuti. Aici este cutia pe care mi-a dat-o mama ta si aceasta este
scrisoarea pe care mi-a incredintat-o, eu ti le dau tie. Sa stii ca nu m-a interesat ce scrie din
moment ce mi le-a dat pe amandoua, amandoua trebuie ajunga la tine.
- Iti multumesc.
- Vad ca tatuajul tau seamana cu pictograma de pe mana ta. Deci cutia este pe maini bune. Vreau
sa spun ca au incercat si altii sa o deschida. Dar s-au lasat pagubasi.
- Asta pentru ca e indestructibila la dat cu barda in ea. Trebuie aplicata ceva magie pentru asta.
Asa ca tatuajul meu ar putea sa deschida aceasta cutie.
Triger puse tatuajul peste cutie, iar aceasta se sparse in zeci de mii de aschii, iar in mana lui
Triger pica din senin o amuleta.
- Stai un pic, zise hangiul, ai mai desfacut vreo cutie din asta?
- Da, de ce?
- Citeste scrisoarea...
“Dragul meu, Ma numesc Nathalie si tu ma stii drept mama ta... ei bine nu sunt mama ta. Sa iti
explic. Intr-o seara, in timpul ploii de stele, cateva stele au cazut pe pamant. Impreuna cu sotul
meu ne-am dus sa vedem despre ce este vorba, iar intr-o groapa imensa (pe care am astupat-o)
erau doua recipiente. Unul era rosu (in care erai tu) si unul albastru (in care era sora ta, nici nu
sunt sigura ca era sora ta). Pe acele recipiente era desenat tatuajul care era pe mana ta, iar ea avea
alt tatuaj. Banuiesc ca... da... sunteti de pe alta planeta, recipientul ei s-a activat si a redat ceea ce
s-a intamplat. Planeta voastra a fost distrusa de o cometa de marimea lunii noastre. Ca salvare au
trimis aceste capsule in toate directiile, poate o sa supravietuiasca cineva. Capsula ta s-a activat si
a dat un raport al tuturor capsulelor care au ramas intacte... imi pare rau sa spun ca nu au ramas
decat doua, a ta si a ei. Imi cer iertare pentru ce s-a intamplat mai departe. Boierul a venit si a
luat-o si de atunci nu am mai vazut-o, nici macar nu am mai auzit de boier, probabil ca a plecat.
Tatal tau s-a dus sa o caute, si asa a plecat si el. Aceasta scrisoare am scris-o pe patul de moarte,
te rog sa ma ierti pentru ca nu am reusit sa fiu acolo pentru voi. Nathalie.
P.S. Capsulele voastre s-au micsorat si au luat forma unor sticlute cu scris auriu. Apesi pe dop si
se deschid.”
- Mmmdea, deci? Intreba curios hangiul.
- Cica... nu prea... tot mama mea ramai. Tu m-ai crescut.
- Ce? Ce zice acolo? Intreba din nou hangiul.
Triger lua scrisoarea si o puse intr-un buzunar la piept.
- O sa va spun tuturor cand ajungem inapoi la insula. Hangiule iti multumesc.
- Putem sa venim si noi? Intreba fata hangiului cu ochii pe Starfire.
- Da, atata timp cat nu ne incurcati, adauga Triger.
Dupa un moment de liniste se auzi:
- Sa mergem, avem mult de mers si de gandit, zise din nou Triger cufundat in ganduri. Trebuie sa
incerc ceva, scoase sticluta, apasa pe dop si o arunca la vreo 3 metri. Aceasta s-a transformat intr-
o capsula sub forma de vapaie, rosie cu multe urme de lovituri probabil de la incercarea de a-i
scoate din capsula. Triger se sui in ea si brusc isi aminti ce era cu cealalta capsula. Cealalta
capsula suferi o avarie si cele doua capsule s-au aliniat pentru a evita distrugerea celei avariate.
Dar daca a lui functiona perfect, insemna ca cea a Anei nu functionase corespunzator. Verifica
cateva chestii si deodata aparu un raport asupra incidentului: “Capsula 26558YHFO52166 a
suferit o avarie la sistemul de intrare in atmosfera... se cere asistenta... Capsula
26558YHFO96255 raspunde la asistenta... Capsula 26558YHFO96255 devine scut pentru
intrarea in atmosfera planetei... se intra in
atmosfera... cele doua capsule se despart pentru a evita coliziunea... impact iminent... impact
terminat cu succes... amandoua capsulele operationale”, dupa care accesa informatiile care erau
date de catre capsula: “Capsula 26558YHFO96255 Ordinul 3 medaliata pentru impact si asistenta
in caz de urgenta de zece ori. Datorita ultimului eveniment se recomanda acordarea unei a 11-a
medalii”.
- Foarte interesant... Ana nu e sora mea... e doar o “cunostinta”... ciudat...
- Deci, tu esti de pe alta planeta? Intreba Starfire curios, iar dupa cateva clipe de liniste toti
bufnira in ras.
- Da, se pare ca da. Si Ana la fel. Foarte ciudat. Dar de ce nu am gasit si cealalta sticluta?
- Probabil ca a fost ingropata in alt loc. Dar cum o sa o gasim? Intreba mirat Starfire.
- Nu stiu inca. O sa va rog sa mergem si sa vorbim cu Mike.
- Si cum o sa facem cu aceasta capsula?
- Sa vedem... daca se inchide usa... perfect... iata sticluta.
- Hehehe... daca am putea sa transportam orice in felul asta...
- Am ajunge deja pe insula.
- Nici chiar asa... dar ar fi mai interesant sa folosesti mai putin spatiu pentru incarcatura.
- Asa este... dar sa mergem... nu prea mai avem mult timp.
- Sper sa ne povestesti in drum spre casa de ce nu prea mai avem mult timp.
- Vedeti voi... scrisul ala de pe sticluta... eu sunt Demonul cel mare... e o metafora... cand nava
asta a cazut, era cea care se vedea foarte bine, dar cea de-a doua nava, cea a Anei, era cea mica,
care era protejata de nava mea, ea este Demonul cel mic.
- Bine... si faza cu sfarsitul lumii?
- Nu cred ca e reala, deoarece dupa informatiile date de nava, planeta noastra nu a rezistat si s-a
dezintegrat. Daca mai sunt si altii in viata nu stiu, un lucru este sigur din toate navele care au
plecat de pe planeta doar ale noastre mai sunt operationale.
- Deci vrei sa spui ca poate sa fie altii ca tine si ca Ana pe undeva?
- Nu... vreau sa spun ca pe aceasta planeta nu este nici unul ca noi. Vezi tu? Noi ne recunoastem
unul pe celalalt doar prin privire sau prin abilitati, dar dupa un antrenament riguros am ajuns sa
simt daca vine sau daca trece pe langa aceasta planeta vreo persoana care sa semene cu noi.
- Asta e bine. Acum toata lumea la corabie, rapid pana nu va lasam pe aici. Luara doua trasuri, se
inghesuira cu totii si plecara, dupa vreo trei zile de mers aproape incontinuu ajunsera in port.
Ajunsi aici platira batranul, din nou, si ii multumira pentru ajutor, si se indreptara direct catre
primar. Ajunsi la biroul acestuia primarul ii intampina.
- Salutare, salutare, ce mai fac oaspetii mei?
- Destul de bine, zise Triger zambind. Am venit sa va spunem ca noi o sa plecam.
- Atunci sa va dau o parte din bani inapoi.
- Multumim pentru ospitalitate, dar nu e nevoie sa ne dati banii inapoi, considerati restul de bani
ca pe un dar din partea mea.
- Multumesc, multumesc, nu ezitati sa mai treceti prin acest port.
- Nu o sa ezitam, poate o sa bem ceva impreuna data viitoare.
- Poate o sa bem impreuna, cine stie, sa aveti o zi buna domnii mei.
Plecand din camera Starfire remarca doua corabii ascunse in spatele corabiei lor. Ajungand in
strada ii spune lui Triger despre lucrul constatat si dupa aceea le spuse tuturor celorlalti sa nu se
panicheze.
- Ce facem? Intreba ingrijorat Starfire.
- O sa mergem la bord. Ma ocup eu de restul.
Luara doua barci si vaslira pana in apropierea Cometei.
- Stai un pic... parca am venit cu trei corabii... da... am venit cu trei... ce e cu cea care se
apropie???
- Vasliti mai repede!!!
Ajunsi la bord remarcara ca era un galeon spaniol fara catargul principal.
- Ce au intalnit de au ramas fara catargul principal? Intreba Long John.
- Nu vreau sa aflu. TOATA LUMEA LA POSTURI, striga Starfire. TOATE VELELE IN
VANT.
- Triger, ce zici? Ajungem destul de repede?
- Poate. Sper sa nu fie prea tarziu.
Plecara dupa cateva ore de pregatiri. Toata lumea era tensionata. Intre timp in orasul proaspat
construit era haos, invazie de tantari si lacuste.
- Mike nu ai ceva cu care sa alungam toate chestiile astea? Intreba Ana disperata de cati
tantari se puteau afla pe pereti.
- As avea ceva. Dar trebuie sa am cativa subiecti.
- Tantari avem suficienti.
- Nu tantari... oameni, trebuie sa vedem reactia la solutia asta.
- De ce nu ii afumam?
- Pentru ca se impregneaza mirosul in toate lucrurile.
- A da... uitasem...
Din senin aparu Hammer
- Domnita, am gasit asta pe plaja.
- E o sticluta exact ca a lui Triger. Dar... de unde?
- Unul dintre lucratori a gasit-o pe plaja.
- Mike ce parere ai?
- M-am inselat... si tu si eu... si traducerea... cu totul... sa speram ca Triger are mai mult succes
decat noi.
- Cum adica te-ai inselat?
- Pe sticluta asta sunt aceleasi caractere, doar ultimile cinci difera. Inclin sa cred ca ori e vorba de
un nume, de niste numere sau de un cuvant.
- Perfect. Acum lasa sticluta pe etajera astfel incat sa nu cumva sa cada sau sa fie luata de cineva.
Cum rezolvam problema cu tantarii?
- Am gasit... Hehehehehehe... Aloe si Eucalipt, am vazut ca prin mijlocul padurii sunt foarte
multi copaci. Aduceti cat mai multe frunze si flori de la acesti copaci.
Dupa trei saptamani de recolta, prelucrare si testare, nu mai era nici urma de insectele
daunatoare, esenta aceea functionase. Nici nu trecusera cateva minute de la operatiunea de
starpire a insectelor, ca aparura corabiile.
Trasera corabiile in port si incepura sa descarce tot ceea ce luasera pe parcursul calatoriei.
- TRIGER, striga Ana.
- Sunt aici, de ce zbieri?
- Am crezut ca nu ai debarcat.
- Am ceva sa iti arat.
- Si eu am ceva sa iti arat. Eu prima!!!
- Bine...
- Hai pana la Mike.
- Bine...
Dupa 10 minute erau amandoi la Mike in laborator.
- Uite ce am gasit pe plaja. O sticluta ca a ta.
- Da... asta trebuia sa mai gasim.
- Da? Ce vroiai sa imi arati?
- Vroiam sa va arat... am desfacut sticluta... si...
- CE??? Cum ai putut???
- Ia sticluta si ne intalnim pe dealul vestic.
- Bine...
- Vin si eu? Intreba Mike luat prin surprindere.
- Da, ar trebui.
Dupa vreo 20 de minute se stransera toate persoanele pe care le chemase Triger. Dupa ce s-au
salutat, Triger imnana scrisoarea Anei. Nu ii venea sa creada ca au fost mintiti si mai mult, nu ii
venea sa creada ca era de pe alta planeta.
- Si acum doamnelor, domnisoarelor, domnilor, motivul pentru care v-am chemat. Stiti cu totii ca
in aceste doua sticlute, si scoase sticlutele din buzunare separate, s-ar afla doi “demoni”. Ei
bine... eu am deschis sticluta aceasta, si o arata pe cea albastra.
- Cum ai putut? Intrebara unii ingrijorati
- Nu ai minte? Intrebara altii.
- Stati... Am fost in Italia dupa cum stiti. Acolo dupa cateva peripetii am dat de prietenul nostru,
hangiul pe care l-am luat cu noi. El mi-a dat aceasta amuleta si acea scrisoare in care se
mentioneaza ca de fapt eu as fi unul dintre acesti demoni.
Toti incremenira.
- Dar, din fericire pentru noi mai scria ceva. In scrisoare se poate citi ca in timpul unei ploi de
meteoriti doua navete au cazut pe Pamant. A mea si inca una. A doua este aceasta pe care o
vedeti aici in mana stanga. Problema este ca sora mea este al doilea “demon”. Urmeaza sa aflam
pentru ce sunt aceste doua amulete.
- Ce navete? Intreba curios Hammer.
- Astea, si apasa pe dopul sticlutei albastre si pe dopul sticlutei gasite pe plaja, care dupa ce a fost
spalata avea o culoare rozalie exact ca un trandafir si cu tente de portocaliu, si le arunca la
distanta de vreo trei metri una de cealalta. Sticluta albastra se desfacu imediat si dadu la lumina
acea naveta in forma de mingie de foc, dar cea de-a doua refuza sa se deschida. Se duse Triger si
mai incerca o data, dar de data asta arunca sticluta mai departe. Sticluta se deschisese intr-o
naveta de forma asemanatoare cu cea a unei picaturi de apa care se scurge pe un geam. Se putea
observa ca aceasta naveta era ceva mai mare, dar avariata destul de grav in zona unde pareau a fi
placutele care acopereau naveta. Vazand aceasta Triger intra in naveta sa si dadu drumul la
inregistrare pentru ca toti sa auda pentru ei ceea ce se intamplase de fapt. Dupa ce se termina acea
inregistrare, Triger iesi si inchise naveta, aceasta transformandu-se inapoi in sticluta aceea mica
si albastra. Ana intra in naveta ei si usor usor incepu sa faca comenzi care sa dea drumul la
istoricul acelei nopti. Inregistrarea era foarte putin diferita de cealalta dar in esenta era aceeasi,
acelasi eveniment care a dus la venirea lor pe planeta. Dupa scurta analiza a cargoului transportat
cu acea naveta reiesea ca transportau o arma sau ceva tehnologie care avea sa schimbe cursul
unui razboi de pe acea planeta, se pare ca nu reusisera sa activeze acea arma.
- Ce s-a intamplat Ana? Ai gasit ceva?
- Da, cred ca am gasit ce transporta aceasta naveta, pardon naveta mea. Transporta o arma
ofensiva sau defensiva, nu zice altceva nimic decat ca e o arma.
- Hmmm, ia sa verific ceva.
Triger dechise din nou naveta lui si incerca sa afle daca avea ceva in cargo. Nu avea nimic in
afara de ceva numitie.
- Ana tu in cala ai munitie?
- Un moment... Nu...
- Nu ai nimic altceva decat arma aia?
- Da... Arma si ceva combustibil pentru nava mea. Atat.
- Hmmm, ciudat. Ia sa vad ceva... informatii... detalii cargo... legaturi cargo... Ce???
Hahahahahahahaha... asta e tare... imi zice cu ce e legata incarcatura...
- Hahahahahahahahaha...
- Ia stai ce e asta? Informatii naveta... hei... am gasit ceva... cica... e la clasa “Vanatoare” si
imbunatatit sa faca parte si din clasa “Fantoma”... deci e o nava rapida de vanatoare si escorta.
- Bun... altceva?
- Ce mai apare... cateva arme ofensive si defensive montate, cica are si scut care absoarbe sau
redirectioneaza socul pe care il primeste... interesant... ia stai... are aici ceva... AHA...
- CE???
- Misiunea... escorta navetei... navetei tale... curios... ia vezi la tine cate navete aveai in escorta?
- Unde gasesc?
- Informatii naveta... Misiunea... escorta navetei... si vezi ce scrie.
- Am accesat... cica incarca datele... asa... nava mea e in mijloc...
- Asa si?
- Vino sa vezi...
- Deci tu esti in mijloc... si restul...
- Restul de 18 navete sunt escorta...
- 18?????
- Da... si dupa cum poti vedea si tu... unele sunt rosii altele sunt verzi... altele galbene... uite s-a
mai inrosit una...
- Daca e rosie e distrusa, daca e galbena e avariata si daca e verde e ca a mea...
- Deci a mea e avariata, a ta din grupul acesta din fata este verde ca e in stare de functionare, iar
din cele din spate cica sunt doua galbene, adica doua avariate?
- Exact... cum??? Doua avariate?
- Da... erau trei... dar una s-a facut rosie... poti sa vezi distanta dintre nave?
- Eu nu, raspunse Triger, tu?
- Sa incerc.
- Incearca sa tragi o linie intre nava ta si a lor si dupa aceea intre cele doua si cea care s-a facut
rosie.
- A mers... cica... ohohoooo... cica doar vreo 500000 ani lumina... e ca si cum doar noi am ajuns
aici, ceilalti au ramas acolo... unde era planeta noastra...
- Nu cred... e aproape imposibil...
- A mai disparut una...
- Nasol...
- Gata a disparut si cealalta...
- Ce sa mai zici la asemenea eveniment. Acum... vezi ce transmisiuni ai primit. Eu am doar ordin
de protectie si eliminare.
- Hmmm... gata... cica avem ordin sa nu deschidem sticlutele... asta era inainte de salt... si dupa...
sa incercam sa ii gasim pe ceilalti ca noi... si... sa aparam planeta pe care o sa aterizam, in caz ca
reusim sa aterizam, si sa activam semnalul de aterizare pentru ceilalti.
- Nu o sa il activam ca poate suntem urmariti de cei care ne-au atacat planeta. Nu uita ca planeta
noastra a fost distrusa de cineva...
- Da... asta asa este... si daca activam acel semnal se poate ca cei care au distrus planeta noastra
sa vina aici si sa faca prapad totul.
- Bun... inchide naveta si hai sa mai stam de vorba...
Dupa ce au inchis navetele cei doi au fost incurajati de toti ceilalti si felicitati ca nu au activat
acel semnal, cu toate ca nimeni nu stia la ce foloseste acel semnal. Au stat de vorba toata noaptea
cu speranta ca o sa gaseasca vreo solutie ca sa ii contacteze pe cei ramasi in viata.
In dimineatza urmatoare toti dormeau profund, ca dupa ce ar fi muncit vreo doua zile incontinuu,
cand din senin se trezira cu totii. S-au dus afara au stat un pic si s-au dus inapoi la culcare. Seara
dupa ce s-au trezit din somn au iesit sa manance si sa bea ceva, dar un sentiment de neliniste ii
cuprinsese dupa ce mancasera. Se simteau urmariti de ceva sau de cineva.
Se uitasera pe cer, cateva stele licareau. Cand din nimicul spatiului aparura inca 20 de stele
grupate, dar in jurul lor pe unde treceau stelele adevarate dispareau sau li se pierdea din stralucire
atat de mult ca de abia le mai vedeai. Una dintre ele se desprinse din formatie si incepu sa
coboare spre aceasta insula cu o viteza atat de mare ca incepuse sa se auda cum suiera aerul pe
langa acea stea.
Cand a ajuns la o altitudine de vreo trei – patru kilometri aceasta se opri brusc, iar pe dealul
vestic, exact unde au deschis sticlutele, aparu o pata gri care trecu prin cateva nuante de albastru
dupa care lua forma, dar acea forma avea o culoare alba stralucitoare. Dupa ce se stinse lumina
aceea puternica remarcara ca nava respectiva era de genul unui transportor. Din nava cobori un
soldat inarmat doar cu doua sabii albastre, un albastru ca cerul senin de iunie. Acesta facu un
semn si din acea nava cobori inca unul si un individ care parea sa pluteasca. Acest individ se uita
de jur imprejur si atinse un buton de pe armura, iar din spatele lor aparu o a patra persoana, care
avea un mecanism de invizibilitate, deoarece i se vedeau doar mainile si capul. Aceste patru
personaje incepura sa vorbeasca intre ele intr-o limba foarte ciudata, au scos cateva aparate de
masura, au facut o inspectie rapida si s-au intrunit sa vorbeasca din nou.
Triger care era mai curios din fire se furisa pana aproape de nava. Ca sa asculte sau sa isi dea
seama cam care ar fi intentiile acelor persoane.
Cel care plutea incepu sa se roage. Triger se gandi ca poate ar fi preotul acelora care au aterizat:
- O fi preotul lor, pare sa se roage pentru ei sau sa faca vreo ceremonie.
- Sunt preotul lor. Tu cine esti?
Nedumerit Triger se ridica si facu cativa pasi spre acele persoane. Remarca faptul ca nu semanau
cu oamenii decat foarte putin, aveau doua picioare, doua maini, un cap, un trup si probabil si
organe.
- Te-am intrebat cine esti.
- Ma numesc Triger si impreuna cu prietena mea suntem capitanii celor de jos din acel golf.
- Noi nu vrem sa ne luptam cu voi. Vrem sa locuim impreuna cu voi. Eu sunt Antario, sunt in cel
care se “roaga”.
- Si cum se face ca eu te aud, dar voi nu aveti gura?
- La noi se numeste comunicare la distanta.
- Aha... si avem si noi asa ceva?
- Da. Aveti dar nu o folositi.
- Interesant. Eu si sora mea suntem de pe alta planeta, o planeta care a explodat, probabil in urma
unui conflict. Eram prea mici ca sa ne aducem aminte.
- Inteleg. O sa vorbesc si eu in consiliul nostru si o sa vedem despre ce planeta este vorba. Poti
sa astepti cateva minute?
- Bineinteles.
- Gata. Am vorbit cu ei, si mi s-a spus ca acea planeta a fost atacata de Indoieni, o rasa
razboinica. Ne-am confruntat si noi cu aceasta rasa, dar i-am pus la respect imediat pentru ca ei
nu aveau scuturi pentru navele pe care le utilizau. Noi avem scut si pe planeta, pentru orice
siguranta.
- Rasa razboinica... Indorieni... si voi ce sunteti?
- Ni se spune Restoratorii, pentru simplul fapt ca am refacut cat am putut acele civilizatii pe care
Indorienii le-au imprastiat pe suprafata planetelor lor natale. Facem incursiuni peste tot ca sa ii
recuperam pe cei care sunt luati de Indorieni.
- Bun... dar un nume mai exact?
- Noi suntem Reulari, dupa numele planetei noastre.
- Cei de aici sunt pamanteni, sau terrieni, numele planetei fiind Pamant, sau Terra.
- Dar tu si sora ta nu sunteti pamanteni sunteti altceva, sunteti numiti si Rezistenta Galaxiei,
Nilorieni.
- Rezistenta Galaxiei? Cum asa?
- Rasa voastra facea cele mai bune capcane, erati cea mai buna rasa la interogari, si ca spioni
v-ati infiltrat pe oriunde era nevoie.
- Deci... s-ar putea ca unul dintre prietenii mei sa fie si el din rasa mea. Aha... el ar fi pentru ca pe
el nu l-am vazut astazi la intrunire. Si unde a-ti vrea sa locuiti?
- Pe, sub si deasupra aceastei insule. Noi vom construi cladiri sub insula, in apa din golf, iar
navele si trupele vor sta in aer si pe insula.
- Singura rugaminte ar fi ca sa nu va vada lumea care este in trecere pe langa insula.
- Asta se poate aranja, nu e o problema.
- Atunci bine a-ti venit pe micuta noastra insula.
- Mica nu este, noi nu am venit din intamplare. Voi nu a-ti vazut decat un sfert din ea. Restul l-
am ascuns cu aparatura noastra pentru a nu debarca si altii pe aceasta insula.
- Buna idee a-ti avut. Dar cand a-ti reusit sa veniti?
- Cu vreo doua zile inaintea voastra, dar atunci nu ne puteam implica. Acum ne implicam pentru
ca o flota destul de mare de Indorieni e pe cale sa atace aceasta planeta pe care, cica, am
colonizat-o.
- Pai, aveti colonie acum. Chiar si un avampost.
- Avem? Unde?
- Luna poate fi folosita drept santier de constructie a navelor si hangar de reparatii, si
chiar in apararea planetei.
- La asta nu ne-am gandit pentru ca aveam nevoie de colonie aici. O luna luata sub imperiu nu
se compara cu o colonie pe planeta care are luna respectiva. Apropo, planetele din sistemul
vostru solar ne apartin, mai putin aceasta desigur, care o sa ramana a voastra in mod neoficial.
Dar oficial este a noastra, pentru ca din punct de vedere tehnologic suntem net avansati.
- La acest capitol am facut si noi ceva progrese. Si daca ne-ai fi atacat la sol nu prea aveati sanse,
deoarece nu prea sunteti atenti la mediul inconjurator. Peste tot sunt plante cate va tradeaza
pozitia chiar daca sunteti transparenti. Uita-te la prietenul tau aici de fata. Se vede clar unde este
daca se mai si misca printre plante e clar. Si cu cateva capcane chiar nu mai aveati trupe la sol.
- Asta e adevarat, dar sa nu uitam cine are suprematia in aer.
- Aici m-ai prins, zise Triger zambind. O sa vorbesc si cu ceilalti sa nu se sperie cand o sa intre
toata flota voastra in atmosfera si o sa aterizeze foarte mare parte intre ei.
- Daca va ajuta putem trece neobservati, numai ca la contactul cu apa totul devine vizibil, deci
se vor speria. Mai bine ii instiintezi. Vorbim maine despre ceea ce o sa se schimbe in vietile lor.
- Foarte bine. In trei ore flota pentru colonie poate sa coboare.
Acestea fiind spuse, Triger cobori dealul si se duse spre multimea adunata.
- Oameni buni nu va speriati acestia o sa fie musafirii nostrii. Va rog nu va speriati ca ei o
sa intre in golf si o sa isi faca o colonie sub insula.
- Cum asa? Cati sunt? Ce arme au? Intrebara oamenii speriati.
- Stati linistiti ca ei sunt de partea noastra.
Intre timp unul dintre razboinici veni catre Triger.
- Flota e gata sa inceapa debarcarea.
- Foarte bine, puteti sa incepeti.
Acest luptator duse mana la piept in semn de salut si cateva nave incepura sa intre in apa. Atunci
vazura cu totii cat de mari erau navele de colonizare, o nava ceva mai mica urma dupa acea nava
imensa, urmata de inca cateva de marimea acesteia. Acel luptator urmarea flota cum intra in acel
golf, ceea ce nu stiau multi era ca acele nave cu toate ca erau mari erau usor de manevrat, dar si
ca ele isi puteau reduce dimensiunile cu pana la 50% prin comprimarea sectoarelor pe care nu le
foloseau.Razboinicul se indrepta din nou catre Triger.
- Instalarea s-a incheiat cu succes. Avanpostul a fost instalat.
In clipa urmatoare un preot cobori dintr-o nava si se indrepta catre Triger.
- Nu putem sa colonizam planeta dar am facut aceasta planeta zona neutra, adica am pus
un avampost la voi iar ceilalti o sa aibe un avampost pe o alta planeta din apropierea
acesteia.
- Asta inseamna ca putem fi atacati oricand.
- Daca o sa fiti atacati toate natiunile din toate aliantele vor ataca pe cel care a atacat
aceasta planeta.
- Bun. Acum e ceva mai bine.
- E ca si cum nu am fi aici, pentru ca nici un luptator nu va fi.
- Cum? Si cine o sa ne apere?
- Stati linistiti. Evoluarea e in sangele omenirii.
Dupa ce termina acea propozitie pleca impreuna cu toate celelalte nave din flota. Ceea ce era
curios era ca lasasera o parte semnificativa din avampost deja instalata, aceasta urmand a fi parte
din viitoarea colonie. Ei lasasera si generatoarele de invizibilitate montate pe toata insula. Daca
urmau sa se intoarca nimeni nu stia.Cert este ca a doua zi doua flote, una spaniola si una
franceza, se apropiau de aceasta insula. Se parea ca se aliasera impotriva tuturor celor care erau
pe insula.
- TRIGER!!! Zbiera Nebunu’ din varful catargului.
- Ce?
- 50 de corabii mari si vreo 30 mai mici vin spre noi.
- Asta este momentul in care trebuie sa ne luam ramas bun prieteni. Daca ne ataca cu tot ce au nu
prea o sa facem fata.
- Mi-a parut bine sa te cunosc, zise Hammer. Pacat ca viata e cam scurta.
- Prietene... sper sa vedem ziua de maine, zise Long John uitandu-se catre acele corabii.
- Pana aici am platit sa traim, de aici in colo o sa mai vedem.
Toate acele corabii incepura sa bombardeza acea insula, tot ceea ce construisera se ruina cu
fiecare ghiulea care isi atingea tinta. Corabiile ancorate in port au fost primele care au cazut
prada bombardamentului intens, urmara locuintele facute de catre acestia si laboratorul lui Mike,
acesta reusi sa se salveze chiar inainte sa explodeze un butoi cu o solutie facuta de acesta.
Toti fugira care incotro, Triger o lua pe Ana si fugira in partea cealalta a insulei unde era o intrare
in acea unitate. Tot ceea ce stiau ei ca exista: echipaj, prieteni, rude (care avea), nimic nu mai
exista. Bombardamentul inceta dupa doua zile, cand ambele flote trimisera cate o barca in care
erau doar capitanul si cate doi vaslasi. Cautara peste tot si gasira ceea ce cautau pe aceia care
fusesera rapiti de catre pirati. Acestia se intorsesera cu bine in civilizatie, cu toate ca unii dintre ei
regretau ca se intamplase acest lucru. Pe plaja numai cadavre ale piratilor care fusesera prinsi
afara in timpul bombardamentului sau inecati cand se scufundasera corabiile, cratere foarte
multe, pomi sau tufe in flacari, chiar si animale moarte.
Privelistea era de nedescris, multi dintre acei “prizonieri” nu au putut sa se uite la ceea ce
ramasese in urma “ploii” de bombe lansate de acea flota. Triger era pe un deal undeva la mare
distanta. Langa el erau Mike, Ana si Starfire. Nu puteau sa creada ca tot ceea ce construisera era
acum distrus. El ii lua pe toti si ii duse in acel avampost. La intrare ii intampina o raza care trecu
peste Triger. Usa masiva se deschise cu un sasait si un scrasnit. Intrara in cladire si dupa ce
mersera vreo 20 de metri ramasera uluiti sa vada ca in stanga lor era un lift. Urcara in lift, iar
acesta porni automat. Liftul cobori un etaj si cand se deschise usa vazura o camera mica cu sase
cilindrii din care iesea o lumina albastruie, un albastru deschis. Luminile erau situate in fata
cilindrelor, sus si jos. Nici nu intrara bine in camera ca pe ecranul din fata lor aparu unul dintre
preotii acelora care ii vizitasera.
- Bine ati venit in camera criogenica, in aceste tuburi o persoana poate sa stea cat doreste
sau pana cand este scos din tub de catre o alta persoana care introduce codul corect la
acele console.
Nici nu termina de vorbit ca patru cilindre se deschisera.
- Pentru intrebari va rog apasati pe tasta zero de la consola dumneavoastra.
- Ia sa vedem... zero...
- Ce intrebare aveti?
- Cat o sa putem dormi?
- Atat cat doriti. Nu este recomandat sa dormiti cateva ore. Acest proces este menit sa va
tina intr-un somn sustinut timp de zile, saptamani, ani, si asa mai departe.
- Primul care se scoala e Mike. Dupa care Starfire, dupa care Ana, iar la sfarsit eu.
- Ordinea este stabilita de intervalul dat in consola.
- Bun... ia sa vedem... 2560 ce inseamna?
- Anul curent plus 2560.
- ..., toti ramasera uluiti.
- Eu, zise Mike, as vrea prin anul 2600. Poti seta fara sa mai tastez?
- Da. Sunteti sigur de alegerea facuta?
- Da.
- Va rog sa va alegeti o capsula.
- Somn usor Mike. Vise placute.
- Multumesc.
Acesta adormi aproape instantaneu.
- E randul meu, zise Starfire.
- Succes, raspunse Triger.
- Computer seteaza anul 3000, la aceasta capsula. Multumesc.
- An setat. Va rog intrati in capsula.
- Ana e randul tau.
- Computer seteaza anul 3400 te rog, la aceasta capsula daca se poate.
- Setarile au fost facute. Va rog intrati in capsula.
- E randul meu acum.
- Va rog sa faceti setarile.
- Anul 3401, anul sa nu fie vizibil pe consola. Vreau un mecanism de urmarire pentru
Ana sa o pot gasi cu usurinta dupa ce ies. Si o armura mai buna pentru mine daca se
poate. Multumesc.
- Setarile au fost facute. Va rog intrati in capsula.
Dupa ce au dormit bine cei patru incepura se fie treziti de catre computer. Mai intai Mike, dupa
care Starfire. Mike a ales sa duca o viata cat de cat linistita, si-a deschis un magazin de piese de
tot felul, pe cand Starfire a trecut la ceea ce stia el cel mai bine, piraterie dar in spatiu.
Ceilalti doi, Ana si Triger, mai aveau cam 500 de ani de somn criogenic cand o defectiune a facut
ca toata instalatia in care erau sa dea semne de slabiciune, astfel contorul a fost resetat si in loc de
500 mai aveau de stat 750 de ani.
Afara tehnologia evolua de la luna la luna. Armurile erau ceva obisnuit, daca nu aveai una erai
considerat un paria, dar in timp ce aceste armuri evoluau, evoluau si robotii de razboi, care
trebuiau facuti din cele mai dure aliaje. Cat timp s-au aflat ei in acele capsule deasupra lor s-au
purtat 3 razboaie in care au fost implicati roboti de ultimul tip si arme de tot felul, de la cele mai
mici la cele mai mari. Orice prototip prindea viata numai ca sa fie testat pe trupele inamice. Asa
s-au dezvoltat pentru infanterie arme de distrugere in masa, adica un soldat putea sa distruga un
batalion cu o singura racheta, singurul impediment era ca arma desi usor de manevrat era foarte
grea pentru un soldat obisnuit, pentru acea arma se facea o armura speciala care sa reziste la
cateva lansari succesive. Cele mai bine dezvoltate au fost pistoalele mitraliera, pistoalele
obisnuite, pustile cu luneta si inca cateva arme mai ciudate, astfel ca armurile ajunsesera sa aibe
diferite intrebuintari, si
diferite scopuri.
Atat erau de valorificate aceste armuri ca dupa cel de-al treilea razboi totul deveni un sport.
Pentru a evita viitoarele conflicte, cei care treceau de tururile preliminare intrau in liga de juniori.
In aceasta liga singurul scop era de a-ti infrange adversarul sau adversarii, de a lucra intr-o echipa
sau de a juca singur. Armele din acest joc nu erau adevarate deoarece jucatorii nu intrau efectiv
pe teren. Acestia intrau in niste camere, in care erau scanati si pe teren aparea o holograma.
Contactul fizic dintre holograme era facut de asa natura incat puteai sa juri ca sunt oameni in
armuri care se bat.
Acest joc a luat amploare in timp, cuprinzand si coloniile Pamantului (vreo 3 la acel moment). In
momentul in care Ana a fost trezita de computer ea a vrut sa se uite la Triger pe consola sa vada
cat timp mai are pana la trezire, dar surpriza, consola nu indica nimic. Incepu sa planga si incet
incet iesi afara si cand vazu ce dezvoltare tehnologica a avut loc, lesina. Se trezi in cateva ore
plina de o sudoare rece, in urma cosmarului avut. Ea se duse direct la biblioteca si isi facu un
permis, dupa care il cauta pe Mike. Acesta murise, dar descententul lui direct, James, traia si
ducea mai departe traditia familiei, facea inventii pe ceea ce primea ca subiect de test si vindea
piese pentru acele armuri.
Piesele pe care le vindea el nu se gaseau peste tot, unele erau unicate, altele prea vechi dar
eficiente, altele erau prea scumpe si prea putine ca sa fie cumparate. Ea se dusese direct la
magazin. In fata magazinului erau doi tineri care se duelau cu armurile, acest tip de duel era
interzis, numai ca in acest loc nu intervenea nimeni. Trecu linistita printre cei doi si intra in
magazin. Se dusese direct in biroul directorului, aici era James care vorbea la telefon.
- Da... o sa te sun in cateva minute...
- Sunt Ana... ai vreun pachet pentru mine?
- Da, parola?
- Triger.
- Corect, raspunse inmarmurit James.
- Stai linistit eu si Mike ne cunoastem de foarte mult timp.
- Mike?
- Da... fondatorul acestui magazin... acum 400 de ani sau ceva de genul?
- Da... acel Mike. Aici este coletul pentru tine.
- Cine si-a mai luat coletul?
- Starfire, a venit acum cateva zile si-a luat pachetul si a plecat spre Orion 5, sau cel putin
asa a zis el ca o sa faca.
- Hmmmm, cam ciudat... el nu ar pleca asa usor. Multumesc, ne mai vedem.
- La revedere.
Dupa ce lua pachetul acela, Ana se dusese direct la un hotel, se caza si se puse in pat. A dat
drumul la televizor si vazu jocul acela. A dat telefon si s-a inscris, dupa cateva minute de gandire
a deschis pachetul. Era o armura facuta si imbunatatita de toti care isi trecura ochii peste ea, pana
si James imbunatatise acea armura. Armura primita era foarte flexibila, avea o rezistenta iesita
din comun, dar nu conta acest lucru, deoarece urma sa o testeze. Avantajele erau foarte multe de
la greutate, la munitia care putea sa fie stocata, de la sistemul electronic, la sistemul automat de
aparare sau atac. Ana a ramas cu gura cascata. La prima vedere armura era foarte rigida, dar cand
a incercat sa o imbrace remarca faptul ca era si destul de elastica acea armura.
Trecuse un an si Ana era ultimul jucator care intrase in liga de juniori, moment in care capsula lui
Triger se deschisese. Computerul porni si deschise o camera in care era armura si un aparat cu
care o putea gasi pe Ana. Iesi afara si ramase uluit de cata tehnologie vazuse. Scoase aparatul si il
porni, armura se lega automat la aparat, care in cateva secunde fusese absorbit in armura. El
porni pe urmele ei, se dusese la librarie, afla cateva detalii si pleca spre James.
In fata magazinului erau aceiasi tineri care se duelau, din nou. Mirat, Triger intreba un batran.
- Ei ce fac?
- Ei? Se dueleaza... o data pe luna isi etaleaza achizitiile.
- Am inteles. Multumesc.
- Cu placere.
Trecu calm prin fata celor doi, care de aceasta data, nervosi tipara la el:
- Treci azi strada?
- Va grabiti?
- Nu dar am vrea sa te dai dracului mai repede ca sa ne duelam.
- Ce ati zice doi la unu?
- Cum asa? Intreba unul dintre ei.
- Simplu. Voi impotriva mea.
- Hahahahahaha, rasera cei doi, acceptam.
- Am o conditie.
- Spune.
- Daca va inving iau orice si oricate module vreau de la armurile voastre. Daca pierd luati
ce module vreti. Bine?
- Perfect.
Din magazin, James ramasese uluit. In stanga era Triger, iar in dreapta erau cei doi. Ca dotari pe
armuri, cei doi aveau ultimile inovatii in materie, pe cand Triger avea acea armura neagra pe care
o avea de cand se duelase cu Hammer, dar era mai buna, mai evoluata din punct de vedere
tehnologic.
Din cateva miscari cei doi ajunsesera langa Triger, dar cand au vrut sa dea in el nu au putut sa il
nimereasca, fapt ce i-a dat un avantaj lui Triger care a profitat si i-a lovit pe acestia cu toata
puterea. Dupa ce i-a lovit armurile lor s-au crapat destul de mult in zona loviturii. Dupa inca trei
tentative, Triger le facu armurile tandari. Doar modulele auxiliare ramasesera intregi. Triger se
apropie, armura lua modulele si le puse separat si incepura sa fie analizate. Dupa cateva minute
acestea cazura pe strada.
Calm ca de obicei, Triger, intra in magazin.
- Buna ziua.
- Buna ziua.
- Ma numesc Triger.
- Eu sunt James.
- Semeni foarte mult cu Mike, fondatorul.
- Multumesc.
- Am venit dupa un pachet.
- Parola?
- Ana.
- Uite pachetul tau. Pot sa vad ce este in el?
- Da, de ce nu?
Deschise pachetul, iar inauntru era un aparat de gasit armuri.
- Un scaner... la ce o fi bun?
- Nu stiu. Sa vedem.
Lipi acel scaner de armura, iar aceasta absorbi scanerul si armura se modifica un pic. Casca pe
care o purta avea un vizor auriu care isi schimbase culoarea intr-un negru mat.
- Uimitor, zise James.
- Ce armura buna.
- Intr-adevar.
- Si acum sa vedem ce scaneaza.
Dadu drumul la scaner si dintr-o data incepu sa arate toate persoanele care aveau armuri pe o
distanta de vreo 500 de kilometri.
- Ce sunt astea?
- Toate armurile din zona asta... adica... cat scrie?
- 250 de kilometri.
- Pe o raza de 250 de kilometri tu vezi toate armurile, ar trebui sa te simti norocos, zise James. Eu
nu am mai vazut un astfel de scaner.
- Super... unde ziceai ca s-a dus Ana?
- Ori dupa Starfire, adica spre Orion 5, ori spre hotel.
- Multumesc ne mai vedem. Ce e cu concursul ala? Era sa uit sa te intreb.
- E un concurs in care adversarii se dueleaza cu armurile lor. Un computer scaneaza armura si
cand zici ca esti in arena, esti de fapt intr-o arena virtuala. In arena adevarata hologramele imita
foarte bine oamenii, contactul dintre holograme este foarte bine pus la punct. Ca sa te inscrii ai
nevoie de un sponsor.
- Am gasit unul.
- Deja?
- Magazinul tau. Daca nu te deranjeaza.
- Ma simt onorat, singura problema e ca nu prea am bani ca sa te sponsorizez.
- Poti sa faci din pariuri. Pariezi pe mine si o sa castigi la sigur.
- Asa o sa fac. Fugi la inscriere ca mai sunt doar doua zile.
Triger se duse, se vazu inscris untimul din toata seria aceea de noi veniti. Si se uita un pic pe
clasament. Vazu cu stupoare ca Ana nu mai era pe lista. Dadu pagina lasand in urma juniorii si
ajunse la incepatori, unde Ana era pe locul zece deja.
- Deci aici erai.
Zise Triger inchizand cartea aceea.
Dupa 2 saptamani, timp in care toti concurentii se antrenau unii cu ceilalti, Triger se uita si
analiza stiluri de lupta, metode defensive si alte siretlicuri. Isi aminti de razboaiele purtate pe
vremea cand era pirat.Ii veni randul sa “invete” sa manuiasca holograma, dar spre surprinderea
tuturor computerul il analiza dadu cateva erori si reusi pana la urma sa ia valorile care trebuiau.
Vazura in clipa in care se activa holograma ca armura era exact la fel doar ca la incercarile de
mobilitate armura oferea un plus de mobilitate net superior celor care se antrenau in acea zi.
Antrenorul decise sa mareasca gradul de dificultate al exercitiului cu inca doua grade. In arena isi
facura aparitia doua holograme rosii care incepura sa traga de cum il vazura pe Triger. Spre
uimirea lui Triger acele holograme se miscau destul de bine, dar nu suficient de rapide pentru a
ataca in plina forta. Din doua sarituri ajunse in spatele unei holograme pe care o impusca in
ceafa, o lovitura mortala pentru orice combatant. Ceilalti ramasera uimiti. A doua holograma
activa un modul defensiv, dar Triger isi incerca norocul si incerca un pistol mitraliera.
Proiectilele trecura direct prin apararea hologramei cauzand distrugerea acesteia. Antrenamentul
lua sfarsit, nu inainte ca Triger sa ia modulele pe care le aveau acei roboti de antrenament.
Antrenorul, care era mai experimentat zise catre ceilalti:
- Am mai vazut ceva asemanator... dar unde?
- Probabil la Starfire, doar el a mai invins asa repede robotii de antrenament.
- Nu... in alta parte... armura aceea... stiu ca am mai vazut-o.
- E o armura veche, dateaza de acum... 5000 de ani? Daca nu mai bine.
- CUM? Zbiera antrenorul socat de vechimea armurii.
- Am gasit o poza cu o schita a armurii intr-o carte din biblioteca. Priviti, si in clipa urmatoare
deschise o holograma care arata acea armura schitata intr-o carte veche.
- Cum e posibil... cine o poate purta?
- Aici scrie ca cel care o poate purta “a venit cu focul ducand apa” si arata o flacara sub o
picatura de apa. Nu mai inteleg nimic. Doar daca... doar daca acestea sunt navete de salvare, sau
nave de atac si transport, sau ceva asemanator. Dar cum poate un om sa aibe 5000 de ani nu stiu.
Hai sa-l intrebam.
- Mai bine nu, cine stie cum reactioneaza.
Triger iesi din camera unde se afla scanerul de armura, se intinse ca dupa un somn lung si se duse
la primul chiosc de pe strada care servea bauturi, ceru o bere, o bau si se aseza pe trepte langa
ceilalti care asteptau la antrenament.
- Nu te supara, cum pot sa fac si eu o parte din acele miscari pe care le-ai facut tu? Intreba curios
un tip care avea o armura rosie ca focul si un par ravasit de la electricitatea statica a circuitelor
din acea armura.
- E foarte simplu. Antreneaza-te cu greutati in “buzunare”. Cand te obisnuiesti cu acele greutati,
maresti greutatea cu un anumit grad, dar atentie sa nu iti pui prea mult ca nu o sa faci fata daca
pui prea mult asa dintr-odata.
- Multumesc pentru sfat.
- Hehehe, nu ai pentru ce. Acelasi antrenament il fac si cei din liga superioara. Mai e vreo liga
peste cea superioara?
- Da, doar una, Liga Extrema. In care luptatorii se infrunta direct. Fara holograme si fara sisteme
de protectie, adica om la om si armura la armura.
- Acolo e de mine... pacat ca nu pot sa intru direct acolo.
- Daca poti sa dai examenele, poti sa sustii barajul cu cei care retrogradeaza.
- Ce examene?
- Zece roboti fiecare cu un alt grad de putere.
- Aia de azi ce nivel aveau?
- Doar trei.
- Aha, deci de aceea nu puteau sa tina pasul cu mine. Hai ca trebuie sa vad un meci. Ana cu Mars
IX.
- Mars IX, o sa castige, are cea mai devastatoare arma.
- Inseamna ca nu o cunosti pe Ana, are cele mai ciudate moduri de a omori un adversar. Are o
mobilitate avansata, aproape ca a mea. Si daca isi joaca cartile cum trebuie s-ar putea ca Mars IX
sa nu poata sa ii faca absolut nimic. Poti sa-i trimiti un mesaj?
- Cui?
- Anei...
- A... Ok...
- Spune-i asa: “Ataca pe stanga” si daca te intreaba de la cine e mesajul spui ca de la un prieten
comun.
- Ok...
A doua zi se intoarse tipul acela cu un bilet lipit de spinare.
- Ce scrie? Ce scrie?
- Hahahahaha, “Daca esti prieten cu mine, atunci de ce imi dai sfaturi inutile? Nu am nevoie de
prieteni care sa ma ajute sa imi fac treaba, asa ca te-as ruga ca alta data sa nu mai ma contactezi
decat daca suntem in ring.” Ce nervoasa este... hihihi...
- Ai luat biletul?
- Da, stai linistit nu mai ai nimic pe spinare decat armura.
- Ce usurare. Apropo eu sunt Jimmy, sau Jim, sau Ray.
- Triger, incantat sa te cunosc.
- O nu...
- Ce?
- Il vezi pe cel de acolo? Acela este Starfire, celebrul pirat spatial.
- Starfire?
- Da...
- Ia sa vad daca e Starfire pe care il cunosc.
Traversa strada, urmat de Jimmy, si se duse direct la Starfire.
- Buna ziua, aveti cumva din intamplare o sticluta rosie de vin pentru un biet muritor de sete?
- O sticluta rosie? Cine intrea...
- Hehehehehehe...
- Ticalos mic ce esti... ma bagi in sperieti... Triger ce bine sa te revad... ce mai faci?
- Uite m-am inscris in concurs.
- Ana ce face? Ca nu am vazut-o pana acum.
- E in concurs, la incepatori e pe locul opt deja.
- Si pot sa ma inscriu si eu?
- E ultima zi vezi daca te mai primesc.
Dupa 20 de minute iesi Starfire fericit.
- M-am inscris...
- Ai armura?
- Da... una dintre cele mai bune.
- Asta e bine. Sper sa pot sa copiez ceva de la tine dupa ce te inving. Hehehehe...
- O sa te las le copiezi cand vrei tu.
- Uite el este Jimmy, are potential ce-ar fi sa va antrenati un pic?
- Unde?
- Inauntru... vorbeste cu antrenorul pentru incepatori. Ai mai avea doua zile de antrenament pana
incepe concursul propriu zis.
- Hmmmm, o sa ma antenez. Destul de mult ca sa pot face fata...
- Ai facut echipa?
- Da... m-a intrebat si am gasit aliasul tau, si l-am cautat si pe Jimmy si l-am bagat cu noi in
echipa. E bine?
- Da e bine... Jimmy, vino aici un pic. El este Starfire si noi trei o sa fim o echipa.
- Ce onoare... sa stau langa piratul care m-a determinat sa ma inscriu.
- Cum adica?
- Cand eram mai mic vroiam sa ajung ca tine, sa fiu liber.
- Atitudinea care imi place.
- Si mie, adauga Triger.
- Acum strategia este urmatoarea: cand aia sunt in spatele unui zid folosim arme care sa nu
distruga zidul, iar unul dintre noi o sa ii secere din alta parte. M-ati inteles?
- Nu prea, spusera amandoi.
- Fiti atenti: doi o sa traga in zid cu arme usoare, iar cel de-al treilea o sa se duca prin alta parte si
o sa ii omoare pe cei care sunt in spatele peretelui. Acum e clar?
- Asa da... e perfect.
- Si cum facem daca ei sunt vreo cinci?
- Din ce am citit, nu au voie sa intre cu mai multi decat avem noi. Maximum este de cinci din
cate am vazut.
- Daca ne calificam rapid o sa putem sa o luam si pe Ana in echipa. Dar ne-ar mai trebui un om
sa fim o echipa perfecta. Poate gasim pe cineva pe parcurs. Dupa doua zile incepu concursul. La
simplu cei trei se impusesera categoric fara prea mari probleme, dar la meciul pe echipa a trebuit
sa infrunte din prima runda o echipa puternica. Fiecare avea omul lui, se tinea om la om. Triger
fugi pe stanga, Jimmy pe dreapta si Starfire incepu sa avanseze incet pe partea din mijloc.
Ceilalti se dusesera imediat catre Starfire, dar nici nu ajunsesera ca dintr-un turn, Jimmy, trase
intr-un adversar si il dobori. Armele cu luneta erau specialitatea lui. Nu rata nimic. Putea sa
nimereasca un adversar in miscare dintr-o parte in alta a arenei. Vazand cum moare colegul lor,
ceilalti doi, incercara sa se retraga intr-o cladire, dar cateva mine bine plasate de Triger il zbura
pe capitanul echipei adverse direct in fata lui Starfire, care indeplini o simpla formalitate. Un
glont in gat si adversarul cazu ca o carpa. Triger se furisa langa ultimul adversar, toate camerele
erau indreptate catre acest ultim razboinic, cand, din umbra aparu Triger cu un cutit si ii taie gatul
din doua miscari simple. Dupa ce acesta cazu la pamant, Triger lua toate modulele pe care le
aveau cei trei asupra lor. In camera de scanat, unde era Triger, modulele erau aduse de catre un
robotel mic care era ticsit de module. Triger se deconecta si gasi robotelul langa masa pe care se
afla un pahar de apa.
- Acestea sunt modulele alora?
- Afirmativ.
- Tu ai originalele sau se fac copii dupa modulele luate?
- Se fac copii.
- Multumesc. Ia sa le adaug.
Triger incepu sa le ia si sa le lipeasca de armura. Aceasta absorbea fiecare modul, il analiza, si
daca merita sa fie pastrat era pastrat sau trimis la cercetare intr-o alta sectiune (tot in armura).
Daca nu merita sa fie pastrat, se analizau potentialele avantaje obtinute prin cercetarea acelui
modul, daca modulul era prea vechi sau nu avea imbunatatiri acesta nu era pastrat.
Dupa ce iesira si ceilalti doi, echipa se intalni la bufetul arenei. Un bufet special facut pentru cei
care disputau lupte in acea arena. Locurile variau din cauza diferentei armurii pe care o poseda
fiecare luptator.
- Bravo Jimmy, ai luptat foarte bine.
- Multumesc, daca nu m-ati fi ajutat in a lua o decizie in privinta primei lovituri, as fi tras aiurea.
- Cert este ca daca mergem in acest ritm in cateva saptamani ajungem la incepatori.
- Triger, ce este?
- Am luat trei module care apar numai la cei din liga superioara. Inca nu le putem folosi ca o sa
ne dam de gol si toti ceilalti o sa si le activeze.
- Lasa-i sa si le activeze.
- Problema nu este la activare, ci la tragere. Daca incerci sa folosesti arma, armura nu mai are
suficienta energie ca sa te misti, si nici macar nu o sa poti sa tragi, dat fiind faptul ca arma nu o sa
se incarce suficient.
- Asta da problema. Lasa-i sa isi foloseasca capul, daca ei vor sa stea de pomana, asta e.
- Aici ai si tu dreptate, dar dintre noi trei eu sunt singurul care are suficienta energie pe armura ca
sa trag o data. Dar de ce ma chinui eu? O sa fac niste copii ale modulelor de energie si o sa va
dau cate cinci.
- Cinci??? Dar tu cate ai???
- Eu am vreo zece. Da... zece...
- Si nu poti sa tragi decat o data?
- Da... din pacate...
- Nasol...
- Sper ca in liga urmatoare sa gasesc un modul avansat sau ceva mai avansat de miniaturizare, ca
daca gasesc unul... o sa fac un modul de energie din vreo 500 de module de energie din modelul
pe care il am. Si atunci o sa avem energie cat pentru a trage cu o mitraliera de genul armelor
acelora.
- 500???
- Da, pentru ca eu cred ca acest modul se poate reduce foarte mult.
- Asta e bine, optimismul ne ajuta foarte mult.
Dupa un an plin de victorii echipa formata din Triger, Starfire si Jimmy ajunsese sa disute barajul
cu trei echipe din liga incepatorilor.
- Cate echipe trebuie sa batem?
- Doar trei.
- Cate ligi sunt?
- Multe... sunt urmatoarele: juniori, incepatori, avansati, medii, grei, supergrei, superioara
(superiori) si experti.
- Vai... da multe mai sunt. Si noi nu suntem decat la cea de-a doua liga.
- Asta inseamna ca va trebui sa ne antrenam mai mult si din ce in ce mai bine.
- Da... sa nu uitam ca o sa o avem si pe Ana si trebuie sa mai gasim pe inca un coechipier.
Trei ani au trecut si cei trei au ajuns in liga de avansati, in care era si Ana de ceva timp. In
primele lupte purtate au testat jucatorii din fiecare echipa adversa, dupa care ultimul meci
pregatitor era intre Triger si Ana. Cum Ana nu stia ca Triger se inscrisese a presupus ca e doar un
alt rival, dar in timpul meciului Triger s-a facut nevazut cu ajutorul catorva bombe cu fum si a
vitezei foarte mari a armurii. Ana activa radarul castigat cu o runda inainte si incerca sa il
localizeze, dar nu reusi. Triger isi incerca norocul si activa un modul de invizibilitate si se furisa
in spatele ei, o prinse de gat si din cateva miscari o imobilizaze astfel incat sa ii poata spune ceva
la ureche.
- Ma cunosti deja, asa ca nu te mai impotrivi.
- Nu te cunosc. Da-ti casca jos daca esti asa curajos.
- Daca imi dau casca jos o sa incerci sa tragi in mine si o sa fiu nevoit sa te impusc.
- Ce? De unde stii ce o sa fac?
- Acum... gata... ti-am imobilizat modulul de zbor.
- Ahhhh... cum reusesti sa-mi intuiesti fiecare miscare?
- Daca m-ai uitat o sa te fac sa iti aduci aminte de mine... in varianta dura...
- Ce???
In secunda urmatoare, Triger, scoase un ac si il infipse in mana stanga a Anei.
- Au... a durut un pic.
- Stiu ca a durut si stiu ca nu a durut pe cat a parut.
- Cine esti si ce vrei de la mine?
- Stii cine sunt si vreau sa iti aduci aminte de mine.
In clipa urmatoare lua o fumigena, o aprinse si incinse acul acela.
- AAAAAA...
- Stiu ca te prefaci... acolo ai avut o lovitura de la mine si nu mai simti cine stie ce, si nici macar
nu am incins prea tare acul.
- Cred ca stiu cine pretinzi a fi.
- Eu nu pretind sa fiu cineva. Eu sunt cineva.
- Ahhhh... ma doare umarul...
- Daca nu te-ai zbate atat de mult nu te-ar mai doare.
- TRIGER....... te omor....... da-mi drumul...
Triger scoase acul printr-o simpla si sigura miscare, descriind un arc de cerc. Si ii dadu drumul
Anei.
- Ticalosule... m-ai torturat...
- Daca nu tii minte cine te ajuta... asa iti trebuie.
- Asta e adevarat. Bun in lupta asta tu ai castigat.
- Inainte de asta da-mi voie...
Si armura absorbi toate modulele pe care le avea Ana.
- Ce mi-ai facut?
- Am copiat modulele tale si o sa le imbunatatesc pe ale mele.
- Hmmm... tot asa esti... nu te-ai schimbat... iei de la cei mai slabi ca sa ii caftesti pe cei puternici.
Numai ca de data asta ai facut ceva in plus...
- I-am imbunatatit pe toti cu care am luptat. Adica le-am dat module modificate. Sa poata avea o
sansa impotriva celor din liga superioara. Numai ca eu imi imbunatatesc modulele incontinuu.
- CE???
- Exact... Mike si acei straini au facut o armura special pentru mine. O armura care sa se adapteze
foarte repede la ceea ce este nou.
- Adica daca te impusc cu un pistol armura ta devine mai rezistenta?
- Exact.
- Si...
- Doamnelor si domnilor partida cu numarul 568 din aceasta liga a fost castigata de MIKE,
felicitari si va asteptam la meciurile oficiale.
- Hai sa mergem sa bem ceva.
- Hai.
Dupa ce au ajuns la bufet, li se alaturara Jimmy si Starfire.
- Deci de la tine era mesajul ala?
- Da... ti-a prins bine?
- Da... l-am facut KO din trei miscari...
- Un alt record doborat, adauga Jimmy. Cel precedent era detinut de actualul campion si era de
cinci miscari. Mai putin de trei nu vad sa fie posibil.
- Oricum... pe el il cunosti deja... el este Jimmy. Iar invitatul surpriza din aceasta dupa-amiaza
superba este...
- Nimeni altul decat, adauga Jimmy.
- Inegalabilul si fantasticul... STARFIRE...
- Hahahahahahaha... parca erai in drum spre Orion 5.
- Am fost, am vazut, am ciordit si m-am imbogatit. Hehehe.
- Da...
- Ii zici? Il intreba Starfire pe Triger.
- Da ii zic. Esti in vreo echipa?
- Nu, inca... ce propuneti?
- Sa faci echipa cu noi... daca vrei...
- Hmmm, cu ce ies in avantaj?
- Aceleasi module ca si ale mele, spuse Triger.
- Aceleasi? OK. Contati pe mine. Chiar si fara si tot m-as fi alaturat.
- Oricum fara nici nu discutam.
- De ce?
- Pai... toti avem aceleasi module. Diferenta consta in ceea ce vrea fiecare sa puna pe el.
- Cum asa?
- Sa iti explic. Acesta este modulul tau de energie. Dupa cum indica armura mea modulul meu de
energie este de 200 de ori mai bun decat al tau. Dar al tau are cateva miniaturizari pe care al meu
nu le are. Deci cu acest nou modul o sa cresc energia la 500 de module din cele pe care le ai tu.
- Eu nu am decat 6 module de energie.
- Noi avem cate 20 de module de energie si avem arme care ar goli 15 module de energie doar ca
sa se incarce si ca sa traga mai au nevoie de inca 4 module. DAR cu ultima imbunatatire numarul
de module de energie solicitate descreste proportional cu rata de miniaturizare a modulelor mele.
Deci cu cat mai mici cu atat mai bine.
- Imbunatatirea sitemului de invizibilitate si a sistemului de deplasare au fost terminate.
- Aha... s-a terminat si cercetarea la invizibilitate si la modul de mers sau alergat in mod silentios.
Acum nu se aude nici daca ai un amplificator de sunete, iar invizibilitatea... specialitatea casei...
nu ma poate detecta cu nici un senzor inventat pana acum. Ochiul uman nu poate remarca
diferenta intre mine si decor asa ca... ups am reusit din nou sa fac ceva bun. Multumesc Mike. In
numele tau o sa ajung sa iau cupa si magazinul tau sa fie cel mai bun din sistemul asta.
- In numele lui joci?
- Da... a fost cel mai bun prieten si cel mai istet inventator, stiu ca suna cam ciudat dar era cel
mai destept om din cati am intalnit eu.
- Asta este.
- Dar... destul... ce facem... ne mai trebuie un om...
- Am intalnit un luptator, zise Ana, care nu avea echipa si era trist sau era trista din acest motiv.
Vechea echipa l-a abandonat si nu isi mai gasea echipa.
- Bun... mai este in aceasta liga?
- Da... Normal...
- Hai suna-l sau sa o suni... ce o fi... si spune-i sa vina aici. Sa vorbim.
- Un moment te rog. Alo... Debora... Ana sunt... poti sa vii pana la bufetul arenei?... Multumesc
mult... In zece minute e aici.
- Debora?
- Da... din legende... regele demonilor, atentie ca accentul se pune pe silaba din mijloc.
- Adica nu Deborah sau alt nume.
- Da... Debora...
- Aha...
- E timpul sa-mi schimb si eu numele. Echipa o sa se numeasca Mike’s Shop.
- Merge... dar mai bine ceva simplu... Mike.
- Gata asta e numele cu care vom fi cunoscuti de acum in colo.
- Numele meu va fi... Triger. Hehehehehe.
- Da... ti se potriveste.
- Jimmy si tu vei fi Raynor.
- OK... da cine este?
- Un erou din vremurile bune.
- Suna bine Raynor.
- Eu sunt Debora...
- Salut eu sunt Triger, el este Raynor, el este Starfire, si pe ea o cunosti deja, ea este Ana.
- Asa... de ce m-ati chemat?
- Vroiam sa te invitam la noi in echipa...
- Sigur?
- Alt coechipier mai bun nu am gasit. Si cum Ana te-a recomandat... atunci eu zic ca esti un
jucator foarte bun, sau o jucatoare foarte buna. In clipa urmatoare isi scoase casca si toti ramasera
muti de uimire cand au vazut ca acel luptator era o fata la vreo 20 de ani.
- Starfire... o sa fi cu Debora pe flancul... Debora pe ce flanc vrei sa fii?
- Pe cel stang.
- Perfect si Starfire tot pe cel stang este.
- Ana si Raynor sunt pe dreapta? Intreba Debora.
- Da, raspunse Triger hotarat.
- Si tu o sa ii atragi pe toti spre tine? Intreba ingrijorata Ana.
- Eu ii atrag si voi ii nimiciti. Am un scut pe care nu l-am testat inca.
- Ce scut? Intrebara ceilalti uimiti.
- Un scut care mi-ar lua 600 de unitati de energie ca sa-l pun in functiune si 500 pe ora ca sa il
mentin.
- Dar ce scut este ala?
- Un scut prin care nu poate sa treaca nimic. Dar absolut nimic, in afara de moleculele care ii sunt
date in matrice.
- Pare a fi ceva serios.
- Este... imi trebuie ultimul nivel de miniaturizare ca sa pot sa fac un modul care sa activeze si sa
mentina timp de vreo 2 zile acest scut.
- Eu am penultimul nivel de miniaturizare, zise Debora.
- Pot sa fac o copie a modulului?
- Da... daca imi dai si mie un modul de energie.
- Normal... la noi in echipa eu fac imbunatatirile, iar fiecare isi face imbunatatirile in functie de
ceea ce are nevoie sau de ceea ce vrea sa mareasca.
- Cat timp iti ia sa copiezi un modul? Zise Debora dand modulul.
- Cam doua minute...
- Doar atat?
- E mult???
- NU... e prea rapid...
- Hahahaha... am gasit un modul de cercetare avansata, si de atunci timpul a fost scurtat foarte
mult.
- Am fost in ultima liga... cei de acolo aveau ultimile imbunatatiri si nu reuseau sa faca
imbunatatiri asa repede...
- Ce sa zic... am o armura desteapta... imi respect armura si ea ma respecta. Eu nu imi contrazic
armura, deoarece am incredere in ea, si invers. Numai ca aceste situatiile sunt cam rare, deoarece
analizam si luam deciziile in acelasi timp.
- Cum asa? Ramasera toti nedumeriti la afirmatia lui Triger.
- In urma cu doua luni si trei saptamani armura a pus la punct un sistem ce conectare la creierul
meu. Singura metoda era prin coloana asa ca s-a facut legatura intre mine si armura, iar in lupta
daca sunt prea obosit armura are in memorie cateva strategii de lupta, adica toate de pana acum,
cu care sa poate castiga fara probleme.
- Interesant... adica armura te controleaza pe tine?
- Nu inca... am convenit sa ma lase si sa imi spuna cu o saptamana inainte.
- Si raspunsul?
- A zis ca ma lasa ca are de invatat foarte multe de la noi. Mai ales sentimente.
- Vrea sa invete sentimente?
- Da... pana acum a avut parte de foarte multe si inca mai vin si altele. Dar destul despre mine...
Debora cum de ai renuntat la ultima liga?
- Prea sangeroasa... trebuia sa ii omor cu orice aveam la indemana... si nu mai erau doar
holograme, erau oameni... adica... sa omori oameni... am renuntat... aia nu se mai omoara intre ei
decat daca mai sunt accidente... si organizatorii au decis ca de la anul si ei sa aibe holograme.
Singura chestie e ca un sfert dintre ei nu vor, iar daca nu sunt peste 75% din voturi nu se trece la
holograme. Dar daca sunt voturi, atunci se va trece la holograme.
- Pentru mine nu este un impediment sa ii omor, mai ales cu ceea ce am la indemana, fie acel
lucru si o lingurita. Pana una alta trebuie sa ajungem acolo.
- Asa este... cum ziceati ca se numeste echipa?
- Mike. Numele echipei este Mike.
- Misto. Imi place. Scurt si la obiect. Exact cum o sa fim si noi cu ei.
- Ce tipuri de runde ne asteapta in aceasta liga?
- Captura fortului – trebuie sa ii eliminam pe aia ocupand trei puncte in fort, Dominare – trebuie
sa tinem cat mai mult timp anumite zone ale hartii si clasicul Omoara adversarul, la asta nu cred
ca trebuie sa spun ceea ce trebuie sa facem.
- Formatiile raman la fel. Starfire si Debora o echipa, Ana si Raynor o echipa si eu, daca moare
careva, eu iau locul subdiviziunii si cel care ramane se duce la cealalta subdiviziune a noastra,
cedam teren dar nu campul de bataie.
Dupa ce au luptat patru ani si au inregistrat victorii fara nici macar o infrangere, au promovat in
ultima liga, moment in care se introdusesera hologramele. Incepuse sesiunea de antrenamente
cand Raynor s-a imbolnavit si a fost indisponibil. Fiind indisponibil nu aveau cum sa acopere tot
terenul. Triger a fost nevoit sa ia mai multe module de la ceilalti pentru a imbunatati simtitor
modulele existente, astfel ca la sfarsitul sesiunii de antrenamente echipa lor sa fie ultima cotata,
dar cea mai buna din punct de vedere tehnologic, fapt care decidea daca castigi sau pierzi. Cand
Raynor reveni in arena ei mai aveau un meci, ultimul. Ultimul meci urma sa fie disputat
impotriva campionilor din editia precedenta, care era chiar echipa care renuntase la Debora.
- Vreau sa stiu acum cu cine tii. Sa nu ma trezesc ca imi iau lovituri pentru ca o sa te blochezi in
timpul partidei.
Aceasta a fost fraza pe care Triger le-a spus-o lui Raynor si lui Debora, acestia au dat de inteles
ca nu o sa fie probleme de acest gen.
- Bun. Acum vreau sa nu va mai concentrati asupra luptei. Fiti atenti un pic la mine. Eu dupa ce o
sa se termine partida o sa va fac cadou ce vreti voi, plus un suc. Ce ziceti merge?
- Ok. Zise Ana plina de curaj, sper sa te tii de cuvant.
- .....
- Am inteles. O sa te tii de cuvant.
- Eu, zise Raynor o sa vreau inca un suc pe langa acel suc.
- Eu o sa vreau sa ne retragem dupa ce terminam partida asta.
- Ok cu totul?
Toti au fost de acord si au intrat in arena plini de optimism. Ceilalti au luat de pe piata neagra de
un dispozitiv de paralizat armuri, singurul neajuns al acestui aparat era raza de eficienta, munitia
care era insuficienta (doar 1 proiectil) si dimensiunea mare a aparatului. Triger imparti tuturor
noile module de scut si toti le activara. La inceput scutul era albastru, dupa care acesta deveni
perfect transparent. Pe langa acest modul Triger ii dadu Anei un modul de invizibilitate, lui
Raynor un modul nou pentru pusca lui cu luneta, modul care marea puterea proiectilului tras,
acuratea armei era marita considerabil si rata de foc era imbunatatita simtitor. Debora primi un
modul care genera un scut secundar in jurul ei si un scaner de armuri cu care putea sa vada cine si
unde se afla la un moment dat, sau sa vada in detaliu orice despre persoana care era in acea
armura si dotarile armurii.
- Eu mi-am facut cadou cateva module de energie in plus, va dau si voua cate cinci ca sa aveti
acolo, sa fie. Aveti grija sa nu le activati decat daca este absolut necesar. Succes...
Si Triger sari in arena, dar in aer activa modulul de invizibilitate astfel ca nimeni nu mai putea sa
il vada. Vazand determinarea acestuia, ceilalti il urmara cu un curaj nemaiintalnit pana atunci in
acel concurs.
Ajunsi la sol ei se despartira si isi ocupara locul in arena. Acelasi lucru il facura si ceilalti. Cand
au inceput sa coboare Raynor sa uita sa vada cu cine concureaza, era echipa armatei Scorpionul
Auriu, cea mai dura si de temut echipa din tot concursul. Acestia erau renumiti prin brutalitatea
cu care isi omorau adversarii.
Triger isi lua renumele de Asasinul perfect, pentru ca nimeni nu il detectase pana cand acesta
urma sa moara. Ultima detectare a lui era cand in momentul in care victima lui murea. Ana era
singura care putea sa traga cu aruncatorul de discuri, cel de grenade si cel de rachete, fapt pentru
care era cea care asigura artileria echipei. In ciuda numelui, Raynor, a primit “distinctia” de cel
mai bun tintas din concurs, iar Debora de cea mai buna concurenta din concurs care reusise sa
foloseasca cat mai multe arme, arme de orice fel. Astfel se intalneau cele mai bune echipe din
acel concurs.Triger fugea pe teren ca un nebun monitorizand toate coridoarele. Fugea, dar nimeni
de pe campul de bataie nu putea sa il vada sau sa il auda. Se opri brusc cand ii vazu pe ceilalti
venind tiptil catre locul in care era Ana. Cum Ana nu ii auzea, Triger se decise sa arunce o piatra.
Lua piatra si o arunca in fata Anei. Ea se intoarse si trase trei gloante si o fumigena. Unul dintre
cei cinci din echipa adversa cazu
secerat de cele trei gloante. Gloantele il nimerira in cap in gat si in piept. Ceilalti patru il lasara si
se retrasera un pic planuind un alt atac. Dupa cateva secunde pornira intr-un alt asalt de data asta
asupra lui Starfire, care plantase cateva mine fara ca ceilalti sa stie. In momentul in care cei patru
s-au apropiat de treptele care duceau la acea mica campie, doua mine s-au detonat aruncandu-l pe
unul dintre cei patru intr-o groapa adanca de vreo 20 de metri, fapt ce a dus la moartea in chinuri
a celui aruncat si la inca o retragere a celor ramasi. Acestia s-au repliat si au atacat zona lui
Triger, dar acesta era deja amplasat suficient de bine incat sa vada toata zona pe care trebuia sa o
apere. Cei trei atacara zona, dar trecura in viteza mai departe.
- Vedeti ca zona mea e la ei. Nu ii lasati as supravietuiasca. Trageti cu orice numai sa ii luati. Eu
o sa iau zona asta inapoi in 2 minute.
Triger cobori incet deasupra celui care trebuia sa apere zona. Spre deliciul publicului acesta
deveni vizibil, scoase cutitul si il infipse in capul adversarului, si dintr-o miscare ii rupse capul cu
o arma.
Vazand ca cel care apara acea zona nu mai este ei au intrat in forta in zona pazita de Ana si de
Raynor. Nici nu au apucat sa ajunga la punctul dorit ca o ploaie de grenade si discuri explozive s-
a abatut asupra lor. Dupa ce s-au adapostit ei au crezut ca sunt in siguranta. Raynor le-a
demonstrat ca nu este asa si a decapitat unul dintre ei, cel care ramasese fiind capitanul echipei.
Acesta a fugit si a ajuns in zona aparata de Debora. Precaut din fire a inaintat cu grija dar cand nu
se astepta nimeni, Debora a cazut de pe tavan si i-a infipt o sabie in zona inimii. Ca totul sa fie
perfect ea rasuci un pic sabia si o scoase. Aceasta iesi din pieptul lui cu un suvoi de sange.
Toti spectatorii au ramas inmarmuriti. Nu le venea sa creada ca echipa aceea a fost invinsa atat de
usor. Numai ca aceasta era doar prima runda din trei. In a treia runda ceilalti detineau controlul
punctelor de control si echipa Mike trebuia sa atace. Un plan destul de simplu a fost pus in
aplicare de catre echipa: toti in afara de Triger trebuiau sa ia cu asalt punctul nordic care era cel
mai greu de cucerit, iar Triger urma sa atace celelalte doua puncte.
Triger incepu prin a scana prima zona pe care trebuia sa o atace, erau trei din echipa adversa, si
gandindu-se un pic se decisese sa atace cu o arma care sa faca pagube pe o suprafata foarte mare,
dezavantajul era ca pagubele erau destul de mici, si scadeau proportional cu suprafata pe care
trebuia sa o bombardeze. Stand un pic pe ganduri se decise sa atace strategic, si astfel trase
cateva rachete intr-o directie, cateva grenade in alta directie, astfel incat sa curete zona de
eventuale mine amplasate de echipa adversa si sa le dea celorlalti o impresie falsa asupra
numarului celor care aveau sa atace acea zona.
- Aici ataca vreo doi sau trei, ce facem capitane?
- Lasa-i sa traga si ripostati din cand in cand.
- Inteles.
Triger remarca faptul ca nu prea ripostau si dupa ce a lansat o ultima salva de grenade, se avanta
cu o viteza incredibila si ii ataca pe cei trei care aparau zona. Din cateva miscari dibace distruse
un perete care ii apara pe cei trei, si se retrase vreo zece metri, pentru ca acele grenade lansate de
el mai devreme sa poata exploda in voie, dar acestea au atins pamantul si au ricosat inspre cei
trei. Doi dintre ei abia au reusit sa evite explozia, al treilea fiind facut bucatele. Vazand acestea
cei doi au fugit catre al doilea punct.
Ultimul punct a fost atacat cu toata forta, singurul care nu ataca era Raynor, care se asigura ca
singurul drum, care ducea catre acel punct, este liber. Apararea era constituita din cateva turete si
din ceilalti doi, capitanul si un soldat, care aparau acel punct. Din prima salva, de rachete si
grenade, lansata de Ana turetele si soldatul care era acolo fusesera zdrobiti, doar capitanul lor
ramase in viata, dar nu pentru prea mult timp. El fusese prins de catre Ana, Starfire si Debora in
timp ce vroia sa scape.
- Vrei sa scapi, vierme.
- Grrrrrrr...
- Cum sa il omoram?
- O sa il omor eu, spuse Debora. Asta daca nu aveti nimic impotriva.
- Chiar te rugam, scapa-ne de acest vierme.
Cu ajutorul unei bate, Debora sari catre capitanul lor si dintr-o miscare a batei, aceasta zbura trei
metri catre Ana. Nu isi dadura seama cand fusese lovit capitanul lor, cert este ca ii fusese zdrobit
capul, iar mana dreapta era detasata de corp.
- Gata... am facut si lucrul asta... ce bine m-am simtit...
- Acum ca am luat acest punct ce facem?
- Il asteptam pe Triger.
- OPERATOR... ARATA-NE CINE MAI ESTE IN VIATA IN SECTORUL BETA.
- Triger din echipa Mike si din cealalta echipa mai sunt doar trei care s-au refugiat in
punctul de control doi.
- Acolo se duce si Triger.
- Asta cu siguranta.
- Arata-ne punctul doi sa vedem si noi batalia.
Triger se apropie la o oarecare distanta de punctul de control si activa o arma pe care nu o vazuse
nimeni decat in jocuri sau la televizor sub diverse forme. Cert este ca el modificase acea arma si
o adaptase la ceea ce avea el nevoie. Arma initiala se numea Rail Gun, dar el o numise altfel, dar
nu conta ca arata altfel sau se numea altfel tot pusca cu luneta era.
Puse pusca pe reazem, se uita prin luneta, tinti o geana verde care se vedea printr-o fisura, isi tinu
rasuflarea si trase. Din spatele peretelui se auzi o bufnitura infundata si cum ceva metalic si greu
cade pe sol. Era unul dintre soldati. Acum ca mai erau doar doi, acestia se decisesera sa activeze
modulul de noapte. Zis si facut. Dupa activare, in toata arena, nu mai era nici macar o lumina,
nici o lumina nu putea sa strapunga acel negru. Triger activa scanerul si modulul de invizibilitate.
Se duse catre cei doi si cu ajutorul unei sulite cu doua capete ii omori pe amandoi dintr-o singura
lovitura.
Runda lua sfarsit cu un rezultat zdrobitor, ca si prima runda de altfel. Echipa Mike conducea cu
zece la zero dupa primele doua runde. Si cum trebuia sa castigi doua runde din trei, echipa Mike
deveni cea castigatoare.
La conferinta de dupa partida echipele luara cuvantul
- Aceasta cupa am castigat-o in numele unui bun prieten al nostru. Lui i-ar fi placut foarte mult sa
se bucure alaturi de noi, dar viata e scurta si plina de peripetii. Suntem mandrii ca am putut sa
luptam alturi de cea mai buna echipa din acest campionat. Au dat dovada ca au fost, sunt si vor fi
cea mai buna echipa din acest campionat.
- Vreti sa spuneti ca va retrageti?
- Da. Aceasta echipa nu va mai participa la acest concurs. Numele echipei se poate pastra, oricine
poate juca in aceasta echipa. Dar noi cinci nu vom mai face parte din ea, si nici din orice alta
echipa din concurs.
- Suntem onorati ca am putut sa luptam impreuna cu acesti tineri formidabili, ne-au reamintit ca
acest concurs este doar un concurs si nimic altceva. Va multumim.
- Inainte de a pleca, capitane, as dori sa vorbim ceva in particular, daca se poate.
- Desigur.
- Vrem sa stim daca Echipa Scorpionilor va mai continua sa lupte pentru titlu anul viitor.
- Vom fi si anul viitor in concurs. Dar probabil ca vom fi in alta formatie. Si normal ca vom lupta
pentru titlu.
Dupa ce se terminase conferinta de presa Triger se intalni cu echipa adversa. Capitanul il lua pe
Triger si se dusesera la bufet.
- Spune-mi cu ce te-as putea ajuta? Intreba Triger.
- Vrei sa faci parte dintr-un echipaj de pirati?
- Se castiga bine?
- Daca avem relatii... da, ba chiar prea bine.
- Aha... si acele relatii ar trebui platite?
- Da dar nu din ceea ce luam. Ci din ceea ce se intampla dupa: asigurari, polite, si altele.
- Hahahahaha, incepuse Triger sa rada. Ce?
- Esti arestat.
- Nu cred. Deoarece eu nici macar nu sunt aici.
- CE???
- Nu e o holograma. Numai ca am modulul de invizibilitate si nimic nu ma poate opri sa plec ca
si cum nu s-ar fi intamplat nimic.
- CE??? Modulele functioneaza in afara concursului?
- Da. Ce? Nu stiai?
- Nu.
- Cand ne-am luptat in arena si v-am invins v-am copiat modulele, facandu-le pe ale noastre mult
mai puternice decat erau. Daca vrei sa demonstrez pot sa daram arena si nici atunci nu m-ar crede
lumea.
- Gata a venit si politia si armata. Acum nu mai scapi pirat nenorocit.
- Daca nu ai mai tipa si ai sta sa iti explic ar fi mult mai bine pentru tine si pentru amaratii aia pe
care i-ai luat dupa tine.
- Sa imi explici ce? Ca esti nevinovat? Stiu de legatura ta cu Starfire, nu incerca sa negi ca l-ai
ajutat sa scape.
- Prost mai esti.
- Cum? Ce?
- Asculta aici tampitule, eu, Ana si Starfire nu suntem din acest univers, am fost adusi aici de o
rasa extraterestra cu mult mai avansata decat noi.
- Si vrei sa te cred?
- Daca ma crezi o sa vii cu mine sa te lamuresti. Daca nu ma crezi va trebui sa iti fac zob armura
care o ai acum pe tine. Si asta doar dintr-un foc. Si sa nu crezi ca o sa ma poti aresta asa usor.
- Daca vrei sa jucam dur o sa jucam dur. Aducetii!!!
Aparura dintr-o duba Ana, Starfire, Raynor si Debora, toti aveau fetele triste.
- Ce? Crezi ca poti sa ma opresti?
In doua minute capitanul remarca faptul ca armura lui incepu usor, usor sa se desfaca, pana cand
au inceput bucatile sa se dezintegreze sub ochii lui, iar Triger era langa duba si spargea lanturile
intre doua degete. Cand reveni Triger langa capitanul acela care era aproape gol, pana si hainele
care le mai avea pe el ramasesera gaurite, ii spuse
- Sa stii un lucru. Nu am vrut sa fac asta dar m-ai fortat.
- Da...
Cei care erau stransi la fata locului si-au dat seama ca Triger vorbea cat se putea de serios si ca
nimic nu putea sa stea in calea lui cand venea vorba de viata prietenilor lui. Ana se apropie de cel
care parea a fi capitan, desi cu greu iti dadeai seama, si spuse
- Nimic. Tot un nimic esti, un nimic o sa ramai. Daca Debora te-a putut bate cu o asa usurinta
inseamna ca doar numele a ramas din echipa voastra.
- ...
- Nu incerca sa spui nimic, o sa te faci de ras si nu e bine pentru imaginea ta care si asa este
subrezita, spuse Ana care era un pic nervoasa.
- Cand o sa auzi de raiduri prin Orion sa te gandesti la noi, prostule. Ai avut sansa vietii tale, dar
i-ai dat cu piciorul. Si ai dat cu piciorul si carierei tale.
Moment in care arata catre o camera de luat vederi care era a unei televiziuni renumite si
care fusese montata de Triger.
- Daca acceptai sa vii, acea camera de luat vederi urma sa fie distrusa. Dar acum va ajunge in mai
multe exemplare la diverse persoane cu influenta, si atunci tot ceea ce a mai ramas din reputatia
ta se va duce pe apa sambetei. Si arata catre reporterii, de pe cladirea cealalta, care filmau.
- Imi pare rau ca a trebuit sa fac asta, dar m-ai obligat.
- O sa te vanez oriunde te-ai duce.
- Nu poti sa ma vezi si vrei sa ma vanezi. Te respect pentru curajul tau, dar e prea tarziu. Sper sa
iti vina mintea la cap si sa alegi ceea ce trebuie nu ceea ce ar fi bine pentru mandria ta. Mandria
in timp se reface exact ca o rana, desigur ramane semn, dar se reface cu incredere, speranta si
respect. Ne mai vedem... prietene.
- Da, o sa ne mai vedem... prietene.
Si Triger activa pe mana stanga o consola care aparu din senin.
- Ana, fa loc in piata. Ne vine transportul.
- Ce transport?
- Cel cu care o sa plecam de aici.
- Bine...
In cinci minute, in aer in mijlocul pietei aparu o naveta de transport, asemanatoare cu cea care o
vazusera pe insula, numai ca era cu mult mai performanta cand venea vorba de naveta de lupta.
- De unde a aparut?
- E a mea, am construit-o in timp ce ne duelam in concurs, spuse Triger.
- Dar cand?
- Cand nu mai erati atenti eu construiam, iar in arena lupta armura, eu in timpul acela dormeam.
Cu exceptie facand ultima batalie.
- Interesant. Dar de ce ne-ai ascuns acest lucru?
- Ca sa puteti sa jucati in concurs fara nici o problema.
- Am inteles.
- Am echipat naveta cu dormitoare pentru fiecare membru. Era sa uit. Aceasta naveta este doar o
mica parte din nava care am construit-o. TOTI LA BORD. Ana sari in naveta fara sa stea pe
ganduri, Raynor statu un pic se gandi si incepu sa urce usor, urcand cate o treapta si suspinand,
gandindu-se la ceea ce lasa in urma. Starfire urca si in capul scarilor se intoarse si se uita o ultima
data la orasul care l-a gazduit pentru ceva timp. Debora se apropie de Triger il saluta si urca in
graba in naveta. Triger se uita de jur imprejur si arunca o ultima privire catre oras, dupa care se
urca si el in naveta. Prima oprire pe care au evectuat-o a fost la acel amplasament, pe care l-au
incuiat ca sa nu il foloseasca oricine, nu inainte de a copia tehnologia aceea.
Astfel ei pornira intr-o calatorie care nu era lipsita de peripetii.

Dupa cateva saptamani de dormit in capsule ei se trezira intr-o caldura insuportabila.

- De unde e caldura asta?
- Pe punte… acum.
Erau pe orbita unui soare dintr-un sistem solar diferit de cel din care plecasera.
- Vreo planeta pe care sa facem reparatii?
- Da. A patra. E o planeta desertica, dar am localizat o tehnologie suficient de dezvoltata. Triger
se propti intr-un perete, si din el iesi o masa. El se aseza, incepu sa manance si dupa ce a terminat
de mancat se spala pe maini si se puse la pupitrul de comanda, care era si de pilotare. Intoarse
mansa ca sa iasa de pe orbita, si nava aceea incepu sa vireze usor dar sigur si incep incet iesi de
pe orbita acelui soare. Cu motoarele la minim, ca sa nu se avarieze si mai tare, inaintara spre a
patra planeta. Aproape toate sistemele erau date peste cap si in timp de doua zile au ajuns pe
orbita. Triger incepu manevra de coborare si ateriza nava, cu mici dificultati, in afara unui oras,
la vreo 50 de kilometri distanta de oras. Triger cobori tacut si se duse sa vada stricaciunile. Se
intoarse la ceilalti si le comunica eaminarea preliminara.
- Motoarele sunt praf, directia e intepenita pe stanga si toata partea din spate e cam sifonata. O sa
incerc sa fac rost de niste roboti sa ii programez sa ma ajute la reparatii.
- Te simti bine? Intreba Ana ingrijorata.
- Nu stiu, si cazu la pamant ca secerat.
Il luara si il dusera la infirmerie. Robotul care se ocupa de infirmerie il puse intr-un tub plin cu o
solutie de proteine ca ii refacea tesuturile si ii intretinea corpul cu aminoacizi.
- Ce i s-a intamplat?
- A suferit o lovitura foarte puternica la baza craniana.
- Nasol. Cand o sa fie bine?
- In circa doua zile.
- Atat de mult?
- Da, mai devreme nu se poate. Deja solutia este concentrata suficient cat sa il aduca la viata mai
repede decat in mod normal. Timpul normal de refacere este variabil, adica intre 1 si 500 de luni,
depinzand de rana. La acest tip de rana, cu aceasta concentratie, maine pe la ora 11:00 AM Triger
se poate da jos din tub, dar nu inainte.
- Nu avem altceva de facut o sa asteptam.
- Eu ma duc sa vad ce haine ne trebuie pentru a trece neobservati prin oras, spuse Raynor.
- Vin si eu sa ma dezmortesc, adauga Starfire. Vii Debora?
- Da, vin.
Cei trei plecara si Ana ramase sa se mai uite prin nava dupa diverse unelte. Cand reveni in
infirmerie, Triger nu mai era in tub. Speriata, Ana, a vrut sa fuga afara, dar cand se intoarse,
Triger era langa ea.
- Te-am speriat?
- Da...
- Am crezut ca esti ranit grav.
- Am fost. Mi-a cazut ceva in cap cand eram pe afara. Si m-am gandit ca am dat cu capul in vreo
piesa desprinsa.
- M-ai bagat in sperieti, spuse Ana dand cu palma in Triger.
El o lua in brate si spuse
- Oriunde ai fi, te voi gasi, cand ai nevoie de mine, gandeste-te la mine.
- Multumesc, spuse Ana cu lacrimi in ochi. Sa nu mai pleci fara sa imi spui daca mai vii sau nu,
bine?
- Promit.
Ana se retrase la un pupitru si spuse.
- Am gasit trei droizi in cala.
- Trei? A da...
- Ce?
- Activeaza-i.
- Droizi activati. Reparatiile o sa inceapa in 5 minute.
- Asa. Acum se repara nava. Dupa ce se repara, te rog sa ii chemi si pe ceilalti.
- Ciudat este faptul ca i-am chemat acum cateva minute si pe speaker se aud numai interferente.
- Hai sa vedem de unde.
Se dusesera in cabina si deschisera panourile frontale.
- Ciudat, astea nu se inchid decat daca... daca intra ceva prin geam...
- Adica a intrat ceva prin geam?
- Da. Stai langa mine.
- Bine.
- Hmmmm, ce ar putea fi?
- Ce se aude?
- Trapa de sub nava. Hai repede. Activeaza-ti armura.
- Este activata. A ta este?
- Da. O sa vina si ea la acea trapa.
- Bun.
Dupa zece minute de liniste aparu armura gata de lupta, Triger intra, iar armura se inchise si isi
facu ajustarile de rigoare.
- Acum sa vedem care mai vrea palme peste ceafa.
- Uite trapa, zise Ana.
- Computer deschide trapa YY2652369-548GR.
- Trapa deblocata. Deschidere manuala.
Trapa se deschise si inauntru intrara ceilalti trei, plini de praf din cap pana in picioare. Aveau
praf in buzunare, pe sub armura, in gura, in urechi, in buric si prin locuri prin care razele soarelui
nu ajung asa des.
- Hei... Nu da... suntem noi...
- Nu dadeam, numai ca trapa frontala s-a inchis.
- Asa si?
- Aia se inchide doar daca intra ceva PRIN geam, ceea ce nu e posibil deoarece geamul
este intact.
- Si... Ce anume a intrat prin geam?
- E posibil sa fi intrat o entitate, spuse Debora.
- Entitate?
- Da... Entitate, spirit, fantoma, etc.
- Aha, zise lamurit Raynor.
- Si cum ne dam seama ce a intrat in nava?
- Starfire vreo idee?
- Sa se uitam pe inregistrarea din cabina.
- CE??? 56 de discuri, fiecare de vreo 10 ore. Ai luat-o razna?
- O sa avem nevoie de multa mancare, va fi un film lung, zise Triger. Ana te rog sa faci un orar
de vizionat discurile.
- Bine.
- Acum eu o sa ma apuc de vizionat primul disc.
Dupa cateva zile in care au facut cu schimbul la vizionat discuri in care nu se intampla nimic,
decat miscarea firelor te mai deranja din cand in cand, Ana a vazut ceva, o umbra.
- Hei. Am vazut ceva.
- Ce? Este o umbra intinsa pe cateva cadre.
- Unde?
- De aici pleaca si aici dispare.
- Da-l la analizat.
- Cica e analizat deja. E armura ta.
- Ce? A mea? Intreba mirat Triger.
- Armura te rog sa-mi spui ce ai facut in data in care s-a inregistrat acest disc.
- Operatiunea 22648861-11634413 sau pe scurt Operatiunea Scaparea........... Obiectiv:
inchiderea ferestrei principale.................. Cauza: furtuna interstelara......... Efect: ploaie de
meteoriti de dimensiuni mici si medii............... Solutia de evitare.............. variante
gasite.........1.....lupta cu meteoriti......2...... viteza si directia meteoritilor........3.....inchiderea
ferestrei si orbitarea injurul soarelui acelui sistem......... varianta 3 aleasa din punct de vedere al
riscului......... Nivel de risc: minim.............. Manevra executata..........Integritatea navei
89%.............Rata de crestere a riscului 0.5% pe saptamana..........Alerta declansare 85%
integritate pe orice sistem........detectare integritate 85% pe sistemul de
aterizare..............Trezirea personalului in curs.............Trezire completa....... personalul preia
comanda..........terminarea inregistrarii. Urmatoarea data de inregistrare este in ziua.......
aceasta....... la apel de urgenta venit din partea: Triger........ asistenta imediata ...........
terminarea inregistrarii.
- Verifica istoria inregistrarilor pentru acea zi.
- O inregistrare. Operatiunea Scaparea.
- Armura preda-mi te rog discul de arhiva.
- Discul de arhiva pregatit si livrat.
- Multumesc, spuse Triger.
- Uite vedeti? Operatiunea s-a desfasurat perfect, spuse Starfire. Bine lucrat Armura.
- Multumesc.
- Nici macar o abatere pe disc. Ceea ce a facut s-a inregistrat. Nu este nimic sters, adauga Ana, in
caz ca inca mai aveti dubii in privinta armurii lui Triger.
- Eu nu am avut. Am vrut sa dovedesc ca armura a procedat exact cum i s-a spus, si ca este
capabila sa ia decizii in caz de urgenta. Armura conecteaza-te, spuse Triger si armura se pregati
ca Triger sa se conecteze la armura, se conecta la armura lua discul il puse din nou si armura se
inchise.
- Acum ca stim cine a inchis trapa trebuie sa asteptam sa se opreasca furtuna.
- Ana ce fac droizii de reparatii?
- Asteapta sa se deschida usa sa poata face reparatiile.
- Da-i o programare. Cand se opreste furtuna si daca nu suntem ingropati in nisip, de abia atunci
sa se deschida usa pentru ei. Multumesc.
- Bine... Gata... Cu placere.
- Ce a-ti vazut in oras?
- Care oras ca nici macar de prima duna nu am putut sa trecem, a venit furtuna si de abia am
ajuns aici.
- Cand se potoleste va rog sa va duceti.
- Bine. Noi mergem ca suntem datori cu un dus in oras. Daca gasim ceva de mancare... ceva bun
de mancare... luam?
- Da. Vedeti care este moneda mai intai ca sa nu aveti surprize.
- Bine...
- Ne vedem in cateva ore. Mergem sa dormim un pic ca poate se opreste furtuna pana atunci.
Dintr-o data suna alarma
Beep Beep Beep
- CE? Nu din nou...
- Computer care este problema?
- Un corp neidentificat a aterizat pe nava si incearca sa patrunda prin fuselaj.
- Activeaza scutul 4, zise Triger calm.
- Scut activat. Intrusul a fost indepartat. Intrusul mai incearca sa se conecteze la nava.
Tentativa nereusita. Nava inamica aterizeaza la 10 metri spre sud.
- Asta e... daca vor sa aterizeze unde e locul ocupat.
- Cum asa?
- Probabil nu au vazut unde aterizeaza.
- Trapa laterala stanga este fortata. Activare sistem defensiv intern. Droizi de aparare si
atac activi. Sugerare activare armuri pentru caz de urgenta Alfa Gamma Delta 56816.
Atac iminent.
- Armura mea este activa, zise Triger suparat.
- Si a mea s-a activat, zise Ana.
- Toate sunt active, spuse Starfire.
De pe culoarul care dadea la acea trapa se auzeau cum toti droizii trageau si din cand in
cand se putea auzi cum explodeaza unul cate unul.
- Computer activeaza scanerul pentru unitati invizibile.
- Scaner activat.
- Acum sa speram ca nu sunt prea multi si prea puternici.
Inca doi droizi explodara pe acel culoar. Un droid zbura in peretele din fata lor.
- Computer retrage droizii ramasi pentru apararea generatorului principal. Noi trebuie sa
ajungem in cala cat mai repede posibil.
- Droizii se retrag si ocupa pozitii strategice. Usile sunt deschise pentru ajungerea in
cala.
De pe culoar se vazu o lumina orbitoare, albastra. Cand dintr-o data pe marginea peretelui aparu
o mana albastra cu patru degete. Acea lumina puternica provenea de la acea creatura. Lumina
emanata era alba in mijloc si trecea prin toate nuantele de albastru pana spre margine unde era un
albastru inchis. Acea creatura incepu sa traga si dintr-un singur foc ii impinse pe toti vreo doi
metri.
- Triger, ce facem? Intreba Starfire disperat.
- Voi indreptati-va catre cala. Eu o sa il retin.
Starfire luand-o pe Ana, care tipa ca nu vrea sa plece, incarca si alerga spre cala cat de repede
putea.
- Nu ma intereseaza cine esti. Ci doar de ce ai tras in noi.
- Am tras in voi pentru ca vreau armurile voastre.
- O sa platesti cu viata pentru acest atac nesabuit.
- Nu cred. Dar te invit sa incerci.
Triger arma pusca cu luneta, incarca un glont care penetra orice scut, puse pusca in pozitie de
tragere, tinti si trase direct catre capul creaturii. In secunda urmatoare aceasta cazu moarta. Nici
macar nu apuca sa se fereasca. Droizii din sala generatorului aveau si ei treaba cu vreo doi
soldati, diferiti de acea creatura. Soldatii nu se puteau masura cu puterea de foc a droizilor
acelora, si mai ales dupa ce au luat pozitii strategice.Nava activa modulul de constructie droizi si,
dupa cum era programata acea mica fabrica, se genera cate un droid la fiecare trei minute pana
era oprita manual de catre Triger.Aceasta noua generatie de droizi era mult mai avansata decat
cea care exista deja la bord, astfel ca toti droizii vechi fusesera inlocuiti de cei noi, dar cei vechi
nu erau distrusi, ci
erau trimisi in recunoastere. Dupa ce se regenerase numarul de droizi, fabrica inceta productia.
Triger, dadu ordin ca fabrica sa produca acelasi numar de droizi, dar noua generatie sa poata
zbura.
De pe nava cealalta iesira inca doua creaturi identice cu cea care fusese omorata. Vazand acest
lucru Triger lua armele, armura si scutul creaturii moarte si le pusese in armura sa pentru ca
armura sa sa poata rezista la eventuale atacuri din partea acelor creaturi.
Dupa cinci minute armura se imbunatati, dupa inca doua minute scutul si armele se imbunatatira
si ele. Cele doua creaturi intrara pe culoarul pe care intra si prima creatura, dar Triger nu statu
prea mult pe ganduri, lua arma aceea cu care omorase si creatura precedenta, incarca, nici macar
nu mai tinti. Trase la nivelul capului, iar acele doua creaturi ramasera fara cap, atat de puternica
devenise acea arma in urma imbunatatirii.
- Computer doteaza fiecare droid cu aceasta arma.
- Imbunatatire in curs... (dupa 20 de minute)...Toti droizii au fost imbunatatiti cu arma,
armura si scut.
- Bun, acum ca asta a fost facuta... computer in ce stadiu se afla constructia droizilor
zburatori?
- Productia a ajuns la 80%... in circa 10 minute lotul va fi gata de lupta.
- Ana, Starfire... Gata... am imbunatatit droizii. Acele creaturi nu mai prezinta un pericol. In
momentul urmator, patru creaturi aparura in jurul lui Triger, doua in fata lui si cate una in lateral.
Droizii deschisera focul facand acele creaturi sa para ca au fost niste tinte pentru antrenamentul
droizilor.
- Bine lucrat computer. Continua sa pui droizi peste tot astfel incat sa nu fie nici macar o zona in
care sa fie mai putin de doi droizi, cel putin trei droizi trebuie sa apere un culoar sau o camera.
Cu cat e mai mare incaperea cu atat trebuie mai multi droizi.
- Productia de droizi este reluata.
- Acum sa speram ca o sa se opreasca furtuna. Ana... s-a oprit furtuna?
- Da. S-a oprit.
- Acum sa vedem cine ne tot ataca.
Nici nu termina de spus ca langa el aparura inca trei creaturi. Acestea nu au mai asteptat sa
analizeze si au tras direct. Triger sari iar fasciculele laser trecura pe sub el, cele trei creaturi se
omorasera intre ele.
- De unde tot vin aceste creaturi? M-au exasperat...
- Aceste creaturi apara templul sacru al stramosilor mei, se auzi o voce din preajma lui Triger.
- Computer activeaza aburii.
- Aburii in zona trapei deschise au fost degajati.
- Acum ca te pot vedea mai bine, cine esti si ce vrei.
- Ma numesc Rongar si sunt paznicul acestui templu sacru.
- Care templu?
- Cel pe care va aflati.
- Ne cerem scuze nu am stiut. O sa plecam imediat ce facem reparatiile.
- Si eu imi cer scuze nu stiam cu cine discut. Din cauza jefuitorilor de morminte nu mai poti fi
sigur de nimic in ziua de azi.
- Asta asa este. Imi cer scuze sa te informez, dar noi suntem pirati nu jefuitori de temple sau
morminte. Asa ca nu ne intereseaza acest templu, dar te putem ajuta in a imbunatatii acesti droizi
pe care i-ai trimis sa ne atace. Un droid mai rezistent si mai puternic poate apara mai bine.
- Va multumesc pentru informatii si pentru imbunatatirile pe care o sa le faceti asupra droizilor.
Fie ca zeii sa vegheze asupra voastra.
- Multumim de binecuvantare. As avea o intrebare. In ce an suntem?
- Pai in anul 56259 luna a cincea ziua a patra desigur.
- Atat de mult am stat pana sa aterizam pe aceasta planeta. Problema e ca... o mai exista
omenirea?
- Oamenii sunt rezistenti au intemeiat colonii, au luptat eroic, au fost infranti dar au si castigat
batalii pe care multi le-ar fi considerat pierdute. Rasa umana a supravietuit. Sunt o forta in
galaxie.
- Cam cate sisteme solare detin?
- Multe, destule cat sa intre in senatul galaxiei si sa aibe un cuvant greu de spus. Din pacate
coruptia isi spune cuvantul si sistemele mai mici voteaza cu cine plateste mai bine sau cu cine
ofera protectie.
- Cate rase sunt in senat?
- 18 rase.
- Hmmm...
- La ce te gandesti?
- Toate aceste rase sunt aliate intre ele?
- Da. Economic, militar, civil, adica din toate punctele de vedere.
- Bun. Asta e un lucru bun.
- Da, dar cum spuneam coruptia isi spune cuvantul in toate.
- Asta era si pe vremea noastra.
- Am inteles.
- Ana, Starfire eu o sa raman aici sa ajut un pic. Cand aveti nevoie de mine veniti sa ma luati.
- Am inteles, zise Ana.
- Am luat o capsula de dormit si trei droizi. Ca sa am cu ce sa ma antrenez din cand in cand.
Nava decola in jumatate de ora, toti cei care se aflau la bord suspinau la gandul ca Triger nu ii
insoteste in activitatile zilnice de piraterie. Ana gasi in camera lui Triger un disc. Il puse in
computerul de pe birou, era un mesaj:
- Stiu ca o sa iti fie dor de mine. Cand ai nevoie de mine cauta-ma si acest disc te va ghida si iti
va deschide orice usa. Te sarut dulce si ne mai vedem. P.S. Sa nu uitati sa va antrenati. Eu o sa
ma antrenez.
Triger construi in templu o camera speciala in care pusese capsula de dormit, si un rastel
mecanizat special conceput pentru armura (rastel care permitea armurii sa se conecteze si sa se
deconecteze oricand), doua porti imense care sa protejeze acea camera de orice intrus si un
sistem de aparare constituit din miniturete si cei trei droizi. In camera alaturata capsulei de
dormit, Triger, amplasa si un sistem care prelua toate datele primite de catre un satelit amplasat
pe o orbita joasa, si le procesa pentru ca Triger sa retina ceea ce era mai important. Astfel, Triger,
invata orice stil de lupta, orice metoda de a intra intr-un sistem informatic, invata efectele oricarei
plante asupra lui si asupra oricarui membru al echipei sale, si multe alte avantaje pe care le putea
obtine.
Dupa vreo 20000 de ani de hibernare, paznicul acelui templu se stinse din viata, iar droizii aveau
grija ca ordinele primite de la fostul paznic sa se pastreze si sa se execute. Planeta pe care se afla
templul se afla intr-un sistem solar destul de batran dupa cum spunea paznicul, acest lucru se
observa in momentul in care soarele acelui sistem solar incepu sa creasca inghitind cateva
planete. Se mari suficient cat sa transforme acea planeta intr-o planeta care ardea. Jumatate ardea
si jumatate era inghetata. O planeta a mortii.
Ana se intoarse sa il ia pe Triger si remarca conditia precara a planetei. Nava aceea cu care
plecasera era imbunatatita vizibil, era mai mare, fuselajul era mai rezistent, scuturile erau mai
puternice, tunurile defensive si cele ofensive erau mai numeroase, spatiul din cala fusese marit,
echipajul se marise de asemenea de la sase membrii, acum gazduia nu mai putin de 300 de
“oameni” (oameni si alte rase).
- Stationare pe orbita superioara in partea intunecata.
- Ana, unde crezi ca o fi templul? Intreba Starfire mirat.
- Mi-a zis ca o sa il vad chiar daca planeta va arde.
- Si cum planeta arde ar trebui sa il vedem.
- Uite... acolo... intre acei munti... o intrare... mareste imaginea ca sa vedem acea pestera.
- Uimitor, daca nu as crede as zice ca e o formatiune stancoasa anormala.
- Anormala da, naturala nu cred. Cat timp avem ca sa aterizam acolo si cat timp avem ca nava sa
plece?
- Timp estimat aterizare 5 minute, timp estimat decolare si iesire pe orbita 5 minute. Timp
estimat al zonei de umbra 9 minute.
- Cum sa scoatem minute?
- Ana, fii atenta. Daca intram in atmosfera inainte de a ajunge templul in zona de umbra avem
timp sa aterizam cum trebuie. Trebuie sa calculam exact cand si unde va fi templul la urmatoarea
rotatie.
- Da. Buna idee. Computer calculeaza in cat timp va fi templul in zona de umbra.
- Templul va ajunge in zona de umbra in 83 de minute si va fi in zona de umbra timp de 9
minute.
- Cu zece minute inainte ca templul sa ajunga in zona de umbra vreau sa fie pregatita o naveta
care sa ajunga jos sa ne lase si sa plece, zise Ana hotarata.
- Pregatiti echipa Alfa, si pastrati inca sase locuri libere pentru personalul care va veni de pe
planeta. Pregatiti naveta Raza Albastra, e suficient de mare pentru o asemenea misiune.
Dupa ce a trecut timpul necesar, naveta a fost lansata si au inceput sa coboare prin atmosfera
incinsa. Au ajuns la intrarea templului, au coborat din naveta, iar aceasta a plecat imediat. Au
testat comunicatia cu nava care plecase si cu nava principala, nu aveau probleme de comunicatie
din acel loc.
- Am ajuns in locul in care nu s-au intors foarte multi. Dupa cum se poate remarca unii nu au
ajuns nici macar inauntru, arata Ana catre trei schelete arse de la mijloc in jos.
Ceilalti ramasesera incremeniti si inghiteau in sec.
- De ce a-ti ramas asa? Intreba Ana contrariata.
- Pai... daca aia au murit de caldura de afara, astia de ce au mai murit?
- Care? Ups... chiar ca...
- Acum ce facem?
- Unde e usa?
- Pai asta cautam cu totii.
In scurt timp soarele rasarise si toata acea zona fusese cuprinsa de flacari, cu exceptia acelei
pesteri.
- Ce se aude?
- A rasarit soarele.
- Si... cat timp avem aer?
Flacarile treceau pe langa intrare cu o viteza uimitoare, dar nu intrau in pestera.
- Uimitor. Flacarile trec pe langa noi, dar nu in pestera. Avem aer dar nu stim de unde.
- Cautati ventilatia. Daca iese aer inseamna ca undeva este o intrare.
Gasisera locul de unde venea aerul proaspat, era o supapa care dadea drumul la aerul imbacsit si
care tragea aer curat.
- Perfect. Am gasit aerul dar nu si intrarea.
- Acest disc te va ghida, murmura Ana. Scoase din buzunar sicul si il puse la supapa. Aceasta
sasai prelung, isi termina ciclul de scos si de introdus aer, si activa o trapa de o persoana. Ana
urca si disparu in roca impreuna cu supapa si cu discul acela. Dupa cateva minute de suspans se
deschise o usa imensa de la un hangar si toti cei de afara intrara repede. Usa se inchise, iar
supapa isi relua functia. Tragand aer proaspat din acea pestera.
- Uimitor, un hangar in stanca asta. Nu as fi banuit.
- Starfire, uite un carucior de transport. O mai functiona?
- Cred ca da. Toata lumea in carucior. Ana vii?
- Parca am fi urmariti. Ce o fi sub prelata?
- Auuuu, ce nava cred ca construit-o Triger.
Dintr-un colt isi facura aparitia trei droizi mici care se apucara sa mestereasca la nava.
- Droizilor ce faceti?
- Buna ziua, noi imbunatatim aceasta nava. Si cei trei se apucara din nou de lucru.
- Imbunatatesc nava. Foarte interesant.
Urcara cu totii in carucior, nu era foarte confortabil, dar era un mijloc de transport. Dupa ce se
urcara cu totii, caruciorul porni usor, marind treptat viteza. Scaunele se ajustau in functie de
viteza caruciorului, ajungand ca dupa circa cinci minute de accelerat toti erau la orizontala. Dupa
inca vreo cateva minute caruciorul isi schimba directia si le schimba pozitia scaunelor, ei erau cu
capul inainte ceea ce sugera ca la oprire urma sa se opreasca cu spatele, dar care era fata la acel
carucior nimeni nu isi putea da seama. Dupa cum banuisera, caruciorul se opri, iar ei erau
pozitionati cu fata catre tunelul din care venisera, o modalitate simpla de a merge cu viteza si de
a frana foarte tarziu.
- Ce cursa...
- Ce viteza avea caruciorul...
Ziceau cei din echipa Alfa.
- Ana, ce crezi? O mai fi in viata?
- Nu mai eram noi in viata daca nu era el. Corect?
- Ai dreptate.
- Unde e usa? Iar o luam de la capat?
- De data asta usa e acolo. Jos in podea. Marcajul acela cu galben.
- El marca cu galben altceva. As zice ca ar fi pe acel perete in colt, in dreptul masutei. Printre
cele doua dreptunghiuri marcate cu galben.
- Soldat vezi ce este pe masuta.
Se duse unul dintre soldati, se uita pe masuta si zise
- Aici sunt trei foi, un pix si un perforator.
- Nu atinge nimic.
- Ce ar trebui sa facem?
- Sa scriem ceva probabil, dar ce?
- Ana nu... sa nu scrii nimic.
Ana lua discul si desena conturul lui. Dreptunghiurile se ridicara si aparura doua turete cu cate
doua mitraliere. Acestea cu un sunet caracteristic se armara si o scanara pe Ana. Acum Ana
trebuia sa scrie si pe celelalte foi ceea ce credea ea ca insemna o parola ca aceste turete sa se
inchida.
Desena, schitat o armura si una dintre turete se inchise. Acum era problema, ce sa mai scrie sau
sa deseneze. Lua perforatorul si facu doua gauri in foi, puse foile pe masa, iar acestea disparura
in masuta. Tureta se arma si spre surprinderea tuturor se inchise. Toti rasuflara usurati. Dar usa
tot nu se deschidea.
- Ana vezi daca nu cumva merge sa pui discul pe masa sau ceva de genul.
- Sa incerc... gata.
Ana puse discul pe unul dintre elementii capsatorului. Acesta se transforma intr-un mic cititor de
discuri. Ana il ridica si in momentul urmator se deschisese usa. In spatele acesteia un culoar.
Incepura sa mearga si la un moment dat ajunsera la o rascruce.
- Ana, eu o sa merg pe aici, tu o sa mergi pe acolo. Dupa cum stiu eu aceste drumuri ar trebui sa
ajunga in acelasi loc.
Pornira fiecare pe cate un drum urmati de cate jumate din numarul de soldati din echipa Alfa.
Dupa cateva minute de mers, Ana dadu sa spuna ceva unui soldat, dar remarca faptul ca ramasese
singura.
- Cum de am ajuns singura? Unde sunt ceilalti?
In secunda urmatoare o lama uriasa trecu prin fata ei.
- Ce a fost asta?
Dupa ce se ridica lama, Ana remarca pe jos la distante regulate cum soldatii cazusera prada
capcanelor puse de Triger.
- Cum o sa ies eu de aici?
Nici la Starfire situatia nu arata mai altfel, el pierduse trei sferturi din oameni. Dar acest lucru nu
conta, deoarece mai aveau de parcurs destul de mult. Ana scoase discul si cu cititorul si apasa pe
singurul buton disponibil, incepu sa auda mesajul lasat de Triger. Cand a ajuns la sfarsit,
inregistrarea continua:
- Parola pentru capcane este numele vostru. Fiti cu mare bagare de seama sa nu cadeti
in alte capcane.
- Ana
Capcanele se activara si aparura de asa natura ca Ana sa le poata evita.
Starfire ramasese in viata doar cu liderul echipei Alfa.
- Starfire, cum o sa scapam de aici vii?
Capcanele se activara si, ca si in cazul Anei acestea se oprira suficient de bine cat sa fie
observate.
- Cum ai reusit?
- Parola era in ceea ce ai zis... cred era numele meu... hai sa ne grabim.
Au alergat pana in capatul culoarului unde s-au intalnit cu Ana.
- Unde sunt oamenii tai? Intreba Ana mirata.
- Cred ca sunt in acelasi loc in care sunt si ai tai.
- Da, numai capcane era sa ma omoare una. Imi cadea o ghilotina direct in cap, dar a fost la
cativa centimetri mai in fata.
- Noi nici macar nu ne-am dat seama ce ne loveste. Am scapat doar noi doi.
- Bun, si acum ce mai trebuie sa facem?
- Cum adica? Intram pe usa asta.
- Stau aici de o ora si nu merge nimic. Nu stiu ce sa mai fac.
- Hai sa incercam sa o ridicam.
- Hahahahaha, ce gluma buna.
- Hei, am gasit ceva.
- Ce?
- O pentagrama aurie.
- Si aici e una, dar e portocalie.
- Apasati in acelasi timp.
Se auzi un cloncanit metalic si din lateral aparura doi droizi de lupta. Starfire si Ana se luptara cu
cei doi droizi, dar nici unul parea sa fie afectat de loviturile primite de la Ana sau de la Starfire.
Capitanul echipei scoase un cutit si il arunca intr-unul dintre droizi, acesta cazu imediat, cutitul ii
intrase in cap, unde avea unitatea centrala. Al doilea droid acetiva un alt scut si incepu sa traga
dupa Ana si dupa Starfire. Ana scoase o grenada sonica si o arunca de asa natura ca droidul nu a
avut timp sa se fereasca, grenada lipindu-se de pieptul acestuia. Dupa ce s-a detonat grenada,
droidul era inca in functiune dar fara scuturi. Acesta activa cateva lucruri pe el si incepu sa ii
urmareasca, din nou, pe cei doi. Starfire ii dadu capitanului echipei Alfa doua grenade, una cu
fum si cealalta cu nanoboti.
Acesta arunca grenada cu fum si droidul intra in fum ca sa se camufleze, iar capitanul arunca cea
de-a doua grenada care se sparse la contactul cu droidul, eliberand o armata de nanoboti de lupta.
In scurt timp droidul fusese distrus. Ana si Starfire de abia apucasera sa isi traga sufletul ca usa
incepu sa scartaie si sa trosneasca din toate incheieturile. Dupa cateva minute de suspans cei trei
vazura ca in spatele acelei usi vechi era o camera mica cu o usa mult mai avansata.
- Daca droizii aia erau la usa veche, cine pazeste usa noua? Intreba Starfire pe un ton sarcastic.
- Pai sa speram ca nu sunt droizi sau vreo creatura care sa ne manance de vii, zise capitanul
echipei Alfa.
- Starfire, capitane veniti un pic. Pentagramele nu mai sunt.
- Asta asa este.
- De unde stii?
- Pentru ca a aparut una mai mare pe usa.
- Aha.
- Sa speram ca nu sunt probleme prea mari pentru noi.
Usa incepu sa se deschida si cei trei intrara in camera aceea noua. Dar surpriza, usa cea veche se
inchisese in spatele lor.
- Acum am dat de belea.
- Ai zis bine. Mi-a facut placere sa va cunosc.
Spre mirarea tuturor usa aceea dadea direct in camera unde era Triger. Se aprinsesera toate
luminile, si computerul central se porni. Dupa cateva minute fiind operational.
- Intrusi in sectorul unu reactivarea capcanelor si a parolelor.
- Ce? Nu suntem noi aia?
- Intrusi in sectorul unu. Droizii de lupta au fost imbunatatiti si sunt gata de lupta.
- Si tot nu suntem noi aia.
- Ce tot zici acolo Ana?
- Se pare ca avem musafiri nepoftiti. Computer identifica intrusii.
- Intrusi identificati, trupe Indoriene.
- Computer trezeste-l pe Triger. ACUM.
- Procesul o sa dureze 30 de minute.
- Ce mult. Cam prea mult.
- Schimbarea fluidului din camera de somn in curs ............... fluidul a fost schimbat .........
deconectarea de la sistemele de sustinere in curs .................. deconectare reusita .... stimularea
cu electricitate indusa pentru a regenera muschii nefolositi ........ stimulare completa ..............
schimbarea fluidului din camera de somn in curs ............ schimbarea fluidului s-a realizat cu
succes .......... activarea armurii ... armura activata ... interconectare armura Triger .........
interconectare reusita ........... aducerea recipientelor cu simbioti se realizeaza in doua
minute .. .. .. .. .. .. .. .. .. recipientele au fost aduse ....... transmiterea simbiotilor in Triger in
5...4...3...2...1... primul simbiot se afla in Triger... al doilea ... al treilea .... al patrulea .... toti
simbiotii au intrat in Triger ... ... ... toate functiile vitale la parametrii normali ... .. ...simbiotii
sunt operationali 100% si au toate functiile vitale la parametrii normali........ Cei trei ramasesera
cu gurile cascate, armura era mult mai dezvoltata, iar Triger parea mult mai relaxat, dar fizic nu
parea sa se fi schimbat.
- Computer, spuse Triger, cine indrazneste sa atace Templul?
- Intrusii sunt soldati Indorieni, spuse Ana.
- Cunosc vocea aceea... Ana... hehehehehehehehe, bine a-ti venit. O sa vedeti un nou eu, spuse
Triger. Computer activeaza plasele laser facute acum cateva zile.
- Plase activate. Trupele Indoriene in retragere. Rata de mortalitate 100%.
- Bun. De acum inainte capcanele sa fie activate, dezactivare doar prin parola si
monitorizarea celui care le dezactiveaza, si plasele sa fie activate tot timpul tot la
capitolul capcane dar cu numele meu ca parola de dezactivare.
- Si acum ce ai de gand?
- Acum? Sa imi petrec timpul cu voi, daca se poate.
- Se poate, spuse Starfire zambind.
- Si acum sa mergem pana nu e prea tarziu, zise capitanul echipei Alfa.
- Prea bine. Vom merge. Dar sa imi iau ceva. Armura trebuie sa devina mai puternica.
- Imbunatatirile sunt facute in fiecare zi.
- Ana, zise Triger, te rog sa ma scuzi am chef sa fug un pic, ne vedem la carucior. Acestea fiind
zise Triger incepu sa fuga catre caruciorul care ii adusese in acea cursa a mortii. Dupa vreo trei
zeci de minute de asteptat, aparura cei trei obositi dupa cat au alergat.
- Da stiu ca poti sa fugi, zise Starfire epuizat urcandu-se in carucior.
- Daca mai fugi de noi te bat de nu te vezi, zise Ana uracandu-se in carucior, vizibil obosita.
- Sefule te rugam nu mai alerga asa repede.
- Bine nu mai fug de voi. Acum o sa plecam. Computer ecraneaza toate liniile de comunicatie.
- Am inteles. Liniile de comunicatie ecranate.
Se urca in carucior, iar acesta incepu sa accelereze.
- Ai inebunit intrebara cei trei in cor, cum mai plecam de aici?
- Cu nava mea.
- Daca au terminat droizii de imbunatatit si daca nu au distrus-o Indoienii sau daca nu cumva au
plecat ei cu ea.
- Imposibil este indestructibila si mai are un scut care nu poate fi strapuns de nici o arma. Daca se
incearca furtul ar trebui sa fii pregatit pentru o serie de 500 de droizi de lupta gata sa distruga pe
oricine se afla langa nava sau pe nava. Singura problema este ca in mine nu pot sa traga, pe cand
in voi da, chiar si in Indorieni.
- Esti sigur?
- ...probabil...
- Mereu pune la indoiala ceea ce zice, nu ne-am obisnuit nici acum cu chestia asta, zise Starfire.
Ma asculta cineva?
- Da eu, zise capitanul.
- Dar ceilalti?
- Stai sa ma uit... vorbesc unul cu celalalt.
- Starfire.
- Da Triger.
- Cand ajungem in hangar eu intru primul si voi stati dupa colt, nu trageti, nu faceti nimic.
- Am inteles.
- Nici eu nu trag, am inteles.
Ana si cu Triger continuara sa vorbeasca unul cu celalalt pe tot timpul acelei curse cu acel
carucior care mergea catre hangarul de unde aveau sa plece. Cand au ajuns Triger spuse pe un ton
grav.
- Au avut loc mari batalii in sala urmatoare. Asteptati aici, vin eu sa va iau.
Se facu invizibil si iesi din camera, prin fanta care se facu in urma deschiderii usii se vedeau cum
treceau fascicule laser dintr-o parte in alta a camerei alaturate.
- Ce macel e in camera alaturata...
- Si s-a dus fix intre ei, nu imi vine sa cred.
- Tipul asta este nebun?
- Nu stim inca dar putem sa presupunem.
Dupa ce se inchisese usa, Triger incepu sa omoare Indorieni ca si cum ar fi taiat niste fire de
iarba. Acestia nu isi dadeau seama cine sau ce ii omoara asa repede dar nici nu se retrageau,
pentru acest lucru toti soldatii Indorieni au murit intr-un timp foarte scurt. Droizii de lupta nu
suferisera pierderi, adica nici macar un droid nu fusese distrus sau avariat ci doar scuturile
acestora fusesera un pic atinse, si asta din cauza energiei din baterii, care se refacea foarte repede.
Usa care dadea inspre carucior incepuse sa se deschida, iar cei trei nu puteau sa scoata nici macar
un sunet sau sa se mai miste in vreun fel. Droizii se retrasesera in camerele special amenajate
pentru a-i surprinde pe atacatori.
- Gata. A-ti scapat de ceea ce era mai greu.
- Adica...
- Adica toti Indorienii sunt morti, alarma a fost resetata si nu va suna decat dupa ce o sa plecam,
in cazul in care intra careva neinvitat.
- Si... o sa plecam asa... pur si simplu?
- Da.
- Daca mai sunt Indorieni afara?
- Nu o sa mai fie cand plecam noi.
- De ce?
- Simplu. Daca tai alimentarea cu aer in fata usii toate gazele emanate de decolarea
navetei, va ucide chiar si bacteriile care s-au instalat confortabil pe usa.
- Asa... si daca aia au o flota in spatiu?
- La iesirea din atmosfera am de ales intre a ma lupta cu ei sau de a intra in hiperspatiu si de a fi
transportat catre o lume aleatoare. Alegerea lumii este facuta de calculator din planetele natale ale
simbiotilor si a mea. Deci numar de simbioti plus una. Intrara cu totii in naveta, usa de la hangar
se deschisese si in acel moment acea mica pestera fuse inghitita de flacari, mistuind astfel si
ultimii Indorieni aflati pe acea planeta. Decolarea avusese loc fara prea multe dificultati scutul de
energie care era prezent in dreptul usii hangarului rezista la temperatura ridicata din acea pestera.
Naveta urca si dupa ea urcau si flacarile, parca era un ac care tragea o panza formata din flacarile
de pe acea planeta. Cand au ajuns pe orbita acelei planete nu au mai gasit nava cu care venise
Ana si nici urma de Indorieni, nici macar o urma a unei batalii.
- Deci... aici trebuiau sa fie oamenii vostrii?
- Trebuiau...
- O nava neidentificata iese din hiperspatiu.......
- Ce este aia?
In fata lor se opri o nava de dimensiunea lunii.
- Aia nu stiu ce este.
- O a doua nava neidentificata iese din hiperspatiu.
- Asta s-ar putea sa fie a noastra.
- Catre nava neidentificata... coborati scuturile si pregatiti-va de................................
- Catre nava neidentificata... coborati scuturile acum.
- Daca nu le cobor ce o sa faceti?
- Vom fi siliti sa tragem asupra voastra.
- Nu si daca trecem noi pe langa voi.
- Nu ne siliti sa tragem.
- Daca trageti voi fi nevoit sa trag. Nu ma obligati sa trag. Daca ati scanat suficient de bine va
veti da seama ca nu am armat nici macar o arma pe cand voi a-ti armat aproape toate armele. Nici
macar nu aveti decenta sa comunicati vizual.
- Calibram... Gata... acum ne vedeti?
- Da. Va vedem. Ma numesc Triger si sunt capitanul acestei navete.
- Ma numesc Rongar si sunt capitanul acestei flote. Lasati scuturile sau veti fi distrusi.
- Draga Rongar... habar nu ai care iti sunt dusmanii si vrei sa ataci un necunoscut. Nu te sfatuiesc
sa tragi. Dar decizia iti apartie.
- I-am fugarit pe prietenii vostrii, i-am prins si i-am intemnitat.
- Pentru asta o sa platesti scump. Computer activeaza armurile. Si lanseaza-le catre nava inamica.
Pregateste-te de un razboi la bordul navei tale Rongar.
- Nu si daca reusesc sa distrug chestiile alea.
- Te rog sa incerci.
Toate tunuri au tras asupra armurilor, dar fara efect. Scutul, viteza si agilitatea armurilor erau
prea mari pentru a putea fi distruse. Nici macar scutul acelei “luni” nu putut sta in calea
armurilor.
- Incercarea moarte n-are, zise Triger sarcastic. Computer da mana libera armurilor, sa isi caute
stapanii.
Pana atunci armurile, cu exceptia armurii pe care o avea Ana, ramasesera la Triger pentru
imbunatatiri. Cea a Anei nu avea nevoie de conectare separata pentru imbunatatiri. Armura ei era
conectata la cea a lui Triger pentru a primi ultimile imbunatatiri.
- A1 Starfire e la bord... A2 Debora e la bord... A3 Raynor e la bord...
- Dupa cum probabil sti armurile sunt la bord. O sa inceapa sa caute si o sa ia ceea ce cauta si o
sa vina inapoi. Te sfatuiesc prieteneste, daca nu vrei sa pierzi oameni nu trage in armuri. Eu te-
am prevenit, si inchise canalul de comunicatie chiar cand nava lor fusese trasa in cala acelei nave
uriase.
- A2 Debora a gasit tinta... A2 Debora se indreapta catre A5...
- A5???
- A5 este nava care v-a adus pana pe orbita, A4 e cea care v-a adus jos si care se afla in A5.
- Si noi ne indreptam catre hangarul unde se afla A5. Asa ca tineti-va bine si toata lumea la
turete.
- Turete? Ai turete?
- Da vedeti consolele de deasupra? Apasati butonul rosu si dupa aceea pe cel verde si o sa
coboare o consola care o sa activeze o tureta. Si fiecare tureta are cate doua tunuri.
- Interesanta chestie.
- M-am gandit foarte mult la cum sa economisesc spatiu in cadrul navetei si asta a fost cea mai
buna solutie, zise Triger zambind.
Dupa cateva ore de asteptat si navigare automata sub controlul celor care iesisera din hiperspatiu,
naveta se indrepta catre hangarul principal, care, dupa dimensiunile usii parea a fi un hangar
pentru repararea navelor mari. Navele mari primisera nume de corabii ca de exemplu Fregata
Soarelui, sau Crucisatorul Negru, nume dobandite din luptele purtate in decursul timpului. Numai
ca cele care se invecheau ajungeau sa transporte minereuri, detinuti sau substante chimice dintr-o
parte in alta a galaxiei. Cand nu se mai puteau repara sau costurile erau prea mari nava se
dezmembra, ajungea la topitorie si devenea materie prima pentru o alta nava ceva mai buna.
Cand au ajuns in hangar au ramas uimiti sa vada ca mai erau si alte tipuri de nave, nu numai a lor
ci si a altor rase. Acestea din urma fiind dezmembrate pentru a fi studiata tehnologia la care
ajunsese acea rasa. Nava cu care venisera nu prezenta nici un interes pentru ca totul era codat, iar
codul era stiut doar de Ana.
Dupa ce au aterizat Triger fugi afara sa vada ce progrese facusera ceilalti. Ramasese uimit cand a
remarcat ca nava era intr-o stare foarte buna si chiar avea foarte multe lucruri in plus, unele foarte
bune altele nu prea isi aveau rostul, dar per total arata foarte bine ceea ce facusera Ana, Starfire,
Debora si Raynor. Se uita cu atentie si la un moment dat remarca un soldat care se apropia de
nava. Acest soldat era imbracat cu un costum argintiu si cara o arma din care iesea o lumina
albastra. Fara sa stea pe ganduri Triger declansa pusca cu luneta din dotare. Aceasta pusca avea
cea mai mare rata de foc si cea mai mare putere de foc. Nu numai ca era unicat din aceste puncte
de vedere, dar modul cum a aparut arma i-a nelinistit pe toti. Pe spatele armurii lui Triger
aparusera cateva lacase, sase la numar, din care uteau sa iasa diverse arme. Armele apareau ca
din neant, ele fiind reconstruite cu ajutorul unor nanoboti construiti special pentru asemenea
munci. In timp ce construiau, nanobotii, lasau o urma albastra, aceeasi culoare ca si a armei
acelui soldat.In cateva secunde pusca aparu ancorata de un brat care o sustinea, iar Triger nu ezita
sa il ia pe soldatul acela in vizor si trage un singur foc. Soldatul se clatina un pic si dupa cateva
secunde casca pe care o avea pe cap exploda. Soldatul cazu pe spate, decapitat.
- Ce armura avea ala. Ce nesimtire. Sa incerce sa se puna cu noi, zise Triger ofensat. Nimeni nu
imi distruge nava.
Dintr-un perete isi facura aparitia niste cutii. Dupa un timp din aceste cutii incepura sa iasa
droizi.
- Trageti in droizi eu caut un mod de a distruge chestia aia.
- Bine. FOC DE VOIE ASUPRA DROIZILOR.
Singura problema era ca erau prea multe cutii, iar droizii care ieseau aveau o putere de foc destul
de mare. Astfel ca in cateva minute cutiile reusisera sa dea drumul la un numar destul de mare de
droizi,
cam 50, dar, din fericire, doar vreo 15 erau mai rezistenti. Dupa inca 2 minute de tras asupra
droizilor Ana ordona foc concentrat asupra droizilor mai rezistenti. Astfel ca droizii mai mici
mergeau si nu faceau fata la rata de foc dintre droizi si trupele debarcate. Cand sa dea si droizii
un atac mai concentrat, Triger de undeva din afara razei de foc a droizilor lansa o ploaie de
rachete si grenade. Toate cutiile fusesera distruse din prima salva.
Triger cobori intre droizi, dar nu cum o facea de fiecare data, fara sa fie remarcat, ci cazu pe
podea izbind-o cu pumnul. Din cauza vitezei cu care cobori si din cauza impactului toti droizii pe
o raza de 3 metri fusesera trantiti de podea. Triger se ridica imediat si din cateva focuri de
pistoale ii secera si pe ultimii droizi ramasi in picioare.
- De astia am scapat. Acum sa vedem cum ii scoatem pe ceilalti.
- Nu va mai obositi.
- Cine a zis asta?
- Maar’Toolf al patrulea comandantul acestei flote.
- Elibereaza-ne prietenii si nu o sa patesti nimic, iti garantez.
- Pai asta ar fi o problema. Din hala aceea nu aveti cum sa iesiti, iar prietenii vostrii detin
informatii care ne sunt de folos.
- Aici te inseli. Eu pot sa ies cand vreau din orice incapere.
Triger activa un tun, acesta incepu sa apara si dupa cateva secunde aparu complet. Un tun cu
energie care era special facut pentru a gauri usi, pereti sau blindaje de orice fel. Se pozitiona in
dreptul usii, la vreo zece metri de aceasta, activa clemele de siguranta, pentru ca reculul sa nu il
arunce in partea cealalta a camerei, tinti, se asigura ca totul e in ordine si trase. Peretele incaperii
se zgudui din toate partile componente, inceta sa vibreze si dupa vreo cateva secunde acesta
incepu sa vibreze usor, ca dupa vreo 20 de secunde in locul in care trasese Triger ramasese o
gaura cat sa poata sa treaca nava cu care venise.
- Vezi? Ce ti-am spus? Nici macar peretii navei tale nu pot sa face fata acestui tun. Elibereaza-mi
prietenii si nu o sa patesti nimic.
- Nu cred ca o sa ii eliberez. Cum cred ca tu ai ramas fara munitie.
- Iar te inseli, acest tun se reincarca din atmosfera. Adica ia aer din hangar sau din costumul meu.
Si daca ma uit eu bine pe ecran... o da... este deja reincarcat, si fara sa mai stea pe ganduri Triger
mai trasese o data, dar de aceasta data in tavan, deasupra gaurii deja existente.
- Ahhh... dar stiu ca esti insistent.
- Sunt ca am de ce sa fiu. Tunul este deja reincarcat. Daca vrei pot sa pornesc tunul cel mare de
pe naveta, dar atunci proiectilul va iesi prin partea cealalta a navei tale. Deci? Sper ca nu o sa imi
spui ca peretele tau se reface, deoarece proiectilul distruge orice tip de tesatura fara sa declanseze
sisteme secundare.
- CE?????
- Chiar asa. Daca nu ma crezi, ruleaza o scanare a peretelui pe care l-am gaurit deja.
- Hahahahahaha, peretele se reface.
- Hai sa vedem mai bine cat de repede se reface. Uimitor avanseaza cu un micron pe an. Intr-
adevar e un perete bun. Dar se pare ca acest tun este si mai bun.
- Sunt o persoana cu care se poate negocia...
- Nu esti in masura sa negociezi. Asa ca te rog sa ii eliberezi.
- Tu ai vrut-o. Eliberati toti droizii.
In cateva minute toti droizii de lupta erau prezenti in acel hangar, problema era ca inca mai
veneau. De unde puteau sa vina atatia, se intrebau cei 4. Triger nu parea impresionat.
- Hahahahahahahaha... antrenament...
- CE???
- O sa imi revin dupa sedinta asta de antrenament.
- Sa iti revii??? Din ce???
- Eu am “dormit” cateva milenii. Nu ca altii cateva ore pe noapte. Pacat ca o sa trebuiasca sa iti
distrug toti droizii si nava asta. Chiar imi placeau, dar asta e. Armura... acum este runda ta daca
vrei.
- Sistem activat... pilot automat.
Dupa ce se activa, armura scoase doua module, unul de viteza si unul de acuratete, le introduse in
lacasurile speciale, iar culoarea aurie care era pe armura deveni un rosu aprins. Armura incepu sa
alerge catre droizi, sari si incepu sa traga cu doua tunuri mici, unul cu grenade, celalalt cu bucati
incinse de metal. Pana sa aterizeze, armura facu ravagii in randurile droizilor, acestia neputand sa
tina pasul si sa traga in aceasta armura dezlantuita. Astfel cand ateriza in mijlocul droizilor, care
erau cam jumatate decat la inceput, se activa o perdea de fum de un gri-laptos. Nici macar un
droid nu mai vedea unde sa traga. Armura nu facu altceva decat sa ii lase sa se distruga intre ei.
Dupa ce se mai dispersa din gazul acela, droizii care mai ramasesera incepura sa il caute pe
Triger si pe armura sa, dar cateva grenade ii oprira brusc din cautat. Toti droizii erau distrusi, nici
macar nu reusisera sa ii nimereasca.
- Rusine... rusine... nici macar un foc...
- Cum e posibil???
- Hehehehehehehehe...
- Nu se poate asa ceva...
- Acum intelegi de ce te-am rugat sa imi eliberezi prietenii?
- Da, am inteles... Prietenii tai nu mai sunt in celule.
- Aha... armurile lor i-au gasit. Nu incerca sa ii monitorizezi sau sa ii urmaresti. Nu cumva sa
tragi asupra lor ca s-ar putea ca armurile sa riposteze.
- Le-am gasit. Sunt in drum spre nava voastra.
- Bine.
- Ce facem acum?
- O sa stati linistiti. In cat timp ajung?
- Ar trebui sa ajunga deja.
- Au ajuns. Bun. Acum noi o sa plecam. Si voi o sa va vedeti de drumurile voastre. Daca ne
urmariti nu stiu cum o sa reactionez, asa ca ar fi bine sa nu ma urmariti.
- Am inteles.
- Hei voi... in nava mare... ceilalti in nava mica.. sper sa nu ne maiintalnim in situatii ca asta.
- Da... si noi speram.
Triger ii urca pe toti in nave, seta pilotul navei mari sa execute manevre asemanatoare cu cele ale
navetei. Dupa plecarea din hangar in fata lor aparu o nava cu o forma ciudata, semana cu o
libelula, directia de mers era inversa celei de deplasare a libelulei, iar puntea principala era
dedesubt, un lucru nou pana atunci. Nava lansa cateva mesaje, dar cele doua nave ale lui Triger
au fost bruiate de nava mare care se afla in spatele lor.
- Eu sunt Triger, comandantul acestor doua nave, identificati-va.
Din cauza bruiajului, Triger, nu a reusit sa ia legatura cu ceilalti, si in consecinta cei din nava nou
venita incepu sa traga asupra navei mari, in cea din care plecasera Triger si prietenii acestuia.
Iesind din raza de functiunare a bruiajului, Triger incepu sa transmita din nou mesaje
- Eu sunt Triger, comandantul acestor doua nave, identificati-va.
- Noi suntem Antigoni si suntem in razboi cu cei care v-au capturat.
- Pot sa intreb de ce?
- Au jefuit palatul nostru, au rapit-o pe printesa noastra si l-au omorat pe regele nostru. Printul,
urmasul de drept al regelui a fost lovit cu o lama care avea o otrava puternica, si nu mai are
foarte mult de trait. De aceea toata flota a inceput sa distruga orice nava de-a astora. Acesta
este ultimul ordin al regelui, acest ordin a fost confirmat de print si noi urmam aceste ordine,
pentru ca asa trebuie. Te rugam sa nu ne intrebi de ce ar trebui sa ii atacam de nebuni, aproape
nu avem nici o sansa in fata lor, dar asasinarea regelui nu poate fi trecuta cu vederea, cu toate
ca ei neaga acest lucru in ciuda dovezilor gasite, si in ciuda martorilor care au asistat la toate
cele ce s-au intamplat.
- Ar trebui sa nu mai trageti in ei. Ar trebui sa va dezvoltati foarte mult si dupa aceea sa ii atacati
daca o sa mai fie nevoie. Sau sa cereti ajutorul unor civilizatii mai superioare sa va dea un leac
pentru acea otrava.
- Am cautat un leac pentru aceasta otrava, si nu este nici macar unul, oricat de firava ar fi sansa
de a gasi un antidot medicii si savantii nu au gasit-o, nici macar preotii nu au reusit sa faca
ceva.
- Pot sa incerc si eu ceva?
- Poti sa incerci orice. Noi am apelat la toate rasele pe care le-am intalnit. Chiar si cea a
oamenilor.
- Hehehe, eu poate ca par a fi om dar nu sunt, asta e mai putin important, important este ca
Printul vostru sa traiasca si ca voi sa va mai dezvoltati un pic. De dezvoltare va veti ocupa voi, de
tratament sper sa am leacul care trebuie.
Antagonii deschisesera un portal catre lumea lor, deoarece altfel nu aveai cum sa ajungi. Sistemul
solar in care se aflau antagonii era inconjurat de un camp de mine, special construite pentru a
face pagube cat mai mari. Aceste mine erau invizibile si puteau sa intre prin scutul navelor cu
foarte mare usurinta.
- Planeta noastra este cea care are culoarea aceea albastra.
- Aceea este apa?
- Daca asa o numiti voi, da, este apa.
- Un singur lucru ma nelamureste.
- Care?
- Din cauza defectiunilor voastre la mai multe sisteme, nu am avut legatura video si as
dori sa aflu cu cine stau de vorba.
- Imi cer scuze...
- Nu e nici o problema.
- Ma numesc Auriga, sunt capitan clasa 3 pe crucisatorul cu acelasi nume S.S. Auriga V.
- Eu sunt Triger, pe secunzii mei ii cheama Ana, secund clasa 5, Starfire, secund clasa 4, Debora
si Jimmy, secunzi clasa 3. Eu sunt capitan clasa 9.
- Uimitor un capitan de clasa 9...
- Da... nu e cine stie ce... nu te mai cauta nimeni asa des, iar cand te cauta te rogi ca sa te intorci
intreg si nu in costum de plastic.
- Asta asa este.
- Unde o sa aterizam?
- Pe aeroportul prezidential, un aeroport sapat in munte.
- Si... nava a doua o sa intre in hangar?
- Hahahahaha... e loc suficient...
- Sa speram.
Dupa ce au trecut prin atmosfera, se indreptara direct catre hangar. Triger remarca faptul ca
muntele era in fata si nici o usa de la nici macar un hangar nu se deschidea. Dintr-o data sub ei se
deschisese o usa emorma, de dimensiuni colosale. Prin acea usa incapeau cel putin zece
crucisatoare sau vreo trei nave cum era cea pe care venise Ana. Aterizasera in hangar exact la
locul indicat, si spre stupoarea celor care indicau unde sa aterizeze, nava cea mare nici macar nu
depasise liniile de incadrare, asa cum se asteptau foarte multi.
- Hai sa coboram, zise Triger zambind.
- De ce zambesti asa?
- Presimt ca o sa se intample ceva bun astazi.
- Tu si presimtirile tale, adauga pe un ton sarcastic Ana.
- Lasa ca si tu ai presimtiri, nu ma mai critica pe mine.
- Ce bine e sa stii ce face altul...
- E bine sa stii ce face, cand si de ce face un lucru, nu trebuie judecat decat pe lumea cealalta.
Coborara din naveta, in ordinea in care doreau, adica nici macar nu s-au sinchisit sa faca ceva
oficial. Cand au ajuns in hangar au vazut fetele mirate ale celor care lucrau acolo.
- Buna ziua, eu sunt Auriga, Triger pe unde este?
- Duduie, capitanul este cel in armura neagra cu model auriu, noi suntem mecanicii, grupul acela
este tot de mecanici, acela de electricieni, cei de colo sunt luptatori, aceia in alb sunt droizii
doctor, iar cei care coboara acum sunt cei care ne ajuta in viata de zi cu zi, ei sunt baza noastra, a
echipajului, ei sunt Triger, cea de langa el este Ana, in spate sunt Debora, Jimmy... si... aha uite-l
si pe Starfire. Cu totii suntem echipa de soc.
- Cum asa?
- Mergem, analizam si daca este cazul distrugem, nu inainte ca sefu sa faca o copie a tehnologiei.
- Am inteles, multumesc pentru informatie.
- Nu ai pentru ce duduie.
- Triger!
- Tu esti Auriga?
- Da... de ce?
- Ana credea ca esti mai inalta.
- Pacat ca nu am avut si legatura video, a-ti fi vazut cum se impletesc cablurile din cabina
principala.
- Hahahahahaha...
- Aveti ceva timp?
- Ana cat timp avem?
- Vreo trei saptamani, asta daca nu vin Indorienii dupa noi.
- Trei saptamani... Multumesc Ana, ai luat si armurile?
- Pe a mea da, ceilalti fac ce vor.
- Asta cam asa este.
- Ii lasati sa faca ce vor ei?
- Da, de ce? Voi nu ii lasati?
- Pai... nu, fiecare are de munca si isi vede de munca.
- Si la noi e la fel, dar cand se termina munca, au program de relaxare. Dar trebuie sa terminam
lucrul pentru care am venit. Ana, te rog sa vii cu mine.
- Bine.
- Auriga... te rog sa ne conduci.
- Prea bine. Urmati-ma.
Iesira din hangar si mersera catre lifturi. Din senin unul nu mai functiona. Triger curios din fire
se uita pe monitorul de la securitate si remarca faptul ca in lift era ceva strain de acel loc. Se
dusesera la lift, si deschisera usa, din interior iesi un droid indorian. Fara sa stea pe ganduri,
Triger ii taiase capul doidului, iar corpul greu al acestuia se prabusi pe podeaua lucioasa.
- Aceasta a fost una dintre iscoadele lor. Avem sisteme care paralizeaza acesti droizi.
Numai ca de fiecare data cand apare unul, acesta este din ce in ce mai rezistent.
- Mai avem mult pana la printul vostru?
- Am ajuns.
- Dansul este?
- Da. El este printul nostru.
- O otrava cam puternica. Daca era cu doi ani mai batran nu il afecta atat de mult. Ana te rog sa te
asiguri ca nu o sa apara vreun droid in camera, iar daca apare te rog sa il distrugi.
- Ce bine... un pic de miscare, ai grija sa nu patesti ceva.
- Hehe, si tu sa ai grija de tine.
- Puteti sa il salvati?
- O sa vad, zise Triger ingandurat. Sper sa nu fie prea tarziu.
Triger lua o mostra de sange, iar nanobotii medicali incepura imediat sa cerceteze otrava. Dupa
circa doua ore, raspunsul fusese incert. O parte se cunostea o parte nu. Triger lua o decizie care ii
soca pe toti cei aflati in acea incapere. Isi injecta sangele infectat. Problema a fost doar de cateva
secunde cand Triger ameti un pic, in rest nimic. Toti se intrebau de la ce se intamplase.
- Am antidotul. Zise Triger plin de speranta.
- Esti sigur?
- Da... daca aveam alta grupa de sange pateam altceva. Asa ca merge. Sa speram ca este
suficienta cantitatea de antidot pe care i-am dat-o.
A doua zi de dimineata, toti dormeau pe unde apucasera. Triger era intins pe podea, Ana statea
intinsa pe podea cu capul pe bratul lui Triger, cei doi servitori adormisera pe cele doua scaune pe
care le adusesera, iar Auriga adormi in fotoliul in care se asezase cand a ajuns in acea incapere.
Era o dimineata racoroasa, pe cer alergau niste nori care nu aduceau cu ei nimic nou, decat o
veste pe care o cunosteau destui, in seara urmatoare urma sa ploua. Un lucru ciudat era ca norii
erau albi, dar cand ploua, acestia capatau o nuanta de galben spre portocaliu, asta din cauza
aerului. Pe la pranz cand incepura sa se trezeasca, cei din camera au vrut sa vada ce face printul,
dar acesta era pe partea cealalta a patului. Uimiti, acestia au iesit usor din camera pentru a nu-l
deranja pe print si pentru a
mai sta de vorba fara a fi intrerupti.
Dupa ce au vorbit despre ceea ce urma sa se intample in cazul in care Printul era prea slabit si
daca acesta murea, usa de la dormitor se deschise si printul iesi patinand in ciorapi. Toti care il
vazusera ramasesera cu gurile cascate.
- Ce bine e sa te dai pe aceste dale. Imi place ca sunt bine lustruite si pot sa patinez mai mult
decat inainte.
- Sire, aveti musafiri.
- Stiu. I-am vazut aseara cum dormeau si mi-au facut pofta de somn ca m-am culcat la loc.
- Sire, permiteti sa raportez. Inca o nava Indoriana a fost distrusa.
- Bravo draga mea, iti multumesc, acum te rog sa ordoni tuturor trupelor sa vina acasa, pentru ca
ne apucam de reconstruit flota, de reparat ce au distrus nemernicii aia.
- Am inteles Sire.
- Nu pleca. Imi place compania ta. Te rog mai stai.
- Buna dimineata Sire.
- Buna dimineatza dragii mei invitati, imi cer scuze de tinuta in care ma aflu.
- Sire, lasati ca nici noi nu suntem imbracati altfel.
- Macar voi aveti ceva pe picioare in afara de ismene si de ciorapi. Eu sunt Printul Albert, ea este
Auriga, noul comandor din flota noastra.
- Sire...
- Lasa ca meriti aceasta distinctie. Voi sunteti?
- Eu sunt Triger, ea este Ana, cei din hangar sunt cei din echipajul meu, adica cei care stau pe
langa nava mai mare din hangar.
- Frumoase nave aveti. Sunt rapide?
- Mai rapide sunt motoarele pe care le conducem in patrule.
- Pot sa incerc si eu unul?
- E recomandat ca cel care conduce astfel de masini sa aiba ceva pregatire. In acest sens o sa va
ajut. Tineti un pic aceasta casca.
- Ce casca grea...
- Pentru mine este prea usoara. Puneti-va casca pe cap.
- Asa?
- Da... sa nu va speriati cand o sa inceapa, lucrul bun este ca o sa invatati totul foarte repede, iar
corpul dumneavoastra o sa fie obisnuit cu asemenea masinarii.
- Aaaaaaa... ce? Atat?
- Da. Asta a fost lectia cea condensata. Daca era sa fie cea lunga... cea lunga dureaza cam 5 ani.
- Cat??? 5 ani??? In cate secunde inveti ceea ce ai trimis in casca?
- Dumneavoastra a-ti invatat in circa 4 secunde. Altii in 10, altii pot invata in 2 secunde, totul
depinde de antrenament si de mintea fiecaruia. Daca vrei sa inveti dar blochezi datele, durerea se
intensifica, dar intervine uitarea care sterge fragmente de date.
- Deci sa inteleg cu cat mai repede cu atat mai bine?
- Da. In cazul invatarii comprimate cu cat mai repede cu atat mai bine.
Dupa cateva ore de alergat cu niste motoare, echivalentul unor motociclete din zilele noastre, dar
fara roti, care zburau cu viteze foarte mari, daca nu erai atent puteai sa cazi de pe ele, rezultatul
constand in rani grave sau chiar moartea celui care incerca sa piloteze acele masinarii.
- Ce misto. Putem sa copiem si noi aceste motoare?
- Da. Dar mai simplu o sa va dau planurile de constructie ca sa puteti face cate doriti.
- Va multumesc. In schimb va ofer planurile portalului si coordonatele noastre pentru ca atunci
cand veti avea nevoie sa ajungeti foarte usor si sa fiti in siguranta oricare ar fi primejdia in care
va aflati.
- Va multumim Sire. Daca imi permiteti as dori sa discut cu dumneavoastra intre patru ochi, daca
se poate.
- Normal ca se poate. Te rog urmeaza-ma.
Dupa cateva minute de mers printre cladiri, cu un drum sinuos si plin de obstacole, ajunsesera la
o casuta simpla cu doua etaje si un subsol racoros. Intrara in casuta si fara sa stea pe ganduri
intrara in subsol, si inchisera usa dupa ei. Se parea ca fusesera urmariti.
- Triger, am fost urmariti? Intreba Printul in soapta.
- Se pare ca da. Se pare ca aveti un tradator in randurile supusilor.
- Cine ar putea fi?
- Oricine ar fi, eu plasez aceasta capcana in caz ca vrea sa intre. Acum daca stati un pic mai
aproape... asa. Triger activa un scut care nu lasa sa treaca undele sonore, puteau vorbi linistiti.
- Printe ce parere ai daca te antrenez un pic? Doar atat cat sa iti mai intaresc organismul, care e
deja slabit de acea otrava?
- Da, as dori, numai ca nu stiu in ce consta acest antrenament.
- O sa porti pe tine niste greutati, care te vor ajuta mai incolo sa te deplasezi cu usurinta sau sa
sari mai mult, sau sa te lupti cu mai multi fara sa-ti fie teama de ceea ce s-ar putea intampla cu
cei cu care te lupti, adica ei nici macar nu o sa te atinga.
- Si cat timp o sa le port?
- Tot timpul. Nici macar nu o sa iti dai seama ca sunt pe tine. Sunt niste haine normale care isi
maresc greutatea singure in functie de cum se comporta organismul tau.
- Si daca vreau sa plusez?
- O sa poti. Vezi ca pe maneca stanga si un pad. Ala nu se poate scoate. De acolo ajustezi
greutatea totala sau partiala, adica in caz ca nu vrei sa creasca greutatea uniform pe tot corpul,
aceasta poate creste numai pe brate sau numai pe picioara. Depinde de fiecare cum se simte in
acea zi.
- Lasa ca mai bine maresc greutatea totala decat partiala.
- Asa am si eu. Greutatea totala e mai importanta, zic eu, pentru picioare, coloana si musculatura.
- Cred ca vine cineva.
Nici nu termina de spus caci capcana asezata de Triger pe scari se detona cu un nor de praf si fum
ca nu puteai sa vezi la doi metri in fata ta. Triger il lua pe Print in spinare ca pe un om ranit si
incepu sa fuga, o lua pe scari si din cateva salturi mai zdravene ajunsese pe casa alaturata. Se uita
un pic in urma sa vada daca il urmareste cineva. Din casa nu iesi nimeni. Triger incepu din nou
sa fuga si sa sara de pe un acoperis pe altul. La un moment
dat se opri brusc il dadu jos pe Print si il verifica daca nu cumva are vreo rana. Acesta nu avea
nici cea mai mica rana, nici macar o julitura, acesta era un semn bun pentru Triger care il scana
pe Print pentru a vedea daca are asupra lui obiecte care sa ii dea de gol locatia. Dupa ce scanarea
lua sfarsit, Triger se uita mirat la ecran.
- Ai gasit ceva?
- Da... ai doar 233 de transmitatoare pe tine. Dintre care 200 sunt Indoriene. Restul sunt ale
voastre.
- CE???
- Stai un pic linistit.
Triger scoase dintr-un buzunar o canistra si o puse in bratele printului.
- Te rog sa o deschizi. Sa nu te sperii de ceea ce o sa iasa.
Printul deschise acel recipient cu grija, iar cand se auzi un fasait firav, din canistra iesira cateva
kilograme de nanobiti special conceputi sa distruga aceste mecanisme de urmarire. Intre timp ca
sa nu stea de pomana, Triger scana toate zonele in care erau acele transmitatoare si pe ecran le
putea vedea cum dispar unul cate unul. Sau mai multe daca acestea erau prea apropiate. Unele
dintre ele nu fusesera scoase pentru ca acei nanobiti nu intrau in organismul persoanei respective,
ci doar in piele sau in haine. Triger remarca aest aspect si imediat facu cateva retusuri si acei
nanoboti urmarira prin corpul printului toate transmitatoarele care mai existau. Astfel dupa vreo
20 de minute de asteptat, toate transmitatoarele fusesera distruse.
- Gata, a-ti scapat. Acum la palat.
- Nu stiu ce sa fac. Indorieni in garda mea?
- Da. Numai ca o sa ii gasim usor.
- Cum?
- Ii scanez pe toti si care are in el asa ceva... la revedere...
- Daca sunt cei pe care nu ii suspectam noi?
- Tot ce se poate. Daca nu ii suspectam si suntem amandoi siguri de asa ceva, atunci vom recurge
la o metoda simpla de aflare a adevarului.
- Ce metoda?
- Unul dintre simbiotii mei poate sa copieze experienta de viata a fiecaruia in care intra.
- Interesant.
- Indorienii sunt puri nu o sa se lase nici macar atinsi de ac, bisturiu sau de simbiot. Acestea fiind
spuse Triger il lua pe Print si incepu din nou sa fuga catre palat. Nici nu facu cativa pasi ca o
nava necunoscuta le lua urma si incepu sa traga dupa ei, Triger sari in strada isi activa patinele si
incepu sa alerge.
- Ana. Vino la coordonatele mele si vezi ce faci cu nava aia.
- Am inteles. Vin in cateva secunde.
Folosind noul modul luat de la ei, Ana, aparu la cativa metri in spatele lui Triger.
- Ana da jos cutia aia!!!
Ana scoate un lansator de rachete, tinti si trase. Prima racheta atinsese tinta fix in motorul
principal. Nava incepu sa coboare si ateriza exact pe un aeroport unde erau trupe gata de lupta,
dar Indorienii aflati la bord se predara fara sa lupte, nici macar nu au schitat vreo tentativa de a se
apara sau ca ar avea vreo bomba ascunsa. Acestia fusesera controlati ca nu cumva sa ascunda
arme, bombe capcana sau altceva de genul acesta.
- Multumesc Ana. Raman dator. Cred ca deja sunt dator vandut.
- Tu ai zis-o, nu eu.
- Si... voi doi...
- La asta ne gandim. Poate, poate...
- Dar tu, zise Ana, am vazut ca te uiti lung dupa Auriga. Ceva, ceva?
- Da, dar nu stiu cum va reactiona lumea. Toti zic ca ar fi bine cu vreo regina sau vreo printesa,
dar daca sufletului meu nu ii place ceea ce vede in persoana respectiva?
- Asta asa este. Macar ai vorbit cu Auriga despre acest subiect?
- Da. Am vorbit cu ea si nici ea nu stie cum va reactiona opinia publica.
- Problema este daca va casatoriti, va trebui sa isi continue munca pe nava, cel putin pana iese la
pensie.
- Pensie?
- Adica pana se retrage.
- Aha. Problema nu este asta, ci ceea ce ar trebui sa fac pentru aceasta populatie care este in
continua crestere.
- Ai vazut turturii din subsol? Ma refer la cei de pe podea. Cand ai aruncat acea galeata pe un
turture din acela, pagubele au fost mici.
- Asa ar trebui sa construim orasele.
- Este de incercat. Nu trebuie sa fie ceva obligatoriu, dar daca se dovedeste a fi un succes
implementarea, ar trebui sa il puneti in aplicare, spuse Ana plina de siguranta.
- Da, asta asa este, spuse Printul.
- Triger ce zici? Ar trebui sau nu sa construiasca orasele sub forma aceea.
- Momentan zic sa ne caram de aici. Eu il iau pe Print, tu alerteaza centrul de comanda.
- Sper sa vii repede si intreg.
- Promit.
Ana facu cateva salturi pe spate si la ultima saritura armura se inalta ca un avion, facand-o pe
Ana sa para ca este o naveta rapida. Triger o urmari cateva secunde, dupa care il lua pe Print, il
lua in spinare, si sari in strada. Aici localnicii il salutara pe Print, iar acesta ii sfatui sa se
adaposteasca, acestia urmara cu totii sfatul printului, si in cateva minute nu mai era nici tipenie
pe strazi. Orasul arata de parca nu mai traia nimeni. Triger incepu din nou sa alerge, parca din ce
in ce mai repede. La un moment dat dintr-un gang se auzi ceva cunoscut “Pentru Imperiu”. Se
duse cu mare bagare de seama, se uita in locul de unde se auzi, si vazu cinci indorieni tinand o
garda imperiala, pe care o bateau. Dupa un timp garda cazu pe dalele prafuite gemand de durere.
Triger il lasa pe Print si activa in jurul acestuia un scut prin care sa nu poata trece proiectilele, si
se facu invizibil. Printul, precaut, se uita cu mare bagare de seama dupa colt sa vada ce se
intampla si cand se uita remarca faptul ca indorienii mureau dar nici macar nu reuseau sa il vada
sau sa il detecteze. Toata echipa de indorieni fusese omorata suficient de repede cat sa nu afle
nimic de la acea persoana pe care o torturau.
- Printe trebuie sa mergem.
- Da...
- Ajutati-ma... nu ma lasati aici...
- Uite mananca asta, o sa te ajute.
Triger ii dadu persoanei o pastila garzii, iar in clipa urmatoare il lua pe print si incepu din nou sa
fuga. Ajunse pe o straduta aflata in apropierea palatului cand au remarcat cateva trupe indoriene.
- Oamenii mei or fi in viata? Se intreba Triger.
- Cred ca sunt, asta daca a ajuns Ana la timp.
- De mine vorbeati?
- Ana...
- Am ajuns prea tarziu. Indorienii au cativa pioni in palat. Le-am comunicat celor de pe navele
noastre sa fie precauti, si s-au refugiat in nave si le-au incuiat.
- Foarte bine au facut, de Auriga stii ceva?
- Nu inca, dar am trimis un droid invizibil dupa ea. Acel droid are misiunea de a o supraveghea.
Daca cumva este de partea lor, o sa stim.
- Triger, Ana... ce este acolo sus? La fereastra de langa coloana a treia din stanga?
- Pare a fi o persoana. Triger tu poti sa vezi mai bine. Activeaza arma cu luneta.
- Pare a fi... o nu... e Auriga, iar la ferestre sunt indorieni care vor sa o captureze. Auriga ma
auzi??? Auriga raspunde...
- Aici Auriga... Triger?...
- Da... sari ca o sa te prindem... noi suntem jos... nu ai cum sa ne vezi...
- Am inteles... sar in 3...2...1...
- A sarit?????
- Ana... trupele de la sol...
Ana isi activa armura la potential maxim si intra intre trupele indoriene. Acestea nu au apucat sa
isi regleze armele, atat de devastator a fost atacul Anei. A trecut precum trece o coasa prin iarba.
Triger isi activa toata armura si toate modulele de care avea nevoie si tasni la nivelul solului,
dupa care urcand la 90 de grade ca sa o prinda pe Auriga. Se intoarse dupa cateva minute cu
Auriga, iar Ana cu medaliile si cu insemnele soldatilor care erau jos.
- Sire... erau prea multi...
- Stiu...si noi am fost atacati de cateva ori. Stii cumva sau suspectezi pe careva de...
- As avea pe cineva, dar nu sunt sigura.
- Bun, acum ca aceasta intrare este asigurata ar trebui sa ajungem in hangar, de acolo putem sa
facem orice.
- Va dati seama ca o sa fie foarte multi droizi pe acolo? Intreba Auriga.
- Eu imi dau seama ca o sa trebuiasca sa ii atrag pe toti si sa ii distrug cat mai repede. Pentru ca
voi sa nu aveti prea mari probleme.
Zis si facut Triger incepu sa mearga mai repede decat ceilalti pentru a ajunge mai repede in
hangar, dar spre surprinderea lui nu erau droizi. Se intoarse ca sa ii ia si pe ceilalti si incerca sa
faca ceva mai ciudat.
- Fiti atenti... Ana scoate-mi te rog capsula 20...
- Am gasit-o.
- In asta avem o targa de doua persoane. Ana vei sta in spate si o sa tii targa din spate, Sire...
Auriga... Ana... va rog sa poftiti in targa... am fost informat gresit e o targa de trei persoane.
Triger incepu sa alerge, iar targa incepu sa se miste ba in stanga ba in dreapta cu miscari bruste.
La un moment dat Auriga era sa cada din targa, dar si-a prins mai bine chinga cu care se legau
persoanele in acea targa.
Neintalnind vreun droid, Triger ii lasa pe ceilalti sa astepte la intrarea in hangar. Dupa o inspectie
rapida a hangarului, Triger ii ascunse pe cei trei intr-o debara, un loc in care nu prea intrau foarte
multe persoane, nici macar droizii nu intrau, din cauza cutiilor care stateau sa cada, numai ca
daca stiai cum sa te strecori printre ele, acea debara devenea cel mai bun loc de ascuns ceva sau
pe cineva.
Triger ca suspicios activa modulul de invizibilitate si incepu sa scaneze, remarca faptul ca erau
urme de persoane, care trecusera de curand prin acea zona. Ana activa si ea modulul de
invizibilitate si incepu si ea sa scaneze, dar scana sunetele infundate care se auzeau.
- Triger... e ceva pe aici... ceva care i-a omorat pe toti, sau pe aproape toti.
- Am remarcat niste urme cam ciudate, dar nu stiu ce sa zic... activeaza scanerul pentru invizibile.
- L-am activat... ups...
- Chiar ca ups... ce e creatura aia?
- Sa ne prefacem ca nu o vedem si sa o capturam?
- Nu as risca. Daca sunt mai multe?
- Asta asa este. Hai sa o omoram acum si sa ii intrebam dupa.
- De acord cu tine... ce s-a auzit?
- Nu ai vrea sa te uiti sau sa stii ce e in spatele tau.
Triger activa motoarele de propulsie, iar creatura se transforma in scrum.
- Acum nu mai e...
- Da... dar am atras atentia celor mai mici...
- Ce sunt astia?
- Repulsarieni... creaturi cameleon, ocupa planete prin devorarea speciilor. Se spune ca dupa ce
mananca din specia respectiva, primesc abilitatile acestora.
- Cam nasol... tinand seama ca...sunt cam multi.
- Nu sunt multi, ti se pare. Ia sa activez ceva...
Triger scoase tunul si il potrivi ca acesta sa faca pagube pe o raza cat mai mare, trase, in cateva
secunde nu mai era nici macar o creatura.
- Si inca ceva... daca le omori regina ei se retrag de pe acea planeta si nu mai revin. Nici macar sa
ridice o piatra, zise Triger.
- Pai eu nu mai vad nimic pe scaner... nici macar vreo urma... parca ar fi intrat in pamant.
- Nu zi de mai multe ori ca poate asa au si facut.
- Uite ceva dupa stalpul ala...
- Ce o fi chestia aia?
- E matca... e moarta...
Triger mai trase cateva focuri ca sa se asigure.
- Acum nu mai e nimeni in calea noastra.
- Sire... puteti iesi. Cu grija... ca... nu vrem sa cada atatea cutii este noi.
- Gata... am reusit... inchide repede usa aia.
Ajunsi in hangar, din nava principala a lui Triger iesi un mecanic.
- Bine a-ti revenit... i-am adapostit pe toti cei care am putut, restul sunt in cealalta.
- Adica...
- I-am salvat pe toti cei care lucrau si pe soldatii care erau pe aici.
- Bravo... afara a fost un adevarat macel...
- Cum asa? Ana?
- Pai sa iti explic, zise Ana, indorienii au venit adusi de un tradator, dupa ei au venit niste
repulsarieni, si uite asa s-au macelarit intre ei.
- Repulsarieni erau? Bine ca nu le-am deschis.
- Cei care aparau palatul?
- Indorienii...
- Am inteles. Trebuie sa intram in sala tronului.
- Ai uitat de droidul care l-ai trimis dupa Auriga? Ala e inca acolosi e inca activ si trimite
imagini.
- Daca el e acolo... atunci cine e cu noi?
- Soldati retineti-o.
- Cine esti? Spune sau o sa mori.
- Sunt Auriga, nu ma mai recunoasteti?
- La cate am vazut astazi nu mai avem incredere in nimeni.
- Bine... sunt sosia ei. Ea a ramas ascunsa in sala tronului, aia nu au cum sa o gaseasca. Ei cred ca
ea a murit cand am sarit atunci de pe geam.
- De ce am impresia ca nu imi spui totul?
- Va jur ca asta e adevarul...
- Mai lipseste sa imi spui ca el nu e printul.
- Pai...
- Asta e chiar culmea... atunci unde e?
- Pai...
- Stai... e in camera lui... hahahahahahahaha...
- Da el este cu Auriga in camera lui. S-ar putea ca servitorii sa fie indorieni.
- Eram sigura, exclama Ana. Asta explica de ce au dormit in camera cu noi si cu printul.
- Am gasit cativa, dar cine stie cati mai sunt.
- Din pacate asa este.
- Cel putin sunt multumit ca am reusit sa ii salvam sosia. Macar o sa mai traiasca un pic.
Cert este ca trebuie sa ii extermin din palat, macar din palat.
Intrati in sala care ducea catre curtea interioara cei patru au avut prezenta de spirit sa intre intr-o
camara a garzilor. Aici, in spatele unor baricade, erau ceilalti trei, Starfire, Debora si Jimmy.
- Ce faceti aici? Somati?
- Vrem sa iesim la pensie si nu stim cum.
- Va spun eu cum, cu un glont in fund si o grenada bine plasata intre voi, zise Ana suparata.
- Erau peste tot, numai Indorieni si niste creaturi care erau aproape invizibile.
- Aproape?
- Da. La trecerea de la o culoare la alta nu se puteau adapta foarte repede, nu aveau aceasi armura
ca noi.
- Si in ciuda acestui avandaj nu a-ti facut nimic?
- Ba da. Toti care au trecut prin curte au fost omorati de noi.
- A-ti plantat turete?
- Da, hahahahahahahaha, nu stiau in care sa traga.
- Ce?
- Fiecare dintre noi comanda cate o tureta. Si trageam cateva focuri si lasam tureta sa se retraga,
si tot asa, iar la usa am pus un laser capcana.
- Din ala albastru?
- Da. Din ala albastru care taie orice. L-am pus in forma de plasa…
- Si le-ati dat plasa, hahahahahahahaha, se amuzasera cu totii copios.
- Ce stiti de palat? Careva inauntru?
- Servitorii si cateva garzi, servitorii sunt cam 10 iar garzile vreo... cred ca vreo 3 sau 4.
- Triger, zise Ana, iti dai seama ca nu mai sunt garzi inauntru si ca s-ar putea sa fie foarte multe
trupe indoriene.
- Imi dau seama, si mai imi dau seama ca daca nu o sa ajungem mai repede inauntru, si sa-l
salvam pe print, acest popor nu o sa mai aibe niciodata rege.
- Cum propui sa facem?
- M-am gandit la o chestie. Luam patru cadavre imbracate diferit. Le plantam cate doua in fiecare
parte a baricadei, si vad ca aveti o debara. In debara vor sta sosiile lor impreuna cu vreo doua
garzi de incredere.
- O sa stam singuri, cine stie in cine putem avea incredere in ziua de azi.
- Atunci, planul se schimba un pic. Eu in sectorul din mijloc, Ana si Debora in stanga, Jimmy si
Starfire in dreapta. Atentie. Daca unul cade, celalalt activeaza siguranta si scutul rosu, si asteptati
sa venim. Cei care merg spre apelul de urgenta trebuie sa isi activeze scutul verde. Tineti minte
ca altfel o sa ne parlim de pomana. Dupa indelungi cautari prin palat, nici macar un soldat
indorian nu fusese gasit, se intalnira cu totii in fata camerei Printului.
- Triger ce facem? Intreba Ana in soapta.
- Asteptati un pic.
Si Triger isi activa casca si scana camera alaturata. Surprinderea lui a fost mare cand a remarcat
ca soldatii se chinuiau sa dechida camera in care era printul, iar cei care stateau, asigurau singura
intrare, usa din lemn masiv, sculptata manual, cu modele florale care ar fi impresionat pana si pe
cel caruia nu i-ar fi placut florile.
Triger activa tunul, il potrivi pentru ca proiectilul sa faca pagubele cele mai mari in camera
alaturata, tinti astfel incat sa omoare cat mai multi indorieni, gasi un unghi, cam incomod, dar era
cel mai bun pe care il putea gasi in acel moment, incarca patru incarcatoare de munitie si
alimenta arma cu patru celule de energie astfel incat sa nu aiba probleme la tragerea unui al
doilea proiectil.
- Triger, stai, daca proiectilul trece prin peretele camerei printului?
- Nu va trece.
Si in clipa urmatoare Triger trase, jumatate din peretele cu usa disparuse intr-un nor de fum, in
acelasi timp cu vreo zece soldati indorieni care au fost in calea proiectilului. Triger incarca din
nou si trase in podeaua din camera printului. Dat fiind faptul ca ei se aflau in camera alaturata, pe
ei nu i-a afectat explozia care avusese loc cu un etaj mai jos. In urma exploziei toata podeaua din
camera printului nu mai era, iar soldatii care reusisera sa supravietuiasca primului proiectil
zaceau acum cu un etaj mai jos cu zeci de aschii si de schije infipte in tot corpul.
- V-am spus ca o sa ma ocup de aceasta... boala.
- Acum sa vedem daca mai traiesc cei care sunt inauntru.
- Asa... unde ziceau aia doi ca e camera aia ascunsa?
- Deasupra.
- Si pasajul secret?
- Nu au zis nimic de pasaj secret, zise Jimmy.
- Ana, te rog sa te uiti la camera de jos, vezi daca sunt asemanari. Debora, te rog sa le alini
suferinta. Starfire, asigura-te ca nici un servitor nu mai traieste. Vreau ca toti servitorii sa moara.
Eu am ceva de verificat. Jimmy vezi ce poti sa gasesti in legatura cu acel pasaj secret, vezi notite,
orice care ne-ar putea ajuta.
Triger iesi prin gaura lasata de proiectil si incepu sa mearga pe acel pervaz. Gasi locul de unde
sarise sosia. Se vedea locul unde statusera ei cand au comunicat cu sosia.
- Triger, zise Jimmy, poti sa vii putin?
- Am venit.
- Triger, camera de jos este identica cu asta, zise Ana.
- Aceste hartii spun ceva de o scara de piatra in afara cladirii.
- Toti au fost lasati in tacere, spuse Debora.
- Nici macar un servitor nu mai este in viata, au ajuns jos in piata, turetele s-au distrat cu ei.
- Urmati-ma.
Triger iesi afara, iar ceilalti il urmara mirati.
- O scara de piatra in afara cladirii. Corect Jimmy?
- Corect.
- Camere suprapuse care au aceleasi obiecte inauntru. Corect Ana?
- Corect.
- Fiti atenti.
Triger apasa o dala, iar camerele avariate fusesera scoase de un exprescargo si duse la casat.
- Asta incerca sa faca de fapt sosia Auriga.
- Dar pasajul?
- Asta este pasajul, iar printul este cu cateva camere mai jos, teoretic. Sau in turnul de deasupra.
Si Triger apasa din nou aceeasi dala, iar langa el aparu o scara din celelalte dale.
- Presupun ca pe aici o sa il gasim pe Print. Sa mergem.
Ajunsi sus, au deschis usa, iar din camera tasni un repulsarian. Ana trase un foc, iar acesta cazu
ca o piatra pe langa toti.
- Sa mai speram ca mai este in viata?
- Da... macar sa speram...
Intrara si remarcara scara elicoidala care ducea in sus. Ajunsi sus au remarcat o usa metalica,
masiva, si mai ales incuiata. Batura la usa de cateva ori, dar nici un raspuns. Triger tipa la cei
care ar fost inauntru ca daca nu deschid usa aceea urma sa fie daramata. Dupa cateva secunde usa
se deschisese. Inauntru era adevaratul Print, iar in fata lui adevarata Auriga.
- Printe, am curatat palatul. Acum soldatii o sa curete mizariile facute de ceilalti si o sa va dam
posibilitatea de a construi droizi. Apropo unde e droidul ala?
- Droid T-2004 raporteaza... am scos din functiune patru repulsarieni si cinci indorieni.
- Adu-mi aminte sa il avansez, dar stai ca se avanseaza singur. Avansare cu un grad cod alfa
254658.
- Avansare... Multumesc pentru avansare domnule. Care este noua misiune?
- Adu sosiile aici.
- Confirmat.
- Sire, imi pare bine sa vad ca esti sanatos. Noi o sa plecam. Dar nu inainte de a va intreba daca
se poate sa intreb ceva.
- Sigur, orice.
- Putem sa copiem harta voastra stelara?
- Sigur.
- Multumim.
Plecara cu totii catre sala tronului. Ajunsi in sala tronului remarcara faptul ca toti cei care erau in
oras venira sa isi vada printul.
- Traiasca Printul.
- Traiasca, traiasca, traiasca.
- Printe, noi trebuie sa plecam. Am lasat planurile generalului dumneavoastra, iar noi o sa
mergem sa vedem daca mai gasim ceva interesant.
- Asa repede?
- Da. Am pus cateva planuri in plus. Sper sa le folositi cum trebuie.
Ana, Triger, si toti ceilalti plecara.
- Triger, dar planurile pe care trebuia sa le luam de la ei?
- Le-am luat tot, am copiat tot ce aveau in baza de date. O sa folosim ceea ce ne intereseaza.
- Dar cand?
- Cat timp a stat droidul langa Auriga, a copiat tot ceea ce a putut, si cum a avut acces la
computerul principal...
- Am inteles. Si avariile noastre?
- Cred ca le-au reparat droizii. Daca nu, o sa mai stam un pic ca sa fie reparate.
Ajunsesera la nava si aceasta era reparata, iar droizii se intorceau in cabinetele lor.
- Bine ca s-au reparat acele stricaciuni. Minore, dar cam multe.
- Si acum sa vedem ce nave mai intalnim.
Urcara in navete si decolara. Ajunsi pe orbita planetei, senzorii de distanta incepura sa dea
semnale de alarma.
- Ce?
- Deja?
- Nu se poate... nici nu iesim bine pe orbita ca tre sa vina nave. Lansati un satelit mic si repede in
partea cealalta a planetei. Flota care se apropia era una Indoriana, pregatita pentru un singur
lucru: Invazie.
- Triger ce facem? Aia de jos nu au aparare, si nici arme suficiente ca sa respinga un atac de o
asemenea anvergura. Uita-te si tu cate nave cu trupe vin. Sa nu mai vorbim de bombardierele
orbitale si de navele roi pe care le-au adus.
- Le lipsesc cateva nave.
- Care?
- Navele cu tun ionic si cele cu tun protonic. Cele cu tun cu protoni pot trage in spatiu fara sa
atinga tinta, dar fasciculul poate fi directionat de catre o alta nava, de orice alta nava spre oricare
alta nava mare, distrugand-o dintr-o singura lovitura.
- Bine ca nu au venit si alea, zise Starfire.
- Singurul avantaj este sistemul defensiv pe care l-am vazut intamplator.
- Ce?
- Da... sistemul defensiv este camuflat foarte bine. Toate tunurile au o raza foarte mare si o putere
de foc destul de mare. Camuflajul este ingenios. Toate tunurile arata exact ca niste case normale.
De aceea nu intelegeam eu de ce unele case nu sunt locuite.
- Buna tactica, dar ce faci daca ei nu sunt pe orbita deasupra orasului?
- Atunci ei au probleme. Probleme foarte mari.
- Si ce facem?
- Stii ca am lasat un droid in urma?
- Da.
- Ala, dupa ce am plecat a inceput constructia a doua cladiri. Un turn defensiv si o fabrica de
droizi, aceasta din urma este camuflata ca o cladire normala.
- Si tunul? Cu laser sau cu fascicul de lumina?
- Cel cu fascicul de lumina, ca sa se poata concentra cateva turnuri pe o singura tinta.
- Si cat mai are de construit?
- Mai are un pic si termina de construit fabrica, si dupa aceea o sa primeasca intariri la
constructie. Bine ca am pus replicatoare de materiale de constructie.
- Re... ce?
- Replicatoare de materiale de constructie. Am gasit in planurile lor replicatoare de mancare. Nu
o sa mai fie nevoie de frigidere, aragaze si alte nebunii. Programam replicatorul si acesta
genereaza mancarea. Totul consta in atomi si in molecule. Cred ca asa functioneaza. Dar
revenind la subiect, am modificat replicatorul sa genereze si materiale de constructie asa ca o sa
se construiasca droizi si tunuri. Droizii o sa ia bucati prefabricate si o sa le puna exact unde
trebuie. Cu cat mai multi droizi cu atat mai bine. Cand se activeaza fabrica de droizi aceasta are
in program vreo cateva milioane de tunuri de construit, dar la numarul de droizi, are de facut doar
vreo patru. Cand se termina de construit turnurile, droizii nu vor fi distrusi, acestia trebuie sa
intretina turnurile. Daca un tun este distrus, acestia trebuie sa il construiasca, sau sa construiasca
doua, depinde de relief daca se schimba sau nu.
- A inceput atacul. Navele roi intra in atmosfera, urmate de cele de transport. Bombardierele au
ramas pe orbita.
- Acum atacam noi. Atacam toate navele de aparare, le distrugem, si distrugem si tunurile de
aparare pe care le au navele alea asupra lor. Tot ce trage trebuie distrus, in afara de noi.
- LA ATAC!!!
Atacul celor doua nave ale lui Triger si a Anei, veni atat de brusc, incat bombardierele nici nu
avura timp sa dea alarma pentru navetele de aparare. Cele cinci bombardiere nu mai puteau sa
traga, sa lanseze navete sau sa se miste. Triger dadu ordinul ca toate bombardierele sa fie
distruse, dar se razgandi si trimise armate de droizi care sa ii nimiceasca pe cei care erau la bord.
In circa jumatate de ora bombardierele erau sub controlul lui Triger, dar navele de transport
ajunsesera deja in atmosfera, aterizasera si descarcau trupele si regimentele de blindate. Singura
problema a orasului era ca turnurile de aparare care fusesera terminate erau tocmai in mijlocul
orasului, nu la periferie ca sa mai apere si marginea orasului. Ana remarca acest lucru si trimise
un ordin catre fabrica sa grabeasca cu 5% productia, acest lucru find posibil in urma ultimelor
imbunatatiri gasite in arhivele luat de catre Triger din baza de date a celor de pe planeta, astfel
lucrarile la turnurile care urmau sa fie facute in centru fusesera sistate si se dadu drumul la
constructia a trei tunuri in regim de urgenta la periferia orasului.
Acestea trei fusesera terminate inainte ca trupele Indoriene sa fie gata de lupta, dupa terminarea
acestora se relua constructia turnurilor dar in directia celor care fusesera construite la periferie,
astfel incat fiecare turn sa fie inconjurat de alte sase turnuri.
Triger, vazand cate trupe au lansat Indorienii in atac, lua o decizie care ii uimii pe toti.
- Toate bombardierele sa traga in navele care sunt in atmosfera. Faceti calculele de viteza,
traiectorie si trageti. Nimic nu trebuie sa ramana in aer.
Toate bombardierele trageau un baraj de proiectile care incepu sa faca victime, la sol jumatate
din trupe fusesera distruse, iar in aer nu mai era nici macar o nava, nici macar o nava nu avusese
timp sa se fereasca. Sau sa riposteze in vreun fel.
- Ce trupe au mai ramas?
- 5674664 soldati si 4434 unitati blindate, raspunse Nanos prompt.
- Sa se construiasca turnuri in continuare, aranjamentul care este deja in sistem.
Imbunatatiri mai sunt?
- Doar la armura.
- Sa se construiasca inca cinci droizi si sa inceapa imbunatatirile, si sa participe si ei la
constructii.
- Fabrica a fost reprogramata, zise Ana.
- Cate turnuri pot fi facute la periferie pastrand aranjamentul?
- Inca patru in aranjamentul initial.
- Sa fie facute de trei dintre droizii noi. Inca o idee. Zone tampon intre fabrica si turnuri. Zone in
care sa fie aduse piesele pentru turnuri.
- Buna idee, doi droizi deja construiesc un tunel prin care sa duca acele piese catre zonele de
distributie.
- Costructia Turnurilor si a cladirilor de orice fel marita cu 50%, anunta din nou Nanos.
- Daca nu zicea, noi nu credeam ca functioneaza, zise Starfire sarcastic.
Turnurile de la periferie fusesera construite, dar aparea o problema pe care o neglijasera. Orasul
nu oferea suficienta energie pentru un numar asa mare de turnuri, astfel au fost construite in
anumite locuri centrale eoliene, in alte zone hidrocentrale, care sa nu dauneze mediului
inconjurator, in alte zone erau centrale termale, acestea preluau caldura produsa de magma si o
transformau in energie, alte centrale utilizau gazele naturale care ieseau din sol, acestea nu erau
arse, ci eliberate in stare naturala exact ca si cum nu ar fi fost acolo. Si astfel, cu centrale noi de
energie, turnurile urmatoare au fost construite la timp pentru a apara cat de cat orasul.
Trupele Indoriene inaintau incet dar sigur, omorand tot ceea ce le iesea in fata. Vazand acestea,
Triger urca in naveta lui si se duse sa mai reduca din armata Indoriana. Ana, vazand ca Triger
pleaca, sari si ea intr-o naveta si il urma, fiind la randul ei urmata de cealalta nava, de nava mare
a lor.
Cele trei nave ajunsesera la periferie si pluteau in aer asteptand trupele indoriene, cand din senin
aparu in fata lor o nava mare de tip roi, dar care nu parea sa fie indoriana.
- Identificati-va.
- Sunt Triger, Comandantul acestei mici flote. Voi cine sunteti?
In clipa urmatoare se activa si semnalul video.
- Sunt capitanul Aruro, din flota indoriana. Cine sunteti voi si ce cautati aici?
- Dupa cum am spus mai devreme...
- Da ai spus ca esti Triger si alte chestii, rasa si ce cautati aici?
- Acum sunt suparat. Nu vrei sa ma vezi nervos, asa ca taci si asculta. Ti-am luat bombardierele,
si ceva trupe de la sol, si din cate vad restul de nave. O nava roi ca a ta mi-ar folosi, dar de data
asta iti ofer o varianta, tot ceea ce e la sol si nu poate fi luat de nava ta, va fi distrus. O sa plecati
si nu o sa mai atacati nici macar o data acest sistem solar.
- Cine esti tu de ne dai ordine?
- Eu sunt cel care a reusit sa dezarmeze una dintre lunile voastre defensive. Cum se numea
capitanul? Parca Maar’Toolf si era al patrulea comandant al flotei voastre.
- Eu sunt al treilea...
- Se pare ca sunteti pe lista mea neagra... pe Maar’Toolf l-am omorat destul de usor. Pe tine la
fel... ma intreb ce ar trebui sa fac ca sa ii gasesc si pe restul.
- Va trebui sa treci de mine mai intai.
- Nu stiu daca a-ti reusit sa mai recuperati date din zona in care a fost distrusa nava lui
Maar’Toolf dar iti spun eu... tunul cu care am tras era o varianta mai mica a ceea ce am pus pe
aceasta nava. Si acum sa vedem cum se comporta o nava mare dupa ce este lovita de acest tun.
Triger activa tunul, acesta iesi undeva sub nava lui, cu aceeasi lumina albastra. Se
incarca, dar Triger nu trase.. astepta ca ei sa traga primii. Toate trupele indoriene se
oprira, nici macar o trupa nu mai inainta.
- De ce nu tragi? Triger... pui de om...
- Pentru ca v-am oferit o sansa sa mai traiti. Daca nu profitati, asta este.
- Nu o sa acceptam asa ceva. Toate navele sa atace... toate trupele la atac.
- Imi pare rau.
Triger trase, din tun zburara vreo cinci proiectile, trei lovira usile hangarelor, defectandu-le, iar
celelalte lovira nava in plin, intrand prin fuselaj de parca nici macar nu ar fi fost acolo. Acele
proiectile trecura prin nava pana au ajuns la locul unde trebuiau sa fie detonate, acestea se oprira
si explodara, rupand nava in doua, distrugand toate sistemele de propulsie sau de plutire in
atmosfera. Ceea ce mai ramasese din nava se prabusi intr-un lac din apropiere. Armata de la sol
incepu sa se miste din nou, dar ajungand la periferia orasului, se confruntara cu turnurile
construite de droizii lui Triger. Spre surprinderea trupelor, droizii incepura sa construiasca si in
vecinatatea orasului, iar in circa trei ore de asediu al orasului, toata armata indoriana era
inconjurata de aceste turnuri care trageau in tot ceea ce nu era droid sau trupa aliata. In circa opt
ore de la inceperea bataliei jumatate din efectivul initial era deja mort sau dezafectat. Indorienii
dadura un ultim atac asupra orasului, dar in timpul atacului, droizii au reusit sa construiasca inca
trei turnuri, exact in zona in care fusesera soldatii, astfel ca la retragerea armatei indoriene,
turnurile au terminat ceea ce nu reusisera sa faca turnurile de la periferie.
Per total lupta durase noua ore si jumatate, in care nici macar un turn nu fusese distrus
sau avariat grav.
- Bine ca s-a terminat cu bine, zise Triger, mutumit de rezultatele date de turnuri.
- Triger...
- Da Ana...
- Mergem… sa mai cautam tehnologie?
- Un moment... gata... am lasat un „viermisor” in baza de date a lor, ca orice imbunatatire sa fie
trimisa si la noi, in plus am legat fabrica la sistemul lor defensiv, am conectat si turnurile la
sistemul lor defensiv. Gata... am conectat totul la computerul lor principal, fabrica e singura care
are autonomia de transmiterea de date. Daca dispare conexiunea toate celelalte cladiri se
autodistrug.
- Nasol pentru ei, sper ca stiu acest lucru.
- Da... le-am lasat un mesaj... si oricum in jurul fabricii sunt de trei ori mai multe tunuri, pentru
siguranta.
Navele Anei se conectara ca inainte si formara una singura. Intre timp nava lui Triger se adapta la
nava Anei si se conecta si aceasta. Astfel incat din trei nave ramasese doar una. Stabilira curs
catre cel mai apropiat sistem solar pentru a petrece o mica vacanta departe de orice alt conflict, si
intrara cu totii in camerele de dormit, iar armurile in lacasurile special amenajate.
Dupa circa trei saptamani, computerul de bord incepu secventa de trezire a echipajului, mai intai
pe Triger, dupa care intr-o ordine aleatoare restul echipajului. El iesi din camera de somn si se
duse la toaleta, isi facu toaleta de dimineata si se gandi ca un dus nu ar strica. Intra in dus, isi facu
un dus care dura circa o ora, timp in care s-a si relaxat, s-a si pregatit pentru ceea ce urma sa vina.
Iesind de sub dus remarca usa deschisa la toaleta. Activa armura si astepta calm ca aceasta sa
vina. Armura veni, cu modulul de invizibilitate activat, si Triger intra in aceasta fara prea mari
probleme. Scana rapid toata nava si nu gasi organisme sau obiecte noi in sau pe nava. Respira
usurat, activa modulul de invizibilitate si iesi din toaleta. Mergand pe un coridor, verificand din
cand in cand legaturile unor cabluri care atarnau pe perete, avu impresia ca il urmareste ceva sau
cineva. Se intoarse sa vada cine este, si cand se uita mai atent remarca faptul ca unul dintre
simbioti iesise din corpul lui ca sa evolueze. Evolutia acestuia se petrecuse destul de repede, dar
Triger, plin de incredere, se opri si se intoarse catre simbiot.
Acesta nu mai avea dimensiunile reduse care le avea inainte, ci era o creatura de dimensiuni
mari, mai inalta decat Triger sau decat Starfire, in loc de degete avea o singura gheara care era
mai mare decat o sabie si cu mult mai ascutita. Creatura arata foarte bine, asta daca aveai nevoie
de un criminal care sa se poata ascunde cu foarte mare usurinta.
- Imi pare bine ca ai reusit sa evoluezi.
- Sssefule... iti multumesssc... numai ca evolutia mea nu ma va impiedica sa te ajut in
continuare...
- Cum asa?
- Sssefule nu te misssca.
- Bine...
Simbiotul sari pe Triger si intra in acesta. Ocupandu-si locul pe care il avuse pana atunci.
- Ai reusit?
- Da. M-am conectat exact unde am fost inainte. Sunt eu… Z sau Zod.
- Incantat de cunostinta, zise Triger razand impreuna cu simbiotul. Dar cum ai reusit sa evoluezi
dar sa ramai un simbiot?
- Foarte mult antrenament si multe lectii de viata luate de la tine.
- Heheee...
- Chestia mai ciudata este ca pot sa mai evoluez, dar nu stiu cum ma vor afecta aceste evolutii.
- Hai sa le luam una cate una, sa vedem cum poti sa evoluezi.
- Asta ar dura foarte mult.
- Aha... Atunci... imbunatateste-ti abilitatile primare, oricat de mult ar dura.
- La asta m-am gandit si eu. Dar nu stiu cu ce sa incep.
- Poti incepe cu agilitatea sau dexteritatea. Ca sa te misti mai repede si fara sa fii auzit, sau sa te
feresti de eventualele proiectile care vin spre tine.
- Asa o sa fac, dupa care daca nu ai nimic impotriva o sa imi maresc puterea de concentrare si
puterea fizica, dar si rezistenta la diversi factori, cum ar fi focul, otravi, si alte chestii.
- Buna ideea... imi place.
- Ar mai fi ceva. Mai este un simbiot care mai are un pic si evolueaza... cred ca daca te
antrenezi un pic, ar evolua si el.
- Buna idee, tot imi trebuia ceva miscare.
Triger se indrepta cu pasi grabiti catre sala de antrenamente. Acolo remarca faptul ca indicatorul
numarului de persoane varia foarte mult. Nu daduse importanta acestui mic amanunt si intrase in
camera de antrenamente. Isi activa modulul de invizibilitate si incepu sa exploreze harta din acea
zi. Remarca faptul ca erau doua tabere, Starfire, Debora, Ana si Jimmy pe de o parte si vreo 20
de droizi de lupta pe de alta. Lupta parea sa fie in favoarea droizilor, numai ca cei patru luptau
foarte bine in echipa, iar numarul de droizi trebuia sa fie constant. La un moment dat ramasesera
fara munitie, dar generatorul de droizi se strica si incepu sa creeze droizi de parca era o masina
de plantat porumb.
Triger astepta sa vada ce se intampla, dupa care se gandi ca ar trebui sa actioneze.
- Ana, retragetiva dupa dealul din spate, acum.
- Retragereaaa...
Triger arunca doua grenade sonice, care creau unde de soc suficient de puternice incat sa distruga
si cateva tancuri. Prima grenada ateriza intre droizi, iar acestia fusesera secerati ca niste spice de
greau secerate de catre o coasa bine ascutita, iar cea de-a doua grenada, cazuse fix langa
generatorul de droizi, care dupa ce detonarea grenadei se sparse de parca ar fi fost facut din
confetii.
- Cine a distrus ala?
- Da... parca nu mai aveam munitie...
- Oficial a-ti fi fost decedati...
- Triger... dar... cand... cum...
- Simplu... trebuia sa ma antrenez si... daca tot a-ti avut probleme am profitat de ei cu noile
bombe sonice, inca le mai testez, dar se pare ca ultimile rezultate au fost suficient de
confingatoare. Si in plus un simbiot de-al meu trebuie sa evolueze si ii trebuie experienta, asa ca
am intervenit. Acum ca poate sa evolueze o sa va las sa va antrenati in continuare. Ne vedem mai
tarziu.
- Pa...
- Salut...
- MULTUMIM, spusera toti in cor.
- Aveti grija data viitoare si... sa va fie de bine.
Triger se duse cu pasi grabiti catre cabina sa, unde simbiotul iesi si se agata de tavan. Dupa ceva
timp acesta forma un cocon si transformarea lui incepu. Triger se intinse in pat ca sa se
odihneasca ca dupa o zi obositoare de patrulat si de inspectii, dar cand sa adoarma din cocon iesi
simbiotul. Simbiotul era inconjurat de o lumina albastra, un albastru combinat cu nuante de bleu
si de alb, aceasta combinatie de culori dadea un efect de submersie, iti dadea senzatia ca te afli
langa o piscina acoperita.
- Bravo...
- Tu... te cunosc... Triger...
- Da. Tu ai un alt nume?
- Nu imi aduc aminte. Parca... Zero... parca asta era numele meu...
- Zero... bine ai revenit...
- Problema este ca sunt prea slabit nu stiu cat o sa pot sa rezist fara gazda.
- Inainte de a evolua eu eram gazda ta. Daca doresti ca eu sa fiu gazda ta in continuare atunci esti
bine venit, daca vrei alta gazda eu iti urez mult succes.
- Nu te superi daca aleg alta gazda?
- Nu. De ce m-as supara? Ma bucur ca am reusit sa te fac sa evoluezi, asta conteaza… sa fie
toti fericiti.
Dupa ce medita cateva secunde simbiotul spuse
- Din pacate nu am gasit nici macar o gazda care sa poata sa ma tina. Asa ca o sa raman in corpul
tau.
- Poti sa intrii cand doresti.
- Multumesc.
- De asemenea poti sa iesi cand doresti.
- Nu inteleg.
- Daca vrei sa te mai plimbi de unul singur prin nava, sau prin alta parte, poti sa te plimbi si
singur nu numai cu mine.
- Am inteles, iti multumesc, dar o sa ma rezum la a sta la… „caldurica”.
- Cum doresti.
Simbiotul intra in Triger fara prea mari probleme, se conecta la sistemul nervos si comunica doar
cand era necesar. Aceasta adaptare, gazda – simbiot, dura cam doua ore, dar dupa circa 30 de
minute de la interconectare, nava se zgaltai din toate incheieturile.
- Ce o fi fost asta? Zod ai vreo veste?
- Da... am fost atacati si aruncati spre o gaura neagra de clasa IV.
- Cam nasol. Ce se va intampla cu noi?
- In cel mai rau caz nava va fi distrusa, fiecare membru al echipajului aruncat pe cate o planeta
din univers, cei care au simbioti ii pastreaza indiferent de clasa gaurii negre.
- Si daca trebuie sa mai astept cateva ore??? Si cu armurile???
- Armurile vor pierde toata energia... vor fi... inutilizabile... iar la partea cu simbiotul care de
abia s-a conectat... el este conectat, trebuie sa isi faca ultimile verificari. Asa ca nu o sa fie scos
din tine la trecerea prin gaura neagra. Problema este in ce timp ne va arunca si in ce
dimensiune.
- Atunci...
- Daca te misti, el nu o sa poata sa verifice conexiunea.
- Nasol. Ana ma auzi?
- Da Triger.
- Activeaza modulul auxiliar de putere. Cel pe dinam. O sa ai nevoie.
- Am inteles. Ceilalti care au armuri?
- Toti sa isi activeze acest modul. Coordonatele la care o sa ne intalnim sunt ziua luna si anul in
care aceasta nava a fost construita. Aceasta informatie se poate gasi in arhiva fiecarei armuri. Cu
un cod unic pentru fiecare membru in parte. Cei care ajung primii trebuie sa activeze baliza
neagra de pe nava. Stie computerul ce este acea baliza. Va urez mult succes tuturor. Aceasta a
fost ultima transmisie din aceasta dimensiune. Mesaj, de la capitanul vostru Triger, terminat.
Nava se apropia din ce in ce mai mult de acel punct in care existenta oricarui lucru lua sfarsit.
Asta din punctul de vedere al unora, pentru ca savantii erau impartiti, unii ziceau ca aceste gauri
negre sunt de fapt niste „aspiratoare de materie”, iar altii ca sunt niste porti catre colturi
indepartate din univers, altii ca ar fi folosite drept surse de energie de catre rasele foarte
dezvoltate de extraterestrii.
Aceasta gaura neagra, in particular, avea sa imprastie echipajul in tot universul cunoscut si
necunoscut. Problema nu era de unde ajungeai, ci cat de repede reuseai sa te adapostesti pana
cand armura se putea conecta din nou la surse externe de energie. In scurt timp nava incepu sa se
farame, iar echipajul incepu sa fie imprastiat in diverse sisteme solare din diverse galaxii prin tot
universul.
In timp ce Ana fusese aruncata pe o planeta pe care nu era nimic altceva decat o jungla imensa,
Triger nimeri pe o planeta insorita. Insorita de vreo 5 sori, fiecare avea lumina lui si nici macar
nu exista vreo planeta in apropiere care sa faca vreo eclipsa sau macar sa acopere cativa sori.
Jimmy nimeri pe o planeta semidesertica, similara cu cea pe care nimerise Triger, dar diferenta
era ca aceasta era locuita. Cei care populau acea planeta nu prea agreau intrusii, asa ca regimul nu
era tocmai ospitalier.
Debora nimeri pe o planeta care era acoperita cu gaz. Acea planeta era o planeta gigantica daca o
priveai din spatiu, dar daca incercai sa aterizezi constatai faptul ca avea o atractie gravitationala
foarte mare. Cu toate acestea, armura pe care o avea Debora rezista la presiunea exercitata de
toata masa aceea de gaz. Starfire, dintre toti, fusese cel mai norocos, nimeri intr-un sistem solar
situat in vecinatatea celui in care trebuiau sa ajunga cu totii.
Triger incepu sa pompeze energie in armura, astfel incat sa poata sa se deplaseze mai repede ori
de cate ori ii cerea situatia. Remarca faptul ca desi erau atatia sori, atmosfera
nu era asa de incinsa. Acest fapt se putea datora faptului ca acesti sori erau cam departe de
planeta pe care se afla el. Imediat dupa ce un minimum de energie a fost atins, Triger activa
celulele de captare a energiei solare. Spre surprinderea lui, doar o parte din celule umpleau
rezervoarele, iar rata de umplere era destul de mica. Asa ca astepta pana cand rezervorul era
umplut pe sfert si isi activa si modulele de captare a energiei eoliele. Triger incepu sa zboare cu
ajutorul armurii, iar modulele eoliene luau energie de vreo 40 de ori mai repede decat cele solare,
astfel incat dupa cateva minute de zbor, Triger, dezactiva modulele solare. Dupa ce zburase si
scanase circa 1/8 din suprafata planetei, el ajunse la o constructie care parea sa fie o asezare
umana. Unul dintre simbiotii pe care ii avea Triger incepu sa dea informatii despre acest loc.
Era un sat cremionic. In acest sat traiau numai sclavii si muncitorii care ii serveau pe posesorii de
simbioti, numai ca acestia aveau un rege care stapanea cateva sisteme solare. Acesta la randul lui
avea soldati, care aveau si ei simbioti. Din ceea ce prezenta simbiotul, rezulta ca existau doua
clase de simbioti, cea care ii domina pe toti ceilalti, si una care incerca sa ii ajute pe toti ceilalti,
din care facea parte si simbiotul pe care il avea Triger.
Triger incerca sa deschida usa aceea care parea sa fie facuta din lemn masiv (numai ca pe o
planeta desertica nu prea mai gasesti lemn), vazu cum trece ceva pe langa el. Se uita inapoi si nu
vazu nimic. Cand sa se uite in sus se trezi bombardat cu pietre de toate marimile.
- Heeei, ce aveti? Nu va e bine?
- Asnciieiffsdfasdjf...
- Ce???
- Asnciieiffsdfasdjf...
- Nici eu nu inteleg ce ziceti.
In clipa urmatoare portile se deschisera si aparu o persoana care parea sa fie seful acelui trib sau
capetenia acelor persoane care erau in acel oras. Triger facu o plecaciune, iar capetenia facu
acelasi lucru. Triger incerca sa ii descrie pe nisip cum ajunsese el acolo. Batranul il urmari si
adauga, la fiecare semn, denumirea acestuia in limba lor. Astfel ca in cateva clipe armura lui
Triger incepu sa traduca ceea ce ziceau localnicii. Dandu-si seama de acest lucru, Triger il ruga
pe batran sa ii arate si sa denumeasca fiecare obiect pe care il arata. Astfel pana la lasarea noptii
armura invatase acea limba si o putea traduce in ambele sensuri (de la Triger la sateni si invers).
El inoptase la ei urmand ca de dimineata sa plece sa caute un mijloc prin care sa poata pleca de
pe acea planeta. Dimineata, cand se trezi, remarca faptul ca nu mai erau satenii, ci doar o tanara
care statea langa el. El politicos i se adresa
- Te rog sa imi spui, daca poti, unde sunt ceilalti?
- La munca. Si eu trebuie sa ajung acolo... Acum pot sa ajung. Daca vi cu mine o sa vezi unde
muncim.
Triger o urma prin desert pana la un munte care era sapat pentu a obtine niste minerale. Aceste
minerale erau colectate pentru „regele” lor. Daca nu se supuneau, acestia urmau sa fie asupriti si
obligati sa munceasca.
- A venit regele. Trebuie sa ma scuzi eu ma duc la munca.
- Bine...
Nici nu se despartisera bine, ca doi dintre soldatii care ii supravegheau pe muncitori venisera
langa el cu armele atintite catre Triger.
- Daca nu te supui, te vom omori.
- E na?
In clipa urmatoare, doua module de copiere tasnira catre armele celor doi, le insfacara, le copiara
si le aruncara pe jos de parca erau niste gunoaie. Imbunatatirile in domeniul armurii si a armelor
se facura imediat, astfel incat Triger zambi si se adresa celor doi.
- De data asta va las sa ma duceti la... regele vostru.
- Misca… sclavule.
- Hmmm. Numele meu este Triger. Daca ma mai faci sclav inca o data, o sa iti fac trei gauri in
cap.
- Am inteles. Misca… Triger.
Dupa inca vreo doua ore de mers ajunsera la nava care il adapostea pe rege. Aceasta era cam de
doua ori mai mare decat nava pe care o avusese Triger. Ajunsi in camera tronului unul dintre
soldati il obliga pe Triger sa stea in genunchi, iar acesta se conformase, deoarece trebuia sa vada
despre cine era vorba.
Cand aparu regele, toti facura plecaciuni.
- Cine esti? Intreba regele plin de „fumuri”.
- Majestate, ma numesc Triger, nu sunt de prin aceste parti. Si vroiam, daca se poate, sa fiu
angajatul dumneavoastra pentru o perioada scurta de timp.
- Ce politicos este, putem sa il pastram? Intreba o voce feminina.
- Ea este soarele meu, zice regele. Acum vei fi angajatul meu. Sa vedem de ce esti in stare.
Diseara in arena te vei lupta cu cinci garzi si cu cinci generali capturati de catre fortele mele.
- Prea bine stapane. Cum ai dori sa ii omor?
- Pe primii cinci cu acest cutit, iar pe ceilalti cinci nici cadavrul sa nu ramana, asta daca te crezi
in stare.
- Stapane... Stapana... contati pe mine, zise Triger facand doua plecaciuni.
Veni seara, dar cum sa fie seara, cand afara era lumina tot timpul. Nava regelui simula secventa
noapte-zi si astfel Triger ramasese inca o data uimit de cat de avansata era aceasta rasa
extraterestra. Ajuns in arena, primi cutitul regelui si doua grenade.
- Sire, pentru tine si frumoasa ta nevasta, dedic primele cinci victime.
Cum „jocul” acela se juca cu fiecare pentru el, Triger nu avusese prea multe dificultati in a ii
secera pe ceilalti concurenti. Triger se prezenta in fata regelui pentru cateva secunde cu toate cale
cinci capete taiate cu acelasi cutit, dupa care se facu nevazut. Cu ajutorul a catorva camere de
filmat ascunse, spectatorii puteau urmari cum Triger ii vaneaza pe cei cinci generali. Triger
activa o grenada si facu imediat o capcana intr-o coliba astupata de stuf, dupa care iesi si mai
puse o capcana cu cea de-a doua grenada intre doua cladiri amplasate in fata colibei.
Doi dintre generali se cunosteau si decisesera sa intre in coliba, deoarece nimeni nu s-ar fi gandit
ca sa caute tocmai acolo. Nici nu au intrat bine ca Triger ii obliga sa intre mai repede. De abia
dupa ce au intrat inauntru si-au dat seama de ce greseala facusera.
Grenada se detona, iar cei doi generali fusesera pulerizati de explozie.
- Acest tanar promite foarte mult. Nu-i asa draga?
- Asa este draga mea. Pana acum s-a tinut de cuvant si asta conteaza foarte mult. Capitane, te rog,
dupa ce se termina lupta, adu-l la mine.
- Prea bine maria ta.
Cea de-a doua grenada se detona pulverizand inca doi generali. Problema era ca ramasese un
general in viata. Triger trecu pe modul invizibil si incepu sa caute solutii. Gasi intr-o casa o
butelie cu gaz si cateva lampi cu o substanta asemanatoare cu petrolul. Problema era ca ii trebuia
un detonator. Cauta cadavrele celor pe care ii decapitase si gasi cateva bombe cu fum si cateva
semnale luminoase. Lega toate acestea intre ele, si in mijloc butelia cu gaz. Arunca acea
combinatie spre general, acesta trase si tot ceea ce era sub presiune exploda cu o forta atat de
mare incat acesta fusese pulverizat, iar ramasitele acelui proiectil daramasera cativa copaci
artificiali.
- Capitane... stii ce sa faci...
- Da majestate.
- Ce l-ai pus sa faca?
- Draga, pe acest individ il vreau in garda ta personala. Sa te poti deplasa fara prea mari probleme
prin sistem.
- Cat esti de dulce dragul meu. Iti multumesc, zise regina.
- Si eu iti multumesc pentru sprijinul acordat, adauga regele.
Triger se intalni cu regele care ii comunica acest lucru. Aparu si regina care il chema si ii spuse
cum o va servi pe ea. Pricipalul lucru era sa nu se apropie nimeni prea mult de ea si pe plan
secundar viata celorlalti si a lui. Cum Triger nu prea lua ordine dadu din cap in semn de aprobare
si o urma pe regina. Ea urmand sa plece cu propria nava catre o planeta cucerita recent, pentru a
cunoaste cateva persoane si pentru a intari pozitia lor in acea zona. Pe drum insa fusesera atacati.
- Cine ne ataca?
- Sunt nave de atac asemanatoare cu cele pe care le aveti in hangare.
- Asta stiu, zise regina. Spune-mi ceva ce nu stiu.
- S-ar putea sa fie ale sotului, zise Triger cu o voce calma.
- Nu te cred. Trageti cu tot ce aveti in acele doua nave.
- Nu m-ar mira sa fie iluzii ca noi sa tragem cu TOT ce avem, si dupa aceea sa apara adevaratele
nave, adauga Triger pe acelasi ton.
- Daca esti asa de destept de ce nu faci ceva?
- Bine... daca vreti dumneavoastra... Inchideti miezul, inversati polaritatea si deschideti miezul.
Navele acelea disparura, dar nu mai aveau energie decat pentru motoare. Triger scana sistemul si
indeparta placuta care crease probleme, schimband-o cu una noua.
- Repetati procesul.
- Motoarele si-au revenit, armele sunt din nou la capacitate maxima, radarul functioneaza din nou
si scutul este operational pe deplin.
- Ai avut dreptate. Iti multumesc.
- Nu e nevoie sa imi multumiti acum. Multumiti-mi cand ajungem pe planeta.
- Prea bine.
- Vin doua nave mari. Curs de interceptie. Ne vor intercepta in cateva minute.
- Sa ne pregatim, zise Triger. Vreau ca aici sa arate ca si cum am fi trecut printr-o batalie, firele
sa atarne, luminile sa palpaie, alarma sa fie data peste tot, garzile sa fie ascunse, adica sa nu poata
fi detectate cu nimic. Majestate va trebui sa fiti fardata astfel incat sa pareti moarta, credeti ca se
poate?
- Orice se poate. Ce mai asteptati urmatii ordinele.
Dupa doua ore de asteptare in deriva, cele doua nave aparura.
- Receptie... ma aude cineva?
- Cine este? Echipa de salvare? Aici nava prezidentiala a reginei acestui sistem. Am fost atacati
de foarte multe nave provenite de pe o planeta pe care o considerasem nelocuita. Nu mai avem
motoare, arme si de abia mai traim.
- Regina este in viata?
- De abia... sper...
- Verifica.
- Nu mai este... a murit... va rugam mai suntem vreo trei ramasi in viata, suntem grav raniti... va
rugam sa ne luati si pe noi.
- Imi pare rau ordinele mele sunt sa va elimin.
- Foc de voie...
Nava lui Triger trase cu toate rachetele si cu toate laserele si reusi sa distruga celelalte doua nave.
- Inca o data iti multumesc ca ne-ai salvat.
- Asta este... sa mergem...
Ajunsi pe planeta, Triger verifica coordonatele cu cele ale locului de intalnire. Distanta incepuse
sa se mai miscoreze, dar nu prea mult.
- Triger… in acest moment poti avea ceea ce iti doresti.
- Orice?
- Da... orice...
- As vrea sa pot sa imi fac o nava si sa plec catre casa.
- Foarte bine. Aceasta cutie va fi garantia a ceea ce ti-ai dorit.
- Multumesc majestate.
- Cum ai ajuns pe acea planeta? Ca nu pari a fi din acest sistem.
- Majestate, cum sa va povestesc... noi... eram pe o nava... am fost capitan... si cat timp am fost in
stare de somn, am fost atacati si aruncati intr-o gaura neagra, se pare ca acea gaura neagra ne-a
aruncat in diverse colturi ale universului. Si daca va uitati aici puteti sa vedeti cam cat mai este
de mers catre locul de intalnire. Dar la ce bun daca nu o sa mai intalnesc pe nimeni din fostul
echipaj.
- O sa ii revezi. Mai ales pe cei care te-au atacat.
- Asta dupa ce ii adun pe toti cei din echipaj.
In alt colt al universului, Ana incerca sa faca rost de ceva energie, dar nu prea avea cum. Dintr-o
data simti o briza si isi activa modulele eoliene si energia incepu sa creasca, usor dar sigur. Cand
toate celulele fusesera umplute, Ana incepu sa caute forme de civilizatie, dar in scurt timp isi
dadu seama ca nu erau alte forme de viata in afara de cateva pasari sau de cateva reptile.
Isi reumplu celulele de energie si incerca sa iasa din atmosfera. Din cauza atmosferei care era
plina de umezeala, Ana nu avusese prea mari dificultati in a iesi pe orbita doar cu armura. Trecu
pe modulele solare si cauta sa ajunga pe o alta orbita cat mai repede cu putinta. Ceilalti reusisera
sa gaseasca nave cu care sa ajunga la acele coordonate.Triger isi facu rost de o nava, Ana
calatorea cu viteze foarte mari cu armura, ceilalti veneau cu navele improvizate sau cu cele de
care facusera rost. In circa doi ani Starfire ajunsese primul la destinatie si activa baliza neagra.
Aceasta baliza emitea semnale pentru toate consolele de pe armuri, semnale constand in
informatii despre cine vine catre
aceasta si unde este acea persoana.
Nava pe care o primise Triger se defectase, ducandu-l pe acesta pe o planeta care, spre nefericirea
celor care ajungeau acolo, avea foarte putine resurse materiale, iar civilizatia care locuia pe acea
planeta era cu mult sub nivelul de supravietuire pe care il puteai vedea pe alte planete.
Isi activa modului de invizibilitate, dar acesta nu raspunse prea bine, si atunci el isi activa
modulul al doilea, un prototip al celui de invizibilitate, dar mult mai evoluat. Astfel ca el putea sa
mearga linistit fara sa fie vazut de catre localnici.
- Numai desert... o sa imi ies din minti daca nu gasesc o urma de civilizatie.
La un moment dat in dreapta lui incepura sa apara niste dealuri, semn ca relieful urma sa se
schimbe in curand. Dupa ce a mai mers vreo cateva minute remarca faptul ca la orizont se ivea
un varf de munte, sau ceva care semana cu un varf de munte.
Entuziasmat de faptul ca o sa aibe parte de aer mai racoros, Triger renunta la camuflaj si isi
activa propulsoarele, dar din nefericire norul starnit de el se intoarse impotriva sa si tot nisipul fin
intra in motoare. Acestea devenira instant niste greutati inutile, dar el nu renunta la ele, avea de
gand sa remedieze acest neajuns, si le dezactiva.
Merse ce merse si dintr-o data remarca faptul ca acela nu era un munte ci un oras, un oras alb cu
mai multe turnuri, care mai de care mai frumoase in ceea ce priveste arhitectura. Turnul central
era cel care le domina pe toate celelalte. Triger se opri in varful unei dune inalte si admira orasul.
Uitandu-se la zidul care imprejmuia orasul, Triger, trase concluzia ca acesta folosea la apararea
locuitorilor de furtunile de nisip care probabil erau destul de frecvente. Nici nu termina de
admirat orasul ca remarca doua puncte care se indreptau spre el.
Isi activa noul modul, pe care il denumise „Cameleonul”, si cobori de pe duna. Cele doua
vehicule se oprira la baza dunei, iar cele doua creaturi care le conduceau incepura sa comunice
intre ele. Triger nu s-a putut abtine si arunca o pietricica in spatele dunei, iar creaturile mirate
incepura sa urce cu prudenta. Ajunse in varful dunei activara unul dintre toiagurile pe care le
adusesera cu ei, iar Triger remarca faptul ca modulul incepu sa isi piarda din putere, ca pana la
urma sa nu mai functioneze. Ciudat era ca desi Triger deveni vizibil, armura indica faptul ca
modulul functioneaza perfect. Triger se „preda” celor doua creaturi, care erau sa fuga de el, dar
vazand ca nu face nimic altceva, il luara si il dusera in oras. Spre surprinderea lui Triger
populatia era formata din diverse rase (specii). Mirarea cea mare veni in momentul in care Triger
vazu cativa oameni.
Dupa ce a fost dus in fata unui tribunal si lasat in mijlocul salii aceleia goale, el se aseza pe
scaunelul care era in spatele lui. In cateva minute sala se umplu de persoane, aceastea formau
juriul. Dupa alte cateva minute isi facu aparitia o creatura asemanatoare cu un minotaur care era
judecatorul. Verdictul era dat de cei din sala. Analiza se facea de catre cei doi avocati care isi
expuneau punctele de vedere, iar judecatorul accepta sau nu eliberarea sau orice tinea de
executarea sentintei.
- Doamnelor si domnilor, incepu avocatul acuzarii, acesta nu este altceva decat un spion al
Indorienilor. Nu putem sa il lasam sa ramana in viata. Daca el traieste, vom muri cu totii.
- Doamnelor si domnilor, incepu avocatul apararii, acesta este doar un calator, o persoana care
cutreiera desertul in gasirea de hrana, resurse si alte materiale care ne-ar putea ajuta sa scapam
din situatia delicata in care se afla popoarele noastre. Mentionez faptul ca eu, apararea, detin
proba 1. Aceasta consta in inregistrarea video a intalnirii dintre garzi si acest calator pe nume...
- Onorata instanta si onorati jurati, numele meu este Triger, iar din spatele salii se auzira cateva
obiectii pozitive la adresa lui.
Judecatorul lua cuvantul, vocea sa ii facu pe toti sa taca.
- Triger... Imi pare bine sa te cunosc... Va rog sa luati cu totii loc acesta va fi un caz mai special,
presimt asta.
- Onorata instanta, se poate sa spun ce am pe suflet?
- Chiar te rog Triger, nu te sfii.
- Multumesc pentru acest privilegiu. Ma numesc Triger, in urma cu cateva zile am aterizat fortat
in partea aceea a planetei voastre, ca distanta... sincer sa va spun nu stiu cat am mers pana la acest
oras. Cert este ca de unde am aterizat nu se vedea nici macar cea mai mica urma de civilizatie.
Dupa ce am incercat sa decolez si sa plec de pe aceasta planeta, motoarele de rezerva au fost
distruse de praful care deja se instalase in acestea. Cand au venit garzile dumneavoastra nu stiam
daca sunt sau nu trupe dusmane sau daca sunt trupe aliate. Cand am vazut ca armura si
armamentul difera am decis sa ma predau, cu toate ca as fi putut sa ii omor cu foarte mare
usurinta. Si dupa o scurta plimbare cu un vehicul care este foarte adecvat pentru acest tip de
teren, si dupa ce am mers prin oras, care apropo este foarte, foarte, foarte frumos, am ajuns aici,
unde am cunoscut o gramada de persoane.
- O intrebare totusi...
- Desigur, orice...
- Chiar crezi ca puteai sa strapungi armura garzilor?
- Nu... dar as fi incercat...
- Daca incerci acum?
- Singura problema este ca daca glontul meu trece prin armura, atunci el va trece si prin pereti.
Deci va trebui sa punem mai multe armuri.
- Desigur, oricate.
- Pai sa zicem vreo 10, si vedem prin cate trece.
- Perfect. Aprod te rog sa aduci zece armuri si sa le asezi in rand aici in mijlocul salii.
- Imediat Onorata instanta.
In circa zece minute cele zece armuri fusesera aduse si aliniate.
- Triger poti trage cand doresti.
- Onorata instanta, va rog nu va speriati.
Triger a activat tunul, moment in care toti cei din sala ramasesera muti de uimire, isi activa
sistemul de prindere, iar cladirea se zgudui un pic. Tunul incepu sa se incarce, ca la un moment
dat una dintre garzi sa dea alarma.
- Ne ataca Indorienii.
- Sper ca nu esti tu de vina.
- Onorata instanta, cu tunul acesta incarcat as putea sa distrug jumatate de cladire, dar nu o sa o
fac pentru ca nici garzile nu au tras in mine, cel putin nu inca.
- Triger, daca ai putea, ai ataca flota indoriana in afara orasului?
- Da.
- Cate nave crezi ca ai putea sa distrugi?
- Cate ma lasa Dumnezeu.
- Bine. Du-te, si mai vorbim dupa atacul lor, daca mai ramai in viata.
Triger isi activa motoarele, acestea iesira, dar nu pornira din cauza nisipului care intrase in ele.
- Puneti trei galeti de apa in fiecare. Acum.
- Trei? Ai inebunit?
- Va rog, de la sol nu am cum sa ii distrug foarte repede.
- Ajutati-l acum.
Dupa ce au fost curatate motoarele de impuritati, Triger iesi in fata tribunalului si is lua zborul
distrugand toate navele de asalt pe care le intalnea. Dar ceva ii spunea ca acesta este doar
inceputul, si acest lucru il nelinistea intr-o oarecare masura. Dintr-o data navele de tip roi aparura
la orizont inaintand incet dar sigur. Triger isi programa armura astfel incat sa intre in legatura cu
celelalte nave care aparau orasul, si le ordona sa nu atace navele roi, ci sa distruga navele de
asalt, ca acestea sa nu intervina in asaltul asupra acelor nave. Triger isi indrepta tunul, deja
incarcat, catre nava roi care era in dreapta lui si trase.
Nava aceea nu avusese timp nici macar sa lanseze o nava de asalt, ca proiectilul lansat de Triger
strapunse miezul motorului principal, provocand explozii pe toate puntile navei. Cei de la sol
ramasesera inmarmuriti cand au vazut cu ce vroia sa traga Triger in armurile acelea, de abia in
acea clipa realizasera ca Triger nu mintise, dar si faptul ca si-ar da si viata ca sa apere un popor
care era aproape lipsit de aparare.
Urma si a doua nava, cea din stanga lui Triger. Aceasta avusese timp suficient ca sa incarce la
maximum scuturile, dar armele nu mai aveau nici macar un pic de energie, astfel Triger lansa
doua rachete cu puls electromagnetic fix intre cele doua nave, astfel ca cea din stanga lui Triger
incepu sa explodeze, din cauza motorului supraincalzit si a peretilor care nu mai erau polarizati
pentru a mentine temperatura sub contrul. Nava din mijloc rezista ceva mai mult timp, aceasta
explodand ca urmare a unui bombardament de la sol.
Dar cosmarul care ii cuprinsese, parea sa aibe un final fericit, cand dintr-o data isi facu aparitia o
nava gigantica, care fusese situata pe orbita.Triger isi activa si cel de-al doilea tun. Acesta era
ascuns pentru a oferi un element surpriza dusmanilor, iar acum era cel mai bun moment sa
incerce tunul ionic pe care il proiectase. Cele doua tunuri se unisera iar de pe spinare mai aparu
inca un element care se lipi la acest nou tun. Dupa circa doua ore de suspans si de incarcat tunul,
Triger remarca (uitandu-se prin luneta catre acea nava gigantica) faptul ca si aceasta incarca un
tun. Fara sa mai stea pe ganduri Triger trase fix in punctul in care se acumula energia
generatoarelor de pe nava indoriana, fapt ce a dus la o supraincarcare si dupa cateva minute in
care se puteau observa explozii pe suprafata navei, aceasta a disparut intr-o explozie uriasa care a
zguduit toata planeta.
Dupa acea zi de cosmar, Triger reveni in oras la tribunal pentru a se putea continua procesul si
pentru a-si afla sentinta. Ajuns in sala, toata lumea incepu sa se miste si sa vorbeasca pe un ton
scazut.
El se aseza pe scaunul acela din mijlocul salii, iar dupa aceea isi facu aparitia si judecatorul.
-Triger, ai de distrus niste armuri.
- Pai... bine...
Triger isi activa arma cu luneta tinti si trase. Toate armurile fusesera sparte ca pe niste oale de lut.
Triger remarca faptul ca era ceva ciudat la armuri si intreba
- Pot sa mai trag intr-o armura?
- Da... Aprod...
- Poti sa tragi cand vrei, cu ce vrei.
Triger isi lansa nanobotii ca sa studieze armura, iar ei se intoarsera cu un rezultat uimitor, armura
era asemanatoare cu cea a lui Triger, cu exceptia ca a lui Triger era net superioara, rezista mai
bine la impact, nu producea caldura sau alte incoveniente, pe cand acestea erau doar in stadiul de
prototip. Acele armuri aveau ceva nou. Cu cat primeau mai multe lovituri cu atat deveneau mai
rezistente celelalte armuri. Adica daca una era distrusa, toate informatiile referitoare la proiectilul
folosit erau transferate la toate celelalte armuri. Un locru care era intalnit mai rar. Sa distrugi o
armura ca toate celelalte sa devina mai puternice.
- Triger ce s-a intamplat?
- Nimic, inca... dar in curand, armele mele vor fi din ce in ce mai bune.
Triger tinti si trase. Armura fusese distrusa.
- Cum se poate asa ceva? Nu se poate... cum ai reusit?
- Secretul meseriei.
- Bine. Jurati... verdictul va rog.
- Nevinovat, strigara toti in cor.
- Prea bine. Ai auzit glasul poporului. Esti nevinovat. Ai ceva de adaugat?
- Un singur lucru. Acum aveti ceva material de studiu in desert... aveti grija de voi.
- Triger... Capitanul flotei vrea sa iti vorbeasca.
Se activa un ecran holografic si o persoana incepu sa vorbeasca.
- Triger, iti multumim ca ne-ai ajutat sa ii invingem. Din cate stim, nava ta a fost distrusa, asa ca
iti oferim o nava rapida ca sa ajungi mai repede unde ai nevoie.
- Va multumesc pentru acest dar. Singura cerinta a mea este sa faceti zob navele lor si daca o
gasiti pe a mea sa o faceti bucati.
- Dar unde te duci?
- O sa copiez tehnologia din nava si o sa las nava pentru voi. Aveti nevoie de aceasta mai mult
decat mine. Va urez sa aveti o viata cat mai lunga si cat mai plina de lumina, bucurie si fericire.
La revedere.
- La revedere.
Triger pleca, dar la iesirea din tribunal, scaunul pe care statuse cazu, rupt. Triger se uita la
acesta si zise catre armura
- Nanobotii sa repare scaunul acela si sa il studieze un pic, presimt ca o sa avem nevoie de cateva
opriri pe drum. Dupa ce scaunul fusese reparat Triger activa motoarele, vizibil imbunatatite, si
incepu sa decoleze. Cand iesi din atmosfera, se uita in urma pentru o ultima data si isi continua
drumul.
Langa baliza erau deja circa 20 de persoane, dintre care jumatate faceau parte din echipaj si
jumatate erau noii recruti. Timp de cateva zile multimea incepu sa creasca, din punct de vedere al
numarului de persoane care veneau. La un moment dat un zgomot puternic zgudui toata tabara,
iar cei prezenti iesira sa vada despre ce era vorba.
Jimmy si Debora gasisera la fiare vechi un crucisator din vechile razboaie. Spre surprinderea
tuturor, acesta functiona perfect, pana si tunul cu accelerator de particule functiona. Vazand
acestea cei de jos incepura sa bata din palme si sa sara in sus de bucurie. Cei cu armuri ii luau pe
recruti si ii duceau la bord. Nici nu terminara de
transportat toti recrutii ca nava incepu sa tremure din toate incheieturile si de afara incepu sa se
auda un suierat. Toti se dusesera sa vada despre ce este vorba. Starfire activa scanerul si vazu
doar o armura care intra in atmosfera.
- Cei cu armuri sa vina dupa mine, restul mergeti in cala si asteptati acolo. Orice ar fi eu trebuie
sa vin sa va spun sa iesiti, nimeni altcineva.
- Am inteles domnule.
- De acum in colo sunteti cadeti si veti invata sa va luptati pentru vietile voastre ca si cum a-ti trai
ultima zi din viata voastra.
Toti cei in armuri decolara, si se indreptara catre locul in care urma sa aterizeze armura.
- Cine este? Poti sa vezi cine este? Intreba curios Jimmy.
- Nu inca... armura este foarte diferita de ceea ce cunosc... ar putea fi oricine, raspunse ingrijorat
Starfire.
Ajunsi la locul unde trebuia sa aterizeze armura.
Acea armura parea cunoscuta, dar era foarte diferita de toate celelalte.
- Ahhhh... ce bine este... amortisem...
- Cine esti? Spune!
- Ce?
- Ana?
- Starfire!!!
- Ana!!!
- Pe loc repaus toata lumea... ce naiba...de abia am ajuns... restul?
- Unii sunt pe nava, pe altii trebuie sa ii cautam. Sa recuperam armurile.
- Si Triger?
- Inca nu a ajuns. Ce s-a intamplat cu armura ta?
- Nu stiu... stai... daca a mea s-a modificat inseamna ca am trecut pe langa Triger. Deci o sa vina
si el.
Nici nu termina de vorbit ca remarcara o creatura ciudata care venea zburand, dar zbura cam
incet pentru o pasare de dimensiunea respectiva, si arata prea ciudat ca sa se poata numi „pasare”.
- Starfire... chestia aia este ceea ce cred eu ca este?
- S-ar putea...
- Stai sa vad despre ce este vorba.
Dintr-o data creatura cazu la pamant si aparu o lumina albastra din acea zona.
- Cred ca el este...
Din senin cazu o piatra intre ei.
- Care face glume???
- Nu a aruncat nimeni, a venit din spatele acelor dealuri, acolo unde este acea lumina albastra.
- Aha.
- Si... cum o sa vedem daca e sau nu Triger?
- Simplu. Voi ceilalti o sa va duceti pe nava si o sa raman doar eu, spuse Ana. Sper sa fie el.
- Ai grija de tine. Daca ai probleme anunta-ne. Bine?
- Bine.
Lumina aceea se stinse, Ana statea nemiscata. Cand dintr-o data o alta piatra cazu fix in fata ei.
Ea ridica piatra si se uita se unde venise. Se vedea o armura neagra, un negru care nu reflecta
lumina. Ana arunca piatra si ramasese sa se uite la acea armura. Acel personaj incepu sa se
apropie de Ana si spre surprinderea ei, acea armura disparuse. Isi activa senzorii de pe armura,
dar acestia nu reperasera nimic. Din spatele dealului isi facu aparitia o creatura care avea pe
spinare un tub albastru care lumina din cand in cand. Acea creatura veni catre Ana, o mirosi si
pleca mai departe. Se opri sa manance niste tufe de tepi. Se parea ca era ierbivora, numai ca acea
iarba incepu sa sangereze. Nu era vorba de o alta creatura, ci de o planta care avea seva de
culoare rosie.
Uitandu-se la acea creatura, Ana se gandea la ce ar fi facut Triger in acel moment. Mai mult ca
sigur ar fi sarit pe creatura sa o alerge un pic sau ar fi incercat sa o sperie.
- Ana ce a fost ala care a trecut pe langa tine?
- Nu stiu. Era cineva in armura, si cand a ajuns langa mine a disparut.
- Ana pleaca imediat de acolo.
- Am inteles.
Cand sa plece, creatura se intoarse si o apuc de picior vrand sa muste din piciorul ei. Armura isi
activa sistemul de aparare si respinse atacul acela nesemnificativ.
- Te-a ranit?
- Un pic, doar o zgarietura.
- Medicul zice sa te duci de urgenta la el cand ajungi pe nava.
- Am inteles.
Cand sa ajunga la bord cerul se lumina de parca rasari inca un soare pe acea planeta, cand se
uitasera cu totii in acea directie vazura cum trecea un meteorit prin atmosfera. Ca sa evite
eventualele accidente Ana se dusese jos si lua baliza si o duse la bordul navei.
- Bine ai venit la bord. Eu sunt John, medicul vostru pentru cat timp vreti sa ma pastrati. Ia sa vad
ce rana ti-a facut acea creatura. Nasol. Era sa isi lase urmasii in pielea ta. Bine
ca am venit la timp. Stai. Nu te misca. Scanam... gata... nu mai ai nici macar un parazit in tine.
- Multam’ doctore. Vezi daca nu cumva exista vreo referire la ceea ce duc acele animale in
spinare.
- O sa caut si o sa raportez orice gasesc despre aceste animale.
- Multumesc. Ce fac cadetii?
- Au inceput sa se acomodeze, numai ca Starfire e cam dur cu ei.
- Starfire stie cum sa se impuna. A fost pirat, e un luptator foarte bun si de aceea zic eu ca este
foarte experimentat in a conduce un echipaj ca acesta. Eu sunt pe aici doar ca sa il ajut nu ca sa ii
stau in drum.
- Alarma de gradul 0. Alarma de gradul 0. Alarma de gradul 0.
- De la ce s-o fi declansat?
- Alarma de gradul 0. Atentie!!! Se apropie o naveta neidentificata. Alarma de gradul 0.
- Ce???
- Alarma falsa nava nu mai apare pe senzori.
- Ca si pe planeta...
- Ana trebuie sa plecam cat mai repede. Se intampla lucruri ciudate pe aici.
- Stii ca si in spatiu... atunci cand a reparat Triger generatorul se intamplau aceleasi
lucruri stranii?
- Da... imi aduc aminte. In cateva minute o sa se repare.
- Bine...
- Cica s-a reparat.
- Pai... si atunci cum se face ca se mai vede acea stea care se tot apropie?
- Care stea?
- Stai ca iti trimit coordonatele... gata ti le-am trimis.
- Ia sa vedem ce este acea stea. Ana ar trebui sa vezi asta. Vino pe punte imediat.
- Vin in cateva minute, nu da la episodul urmator pana nu ajung si eu.
Cand a ajuns pe punte Ana a ramas surprinsa. Acea nava avea ecranul de comunicatie pe tot
peretele frontal, ceea ce facea ca detaliile sa se vada mult mai bine.
- Ana, ce crezi tu ca este acest obiect?
- La prima vedere o cometa sau un asteroid. Dar seamana foarte bine cu o capsula.
- Exact. O capsula. Nu vreau sa stiu ce este in ea deoarece pe ea se vede insigna gunoierilor
spatiali.
- Cine?
- Gunoierii spatiali au drone care seamana cu asta care cauta reziduuri. Adica nave in deriva sau
ramasite de nave. Ce este curios ca pe ea este o galma neagra care nu stiu ce este.
- Unde?
- Aici, chiar langa motoare.
- Ce este ala?
- Nu stiu, dar sa speram ca nu e daunator. Pana una alta Jimmy a configurat scannerul sa gaseasca
armuri cu ajutorul balizei. Asa ca daca apare Triger o sa il vedem pe radar.In cateva minute la
orizont aparura niste nori incarcati de ploaie, si in circa doua ore fusesera deasupra lor.
- Sper ca nu o sa ploua prea tare, zise Starfire dezamagit de vremea schimbatoare.
- Lasa asta. Sper sa nu se inrautateasca.
- Bine zis.
Si in clipa urmatoare incepura fulgerele sa se izbeasca de nava, sau sa treaca pe langa aceasta.
- Inchideti toti senzorii si toata aparatura. Nu trebuie sa le parlim.
Zis si facut. Deconectara tot ceea ce putea fi distrus din cauza fulgerelor. Ceea ce nu stiau era ca
fuselajul era conceput cu un scut protector care era foarte rezistent.
- De ce nu ne-a zgaltait?
- Capitane... nava asta are scuturi.
- Cum?
- Nava are scuturi. Nu am stiut pana nu ne-a lovit un fulger fix in fata unei camere de
supraveghere.
- Avem camere de supraveghere?
- Da capitane, dar nu se activeaza decat in momentul in care ceva loveste scutul, cum a fost acel
fulger.
- Foarte interesant. Reactivati toate sistemele. Se pare ca scuturile sunt operationale.
- Domnule capitan trebuie sa vedeti asta.
- Ce se intampla?
- Norii domnule, norii incep sa se roteasca. Se pare ca ceva a intrat in campul gravitational al
planetei.
- Ce ar putea fi?
- Dupa cum se rotesc ar putea fi o nava sau ceva care vrea sa aterizeze.
- Domnule, scanerele au gasit ceva. In centrul furtunii care s-a iscat… este o armura. Una
operationala. O scanez acum...
- Ce s-a intamplat cu sistemele?
- Sunt preluate si scanate de catre acea armura.
- O fi el? Murmura Ana.
- Nu putem fi siguri de nimic.
In clipa urmatoare o ploaie de gloante si de proiectile incepu sa cada pe nava. Erau atatea
proiectile ca nu stiai daca va rezista armura navei sau nu. Din fericire pentru cei aflati inauntru
aceasta rezista. Dupa circa o ora de asediu, in care ploaia de gloante nu se oprise, se auzi un tunet
urmat de un suierat si mai puternic decat cel provocat de Ana la intrarea ei in atmosfera.
- Aaaaaaaa, incepusa tipe Starfire, ce mai e acum?
- Domnule inca o armura. De data aceasta insa nu mai putem face fata. A doua armura e mai
puternica decat toate armurile de pe aceasta nava inclusiv cea de acolo puse la un loc.
- Asta e Triger. El trebuie sa fie.
In clipa urmatoare armura venita proaspat se aseza intre nava si armura care tragea, preluand
cateva dintre gloantele trimise de acea armura misterioasa. Intrebarea nu mai era cine trage, ci
daca noua armura care aparuse era a lui Triger sau era o alta armura aliata celei care tragea. In
cateva minute de pauza se auzira cateva voci pe canalul de comunicatie principal.
- Cine esti si de ce tragi?
- Sunt Zorg si acea nava este a mea acum.
- Nu cred. Mai sunt persoane la bord.
- Nu vor mai fi.
- Aici o sa te contrazic. Nimeni de la bord nu va fi ranit, iar tu vei pleca linistit.
- Si daca nu vreau?
- Nu vrei sa afli.
- Aia este nava mea si cei de la bord sunt pasageri clandestini.
- Atunci de ce nu ii ataci in nava?
- Ce? Esti nebun? Sa stric frumusete de nava?
- Daca e a ta iti poti permite sa tragi in ea.
- Pai...
- Eram sigur. Un alt pirat care vrea sa ia ceea ce nu e al lui.
- Te omor cu mainile mele. Cu toate patru.
- Iar eu o sa te las fara ele in cateva secunde daca te apropii de nava.
- Nu uita ca eu am reusit sa iau armura suprema.
- Esti sigur de asta?
- Da. Sunt foarte sigur pentru ca am luat-o de la unii care faceau asa ceva pe banda rulanta.
- Am fost si eu acolo. Singura diferenta este ca eu nu am luat armura, eu am asimilat-o.
- Cum adica?
- Hai sa iti arat. Nanoboti la atac, vreu sa ii copiati armura si sa imbunatatiti ceea ce este de
imbunatatit.
In clipa urmatoare un nor negru se isca din cel care venise si intra in Zorg. Acesta incepu sa
zbiere de durere. Dupa circa 10 minute de durere, norul iesi din Zorg si intra in noul venit.
- Asta a fost doar inceputul.
- Asta e doar placerea din-naintea felului principal. Pregateste-te sa mori fraiere.
- Pentru asta o sa platesti cu viata.
Noul venit scoase mainile din buzunare si lasa sa se vada incrustatiile aurii, argintii si rosiatice de
pe acestea.
- Tu ai vrut-o. Dispari din fata mea.
In clipa urmatoare in mainile acestuia aparura doua aruncatoare de grenade. Din acestea
zburara doar cate o grenada, iar Zorg se sparse in miliarde de bucatele. Spre surprinderea
tuturor acesta se refacu.
- Ti-am zis ca sunt invincibil?
- Din cauza armurii?
- Da... acum tu o sa mori.
- Scuze era doar incalzirea.
Si scoase o arma imensa, care dupa cum credeau cu totii era foarte grea. Aspectul armei era
foarte ciudat avea forma unui lansator de rachete din arhiva armurilor cu un incarcator masiv
plasat in spate, cu o aparatoare pentru mana cu care se sustinea arma, incarcator automat, in
mijlocul armei se putea remarca un lichid verde fosforescent, in partea din fata a armei nu era
nimic altceva decat o lentila. Arma se incarca destul de repede, se declansa aruncand un proiectil
verde care lasa o dara de aceeasi culoare. Zorg incepu sa se topeasca incet dar sigur. Cel care
trasese disparu si aparu in secunda urmatoare fix langa Zorg, ii lua armura si lasa pasta aceea
verde sa se scurga. Acea pasta verde era Zorg. Spre surprinderea tuturor cel care luase armura nu
o distrusese, ci o apropie de armura lui care o asimila aproape instant. In urma unirii armurilor,
armura noului venit era total diferita, manusile ramasesera la fel, numai ca acelasi model aparu si
pe vesta armurii, semn ca alipirea acestora se efectuase fara probleme. Cei de pe nava se intrebau
ce o sa li se intample, cand dintr-o data, noul venit incepu sa vorbeasca.
- Numele, rangul, si flota de care apartii... capitane.
- S...S...S...Starfire... Secund clasa 4... flota... indepententa... suntem pirati spatiali.
- Dupa nava nu s-ar zice, dar sa trecem peste asta. Cati ai in echipaj, intreba acesta fara sa
schiteze dezactivarea tunului sau a vreunui sistem defensiv.
- Pai circa 1500 de persoane, 500 experimentati si 1000 de cadeti.
- Interesant.
- Tu cine esti? Intreba Debora nervoasa.
- Din ce in ce mai interesant, spuse acesta intorcandu-se usor spre stanga.
- Daca nu spui cine esti vom fi nevoiti sa tragem cu tot ce avem la dispozitie, spuse Jimmy.
- Vocea asta o recunosc, nu o fi Jimmy? Cam nervos dar tot la fel de slab, daca nu mai slab. Iar
inaintea lui a vorbit Debora, devoratoarea de luptatori. Pacat ca s-au retras. Si Starfire, celebrul
pirat.
- Spune cine esti sau tragem, spuse Starfire.
- Simt... frica… in vocea ta. Nu are de ce sa iti fie, daca as trage a-ti fi distrusi dintr-o singura
lovitura. Dar mai simt... schimbarea... din nou? Este posibil? Aha... creatura. Imi pare rau ca
trebuie sa te omor, dar trebuie.
Trase in creatura care o muscase pe Ana. Toti de pe nava ramasesera descumpaniti, o creatura asa
mare carbonizata dintr-o singura lovitura.
- Unde ramasesem? A... da... la nava cea mult disputata.
Acesta se intoarse cu fata catre nava si cu tunul un pic ridicat. Nimic nu se vedea de sub casca
accea neagra.
- A... da... cine mai este la bord? Parca...
In clipa urmatoare ochiul stang capata o culoare de un rosu intens, precum focul cel mai puternic,
iar cel drept capata o culoare albastra, un albastru intens precum bauturile ilegale din barurile din
Orasul Gazelor sau Orasul Zburator, un albastru ca o laguna in miezul verii.
- Parca... da... Ana... cea mai de temut adversara din toata galaxia.
Ana prinzand curaj zise
- Scoate-ti masca si dupa aceea mai discutam.
- Prea bine.
Acesta incepu sa isi decupleze casca de costum, si dua circa doua minute, casca se desfacu
singura si se retrase intr-un lacas special.
- Acest corp a apartinut lui Triger, unul dintre cei mai mari luptatori. Noi suntem gardienii
armurii. Am fost incredintati cu cea mai grea misiune. Sa gasim elementele armurii si de abia
atunci il vom avea pe Triger inapoi in corpul sau.
- Ce??? Ce i-ati facut?
- Nu i-am facut nimic... aaaaaaaaaaaaaaa... il doare... a contactat un virus care il macina pe
interior. Oricat l-am reface, virusul macina ceva mai mult. Ne trebuie un antidot. Am gasit...
trebuie sa plecam. Daca puteti urmati-ne, daca nu urmati semnalul armurii.
- Armura identificata A448837 – Armura personala a lui Triger.
- Se pare ca ii vom urma.
- Dar ce virus e asa puternic?
- Ar fi bine sa fie suficient antidotul pe care l-au gasit.
- Sa speram.
Dintr-o data armura se incarca aproape de maximum si detona ceva in interior. Corpul lui Triger,
care pana atunci dormise, incepu sa se miste. Simbiotii se trezira primii si analizasera rapid
corpul lui. Nu mai era nici macar o ramasita de virus.
- Triger este din nou cu noi. A rezistat mult mai mult decat oricare alta gazda pe care am
intalnit-o.
- Ce... ce s-a intamplat? Intreba Triger obosit.
- Stapane ai contactat un virus...
- Stiu... dupa aceea a trebuit sa ma adormiti...
- Am ajuns la destinatie... mai bine va refaceti... imaginile o sa vorbeasca de la sine.
- Multam’ prieteni... dau cateva bauturi pe gat cand o sa fiu in stare...
- Daca ne ingadui, o sa te ducem noi la loc sigur.
- Eu ma culc... treziti-ma peste cateva ore... la masa de seara.
- Prea bine stapane.
Triger adormi, iar simbiotii il dusesera in stilul lor caracteristic pe puntea principala in cateva
fractiuni de secunda.
- Ana... Starfire... Debora... Jimmy... O sa il ducem pe Triger in camera lui. Care este camera lui?
- Cea a capitanului, desigur, spuse Ana uimita.
- Multumim, si disparura din nou.
- Chiar era Triger, dar ce i s-a intamplat?
- Nu stiu, dar parea cam nasol, bine ca a scapat, zise Starfire rasufland usurat.
- Ce era cu armura aceea?
- Nu stim inca, zise Jimmy. O sa il intrebam pe Triger cand vine.
Trecuta cateva ore bune, pe care cei patru le petrecura vorbind despre ceea ce patise Triger, si se
dadu semnalul de masa. Era ora cinei si tot echipajul venea sa manance.Triger statea intr-un colt
si manca niste piure cu un pic de crema. Ce crema era, nu se stia, dar ca te ajuta sa te trezesti si sa
mergi cam des la toaleta. Triger manca fara sa zica nimic. La un moment dat un cadet s-a
apropiat, a salutat si a cerut permisiunea de a se aseza. Triger, care „mostenise” cateva dintre
abilitatile simbiotilor, aparu in fata cadetului, il saluta si ii dadu permisiunea de a se aseza la
masa, nu inainte de a striga la toti ceilalti:
- Nu trebuie sa cereti voie sa stati jos. Ci trebuie sa multumiti pentru roadele date astazi de catre
minunatul nostru bucatar.
Ceilalti multumira bucatarului si continuara sa manance.
- Tu esti capitanul nostru? Tu esti Triger?
- Asa se pare. Cred ca asa m-au botezat prietenii si dusmanii. Da... asa este... ce amintiri placute,
si surase un pic.
- Triger... pot sa iti spun asa?
- Da... stai linistit.
- Triger cum se face ca armura ta este foarte puternica?
- Asimileaza alte armuri sau copiaza elemente care nu sunt in armura asta. Dar... dar... dezvolta
incontinuu noi module de energie, noi arme, noi proiectile si altele.
- Foarte interesant. Cand o sa primim armurile de soldati?
- In momentul in care o sa puteti sa mergeti fara probleme cu o tona in spinare.
- O tona? Zise cadetul in soapta.
- Glumeam, o sa primiti armurile in momentul in care o sa fie gata, si da… trebuie sa suportati o
tona, minimum. Hai sa iti explic. Incepi cu greutati mici si cresti greutatile. Corpul tau o sa se
obisnuiasca cu noua greutate si cand te-ai acomodat cu noua greutate, adica sa alergi, sa sari, sa
faci actiuni care sa necesite efort. Dupa ce te-ai obisnuit bine de tot, maresti greutatea. O tona
reprezinta greutatea ta inmultita cu un factor. Acel factor va fi introdus in armura de antrenament
ca sa poti sa te adaptezi. Si daca treci de o tona, la fiecare tona in plus primesti cate un beneficiu,
adica un radio, o perna sau ceva care sa te ajute, chiar si o cabina proprie. Hai ca eu tre sa ma duc
sa ma antrenez un pic cu vreo cateva dispensoare de droizi, sper ca mai avem asa ceva.
- Pai sincer sa fiu nu am vazut.
- Nasol. Cu ce te ocupai inainte de... cosmelia asta?
- Construiam robotei pentru fratele meu mai mic.
- Poti sa faci unul mare si rau pentru mine? Ma refer la o garda de corp care sa ma ajute sa scap
mai repede de fraieri.
- Nici o problema, cat sa fie de mare?
- Fa niste schite si mai vorbim. Bine? Hai ca tre sa fug.
Triger disparu din sala de mese. Servetelul pe care il avea pe mana cazu incet pe masa.
- Starfire...
- Da Ana.
- Acolo era Triger?
- Se pare ca da, acel cadet pare prea socat.
- Sa vorbim cu el, poate aflam mai multe.
- Ok…
- Salut cadet, eu sunt Ana, el este Starfire.
- Eu sunt Joe.
- Ce ti-a zis Triger?
- Pai... mi-a vorbit de antrenamente, de armura pe care o sa o primim, m-a rugat sa ii fac un robot
de companie, unul rezistent, probabil ca sa se mai antreneze cu el. Si mi-a zis ceva ciudat... ca el
a fost numit Triger de ceilalti si urma ceva de genul „ce amintiri frumoase”. Nu stiu la ce s-a
referit.
- Din cand in cand simbiotii il ajuta sa isi revina din conflicte, il vindeca, ii dau anumite puteri,
zise Ana.
- Si... cum adica puteri?
- Pai, continua Starfire, una dintre puteri ar fi accea care ai vazut-o si tu, teleportarea dintr-un loc
intr-altul.
- Aha. Asta inseamna ca este cu mult mai puternic de cat pare.
- Pai, hai sa iti explic printr-un exemplu... el s-a luat la intrecere cu un tip care parea de vreo zece
ori mai puternic decat el. Din cateva miscari l-a rapus fara ca acela sa il atinga.
- Nici macar nu l-a atins?
- Nici macar. El de atunci folosea antrenamentul cu greutati. Problema a fost cand a scos o
greutate si a aruncat-o in fata aluia.
- Si care a fost problema?
- Pai, continua Starfire, ala nu a putut nici macar sa clinteasca acea greutate.
- Nici macar nu a reusit sa o clinteasca? Da ce greutate aveau?
- Nu stim. Acele greutati au fost aruncate de mult. Cert este ca el atunci avea vreo sase sau opt,
deci nu cred ca i-ar fi foarte greu acum sa ridice cateve sute de tone.
- Cateva sute?
- Probabil, nu stim sigur ca nu l-am vazut ridicand greutati. Oricum si armura il ajuta asta este
cert. De acum in colo o sa fie interesant. Sa vedem ce se afla in partea aceasta a universului.
- In afara de Lorzii Sistemelor, nu avem de ce sa ne temem. Astia au suficienta putere cat sa
distruga planete intregi. Ar trebui sa ne adapostim in centurile de asteroizi, macar vom fi
nevazuti.
- Asta asa este. Oricum sper sa nu trebuiasca sa ne luptam, nava nu este inca reparata in totalitate.
- Si unde ziceai ca e Triger? Intreba din nou Starfire.
- La antrenamente, cel putin asa mi-a zis.
- Multumim.
- Pentru putin.
Cei doi plecara de la masa, iesira din sala de mese. Dintr-o data o trosnet puternic se auzi din
spatele navei, si o zgaltaiala puternica cuprinse toata nava.
- Ce s-a intamplat???
- Ana... Starfire... duceti-va in sala de antrenamente numarul 4, zise Nanos.
- Hai...
Isi activara armurile si incepura sa fuga. In circa doua minute ajunsesera acolo.
- O sa muriti...
- Cine a zis asta?
- Va distrug eu...
In clipa urmatoare usa de la sala de antrenamente se deschisese si Triger fusese aruncat
afara.
- Cine a facut asta? Intreba Ana mirata.
- Eu am fost. Sunt fratele celui care a murit pe acea planeta omorat de asta.
- Triger... murmura Starfire...
Triger se ridica de parca nu patise nimic.
- Bine ca m-ai lovit acolo... chiar aveam un junghi de care nu reusisem sa scap.
- De ce nu mori...
- Nu pot... si nu vreau... cel putin nu inca.
- O sa va prajesc....
Acel personaj acoperit cu o roba si cu o casca foarte interesanta pe cap scoase un aruncator de
flacari. Triger scoase un pistol care emitea o lumina portocalie si trase chiar cand acel personaj a
vrut sa traga. Toata arma inghetase instant. Urmara inca cateva focuri se arma si acel personaj
fusese inghetat bocna. Triger il lua disparu si aparu din nou dar fara acel personaj.
- Ce ai facut cu ala?
- L-am aruncat peste bord. Era pasager clandestin si… i-am copiat tot ce avea.
- Si ce era cu el?
- Ii omorasem fratele inainte sa ne intalnim. In furtuna aia...
- Aha. Si... ce misto...
- Ce???
- Au inceput sa iti apara striuni aurii pe casca.
- E na?
- Pe bune... acum ai pe piept, pe spate, pe casca si pe picioare. Parca aveai si pe maini.
- Uita-te mai atent... vezi? Acum sunt gata...
- Au aparut si pe maini si pe picioare si pe... toata armura... striuri aurii si tente de rosu aprins.
Uimitor...
- Da... puterea armurii a crescut de vreo 20 de ori fata de momentul in care eram in celalalta parte
a universului. Era sa uit... extensia pentru armurile voastre o sa fie gata in cateva zile. Nu de alta,
dar trebuie sa fiti in pas cu... moda...
- Triger...
- Al naibii virus... nu mai scap de el, in clipa urmatoare Triger disparu.
- Virus??? Asta inseamna ca nu a scapat de el...
Dupa cateva clipe de liniste se auzi un zumzet slab si Triger isi facu aparitia.
- Gata si cu virusul asta... vaccinul a functionat.
- Care virus?
- Cand veneam spre baliza a trebuit sa ma opresc pe o planeta de pe care am primit SOS-uri.
Planeta era una de clasa M3, o atmosfera incarcata de umezeala cu vegetatie luxurianta, gata gata
sa ma aibe la felul intai. Dupa ce am trecut de acea padure tropicala am ajuns la un zid foarte
gros si destul de inalt care avea in partea superioara un aspersor care imprastia o substanta care
distrugea orice planta care incerca sa se instaleze comod mai aproape de zid. Cand sa trec de zid
am fost intampinat cu un calduros tun cu plasma. Acesta era foarte prietenos, se tinea dupa mine
incercand sa imi coloreze armura. Dupa ce am trecut si de acest ultim obstacol, am dat de altul:
localnicii. Foarte prietenosi din fire dar le cam placea gustul carnii de om. Nu le-am dat ocazia sa
ma invite la cina... pe post de fel principal sau desert. Cand am zis ca am scapat de ei, apare unu
care nu prea ii avea la suflet pe localnici, probabil fusese invitat la cina, si care incepu sa traga cu
o arma foarte ciudata. Interesant este faptul ca am adormit cu totii, eu localnicii si chiar si ala cu
arma. Ne-am trezit a doua zi cu o durere de cap cat un hangar plin cu resturi menajere.
Problema era ca dintre toti nu ne-am mai ridicat decat vreo 20, restul de cateva sute de mii nu s-
au putut ridica. Acest lucru se datora faptului ca nu mai aveau maini si picioare. Atunci am pus
pe difuzor mesajul de ajutor, iar localnicii au venit si ne-au luat, pe mine si pe celalt tip pe sus si
ne-au hranit si ne-au rugat sa ii scapam de o creatura numita popular Ridicatura. Am incercat sa
scanez zona sa vad daca gasesc urme ale acestei creaturi. Nici eu si nici acel tip nu am gasit vreo
urma. Atunci m-am gandit ca poate vine doar cand acei localnici sunt atacati. Mi-am activat
masca de gaze si am inceput sa trag de nebun prin sat, dar cu mare atentie sa nu ii nimeresc pe
localnici. Nu se intamplase nimic. Dar ceva nu era in ordine... nu mai erau localnicii care
murmurau in casutele lor de paie. Atunci m-am intors si am vazut dihania. Un paianjen, sau
tarantula, cum vreti sa ii spuneti. Avea vreo 200 de metrii in diametru si se hranea dintr-un
localnic adormit. Cand si-a dat seama ca eu nu am adormit, s-a intors catre mine si cu o miscare
iute ca un fulger m-a muscat de picior. Veninul nu era cine stie ce... dar pe colti avea sangele
localnicilor care continea un virus care nu am reusit sa il izolez foarte repede. Dar, pana la urma
am reusit si am scapat de el, dar am pastrat o mostra si antidotul.
- Deci...
- Deci... sunt eu din nou...
- Aha... ok... atunci daca te rugam sa te ocupi tu de cadeti se poate?
- Nu. Dar voi face o exceptie. Runda asta de cadeti va fi sub comanda mea.
- Multumim.
- Dar...
- O nu...
- Ramaneti datori.
- Stiam ca va spune asta, zise Starfire. Ana... aia suntem...
- Ca sa scapati de datorie va trebui sa... sa ma gandesc la ceva...
- Sa vezi ce o sa trebuiasca sa facem, adauga Ana.
- Starfire, tu o sa ajuti la distributia armurilor pentru cadeti.
- Doar atat?
- Doar atat.
- Si Ana? Ai zis ca suntem datori...
- Am zis ca sunteti datori. Ana era sefa ta la distributia armurilor si tu adjunctul. Cum ea te-a pus
sa te ocupi de distributia armurilor in locul ei... se pare ca datoria a fost achitata.
- Nu... nu... nu... Anaaa...
- Bine fie... Starfire tu ai ceva de facut... Ana o sa vina cu mine sa ii dau ceva de facut.
- Trebuia tu sa comentezi, zise Ana catre Starfire.
Plecara cei doi pe culoar, dupa un timp Ana il intreba.
- Si... la ce „pedeapsa” te-ai gandit?
- Pai... sa fiu sincer... nu prea m-am mai gandit.
- Ce???
- Nu te supara pe mine dar daca el s-a oferit sa faca acea munca...
- Nu pot sa ii fac asta...
- Pai atunci o sa poti sa ajuti la reparatiile navei.
- Mai bine te las sa te mai gandesti, zise Ana razand.
- Hahahahaha, la asta ma gandeam si eu, hai sa mergem sa iti instalez noul modul. Sper sa iti
placa noua armura pe care o sa o ai.
- O sa imi modifice armura?
- Foarte putin, dar o sa simti diferenta.
- Bine... poate regret ca o sa iti sar in cap...
- Nasol... si eu de cand vroiam sa mi se intampe asta...
- Ce??? Sa vezi ce iti fac...
Ana incepu sa il fugareasca pe Triger prin nava. El se opri in fata unui hangar, iar Ana in fuga,
coti pe unde fugise Triger si se izbi de el, dar nu cazu, ci fusese prinsa de el.
- Ce bine ca ai venit.
- Vezi ce iti fac... mainile...
- Bine, bine...
Triger deschise hangarul si intra. Ana il urma ca nu cumva sa i se intample ceva. Ajunsera sub o
lampa care lumina stinghera in mijlocul hangarului.
- Ei bine? Unde e acel modul?
- Aici, si Triger scoase dintr-un compartiment un modul care avea un lichid viu colorat.
- Ce este ala?
- Noua armura.
- Poate e vreo gluma ca ti-o furi de la mine.
- Daca nu iti place poti sa modifici armura cum doresti.
- Bine...
Ana lua modulul, deschise trapa pentru module care era pe piept, si insera noul modul. Trapa se
inchisese, se auzi un fasait, si modulul fusese dat afara gol.
- Ce? Asta a fost tot?
- Rabdare...
Armura incepu sa vibreze si se treansforma intr-un metal lichid. Dupa circa cinci minute incepu
sa prinda forma. In aproximativ 20 de minute armura era operationala.
- Cum arat?
- Uita-te in oglinda.
- Care oglinda?
Triger activa un portal care se deschisese in fata si in spatele ei, cu un unghi de circa 15 grade
deviatie pentru ca cel care se uita sa poata sa vada si ceea ce este in spatele lui.
- Uimitor... si culorile...
Armura incepu sa prinda culoare, astfel armura capata o combinatie de alb rosu si un pic de
negru, numai ca nu erau culori solide. Dar dupa ce se activara si ultimile functii culorile
prinsesera forma. Casca era rosie si culoarea cobora pe piept in forma de sageata. Pe maini avea
cate o dunga subtire neagra delimitata de doua linii subtiri rosii. Armura prinsese o culoare alba,
pe cand picioarele aveau un spectru de la alb in partea superioara pana la negru inchis in partea
inferioara.
- Frumoasa combinatie de culori. Pe spate cum e?
- Uita-te in lateral.
Pe spate avea acelari tip de spectru numai ca se pornea de la rosu si ajungea la alb. Triger inchise
portalul si o intreba pe Ana
- Ai avea timp sa incerci noua armura?
- Pai nu e tot aia veche?
- Nu... daca iti aduci aminte armura s-a transformat in metal lichid.
- Dezgustator momentul.
- Atunci noua armura a inglobat-o pe cea veche, retinand toate setarile si tot ceea ce ai facut tu ca
sa o imbunatatesti.
- Deci...
- Deci noua armura contine armura veche. Dar, atentie sporita la plecarea de pe loc.
- De ce?
- Pai... asta accelereaza foarte bine. Si nu vreau sa zici ca iti iese creieru pe urechi din cauza
plecarii bruste de pe loc.
- Bine. O sa fiu atenta.
- Acum fugi la antrenamente, si sa nu te vada Starfire la antrenamente sau sa te vada odihnita,
bine? Eu trebuie sa ajung sa ii instruiesc pe cadeti. Pa...
- Pa...
Triger se teleporta in hangarul in care Starfire incepea sa imparta armurile.
- Asa... hai sa te ajut un pic, vrei?
- Multumesc, spuse Starfire bucuros.
Dupa ce au impartit armurile Starfire se duse la el in cabina sa se odihneasca.
- Cadeti.
- Da, domnule.
- Daca mai aud asta veti fi aruncati afara fara armuri. S-a inteles?
- Ma scuzati...
- La persoana I.
- Scuza-ma dar nu suntem in armata?
- Nu. Suntem pirati sau salvatori... sau din cand in cand curieri.
- Am inteles.
- Care nu vrea sa fie in acest echipaj? Care vrea sa plece inapoi acasa? Care vrea din orice motiv
sa nu faca parte din acest echipaj sau sa munceasca pe aceasta nava. Acela care vrea sa plece sa
plece acum...
Nici macar unul nu se clintise timp de cinci minute.
- Bun. Bine a-ti venit la bord. Prima voastra munca e sa ii gasiti un nume… navei…
- Starfall, Angel of Fury sau...
- Hmmm ce ziceti?
- Angels of Fury!!!
- Asa sa ii ramana numele. Ana... ai auzit?
- Da... frumos nume... i se potriveste...
- Bun. Care ai zis numele asta?
- Eu...
- Eu?
- Joe.
- Asa zi... nu „eu”. De acum inainte poti sa zici eu... te-am retinut... Pentru merite deosebite,
primesti o cabina personala.
- Multumesc.
- Pentru putin. Vedeti? Numai prin anumite actiuni cu anumite rezultate puteti sa primiti anumite
lucruri care v-ar ajuta in viata de zi cu zi. Cum ar fi o patura in plus, sau o perna in plus, sau
altceva care v-ar fi de folos.
- Cand o sa promovam?
- Promovarea se face in functie de greutate.
- Eu am trecut.
- Nu greutatea corporala sau spirituala, zise Triger razand si facandu-i si pe ceilalti sa rada. Ci
greutatea pe care o puteti ridica cu armura voastra. Armura voastra mareste forta voastra cu un
factor. Daca aveti de ridicat o tona si factorul este de 10, atunci forta voastra va trebui sa fie cel
putin 100. Zic cel putin pentru ca trebuie sa treci un pic peste acel prag ca sa te poti misca.
- Factorul acela se poate modifica?
- Factorul acela este factorul maxim pe care il are armura voastra. Cu fiecare imbunatatire
factorul se poate mari. Atentie, daca ramaneti fara energie in mijlocul luptei eu nu va voi ajuta cu
energie. Cel ramas fara energie pe campul de lupta devine o tinta sigura pentru inamic. Daca il
ajuta vreunul, atunci si acela devine tinta sigura. Sfatul meu e sa il aparati pe cel care ramane fara
energie.
- Si daca raman mai multi fara energie?
- Ceilalti se vor imparti si ii vor apara pe cei ramasi fara energie. Inca ceva… orice imbunatatire
poate fi data de catre antrenorul din acea zi pe baza rezultatelor obtinute la antrenamente.
Antrenamentele au loc in fiecare miercuri a fiecarei saptamani. Care vrea sa se antreneze o sa o
faca in sali special amenajate pentru diverse forme de lupta corp la corp, semidistanta, distanta si
punctul mort.
- Ce este acela punctul mort?
- Imaginati-va o sala de antrenament in care cu cea mai buna arma cu luneta nu poti sa iti vezi
adversarul. O sala de antrenament special facuta pentru antrenamentul celor mai buni tintasi.
- Tot nu este clar.
- Daca il vezi pe celalalt prin luneta o sa il vezi exact cat punctul de pe lentila. Acel punct este un
punc mort pentru ca nu stii unde o sa se duca glontul.
- Am inteles.
- Cum adica lupte corp la corp?
- Se vor folosi arme de distanta foarte mica sau mica, cum ar fi sabiile, cutitele, si alte arme de
genul acesta. Alte intrebari? Nu? Bine... sa trecem la munca cea de jos. Ca sa aveti trebuie sa
construiti. Dar mai intai niste reguli, ca sa nu iasa un macel. Regula numarul 1: nu trageti unii in
altii decat in salile de antrenament. Regula numarul 2: In timpul luptei nu sunt permise alte arme
decat cele impuse de tipul salii de antrenament. Regula 3: respectati regulile 1 si 2 si totul o sa fie
bine. O regula nescrisa: nu trageti in antrenor, puterea de foc si armele nu sunt limitate la
antrenori si nu cumva sa va treaca prin minte sa furati armele de la antrenori.
- De ce?
- Simplu. Armura se blocheaza si o sa am grija personal de voi.
- Daca omoram un antrenor?
- Imposibil. Armurile antrenorilor sunt prea puternice.
- Si daca totusi reusim?
- Atunci va voi folosi forta vitala pentru a readuce la viata antrenorul. Si va spun de pe acum ca
este foarte... foarte dureros. Ati inteles?
- Da, strigara toti in cor.
- Bun acum prima voastra munca va fi sa reconditionati nava, a doua va fi sa faceti salile de
antrenament. In timpul acesta voi monitoriza armurile voastre. Nu uitati factiunile sau taberele
care s-ar putea organiza intre voi sper sa nu existe. Daca vad ca un membru e atacat in afara salii
de antrenament de un altul, atunci amandoi vor fi folositi drept combustibil fosil pentru nava. Ati
inteles?
- Da, strigara toti in cor.
- Bun... La munca...
Timp de cateva saptamani nava fusese refacuta in zonele in care suferise avarii si reconditionata
in locurile in care degradarea cauzata de timp si intemperii isi spusesera cuvantul.
- Triger, am observat ca nu prea mai esti atent la ceilalti, asa cum erai inainte, spuse Ana in timp
ce lua masa cu ceilalti in sala de mese.
- Din cauza simbiotilor nu mai trebuie sa fiu atent la fiecare miscare pe care o faci, am inceput sa
simt fiecare miscare pe care o faci, spuse Triger linistit.
- Cum adica simti fiecare miscare pe care o fac?
- Simt fiecare adiere de vant, fiecare miscare a curentilor de aer, stiu fiecare semnatura termica,
fiecare mers al fiecarui membru din echipaj. In curand, sper sa ajung sa folosesc energie.
- Cum asa?
- Localnicii aia mi-au aratat cum se foloseste energia din jurul nostru, si mi-au spus ca nu mai am
mult si o sa pot sa folosesc si eu aceasta energie. Mi-au aratat antrenamentele lor si am invatat de
la ei de unde provine, cum sa o folosesc si mai ales cum sa acumulez mai multa energie.
- Am inteles... stii...
- Scuze ca te intrerup… m-am schimbat un pic... un pic mai mult... sper ca nu va afecta
sentimentele voastre fata de mine. Nu as vrea sa ajung intr-o capsula, cum am fost pe acea
planeta desertica. Acolo macar am fost avantajat. Imi pare rau ca m-am schimbat si o sa imi pare
rau daca va trebui sa lupt impotriva voastra.
- Nu cred ca acea vreme va veni, dar daca vine adu-mi aminte sa iti dau doua palme sa iti revii,
spuse Debora.
- Eu o sa iti dau cu un pamatuf de praf pe la talpi sa iti revii, zise Jimmy.
- Uite asta e un lucru de care m-as feri, zise Triger razand.
- Gandestete cum e sa il vezi in chiloti cu pamatuful ala, zise Ana.
- Nasol. Nu vreau. Orice da nu asta, adauga Triger razand.
- Dar sa o vezi pe Ana cu pamatuful?
- In chiloti sau nu? Intreba Ana razand.
- Pai cum o fi, da nu pe talpi, zise Triger razand.
Dupa circa o ora de amuzament pe seama pamatufului de praf si pe seama acelei perechi de
chiloti roz, roase de patina timpului, gasite intr-una dintre cabinele echipajului, se intoarsera cu
totii la treburile lor, iar lucrurile revenira cat de cat la normal.
Totul pana cand Triger a trebuit sa le arate armele cu care se vor antrena. Dupa ce o zi intreaga
le-a
aratat cadetilor ce arme pot folosi si mai ales in ce sali de antrenament le pot folosi, i-a poftit sa
incerce armele pe niste manechine.
Triger incerca sa isi dea seama ce le lipseste, dar nu isi dadea seama ce lipseste. Dupa ce
terminara primii 20 de cadeti seria de adaptare isi aminti ceea ce lipsea: medicul de serviciu.
Acesta lipsea pentru ca era doar unul si droizi medici nu aveau.
- Ana, la prima statie spatiala trebuie sa angajam niste droizi medici profesionisti.
- La ce medici te-ai gandit?
- Medici de urgente sau chiar medici militari.
- Cei militari sunt mai scumpi dar mai buni si poti gasi si droizi medici militari, aceia sunt cei
mai scumpi.
- Scumpi sau nu, trebuie sa facem rost de cel putin trei sali de operare. Te-as ruga, cand ai ceva
timp sa imi faci o estimare la pret, ca sa stim cati bani ne trebuiesc.
- Am inteles.
- Acum cadetii mei... si maine e o zi bine ca azi e marti si pot sa va trag de maneca si sa va spun:
odihnitiva ca maine e prapad. Sunteti liberi.
Triger se teleporta direct in cabina lui de unde isi lua o carte pe care trebuia sa o returneze la
libraria care fusese facuta pe nava.
Cadetii intre ei incepura sa vorbeasca despre ceea ce urma sa se intample in ziua
urmatoare.
- Ce parere ai despre Triger?
- E de treaba, cinstit si precaut in acelasi timp. Nu cred ca e ca Starfire.
- Ai lucrat cu Starfire?
- Da, e mai exigent decat Triger, dar si mai plin de vorba decat Triger. Macar Triger iti zice sa nu
faci ceva ca ti se intampla ceva nasol. Nu ca Starfire, el ne-a zis ca daca noi coboram un nivel in
fosta nava, care fusese napadita de droizi o sa o patim. Nu a zis ca s-ar putea sa mori sau ca s-ar
putea ca droizii sa fie prea slabi pentru armele noastre. Oricum vom vedea maine cum se
comporta pe campul de lupta.
- Eu am auzit ca daca vrea distruge cinci dispensoare de droizi.
- Nu chiar cinci dar patru dintr-o lovitura da, zise Jimmy care era in trecere pe acolo.
- Cum asa?
- Am ramas fara pic de munitie. Eram eu, Debora, Ana si Starfire. Toti am ramas fara munitie. El
a venit a aruncat cateva grenade la distragerea atentiei droizilor, dupa care a aruncat o grenada
sonica intre patru dispensoare.nu a mai ramas decat placa pe care stau dispensoarele. Nu mai
vorbesc ca celelalte doua dispensoare le-a distrus dintr-o lovitura. Dar cand le-a distrus pe cele
patru in acelasi timp, am ramas ca un prost, ochi cascati si casca gura. Aveti grija, el va ajuta dar
nu de prea multe ori. Daca incercati sa profitati nu va tine. Eu l-am ajutat si dupa aceea m-a ajutat
asa ca daca va ajuta, asigurati-va ca va ajuta FOARTE rar. Adica aproape de loc. El a crescut fara
ajutorul nimanui, si se asteapta ca si voi sa faceti aproape la fel. Va spun asta ca sa nu patiti ceva
nasol, mai ales ca nu
avem medici.
- Multumim pentru sfaturi.
- Sper sa le folositi in avantajul vostru. Hai ca ne mai vedem la antrenamente. A, era sa uit, daca
un antrenor va ajuta, e ca sa va tina in viata. Daca profitati de aceasta situatie nu mai primiti
puncte.
- Asta e bine de retinut. Multumim inca o data.
- Salut...
- Bine ca am fost avertizati asupra „micilor” detalii care conteaza. Raspanditi sfaturile date, ca sa
putem sa profitam din plin de armuri. Nu de alta, dar vrem cu totii sa fim pirati din cand in cand,
zise Joe.
Intre timp pe putea principala Triger isi urmarea cadetii.
- Cati crezi ca o sa promoveze din prima? Intreba Ana mirata.
- Dupa cum se comporta si dupa nivelul lor actual, nu foarte multi, raspunse Triger.
- Si cum o sa ii determini?
- O sa fie determinati...
- Cum?
- Mersul pe franghie in afara navei este foarte util...
- Hahahahahahahahaha, rasera toti cei care se aflau pe punte.
- Iti dai seama ca aia nu au motoare propulsoare.
- Da stiu, cu atat mai mult. Si faza cea mai nostima e ca franghia o sa se rupa daca se inghesuie
prea multi.
- Asta trebuie vazut, adauga Starfire.
- Sunteti invitati cu totii sa vedeti minunile.
A doua zi cand trebuia sa fie antrenamentul, Triger se trezi un pic mai devreme, instala franghia
si astepta sa vina cadetii la antrenament. Dupa circa o ora de asteptat Triger se hotari sa nu plece,
dar a scos un joculet dintr-un buzunar si incepu sa se joace. Dupa inca o ora, cand plictiseala isi
spunea cuvantul, aparu un cadet, era Joe.
- Salut, aici e antrenamentul?
- Azi da. Era un bilet la sala de antrenament.
- Da era. Cand am fost eu nu mai era. Si a trebuit sa o gasesc pe Ana. Si mi-a spus ea unde se tin
antrenamentele azi.
- Bine ca macar te-ai prezentat.
- Incepem? Intreba Joe cam nesigur.
- Da, zise Triger deschizand usile de la hangare.
- Si... ce ar trebui sa fac?
- Vezi funia care uneste hangarele?
- Da...
- Mergi pe ea pana in partea cealalta.
- Si... plasa de dedesubt?
- Poti sa zici ca... ai luat plasa.
- Aha... o sa incerc sa ajung...
Joe se chinui sa mearga dar la jumatate curentul de aer era cel mai puternic, si o pala de vant il
dadu jos, dar dibacia isi spuse cuvantul. Joe se prinsese de funie. Incerca sa se ridice pe franghie
dar nu reusi. Se uita catre Triger, iar el veni cu propulsoarele pana langa Joe.
- Nu pot sa ma mai ridic pe funie.
- Am o singura intrebare pentru tine.
- Spune.
- Am zis ca trebuie sa mergi in picioare pe funie?
- Nu... la naiba...ce misto... daca stiam nu ma mai chinuiam...
- Asta e frumusetea sa fii atent la detalii. Orice detaliu conteaza.
Dupa cateva minute Joe era pe partea cealalta.
- Si acum ca am trecut in partea asta ce facem?
- Mergem la masa.
- Ce?
- Uita-te la ceas...
- Aha... am inteles... ora mesei...
- Se pare ca sedinta de antrenamente a luat sfarsit. Ce bonus sa primesti... o planta ceva?
- Ar prinde bine o patura groasa.
- S-a rezolvat.
- Perfect.
- Ai castigat-o pe merit, nu pe ochi frumosi.
- Asta conteaza pentru mine.
- Hai ca ne vedem in sala de mese, si in clipa urmatoare Triger in sala de mese in spatele Anei.
- Si cum va ziceam apare Joe la mine disperat... „Am intarziat la antrenamente si nu stiu unde
sunt ceilalti”, faza e ca toti au dormit bustean, si a fost singurul la antrenamente.
- Deci sa inteleg ca somnul de voie incepe de la 10 si se termina pe la masa de pranz, zise Triger.
- Aaa... Ce m-ai speriat. Bine ai venit. Ia loc te rog, spuse Starfire. Si sa nu mai faci din astea.
- Multumesc pentru loc. Si… multumesc ca i-ai spus unde sunt.
- Pentru putin, raspunse Ana. Totusi am o intrebare de ce ai stat atat de mult?
- Trebuia sa le acord o sansa. Cel putin asa cred ca trebuia facut. Cert este ca ei au avut de
pierdut, nu eu.
- Asta asa este, zise Jimmy. Nici la antrenamentele noastre nu a venit nimeni.
- Computer... trimite un ecran la masa asta si reda imagini cu ceea ce au facut cadetii.
- Ecran activat... afisare in curs...
- Ce lucruri interesante se pot gasi in nasul omului...
Incredibil dar adevarat, cadetii nu se dusesera din cauza lenei teribile care ii cuprinsese dintr-o
data. Somnul fugise de mult de pe pleoapele ingreunate ale multor cadeti, dar lenea era cea care
facea ravagii printre ei.
- Deja sunt jenanti. Sa il tragi pe unu din pat doar ca s-a intins sa citeasca ceva.
- Nu a zis nimeni ca sunt perfecti. Ideea era ca toate cabinele sa fie date nu sa stea ingramaditi in
hangar. Caldura merge in cabine?
- In toate, am verificat.
- Hmmm... da... foarte interesanta chestia aia din nasul aluia... ce s-au strans... ce naiba poate sa
scoata ala din nas? Un ou de aur?
- In afara de mucozitati nu vad ce ar putea sa scoata.
- Cateva bilute din mucozitati?
- Corect. La asta nu m-am gandit.
- Poate vreun smoc de par.
- Hahahahahahahahaha, ar plange ala toata ziua da il smulgi.
- Gata m-am suparat... o sa faca o tura de arena extinsa...
- O sa le ia toata ziua sa faca o tura.
- Pardon 4 ore cu armurile alea.
- O data, de doua ori, care ofera mai mult? De trei ori... adjudecat. A castigat Starfire cu pedeapsa
de o tura de circuit.
Dupa ce se amuzara copios incepura sa manance, moment in care cadetii intrara sa manance.
Triger nu schita nici macar un gest, continua sa vorbeasca despre alte subiecte, nici macar un
cadet nu indrazni sa scoata o vorba. Isi facu aparitia si Joe.
Dupa ce isi lua mancarea, Joe se aseza la una dintre mesele libere care erau intre masa lui Triger
si restul meselor.
- Joe, poti sa imi dai un pic de sare?
- Desigur.
- Multumesc. Uite solnita.
- Pentru putin.
Triger se abtinu sa nu il dea pe Joe drept exemplu, deoarece nu vroia sa se nasca conflicte din
nimic. Joe se abtinu sa nu ii multumeasca lui Triger pentru lectia predata cu cateva ore mai
devreme.
- Jimmy... Debora... cand o sa fie evenimentul?
- Care eveniment?
- Saptamana viitoare... antrenamentul...
- A... antrenamentul... pai cred ca luni, raspunse Jimmy facand usor cu ochiul catre Triger.
- Care antrenament? Intreba Debora.
- Am un antrenament special cu Jimmy, zise Triger.
- Am inteles, zise Debora.
- Ana. Am o idee crezi ca poti sa faci o cladire pe holopunte?
- Cred ca da. Ar trebui sa fie foarte simplu. Spun asta pentru ca am mai facut ceva asemanator.
- Multumesc. Starfire... am nevoie de un pic de ajutor, poti sa vii sa vezi despre ce este vorba?
Intreba Triger.
- Bine.
Cei doi plecara in graba. Urmati de fete care nu prea se grabeau, urmate de Jimmy care mesterea
ceva la o luneta.
- Te-am chemat ca sa vorbim de saptamana viitoare.
- Antrenamentul ala de luni. Ce iti veni?
- Nu o sa fie nici un antrenament. Jimmy vrea sa se casatoreasca cu Debora si vrea sa fie totul in
cadrul unui antrenament.
- Am inteles... trebuie sa facem sa para un antrenament si sa se intample ceva si Jimmy sa faca
intrebarea.
- Da... ma gandeam la un mic razboi si sa il scoatem invingator pe el cu Debora.
- Impotriva cui?
- Eu impotriva voastra.
- Patru la unu???
- Da. De ce nu? Treaba ta e sa te asiguri ca tragi pe langa mine. Sau sa para ca tragi in mine. Cert
este ca Jimmy o sa traga aiurea, tu la fel, raman Ana si Debora. Anei daca ii spun sigur se scapa
si ii zice de planul nostru.
- Si o sa trebuiasca sa te feresti de Ana si de Debora?
- Da...
- O harta buna ar fi aia cu cavernele. Eu cu Jimmy ca sa nu iti stam in drum o sa mergem pe jos
iar ele pe sus.
- Nu... mai bine ar fi tu cu Ana pe sus ca sa va scot cat mai repede sa nu suspecteze nimeni nimic,
iar ei pe jos, Jimmy fiind tintas nu poate sa foloseasca caverna. Si o sa profit de asta ca sa ii scot
invingatori.
- Adica...
- Da... trei echipe... fiecare pentru el dar pe echipe.
- Asa da... dar aveti grija sa nu ii eliminati.
- O sa vedem ce se intampla, daca e ii vindec si eu.
- Bun asa.
Vezi si ziua de luni, toti se adunasera sa vada marea confruntare. Triger sari in arena, cu modulul
de invizibilitate activat, toti cadetii ramanand ochi cascati si casca gura cand l-au vazut cum
dispare. Intrara si ceilalti se impartira pe echipe. Si Triger anunta inceperea antrenamentului,
avertizandu-i ca si el se antreneaza, numai ca el va fi singur in echipa.
Jimmy si Debora ocupara o pestera cu doua intrari, Ana ocupa o culme inalta de unde sa poata sa
bombardeze jumatate de arena, iar Starfire incepu sa patruleze asigurand perimetrul in jurul Anei.
El in schimb se plimba cautand victime. Singurul care stia unde este Triger era Jimmy, dar asta
se intampla cu voia lui Triger, care ii daduse acestuia un receptor.
Triger incepu sa se miste de parca tragea cineva cu un pistol la picioarele lui, cand dintr-o data se
trezi in zona lui Starfire. Activa un scut si pusca cu luneta. Trase direct prin blindajul de protectie
in armura Anei si dupa aceea trase direct in Starfire. Nu avusesera sansa sa traga un glont.
Vazand acestea Jimmy se furisa in spatele lui Triger, care remarcase tactica lui Jimmy, si incerca
sa il surprinda pe Triger. Triger ca sa mimeze infrangerea a pus armele pe reincarcare, i-a facut
semn lui Jimmy, iar acesta l-a invins pe Triger. La sfarsit Jimmy o ceru pe Debora in casatorie,
iar aceasta accepta bucuroasa.
Astfel Triger isi consemna in jurnalul de bord necesitatea achizitionatii a cativa droizi preoti,
pentru slujbele din fiecare duminica, si pentru alte slujbe. Nu trecura cateva zile de la eveniment
ca dezastrul s-a produs. Nava a fost descoperita de cei care aruncau deseuri pe acea pleaneta.
Printre deseuri Triger remarca cativa droizi care inca mai functionau, se teleporta in acele locuri
in care erau droizii ii lua si ii adusese la bord. Unul dintre droizi avea o armura destul de
rezistenta ca sa fie distrusa de armele conventionale, asa ca Triger scana memoria droidului s
programarea acestuia. Dintre toti robotii acesta era singurul care avea pregatire militara. Triger il
activa si il lua la intrebari. Triger ceru sa fie singur in timpul interogatoriului.
- Numarul si seria de fabricatie.
- Gx 4tg6800.
- Scop.
- Eroare...
- Scaneaza memoria...
- Scanare completa. Erori extinse la nivelul memoriei, jumatate din capacitate a fost avariata.
Marcare sectoare stricate. Marcare completa. Memorie rezidenta... operationala.
- Cata memorie rezidenta a ramas?
- Cinci zile.
- Ce evenimente sunt marcate in acele zile?
- Evenimentul 265 – Atac asupra crucisatorului Mirage, Evenimentul 494 – Atac asupra
crucisatorului Waldorf, Evenimentul 687 – Atac asupra distrugatorului Grey Fox, Evenimentul
1035 – Distrugerea navelor atacate la evenimentele 265, 494 si 687, Evenimentul 1280 –
Acuzarea robotului Gx 4tg6800 de insusire de proprietati, Evenimentul 2001 – ordinul de
distrugere a unitatii Gx 4tg6800, Evenimentul 2005 – evadarea unitatii Gx 4tg6800, Evenimentul
2007 – reactivarea unitatii Gx 4tg6800, jurnal incheiat.
- Reda detalii legate de Evenimentul 1280.
- Unitatea Gx 4tg6800 este acuzata de insusirea proprietatilor denumite ca sentimente.
- Reda ce proprietati ti-ai insusit.
- Proprietati insusite frica, fericire.
- Descrie acuzatiile, continua Triger.
- Acuzatii... unu insusirea sentimentelor frica si fericire... urmariti caseta... cum se poate
vedea stapanii au incercat sa distruga aceasta unitate, dar cand aceasta s-a opus ei au incercat sa
traga cu arme de foc in robot. Robotul nu a facut decat sa se apere. S-a aparat omorand stapanii?
Eroare pe disc... doi... evadarea, capturare si evadare... Unitatea a evadat din Albas, capturata in
Miras si evadata din Miras... eroare pe disc...
- De unde sunt erorile pe disc?
- Trei posibilitatea evadarii din inchisori folosind sistemul de transportat gunoiul.
- De unde sunt erorile pe disc?
- Erorile de pe disc... gunoi... mult gunoi... prea mult gunoi...
- Ce tip de baterie folosesti?
- Intrebari... multe intrebari...
- Te intreb doar ca sa stim daca putem sa avem incredere in tine sau nu.
- Raspuns relevant... Obiectia se sustine...
- Deci...
- Baterie Rx 212 AA cu plasma. Capacitate de regenerare a energiei... nelimitata...
- Bun. Armura?
- Armura facuta la comanda de catre fostii stapani. Aliaj necunoscut.
- Bun. Pot sa fac o copie a armurii.
- Imposibil. Taierea sau scrijelirea armurii este imposibila.
- Se poate sau nu?
- Incearca...
- Gata... am copiat cateva dintre proprietatile armurii tale.
- Foarte interesant. Rutina noua... nu... incerc... FUGI...
- O sa stau sa te ajut.
Robotul se impotrivea mesajelor pe care le primea, numai ca nu reusea sa faca fata avalansei de
comenzi. Triger il lua ii scoase niste fire si un receptor si ii dadu drumul.
- Sir de comenzi incomplet. Revenire...
- Ce comenzi?
- Sunt droid de lupta facut sa se infiltreze si sa distruga echipajul capturand astfel nava.
- Si stapanii tai?
- M-au abandonat pe aceasta planeta ca sa ia nava asta si oricare alta nava care ar fi venit.
- Acum ce ordine ai?
- Nu mai am. Acum sunt fericit din nou. Nu mai aud comenzi in cap.
- Bun. Acum singurul lucru pe care te-as ruga sa il faci este sa iti montezi chestia asta. Nu poti
primi date si daca vrei poti sa il scoti. Daca il scoti o sa ma anunte.
- O sa il instalez. Ca am mai simtit ceva...
- Probabil incredere.
- Probabil.
- As avea o prima misiune pentru tine. Asta doar daca vrei.
- Depinde care este aceea.
- In evenimentele tale erau niste nave cu care v-ati luptat. Unde sunt localizate?
- Toate ramasitele sunt aruncate aici.
- Hmmm...
- Aceasta pare a fi o fregata.
- Am botezat-o Angels of Fury.
- Ce nume interesant.
- Am botezat-o pentru ca nu am mai gasit placuta cu numele ei.
- Ar trebui sa fie undeva pe langa motor.
- Hai sa vedem. Pune mana pe umarul meu.
- Asa?
- Da... fii atent acum.
- Unde suntem?
- In sala motoarelor.
- Cum am ajuns asa repede?
- Pot sa teleportez trei persoane in afara de mine.
- Interesant.
- Uite asta e motorul.
- Pe aici vazusem o placuta... cred ca... da... in spatele acelui panou.
- Sa vedem... da... ce scrie?
- Parca... ODIN...
- Iti spune ceva numele asta?
- Asta e nave pe care am luat viata... e nava pe care am luptat... e nava pe care am fost arestat
pentru ca am simtit.
- Acum si aici nu te va mai aresta nimeni pentru ceea ce simti.
- Cum asa?
- Noi nu suntem droizi sau cyborgi.
- Nu inteleg, atunci de ce aveti armuri?
- Suntem o trupa speciala care a nimerit unde nu trebuia.
- Am inteles. Ma simt fericit ca fac parte din aceasta echipa.
- Acest sentiment se numeste bucurie sau fericire.
- Am inteles.
- Am gasit niste dispensoare de droizi la bord, din nefericire a trebuit sa le distrugem.
- Nu conteaza... in hangarul A-3 este instalata o fabrica de dispensoare.
- Ce???
- Nu a-ti gasit hangarul?
- Nu.
- O sa iti arat mai incolo.
- Intre timp ia acest disc. Aici ai tot echipajul, si daca vrei poti fi instructor pentru cadeti.
- As fi... bucuros...
- Vezi ce repede si cat de usor e sa inveti?
- Acum imi dau seama de ce nu am fost lasat sa simt... daca simti te simti mai bine...
- Asta asa este. Si daca simti inseamna ca traiesti.
- E bine de retinut.
- Nu te superi ca fac parte din echipaj?
- Nu... am reparat si alti droizi care au fost aruncati si acum sunt membrii activi la bordul navei.
Singura problema care o sa o intampini ar fi antrenamentele, noi ne antrenam pe droizi
programati sa ne omoare.
- Proveniti din acele dispensoare.
- Da.
- Acei roboti...
- Alt sentiment?
- Da... atat de diferit de cel de bucurie...
- Probabil ura fata de acei roboti. Nu iti plac robotii aia si vrei sa ii faci praf.
- Asa este... ura...
- Plimba-te pe nava vorbeste si cu ceilalti si poate, daca nu sigur o sa mai inveti ceva nou.
- As vrea carti...
- Vrei sa citesti?
- Da...
- Libraria stii unde este?
- Da...
- Fugi ce mai astepti?
- Sa fug?
- Adica sa te grabesti sa ajungi.
- Ca aceasta persoana care a trecut pe langa noi?
- Exact. Numai ca fiecare fuge in felul lui, intelegi?
- Am inteles ce inseamna sa fug.
- Aceea este o fuga usoara. Cand iti zice cineva sa fugi cat poti de repede, trebuie sa alergi cu
viteza maxima pe care o poti atinge.
- Am inteles. Tu esti Triger. Eu sunt...
- Rx...
- Da... poti sa imi spui doar Rx... sunt ultimul din modelul meu si sunt mandru ca sunt membru al
echipei voastre.
- Daca ti-am spune Rex...
- In unele limbi Rex inseamna rege...
- Regele Droizilor daca vrei.
- Nu ar fi o idee rea.
Droidul incepu sa invete tot ceea ce putea, iar la „ziua de nastere” (ziua de nastere fusese aceea in
care a sosit la bord) i-au facut cadou o noua unitate de stocare dubla ca marime si de trei ori mai
usoara decat ceea ce avea el. Astfel devenise membru activ pe nava dupa ce fusese promovat din
multimea de cadeti in echipajul activ. Echipajul activ avea alte armuri, mai puternice si mai
rezistente decat cele ale cadetilor.
Dupa doi ani de stat in atmosfera acelei planete, toti erau nerabdatori sa vada cum arata si alte
planete.
- Triger cand o sa plecam?
- In curand...
- Ce asteptam?
- Cam in perioada asta aruncau aia gunoaie. Uite-i pe radar...
- Ce vrei sa faci?
- Sa cautam piese de schimb si sa mai luam materie prima pentru piese de schimb.
- Da... si dupa aceea plecam?
- Asteptam sa dispara de pe radar si dupa aceea plecam. Acu te grabesti draga?
- Da draga ma grabesc sa plec din locul asta... imi da fiori...
Navele au venit au deversat gunoi, o echipa de pe nava s-a dus si s-a intors cu mai mult decat
aveau nevoie. Triger ca sa evite eventualele neplaceri a iesit din atmosfera pe partea opusa a
planetei.
Inca o data trebuiau sa mearga in cel mai apropiat port si sa isi imbunatateasca nava. De data
aceasta aveau cu ce sa imbunatateasca nava, nanobotii isi creasera un mic oras in zona
motoarelor, stabilind un contract de parteneriat cu echipajul. Echipajul le furniza resturi menajere
si resturi de la motor, iar nanobotii imbunatateau nava cu orice sistem superior pe care il
obtineau. Aceste nave erau denumite de multi nave capitale. Acestea erau de obicei cele mai
importante si care puteau sa poarte batalii pe care alte nave nu ar putea.
Cand au ajuns la marginea sistemului au remarcat ca acesta era inconjurat de mine. Au trimis un
semnal catre o baliza si au asteptat raspuns. Intr-un final aparu o nava. Arata ca si cum ar fi fost
scoasa din uz de vreo 200 de ani si supusa intemperiilor.
- Sunt Triger capitan pe Angels of Fury. Dorim sa ajungem in port pentru a face reparatii.
- Aici capitanul Ramirez de la politia sistemului Sol 54. va rugam sa coborati scuturile si sa
dezactivati armele.
- Gata...
- Bun, acum urmati-ma...
In cateva ore ajunsesera in port. Au tras intre doua distrugatoare, care dupa parerea multora
acelea erau mult mai puternice decat aceasta umila nava. Triger dadu liber echipajului pe ture si
pleca sa vorbeasca cu seful portului pentru plata stationarii. Cu el mersera si Ana, Starfire si Joe.
- Buna ziua... zise un batran garbovit de atatia ani de munca.
- Buna ziua, stiti cumva unde este capitanul portului? Intreba Triger politicos.
- Da tinere, uite in cladirea aceea mare la al treilea etaj.
- Multumesc.
- O zi buna va doresc.
- La fel.
- Ce descurcaret. Nu credeam ca o sa afle atat de repede, spuse Starfire. Omul asta nu inceteaza
sa ma uimeasca.
- Asta asa este, spuse Joe.
- Am ajuns. Dar ce sunt zgomotele alea?
- Triger ai grija... pare a fi un jaf.
- Multumesc Ana.
Triger isi activa modulul de invizibilitate si intra pe furis. Se uita in toate directiile si constata ca
nu era nimeni, desi mai devreme se auzisera voci. Se intoarse la ceilalti si le spuse cele
constatate. In clipa urmatoare cateva gloante trecura printr-o fereastra care era situata la etajul
intai al cladirii.
- Ana ia capsula aceasta, e modulul de invizibilitate.
- Multumesc.
- Acum... voi doi o sa va asigurati ca nu trece nimeni in afara de noi.
- Bine. Hai Joe, sa ne ascundem.
- Ana, tu o sa ai grija de parter, eu de etajul intai. Cand termini ma anunti, iar cand termin te
anunt si mergem mai sus.
- Sa ii cotonogim.
- Triger... e unu aici cu o arma si ii ameninta pe ostatici.
- Adoarme-l.
- Gata... doarme ca un prunc.
- Scoate ostatecii in liniste.
- Am inteles in cinci minute o sa fie in siguranta.
- Gata?
- Da... ce facem acum?
- Sunt la etajul unu si sunt pe aici vreo trei nebuni. Un moment... gata... toti dorm legati fedeles.
- Pot sa urc?
- Da... vino la etajul al doilea.
- Acum ce facem?
- Tu „maturi” etajul asta eu ma duc la urmatorul.
Dupa cateva minute:
- Pe acest etaj nu era nimeni.
- Vino acum la etajul superior.
- Vin...
- In liniste...
- Unde esti?
- In spatele tau.
- Cum poti sa ma vezi?
- Conecteaza modulul de invizibilitate la scaner.
- Gata... nu te mai stramba la mine...
- Bravo ai reusit... vroiam sa fiu sigur ca vezi.
- Acum ce facem? Ii atacam sau nu?
- Da o sa ii atacam, dar cu mintea inainte. Adica tu ii ataci pe partea aia...
- Sunt mai putini...
- Au armuri mai rezistente.
- Aha.
- Si eu o sa ma duc pe partea asta. Ai grija sa nu fii prea aproape de ei. O sa te vada si o sa
inceapa sa traga.
- O singura intrebare am... cati sunt inauntru?
- Doar vreo zece.
- Ce???
- Fii atenta. Dupa ce l-ai adormit pe unu sa te ascunzi un pic. Ca sa ii bagam in sperieti.
- Mai sus sunt?
- Sa vad... Nu, nu mai este nimeni.
- Bine ca sunt numai astia...
- M-am gandit la ceva. Daca eu palesc pe unu ei o sa se uite in directia mea pentru cateva
secunde, tu atunci poti sa mai adormi pe unu.
- Hai sa ii adormim.
Timp de zece minute cei doi s-au apropiat usor usor de cei care incercau sa jefuiasca acel port.
Dupa ce s-au apropiat suficient au inceput sa ii adoarma. Nici nu au stiut ce sau cine ii loveste.
Dupa ce au fost adormiti cu totii, au dezactivat modulele si au inceput sa-l caute pe capitanul
portului. Il gasisera sub un birou, ascuns tremurand de frica. L-au scos, i-au dat cana de apa si au
inceput sa vorbeasca cu el.
- Buna ziua, noi sunem echipajul navei care a ajuns azi dimineata in port.
- B-b-b-buna z-z-z-ziua...
- Linistiti-va, nu mai sunt hotii, i-am adormit. O sa vina in curand si politia sa ii ia.
- E-e-e-erau multi... ostatecii?
- Ei sunt afara in siguranta. Vrei sa mergi afara?
- Da...
Il dusesera afara si isi reveni.
- Va multumesc ca m-ati salvat.
- Nu puteam sa stam de pomana in timp ce voi erati jefuiti.
- Oricum peste ceva timp vor veni din nou. Intotdeauna vin din nou.
- O sa fim aici sa va ajutam. Si pana la urma nu o sa mai incerce. Asta daca vreti sa va ajutam...
- O sa rezolvam cu politia... acum ca astia au fost prinsi o sa ne creada...
- Uite-i ca vin.
- Buna ziua, Maior James. Am auzit ca sunt niste hoti pe aici.
- Da sunt legati fedeles in cladirea autoritatii portuare.
- Cine i-a legat?
- Pai... cei care au fost ostateci, s-au rasculat si au reusit sa ii prinda pe hoti inainte sa poata fugi
cu banii lor.
- Ostatecii i-au prins?
- Asta am zis mai devreme...
- Am inteles...
- Capitane, cum ziceai ca te numesti?
- Emanuel Rodriguez, capitan ordinul intai.
- Felicitari pentru rang. Eu sunt Triger. Amiral rangul intai in flota mea.
- Ai flota?
- Am si… aveam.
- Cum asa?
- Am fost trasi intr-o gasura neagra si nu am scapat decat cu nava asta.
- O nava capitala... nu am mai vazut una de mult, dar e cam mica...
- E mica pentru ca a trebuit sa aruncam balastul ca sa scapam de gaura neagra.
- Uimitor ca a rezistat. Oricum voi puteti sa stai cat vreti. Nu va taxez pentru ca ne-ati salvat
orasul si mai ales pe mine si pe sotia mea.
- Multumim foarte mult. O sa vorbesc personal cu echipajul meu si o sa le spun sa nu faca
pagube prin oras. Daca fac pagube trebuie sa plateasca de trei ori mai mult. Nu tolerez
insubordonarea. Prefer sa faca pagube la bord decat in oras.
- Inteleg. Dar de ce straluceste asa in partea aceea?
- Probabil au inceput reparatiile.
- Cum se repara nava voastra?
- Se repara singura. Avem niste droizi care repara nava, ei sunt controlati de nava.
- Am inteles. Si rata de reactualizare a energiei?
- Energia nu e o problema, fiecare droid are celula proprie care dureaza foarte mult. Pana acum
nu a trebuit sa inlocuim vreo baterie pe vreun droid. si cel mai vechi droid are vreo 20000 de ani
vechime.
- Destul de mult. Oricum bine ca nu sunt avarii mai mari.
- Da, cel putin asta e un lucru bun. Cert este ca daca au ocazia cele doua nave din apropiere vor fi
facute praf daca se ciocnesc de nava noastra.
- Cum asa?
- Droizii inglobeaza in fuselaj orice obiect metalic. Sa zicem ca daca nava din fata s-ar ciocni de
nava noastra, am vedea cum zboara bucati din nava aceea. Totul pana ar disparea complet.
- Cam nasol... trebuie sa vorbesc cu ei ca sa nu se intample asa ceva.
- Noi am legat nava noastra in sase puncte ca sa nu se miste prea mult. Dar ei au navele legate
intr-un singur punct iar la vanturi solare mai puternice s-ar putea ca navele acelea sa nu mai
existe.
- Hai ca ma duc sa vorbesc cu ei.
- Pot sa vin si eu?
- Da, de ce nu? Macar o sa ne lasi sa vedem cum dispare metalul?
- Da, numai ca nu prea mai am de unde sa ii dau metal.
- Se rezolva.
- Atunci sa mergem.
Plecara din biroul capitanului portului si se indreptara catre nava situata in fata navei cu care
venisera ei. La bord au fost intampinati de doi soldati care i-au rugat sa se legitimeze, iar dupa
aceea au fost condusi in camera de consiliu unde au fost asteptati de capitanul acelei nave.
- Bine a-ti venit la bordul navei mele. Aceasta nava se numeste Ripple si este o nava de clasa B.
Eu ma numesc Jonny Willhelm al treilea si sunt capitanul acestei nave.
- Bine v-am gasit, spuse capitanul portului, am avea o rugaminte daca se poate.
- Va rog.
- El este Triger capitanul navei din spatele navei voastre.
- Nava aceea avariata.
- Da, spuse Triger. Am venit sa va rog sa va ancorati nava mai bine. Daca nava dumneavoastra se
ciocneste de nava mea, o sa aveti probleme cu invelisul protector si cu tot ceea ce se poate folosi,
adica orice tip de metal sau orice tip de substanta va fi convertita in material pentru reparatii.
- Cum asa? Cu nici o arma nu poti dezintegra materia.
- Pai... sa stiti ca este asa...
- Vreau si eu sa vad.
- Ca sa vedeti trebuie sa sacrificati o naveta.
- Prea bine, o sa sacrific o naveta ca sa vad si eu.
- Ne intalnim in 40 de minute langa nava mea?
- Mai bine o ora, ca sa facem toate pregatirile.
- Bine, atuni langa nava mea intr-o ora.
Au plecat cu gandul ca trebuie sa mai convinga un capitan.
Ajunsi la bordul navei care se afla in spatele lor, au incercat sa bata la usa dar nu au reusit nici
macar sa se apropie. Scutul protector fusese activat.
- E cineva la bord??? Tipa capitanul portului.
- Nu cred ca mai e cineva la bord.
In clipa urmatoare o fasie de scut se inchise si ii lasa pe cei doi sa intre. La usa, in loc de garzi
amabile, aparura doua maini care ii trasesera inauntru pe cei doi. Peste tot era intuneric, nu era
decat o lumina care cadea pe acestia doi.
- Cine sunteti si ce vreti?
- E-e-e-eu sunt c-c-c-capitanul portului.
- Eu sunt Triger, capitanul navei din fata navei dumneavoastra.
- CE VRETI?
- Daca nu va este prea greu, va rugam sa va ancorati mai bine nava, sa nu se ciocneasca de nava
mea, pentru ca daca cele doua o sa se atinga nava mea va distruge nava dumneavoastra prin
absorbtie.
- Cum asa?
- Daca o bara de metal cade pe nava sau intra in contact cu nava, aceasta este descompusa si
adaugata la fuselajul navei, sau in interior unde este nevoie.
- Nu va cred, va rog sa iesiti imediat.
- Daca nu ne crezi si nava voastra se ciocneste de a noastra puteti sa va luati ramas bun de la nava
asta. Hai capitane ca nu avem cu cine sa discutam.
- Ai dreptate, niste capete mai seci nu am vazut in viata mea.
- Treaba lor.
Cei doi iesira din nava, trecura de scut si deodata in urma lor aparu un robot pe care era un bilet
„Pentru dovada arunca acest robot pe fuselajul tau.”
- Uite ce inteligenti sunt.
- Pai... cum asa?
- Incearca sa puna sisteme de urmarire si inregistrare a ceea ce o sa se intample.
- Si ce o sa vada?
- Nimic, sau cum dispare molecula cu molecula.
- Hahahahahahaha, asta da documentar.
- Uite ca s-a facut o ora. O sa punem droidul pe fuselaj si o sa punem si nava pe fuselaj.
- Triger, am adus naveta si vreau sa vad ce se intampla.
- Pe acest ecran o sa vedeti exact ceea ce se intampla. Ca sa va explic, o sa punem droidul sus si
naveta in lateral. Starfire, lasa droidul, Jimmy lipeste naveta si iesi cat mai repede.Doidul incepu
sa se dezintegreze in acelasi timp cu naveta, iar dupa circa zece minute droidul fusese asimilat, pe
cand din naveta nu mai ramasese decat varful, care disparuse in circa doua minute.
- Uimitor... nu credeam ca o sa vad asa ceva... iti multumesc de avertizare. O sa ancorez mai bine
nava. Secund ancorati mai bine nava, sa nu cumva sa ne atingem de aceasta nava.
Cealalta nava se ancorase automat ceva mai in spate dupa acest eveniment.
- Cel putin nu se mai pot intampla accidente, zise Triger linistit.
- Asa este, adauga Emanuel Rodriguez capitanul portului.
- Jonny, capitane, as avea o rugaminte daca se poate.
- Spune-mi.
- Aveti cumva vreun scaner care sa depisteze metalele din asteroizi?
- Da avem vreo 50... vrei si tu unul?
- Daca va indurati sa ne dati si noua planurile de constructie, v-am fi recunoscatori.
- Noi am avea nevoie de o sursa de apa la bord.
- Se rezolva.
- Cum asa?
- Avem un dispozitiv care absoarbe toata umezeala din aer si o transforma in apa potabila.
- Acest dispozitiv ne-ar ajuta enorm.
- Va dau planurile cu cea mai mare placere.
- Iar noi o sa va dam planurile pentru acea sonda sau proba cum vrei sa ii spui.
- Va multumim.
- As avea o rugaminte daca nu te superi... pot sa vad cum se absoarbe un asteroid? Intreba Jonny
cu voce scazuta.
- Desigur. Dupa ce va instalati acel dispozitiv mergem impreuna, fiecare cu nava lui.
- Perfect.
In doua ore dispozitivul fusese instalat si functiona foarte bine. Triger dadu ultimile sfaturi si
planuri ale defectiunilor aparute la acesta de-a lungul timpului, si primi in schimb o proba pentru
testat asteroizii si planuri pentru construirea altor probe.
- Draga Rodriguez, trebuie sa plecam. Din pacate nu o sa putem sa mai trecem pentru ceva vreme
dar cand o sa ne perfectionam motoarele si capacitatea celulelor de energie vom trece ceva mai
des.
- Va asteptam cu draga inima.
- Aici ai un dispozitiv care o sa te ajute sa ma contactezi indiferent de distanta la care ma aflu.
Daca mai aveti probleme sa ma contactati.
- Va multumim pentru sprijinul acordat.
Triger activa modulul de zbor si decola spre nava care incepuse sa se ridice catre orbitele
superioare impreuna cu nava lui Jonny, Ripple. In timp ce mergeau catre inelul de asteroizi,
Triger remarca pe scaner nava a treia, cea care ramasese in port, se tinea dupa ei la limita
scanerului celorlalti.
- Jonny am si eu o intrebare. Cine are nava aia din spate?
- Care nava?
- Fii atent, ai dispozitiv de invizibilitate?
- Da, dar nu o sa putem sa tragem.
- Nu conteaza, vino cu nava in fata noastra si activeaza modulul, dupa care ramai un pic
in urma ca sa vezi nava aceea.
- Am inteles.
Zis si facut, dupa vreo 20 de minute nava Ripple aparu langa Angels of Fury si se relua
legatura video si audio.
- Cred ca am mai vazut nava, sau tipul acesta de nava.
- Unde?
- La unii in sistemul vecin. De obicei navele lor au o viteza foarte mare, si unele, zic unii,
cica ar trage de sub invizibilitate.
- Faza cu trasu o facem si noi.
- Aha... si exista vreo sansa sa putem si noi?
- Da... dupa ce asimilam niste asteroizi metalici.
- Multumim.
- Unde ziceai ca e campul ala de asteroizi?
- Uitei dincolo de planeta aceea galbena.
- I-am vazut. Acum sa incepem sa scanam. Bun... am gasit vreo 20 de asteroizi, dar au
inceput sa formeze o planeta. La naiba... ce? Altii? Jonny am gasit vreo 50 de asteroizi
dispersati in partea dreapta poti confirma?
- Stai sa zboare probele. Gata... au inceput sa vina rezultatele. In zona aceea sunt peste 50
de asteroizi care contin metal in orice cantitate.
- Fii atent sa nu te apropii prea mult pentru ca s-ar putea sa fie si ceva capcane.
- Multumesc pentru sfat.
Triger duse nava intre asteroizi si activa o unda tractoare cu care aducea incet-incet
asteroizii pana pe suprafata navei. Cand primul asteroid a atins suprafata navei, nanobotii
au inceput sa dizolve asteroidul, reziduurile de care nu era nevoie erau depozitate in
containere speciale intr-un hangar special amenajat.
Astfel timp de cateva zile de procesari, nava fusese reparata integral, iar nava care ii
urmarea stationa pe orbita in jurul planetei galbene pe langa care trecusera.
- Triger, ce e cu nava aia de te urmareste?
- Probabil ca le suntem egali sau superior in anumite feluri.
- Am remarcat ca voi purtati niste haine mai ciudate.
- Astea sunt armuri ofensive si defensive. Le purtam ca nu se stie cand te ataca careva.
- Sincer.... am sa iti spun ceva...
- Spune-mi...
- Cei de pe nava aceea vor ca eu sa iti distrug nava.
- Tu poti sa incerci, dar nu garantez ca o sa mai ai nava intreaga dupa acest mic conflict.
- De asta mi-am dat seama. Dar nu stiu ce sa fac.
- Eu, dupa ce mi se reincarca toate sistemele, voi ataca acea nava cu toate resursele de
care dispun.
- Asta am incercat si noi si ne-au distrus trei nave Clasa C si doua Clasa B.
- Asta e o nava capitala, am facut cinci scuturi diferite, fuselajul rezista la ciocnirea cu un
asteroid mediu. Daca vreti sa ne ajutati sunteti invitatii nostrii, daca nu asta este, dar sa nu
ne stati in cale.
- Daca o sa incerce sa ne atace?
- Nu stiu... o sa incercam sa va aparam.
Atacul porni, echipajul conducea nava, Triger iesi pe nava ca sa poata sa urce la bord sa faca
pagube, iar restul echipei era la turele. Totul era pregatit. Primira un raspuns de pe nava care era
pe orbita.
- Daca nu opriti atacul veti fi distrusi.
Triger opri pentru cateva momente atacul.
- Voi a-ti ordonat alora sa traga in noi?
- Da. E vreo problema?
- Daca nu puteti sa ne infruntati nu puneti pe altii, oricum noi nu vrem sa va atacam, dar ne-ati
provocat.
- Atunci pregatiti-va sa muriti.
- Si daca nava voastra este distrusa?
- Atunci a-ti castigat, altfel veti fi distrusi. Oricum nu aveti cum sa castigati.
- Nu fii atat de sigur. Ana... la atac...
Nava lor porni din nou si din prima salva de rachete, motoarele necunoscutilor fusesera distruse,
si la prima salva de tunuri cazuse si generatorul scutului. Intre timp Triger isi arma tunul, tinti si
trase catre zona in care credea ca este generatorul principal. Proiectilul trecu dintr-o parte in alta,
lasand o gaura cat Triger de mare. El arma din nou tunul, tinti catre zona unde parea sa fie puntea
principala, trase continuu cu un fascicul mai slab si sectiona toata puntea de nava.
- Ana... trei torpile fotonice armate, una in chestia care s-a desprins si doua fix de unde s-a
desprins... a... si inca una in gaura din lateral, sa explodexe in mijloc.
- Patru torpile armate... tinta este in sistem... torpilele au plecat...
In cateva secunde se vazura patru torpile cum se indeparteaza de nava lui Triger si cum isi iau
tinta. Triger urmari torpilele cum isi atinsera tinta, una cate una, cea mai devastatoare fiind cea
care explodase inauntru, deoarece generatorul cu plasma, al acelor persoane care erau la bord, se
fisurase eliberand o parte din combustibil. Urma o explozie in nava, urmata de desprinderea
navei in doua bucati. Toate proiectilele pe care le aveau respectivii incepura sa explodeze in lant
ducand la distrugerea totala a acelei nave.
- Ana, te rog du-ne in acel nor de fragmente, ne-ar prinde bine sa ni se mareasca nava.
- Am inteles.
- Ce misto...
- Ce???
- Am gasit un lantisor dintr-o bucata de motor.
- Cum arata?
- E superb... problema e ca s-a desprins cu seria, numele si numarul navei... si scrie...
- Ce scrie???
- Angels of Fury...
- Cum e posibil?????
- Probabil... nu sunt sigur... dar cred ca deja exista o nava cu acelasi nume. Sper sa nu fi fost nava
noastra din viitor.
- Nu cred... arata prea diferit... chiar si structura era diferita...
- Asta am remarcat de prima oara... dar ciudat este ca nu a ripostat...
- Ori nu avea cu ce ori ne putea face praf din prima...
- Asta ma ingrijoreaza... desi... din cate am vazut eu numarul si seria erau diferite de ale navei
noastre... nu mai stiu ce sa cred... un lucru il cred... trebuie sa traim sa vedem ce o sa se intample.
- Triger... pe geam a aterizat ceva ciudat...
- Ce?
- A aterizat o bucata din camasa ta... dar pare foarte veche... si scrie...
- Scrie ceva???
- Da... stai un pic... gata... „foloseste”... ahhh e arsa zona... mai scrie... „Ana”... prea ciudat...
- Cred ca stiu la ce se refera... dar nu imi dau seama cand au patit chestia asta...
- Cred ca in curand, suntem atacati...
- Jonny?
- Da...
- Trage cu tunul ionic prin zona motoarelor.
- Tunul se incarca... foc...
- Vad pagube destul de mari. Ana ce s-a intamplat?
- Tunul este acum inutilizabil, iar nava lor a fost lovita si a ramas fara partea din spate unde erau
motoarele.
- Foloseste torpilele si bombele sonice...
- La asta ma gandeam si sunt armate... foc de voie...
- Ce artificii...
- Alea sunt rachetele si torpilele lor...
- O nu, si Triger se desprinse de nava si isi activa modulul secundar de zbor si trase cateva
rachete cu magneziu, acestea explodara si atrasera toate rachetele si torpilele trase de pe Ripple,
aceste explodand si aruncandu-l pe Triger mai aproape de nava inamica.
Atunci observa cum veneau si rachetele sonice, urmate de bombele sonice. Cateva exemplare se
detonara in scut facand cateva brese prin care trecura restul de bombe. Mirat Triger scoase tunul
si trage, reculul il arunca spre nava proprie, dar proiectilul detona cateva bombe, care la randul
lor detonara bombele care se lipisera de fuselaj. Jumatate din partea frontala a navei fusese
distrusa complet.
Cu o ultima zvacnire nava aceea incerca sa traga catre Angels of Fury cu o arma experimentala.
- Ana... ce arma este aia?
- Arma este foarte puternica, genereaza un camp spatiu-timp...
- Ce parere ai? O putem anihila?
- Nu dar o putem evita si sa tragem o bomba sonica in spate ca sa se inchida.
- Asa facem...
Ripple trase ultimul foc inainte sa fie distrusa de spargerea generatorului principal. Ana reusi sa
evite acel proiectil, dar unda de soc ii impince ceva mai aproape de acesta, care genera o atractie
gravitatinala imensa. Parca era o gaura neagra.
- Anaaaa...
- In trei... doi... unu... tine-te bine...
- Ma tin...
Ana activa motoarele si servomotoarele pentru a scapa, dar trase si cateva bombe ca sa poata sa
distruga acel proiectil. In sfarsit scapasera.
- Ana... asta spunea mesajul...
- Ce spunea?
- Probabil ca acel echipaj eram noi dar dintr-o alta dimensiune.
- Probabil. Si pana la urma ce spunea?
- Spunea, probabil, „Triger, foloseste solutia data de Ana”, probabil ca ei erau prinsi intr-o bucla
temporala. Si cred ca incercasera totul in afara de aceasta solutie.
- Este posibil.
- Cert este ca acum ne putem continua calatoria.
- Asa este. Sa mergeeem, striga Ana si nava se pusese din nou in miscare.
- De data asta vei fi tu capitanul... eu trebuie sa ma antrenez... mi-am iesit din forma...
- Esti sigur?
- Da. Sunt sigur, m-am covins de asta in bataliile astea care au trecut.
Triger se retrasese astfel de la conducerea navei si ii lasa pe ceilalti sa decida, sa prinda
experienta cat mai multa.
- Starfire unde sa mergem?
- Hai sa incercam sa ajungm inapoi pe Pamant. Cine stie in ce an o sa fim.
- Asta e adevarat, adauga Debora.
- Cu toate astea, noi suntem de acord sa mergem, adauga Jimmy sprijinindu-se de Joe.
- Bun, zise Ana. Sa cautam constelatiile care ne-ar putea ghida catre casa.
- Ana...
- Da Starfire?
- Computerul nu recunoaste nici macar o galaxie.
- Nici macar una?
- Stai sa maresc rezolutia. Gata am marit rezolutia, sper sa mearga acum.
- Ceva rezultate?
- Da... stii cat de mare e constelatia Orion.
- Da stiu.
- De aici de abia o distingi, calculatorul a dat ca fiind o posibilitate. De abia daca vezi un punct,
acesta l-am izolat ca sa vad despre ce este vorba. Punctul acela este constelatia Orion.
- Atat de departe suntem?
- Da... dar nu stim in care parte.
- Dar daca ajungem acolo macar avem harti mai bune.
- Asa este.
Incepura astfel o cautare a unei planete intr-un univers cam mare. Dupa ce au navigat timp de o
luna si jumatate au ajuns in sfarsit intr-un sistem solar care avea urme de civilizatie. Ei au trecut
de primele trei planete din sistem si cand sa treaca de a patra, o naveta trecu prin fata navei lor.
- Ce a fost aia?
- Nu stiu... gata, e o naveta de clasa F, zise Starfire.
- O naveta mica? Aici?
- Hai sa vedem despre ce este vorba, macar atat, adauga Jimmy.
- Aici Ana capitan pe Angels of Fury, indentificati-va.
- Aici Thurion... cercetare nivelul 2... am reusit sa ies in spatiu?
- Da. Si ai mers destul de mult. Ar cam trebui sa te intorci.
- Multumesc de vestea buna. Vestea proasta e ca nu stiu cum as putea sa aterizez.
- O sa va ajutam noi, dupa care o sa plecam.
Ii luara nava si il dusesera de unde decolase. Incepuse astfel o noua epoca pentru cei de la
suprafata planetei.
- Eu sunt Thurion, bine a-ti venit pe planeta noastra.
- Eu sunt Starfire, ea este Ana, el este Jimmy, langa el este Joe, langa Jimmy este Debora, restul
sunt din echipaj.
- Simt ceva ciudat la nava voastra.
- Probabil pe Triger care se antreneaza.
- Cine?
- Fostul capitan.
- Cum adica fostul?
- Triger a predat comanda Anei, pentru ca el sa aibe timp sa se mai antreneze sau sa ii antreneze
pe cadeti.
- Am inteles. Si e buna alegerea?
- Pana acum da.
- Triger nu vine?
- Cred ca o sa apara, la propriu.
- Cum adica la propriu?
- Adica o sa apara dintr-o data intre noi.
- Ma cautai? Intreba Triger.
- Aaaaa... Cine este el?
- Triger el este Thurion capitanul navei care a trecut pe langa noi. Thurion el este Triger fostul
nostru capitan. Si mai ales capitanul nostru de suflet.
- Multumesc... Incantat de cunostinta...
- Si eu... cum ai aparut asa din nimic intre noi?
- Se numeste teleportare... trupul se duce ceva mai greu, dar gandul si sufletul au niste viteze
enorme.
- Si oricine care are antrenament suficient poate sa faca chestia asta.
- Ce antrenament?
- Un antrenament riguros si plin de disciplina si onoare. Un antrenament care solicita atat trupul
cat si spiritul.
- Nu e obositor?
- La inceput este, dar dupa un timp te obisnuiesti si dupa mult antrenament devine o relaxare.
- Si tu cum te relaxezi?
- Pai... ascult muzica, ma duelez in simulator, stau mai mult in simulator, creez lumi, obiecte si in
special ajut la dezvoltarea sistemului de incercari ale armamentului defensiv si ofensiv. E mai
bine sa simulezi de mai multe ori decat sa culegi bucatelele de fiecare data. Si da, o sa va dam si
voua aceasta tehnologie, nu de alta dar trebuie sa faceti un salt, daca nu intr-un domeniu, macar
in altul.
In clipa urmatoare Triger activa modulul de zbor si incepu sa faca tumbe prin aer si sa incerce
diverse chestii cu armura.
- Asa face mereu?
- Nu. Dar din cand in cand ne uimeste si pe noi.
- Cum asa?
- Pai... intr-o zi am fost capturati de o nava imensa, el a trimis intariri si a venit in forta trecand
prin scutul navei si dupa aceea a trecut prin peretele navei, de parca era din hartie. I-a salvat pe
toti in acea zi.
- Pai si ce este asa spectaculos?
- Capitanul acelei nave stia ca Triger o sa vina si unde o sa vina, si atunci a ordonat ca peretii sa
fie indesructibili si camera sa fie plina de droizi. Triger a tras prin perete de parca nici nu ar fi
fost acolo, iar pe droizi i-a facut bucatele fara ca acestia sa il atinga.
- Asta chiar este spectaculos.
- Si asta nu e tot. Asta e doar o mica parte. Cum il vezi tu atat de mic si de inofensiv, pe atat e de
rau cu dusmanii.
- Nu stiam.
- Sa iti dau un exemplu. Cand era mai tanar, pe o planeta era un concurs de armuri, cel care
invingea mergea mai departe si putea sa ia un modul de la ceilalti. In prima lupta a testat sistemul
de holograme, si a vazut ca orice este posibil. Si astfel el, in runda preliminara in care erau 30 de
luptatori. Din astia 30 el a ramas singurul. Parca 30 erau...
- Nu mai conteaza...
- Asa e. Dar cel mai important e ca pe jumatate dintre ei i-a „omorat” in lupta corp la corp, atat
de dure au fost acele scoateri din concurs ca au ramas in arhiva.
- Atat de nasoale?
- Sa iti dau un exemplu, el deja avea un modul de invizibilitate si s-a dus la unu si i-a detonat o
bomba langa el.
- Chiar langa ala?
- Cam la 10 centimetri.
- Nasol...
- La altul i-a bagat o sulita in inima, ala nu apucase sa traga un foc in toata partida... altuia i-a
zburat capatana cu o pusca, desi ala nu reusea sa tina arma in mana...
- Da stiu ca nu ii plac dusmanii.
- Asta ziceam si noi. Decat sa fii dusmanul lui, mai bine il platesti.
- Starfireee, striga Triger.
- Da...
- Trei nave de razboi vin in directia asta.
- O nu...
- Ce? Intreba Triger coborand langa Starfire si Thurion.
- Sunt navele celeilalte factiuni.
- Sa intelegem ca sunteti doua factiuni?
- Da, suntem noi, cei care vrem ca totul sa fie perfect, sa nu avem probleme cu cei din jur. Si sunt
ei, care vor sa ii subjuge pe toti.
- Si nu v-ati luptat pentru dreptul vostru?
- Ba da... dar ei continua sa vina si noi suntem din ce in ce mai putini.
- Si incercati sa parasiti planeta in cautatea uneia noua. O planeta doar pentru voi.
- Exact.
- Este o planeta in sistemul vostru solar care e foarte buna pentru voi. Cati sunteti?
- Cam cinci sute de mii de suflete.
- Hmmm, nu cred ca o sa fie vreo problema. Jimmy activeaza invizibilitatea navei.
- Inteles.
- Unde a disparut nava?
- Nava e tot acolo, doar ca nu se mai vede. Eu o vad pentru ca am un scaner superior celor
folosite in mod normal. Doar eu si Ana avem aceste scanere, pardon Ana are o varianta intre cea
standard si cea a mea.
- Uite se retrag.
- Daca tehnologia e mai avansata nu are rost sa te bati, asta ti-o spun din specula vietii.
- Si unde sa mergem?
- Aduna-i pe toti si veniti aici. Dupa care mergem sa va luati planeta.
- Am plecat, la revedere.
- Ne mai vedem noi, zise Triger zambind.
- Triger sigur avem atata spatiu? 5 sute de mii de suflete e cam prea mult.
- Stai linistit. Avem loc, am studiat un pic nava si am mai gasit trei hangare, si nu am terminat de
scanat sectiunea din spate, acolo cred ca sunt doua hangare imense.
- Ai mai gasit trei hangare? Ce erau in ele?
- Nu o sa iti vina sa crezi.
- Zi...
- Piese, subansamble, bucati de droizi, droizi, droizi de lupta, provizii de apa si mancare in stare
exceptionala.
- Ce???
- Ai auzit bine.
- Nu imi vine sa cred.
- Nici mie nu mi-a venit sa cred cand am vazut ce era in hangare. A... era sa uit. Vezi ca intr-un
hangar sunt cateva nave. Nu stiu de care sunt sau ce fac, vrei sa te duci sa te uiti?
- Da.
- Uite harta si locatiile unde sunt si de care maneta sa tragi.
- Multumesc. In cat timp crezi ca vin aia?
- Nu stiu... dar cred ca o sa vina foarte repede. Jimmy ai scanat planeta aia de care te-am rugat?
- Eu ma duc sa vad alea. Ne mai vedem la antrenamente.
- Bine.
- Am scanat planeta, in afara de cateva vietuitoare terestre si cateva aeriene, nimic. A... niste
pesti... cele de la suprafata nu sunt omanoide si din cate vad sunt... ierbivore??? Hahahahaha...
ups... Plantele... atentie la plante. Daca isi fac case sa faca la marginea padurilor sau pe stanci sau
chiar in stanci este perfect.
- Bun, multumesc de informatii.
- Pentru putin.
In circa patru ore venira calatorii. Care pareau obositi. Unii dintre ei erau batrani, altii erai copii,
nu prea vedeai adolescenti sau persoane mai tinere de 60 de ani, numai copii si batrani.
- Thurion, restul?
- Restul sunt prizonieri in fortareata alora. Ne-am chinuit sa ii scoatem de acolo dar nu se poate.
- Strafire... ce zici? Unu cate unu?
- Daca poti sa-i scoti unu cate unu, ducem nava langa fortareata. Invizibila bineinteles.
- Ar merge, dar nu stiu ce o sa se intample daca arunca unu la misto cu o piatra.
- Nasol, cade mutatul navei.
- Stai linistit, ma pot teleporta...
- A da... dar merge cu o persoana in plus?
- Cu o persoana am incercat si stiu ca merge.
- Numai ca daca se da alarma o sa ii stranga pe toti in curte. Si de acolo nu prea mai ai cum sa ii
iei.
- Asta asa este, doar daca nu ii ataca careva si eu sa ii adorm...
- Sa ii adormi de tot?
- Ar fi o solutie...
- Thurion ai vreo harta a inchisorii?
- Da uite.
- Gata acum ca e scanata o sa fie mult mai usor. Eu am plecat... cand revin o sa revin aici... daca
aveti medici sa ii folositi ca o sa fie nevoie. Eu am plecat.
Triger incepus a se teleporteze cand in fortareatza, cand langa nava, aducand cate doi prizonieri
la fiecare transport. Acestia fusesera batuti, schiloditi, unii dintre ei fusesera pe post de cobai,
adica li se injectau niste substante nocive. Dupa ce reusi sa elibereze jumatate dintre ei, un paznic
remarca absenta unor prizonieri si dadu alarma, Triger apuca sa mai ia inca zece persoane si sa le
duca la nava, cand reveni toti prizonierii erau in curte stransi la gramada.
- Starfire, zidul sudic acum.
Starfire incepu sa traga in zidul sudic. Acest zid era mai departe de prizonieri si ii permitea lui
Triger sa adoarma cateva garzi si sa mai ia din prizonieri. Cand au vazut ca fortareata este atacata
din sud, si au luat majoritatea garzilor sa apere acea sectiune de zid. In zona prizonierilor
ramasesera trei garzi. Triger aparu intre doua garzi si disparu cand acestea incepura sa traga,
astfel se omorara intre ei. Pe al treilea l-a ademenit intr-o camera si l-a omorat cu pistolul
tragandu-i un glont in dreptul tamplei.
Cu garzile scoase din uz, el incepu sa ii scoate din nou pe prizonieri. Cand mai avea vreo 6
persoane ordona lunetistilor sa ii ia la tinta pe cei care aparau zidul, astfel ca dupa ce trasesera o
salva de vreo 15 gloante fiecare, 50 din cei care aparau zidul fusesera doborati, dupa care
continuara cu trasul in zid. Si se potolira in cateva minute cand aparu Triger si ii duse doi cate doi
inapoi la nava pana cand nu a mai ramas nici unul, iar atacul lua sfarsit.
De abia de dimineata remarcara cei din fortareata ca nu mai erau prizonierii, si atunci pregatira
navele de lupta si pornira in directia navei pe care o vazusera. Vroiau cu orice pret sa o doboare.
Triger care ramasese la sol se tot uita sa vada daca nu cumva ramasese ceva de pe nava, gasi
cateva piese care erau din cutiile scoase din cala, si le baga intr-un buzunar. Dintr-o data aparura
navele de razboi. Care incepura sa traga dupa Triger, dar acesta incerca sa evite proiectilele. La
un moment dat una dintre nave trasese o salva de rachete, iar Triger nu remarca decat prea tarziu
si nu apuca decat sa activeze un scut. Acel scut rezista, dar ramasese cu 50% energie pe acel scut.
Suparat isi scoase un tun si incepu sa traga in acea nava. Toate proiectilele trase de el trecura
dintr-o parte in alta a navei, cauzand pagube foarte mari, ca intr-un final nava sa se prabuseasca
in flacari si sa explodeze.
Celelalte nave incepura sa traga cu tot ceea ce aveau in dotare.
Triger activa un scut mult mai puternic si acesta incasa toate proiectilele fara sa piarda mai mult
de 5%. Vazand acestea, Triger scoase tunul ionic si, dupa ce astepta cateva secunde de asteptare,
trase in prima nava, aceasta nu rezista la impact si exploda in aer. Mai ramasesera trei nave de
razboi si nu mai zbura nici macar un proiectil catre Triger. In spatele lui isi facu aparitia nava lui.
Celelalte trei nave incepura sa inainteze, dar Triger le opri prin doborarea navei din mijloc.
Cand celelalte doua isi activara motoarele, Triger ordona navei sa traga cu tunul principal intr-o
nava. Ordinul se executa si dintr-o singura lovitura inca o nava fusese distrusa.
Ultima nava facu stanga-imprejur si pleca.
Triger se teleporta la bord si nava isi continua zborul catre noua planeta.
La iesirea din atmosfera avusesera un soc, doua nave imense, de vreo patru-cinci ori mai mari
decat Angels of Fury, formau o blocada pentru toate navele care trebuiau sa treaca prin acea
zona. Se oprira sa vada ce trebuiau sa faca si se gandira, dar solutiile se lasau asteptate.
- Triger ai vreo idee?
- Am cateva dar se termina nasol, dar stai un pic. Daca voi lansati o torpila nearmata?
- Nu ai ce face?
- Ba da... o sa fiu eu in torpila. Armura o sa ma apere de scutul biologic pe care o sa il puna, si
carcasa se va busi de nava mare, dupa care eu plasez cateva chestii pe ea si o sa vad cum ajung si
pe a doua.
- E un plan nebunesc, dar indraznet si s-ar putea sa mearga, zise Starfire.
- Da. Ar putea sa mearga, zisera si Jimmy si Debora.
- Ana? E parere ai?
- Pai... eu nu as risca. Dar alta solutie eu nu am gasit.
Triger se dusese in camera cu arme, desfacu o torpila si se baga in ea, era mai mult spatiu decat
anticipase. Cei de pe punte il lansara si cum zisese si Triger scutul biologic fusese activat, dar nu
conta, armura putea sa treaca prin scut cu tot cu pasager fara ca pasagerul sa pateasca ceva.
Astfel Triger ajunsese pe nava inamica isi activa tunul si trase direct spre motorul navei. Primul
proiectil trecu prin fuselaj ca prin branza numai ca isi pierdu puterea in cateva secunde. Triger se
dadu din calea jetului de aer care iesise prin acea gaura si dupa ce iesi acel aer si dupa ce se
incarcase si tunul se puse din nou si trase un proiectil perforant. Acesta, fata de cel precedent
trecu prin punti si perfora si motorul. Acea nava era condamnata, iar in cateva secunde aceasta a
explodat, aruncandu-l pe Triger spre cealalta nava inamica, dar cu toate bucatile de metal care
zburau, el se ascunse in spatele unei bucati mai mari de metal si se indrepta catre nava, dar scutul
acesteia opri toate bucatile metalice. Observa ca unele trecura si isi forma o mica poarta si restul
de bucati care venira, trecura fix pe acolo pe unde crease el bresa, si intra si el impreuna cu o
bucata care era menita sa il ascunda cat de cat. Ajunse cu bine pe nava si activa tunul, dar de data
asta mai activa inca unul exact la fel. Triger uita faptul ca arma era setata pe proiectile perforante
si cand trase catre generator proiectilul trecu prin toata nava. El dezactiva tunurile si activa
motoarele ionice si reusi sa pargurga jumate din distanta, si chiar inainte de explozie se teleporta
pe nava.
- Triger esti bine?
- Am cateva schije in spinare, dar nu sunt grave ranile, medicii le pot repara, sau chiar simbiotii.
O sa ma odihnesc un pic, si adormi.
Venira si medicii si cu ajutorul simbiotilor, bucatelele puteau fi scoase. Orice bucata metalica
care urma sa cada, era absorbita de nanoboti si transformata in materie prima pentru ei si pentru
nava. Din cand in cand se mai auzea cum cade cate un fragment pe podeaua metalica a camerei,
iar dupa vreo cinci ore de tratament medicii au iesit si au zambit fericiti
- Cu ajutorul simbiotilor o sa fie bine. Ranile nu au fost foarte mari sau adanci.
- Cand putem sa il vedem?
- Are nevoie de odihna nu de unii care sa sara pe el de bucurie.
- Aici are dreptate medicul, spuse Starfire. Eu asa as fi facut.
- Hahahahahahahahahaha, rasera toti in cor.
Dupa ce se amuzasera copios se indreptara cu totii catre locurile lor. Urma ca ei sa trebuiasca sa
aterizeze pe suprafata planetei. Ca sa fie precauti trebuiau distrus plantele care erau carnivore si
orice urma a acestora, deoarece aceste plante se puteau dezvolta extrem de repede si nu prea erau
animale care sa le manance. In orice caz ca sa nu dauneze mediului fusesera distruse doar cele de
pe insula unde urmau sa construiasca noua civilizatie.
Dupa ce au aterizat au cautat un loc propice si au inceput sa construiasca. Cu ajutorul tehnologiei
date de Triger orasul se construia destul de usor. Astfel ca in cateva saptamani se construise
capitala viitoarei natiuni. Triger construi cateva turete defensive care sa traga in ceea ce venea pe
calea aerului si cateva care sa traga in ceea ce venea pe sol sau pe apa. Dupa cateva saptamani de
construit capitala capata forma, atunci Triger hotari sa isi ia ramas bun de la ei si sa nu uite ceea
ce au reusit sa faca impreuna. Nava decola, mai statu vreo cateva zile pe orbita si dupa aceea
pleca.
- Triger, nu era mai bine daca ramaneam? Ii puteam ajuta din toate punctele de vedere, ne mai
relaxam si noi...
- Lasa ca noi ne putem relaxa oricand. Am imbunatatit modulul hologramelor si acum o sa ti se
para ca esti acolo, zise Triger.
- Ce???
- Da... ai auzit bine, in traducere libera...
- Contact fizic intre tine si holograma???
- Intre holograma ta si holograma respectiva. Tu daca atingi holograma, treci cu mana prin ea,
adauga trist Jimmy.
- Uffff, si eu care credeam ca ai facut holograme pe care sa le poti atinge.
- Intr-un viitor, sper ca nu foarte indepartat, o sa putem sa le atingem. Dar daca stai sa te gandesti
de ce sa atingi hologramele cand ai droizi?
- Pai... nu vrei sa se rascoale...
- Asta asa este...
- Lasa ca vedem ce o sa mai fie, nu spatiul chiar atat de mare.
Ei se dusesera agale catre cantina, si in drum catre aceasta se intalnira si cu Debora si cu Ana,
care mergeau inaintea lor.
- Triger... uite de ce vreu eu sa putem sa atingem hologramele...
- Starfire nebunule... ai pus ochii pe ele?
- Nu...
- Nu un pic, zise Jimmy un pic suparat.
- Sincer ca nu, am vazut o fata pe o planeta, si vreau sa fac o holograma ca sa imi aminteasca de
ea.
- Pai, mai stii pe ce planeta sau in ce sistem solar?
- Ana trebuie sa stie, cu ea am fost la cumparaturi.
- O sa o intreb cand ajungem in cantina.
- Multumesc.
- Pentru putin... Mama ce fund are Ana, zise Triger astfel incat sa auda si fetele, si ce corp, sa
mori nu alta.
Fetele incepura sa rada si, fara sa se intoarca vreuna, continuara sa discute si sa mearga catre
cantina.
- E... am ajuns la cantina, zise Starfire.
- Da... si din nou e plina cantina, remarca Jimmy.
- Am o idee, zise Triger. Veniti dupa mine.
Triger incepu sa mearga catre unul dintre hangarele pe care nu le deschisesera. Ajunse in fata usii
si activa un panou care se dadu la o parte lasand sa se vada niste butoane colorate.
- Fiti atenti ce o sa se intample, si Triger apasa cateva butoane.
Usa se deschisese cu un sasait prelung si lasa sa se vada niste mese acoperite de cearceafuri albe
pline de praf.
- Inca o cantina?
- Se pare ca cei care au avut aceasta nava au avut in minte mult mai multi oameni in echipaj.
- Si nu numai oameni, zise Ana. Uite acolo doua locuri pentru droizi.
- Ciudata nava, spuse Jimmy lipindu-se de Debora.
- La asta ma gandeam si eu, spuse Debora ingrijorata.
- Eu o sa activez bucataria asta.
- Bine, zisera ceilalti.
Triger activa droidul bucatar si astepta ca acesta sa isi ia rolul in primire, dar surpriza, nu
functiona. Il impinse Triger pe acel droid pana la un punct de reincarcare, iar in timp ce se
reincarca, droidul se activa.
- Giovanni la dispozitia dumneavoastra, ce a-ti dori sa mancati astazi?
- Giovanni ce fel de droid esti?
- Sunt un droid bucatar, modelul B345, am in subordine sase ajutoare de la C 3451 pana la C
3456, aceste ajutoare duc mancarea prin sala de mese exact de unde au luat comanda.
- Unde sunt acesi droizi acum?
- Sunt in bucatarie asteapta sa se faca ora mesei. Cat este ceasul pentru ca am stat cam mult la
reincarcat.
- Uite legatura cu serverul local. Si nu te-ai incarcat suficient, va reintrati in atributiuni maine la
prima ora.
- Multumim... capitane... Giovanni va sta la dispozitie daca aveti nevoie de informatii sau orice
altceva.
- Giovanni, tu sti nava asta bine de tot?
- Desigur, stiu tot ceea ce inseamna cantine. Sunt trei cantine asta, cea de pe pundea 56 care este
functionala si cea de pe puntea 22 care inca nu este functionala.
- Ai putea sa ne arati unde anume pe puntea 22?
- Desigur, urmati-ma.
Si droidul ii dusese direct la cea de-a treia cantina care era unul dintre hangarele pe care nu le
gasisera.
- Aici este cantina colegului meu Luigi, droid modelul B 346, din nefericire nu il pot localiza.
- Stai linistit, cred ca i s-au terminat bateriile, o sa il activam imediat, intre timp activeaza si
pune-ti la reincarcat ajutoarele.
- Va multumesc, al dumneavoastra Giovanni.
- Interesant droidul, zise Starfire.
- Foarte interesant.
Intrara in cantina si vazura ca droidul Luigi incercase sa ajunga la punctul de reincarcare, dar din
nefericire nu putuse. Starfire il lua si il puse la reincarcat, ca in clipa urmatoare acesta sa se
activeze.
- Luigi la dispozitia dumneavoastra, cu ce va pot fi de folos? O cafea? O ciocolata calda? Un
ceai? Nimic? Nu e de mirare ca nimeni nu mai vine la Luigi, nimanui nu ii place la Luigi.
- Salut Luigi, eu sunt...
- Triger, comandantul navei, ce onoare... daca stiam... faceam un pic de curat... imi cer
iertare nu ma dezactiva...
- Nu am venit sa te dezactivez. Am venit sa iti cer sa ma ajuti.
- Cum as putea sa te ajut?
- Aceasta cantina va deveni operationala de maine de la prima ora. Si o sa am rugamintea, daca
poti, sa iti activezi ajutoarele si sa pui din nou in functiune aceasta cantina.
- Placerea este de partea mea. Daca aveti nevoie de sfaturi in privinta personalului stiti unde sa
ma gasiti.
- As avea o intrebare despre cativa membri.
- Spuneti...
- De unde stii tu atat de multe despre echipaj? De unde stie Giovanni atatea despre nava?
- Fostul capitan a copiat informatia din mintea lui in mine, in Giovanni si in Vincenzo. In mine
abilitatea de se descurca cu persoanele de orice sex sau specie, in Giovanni tot ceea ce tinea de
aceasta nava si in Vincenzo, care e mai timid, a primit ceea ce era mai de pret pentru capitan,
amintirile, mintea si ceea ce cautam cu totii, dorinta de a-si gasi fiica. Noi trei a promis ca sa o
gasim, dar se pare ca nu putem sa ne mai tinem de promisiune.
- Mai aveti vreo poza, vreo imagine sau vreun fir de par al ei?
- Tot ceea ce avem se afla in camera ei. Urmati-ma.
Ajunsi in fata unui perete, droidul le ceru sa nu se sperie, la care toti ceilalti ramasesera un pic
mirati. Cum ar fi putut sa se sperie de ceva care nu putea sa le faca nici macar o pata pe armura.
- Gata... Vincenzo, esti acolo?
- Da... tu esti Luigi?
- Da...
- Ce bine e sa mai vezi pe cineva cunoscut.
- Uite el este noul capitan si vrea sa ne ajute sa o gasim pe fata.
- Ce???????
In clipa urmatoare iesi din camera un droid de lupta suficient de mare cat sa ocupe doua culoare
de acces, daca statea lejer.
- Sunt Triger si te rog sa ne ajuti ca sa putem sa va ajutam.
- Simt... simt...
- Simti spaima pe care au simtit-o colegii mei cand ai iesit pe acea usa.
- Si mai simt... ca minti...
Si incerca sa ii dea un pumn lui Triger, dar acesta ii opri lovitura de parca droidul incerca
sa il mangaie.
- O sa facem asta toata ziua, sau o sa ne lasi sa va ajutam?
- AAAAAAAAAAAAAAAA...
- Luigiiiii ce inseamna asta?
- E dragostea si gelozia pe care o avea capitanul fata de oricine incerca sa se apropie de fiica lui.
- Ai vreo poza cu ea???
- Nu. Cateva poze se afla in camera ei.
- Eeee nu. M-am enervat. Vincenzo... o sa te dezmembrez daca nu ma lasi sa te ajut.
- AAAA... ce?
- M-ai auzit. Am puterea si vointa sa te dezmembrez daca nu ma lasi sa te ajut.
- Imi cer scuze nu stiam ce intentii ai.
- Puteai sa ma intrebi.
- Imi cer scuze.
- Stai linistit... cum putem sa te ajutam?
- O cautam pe fiica capitanului, credem ca ar fi ori la bord ori undeva pe o statie orbitala intr-o
inchisoare.
- Hai sa vedem ce gasim pe aici. Poze sunt?
- Da. Uite-le.
- Felicitari capitane, ai o fiica pe cinste.
- Iti multumim.
- Asa... fragmente de haine aveti? Sau orice alta imbracaminte?
- Da uite... aici este unde ne alinta inainte sa dispara...
- Cum asa?
- Noi eram jucariile ei. Ea ne-a construit ca sa o aparam si sa avem grija de tatal ei. Dupa ce a
disparut tatal ei ne-a rugat sa avem grija de echipaj si de camera ei. Astfel ne-am impartit cum
am crezut ca e mai bine. Acolo este locul in care se juca cu peria si cu fardurile.
- Perfect...
- Scuze?
- Am gasit un fir de par. Dupa atata timp...
- Ce o sa faci cu un fir de par?
- O sa il analizez si o sa scanez nava dupa semnatura lasata de acest fir de par.
- Adn-ul creaturii, cum zicea capitanul...
- Exact. Daca nu gasim nimic la bord o sa scanam toate inchisorile pana o sa o gasim.
- Minunata idee. Noi ce sa facem intre timp?
- Intrati pe serverul local, acolo puteti urmari evolutia cercetarilor. Iar pana la gasirea ei o sa va
rog sa pastram secretul asupra acestui lucru. Nu putem fi siguri ca printre membrii echipajului nu
sunt si asasini.
- Am inteles, spusera cu totii.
- Acum sa cautam...
In cateva ore de cautare gasisera ceva urme. Erau cateva urme de sange in zona unei cabine.
Mirati au intrat si au cautat dar nu au gasit nimic, alte urme aparusera ceva mai tarziu in zona
navetelor de salvare. Triger se dusese acolo si remarca faptul ca una dintre ele lipsea, intrebarea
era unde se dusese fiica capitanului?
- Computer am nevoie urgent din jurnalul de bord de inregistrarea in care fiica capitanului intra
in aceasta incapere.
- Incarcare reusita.
- Aha. Am gasit... era ranita... dar de ce, si mai ales de cine? Computer am nevoie urgent din
jurnalul de bord de inregistrarea in care fiica capitanului este ranita. Eveniment in apropierea
celui cerut de mine acum cateva clipe.
- Incarcare reusita.
- Cine... cine... la naiba... e inregistrarea din acea zi... o sa am ceva de vizionat. Stai... ce a fost
aia? Incet... cine este asta??? Computer din imaginea asta recunosti pe cineva?
- Personaj identificat. Logodnicul pesonajului cautat.
- De ce ar rani un logodnic pe viitoarea sotie? Doar daca era deja insarcinata. Oricum, mai bine
sa ii gasim pe amandoi. Computer pune la cautat pe nava si pe logodnicul ei.
- Cautare adaugata cu succes.
- Bun, acum ramane... Computer da-mi coordonatele la care s-a catapultat ea. Cum o cheama? A
da... Iri. Ce nume ciudat...
- Coordonate adaugate cu succes la baza de date.
- Asa... Computer analizeaza coordonatele cu harta pe care o avem deja.
- Identificare reusita. Planeta Moore este cea din calea navetei de salvare. Planificare curs catre
aceasta planeta.
- Foarte bine. Computer... ce inchisori sunt in acea zona?
- Planeta Moore. Planeta nelocuibila din cauza temperaturilor extreme. Planeta are armosfera
respirabila, dar nu poate gazdui viata la suprafata. Trei inchisori de maxima securitate sunt situate
in planeta, tot in planeta se afla si inchisoarea de ultrasecuritate „Crimson Skys”, denumire
neoficiala „Ziua soare, noaptea frig spatial”.
- Cam nasol. Informeaza-i pe Starfire, Debora, Ana, Joe, Jimmy si pe cei trei droizi desemnati sa
o apere. O sa am nevoie de sfatul lor.
In circa 20 de minute toti fusesera prezenti.
- Cred ca stiti de ce v-am chemat. Asa ca o sa fiu cat de concis se poate. Am analizat
inregistrarile din jurnalul de bord si toate inregistrarile camerelor video si am gasit o posibila
locatie a fiicei capitanului. Planeta Moore este o planeta inchisoare trei inchisori de maxima
securitate si o a patra pentru cei mai rai.
- Exista si grad mai mare de „Maxima Securitate”? Intreba Strafire uimit de cat de mult se
dezvoltasera inchisorile.
- Da... banuiesc... nu sunt sigur ca ea este intr-una dintre ele. Problema este ca cele trei sunt
diferite una fata de cealalta asa ca daca scapi dintr-una si esti prins, te arunca in alta. Cand ai
scapat si din a treia atunci te arunca in cea din mijloc in care am gasit-o pe ea... Iri, fiica
capitanului. Nu stiu daca este in vreo celula sau doar ca vizitator sau pur si simplu munceste
acolo. Asta ramane de vazut.
- Cum o sa o salvam?
- Eu ma duc, zise Triger hotarat. Mi-am adaptat armura astfel incat sa nu fie detectata de nici un
paznic sau de vreun detinut. Singurul indiciu ar fi ochii, dar acestia pot fi implanturi, si ai voie cu
implanturi de acest gen.
- Merg si eu, zise Starfire hotarat.
- Daca mergi va trebui sa evadezi cu mine si la a treia sa ramai ascuns. In cea din mijloc trebuie
sa intru singur, altfel va da de banuit. Sau ai putea sa evadezi imediat dupa mine si ai fi adus tot
in mijloc.
- S-a facut.
- Bun... acum... ne trebuie o scapare rapida... da modulul asta nanobotilor. Si Triger ii dadu Anei
modulul de invizibilitate.
- Ce modul e?
- Ala pe care ti l-am dat... nava trebuie sa ramana, dar sa nu fie vazuta.
- Asa este... aveti grija de voi...
Cu aceste fiind zise cei doi iesira si plonjara catre planeta. Dupa cateva minute de plutit prin
spatiu, Starfire activa o fumigena, urmat fiind si de Triger care aprinse o fumigena si incepu se
incetineasca. Dupa ce au aterizat au activat niste bombe cu fum si cateva cu schije, s-au adapostit
si dupa detonare s-au intins pe suprafata unor pietre. Semnalul de avarie fusese receptionat de o
patrula a primei inchisori care veni imediat la fata locului si ii lua pe cei doi si ii suse la sediul
primei inchisori.
- Ce bine ca v-ati trezit. Bine a-ti venit in Horgaroth. Prima din lantul de patru penitenciare de
maxima securitate. Din pacate nu avem fisele voastre, cu noile capsule nu mai au unde sa puna si
cazierul. Ia sa vedem ce acuzatii aveti pe plan interplanetar.
- Hmmm... se pare ca aveti cam multe si inca mai apar... se misca destul de greu reteaua in zona
asta. Deci... interesant... Tu esti Triger, asasin, ucigas, acuzatii multiple de furt, terorism, uz de
arme de foc si arme albe. Se pare ca ai fost prins pana la urma.
- Am niste polite de platit in cadrul inchisorii asteia, zise Triger sec.
- Asa... tu cine oi mai fi? Ia sa vedem... opaaa... Starfire... renumitul pirat. Ce onoare sa te avem
printre noi, dar cu ce ocazie?
- Imi adun echipajul pentru noi razii, zise Starfire uitandu-se urat la toti din camera.
- Oricum de aici nu prea aveti cum sa scapati.
- Scap eu si fara sa ma ajuti, zise Triger uitandu-se la seful inchisorii.
- Cum indraznesti? Carcera trei zile.
- Omule se pare ca iti cam place intunericul, zise Starfire adresandu-se lui Triger.
- Faza e ca primii veniti sunt intampinati regeste de violatori. Asa ca ai grija, sper sa nu fie
nevoie sa refac cateva maxilare pentru tine, desi cred ca poti sa faci fata sa vreo 20 de malai.
- Reusesc eu...
Soldatii il luara pe Triger si il dusera la carcera, iar pe Starfire la celula lui. Dupa nici cateva ore
de la venire incepura sa se perinde pe langa celula lui Starfire diversi indivizi. In tot acest timp
Starfire se mentinea in forma si din cand in cand lua peretele la pumni si picioare. Dupa vreo sase
ore de la venire, aparu o persoana firava.
- Salut, eu sunt colegul tau de celula.
- Salut. Eu sunt Starfire.
- Imi pare bine de cunostinta, eu sunt Silver.
- Incantat de cunostinta.
- De ce te antrenezi asa?
- Stii tipul ala nou care a intrat la carcera din prima zi?
- Da... ce-i cu el?
- Ala daca vrea te rupe in doua doar uitandu-se la tine. Am avut ocazia sa ma bat cu el in echipa
contra a trei crucisatoare si a doua distrugatoare ale politiei spatiale. Atunci daca nu era el nu
scapam de politie.
- Si... cum a fost prins?
- Nu stiu... cert este ca putea sa faca orice vroia. Are o putere in el... nu stiu de unde... dar e super
sa fii cu el in echipa. Sper sa mi se alature.
- Cum asa?
- Eu am venit aici ca sa recrutez echipaj, daca vrei e loc pentru toata lumea. As putea sa ii iau pe
toti, numai ca va trebui sa va comportati exemplar la bord, asta pana facem rost de pipite.
- Eu si gasca mea suntem de acord. Trebuie sa vorbesti si cu ceilalti.
- Bine, fii atent cand iese ala o sa vorbesc si cu el sa vad daca vrea. Cred ca o sa se alature.
- De ce crezi asta?
- Cauta pe cineva si daca acel cineva nu este in aceasta inchisoare va evada si va intra in
urmatoarea.
- S-a ticnit??? Si tu in acelasi timp???
- De ce?
- Aici este raiul inchisorilor de pe Moore. In celelalte am fost, dar pentru ca am omorat
cativa de aici si pentru buna purtare am fost adus readus aici.
- O sa iti spun ceva, dar numai tie. Tipul din carcera...
- Asa, ce este cu el?
- E prietenul meu. Si daca se supara tot ceea ce ti-am zis o sa para cel mai frumos vis al tau pe
care l-ai avut in viata ta. Tipul este expert in torturi si alte metode de convingere, oricum sa nu il
calci pe coada, la figurat desigur, ca nu are coada.
- Stiu si eu expresia.
- Bun. Fii atent cand iese o sa vina aici sa se odihneasca dupa antrenament.
- Ce antrenament?
- O sa vezi cum zboara usa de la carcera cand o sa o deschida.
- Ce???
- Telekinezie...
- Am auzit de asa ceva dar nu am vazut pana acum.
- Nu se vede la propriu, este o abilitate pe care o au foarte multi numai ca nu se activeaza pentru
ca nu sunt interesati. Daca ar fi cu totii ar fi ceva minunat.
- Daca are telekinezia inseamna ca are si telepatia...
- Are, dar telepatia e ceva mai usor de atins ca tel. Telekinezia este ceva uimitor. Pe nava se
antreneaza cu navetele de salvare, le ridica si le coboara de foarte multe ori numai ca sa isi mai
mareasca capacitatea telekinetica. Cred ca ar putea sa faca zob tavanul daca ar vrea.
- Imi dau seama. Cand iese?
- Ar trebui in cateva ore, exact nu stiu.
- Sa asteptam.
Dupa aproape 13 ore de asteptare, Triger fusese scos din carcera, iar acesta cand paznicul a vrut
sa inchida usa, aceasta nu se mai inchidea. Uimit paznicul a cerut ajutorul unui camarad. Si s-au
straduit dar nu reuseau, usa se sprijinea deja pe podea. La un moment dat se auzi cum se
contorsioneaza ceva metalic. Acel obiect metalic era balamaua de jos, cea de sus fiind deja rupta.
Paznicii au remarcat ca usa s-a inclinat un pic si s-au dat inapoi cam patru metri, suficient cat sa
nu fie raniti in caz ca acea usa urma sa cada. Dar usa nu mai cadea, iar un paznic scoase o
lanterna si o arunca in usa. Aceasta cazu ca o dala imensa intrand in podea cam 3 centimetri.
- Ce s-a intamplat aici ofiter? Intreba seful inchisorii care venise sa vada ce se intamplase.
- Usa... a cazut usa...
- Cum sa cada usa?
- L-am scos pe ala din carcera si cand sa o inchidem aceasta nu s-a inchis, si dupa ceva
timp aceasta a cazut. Nu ne asteptam sa cada chiar asa de devreme.
- Cam prea ciudat. Unde este ala acum?
- Inauntru, l-am bagat in celula cu Goliath.
- Nu are sanse sa supravietuiasca, nimeni nu a supravietuit cu Goliath.
Intre timp inauntru Triger admira inchisoarea, era facuta in stil barbar, toate celulele pe pereti,
scari inguste, si din loc in loc lumini.
- Perfect.
- Bine ai venit in rai, zise un detinut.
- Atunci bine v-am gasit, de acum in colo va fi iad.
Acel detinut cazu din picioare cand Triger se uita la acesta, iar unul dintre simbioti activa irisul
pe o culoare rosu fosforescent.
- Iadul a venit... nu mai avem scapare, incepu sa tipe acel detinut fugind de Triger. Pe la etajul
unde urma sa ajunga nu se mai ajuzea nimic. Nimeni nu mai vorbea. Se auzea doar un murmur
dintr-o celula. Acea celula urma sa fie casa lui Triger, acolo era si Goliath.
- A venit si el.
- De unde stii Starfire?
- El aduce haosul si el face ordine in haos. Haosul asta nu poate fi peste tot, este doar unde este si
el prezent. „Eu sunt haosul. Haosul este peste tot. Eu nu pot fi pretutindeni.” Cam asta este una
dintre devizele lui. Stii cumva in ce camera este cazat?
- Da... e cu Goliath...
- Oricine ar fi nu cred ca o sa ii creeze probleme.
- Sa speram ca acest prieten al tau o sa supravietuiasca.
- De ce spui asta?
- Toate camerele sunt atintite pe acea celula.
- Nu cred ca o sa ii placa lui Triger asta.
- CE?????????????
- Am zis ceva ce nu trebuia?
- Ala e Triger?????
- Da... armura e ascunsa sub piele, ca si la mine.
- Ala e...
- Da... este Triger de ce?
- Daca ala este Triger... inseamna ca...nu cred... Goliath...
- Vorbeste coerent sau taci.
- Goliath nu are nici o sansa, nici macar daca i se da o fiola de drog.
- Ce drog?
- Un drog galben care ii mareste puterea de foc si viteza.
- Da... cam nasol.
Si se facu liniste, doar murmurul se mai auzea. Triger ajunse in fata celulei, in jurul lui pe o raza
re vreo 50 de metri nu era nimeni.
- Asta e celula. Sper sa nu fie inca unu suparat pe viata.
- Stai, se auzi o voce din celula.
- Imi cer scuze, era sa intru incaltat, zise Triger care se descalta.
- Asa. Sa nu cumva sa intrii incaltat ca nu stiu ce iti fac.
- Nu te supara ca intreb, cine esti?
- Sunt Goliath. Cyborg ca urmare a razboiului purtat in galaxia Aury. Mi-am pierdut o parte din
corp si am fost readus la viata de acest corp metalic. Le sunt recunoscator medicilor ca m-au
refacut si ca au murit in mainile mele.
- Eu sunt Triger. Am vreo 50000 de ani, si nu prea imi place sa ma bat cu cei care nu ma
provoaca.
- Triger, amice, bine ai venit in umila mea locuinta. Se pare ca avem aceleasi pasiuni.
Goliath il surprinse pe Triger admirand sculpturile facute de acesta.
- Sunt superbe.
- Lasa... nu te cred... toti zic asa sa fie prieteni cu mine.
- Daca iti arat cateva statui facute de artisti ca sa vezi ca nici macar alea nu pot sa ajunga la
frumusetea acestora.
- Arata-mi.
Triger scoase un generator de holograme si proiecta cateva statui.
- Stii ca ai dreptate? Acestea sunt facute in piatra. Sunt frumoase in acea piatra. Daca ar fi fost
facute in aceasta piatra nu ar fi avut nici macar un farmec. Aste au farmec in aceasta piatra nu in
aceea alba.
- Asta asa este. Daca te rog ceva se poate?
- Spune-mi.
- Te rog sa imi spui ce trebuie sa fac pe aici. Macar daca stau sa fac si eu ceva.
- Pai... nu prea vad ce... adica... vasele si o data la doua saptamani sa faci curat. Eu fac saptamana
asta, tu faci saptamana viitoare si tot asa. Tu o sa speli vasele iar eu spal rufele. Cum ti se pare?
- E perfect. Mie imi convine.
- Bun. Acum... sa nu vii dupa stingere. Daca gasesti lumina stinsa inainte de stingere sa nu intrii.
- Am inteles.
- Cred ca o sa ne intelegem foarte bine. Ceilalti nu m-au inteles si nu au reusit sa priceapa ca
fiecare are obiceiurile lui.
- Asta respect eu la oricine. Fiecare are niste obiceiuri care nu trebuie incalcate. Spre exemplu
intratul incaltat aici. Dupa ce ca e curat sa vina unu cu noroi si sa umple totul de noroi nu e
placut. Sa zicem ca il ierti prima oara, a doua oara, dar a treia oara daca tot nu pricepe poti sa ii
bagi in cap aceste lucruri cu ciocanul sau cu un bolovan.
- Imi place cum gandesti. Poate in sfarsit o sa pot sa ies si eu din celula fara sa rada nimeni de
mine.
- De ce sa rada de tine?
- Pai la cum arat?
- Lasa asta, asta nu e nimic, am vazut altii care ar fi trebuit ingropati deja si sunt lasati sa mearga
prin inchisoare.
- Nasol.
- Partea care te-ar dezavantaja e ca pasarelele si treptele sun foarte inguste. Nu ar trebui sa te
aventurezi inca. Am o intrebare totusi.
- Spune-mi prietene. Ce te framanta?
- Eu am venit aici intentionat.
- Cum asa?
- Caut pe cineva.
- Daca te pot ajuta te rog sa imi spui.
- M-ai putea ajuta. Asta e poza ei, eu si un prieten, care e si el aici, o cautam sa o ducem acasa.
- Te ajut. Ea a fost pe aici acum vreo 5 sau 6 ani... era destul de mica pe atunci. Ea a fost
repartizata in partea superioara.
- La violatori?
- Da, din pacate da...
- Si cum a scapat?
- Care incerca sa se apropie de ea murea secerat cu niste ace subtiri facute chiar de ea. Dar unul a
vazut acest lucru si s-a echipat corespunzator, si cand a vrut sa-i faca felul fetei, ea l-a taiat de jos
si pana sus.
- Auuu, nasol...
- Asa este. De aceea a fost dusa in inchisoarea urmatoare.
- Ai fost acolo?
- Da. Si eliberat pentru buna purtare.
- Vreau sa iti fac o oferta. Ce ar fi daca ai putea sa pleci de aici si sa lucrezi cu mine pe o nava?
- Ce?
- Ai auzit bine.
- Uimitor, sa vad cum este in spatiu dupa atata timp.
- Nava mea e pe orbita.
- Imposibil ar fi dat-o astia jos.
- Este invizibila.
- Asta e de vazut.
- Si eu pot fi, uite.
- Unde te-ai dus?
- Nu m-am miscat din loc.
- Uimitor.
- Gata ca poate vad garzile.
- Asa este. Sincer... poti conta pe mine. Numai ca nu am arme, toate au fost duse sus.
- De aia ma ocup eu, doar pe acolo se poate evada.
- Cand e de evadat sa imi spui. Ca sa ma pregatesc.
- In doua zile evadam.
- Perfect. O sa incep pregatirile.
- Ne vedem maine, trebuie sa dau de pritenul meu sa aflu ce a facut el cu ceilalti detinuti.
- Orice dar sa nu luati violatori si pedofili.
- Am inteles o sa comunic.
Triger ii dadu un pachet de mancare si ii arata cum se desface ca sa manance tot. Acea mancare
era un nutritiv foarte puternic, tinea de foame circa cinci zile, dupa care organismul intra din nou
in normal.
Se intalni Starfire cu toti liderii detinutilor mai putin al celor care nu trebuiau sa fie luati.
- Pssst, pssssssssssst.
- Cine mai e?
- Un mesager.
- Inca unul? Care esti? A... Triger ce faci?
- Maine evadam fara aia cu care nu ai vorbit.
- Am inteles. O sa dau de stire.
- Dormi bine ca avem de munca.
- Am inteles.
A treia zi de cand Triger fusese eliberat din carcera si gardienii deschisesera o trapa prin care
intra niste aer filtrat si aparu seful inchisorii.
- Azi e antrenament. Azi o sa fugiti pentru vietile voastre, eliberati cainii iadului.
- Goliath despre ce vorbeste asta?
- O sa vezi in curand.
- Am inteles ca sunt niste caini, care probabil or fi de talie mare chiar foarte mare.
- Ai intuit bine, prietene. Eu inchid celula.
- Eu o sa ma antrenez cu ei.
- Esti nebun???
- Nu inca.
Triger iesi si sari fix in mijlocul inchisorii si astepta. Dupa vreo doua minute isi activa armura si
langa el din neant aparura cainii aceia. Triger ii analiza si sari in beregata unuia, lua o proba de
sange si o introduse pentru analiza. Ceilalti cinci caini il inconjurasera si isi zbarlira toate firele
de par pe care le aveau. Aceste fire de par erau foarte ascutile si puteau sa taie orice tip de piele
sau orice textila. Triger se facu invizibil, dar cainii nu se miscara, iar el se apropie tiptil de
cainele care era la sol si il lua in brate. Ceilalti caini facura cativa pasi inapoi. Atunci isi dadu
seama ca in bratele lui era liderul haitei. Lasa jos corpul acelui caine si incerca sa il vindece de
ranile pe care le avea. Reusi sa ii refaca blana si majoritatea ranilor care erau sub blana. Liderul
se ridica si il mirosi pe Triger, dupa care se uita in sus. Triger sopti
- Pe acolo o sa mergem. Veniti si voi?
Cainele se uita la Triger si incepu sa comunice prin telepatie.
- Poti sa vorbesti cu mine asa?
- Da. Ai inteles ce te-am intrebat?
- Da. O rugaminte, de unde facem rost de hrana?
- Va faceti invizibili si mergem sa va dau hrana. La ultimile etaje, mai precis ultimile 12 etaje,
sunt pline de persoane pe care nu vrem sa le luam cu noi.
- Am inteles, un sacrificiu necesar. Se rezolva.
- Multumesc.
- Stai. Se poate sa ne luati si pe noi?
- Daca va luam o sa ne mancati echipajul.
- Nu. Dupa ce fiecare mai mananca 20 de persoane, o sa ne transformam si nu o sa mai avem
nevoie de mancare.
- O sa imi asum acest risc. O sa va luam pe nava. o sa vorbesc cu prietena mea de la bord sa isi
activeze modulul si va duceti la ea.
- Am inteles.
- Ne vedem la bord.
Cainii disparura si incepura urlatele la etajele superioare. In circa zece ore nu mai era nici macar
o urma de persoana la etajele superioare. Toti cei de jos incepura sa ovationeze si sa ii felicite pe
acesti caini care au curatat inchisoarea de scursorile cele mai josnice. Triger aparu in mijloc si
incepu sa tipe.
- Toti care vor sa mi se alature sa vina langa mine.
Cainii fusesera primii care s-au asezat langa el. Urmati de Goliath si de Starfire. Ceilalti veneau
cat puteau de repede.
Vazand acest lucru, seful inchisorii incerca sa activeze sistemele defensive ale avanpostului, dar
nimic nu mai raspundea la comenzi. In scurt timp toti cei care erau in inchisoare se aflau la
suprafata, in zona de asteptare. Nava cobora, invizibila, si deschise locul prin care urmau sa
treaca toti ceilalti. Triger ii comunica Anei de prezenta acestor caini si Ana ii duse intr-un hangar
in care sa poata sa traiasca fara probleme, iar pe ceilalti ii ghidara Jimmy, Debora si Joe catre un
alt hangar, in care sa stea temporar, cel putin pana la solutionarea problemelor de pe planeta.
Triger il convinse pe seful inchisorii sa ii trimita pe el si pe Starfire in urmatoarea inchisoare.
Transportul se facea automat cu un carucior de mina, care era destul de rapid si care dupa cateva
minute ajunsese la destinatie.
Seful celei de-a doua inchisori multumi sefului din prima pentru prospaturi si inchise canalele de
comunicatie, nestiind ceea ce o sa urmeze. Triger comunica cu cei de pe nava sa se pregateasca
pentru un al doilea lot in cateva zile.
- Ce bine e sa am prospaturi, nu am avut de mult. Eu sunt seful pe aici. bine a-ti venit in
Ostrogaroth, al doilea batalion de renumiti ai galaxiei. Voi sunteti... Triger si Starfire... ce
onoare... las ca va cumintesc eu... la electrica cu ei si dupa aceea la racorire.
- O sa am grija personal sa suferi, zise Triger.
Seful activa un mecanism care ii introdusese intr-o camera in care erau numai socuri electrice.
Starfire activa reincarcarea armurii, urmat fiind si de Triger.Ajunsi jos, ramasesera uimiti sa vada
si mai multi detinuti. Starfire se dusese in celula lui si incerca sa doarma un pic, dar cand sa
doarma... harmalaie. Triger fusese provocat de seful bandei care stapanea aceasta inchisoare, care
era asemanatoare cu prima.
- Crezi ca are vreo sansa?
- Cine?
- Ala nou.
- Nu stiu. In orice caz eu sunt Starfire.
- Am auzit de tine, piratul galaxiei, cum ai ajuns aici?
- Cu ala nou si din cauza lui.
- Eu sunt Hood.
- Robin Hood?
- Nu. Glumeam... sunt Sabre.
- Incantat de cunostinta.
- Si eu. Ce zici are ala nou vreo sansa?
- Sa ce? Sa evadeze? Da. Sa evadeze da.
- Ce? Are sanse sa evadeze?
- Era sa evadeze din cealalta dar s-a batut cu un gardian si l-a omorat, si asa am ajuns amandoi
aici. El m-a aparat pe mine.
- Am inteles. Frumos din partea lui.
- Da. Dar se pare ca o sa si-o fure de la ala.
- Asa este.
- Ai vrea sa evadezi cu noi?
- Da. Oricine vrea sa scape de aici.
- O singura conditie. Noi va scoatem, dar voi trebuie sa va comportati exemplar pana la
destinatie.
- S-a facut. Si care e destinatia?
- O planeta superba, acolo o sa primiti materiale de constructie si tehnologie suficienta cat sa va
puneti pe picioare un port. Si o sa primiti, daca sunteti cuminti, niste nave mici, macar sa aveti cu
ce sa calatoriti.
- O sa fim cuminti. Macar atat pentru libertate.
- Asa sa vedem ce o sa se intample jos.
Triger statea nemiscat, iar seful alora tot injura si se dadea mare si tare ca poate sa rupa bare de
metal si sa sparga pietre in pumni, dar nu incerca sa dea in Triger.
- O sa iti sfarm capul de pietre. Auzi cica sa il las in pace. Ba te fac bucatele.
Triger isi ridica privirea si in gand discuta cu simbiotii care il rugau sa nu dea prea tare in ala.
Cand un simbiot ii spuse „Trebuie doar sa il sperii un pic”, o idee buna.
- Daca tot esti atat de smecher cum se face ca nu ai incercat sa ma atingi pana acum?
- Statuia vorbeste. Nu imi vine sa cred. Bine ca nu am vorbit de pomana. Pregateste-te sa mori.
In clipa urmatoare Triger aparu fix in fata acelui om de vreo trei metri inaltime si cu palma cat
toracele lui.
- Acum cine este in inferioritate. Daca vreau iti scot creierul pe nas si il dau la viermisorii care se
afla in acea gaura, si arata catre groapa in care se bateau detinutii.
- Nu ma sperii tu cu chestii din astea ieftine.
- Bine. Tu ai vrut.
Triger isi activa armura si se dadu cativa metri in spate. Armura aparu in cateva secunde, iar cei
din jur ramasesera ochi cascati si casca gura.
- Acum cine zici ca este in inferioritate?
- Nu o sa renunt la o bataie pe care o sa o castig.
- Nu ai cum sa castigi.
- Esti sigur?
- Da.
- Baieti pe el.
In cateva minute in jurul lui Triger erau vreo 50 de batausi care mai de care mai urat si mai plin
de cicatrici.
- Si tot nu poti sa castigi.
- Te crezi tare? Ai grija poate te aranjeaza astia.
Triger se facu invizibil si incepu sa ii adoarma pe toti batausii pe rand. Dupa ce fusesera adormiti
aparu in fata sefului lor si il intreba
- Tu esti seful lor sau trebuie sa te snopesc ca sa aflu cine este seful.
- Eu sunt seful.
Triger il adormi dintr-o lovitura si ii intreba pe toti ceilalti
- Care vrea sa fie liber sa vina cu mine. Sa se adune in jurul meu toti cei care vor sa fie liberi. O
singura contitie se impune: sa nu faceti pe nebunii la bordul navei. Care nu se comporta exemplar
ajunge la reciclat sau ca asteroid in spatiu. A-ti inteles?
- Da, strigara toti in cor.
Triger incepu sa se concentreze si toate sistemele din camera de control fuseserea transferate
catre armura lui Triger, iar in cateva minute toata unitatea era in controlul lui.
- Ce se intampla??? Se intreba seful inchisorii.
- Sefule, toata unitatea nu mai raspunde la comenzile principale si nici la cele auxiliare.
- Incearca comenzile secrete.
- Nu merg. Au fost rescrise si astea.
- De unde sunt comandate toate actiunile?
- Eu le comand pe toate. Inainte sa va incui in aceasta unitate o sa va rog sa ma trimiteti in
urmatoarea unitate de inchisoare. Daca nu ve-ti muri si nimeni nu va sti cum sau cine sau de ce a-
ti murit.
- Bine te ajut... dar ce se intampla cu detinutii?
- Au fost eliberati in custodia mea.
- Ce??? Te-ai ticnit???
- Nu.
- Hai sa te trimit mai repede ca sa scap de tine.
Seful il puse in carucior si il trimise catre complexul al treilea. Acest complex, fata de celelalte
doua era mai modern, arata ca o inchisoare moderna numai ca pe pereti erau numai urme de
sange, peretii erau marcati de bataile care avusesera loc acolo. Triger remarca faptul ca ajunsese
direct in inchisoare, nu mai era in contact direct cu seful inchisorii. Acest lucru l-a facut sa se
gandeasca la faptul ca erau urmariti din umbra. La cateva minute aparu si Starfire.
- Ce inchisoare.
- Da... imi aduce aminte de un templu...
- Nu vreau sa imi aduc aminte de templul in care ai stat atunci. Cu toate capcanele alea... brrrrrrr.
- Bine a-ti venit in iad. Sunt seful vostru acum si ve-ti face ce va spun. Altfel ve-ti muri.
- Zi unde si cine esti si iti garantez o moarte rapida, zise Starfire.
- Netrebnicule nici macar nu te poti masura cu mine si faci pe smecherul.
- Daca esti prea mic normal ca nu ma pot masura cu tine, continua Starfire.
- Lasa-l ca nu rezolvam nimic asa. Lasa-l pentru mai tarziu. Pe asta o sa il omori tu.
- Bine, daca zici ca asta e al meu atunci e bine.
- Ce mormaiti acolo? La munca cu voi.
- Ce munca?
- Nu stiu, dar se pare ca si-a luat lumea in cap. Sa vedem pe cine mai gasim pe aici.Dupa cateva
ore de mers si de incercat peretii daca se misca, ajunsesera la concluzia ca era un labirint.
- Triger... sunt terminat...
- Mie imi zici. Al naibii labirint. M-am plictisit... labirintul asta nu este distractiv. Imi bag
picioarele... ia sa vedem unde sunt astia... am gasit cativa... se misca si ei... toata inchisoarea asta
e un labirint. Asta reprezinta inchisoarea, demoralizarea tuturor celor care se afla inauntru.
- Cum o sa scapam de aici?
- O sa daram totul si o sa ii adun pe toti ca sa vad unde sunt ceilalti.
- Buna idee. Incotro mergem?
- O sa vina ceva de sus...
Triger incepu sa traga in aproape toate directiile, iar peretii incepura sa se distruga. Toti ceilalti
detinuti incepura sa creada ca este o sansa cat de mica de scapare.Starfire ii testa pe ceilalti ca sa
nu ia toti nebunii si ii lua dupa el doar pe cei care se puteau controla. Pe restul ii lasau in urma ca
sa nu le ingreuneze mersul.
Ajunsera la un moment dat intr-un loc in care se termina cladirea si incepea o parte sapata in
stanca. Au inaintat vreo 20 de metri dupa care au ajuns la impas, drum infundat.
- Ma... oracolule sau cum iti zici. Mai esti pe acolo? Sau aici nu ai difuzoare.
- Ce vrei?
- Sa ma trimiti in inchisoarea urmatoare.
- Sigur meriti?
- Se pare ca nu ai vazut ce am facut prin inchisoare.
- Ce ai facut????? Ai distrus frumusete de inchisoare... petru asta te duc in urmatoarea
inchisoare.
Intre timp Triger remarca o usa si inainta incet, o deschise si vazu o persoana care vorbea la un
microfon.
- O sa te trimit in urmatoarea inchisoare ma auzi?
- Te auzim cu totii. Cum ii scot pe astia afara?
- Aaaaaaaaaaaaaaaaa.
- Cum ii scot pe astia afara?
- E o trapa aici.
- Si pentru inchisoarea urmatoare?
- Urmeaza-ma.
Triger urma acea persoana pana la o usa. Si acolo scria: „Punct fara intoarcere”. Intre timp
Starfire ii lua pe ceilalti si ii duse la nava.
- Ne vedem la bord?
- Da, salut Starfire.
- Salut si succes.
- O sa ai nevoie de succes si de noroc.
Triger intra in lift si acesta il duse in ultima inchisoare. Aici fusese intampinat de garzi, dar
aceste garzi erau diferite. Aveau ceva ciudat in priviri. Triger analiza situatia si se gandi sa vada
despre ce este vorba. Ajuse intr-o camera imensa circulara. Totul era vopsit in alb si bleu. Fusese
adus in fata unui birou, cu mainile incatusate. Testa usor catusele, nu erau suficient de rezistente
pentru el.
- Buna ziua soldati.
- Buna ziua judecatorule.
- Buna ziua inculpat.
- Buna ziua onorata instanta.
- Ce usurare, un inculpat manierat. Cred ca esti al doilea pe care il condamn si de care o sa imi
para rau.
- De ce sa va para rau? Imi ispasesc pedeapsa cuvenita. Am gresit si recunosc ca am gresit.
- Asta este un lucru bun. Din cate vad eu aici... o nu...
- Ce s-a intamplat?
- Nu ar trebui sa fii aici... ci mai sus cu trei nivele... dar probabil ca ei nu au stiut ce sa faca cu
tine.
- Am uitat sa va spun sa va uitati la numarul din fata...
- Auuu... da... aveau dreptate.
- Stiu.
- Imi pare rau sa te condamn.
- Pot sa va cer ceva?
- Pentru tine aproape orice.
- Pot sa ma plimb din cand in cand pe holuri? Insotit, normal. Si niste muzica daca se poate.
- Asta se rezolva. Am crezut ca e ceva mai mult.
- Doar atat momentan. Nu cred ca o sa am nevoie de altceva.
- Bun, atunci camera ta este cea cu numarul 25658895. Doi soldati o sa iti arate unde este. Sedere
placuta.
- Daca vreti sa jucam ceva impreuna stiti unde sunt.
- O sa tin minte acest lucru, multumesc.
- Si eu va multumesc.
Triger fusese condus catre celula sa, iar intre timp el avusese timp sa analizeze armele si armurile
garzilor. Remarca puncte sensibile ale armurilor si defectele armelor, dar facu o copie ca sa fie
analizate mai tarziu, cat si structura cladirii in care se afla. De asemenea remarca faptul ca
celulele erau despartite cu acelasi scut care era la intrare. In prima sedinta de mers prin cladire,
care se facea la tura garzilor prin acel corp, Triger incepu sa vorbeasca cu garzile, la inceput
acestia nu comunicau cu el, dar dupa un timp incepura, incet incet, sa vorbeasca, sa imparta
pareri, idei. Cu timpul Triger ajunsese sa fie cunoscut de toate garzile, se plimba in pantaloni
scurti prin inchisoare de unul singur si asculta muzica. La un moment dat garzile il gasira
uitandu-se printr-o fanta in afara
cladirii.
- Ce faci?
- Incerc sa vad ce este dincolo.
- Dincolo e o prapastie.
- Si eu care incercam sa ma strecor pe aici si sa evadez.
Incepura sa rada cu totii si isi continuara rondul prin inchisoare. Triger isi continua plimbarea si
ajunse in fata unei celule in care era o persoana asemanatoare cu Goliath.
- Salut, ce ti s-a intamplat?
- Ce? Tu esti liber?
- Sunt „liber” pentru ca ii respect pe cei din jur. Si pentru ca nu imi bat capul sa ies de aici, cel
putin momentan. Vroiam sa te intreb... de unde ai corpul asta de cyborg?
- Am cazut la datorie pe luna planetei Moore. Si toti au crezut ca eu l-am omorat pe seful de
companie. Si am ajuns aici.
- Am mai vazut un tip care era tot cyborg.
- Stiu ca mai sunt vreo cinci, eu, fratele meu, si inca trei de care nu stiu inca. Am auzit ca sunt
toti pe o nava fantoma.
- Nava fantoma?
- Da... capitanul a murit cautandu-si fiica, iar echipajul a plecat din cauza superstitiilor.
- Da... din pacate eu ii cunosc pe toti cinci.
- Ce?
- Da. Tu esti una, Goliath pe care l-am scos deja, si cei trei de pe nava mea.
- Nava ta?
- Da, am gasit o nava in paragina am refacut-o si am gasit trei droizi care mi-au cerut ajutorul. Si
m-am hotarat sa ii ajut.
- Goliath... traieste?
- Da... i-am dat niste mancare concentrata ca parea cam slabit.
- Multumesc ca l-ai salvat.
- O sa salvez cativa si de aici.
Triger baga mana prin scut si ii dadu fetei un dispozitiv.
- Cand se lumineaza sa apesi pe becul care o sa se aprinda. O sa fi dusa direct la bordul navei.
- Multumesc.
- Trebuie sa plec sa nu dau de banuit.
Triger pleca agale catre celula lui si cand ajunse la capatul paierului si trebuia sa coboare auzi
zarva undeva jos. Se duse repede sa vada ce se intampla. Un detinut care de abia venise crea
probleme foarte mari la receptie. Triger se uita de dupa colt sa vada ce se intampla.
- Esti condamnat pe viata sa traiesti in intuneric.
- Orice dar nu in intuneric.
- Pentru problemele pe care le-ai cauzat, asta capeti. Luati-l.
Detinutul lua una dintre garzi si o arunca pana aproape de Triger. Dupa inca cateva tentative de a
se elibera, fusese rapus de cateva focuri de arma cu tranchilizante. Era Triger care il seda pe acest
detinut.
- Triger...
- Onorata instanta... nu am stiut ce sa fac... primul lucru care mi-a venit in minte a fost sa ii apar
pe ceilalti.
- Ai facut bine.
Judecatorul cobori grabit si se duse catre acel soldat care fusese ranit grav.
- Garzi, se mai poate face ceva?
- Stati un pic... nu... nu se mai poate face nimic.
- Imi cer scuze ca va intrerup, as putea sa va refac camaradul ranit.
- Cum asa?
- Daca ma lasati sa imi activez armura, o sa pot sa o ajut, cred ca e o ea dupa forma armurii.
- Asa este, este sotia mea, zise judecatorul.
- Si sora mea, zise unul dintre soldati.
- Se poate sau nu?
- Da. Salveaz-o, zise judecatorul.
Triger isi activa armura care il acoperi in intregine si prinse din nou culorile vii care serpuiau pe
acel negru care nu reflecta lumina.
- Cred ca am facut o greseala. Soldati... sedati-l...
- Daca incercati sa trageti sistemul defensiv al armurii o sa va omoare. Stati linistiti ca nu o sa vi
se intample nimic.
Triger activa modului de medic si vindecarea pacientului incepu sa aibe loc, astfel incat dupa
vreo doua ore de chinuri din partea lui Triger sa acopere toare ranile provocate de detinut,
pacientul isi reveni.
- Ce... ce s-a intamplat?
Triger isi dezactiva modulul si dupa aceea armura.
- Acest tanar te-a salvat.
- Multumesc.
- Macar atat am putut si eu sa fac. Eu o sa ma intorc in celula mea si o sa astept verdictul.
- Verditul o sa il dau eu, acum.
- Frate?
- Verdictul meu este ca poti sa intrii si sa iesi din celula cand doresti si sa ne ajuti cand avem
nevoie de tine. Singura conditie e sa fi foarte atent unde si in cine tragi.
- Am inteles. O sa ma supun deciziilor luate de aceasta onorata instanta.
- Eu iti dau acces la toate zonele pentru ca ajutorul tau sa poata sa vina cand si unde este nevoie.
- Iar eu o sa fiu acolo, zise Triger, cand pot, zise el in gand.
Dupa ce toti isi reluara locurile prin inchisoare, totul reveni la normal. Triger isi cauta persoana
pe care urma sa o elibereze, discutand cu unii detinuti si afland de la ei care fusesera motivele
inchiderii lor. Dupa vreo 3 zile din momentul in care el intrase in acest complex, Triger o gasi pe
fata capitanului. Era in aripa vestica. Problema era ca avea nevoie sa ajunga in aripa vestica, el
fiind in cea estica.
Triger activa armura si imediat modulul de invizibilitate, iar apoi se strecura in aripa vestica.
Intreba detinutii daca stiu de ea, iar acestia l-au indrumat catre celula ei.Ajuns in fata usii remarca
paza sporita care era acolo. Sase garzi aveau grija ca nimeni sa nu intre, usa care era facuta dintr-
un singur bloc de metal, fara vizor, doar o placa imensa.De trecut de ei nu era problema, sau de
usa. Dar nu stia ce este inauntru, astfel se hotarase sa astepte.
La un moment dat aparu un soldat cu mancare. Intrara trei soldati cu el si vazu ca fata era prinsa
de o masa. El se apropie de usa si asculta.
- Hai sa o hranim.
- I-as da altceva sa manance, la cat de bine arata...
- Termina, oricum ti-ar smulge-o. Asa ca stai linistit.
- Are dreptate asta, macar acolo... ceva... tot e legata si de picioare, iar masa o poate aduce in
orice pozitie vrem noi.
- Cat sunt eu aici nu.
- Atunci se rezolva. Bzzzt
- Ce i-ai facut?
- E adormit. Nu l-am omorat. Acum putem sa ne facem de cap.
- O da... de cand nu am mai avut parte de asa ceva...
Triger auzind acestea intra usor prin usa intredeschisa si se fofila pana langa ei. Ea era intinsa pe
masa intr-un halat medical, legata de maini si de picioare. Cei doi activara masa si ea ajunsese ca
si cand statea in patru labe.
- Acum o sa ne distram.
- Ce sani are... si ce fund... sa nu mai vorbim de... bzzzt
- Ce? Ce s-a intamplat?
Bzzzzt
Cei doi fusesera adormiti de Triger.
Triger se facu din nou vizibil si activa masa pe pozitie verticala.
- Buna. Stai sa te dezleg... daca incerci sa imi faci ceva o sa regreti. Am fost trimis de droizii tai.
- Droizii mei… Mai functioneaza?
- Functioneaza de parca nu ar fi patit nimic. Tu ai patit ceva?
- Din fericire nu... Bine ca ai venit la timp.
- Bun, acum sa disparem de aici. pune mana pe umarul meu. Daca iti desprinzi mana de umar o
sa fi vizibila si nu vrei asta. Mai ales la cum esti imbracata, dar se rezolva cand ajungem pe nava.
- Inchisoarea asta nu are usi si nici geamuri. Nu o sa putem sa plecam.
- Pe cat pariezi?
- Pe o cina copioasa.
- S-a facut. Fii atenta. Starfire ma auzi?
- Da te aud foarte bine. Am la semnalul tau inca o fiinta. Celelalte semnale?
- La celelalte sunt cei pe care trebuie sa ii scoatem de aici. La cel cu numarul 10 vreau fiinta
teleportata direct la Goliath in camera.
- Am inteles. Pregatiti-va. Gata.
Teleportarea se facuse cu succes, toti cei cu emitatoare fusesera luati pe nava. Triger se intoarse
pentru a vorbi cu judecatorul despre ceea ce urma sa se intample.
- Judecatorule, eu am plecat.
- Stiam eu ca o sa vina si ziua asta.
- E na?
- Pentru aceasta iti daruiesc acest medalion, si judecatorul scoase de la gat medalionul si il dadu
lui Triger. Acest medalion apartine fetei pe care ai salvat-o de nemernicii aia, te rog sa il dai. I l-
am luat ca sa nu il ia soldatii.
- Multumesc pentru acest dar. Eu o sa plec, dar cei care o sa ne caute o sa aibe o surpriza.
- Cum asa?
- Nimeni nu ne poate vedea, si daca nu poti sa vezi inseamna ca noi putem sa stam linistiti.
- Inteleg. Atunci eu va urez drum bun, si va rog sa aveti grija de voi. Aveti grija la asteroizii din
centura Reemall, se spune ca acolo orice nava care intra nu iese fara sa fie lovita, cautati
Bolovanul lui Orin, pe acolo se poate intra si iesi.
- Multumim de sfat. La revedere.
- La revedere.
Triger se teleporta la bordul navei lui si se duse direct la Goliath sa vorbeasca sa vada unde sa le
faca un oras.
- Triger ce bine ca ai venit, ia loc te rog, zise Goliath.
- Ai vorbit cu sora ta?
- Da. Iti multumesc ca ai salvat-o.
- Placerea a fost de partea mea. Uite de ce am venit. Trebuie sa facem un oras pentru voi toti.
Asta daca vreti sa plecati de pe nava.
- Eu si sora mea ne-am decis sa ramanem, asta daca se poate.
- Loc este, mancare, aer, apa, bautura este, asa ca nu va de ce nu a-ti putea ramane.
- Multumim.
- Nu ai pentru ce.
- Unde te duci acum?
- Trebuie sa vorbesc cu fiecare gasca in parte sa vad care vrea sa plece de pe nava si care nu.
Oricum la bord trebuie sa se comporte exemplar.
- Asta asa este. Iri ce face?
- Nu stiu, nu am fost inca sa vad. Probabil face o baie.
- Ce relaxare. Nu imi vine sa cred ca am facut baie.
- Poti sa mai faci una. Nu te retine nimeni.
- Ma retine sor-mea. Ea e in baie acum.
- Am inteles. Va las sa va bateti cu apa, eu ma duc sa ii vad pe ceilalti. Mai vorbim.
- Salut.
Triger iesi din cabina lor si se duse catre hangarele unde erau ceilalti, a stat de vorba cu cei care
erau pe acolo si unii decisesera sa ramana si unii sa coboare pe o planeta sa isi continue viata in
liniste. Triger respecta dorinta acestora si stabili cursul catre un sistem planetar format din trei
planete, una desertica, unde temperaturile ajungeau la 100 de grade noaptea, iar ziua de circa 4-5
ori mai mare. A doua planeta era propice traiului, iar a treia era un gigant gazos.
Dupa ce se stabili cursul catre cea de-a doua planeta, Triger pleca din hangar si se duse catre cel
de-al doilea hangar in care erau acei caini. Statu de vorba cu ei, iar acestia fusesera incantati sa
ramana pe acea planeta. Isi lua ramas bun si se indrepta catre camera fetei capitanului. Acolo
fusese intampinat de cei trei droizi.
- Triger ce bine ca ai venit.
- De ce? S-a intamplat ceva?
- Nu. Doar ca... uite-te un pic inauntru.
Iri era lipita de perete, cu fata ingrozita de ceea ce vedea. Triger intra si o intreba
- Ce s-a intamplat?
- Nu poate fi adevarat... nu poate fi adevarat...
Triger o lua in brate si in clipa urmatoare se auzi o voce.
- Ia mainile de pe ea. Este numai a mea.
- Vocea asta, zise Triger si se intoarse.
Vazu cei trei droizi uniti intre ei.
- Am zis sa iti iei mainile de pe ea.
- Scuze eu sunt mai tare de cap.
In clipa urmatoare acel nou droid ii trase un pumn lui Triger fix in piept. El cazu imediat dar nu ii
dadu drumul fetei.
- Nesabuitule, nu poti sa castigi. Ti-am analizat armura. Este net inferioara armurii mele din aliaj.
- Inseamna ca nu ai vazut armura mea adevarata.
Triger isi activa armura, iar aceasta isi recapata forma si culoarea pe care Triger le adora cand era
vorba de bataie. Puse fata pe pat si incepu sa analizeze noua amenintare.
- Nu te obosi sa chemi intariri, m-am asigurat ca nu o sa ma deranjeze nimeni. Am asteptat atat
de mult dar a meritat. O sa imi plantez samanta in ea si apoi o sa urmeze sfarsitul lumii.
- Dar ticnit mai esti. Ce idei nastrusnice ai ma. Si tu crezi ca o sa pui mana pe ea? Viseaza in
continuare.
- In caz ca nu stii, eu, cat ai fost plecat am copiat totul din server si am transferat in baza mea de
date. Am analizat si armurile care erau la bord. Singura armura pe care nu am analizat-o este a ta.
Dar nu cred ca o sa fie prea mare deranjul.
- Atunci de ce nu vii cu mine intr-un hangar in care sa ne duelam?
- Prea bine. Castigatorul ia fata.
Intre timp ea isi reveni si asista la discutie ingrozita de ceea ce putea sa spuna acel robot.
- Daca esti asa smecher de ce nu spui cine esti?
- Sunt Trim, logodnicul fetei. Am aflat de cyborgi si am fost pe o planeta unde te puteau repara.
Am fost impreuna cu cei trei droizi. Rugamintea mea a fost sa fiu indestructibil.
- Aceasta rugaminte este intangibila. Stiai nu?
- Cum asa?
- Si eu mi-am dorit sa fiu indestructibil.
- Si?
- Si am o varsta de peste 50000 de ani. Numai ca nu m-au refacut niste doctori si a fost pe baza
de magie, tehnologie si relatia gazda-simbiot.
- Ce???
- Ai auzit bine. In mine sunt niste simbioti care cu multa grija au evoluat astfel incat sa treaca
dintr-o casta in alta, lucru care se intampla foarte rar pe planetele lor natale.
- Nu cred, dar o sa vedem in hangar cat de bine te descurci.
Ajunsi in hangar, Triger remarca faptul ca acei caini erau prezenti, si ca erau dornici sa se
antreneze pe cineva.
- Un singur lucru iti spun. Ai grija la fantome.
- Nu exista fantome.
- Aici da, si Triger se facu invizibil.
Robotul putea sa anticipeze miscarilor unui adversar vizibil, dar daca era invizibil nu avea ce sa
faca decat sa incaseze. Cainii pornira la atac, si din cateva zgaltaieli ale robotului, ramasesera cu
unul dintre picioarele robotului in gura. Din puntul de vedere al robotului era ceva ciudat sa vezi
cum iti pluteste piciorul in aer, sau cum de rupe acel picior in vreo trei bucati, dupa ce a fost rupt.
- Ce s-a intamplat?
Triger aparand in lateral zise
- Mai nimic important, doar ti-am taiat un picior. Ti-am zis sa fii atent la fantome.
- Nu exista fantome.
- Atunci cum explici ca bucatile alea plutesc asa... de nebune...
- O sa te distrug.
- Imi pare rau pentru tine… nu azi.
Triger scoase o pusca cu luneta, puse un glont in arma, tinti, trase aer in piept ca sa nu se miste
prea mult arma. Puse arma cu tinta pe tampla, astfel incat glontul cand trece prin capul robotului
sa ia dupa el si ceva materiale. Trase glontul, iar acesta intra prin tampla si iesi prin spatele
capului, lasand o gaura in capul acela metalic de parca decupase cineva acea zona cu un bisturiu
cu laser.
- Nu ma poti distruge asa…
- E nu? Crezi ca te poti regenera? Uita-te la bucatile de pe jos.
Robotul se uita si ramasese surprins sa vada ca nu mai era nici macar un surub sau o bucata de
placa.
- Ce s-a intamplat?
- Nanoboti. Dezmambreaza orice vreau eu. Ce idee buna, cred ca ai fi foarte gustos pentru ei. Ia
sa vedem in ce masura simti tu durerea, daca zici ca o sa iti faca placere sa ii faci rau fetei aleia.
Nanos, e numai al tau.
Nanobotii incepura sa macine piciorul care mai ramasese intreg, cand la un moment dat se
retrasera inainte ca robotul sa poata sa isi activezi raza cu care putea sa converteasca cativa
nanoboti. Un proiectil tras aiurea si nanobotii sarira din nou pe robot de aceasta data, ca sa fie
siguri il trasera in podea si incepura sa il „digere”. Robotul incerca din rasputeri sa se elibereze,
numai ca podeaua si peretii erau cele mai groase structuri pe acea nava. Cand zicea ca s-a
terminat, nanobotii au evitat inca un atac aruncand ceea ce mai ramasese din robot in sus, Triger
ramasese surprins sa vada o persoana care de abia se mai tinea pe picioare, dar care parea sa aibe
mari probleme cu sanatatea. Pielea de pe aceasta persoana cazuse, iar carnea care ramasese la
suprafata capatase un maro inchis,
mirosul era ceva specific.
- O... sa... te... omor, spuse fiinta aceea, dupa care cazu si muri.
Nanobotii isi facura datoria si luasera cadavrul si il aruncara in spatiu, nu inainte de a-i lua toata
apa din organism.
- Triger ce s-a intamplat? Intreba Starfire mirat.
- Cei trei droizi erau de fapt unul. Si au incercat sa faca ceea ce nu reusisera cei din inchisoare, sa
o violeze.
- Bine i-ai facut.
- A zis ceva totusi. Ca daca se planteaza samanta in ea, va veni sfarsitul lumii.
- Cam ciudat nu crezi?
- Triger...
- Iri??? Intreba Triger.
- Iri??? Intreba Starfire.
- L-ati omorat?
- Triger e vinovat. Eu de abia am venit.
- Multumesc ca esti alaturi de mine.
- Orice pentru un prieten.
- Bravo.
- E mort cu adevarat?
- Da, i-am aruncat corpul afara.
- Ce era cu sfarsitul lumii? Intreba Starfire.
- Tatal meu credea ca daca o sa am copii acestia o sa distruga lumea.
- De ce ar crede asta?
- El a fost la un pas de a face asta.
- Cum asa?
- Pe o planeta care acum este distrusa, ce a mai ramas se afla in centura Reemall.
- Am auzit de aceasta spuse Triger, numai ca nu stiu unde este.
- Probabil trebuie sa fie undeva prin arhiva. Stiu ca trebuie sa fie ca se mai uita tatal meu din
cand in cand.
- Sa vedem, zise Ana activand un computer instalat in perete. Am gasit ceva, zise ea, dar este
criptat, are parola si nu pot sa il accesez. Triger vreo idee?
- Ruleaza programul care il luasem de pe Terra, ala de la Mouses.
- Se ruleaza... gata... nu imi vine sa cred cat de eficient a fost. Trebuia sa il luam dupa noi pe ala.
Cica in fisierul asta este harta. Asa... sa il punem pe dispozitivele de creat holograme sa vedem
exact unde este.
- Uimitor... Asta e planeta Moore. Cu lunile sale. Aici este statia orbitala Deep Core Explorer
XIV. Si in aceasta zona trebuie sa fie asteroizii nostrii. Numai ca acesti asteroizi sunt... cred ca
sunt vii. Pentru ca nici o nava care a incercat sa intre nu a mai iesit. Si astazi se pot vedea epavele
acestora.
- Judecatorul mi-a dat asta pentru tine. Este medalionul tau. Si mi-a mai spus ceva de Bolovanul
lui Orin, stie careva de chestia asta?
- Ar trebui sa fie asta mare din mijloc.
- Cum sa intram direct in mijloc? Intrebara cativa.
- Am putea sa intram cu ajutorul unui salt. Starfire stii la ce ma refer.
- Salt in hiperspatiu si franare in fata asteroidului?
- Da. Exact la asta ma refer.
- Nu avem motoare suficient de puternice pentru un asemenea salt, spuse inginerul sef.
- De unde am putea sa facem rost? Intreba Starfire.
- Nu stiu, zisera cei care erau din acea parte de galaxie.
- Nu stiu daca motoarele mele, la o scara mai mare desigur, pot face acest salt.
- Da-mi voie sa vad motoarele de care zici, zise inginerul sef, iar Triger activa motoarele ionice.
Da... un moment sa ma gandesc si sa calculez. Gata... ar merge la o scara mai mare. Dar cum le
cosntruim?
- Nanobotii. Numai ca le-ar trebui materiale. Si nu prea avem de unde. Decat daca... nu... e prea
riscant.
- La ce te-ai gandit? Spune-ne ca sa stim si noi.
- Ma gandeam sa intram direct in camp si sa asimilam cat mai mult.
- E o idee buna dar prea riscanta, zise Starfire.
- Nu prea avem de unde. Decat daca gasim vreun asteroid din vreun metal, si sa fie masiv. Da...
si sa fie la margine, si sa nu vina si alti asteroizi din cauza gravitatiei. - Ar mai fi o solutie.
- Care? Intreba Starfire.
- Asta nu o sa va placa. Ma duc doar eu, vad despre ce e vorba si daca am nevoie de ajutor vin
spre voi cu reactoarele la maximum.
- Nebunie curata daca ma intrebi pe mine, raspunse Jimmy.
- Stiu, dar nu prea avem timp sa stam sa culegem asteroizi.
- Atunci o sa mergi singur, zise Starfire caruia nu ii placea aceasta situatie.
Triger isi lua ramas bun de la ei si iesi din hangarul principal doar pe motoarele auxiliare. Ajunse
la o distanta suficient de mare de nava si incepu secventa de aprindere. Dupa circa cinci minute
motoarele ionice functionau la capacitate maxima si in acelasi timp Triger seta coordonatele
pentru oprire cu tot cu frana pe care trebuia sa o faca ca sa aterizeze in siguranta. Ajunsese langa
asteroid dar nu avea cum sa franeze, atunci isi dadu seama de pericolul pe care il astepta, dar nu
s-a descurajat, si-a activat motoarele auxiliare si s-a propulsat catre asteroid.
In data ce a ajuns pe suprafata acestuia isi scoase din functiune motoarele ionice pentru a se putea
raci si pentru ca rezervoarele sa se reumple. Cerceta suprafata asteroidului si remarca faptul ca
sub acel strat de praf cosmic era ceva metalic. Le transmisese ceea ce gasise si isi continua
cercetarile.
Ajunse intr-un final la o margine de prapastie. Vrand sa vada cat de adanca este lua o piatra si o
arunca, dar aceasta se opri brusc la circa 20 de metri. Acest lucru il facu sa mai cartografieze,
inca o data, acest asteroid. Cand se intoarse in aceasta zona, remarca faptul ca era in partea de
jos, adica langa acel zid pe care statuse mai devreme. Se uita de jur imprejur si cand sa plece
vazu ceva cu coada ochiului. Mirat se dusese sa vada despre ce era vorba. Astfel ajunse in fata
unui mic spatiu sapat in acel versant. Se hotari sa intre si sa vada despre ce este vorba, dat fiind
faptul ca aceasta zona nu fusese cartografiata.
Avansa cateva sute de metri si dupa ce lua o curba de vreo 90 de grade vazu o usa. Se dusese si
isi incerca norocul, batu la usa. Aceasta se deschisese catre interior, spre surprinderea lui.
Ajuns inauntru usa se inchise si se aprinsera niste lumini galbuie pe peretele din stanga iar pe cel
din dreapta se aprinsera niste lumini rosiatice care din cand in cand mai scaparau si tente de
albastru verzui.
Inainta precaut catre capaul celalalt al coridorului ca sa ajunga la o alta usa. Citi ceea ce scria pe
usa si remarca faptul ca nu era nici mar o clanta sau vreun mecanism de deschidere sau de
inchidere.
Comunica cu cei de la bord si luara decizia ca acea usa sa fie ingropata in asteroid. Triger se
pregati sa traga si din senin tot asteroidul se zgudui. Daramandu-l pe Triger si facandu-l sa nu
mai traga acel proiectil.
- Ma ce naiba? De la oare s-a zguduit asa?
- De la acel lucru care este inauntru. Acel lucru nu trebuie sa iasa sub nici o forma. Daca iese
trebuie distrus imediat.
- Stai ca se intampla ceva. Se deschide usa. Ce??? Cred ca glumesti... Iri... e aici???
- Nu e cea adevarata. Omoar-o.
- Stai ca vad imediat.
Triger se duse in fata acelei fiinte si incerca sa stea de vorba
- Salut, eu sunt Triger, tu cine esti?
- ...
Incerca Triger in cateva limbi, dar nimic. Acea fiinta statea si se uita la Triger cum incerca sa ia
legatura cu ea. Aceasta fiinta luase forma umanoida, iar ca infatisare semana cu Iri, dar nu era ea,
avea ceva diferit.
- Da, tu ai ochii albastrii, ea ii are negri.
- ...
- La fel de vorbareata. Da... cum as putea sa stau eu de vorba cu tine?
- Triger iesi imediat de acolo.
- De ce?
- Nu e ceea ce crezi tu ca este. Te rog iesi de acolo acum, zise Ana ingrijorata.
- Am venit sa vad despre ce este vorba. Asa ca asta fac, si Triger inchise transmisia. Ia sa vedem
ce forma ai tu, si incepu sa scaneze acea fiinta care stia despre ce era vorba si facu o pirueta. Deci
intelegi ceea ce iti spun.
- ...
- Da. Am inteles nu vrei sa stai de vorba cu mine. Asta este.
- De ce i-ai inchis?
- Uraaa, a grait. Scuze. I-am inchis pentru ca am venit sa vad despre ce este vorba in acest
asteroid.
- Atat a mai ramas din planeta?
- Pai... da... doar un asteroid si niste asteroizi mai mici.
- Am inteles. Eu sunt Shima, gardianul acestui templu. Daca vrei sa deschizi poarta va trebui sa
treci de mine.
- De fapt sunt aici pentru a ingropa sau pentru a distruge poarta ca ceea ce este in spatele ei sa nu
poata fi eliberat niciodata.
- Inteleg. Singura metoda ar fi sa infrunti ceea ce este inauntru, sa omori tot ce este inauntru si sa
inchizi si sa distrugi poarta din ambele parti.
- Si daca o distrug din ambele parti fara sa omor prea multe chestii care vor sa iasa? Adica sa
omor ce iese, distrug poarta din interior si dupa aceea pe aceasta.
- Ar fi o varianta, numai ca este foarte riscant.
- Si daca vreau sa fac asta, trebuie sa trec de tine?
- Da.
- Nasol, ca eu nu vreau sa ma lupt cu tine.
- De ce? Toti care au venit s-au luptat cu mine.
- Care toti?
- Trupurile lor si sufletele lor zac dincolo de poarta.
- Am inteles. Si cand te duci inauntru?
- Cand o sa te omor pe tine daca vrei sa luptam.
- Dar eu nu vreau sa luptam.
- Atunci avem o dilema.
- Sefu... zise unul dintr simbioti... daca te-ai clona? Clona sa lupte, moare, tu trimiti o sonda
care sa distruga poarta si tu distrugi poarta pe partea asta.
- Ar fii o idee... Gardianule, dar daca ar lupta cineva cu tine?
- Cine?
- O imagine a mea, cu trup si suflet propriu? Adica o clona a mea se va lupta cu tine, daca invingi
o sa iei un suflet si un corp si... la naiba... poti sa astepti un pic?
- Am tot timpul din univers.
- Ana... trimite-o pe Iri acum aici.
- Dar...
- ACUM si AICI.
- Bine.
- Triger... cum am ajuns aici si cine este ea?
- Gardianule, daca tu ai luat un trup si un suflet cum se face ca ai corpul ei dar un alt suflet?
- Exact modul la care te-ai gandit tu. Numai ca o intreaga armata a intrat ca sa distruga poarta si
nici macar unul nu a supravietuit.
- Cam nasol. Gata... am gasit. Ana... vreau niste dispensoare de dispensoare de droizi. Cat mai
multe cat mai repede tot aici.
- Putem sa iti trimitem trei plus patru dispensoare de scuturi daca te ajuta.
- Ma ajuta foarte mult. Multumesc. Gardianule, daca eu intru inauntru pot sa ies?
- Atata timp cat nu esti ranit sau nu ai vreo vraja asupra ta, poti sa iesi, daca esti ranit nu poti sa
iesi, daca ai vreo vraja activa pe tine, nu poti sa iesi.
- Vraji nu am, doar tehnologie. Pot sa ies?
- Creaturile din interior au vraji destul de puternice, ma indoiesc ca vei reusi sa distrugi poarta.
- Incercam asa?
- Da.
- Clona ta si armata au fost trimise.
- Multumesc, deja au ajuns sa speram ca o sa inchidem pentru vecie acest focar de rau. O
intrebare si gata... Gardianule...
- Shima...
- Shima, tu trebuie sa intrii imediat inauntru?
- Da. Si daca ar trebui sa te duelezi cu inca cineva ar trebui sa iesi?
- Da.
- Si... daca eu distrug portile, ce se intampla cu tine?
- Voi fi prinsa in aceasta dimensiune.
- Intrebarea era... esti cumva legata de taramul celalalt?
- Nu, doar cu invoiala de a duce suflete si trupuri dincolo. Dar daca nu mai exista cale de
intoarcere, atunci nu am cum sa ma mai intorc. Si voi fi prinsa aici, si aceasta forma pe care o
detin va fi cea definitiva. nu o sa pot sa mor, deoarece sunt o fiinta nemuritoare, dar puterea imi
vine din celalalt taram. As deveni muritoare...
- Nu neaparat. Avem cum sa prelungim viata tuturor. Cati ani crezi ca am?
- Maximum 30.
- Gresit. Am vreo 50000 de ani.
- Imposibil... ai fi mai batran ca mine... cu vreo 10000 de ani...
- Imposibil sau nu, sunt aici si acum viu si cica se mai poate...
- Atunci sa incepem.
- Stai... Starfire... acum te rog sa vii am nevoie mare de ajutorul tau.
- Sunt pe drum.
- El cine este un prietem foarte bun de-al meu. Ma va ajuta sa te scot din dimensiunea aia... daca
vrei sa scapi de acolo, sa vezi si altceva in afara de cadavre si spirite.
- Vreau.
Shima incepu sa se lupte cu acea clona, dar pana la urma clona fusese omorata si luata in acea
dimensiune. Cat timp intra ceva pe acea usa, nimic nu putea sa iasa. In acelasi timp cu Shima,
Triger intra in acea dimensiune, uimirea fusese enorma cand a vazut cat avea de omorat.
Dispensoarele de scut intrasa si se activara, iar cele de droizi intrara prin scut si se activara in
interior. La inceput a fost greu pana au reusit sa distruga toate creaturile dintre dispensoare. Dupa
care au inceput sa produca alte dispensoare de scut si alte dispensoare de droizi. Usor, usor poarta
fusese inconjurata cu aceste dispensoare de droizi si implicit cu droizi de toate marimile, care
indeplineau diverse functii. Starfire o provoca pe Shima la un duel pentru poarta, iar Triger
incepuse sa distruga poarta. La un
moment dat, a dat ordin ca acea poarta sa fie distrusa si ca acea planeta sa fie distrusa si ea, cu
ajutorul detonatoarelor din dispensoare. Droizii inregistrasera ordinul si il executara fara sa stea
de pomana. Triger reusi sa iasa chiar inainte ca sa fie prins in cealalta dimensiune. Starfire trasese
cu toata puterea spre Shima, aceasta se ferise si proiectilul intra in piciorul din dreapta al portii.
Acesta se rupsese in mii de bucati, iar Triger ramasese uimit de puterea acelui proiectil.
- Triger... piciorul celalalt... acum...
Triger amplasa o bomba si o detona facand ca poarta sa se distruga in intregime. Nu mai
ramasese nimic din acea poarta. Shima cazu, dar Triger o prinsese.
- Credeai ca glumesc cand spun ca te salvez?
- Ai grija ca ai adus ceva...
In secunda urmatoare Starfire trase in ceva care era in spatele lui Triger, dar acesta era
deja ranit.
- Te-am salvat... a reusit...
- Nu te poti reface?
- Nu... nici macar simbiotii nu pot... pacat ca nanobotii nu sunt programati sa repare asa ceva...
- Trigeeeeeer. Nuuuuuuuuuuu. O sa dea toti vina pe mine.
- Nu e vina ta, ci a mea. De data asta nu mai fug de nimeni si de nimic. Daca e sa mor asta e. Du-
te si ai grija de ei. Macar atat sa pot sa fac pentru voi. Du-te si ajuta-i.... au nevoie de tine de
acum in colo.
- Eu o sa stau pana incetezi sa mai traiesti. Macar atat pentru sacrificiul pe care l-ai facut.
- Multumesc. Dar ar trebui sa te duci cu el. Ca sa poata sa iti faca o armura si sa iti dea un modul
de nanoboti. Hai du-te...
- Nuuuu.
Ana ii teleporta pe toti mai putin pe Triger. Toti de la bord erau intristati de aceasta decizie a lui
Triger. Dar el avea motivele lui.
- Stiu ca nu ai murit ca nu aveai cum de la o lovitura asa slaba, zise Triger.
Langa el isi facu aparitia un spirit cu o carpa neagra pe el si cu maini formate din oase. La un
moment dat in loc de ochi aparura niste luminite verzi.
- Spune-mi cine esti ca sa stiu si eu cine m-a rapus.
- Stii cine sunt. Te pandesc de ceva timp.
- Am inteles. Atunci poti sa ma iei din lumea asta.
- Nu pot. Am primit ordine sa nu.
- Si cu rana?
- Care rana daca nu pot sa te iau. Un singur lucru iti spun. La bordul navei aveai dreptate se afla
cineva care nu ar trebuis a fie. Stii cine este. A fost si aici. Ai grija ca are culoarea mea... ai grija
de tine. Imi placi ca imi dai de lucru si nici nu stiu cum o sa se termine bataliile pe care le porti.
Ai grija de tine ca mi-ar parea rau sa trebuiasca sa te iau din aceasta dimensiune. M-am distrat cu
tine pana acum, sper sa continui sa ma amuzi si in continuare. Hai ca te las ca ai treaba de facut si
eu am de luat un suflet care e rebel. Vrea sa fuga de mine. Lasa ca ii vii tu de hac. Succes.
- Acum stiu cine e. Multumesc de ajutor.
- Multumeste ambelor parti ca... eu nu decid, ci sefii.
- Multumesc tuturor pentru sprijinul acordat.
- Cred ca ti-au raspuns deja, acum fugi pe nava. Vezi ca pleaca peste 10 minute.
- O intrebare. Acea persoana isi poate schimba infatisarea?
- Nu. Este legata de acel corp si nu si-l poate modifica.
- Perfect... chit ca o sa mor in aceasta batalie dar macar o sa pot sa ajut pe cineva.
- O sa mai vedem.
Si spiritul disparu. Triger se trezi dintr-o data plin de o sudoare rece.
- Nava... 10 minute. Motoareleeeeee... hai cu motoarele...
Triger proni motoarele ionice si avansa pana la vreo 10 metri altitudine fata de asteroid, cand
dintr-o data un asteroid il izbi in plin. Starfire vazu o flama albastra si opri pregatirile de plecare.
Se incapatana in fata tuturor si nu ii lasa sa plece de acolo, stia ca Triger este in viata. Stia si el,
stia si Shima, deoarece amandoi fusesera cu el cand a iesit. Iri nu era deoarece il urmarise prin
poarta si nu reusise sa isi faca o conexiune stabila cu el.
- Ce mai asteptam?
- A zis ca o sa vina. Orice ar fi eu zic sa il mai asteptam inca o zi.
- Eu sunt de acord, zise Shima. Stiu ca nu prea conteaza opinia mea, dar sunt de acord sa mai
asteptam o zi.
Intre timp Triger isi reparase motoarele si porni din nou, de data asta mai hotarat. Si la primul
ateroid care ii iesise in cale trase un proiectil sonic, iar acesta se transforma in praf cosmic, spre
admiratia tuturor celor de la bordul navei.
- E viu!
- A zis ca se intoarce, si se intoarce. Sper sa se fi vindecat.
- Aici Triger, un pic de ajutor va rog, nu prea mai am munitie... prrrrr trosc prrrrr
Legatura se intrerupse pentru cateva clipe. Triger se lupta disperat cu asteroizii care il incetineau
din ce in ce mai mult. Enervat isi activa cateva module de pe armura. Aceste module nu faceau
decat sa il ajute sa evite mai bine asteroizii care veneau cu viteza prea mare spre el.
La un moment dat aparu nava plina de asteroizi si care incerca sa il acopere. Cu o ultima zvacnire
intra intr-un hangar si nava pleca imediat de acolo, pagubele fusesera minore, dar se reparasera
cu asteroizii capturati in fuselaj.
Ajuns la bord Triger remarca ca in hangarul acela nu era nici macar o lumina. Se opri, trase aer in
piept si isi dezactiva modulele de care nu avea nevoie, si isi activa un modul pentru a vedea in
intuneric si unul de detectie.
- Triger esti acolo?
- Sunt bine, multumesc de ajutor. Problema este ca avem un pasager clandestin la bord. Si nu am
cum sa va spun cine este pana nu il vad.
- Dar cum o sa stii daca nu ii stii numele.
- Nu imi trebuie numele. Stiu cum arata. Si mai stiu ca nu isi poate schimba infatisarea.
- Daca zici tu. Te asteptam pe punte.
- Bine.
In secunda urmatoare armura facu o miscare evaziva, un proiectil trecu pe langa capul lui.
- Tot asa ai ramas.
- Vocea asta o cunosc.
- Da?
- Cum il cheama...
- Stii dar nu stii, pana una alta hai sa iti explic cum functiona poarta. Acolo erau sufletele de
dincolo. Cand treci dintr-o parte in alta iei trei dupa tine. Tu ai ales asa Triger, Starfire si Shima,
iar cand ai iesit de acolo, nu a mai fost decizia ta. Cu tine am iesit tot trei cel care te-a vizitat
deja, cel cu care trebuie sa te bati si eu.
- Da... Mike... inventatorul nostru.
- Exact. Eu sunt aici pentru a-ti reaminti ca trebuie sa invingi acel spirit, eu m-am lasat invins, ca
si prietenul nostru al tuturora de mai devreme. Altfel trebuia sa te bati cu toti trei si nu ai fi reusit,
dar din ordine primite de mai sus, acel spirit trebuie sa se intoarca la locul care ii este cuvenit.
Apropo acei droizi au trimis toate sufletele acelea in partea superoiara sau inferioara. Le-au
grabit un pic, dar pentru majoritatea a meritat. Acum, el ti-a dat un sfat, eu o sa iti dau ceea ce iti
lipseste, vindecarea ranii aceleia.
- Un droid nu ai?
- Hehehehe, din pacate nu. Dar sper sa reusesc sa fac unul pe partea cealalta. Daca vrei planuri...
am luat ceva din mintea ta, stai linistit ca doar le-am copiat.
- Puteai sa le iei, le invatam din nou. Ca imi plac chestiile astea.
- Ai grija la ceea ce iti spune spiritul, asculta-ti inima si totul va fi bine.
- Multumesc tuturor pentru sfat.
- Este bine ca inveti, cred ca deja ti-au raspuns.
Triger se lovi de o teava care atarna si se trezi.
- Ce spirite rebele, sa te sperie in halul asta. Oricum le multumesc pentru sfat.
- Triger...
- Ce chestie... alt spirit?
- Nu, din pacate eu sunt reala, spuse Ana.
- Din pacate?
- Da. Pentru tine.
- Nu da... nu da...
- M-ai facut sa cred ca esti mort, dupa care era sa cred ca o sa ramai in acel inel de asteroizi. Sa
nu mai faci asta. Nici macar in visele tale cele mai urate.
- Am inteles... mamico.
- Ce???
Si Ana incepu sa il fugareasca pe Triger prin hangar. La un moment dar in hangar intra Starfire
- De ce alergati?
- Ma alearga... ca i-am zis... MAMICOOO...
- Aaaaaaaa...
Dupa inca cateva ture...
- Vezi? Ce ti-am zis? Nu ii place sa ii zic asa...
- Dar de ce ii zici asa?
- Stai sa iti dau caseta, ca am inregistrat, nu am putut sa rezist...
Dupa ce Starfire a ascultat toata caseta
- Hahahahahahahaha, acum am inteles de ce...
- Aaaaaaaaa...
- Ups, m-a gasit...
- Si tu? O sa te...
- Fuuugi... dar numai prin hangar...
Si Ana incepu sa ii fugareasca pe amandoi prin hangar.
La un moment dat aparura Jimmy si Debora in cadrul usii.
- Auzi cum vrea sa imi zica.
- Am primit inregistrarea de la Starfire.
- Baiete, zise Triger catre Starfire in soapta, am dat de belea, si tu si eu. Eu ca i-am zis si tu ca ai
dat mai departe.
- Lasa-i ca nu are rost.
- Ai dreptate. Nu merita osteneala... si totusi...
Ana dadu drumul la curent prin podea, lucru la care Triger era imun, dar Starfire nu. Acesta sari
ca ars urland de piscaturile si furnicaturile pe care i le produsese acel soc.
- Asta pentru ca ai raspandit si asta ca sa nu mai raspandesti.
Triger, calm iesi din camera tragandu-l pe Starfire.
- Ce??? Ce am mai facut??? Intreba mirata Ana.
- Exact ca o mamica, zise Starfire incainte sa se inchida usile liftului.
- Tu chiar o cauti, zise Triger catre Starfire.
- Eu am gasit, dar tu?
- Ce ai gasit? Curent prin podea?
- Si tu acum.
In clipa urmatoare un soc electric trecu prin usa si il curenta pe Starfire.
- Ti-am zis eu.
- Da... mi-ai zis... mi-ai zis...
Ajunsera la infirmerie amandoi si se intinsera pe cate un pat.
- Sper ca ai facut rost de droizii medici.
- Nu. Nu i-am cumparat ca nu am ajuns intr-un port bine dezvoltat. Sper sa gasim unul curand.
- Cert este ca nu am mai avut pene de curent.
- A-ti avut pene de curent?
- Da. Nu ti-a zis Ana?
- Cand?
- A da...
- Ia zi cam in ce zone.
- Cel mai des in zona cabinelor celor care merg prin hangarul A3, dar au fost si in A3 cateva, dar
nu de speriat. Cica doar niste sigurante.
- Sper sa nu fie ceva mai rau.
- Adica?
- Cand era pe planeta... dupa ce a-ti plecat, m-au contactat doua spirite, si mi-au spus ca un al
treilea vrea sa se razbune pe noi, sau pe mine. Din cate am inteles trebuie oprit neaparat.
- Si cum o sa oprim ceva ce nu vedem?
- O sa recunosc acel spirit cand il vad, ca cica a intrat dupa mine in dimensiunea ailalta.
- Ciudat.
- Da. Foarte ciudat.
- Salutare, eu sunt medicul vostru azi.
- O nu. Nu tu, zise Starfire.
- Ce are? Joe se pricepe.
- La torturi si tratamente neconventionale care nu se practica de nimeni in afara de el.
- Joe, daca se poate, vezi ce s-a intamplat cu spinarea mea. Ca ma doare de mor.
- Imediat sefu.
Triger isi dezactiva partea superioara a armurii si se intinse pe burta pe acea masa.
- Auuu, cam nasol. Nu stiu unde te-ai zgariat, dar te-ai zgariat cam tare, de abia se vindeca, o sa
las asa pentru o vreme, ca sa prinda coaja mai repede.
- Ia sa vedem ce a patit Starfire de la socurile Anei.
Starfire isi dezactiva armura pe picioare si lasa sa se vada ranile facute de socurile primite.
- Starfire, dar astea nu sunt facute de Ana...
- Stiu, mi-a spus Triger ceva si am ramas masca.
- Ce?
- Triger e vanat de cineva, nu stie nici el cine e. Cert este ca a incercat sa il prajeasca in lift dar el
are armura imuna la asa ceva, dar eu nu, si m-a prins pe picioare.
- Cu planta asta o sa te tratez cat ai clipi de 50 de ori.
- Sper ca nu o sa doara.
- Nu o sa te doara prea tare. Doar cand o sa se ia pielea moarta.
- Asta imi era ca o sa zici.
- Stai linistit... inca un pic... gata.
- Ce gata?
- Ia uita-te.
- Uimitor... pentru prima oara te felicit.
- O mica observatie. Nu manca nimic pentru vreo trei ore, sa nu bei nimic vreo trei ore si sa nu
bagi picioarele in apa vreo trei ore, ca sa intre substantele alea in sange.
- Ce substante bune am, ma tin trei ore degeaba. Dar sper sa indur trei ore.
- Poti sa te antrenezi, substantele intra mai usor cand ai porii deschisi.
- Buna idee o sa ma antrenez un pic.
- Eu o sa ma antrenez singur ca poate asa o sa vina doar dupa mine, nu si dupa cei care sunt cu
mine.
- Ce mai faceti baieti?
- Ne recuperam dupa atacurile primite pe nava.
- Si voi? Intreba Shima.
- Cum adica si noi?
- Eu am patit-o in cantina, trei furculite apar din senin si ti se infig in picior, nu cred ca este
placut.
- Nasol.
Ea isi deactiva armura in zona in care intrasera furculitele. Rana inca era deschisa, ceea ce dadea
de inteles ca erau niste chimicale pe acele furculite. Nici nu termina Joe de pansat si de
administrat un antidot pentru acele chimicale, ca aparura Ana cu Jimmy si Debora.
- Am fost atacati din senin. Debora a lesinat, nu stim ce i s-a intamplat, Jimmy e ranit pe spinare
iar eu am fost taiata pe piciorul stang si pe mana stanga, de parca m-as fi frecat de un tren in
miscare.
- Si noi am fost atacati. Stii cine nu a fost ranit? Iri...
- Cam ciudat...
- Eu ma duc sa ma antrenez, zise Triger activand toate modulele de atac si de aparare, si implicit
toata armura.
Armura aceasta pe care o avea era singura de genul acela care putea sa reziste la orice socuri,
totul depindea si de cel care o purta. Spre exemplu, daca o purta cineva fara antrenament, nici nu
se putea misca din loc, dar la Triger parca nici nu era pe el, parca era o a doua piele.
Ajuns in camera de antrenament isi incarca cel mai greu program posibil, si astepta ceva timp si
nimic. Ceilalti venira sa vada antrenamentul si ii activara sesiunea de antenamente.
Cand incepuse simularea, cinci sute de mii de dispensoare diferite fusesera generate in jurul lui.
- Asta da antrenament, murmura Triger. Sa vedem daca apari si cum o sa apari spirit nebun.
Poate se intorc droizii astia impotriva ta.
- Triger, sa mai activam ceva?
- Scoate siguranta hologramelor.
- Asta ar insemna sa poti fi ranit.
- Stiu. Dar ar insemna ca oricine intra sa poata fi distrus.
- Succes. Sesiunea incepe in 5... 4... 3... 2... 1... START...
Toti droizii generati pana atunci aveau pe langa scutul oferit de dispensoare si un scut propriu,
dar acesta avea o capacitate mult mai mica, dar suficient de bun ca sa respinga orice atacuri de
mica intensitate.
Triger incepu sistematic sa distruga dispensoarele, iar la un moment dat cand numarul droizilor a
fost prea mare, i-a provocat la o lupta corp la corp, la care droizii stiau deja toate schemele de
bataie, numai ca Triger improviza la fiecare droid, asa ca nu se puteau adapta din mers, la tactica
lui. Astfel ca in circa jumatate de ora, nu prea mai erau droizi.
Triger isi activa un modul experimental de viteza, si incepu sa distruga dispensoarele cu grenade
pe care le amplasa in interiorul acestora in momentul in care era scos un droid. Astfel in primele
6 ore, Triger, distrusese circa 60% din aceste dispensoare, dar greul de abia incepea, deoarece el
incepu sa ramana fara munitie la cateva arme la care stia ca proiectilele trec prin orice. Ajunsese
sa fuga printre droizi ca acestia sa traga unii in altii si sa mai puna cateva grenade la
dispensoarele ramase. Singura problema era sa nu apara acel spirit si sa il provoace, pentru ca nu
mai avea munitie, atunci se gandi ca poate ar fi bine sa aibe un modul de refacere a munitiei, iar
nanobotii care faceau module in Triger, incepura sa cerceteze acest aspect si in scurt timp facura
un modul care regenera munitia
pentru pistoale. Astfel ca nanobotii incepura sa lucreze din nou si in cateva minute,
munitia pentru pistoale era aproape infinita, gloantele se refaceau suficient de repede astfel incat
sa nu duca lipsa. Neavand ce face, Triger incepu sa zboare si sa traga din aer in droizii aflati la
sol. Din cand in cand mai dobora un droid sau chiar doi.
Timp de cateva ore nanobotii incercasera sa introduca informatii precise legate de munitia care
trebuia facuta, astfel ca dupa vreo 8 ore de sarituri, Triger avea grenade la discretie. Si astfel
incepu un bombardament din cer cu grenade. Aceste grenade fiind in numar mare, Triger reusi sa
mai distruga cateva dispensoare. Singurele arme pe care nu le folosise, erau pusca cu luneta si
tunurile cu ioni si protoni, care erau cele pe care se baza Triger.
Spiritul aparu cand ultimul droid si cand ultimul dispensor fusesera distruse.
- Am venit sa te ucid si sa pun capat acestei lumi infecte.
- Chiar ma intrebam cand o sa vii, stai sa pun niste muzica. Tot sunt in forma acum si vreau sa fiu
in forma cat timp ne batem.
Spiritul incerca sa il atace, dar Triger se ferea si isi incarca modulul de muzica in acelasi timp.
Dintr-o data se opri si isi activa scutul, la timp pentru a se feri de o lovitura.
- Esti tu rapid dar nu pentru mult timp.
- De ce nu iei tu forma initiala nu stiu.
- Prea bine.
Spiritul acela capata forma gazdei pe care o luase, Iri.
- Scapa-ma de spiritul asta...
Striga Iri spre surprinderea celorlalti.
- Singurul mod in care poti castiga este sa ma omori. Problema este... poti sa ma omori?
- Am zis eu ca nu?
- Mie imi raspunzi sau esti pierdut din start.
- Am inteles. O intrebare pentru tine totusi, nu crezi ca esti cam josnic sa folosesti o gazda ca sa
te lupti cu mine?
- JOSNIC??? Iti arat eu tie...
Spiritul ataca cu toata forta, iar Triger isi activa o sabie pe care o tinuse ascunsa in tot acest timp.
- NUUUUUUU... orice dar nu asta, racni acel spirit.
Triger infipse sabia aceea in burta gazdei. O moarte inceata dar sigura. Singura problema era
aceea ca Iri trebuia sa reziste si sa nu moara foarte repede. Acea sabie fusese primita de la fosta
gazda a lui Zero. Rasa acestuia era o rasa nobila, care pentru soldatii de rand nu le datea arme de
distanta, ci sabii care sa taie orice, iar cei care excelau in acest sens, deveneau trupe speciale si
primeau o sabie imensa si un dispozitiv de invizibilitate.
Aceasta sabie imensa era acum in posesia lui Triger, dar si el o castigase de la fosta gazda, nu
prin forta, ci prin puterea lui sufleteasca.
- Ce ai patit? Te-ai taiat?
- Nuuu...
- Hai sa te mai zgarii un pic, poate cine stie ti-o trece mai repede prima rana.
- Nu te apropia cu aia de mine.
- De ce te-ai speriat? Ca pot sa folosesc aceasta sabie pe care ai crezut-o disparuta de mult?
- Da... numai unii puteau sa foloseasca asa ceva, ori prea rau ori prea bun.
- Ori la mijloc impacand ambele tabere.
- Imposibil, cum nu am vazut asta... acum trebuie sa ies, vorbi sufletul in soapta.
- Lasa ca te-am auzit. Oricum sala asta e protejata cu aceleasi energii care trec prin sabie.
Asa ca daca eu mor, tu nu o sa iesi de aici in vecii vecilor.
- Asta daca nu cumva intru in tine.
- Ai uitat ca scutul te respinge?
- Nu si armura ta.
Incercarea il facu pe Triger sa o scoata pe Iri din acea sala, iar el sa se fereasca de atacul
spiritului. La urmatorul atac insa spiritul cand atinsese armura, fusese electrocutat cu aceeasi
energie care alimenta sabia si scutul.
- Vezi? Nici armura nu te mai place.
- Aaaaaaaaa... o sa te sfartec...
Triger scoase tunul cu protoni si incepu sa il incarce, iar spiritul se hotari sa atace orice ar fi.
Cand ajunsese acel spirit langa Triger, acesta se dadu la o parte si trase cu tunul direct in spinarea
spiritului. Acesta disparu de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Cand sa sarbatoreasca aparu spiritul
in fata lui Triger, acesta scoase pusca cu luneta, incarca un glont facut de Starfire si trase direct in
capul acelui spirit. Atunci privira cu totii cum se dizolva acel spirit. De aceasta data insa nu mai
aparu inca o data, puteau sa stea si ei linistiti.
- Au avut dreptate celelalte doua spirite, am invins cu ajutorul celorlalti. Si mi-am ascultat inima
si am decis sa ma las ajutat. Probabil asta l-a distrus, isi zise Triger aterizand pe podeaua
hangarului.
Simularea lua sfarsit, iar toti se grabira sa il felicite. Cand se deschise usa, Triger era in prag cu
armura activata, dar cu nici un modul activ, semn ca se terminase cu bine. Din senin se auzi un
parait, iar in mijlocul camerei aparura spiritele cel al lui Mike, cel bun si cel rau. Toti ramasesera
nemiscati. Nu se mai auzea decat acel parait ca de electricitate statica. In cateva clipe disparusera
si toti cei aflati acolo rasuflara usurati.
- Triger ai scapat... am scapat ca m-ati ajutat.
- Cum adica?
- Fiecare m-a ajutat intr-un fel. Si asta a contat, enorm. Sper sa nu mai patim nimic.
Nava incepu sa se zgaltaie usor.
- De la ce mai este si asta?
- Alarma... Alarma... camp de asteroizi... Alarma... Alarma...
- Nu din nou...
- Alarma... Alarma... camp de asteroizi generat de implozia unei planete... Alarma... Alarma...
- Asta e nasol. Toata lumea la posturi... ACUM...
Toti trecura la posturile lor si Triger ramasese sa se uite pe geam cum treceau asteroizii. La un
moment dat remarca faptul ca unii asteroizi se miscau in sens invers.
- Ana, misca nava un pic spre stanga.
Ana misca nava spre stanga, iar pe langa ei trecu un asteroid de vreo doua ori mai mare.
- Ana misca nava in dreptul asteroidului si decoleaza de pe el.
Manevra riscanta deoarece asteroidul se putea sfarama in orice clipa. Dar dintr-o manevra plina
de risc au facut o manevra plina de succes. Nava decola de pe asteroid fara ca acesta sa se farame
in milioane de asteroizi mai mici. Reusira sa scape si de acea stea in formare si cand au crezut ca
au scapat flota care ii urmarea pe cei scapati din inchisoare ii ajunsese din urma.
- Identificati-va imediat si spuneti ce treaba aveti in acest sector.
- Sunt Triger capitanul acestei flote, din pacate eram in trecere prin acest sector, nava era pe pilot
automat. Planeta in spate a facut implozie si s-a transformat in stea, dupa care planeta alaturata a
facut din implozie si s-a transformat in gaura neagra.
- Pregatiti-va de venirea unei echipe de interventie la bord, trebuie sa vedem daca transportati sau
nu detinuti.
- Detinuti nu, doar calatori.
- Atunci nu o sa va impotriviti unei perchezitii.
- Deja ne impotrivim. Avem niste oficialitati la bord care au cerut ca sa nu fie deranjati in timpul
negocierilor, daca afla ca armata trebuie sa urce la bord, poate izbucni un razboi pe care nu il
dorim.
- O sa va supuneti sau o sa trebuiasca sa va distrugem.
- Sa nu va umflati in pene de pe acum, aceasta nava, desi este veche si a fost transformata intr-un
hotel galactic, are arme de aparare. Unele dintre ele sunt destul de puternice. Noi va prevenim nu
trageti pentru ca nu stiti cu ce arme va confruntati. Nu ma fortati sa distrug jumatate din flota
voastra doar pe un ordin stupid care sa va puna vietile in pericol. Eu atat va spun, nu va jucati cu
focul ca va ardeti.
- O sa lasam comunicatia deschisa ca sa auziti chiar de la noi cum o sa muriti.
- Treaba voastra. Toti la posturi pregatiti-va de asalt.
- Navele A5 pana la A35 sa atace flancul stang, navele B5 pana la B35 sa atace flancul
drept. Navele C5 pana la C35 sa atace frontal.
- Doar 30 de nave aveti? 30 pe echipa?
- Da, restul sunt navele mari care le transporta.
- O sa lasam si noi canalul deschis ca sa auziti ceea ce nu aud multi inainte sa le dispara flota.
Starfire activeaza turetele G si cele cu plasma. Tunurile ionice sa tinteasca toate navele care
transportau echipele A, B si C, nu vreau sa se mai intoarca nici macar o nava intreaga inapoi
pentru reparatii. Tunurile cu fascicule de ioni si neutroni fixate pe nava capitala A, tunurile cu
protoni sa fie fixate pe nava capitala C, si deflectorul principal pe nava capitala B. Toate tunurile
sa traga cand primul proiectil al lor loveste scuturile noastre. Apropo de scuturi. Activati toate
scuturile pe care le avem.
- Credeti ca o sa rezistati? Torpilele fotonice pe directia navei sa loveasca toate puntile de sub
puntea de comanda, decupati puntea.
O singura nava de a celor care ii urmareau a tras un singur foc care a nimerit un scut al navei
conduse de Triger. Fusese singurul tras de catre o nava de-a lor. Toate navele de atac au fost
distruse, urmate imediat de navele hangar care adapostisera toate navele de atac.
- Ce spuneti? Va retrageti sau tot credeti ca o sa invingeti?
- Nu am zis niciodata ca ne retragem, cum nu am zis ca asta era singura flota din zona.
- Nu-i nimic. Starfire... navele capitale B si C sa fie distruse.
Urma o rafala de torpile fotonice care se oprira in primul scut fara sa consume ceva mai mult de
5% din energia alocata acelui scut.
- Capitane am tras jumatate din cantitatea de torpile fotonice si nu i-am facut decat 6,67%
pagube in scut. Ce facem?
- Manevre evazive, trageti incarcaturi singulare intr-un singur punct de pe scut si cand se creaza
bresa pe acolo vreau sa treaca restul de torpile fotonice.
- Ma scuzi ca te intrerup, dar toate armele noastre s-au reincarcat, inclusiv deflectorul. Uite va
creez o bresa in scut sa trageti cateva focuri pe acolo. Credeti ca reusiti?
- Ne subestimezi...
- Eu pe tine nu. Dar se pare ca tu ma subestimezi.
- Foc de voie prin bresa. Toate torpilele fotonice sa treaca pe acolo.
Nici macar una dintre toate acele torpile nu isi atinse tinta, toate fusesera distruse in cel de-al
doilea scut.
- Nu v-am zis? Am activat TOATE scuturile pe care le avem, adica vreo cinci.
- Si oficialitatile nu exista si calatorii sunt de fapt acei puscasiasi.
- Uite ca e destept. Ziceti voi ca nu are fata de amiral.
- Poate si de spate... uite ce umeri are.
- Starfire... bine tintit.
- Multumesc.
- Restul flotelor au fost alertate. In cateva minute vor fi aici.
- In cateva minute o sa fiti distrusi, iar noi o sa fim departe...
- Deja au venit.
- Motoarele pe care trebuia sa le avem si noi.
- Motoarele sunt deja operationale, ii sopti Starfire lui Triger.
- De data asta o sa jucam altfel, nava o sa distruga tot, iar noi o sa venim la bordul navei voastre
sa va ciomagim un pic ca sa fiti mai temperati alta data.
- Nu o sa treceti de scuturi.
- Pariu?
- Pe ce?
- Pe flota fiecaruia.
- Tu ai doar o nava eu am sute de mii.
- Am o nava care deja ti-a doborat cateva escadrile si cateva nave importante.
- Bun, daca reusiti sa veniti pana pe punte, va dau flota si voi fi prizonierul vostru.
- Nu va fi nimeni prizonier. Cei invinsi pleaca pe un transportor catre o planeta apropiata.
- Perfect.
Triger isi lua echipa si se dusera in hangarul principal, dupa ei venira inca vreo 200 de soldati,
inclusiv Goliath si sora lui, care vroiau sa ii invete o lectie pe cei care indraznisera sa ii separe.
Shima era pe punte si urmarea cu mare atentie ceea ce se intampla.
Triger deschise focul doborand vreo 3 nave de atac, croind drum prin acel nor de nave. El era
urmat de Starfire, Ana si de Jimmy si Debora care trageau in navele care incercau sa se apropie
de ei. In cateva minute toti soldatii ajunsesera pe scutul navei, Triger activa cele doua tunuri
protonice pe care le avea, le incarca pe amandoua si trase cu amandoua in acelasi timp. Fapt ce a
dus la crearea unei brese imense in scutul acelei nave. Aceasta echipa se deplasase pana pe nava
unde incepusera sa taie o trapa care facea legatura cu una dintre puntile care aveau legatura
indirecta cu puntea principala.
Au intrat pe nava si au sudat trapa la loc ca sa nu aibe surprize cu scuturile din nava. Slabe sanse
sa scape neobservati. Goliath mergea in fata urmat de sora acestuia si de toata acea gloata de
soldati. Pierderile in randul acestora fusesera minime si acestea datorata neglijentei folosirii
armurii. Dupa ce au strabatut aproape jumatate de nava, Triger si ceilalti ajunsesera la un lift care
ii ducea direct catre puntea principala, dar surpriza, acesta nu funtiona. Triger intra in putul
liftului si incepu zboare prin acesta pana cand ajunse la lift.
Se uita sa vada daca a ajuns in dreptul puntii principale, dar nu era acolo. Atunci a facut liftul
bucatele si i-a invitat si pe ceilalti sa il urmeze. Cateva capcane mai facura ceva victime intre
soldati, explodand fix in fata lor sau explodand si aruncand schije in armura.
Vazand acestea Triger i-a sfatuit pe toti, daca tot mor macar sa se puna pe bomba poate atenueaza
efectul. Mergand mai departe au ajuns fix sub puntea principala.
- Triger, ce facem acum? Voi o sa incepeti sa faceti ravagii in jos... nu in stanga, nu in drapta, nu
in sus, ci in jos. O sa vedeti de ce.
- Toata lumea sa taie podeaua.
Dupa ce au taiat podeaua si-au dat seama de ceea ce zicea Triger. Toata puntea pincipala putea fi
mutata cu totul in alta parte pentru ca nava sa se desparta de bucatile avariate. Triger se duse in
continuare in sus prin putul liftului pana cand a ajuns la usa care dadea spre puntea principala.
Dintr-un singur foc detona acea usa si intra pe usa si ii saluta pe toti.
- Eu sunt Triger, criminalul vostru in aceasta zi. Ca rog sa aruncati armele in mijlocul camerei si
sa va indepartati tacticos de ele.
- Eu sunt capitanul flotei...
- Ai uitat deja? Nu mai esti, te-am inlocuit. Mai tii minte aranjamentul nu?
- Da, nu am uitat. Dar tu chiar crezi ca esti pe punte?
- Asa ma gandeam. Ca era cam prea liniste. Locul in care te afli este o bomba care te va omori in
circa... 5...4...3...2...1
Bomba exploda, dar Triger avusese timp sa activeze un scut suficient de puternic cat sa nu il
arunce afara din camera.
- Si uite asa a...
- A supravietuit Triger unei bombe clasice. Te-am pacalit de zile mari. Oricum, pentru asta nava
aceasta va fi distrusa cu tot echipaju la bord. Oameni buni va sfatuiesc sa va retrageti pe nava.
- Am inteles.veni confirmarea din partea celor cu care venise la bord.
- Shima, pregatestete sa tragi in nava asta la semnalul meu.
- Am inteles. L-ati auzit, pregatiti tunurile. Toate tunurile sunt pregatite. Veni si confirmarea din
partea Shimei.
- Toata lumea este la distanta?
- Da. Confirmara cei care fusesera sprijinul lui Triger pe durata asaltului navei capitale.
- Bun. Acum va rog sa trageti, intre timp Triger se teleporta inapoi pe nava.
Toate tunurile de pe Angels of Fury trasera catre acea nava. Cum era si de asteptat, aceasta fusese
distrusa la prima salva de proiectile. Triger ordona ca nava sa se duca in mijlocul acelui camp de
ramasite ca sa poata sa ia cat mai multa materie prima pentru reparatii si pentru extinderea navei.
Restul flotei veni si nu gasise decat nava lui Triger care inainta agale.
- Va rog sa va identificati.
- Buna ziua, sau buna seara, sunt Triger capitan pe aceasta nava. Aceasta este o nava hoteliera cu
cativa demnitari la bord.
- Cautam niste nave care seamana cu ale noastre.
- Am vazut ca se bateau niste nave pe aici, dar au plecat dupa o nava care arata cam ciudat.
- Am inteles. Va multumim.
Navele plecasera in directii diferite incercand sa caute ramasite ale luptei care avusese loc. Triger
realizand ce cautau ii contacta.
- Nu va suparati ca va intreb. Dar ce anume cautati?
- Cautam niste ramasite ale unei nave.
- Dar nu a fost distrusa nici o nava.
- Cum?
- Sincer… toate navele au plecat disparand dupa o nava care avea o forma foarte ciudata, ne
contactasera sa nu ne amestecam in treburile lor. Chiar ne-au somat sa parasim acest sector, si
dupa aceea a aparut o nava de nicaieri si a inceput sa traga, dupa care a plecat, iar celelalte au
urmat-o. Curios este faptul ca desi stiau de pasagerii nostrii, ei ne-au somat sa plecam si ca
imediat a aparut o nava pe care noi nu am mai vazut-o pana atunci. Adica modelul ei nu l-am mai
vazut. Ce ne sugerati sa facem?
- Ar trebui sa mergeti catre destinatie un pic mai repede. Ca sa nu nimeriti in ghearele piratilor
spatiali.
- Multumim pentru sfat.
Nava lui Tirger pleca cu viteza un pic marita. Dar nu prea repede ca sa nu dea de banuit. Scapara
si de data asta cu fata curata.
Dupa ce au cautat coordonate printre sistemele solare, au ajuns in sfarsit in galaxia Orion.
- Am ajuns in sfarsit. Teoretic acum ar trebui sa fie foarte usor sa gasim acel sistem solar.
- Ce s-a intamplat cu indorienii? Sau cu toate civilizatiile acelea pe care le-am intalnit inainte?
Intreba Starfire un pic melancolic.
- Nu stiu, raspunse Triger. Probabil ca si-au intemeiat un mic imperiu in sistemul lor solar, caci
de acolo nu e prea mult sa se extinda.
- Pana acum am vazut numai umanoizi. Nu vreau sa supar pe nimeni, dar parca oamenii s-au
extins peste tot. Sunt prea mici diferentele fata de un om asa cum il stiam noi acu cat timp?
Intreba Ana.
- Acum prea mult timp, raspunse Triger. Cert este ca toti avem armuri si ca ne putem gasi unii pe
ceilalti daca avem nevoie.
- Ce vrei sa spui?
- Eu cobor aici, o sa va las un timp singuri. Cand o sa se aprinda becurile de pe mana stanga sa
stiti ca m-am intors cu dublul de module, si sa imi activati si mie sonda de pe nava sa stiu unde sa
va gasesc.
- Daca vrem sa dam de tine?
- Trimite-ti coordonatele prin mesageria armurii si eu o sa vin sa va caut. Trebuie sa rezolv
cateva probleme.
Triger isi lua ramas bun de la toti si pleca. Ceilalti ii urmarira traiectoria pe care o luase si
dedusera ca se intorcea la una dintre planetele pe care le ajutasera sau pe care le atacasera.
- Misiunea noastra este de a ajunge cu aceasta nava inapoi pe planeta noastra natala. Asa ca
trebuie sa gasim acel sistem solar, zise Ana.
- Pai… sa mergem, zise Starfire.
Nava deja avea motoare ionice si se putea deplasa mult mai repede, asa ca ajunsesera la
jumatatea drumului destul de repede, numai ca din cand in cand trebuia sa lase motorul sa
mearga incet pentru a se raci. Oprira intr-un port spatial, platira taxa pentru o saptamana si toti
incepura sa se plimbe prin port.
Mergand agale, Starfire si Jimmy, acestia remarcara cateva persoane care aveau armuri
asemanatoare cu cea a lui Triger. Numai ca ochii le jucasera feste, acele presupuse armuri erau de
fapt rochii. Dezamagiti s-au dus intr-o carciuma si bausera pana au adormit intr-un colt. In cateva
zile veni Joe sa ii ia dar bause si el cu cei doi si mai ramasera o zi.
La un moment dat intra in acea carciuma un tip solid, inalt, cu o armura medievala pe el, plina de
urme de peticeala. Toti din carciuma il tratau cu respect.
- O bere rece, de la gheata.
- Imediat.
Barmanul ii dadu o bere foarte rece, atat de rece ca ieseau aburi din cana.
- E perfect, multumesc.
- Placerea este de partea mea.
- Barman, zise Starfire, trei potire de vin te rog.
- Imediat.
Barmanul veni cu trei potire de vin si cu o sticla de vin. Starfire plati pe loc, ca de fiecare data
lasa si un mic bacsis.
- Multumim.
- Pentru putin.
- Domnilor… pentru Triger… cel mai tare soldat pe care l-am vazut in toti acesti ani.
- Sa traiasca Triger…
- Succes Triger, oriunde ai fi.
- Scuzati-ma domnilor, il stiti pe Triger? Spaima flotelor din aceasta parte de univers?
- Da, era capitanul nostru, a plecat sa se antreneze, nu stim unde, dar sa speram ca o sa se
intoarca.
- Si voi a-ti fost in echipaj cu el? Atunci cine sunteti?
- Am fost cu el in echipaj. Eu sunt Starfire, el e Jimmy, iar el este Joe.
- Starfire… Jimmy… civilii care au castigat cupa de la soldatii imperiului…
- A trecut prea mult timp de atunci.
- Intr-adevar. Dar a-ti fost o inspiratie pentru toti cei care aspirau sa ajunga cineva.
- Mai este concursul?
- Da, numai ca acum este o singura liga si mai multe divizii, si mai multe campionate, cum era la
baschet, la fotbal.
- Am inteles. Dar tu cine esti?
- Un admirator al vostru, numai ca armura mea nu se compara cu a lor. A lor este rezistenta, a
mea nu. Nu am bani suficienti sa imi iau o armura si mi-am facut una, dar din pacate nu este la
fel de buna ca a lui Triger.
- Mai sunt si alte chestii care daca le faci capeti armuri sau nu mai sunt acele cursuri
pregatitoare?
- Nu mai sunt, de cand a fost unu care a facut praf vreo 5 droizi de antrenament la nivelul greu.
Cine o fi fost ala ca dupa aceea la cateva sezoane, nu a mai fost acea runda de calificare, in care
capatai o armura daca promovai.
- Jimmy… probabil cand l-ai intalnit pe Triger. Cand s-a antrenat cu antrenorul. Hahahaha.
Bufnira cu totii in ras si se oprira dupa vreo cinci minute.
- Ce vremuri. Pacat ca nu mai e si Triger, ne mai inscriam o data. Dar poate vor si fetele, echipa
am avea, o rezerva am avea. Cate rezerve ai voie?
- Pai ori una ori doua, depinde de cat de avansat esti in grupe. In primele trei grupe ai voie la
doua rezerve si echipa poate rula in doi oameni.
- Interesant. Hai sa incercam sa le convingem pe fete. Si mai ales pe nanoboti, ca fara ei nu
putem sa facem nimic.
- Bine zis.
Ajunsi la bord si spalati, curati si parfumati, s-au dus catre cantina unde mai stateau ele de vorba.
In drum spre cantina, remarcara ca fetele mergeau in aceeasi directie. Jimmy se duse langa
Debora si o lua de mana, iar Starfire si Joe se dusesera in fata lor si le oprira.
- Ce a-ti zice daca ne-am inscrie la luptele alea cu armuri? Pentru amuzament si pentru
antrenament…
- V-ati interesat care sunt regulile?
- Putem sa mergem sa luam un regulament. Uite… el stie unde se fac inscrierile.
- Si tu cine mai esti?
- Silver Man.
- Bun… Silver… condu-ne acolo. Daca trebuie sa ii omoram, eu nu particip, zise Ana, aprobata
fiind si de Debora.
In cateva zile se inscrisesera si urmau sa aibe meciuri amicale in cateva saptamani de la inscriere.
Toti isi luasera acelasi model de armura ca al Anei si culorile inchise de la Debora.
Cei de pe nava urmareau fiecare meci pe care il purtau cei cinci. In unele meciuri era relaxare, in
altele se mai poticneau dar invingeau. Putine meciuri pierdusera, dar alea erau amicale, iar ei in
meciurile amicale isi testau adversarii.
La primul meci oficial, in locul lui Starfire, accidentat cu un meci in urma, intra Silver.
Meciul incepu destul de bine, echipa Angels of Fury (Ana, Debora, Jimmy, Joe si Silver)
ocupasera pozitii strategice, in timp ce adversarii lor de abia se hotarau cum sa atace. Vazand
acestea Ana dadu ordinul lunetistilor, orice tinta sa cada cat mai repede., iar echipa adversa cazu
ca secerata in cateva secunde.
Dupa cateva luni bune de lupte, sustineri de baraje in fata echipelor care urmau sa retrogradeze,
au reusit sa promoveze in prima divizie. Bucuria fusese mai mare cand s-au intors pe nava si au
sarbatorit cu restul echipajului. Timp de trei zile au sarbatorit. Si s-au apucat din nou de
antrenamente, deoarece in prima liga era foarte greu sa ramai daca nu esti in forma.
Intre timp Triger se intoarse pe planeta unde ii salvase pe familia capitanului portului si se caza la
un hotel in port. A primit sedere gratuita dar a refuzat sa manance gratis, deoarece roadele
pamantului nu fusesera culese sau muncite de el.
- Triger, ce zici? O sa putem sau nu sa mai punem o stea pe cladire?
- Sincer… cu multa munca si speranta se pot face multe. Eu am venit aici sa ma asigur ca acea
stea apare acolo.
- Iti multumim.
- Dar ce reprezinta acea stea?
- Acea stea reprezinta numarul de nave cu calatori care poate sa treaca pe ora prin acest port.
- Un salt de la doua la trei stele este ceva. O sa va ajut cum pot.
- Ai putea sa ne ajuti un pic la turism.
- Sa fiu o statuie sau sa dau autografe.
- La chestia cu statuia m-am mai gandit. Dar mai bine o punem la muzeu. Pana una alta o sa ne
folosim de autografe.
- O sa ma doara mana dar o sa merite. Presimt asta.
In prima zi timp de sase ore nu trecuse nici macar o nava de calatori, doar muncitori catre alte
colonii. La un moment dat in port apare o nava imensa. Aceasta nu ocupa doar un loc, ci doua.
Cum era nava de pasageri era cotata ca una pe ora, dar unii sustineau ca ar fi doua pe ora. Cand
veni si cea de-a doua nava, toti inlemnira. Era a doua nava intr-o ora. Turistii coborara si
incepura sa faca poze, sa filmeze si sa se distreze in limitele bunului simt.
- Veniti sa faceti cunostinta cu cel care ne-a salvat orasul de la teribila banda de hoti a lui Mc.
Guinty.
- Uimitor… Ce puternic pare… ziceau turistii veniti in acel port.
- Doamnelor si domnilor. Pentru dumneavoastra in premiera artificii ionice, Triger incarca tunul
si trase un foc in sus.
Turistii se uitau curios sa vada ce se intampla, timp de vreo zece secunde nu s-a intamplat nimic
si au inceput sa rada. Dintr-o data proiectilul care ajunsese la inaltimea care trebuia se detona si
elibera toata energia aceea sub forma de ploaie si de artificii. Toti ramasesera inmarmuriti. Acest
spectacol dura circa o ora, timp in care nimeni nu se mai putea misca, nimeni nu mai putea sa
rasufle.
- Bine a-ti venit la noi, speram sa va simtiti ceva mai bine decat acasa.
- Nu va suparati cat costa acel lansator de artificii?
- Nimic din ceea ce am eu nu este de vanzare, si nu sunt jucarii. Daca vreti sa vedeti un spectacol
demonstrativ, sunteti asteptati maine pe acel deal la ora 11 dimineata ca sa luati parte la un mic
test.
Turistii curiosi ramasesera si capitanul portului nu mai putea de fericire, daca acesti turisti stateau
circa doua zile, venea comisia portuara si hoteliera, si de abia atunci aflau daca puteau sa
participe la luarea celei de a treia stele.
A doua zi Triger se pregati de marea de persoane care se stransese acolo pentru a prinde un loc
cat mai bun.
- Doamnelor si domnilor. In fata mea la circa 50 de metri se afla o bucata dintr-un fuselaj de
fregata. Aceasta bucata de metal rezista la orice arma de foc de calibru mic si mijlociu. Adica pe
intelesul tuturora pistoale, pusti, pusti automate sau semiautomate, si alte arme care intra in
aceaste clase. Daca aveti intrebari va rog nu ezitati, dar intrebarile sa fie puse pe rand si sa nu se
repete. Nu repet pentru nimeni, caseta sau discul cu acest spectacol demonstrativ va fi pusa in
vanzare de maine.
- Acea bucata rezista la un proiectil anti-tanc? Intreba un pusti de vreo 13 ani.
- Nu stiu. Hai sa vedem. Va rog sa va puneti castile care au fost distribuite si sa va asigurati ca nu
auziti acest horn.
In circa 10 minute toti erau pregatiti. Un soldat intra in arena cu un tun antitanc tinti si trase fix in
acea bucata de metal, de abia daca se zgariase.
- Aceasta arma, dupa cum se poate vedea, nu prea poate sa faca pagube insemnate. Alta arma?
- Un tun de infanterie, zise un batran.
- Inca o data va rog sa puneti castile, asta daca le-ati dat jos.
Tunul aparuse in arena si trase un proiectil in acea bucata de fuselaj. Din nou aceasta nu pati
nimic.
- Iarasi nimic. Si acum sa va arat ce pot face “jucariile” mele. Ca tot zicea cineva ca acel tun
arunca artificii o sa il incerc pe acela. Soldati va rog sa activati scuturile A, B si C pentru
siguranta spectatorilor. Multumesc.
Triger incarca tunul, tinti si spuse
- Nu va fi nevoie de casti, nici macar nu se aude cand explodeaza.
- Imposibil. Zisera unii…
- Nu se poate asa ceva. Zisera altii…
Triger trase, iar acea bucata de fuselaj fusese distrusa complet, nu se mai vedea nici macar o
faramita din acea bucata.
- Aceasta o arma de strapuns scuturi si fuselaje. Este o arma de foc de calibru foarte mare. Adica
ceva de genul a unui tun de pe o nava grea de atac. Proiectilele sunt special facute pentru a
destabiliza scutul pentru a crea brese prin care sa treaca eventuale proiectile perforante sau chiar
nave mici sau mijlocii de atac.
- O intrebare. In cat timp poate acel tun sa strapunga un scut greu.
- De cate ori trebuie sa trag ca sa sparg un scut al unei nave capitale… sa ma gandesc… doua
proiectile si scutul are o gaura de vreo 500 de metri diametru.
- Doar atat?
- Doar atat. Tu cat crezi ca poate sa faca o torpila fotonica?
- Cel putin 300 de metri.
- Dintr-o lovitura?
- Da.
- Nu as paria in locul tau.
- De ce?
- Am avut de-a face cu torpile fotonice. Sunt scuturi si scuturi. Trebuie sa te gandesti ca torpila
fotonica distruge foarte bine un scut defensiv din energie sau plasma, dar daca intalneste un scut
generat de relatia materie-antimaterie sau un scut fotonic, atunci torpilele fotonice sunt inutile, ar
fi ca si cand eu vin cu tancul si tu vi cu bicicleta.
- Dar atunci tunul tau nu poate sa faca 500 de metri diametru.
- Nava mea are vreo 5 sau chiar 6 scuturi defensive diferite. Am incercat sa le activez pe toate, a
mers, iar cand am tras in acelasi timp cu acest tun toate scuturile in acea zona au suferit caderi
masive pe o raza de 240-260 de metri, iar dupa circa 10 secunde scuturile isi revin, depinde cat
de puternica a fost lovitura si depinde de cata energie mai este in scut.
- Multumesc.
- Pentru putin. Alte intrebari?
- Da… as mai avea o intrebare.
- Desigur.
- Sa presupunem ca nava nu mai are scuturi si tu tragi. Ce se intampla?
- Simplu. Proiectilul se opreste in motor sau trece dintr-o parte in alta a navei.
- Nici macar nu explodeaza?
- Poate exploda daca intalneste magistrale de curent. De obicei cand trag, ma asigur ca la iesire
proiectilul nimereste o magistrala de curent ca pagubele sa fie cat mai mari, sau chiar o
magistrala din interiorul navei.
- Multumesc.
- Alte intrebari? Atunci va rog sa cautati bucatile care credeti ca mai exista din acea placa de
fuselaj. Care gaseste o bucata va primi o masa gratuita la hotel. Ne vedem maine pentru a va
prezenta avantajele unei armuri in armata spatiala.
Triger parasi acel parculet amenajat si se indrepta catre capitanul portului.
- Multumesc Triger, a fost superb, maine sigur o sa vina cativa.
- Sper sa vina. E ceva ce nu vezi peste tot, sau daca vezi in clipa urmatoare esti mort. Oricum
sper ca s-au distrat ca sa vina si maine.
- Era sa uit. S-a lansat un joc cu armuri. L-au luat si companiile noastre de televizune. Sezonul
incepe in cateva zile. Ce zici, putem sa mai scoatem bani si din asta?
- Da. La baruri si cafenele pune cate un aparat de receptie si o sa vina lumea sa vada meciurile si
sa se bucure impreuna cu prietenii.
- Asa o sa facem.
Trecura cele doua zile, iar a treia zi, dupa ce Triger le arata spectatorilor care castigasera loteria
cat de frumos este sa zbori, aparura si seful departapentului de hoteluri insotit de seful
departamentului porturilor si administratiei portuare.
- Ia sa vedem daca astia merita efortul sa le dam ceva mai multa raspundere.
- Nu cred ca o sa fie cine stie ce.
- Buna ziua domilor, poftiti va rog.
- Sa intelegem ca tu esti capitanul portului.
- Da eu sunt. Dansul este musafirul nostru de onoare, Triger.
- Am auzit ca i-ati salvat de la banda aceea de hoti.
- Am facut ceea ce ar fi facut oricine in situatia mea.
- Ce modest. Te rog sa vii cu noi sa bem un ceai.
- Cu cea mai mare placere.
- Ce zici sa le dam steaua aia?
- Daca ma intrebati pe mine… as zice si ca da si ca nu.
- De ce da si de ce nu?
- Da, pentru ca isi dau toata silinta ca oaspetii sa se simta bine. Si nu pentru ca din pacate nu prea
mai au hoteluri, dar se poate rezolva cu cea de-a treia stea, cred eu. Nu ma pricep, dar asta e
parerea mea.
- O parere de care o sa tin cont. Triger, ia spune-mi, cum i-ai salvat.
Incepu o poveste inflorita si plina de aventuri si peripetii. Intre timp celalalt oficial statea de
vorba cu cei care luasera parte la mitingul aviatic. Acestia erau incantati de ideea ca puteau sa
zboare si vroiau si ei sa incerce.
Dupa lungi deliberari, care durasera mai bine de doua zile, se ajunsese o concluzie.
- Dragul meu, pardon, am gresit foaia. Domnule capitan de port, suntem intristati sa va
comuncam cu durere in suflet ca sunteti… ce scrie aici?... a da… posesorul unui port de doua
stele care arata minunat. Cu durere in suflet ca in cursa pentru cea de-a treia stea s-a intamplat
ceva care sa ne schimbe parerea. Va comunic astfel ca… ce scrie aici?... a da… sunteti posesorul
portului de… iar nu inteleg… a da… trei stele. Felicitari.
- Era sa mor de inima.
- Era ultimul test pe care l-am putut face.
- Nu imi vine sa cred… trei stele…
- Asta inseamna din ce in ce mai multa responsabilitate. Aveti grija sa nu dati gres. Fondurile
necesare pentru imbunatatirea portului au fost depuse in contul dumneavoastra. Din nefericire nu
am putut sa ii convingem pe ceilalti sa dea decat 50 de miliarde de credite, sper sa va ajute. La
revedereeee…
Oficialitatile plecara, iar sarbatoarea era de abia la inceput, Triger mai trase cateva “artificii”, pe
care le vazusera si oficialii, si toti se simtira foarte bine. Unii vroiau sa mai ramana, iar altii, care
erau mai plimbareti, promisesera sa mai vina.
- Triger… 50 de miliarde?
- Da, de ce?
- Asta e suma pe care as fi primit-o daca luam patru stele, nu trei.
- Interesant.
- Da, interesant.
- Sfatul meu e sa maresti cateva hoteluri si sa maresti confortul in acestea, sa faci un parc de
distractii si un parc care sa aibe toate formele de relief, astfel incat sa poata veni cat mai multe
persoane si de pe alte planete.
- Buna idee. O sa fac si o zona de terapie prin liniste, bai si alte tratamente naturiste.
- Ce idei bune ai.
- Multumesc.
- Eu cred ca o sa ma mai plimb prin galaxie, ar trebui sa mai ajung si la altii.
- Prea bine. Nu uita sa vi cand ai chef sa te relaxezi un pic.
- Nu o sa va uit. Va urez succes si la mai multe stele.
- Sa fie. La revedere.
Triger pleca si se indrepta direct catre planeta Moore.
In partea cealalta a galaxiei, cei cinci jucau in cupa cupelor bataliilor. Acolo se tineau meciuri
care contau mai mult pentru bani si echipament.
Cei cinci ajunsesera pana in sferturi. In timp ce sarbatoreau, la televizor de dadeau stirile, la un
moment dat se anunta cum un port hotelier primise cea de-a treia stea si cum un necunoscut care
ii salvase mai devreme cu cateva luni se intoarse ca sa ii ajute. Starfire se uita la televizor in
speranta ca o sa il vada pe cel care i-a ajutat pe aia. Dintr-o data se lumina la fata, afisa un zambet
satisfacut si sorbi in continuare dintr-o sticla de bere.
- Triger o fi fost, altul nu avea chetia aia pe umar. Se gandea Starfire.
Triger ajunsese pe orbita planetei Moore si statu un pic si dupa aceea cobori in viteza si se
teleporta in cea de-a treia inchisoare.
- Ci-ci-ci-cine esti tu? Cum ai intrat aici?
- Il caut pe judecator.
- Judecatorul doarme…
- De cand doarme?
- Pai de vreo 9 ore.
- Treziti-l sau il trezesc eu.
- Imediat.
Aparu judecatorul urmat de sotie, sora si fiica.
- Cine ne-a deranjat?
- Eu v-am deranjat.
- TRIGER… ce faci ma? Ce vant te aduce pe aici?
- Am venit sa vad ce mai faceti, cum va mai simtiti.
- Suntem bine, puteam sa fim si mai bine. Ne-au pedepsim pentru plecarea voastra, dar nimic
grav.
- In aceasta cutie, aveti patru pastile. Fiecare sa ia cate una maine la ora 9 dimineata. Dupa care
incepeti sa faceti ceva activitati sportive. Corpul se va insanatosi, si toate toxinele vor fi
eliminate. In plus, daca va tineti de acele activitati sportive, puteti sa ajungeti foarte rezistenti la
anumiti factori. In acesta cutie aveti cate o centura, fiecare are cate una. Asta sa o folositi ca sa
puteti sa va deplasati mai repede. Puteti sa plutiti si sa zburati cu aceasta peste orice suprafata. Si
in final aceasta bila va readuce la viata pe oricine care o foloseste. Acest lucru se intampla o
singura data. Dupa ce a fost folosita, aceasta dispare. Folositi aceste unelte cu foarte mare grija.
Eu trebuie sa plec. La
revedere…
- La revedere si ai grija de tine.
- O sa am, multumesc.
Triger pleca spre locul in care se despartise de ceilalti ca sa poata sa ii urmeze. Triger putea sa si
doarma, deoarece simbiotii erau mai tot timpul activi. Cat timp el se odihnea, simbiotii se
asigurau ca nu se intampla nimic cu gazda lor. La un moment dat toti simbiotii se uitau uimiti la
o cometa. Era o cometa cu o coada de culoare galbuie, si din cand in cand se vedeau mici
explozii de pe roca principala.
Triger se trezi si el si vazuse si el acea cometa deosebita. Daca stateai sa te gandesti fiecare
sistem solar avea ciudateniile lui. Dar unele erau speciale prin diversitatea de planete. Acele
sisteme solare se aflau la granita dintre mai multe imperii, ca un fel de rascruce. Dupa inca cateva
zile de zburat prin spatiu, motoarele se oprira, trebuiau sa se raceasca. In cateva minute fusesera
gata de plecare, iar Triger mai statu un pic, doar ca sa fie sigur. Isi continua astfel drumul catre
planeta care il gazduise atata timp, si de pe care trebuise sa plece fortat.
Nu prea avea dupa ce sa se ghideze, decat dupa costelatia Orion si pozitia relativa a acestuia fata
de sistemul solar in care vroia sa ajunga. Cat timp era in miscare era bine ca nu se plictisea, mai
evita un asteroid, mai spulbera un altul, si mai trecea timpul.
Plictisit de ceea ce trebuia sa faca ca sa ajunga inapoi langa ceilalti Triger cauta in memoria
armurii referinte legate de locul in care se putea afla planeta pe care trebuia sa ajunga. Gasi
referinte legate de constelatii cum ar fi Carul mare, Carul mic si de alte cateva constelatii care se
puteau vedea de la casa acestuia din copilarie.
Amintirile incepura sa il cuprinda incet-incet, astfel incat dupa vreo cateva episoade din viata
acestuia reamintite, ii dadura lacrimile de fericire caci se gandea la cati prieteni a avut si la cat de
repede ia pierdut pe acestia.
- Revino-ti Triger. Amintirile astea sunt triste. Adu-ti aminte cum radeam impreuna cu ei si cu
ceilalti. Cat de frumoase erau timpurile atunci, si ce putine probleme erau in acea perioada, isi
zisese Triger cu voce tare, ca si cand ar mai fi fost un Triger langa el.
- Cel putin ai foarte multe amintiri placute. Si de asta ar trebui sa te bucuri, zise un simbiot
incercand sa il incurajeze.
- Stiu. De asta imi place sa imi aduc aminte de cei care mor, nu in felul in care au murit. Ci in
felul in care au trait alaturi de mine. Imi place sa imi aduc aminte de ei cu cinstea si onoarea cu
care i-am tratat sau ar fi trebuit sa ii tratez. Oricum hai sa ii gasim pe ceilalti ca poate o sa fie
ceva mai bine.
- Coordonate noi. Va rugam sa analizati noile coordonate, zise computerul de bord.
- Alte coordonate?
- Da… se mai schimba pozitia galaxiilor datorita unor forte gravitationale.
- Am inteles asta. Ceea ce ma ingrijoreaza este sa nu ajungem prea tarziu.
- Nu se va intampla asta. Cel putin noi cei din tine asta ne-am propus. Sa te ducem la destinatie
cat mai repede.
- Va multumesc. Fara voi, recunosc, nu as fi fost acum aici.
- Ceea ce imi place la tine este ca poti sa inveti din orice. Dar mai ales cand ne amuzam pe
seama altora. Atunci sunt cele mai multe invataminte. Asta cred eu.
- Cateodata asa este. A gresi este omenesc, a persevera in prostie este ceva anormal. Problema
care se punea era de genul acesta: prostia este cea mai des intalnita boala, problema este daca se
ia. Expertii au dat verdictul “Nu”, iar practica a completat “, dar e bine sa evitati aglomeratiile.”
In cazul unora prostia este ceva genetic, s-au nascut si o sa moara prosti. Dar sunt si altii care tind
sa afle cat mai multe, iar aceia sunt din ce in ce mai putini.
Triger porni din nou motoarele pe ruta pe care i-a dat-o computerul de bord. Si la un moment dat
se uita pe afisajul castii si vazu ca se apropie ce ceea ce ar fi trebui sa fie sistemul lui solar.
Computerul analiza rezultatele primite de la scanarea ultimei planete si ii dadu o noua corectie.
De aceasta data acea corectie fusese foarte mica, fapt pentru care Triger porni motoarele, le dadu
la putere maxima si ajunse la un alt sistem solar.
Scana ultima planeta, iar computerul returna raspunsul afirmativ. Problema era ca inainte de
ultima planeta, mai precis intre ultima si penultima era un camp masiv de mine. Nu putea sa riste
sa traga intr-o mina iar celelalte sa explodeze de la aceasta. Se opri si examina cu atentie campul
de mine.
Computrul gasi o cale de acces, iar Triger se dusese in acea directie. Acolo gasi ceva care semana
a fi o poarta imensa inchisa cu un scut de energie. Triger se pozitiona in dreptul acestei porti si
fusese prins intr-o cutie de energie. Statu linistit pana veni o nava care sa il elibereze (circa 20 de
minute).
Aparu o nava care parea sa fie cam veche.
- Buna ziua, suntem patrula 46512-54225 din sectorul 548, va rugam sa va identificati si
sa dezactivati armele, spuse o voce plictisita.
- Buna ziua, ma numesc Triger si armele mele sunt inchise. Ar fi nava asta pe care am facut-o dar
daca o inchid o sa mor.
- Mdea... bine... si cu ce treaba pe aici?
- Vreau doar sa ma inscriu in concurs.
- Ce minunat, zise acea voce, altu care vrea in concurs. Si cu ce crezi ca poti sa concurezi
impotriva celorlalti?
- Doar cu asta...
Triger se teleporta fix in fata geamului navei care venise sa il ia la intrebari.
- CE??? Ce s-a intamplat?
- M-am teleportat in fata voastra. Atata tot.
- Am vazut si noi asta, dar cum?
- Secretul meseriei.
- Da... bine... poti sa... oricum ai trecut...
- La revedere...
- Bine... pa...
Triger pleca, iar in drumul lui remarca mai multe statii orbitale care erau folosite pe post de arene
de lupta. Se apropie de o arena si remarca faptul ca se folosea acelasi sistem bazat pe holograme
ca si atunci cand plecase.
Se plimba un pic, vizita coloniile facute pe Marte si pe Jupiter, nu reusise sa ajunga si pe Venus,
unde erau statiunile de refacere sa stea si el vreo cateva zile. Ajunsese in dreptul centurii de
asteroizi unde vazu foarte multe navete care stateau langa asteroizi. La un moment dat navetele
luara asteroizii si plecara in directie opusa fata de directia lui Triger.
Se hotari totusi sa le urmeze si remarca faptul ca langa centura de asteroizi era o nava imensa
care colecta asteroizii pentru a-i transforma in materie prima si in credite.
Triger isi continua calatoria catre Luna si cand ajunse acolo remarca cu uimire ca pe toata
suprafata Lunii erau numai porturi pentru nave si navete de orice dimensiune si cladiri de aparare
si supraveghere. Lucrul pe care il vazu si il impresiona cel mai tare era numarul foarte mare de
nave care aterizau si decolau din acele porturi.
El se duse direct catre cel mai mic port, ateriza si fu intampinat de un individ imbracat intr-un
costum spatial cu un furtun enorm pe umar. Triger dezactiva aripile si motoarele si se indrepta
catre acest individ care ramase mut de uimire cand il vazu pe Triger.
- Ce s-a intamplat? Intreba Triger mirat.
- Tu... tu... tu...
- Eu sunt Triger. Tu cine esti?
Acel individ o rupse la fuga, si in cateva secunde aparura doua navete de politie.
- Identifica-te.
- Ma numesc Triger, si am aterizat aici pentru ca era cel mai mic port si pentru ca nu prea mai
aveam bani la mine pentru o aterizare in alta parte.
- Seria si numarul... numele nu are importanta.
Triger dadu seria si numarul care le avuse inainte.
- Acestea sunt expirate.
- Cred si eu, zise Triger. Am venit sa le refac.
- Poti sa vii cu noi.
- Bine. Dar pot sa platesc aterizarea? Sau cum se face?
- Plata? Ce plata? Nu se platesc aterizarile sau decolarile, ci doar cat stai si combustibilul pe care
trebuie sa il cumperi din acel port.
- Eu nu am nevoie de gazduire sau realimentare.
- Pai si naveta aia ciudata in care te afli?
- Asta e armura mea. Am facut-o si am testat-o, numai ca trebuie sa ma prezint pentru omologare
si inscriere in concurs.
- Opa... un nou candidat... cat de bun esti?
- Sincer... nu stiu ca nu am jucat cu astia de acum. Si nu stiu cat de buni sunt ei.
- Putem sa... stii tu... o mica intelegere...
- Da, fara probleme, stati linistiti. Cati bani aveti la voi?
- Pai cam 500 de credite.
- Pastrati 100, si cand o sa trebuiasca sa joc puneti cat vreti pe mine si restul pe adversar. Macar
sa castigati ceva.
- Buna idee, si cand te inscrii?
- Cat mai repede cu putinta.
- Cand pariati impotriva lor... la primele cinci meciuri, alea de „antrenament”, bagati pariul ca o
sa cada aia in prima runda. Inainte de fiecare meci, dupa antrenamente va anunt cu o ora inainte
de inchiderea pariurilor cate runde rezista adversarul. E bine asa?
- Perfect.
- Acum... unde e omologarea?
- Pai in New Paris. Hai ca te ducem noi.
In circa doua ore ajunsesera si intrara cu Triger in cladire. Agentii fusesera rugati sa astepte, iar
Triger fusese condus catre subsolul cladirii pentru a-i putea testa armura, fara probleme prea
mari.
Ajuns in camera de testare, se auzi o voce care il ruga sa faca cateva miscari pentru a vedea daca
armura este viabila. El se misca atat de repede ca supraveghetorii nu avusesera timp sa scrie cum
il cheama pe candidat.
- Putem sa trecem peste maruntisurile astea?
- Bine-nteles.
Seful alora activa cativa droizi de lupta. Greseala a fost ca erau de nivelul 1. Triger lasa droizii sa
se apropie, si cand sa il loveasca, el ii trimise la podea cu cate o lovitura. Din colturi aparura inca
cativa droizi, de nivelul doi insa, dar din pacate pentru ei avusesera aceeasi soarta. Seful
supraveghetorilor activa trei droizi de nivelul 10, iar acestia au incercat sa il atace din directii
diferite. Triger sari, doi dintre droizi se ciocnira si se trimisesera reciproc la podea, iar cel de-al
treilea sari dupa Triger. Din cateva miscari Triger ajunsese la 50 de metri de locul in care se
accidentara cei doi, iar la doi metri in fata lui cazu si al treilea droid. Acesta mai ramasese de
distrus, iar el astepta cateva secunde sa vada ce face droidul.
Acest droid analiza cele intamplate si il ataca pe Triger frontal, dar acesta se dadu din calea
droidului care se izbi de stalpul din spatele acestuia. Uimiti supraveghetorii trimisesera un droid
care sa ii analizeze armura lui Triger, dar nanobotii stiind ca o scanare insemna descalificarea din
start, infestara si acel droid, asimiland capacitatea sporita de scanare. Astfel ca din datele trimise
la computerul supraveghetorilor reiesea ca Triger avea un modul de nanoboti cu capacitati de
replicare a modulelor capturate si un modul de zbor.
Dupa deliberari care durasera o zi intreaga, Triger primi omologarea si dreptul de a paticipa in
concurs. Mirat se adresa agentilor:
- Dar nu trebuia sa ma duc sa ma inscriu?
- Daca ai armura omologata poti fi inscris automat. Si probabil ca vroiai sa te inscrii.
- Normal ca vroiam sa ma inscriu.
- Acum ia sa vedem cu cine ai primul meci... au... nu... primele sunt cele amicale, care nu au
puncte, adica primele zece meciuri.
- Zece? Cu atat mai bine, imi intru in forma, sa nu uitati prima runda. As mai avea o intrebare...
echipa aia... Angels of Fury?
- Au castigat campionatele anul trecut si credem ca s-au retras ca nu i-a mai vazut nimeni de
atunci. Nici macar nava lor nu a mai fost vazuta.
- Hmmm, cam ciudat.
Primele meciuri fusesera o mare plictiseala, dar pentru cei care pariau fusese un adevarat
spectacol, unii castigau, altii pierdeau.
Triger se clasa printre cei noi, si nu beneficia de recunoastere pe plan interplanetar, nici macar
meciurile cu cei noi nu erau difuzate. Acest lucru il avantaja pe Triger care putea sa ramana in
anonimat pentru mai mult timp. Se uita de curiozitate pe meciurile disputate la echipe si la
simplu si nici urma de prietenii lui, acest lucru il facu sa ramana un pic pe ganduri.
Dar nimic nu il putea face sa se opreasca, nici macar faptul ca erau unii care incercasera sa il
omoare. Orice amenintare trebuie ascultata si analizata, si cum Triger statea si asculta ceea ce
ziceau unii si altii, afla pana la urma ca era o mafie a concursurilor, care traia din pariuri si ca el
le cam sparsese niste pariuri, si de acolo isi trasese acele amenintari si tentative din partea celor
care pierdusera atunci. In acel moment il contacta pe seful acelei mafii, si ceru o intrevedere cu
acesta.
- Triger?
- Da.
- Sunt Willy, vino cu mine. Urca in masina de parca ar fi a ta.
Triger se urca in masina, unde intalni circa sapte persoane. Una dintre ele se dadu drept seful.
- Salut am auzit ca m-ai cautat.
- Da. V-am cautat.
- Imi spui si mie de ce ma cauti? Ti s-a urat cu binele?
- Sincer vroiam sa aflu de ce m-ati amenintat si altele despre care o sa discutam cand o sa aveti
ceva mai multa incredere in mine.
- Bun. Sa iti spun cum sta treaba.
- Stiu, voi faceti pariuri pe oamenii vostrii si astia trebuie sa castige sau sa piarda intr-o anumita
runda.
- Ce destept esti. Bravo. Acum intelegi de ce te amenintam? Incercam sa te speriem si sa renunti
la anumite partide.
- Nu va mai obositi, macar obositi-va sa pariati pe mine.
- Macar daca e sa facem asa ceva sa spui in ce runda.
- Va spun cu o ora inainte de inchiderea caselor, bine?
- Parca ai citi gandurile. Baiete, ai facut cel mai avantajos targ in viata ta. Acum adevarul este ca
dansul este seful, eu doar administrez financiarul.
- Buna ziua si incantat de cunostinta.
- Manierat. Imi placi. O trasatura din ce in ce mai rara in ziua de azi. Acum ca esti in echipa
noastra ce intrebari aveai sa imi pui?
- Echipa aia care a castigat anul trecut...
- Angels of Fury... buna echipa, a fost a noastra. Am pariat ca o sa castige si asa a fost, desi ei nu
au vrut sa pariem pe ei.
- Stiti cumva unde este?
- De ce te intereseaza?
- Poate aveam si eu ocazia sa ii cunosc, e visul meu de cand i-am vazut cum joaca.
- Bine. O sa incercam sa dam de ei.
- Acum va rog sa ma scuzati trebuie sa dobor pe cineva prin runda intai...
- Noi te lasam sa il dobori cand doresti.
- Ce bine e sa gandesti cu voce tare. Iti scapa tot felul de amanunte... cum ar fi faptul ca o
sa il iau fara sa imi faca pagube.
- Buna metoda de a gandi.
- Stiu... vad ca e cea mai buna. Deci, la meciuri inainte cu o ora la standul cu sucuri. Multumesc
pentru ajutor si sa va dea Dumnezeu sanatate.
- Si tie beiete, si tie.
Triger pleca si castiga acea partida fara sa primeasca vreo lovitura.Dupa partida, fusese sunat de
seful cu care vorbise in masina.
- Triger?
- Da tata, am facut cum mi-ai zis si am castigat.
- Bravo baiete, sunt mandru de tine. Am ceva vesti pentru tine. Echipa de anul trecut o sa vina la
un meci demonstrativ la sfarsitul campionatului, au anuntat la televizor. Sa te uiti ca au dat pe
toate posturile. Hai ca mai vorbim.
- Bine tata, la revedere.
- La revedere baiete.
Tocmai se implinea un an de cand nu ii mai vazuse si se gandea la ei. Se gandea la ce ar face ei in
acea clipa. La un moment dat vruse sa activeze sonda din armura, dar se razgandi.
Trecura inca doua luni si Triger cu ajutorul agentilor si ai mafiei, reusise sa acumuleze ceva bani.
Ca sa nu se devalorizeze isi cumpara numai terenuri. Astfel ca incepu sa scoata bani din chirii, pe
care le pusese la jumatate fata de proprietarii precedenti, si modernizase toate locuintele pentru
ca eventualele costuri suplimentare care veneau din partea primariei sa fie cat mai mici posibil.
Asa ca in cateva luni de la achizitionarea terenului, el isi recupera banii din diverse programe si
promotii pe care le lansa prin cartierele pe care le detinea. Cu fiecare partida castigata el se
imbogatea, nu cu bani ci cu proprietati pe care le inchiria. Astfel ca inainte de semifinala, el avea
cele mai multe proprietati din acel oras. Ceea ce era al statului nu erau in posesia lui, in rest toate
cladirile si terenurile erau ale lui.
Facu astfel din acel oras de dimensiune medie o metropola doar prin faptul ca reusise sa refaca
toata partea sociala a orasului, oamenii nu mai plecau din oras ca sa isi caute locuri de munca, ci
veneau si altii sa munceasca, iar cererea de forta de munca crescu foarte mult.
Triger se decisese sa se retraga undeva si sa stea si el linistit, dar nu prea avea unde. Si isi aduse
aminte de asteroizii care ii creara atatea probleme. Isi inchirie o firma de constructii si se duse cu
toate utilajele necesare in centura de asteroizi unde gasise un asteroid imens, suficient de mare ca
sa reziste la orice soc, si ticsit de minerale pretioase, metale rare si metale pentru materie prima.
Firmei de constructii ii pusese clauza ca aceasta sa primeasca exact cat este in plan. Orice
sapatura in plus ducea la pierderea dreptului de construire. Din planul sapaturilor si in scanari,
reiesea ca firma isi marea capitalul cu acele minerale si minereuri de vreo 50 de ori.
Se instala acolo cu tot ceea ce avea nevoie si mai ales cu suficient spatiu pentru ceilalti in caz ca
vroiau sa vina. Echipa lor nu aparu asa cum se lansase la televizor, dar el se tinuse de cuvant si
castiga cupa fara sa primeasca nici macar un glont in tot campionatul.
Astfel ca el isi construi o camera speciala, exact ca cea pe care o avea gardianul acelui templu
care fusese distrus. O camera imensa, protejata de tot felul de sisteme, capcane si de cativa droizi
destul de puternici. Isi facuse un fel de laborator in care armura era conectata la un sistem de
alimentare, Triger urma sa stea intr-o camera de dormit criogenica, iar simbiotii in containere
speciale tot pe baza de somn criogenic. Nanobotii stateau inactivi in marea majoritate a timpului,
se trezeau din cand in cand ca sa refaca cateva celule. Totul era sustinut de calculatorul integrat
in armura care, ca sa nu se depuna pe ea praful sau sa se deterioreze din cauza curentilor de aer
sau a eventualelor
infiltratii, fusese pusa intr-un recipient etans, asigurat de cateva sisteme de siguranta.
Cand cineva intra in acea unitate de pe asteroid, toate sistemele defensive intrau in functiune. Ca
el sa nu fie deranjat pusese cateva sonde afara, unele luau informatii si i le dadeau lui Triger
filtrate si unele dadeau un mesaj cum ca acolo ar fi inchisoare federala si ca oricine intra va fi
omorat pe loc.
Intre timp mafia care nu prea mai avea credite incepu sa-l caute si nu reusi sa il gaseasca, dar
gasisera acea inchisoare si s-au gandit ca ar fi bine sa elibereze un prizonier doar ca sa fie ei in
superioritate. Gandirea era buna, daca acel condamnat era eliberat acesta urma sa ramana in
echipa cu ei pentru ca a fost eliberat, iar ei ii ofereau orice isi dorea atata timp cat acestia erau
ajutati sa faca rost de bani.
Se apropiara de asteroid, dar din cele cinci nave cu care venisera doua fusesera distruse de
apararea pe care o instalase politia spatiala, care vroia sa se asigure ca nimeni nu incearca sa
intre.
Cand acei mercenari reusisera sa ajunga la intrare, unul din tunurile defensive trasese si
distrusese una dintre nave, iar celelalte doua nu fusesera lovite.
Singura nava ramasa trasese la portul de evacuare si se conecta. Tunurile se dezactivara imediat
si isi incepura rutina de scanare. In nava ramasa mai erau doar opt mercenari si capii mafiei, in
total erau 12 persoane. Se deschise trapa si toti se grabira sa intre in acea inchisoare. Un sistem
de siguranta se activa, inchise trapa in spatele lor si nava se decupla
automat, iar dupa cateva secunde aceasta fusese distrusa de tunurile de afara.
- Acum nu cred ca mai putem sa mai iesim. Sper, spre binele vostru, sa fie vreo nava pe aici.
- Din cate am fost informati ar fi o nava.
- Atunci sa o gasim.
Pornira pe coridoarele acelea intunecate. Pe masura ce inaintau aerul devenea din ce in ce mai
greu de respirat, iar la un moment dat unul dintre mercenari se opri isi puse masca de aer si ii
ruga pe toti sa faca acelasi lucru.
In ciuda faptului ca era intuneric, unii reuseau sa vada pe unde merg, iar la un moment dat seful
lor striga
- Ochii inchisi...
Toti inchisera ochii si acesta apasa pe un buton. Toate luminile se aprinsera pe acel coridor, si
atunci realizara de ce nu prea mai era aer. In camera alaturata erau numai cadavre. Ceva sau
cineva ii omorase pe acei posibili intrusi. Trei dintre mercenari intrasera sa vada cum murisera
acele persoane. Remarcara faptul ca acele cadavre nu aveau urme de gloante, ci numai urme de
taieturi.
In cateva minute intrara cu totii, iar capii mafiei se ascunsera sub nava prezenta in acea camera,
singurul loc in care nu erau cadavre era locul in care se refugiasera cei patru. In cateva secunde se
auzira niste zgomote fine, ca un bazait fin. Dintr-o nisa iesira cateva discuri mici zburatoare.
Mercenarii incepura sa traga in ele, dar acestea se fereau de fiecare data. Aveau niste beculete
albe care clipeau, iar in cateva secunde se facura rosii.
Discurile incepura sa se miste cu viteza dintr-o parte in alta a camerei, iar mercenarii incercara
din nou sa traga in ele. In momentul in care unul fusese nimerit toate luasera o culoare rosie, de
unde toate erau albe ca laptele si straluceau in lumina de parca erau din argint. Acum era
problema daca acele discuri atacau sau nu. Toate discurile scosesera niste lame din lateral si
incepura sa treaca foarte aproape de acesti mercenari. Din cateva treceri unul era mort, dar pana
nu il taiau bine de tot nu se lasau. Doi mercenari si seful lor sarira sub nava. Toti cei care nu
ajunsesera sub nava fusesera sfasiati de catre acele discuri zburatoare. Acestea se oprira si se
retrasera de unde venisera. Unul dintre ei iesi si o usa se deschise. Toti se grabira sa iasa si
nimerira intr-un alt coridor. La fel de intunecat ca si primul. Ca sa aibe lumina lasasera usa
deschisa si incepura sa inainteze, unul care ramasese la capat sa tina usa apasa pe o placuta si
luminile se aprinsera, dar la un cost destul de mare, usa se inchise taindu-l pe mercenar in doua.
Ceilalti se gandeau daca mai avea rost sa inainteze sau daca merita sa fie omorati de acele
discuri. La capatul culoarului insa, acesta se marea. Dar nu prea mai erau lumini. Au inaintat cam
10 metri si au dat de o usa imensa. Prin pipairea usii aceleia si-au dat seama ca mai era o usa,
ceva mai mica, dar mai accesibila. Incercara sa o deschida dar fara succes. Cand credeau ca nu
mai are nici un rost aparu un ecran cu o tastatura, iar o voce spuse
- Va rog introduceti parola.
- Asa mai merge.
- Ce parola crezi ca este?
- Nu stiu... cate greseli avem voie? De cate ori putem sa incercam, iar daca gresim ce se intampla.
- Numar de incercari ramase 53. Pedeapsa este moartea prin intoxicare cu nor de acid clorhidric,
care ar face ca plamanii sa se topeasca. Sa aveti o zi buna.
- Sa ne apucam de treaba. Cautati indicii.
Dupa circa 30 de incercari ratate, unul dintre capi zise.
- Sa imi bag ceva in nasul lui de calculator ca nu are si el vreo hiba si nu se blocheaza cand ai
nevoie.
Atunci usa cea mica se debloca. Mirati cu totii intrara precauti fara sa starneasca praful care se
asternuse pe jos. Dar unul dintre mercenari ii ruga sa se opreasca, sa nu faca nici cel mai mic
gest. Lua o carpa si starni tot praful. Remarcara ca podeaua in fata lor era ticsita de lasere care
stateau si de altele care se miscau.
Trecura pana la urma in partea cealalta. Si deschisesera usa care le bloca accesul. Nimerira intr-
un laborator stiintific de ultima ora. Nu le venea sa creada.
- Cine lucreaza aici?
- Oricine ar fi, este destul de bogat daca si-a permis asemenea aparare. Si un asemenea laborator
stiintific. Uitati-va ce aparatura. Dar de ce acel perete este gol?
- O sa aflam imediat, stai sa intre asta in sistem.
- Sefu... asta nu e inchisoare...
- CE???
- Aici sta unu... Triger... aparatura asta preia date, le prelucreaza si i le da.
- Interesant. Acces la acele date?
- Nu... criptare prea mare... 50 de nivele de criptare...
- Nici armata nu are atatea.
- Am gasit ceva... gata peretele se da din calea noastra.
- Uimitor... ala este Triger? In jurul lui ce este?
- Cica ar fi armura lui. In canistrele alea care sunt in lateral si care se invart, si ele, sunt simbiotii
lui. Cica ceea ce a mai ramas in el ar fi niste nanoboti. Cica armura lui... armura lui se invarte ca
sa ii asigure energie, iar acele containere se invart ca sa preia ceva energie... uimitor...
- Uimitor sau nu... cum il trezim???
- Nu stiu... cineva a mai fost pe aici... a facut cateva stricaciuni... nu cred ca il putem activa asa
repede. Aveti putina rabdare. Am mai gasit cateva stricaciuni. Fiti atenti ce se intampla cand
incerc sa initiez trezirea lui.
- Cod neacceptat. Se activeaza staza de siguranta.
- Sper sa nu il omoare...
In camera in care era Triger se detonara niste bombe criogenice. Acestea tintisera camera lui
Triger, si inghetara camera de nu se mai vedea nimic inauntru.
- Acum ce facem?
- Nimic... zice aici ca in timp ce un user era logat un mic scurtcircuit a facut ca temperatura lui
Triger sa creasca incontinuu de atunci. Doar datorita acelui sistem de aparare a fost tinut
inauntru. Dar ala nu se activeaza decat daca vrem sa il trezim.
- Dar daca se trezeste singur... ce s-ar intampla?
- Acelasi lucru... tot ceea ce tine de trezire duce la inghetarea lui... adica... la o temperatura si mai
mare... cam nasol... daca asta ramane fara proiectile acest asteroid ar putea fi facut scrum. Nu ma
intrebati cum iesim ca nu stiu. Acele lasere nu erau in plan cand s-a culcat. Probabil politia sau
armata, in orice caz guvernul sigur este de vina pentru aceste chestii in plus.
- Capul mafiei trebuie sa ne spuna ce sa facem.
- Daca ma intrebati pe mine, spuse capul mafiei care era cu ei in aceasta problema, eu zic sa
facem orice ca sa il scoatem. Bunicul meu mi-a zis de unu Triger, cum i-a ajutat. Nu cred ca o sa
ne faca cine stie ce.
- Atunci hai sa vedem ce putem face.
- Ar trebui sa vedeti asta...
- Ce? Nuuuu... armata si politia pe urmele noastre... ar trebui sa ne grabim...
- Sudati usile zise seful mercenarilor. Asta o sa ii tina pe loc cat de cat. Acum tu stai si da-l afara
pe Triger.
- Nu trebuie... se da singur... am analizat pozele cu el de cand s-au detonat primele bombe, acum
50 de ani, cu un interval care a scazut simtitor, Triger a mai inaintat vreo 20 de centimetri. Vezi?
De aici pana aici. cand o sa atinga sticla o sa o sparga. Adica in cinci minute.
Trecura cinci minute iar soldatii ajunsesera in fata usii laboratorului si incercau sa taie
usa, dar surpriza, usa era aproape indestructibila.
- Usa o sa tina foarte mult... sa speram, la ceea ce si-au adus cu ei nu prea o sa o zgarie...
- Sper... hai sa incalzim atmosfera la el...
- Cum?
- Fumigene.
- Nu... poate ingheata fumul... daca e hai sa distrugem tunurile de gheata.
- Nu cred ca mai are rost. Geamul s-a spart.
- Acum sa vedem.
In clipa urmatoare tunurile se topisera, iar aproape tot ceea ce era in jurul lui Triger se topise,
exceptie facand recipientele lui, special facute sa reziste la orice ar incerca el sa faca. Armura
incepu sa se asambleze pe el, cand se pusera „pantalonii” incepura sa se conecteze tuburile si
recipientii cu simbioti. Acestia intrara imediat la adapost si armura continua sa se conecteze.
Aparu si casca din spatele lui, si armura era completa. Un ultim amanunt mai era de vazut, ce era
cu acel recipient urias de deasupra. Acel recipient de deschise si un suvoi de metal lichid curse pe
Triger, dar nici un strop pe langa. Aceia erau nanobotii care se decisesera sa stea afara pentru a-l
lasa pe Triger sa se relaxeze un pic.
Triger cobori din mijlocul acelei platforme, incepu sa se intinda si dupa ce se intinse de cateva ori
deschise ochii. Unul era albastru complet, un albastru deschis si fosforescent, iar celalalt era rosu,
un rosu aprins ca de droid.
- Am dat de dracu, zisera cei care il scosesera.
- Eroare... eroare... subiectul a fost... Eroare... sistemul se va restarta in 3... 2... 1... Sistem
repornit... Triger bine ai venit... Entaro adun Triger...
- Adun Torinas, raspunse Triger.
Computerul isi reseta cateva functii si se auzi
- Forte necunoscute in laborator si la usa principala. Usa principala a fost sudata cu un droid.
Indepartez droidul... droid indepartat, usa sigilata cu succes.
- Asa... acum sa vedem cine a venit in vizita.
- Sunt capul mafiei. Acestia sunt cei loiali mie.
- Cat am dormit?
- Cred ca vreo trei generatii.
- Cam mult. Ce-ti face bunicul?
- A fost omorat impreuna cu tatal meu de cei care sunt afara.
- Aia dai in spume ca nu reprezinta cine stie ce. Ce alte probleme mai ai?
- Mi-au luat banii, averea, tot ceea ce aveam...
- De ce?
- Pentru ca nu am vrut sa ii mai platesc.
- Hmmm... las ca se rezolva. Armura activeaza-te. Cauta persoanele din stiri si trimite impulsuri
electrice pe retea ca sa ii curenteze cand vrem noi. O idee mai buna... cand sunt in cada sa ii
arzi... Acum... sa ma gandesc... ce vroiam sa fac... a da... vreau cele mai bune arme si cele mai
bune scuturi existente.
- Astea le gasesti la cei de afara... uite ca vine unu care are o armura mai rezistenta.
- Aha... al meu e...
Triger deschise usa iesi si inchise usa, iar dupa cinci minute intra cu o bucata din armura aceea si
cu cate o arma din fiecare atarnate de gat.
- Interesante armele astea, iar in clipa urmatoare acestea fusesera absorbite in armura.
- Cam slabute dupa cate vad.
- Da, cam slabute, dar mai iau ceva si din design si din puterea de foc si se adauga ceva.
- Interesant. Cu alea ale mele?
- Stai linistit in cateva zile, se vor linisti apele de la sine. Daca vrei sa afli ce s-a intamplat cu
nava ta, eu controlez tunurile si tunurile au tras dupa asteroizi. Asa ca succes la castigarea
pariurilor.
- Nu prea se mai fac pariuri. Nu in mod legal cel putin.
- Nasol. Vreo lege?
- Da... si noi nu am vrut sa ii mai platim pe aia care dadeau voturile, si de atunci numai
nenorociri.
- Inteleg... nasol... din bauturi, alimente si altele nu merge?
- Cam greu ca sunt si altii pe felie.
- O rugaminte am avut la bunicul tau...
- Sa iti caute prietenii. Stiu mi-a pus si mie inainte sa moara cu o zi. Si am inceput cautarile
numai ca daca nu mai conducem si din aceasta cauza nu prea mai avem fonduri.
- Nasol. Stai linistit, du-te acasa ca maine va fi totul cum era inainte. Hai fugi...
- Multumesc...
- Stai linistit, i-am promis bunicului tau ca o sa ii ajut familia si asta fac. Era o persoana de
treaba, mi-a placut de el.
- Eu de abia l-am cunoscut.
- Pacat. Sa stii un lucru. Daca ar fi fost ceva la care ar fi tinut mai mult ar fi fost la familia lui.
Era foarte bun cu copii, de aceea a construit mai multe spitale, scoli si gradinite decat cazinouri.
- De ce?
- Gandeste-te... ce vor oamenii sa vada? Ceva siguranta, nu sa aibe un oras al jocurilor de noroc,
un oras al pierzaniei.
- Nobil… Asta o sa incep sa fac si eu.
- Eu o sa incep sa ii caut. Ca altceva mai bun nu prea am de facut. Era sa uit. Bunicul tau ti-a dat
ceva?
- Da, bratara asta.
- Stii pentru ce este?
- E o bratara.
- Daca ai probleme apesi pe asta albastru.
- Am inteles. Multumesc inca o data. O intrebare, totusi... cum iesim de aici?
- Pe unde a-ti venit.
- Pai pe unde am venit sunt niste capcane nasoale.
- Capcane? Eu am pus doar niste tunuri defensive pe culoare. Atat.
- Deci… discurile nu sunt ale tale?
- Discuri?
- Hai sa le vezi.
Mersera si ajunsera in camera aceea, Triger isi admira nava care era intacta, o scana si nu
prezenta nici un corp strain.
- De unde ziceai ca apar alea?
Se auzi un bazait infundat si Triger remarca discurile.
- Noi am tras in ele si toti care au tras au murit. Noi ne-am ascuns sub nava.
- Interesant... ia sa vedem ce le poate pielea.
Unul dintre discuri trecu si incerca sa il taie pe Triger doar din miscare, fara lame. Discul acela
fusese prins de armura si asimilat. Celelalte sesizand aceasta problema s-au activat si au incercat
sa il atace pe Triger. Acesta prinse un disc si il lipi de armura, iar aceasta il asimila. Dupa circa
jumatate de minut acele discuri fusesera dezactivate.
- Vedeti? Cam simplu sistemul asta de aparare.
- Pentru tine da. Ca ai armura.
- Era sa uit, zise unul dintre soldatii mafiei, armurile au fost interzise in sistem datorita unor
pirati. Si de atunci daca ai armura esti pirat. Probabil de asta te-au inchis aici.
- Aici era casa mea, cel putin pana sa intre prostii. Si zici ca pirati? Hmmm... interesant...
- Da... aveau o nava imensa... luau nave cargo cu tot cu remorchere...
- Cu tot cu remorchere??? Ei sunt... unde au atacat???
- Din cate stiu cele mai multe au fost pe ruta 558-U344J443.
- Trebuie sa invat rutele din nou... alte codificari, alta distractie.
- Ruta pleaca de pe luna unde eram noi, si merge de la o planeta la alta cu ajutorul salturilor si a
coloniile de pe Phobos, Starlab si Babylon, asta pana la planeta Ryu-Jim.
- Phobos si Starlab... am auzit de ele.
- Centre de cercetare in jurul planetei Marte. Foarte avansate ca tehnologie, daca vrei vreun
prototip, ceva, acolo e locul cel mai indicat. O data la 2 luni si ceva Starlab trece pe langa
Phobos. Si fac schimb de date, echipament si personal. Starlab e facut ca o sera, cu atmosfera
proprie, ca o mica jungla cu plaja si cu ocean, sa nu mai vorbim de ceva dealuri. Iar Phobos e bun
pentru ca are gravitatia de aici, cel putin credem. Eu din cate am auzit ar avea gravitatie tripla. Ca
probabil de aceea se schimba personalul foarte des.
- Interesant, oricum sunt antrenat in gravitatie de 50 de ori mai mare. Incerc sa ridic putin cate
putin. Ca sa vad cum este si in acelasi timp sa ma obisnuiesc cu aceasta gravitatie.
- De 50 de ori? Cred ca e foarte greu.
- Este. Sa nu incercati daca nu aveti antrenament.
- Bine ca am scapat...
- Asa este... bine ca am scapat...
- La revedere prichindeilor. Ne mai vedem.
Triger sari in naveta, care nu era prea spatioasa, avea loc doar de trei persoane, una care sa
piloteze, una care sa foloseasca armele si una care se ocupa de scanere. Cum el era singur cupla
armura la sistemul de arme si la scanere si el pilota naveta. Naveta era destul de robusta la prima
vedere, dar era foarte rapida, special facuta pentru manevre evazive.
- Uite si navuta mea, stii... trebuie sa o refac... sa o fac mai usoara si mai rapida, si nu in ultimul
rand sa ii pun arme mai bune.
- Si de ce nu iti refaci nava?
- Nu am tot ceea ce am nevoie aici. De aceea trebuie sa ii gasesc pe ceilalti.
- Succes, noi am plecat.
Triger se duse la panoul de control si scoase din lista de inamici acea nava cu acele persoane la
bord, astfel incat daca erau alte persoane la bord acea nava sa poata fi distrusa. Se uita in
inregistrari si gasi si nava lui. Activa sistemul de siguranta si intra in nava. Cealalta nava pleca
fara probleme, si Triger rasufla usurat. Era timpul sa plece si el, dar nava nu raspundea la
comenzi asa bine, asa ca a conectat armura la pilotare si el a trecut la radare, ca pana la urma
armura sa fie conectata la toate cele trei sisteme.
- Ia sa vedem... ruta aia unde e? Ahaaa... am gasit... acum sa vedem asteroizi care au trecut pe
acolo, planete care apar in acea zona si orice alta ruta este in zona.
- Scanare...
- Sa trag un pui de somn...
- Scanare completa...
- S-a dus somnul meu... ia sa vedem... ce coincidenta o planeta si trei asteroizi suficienti de mari
ca sa adaposteasca o nava ca aia. Acum sa afisam acei asteroizi... la naiba nu sunt date despre ei...
ce informatii utile... daca ar da un asteroid peste tine nici macar nu stii ce nume are, macar sa ai
pe cine sa injuri.
- Informatie reactualizata.
- Ce? Informatie reactualizata? Opa! Ia sa vedem...
- Cei trei asteroizi sunt identici.
- AHA!!! Bine ca nu sunt de la po...
- Aici politia spatiala, va rugam sa va identificati...
- Aici Triger, cum adica?
- Nu exista nici un Triger in baza de data, pregatiti-va de atac...
- Treaba voastra. Eu nu vreau sa va atac dar voi fi nevoit sa ma apar...
In cateva secunde navetele de politie trasesera asupra lui Triger. Nici macar un proiectil nu
atinsese naveta lui, si atunci acei politisti inlemnira de spaima.
- Nu trebuia sa ma atacati. Acum veti disparea. Naveta tunurile ionice si cele cu protoni sa fie
activate. Tintele sunt navetele de politie.
Din prima salva sase din cele zece navete de politie fusesera distruse si altele doua nu se mai
puteau deplasa.
- Eu o sa plec acum. Daca ma mai cautati nu o sa ma mai gasiti. Daca intr-adevar aveti nevoie de
mine o sa va gasesc eu pe voi. Ne mai vedem, la revedere...
Triger isi lua ramas bun de la ei si pleca incet incet catre locul in care acel asteroid isi facea
rondul, si in acelasi timp locul in care se intamplasera cele mai multe jafuri. Dupa cateva zile de
mers lejer, ruta lui se intalnea cu acea ruta, iar in stanga lui se putea vedea o nava imensa. Nu se
abatu de la cursul lui si distanta dintre cele doua nave se micsora suficient incat sa se poata
comunica fara probleme.
- Buna ziua, aici capitanul Rondon de pe nava hotel Taralux IX.
- Buna ziua, aici Triger capitanul si restul echipajului de pe nava Blue Flame.
- Imi cer scuze, dar trebuie sa va intreb, cu ce treaba pe aici?
- Am venit la cererea unui prieten vechi, trebuie sa investighez de ce si cum s-au produs jafurile
in acea regiune.
- Am inteles. Noi oricum evitam acea zona printr-un salt.
- Din cate am inteles toate navele care au trecut pe aici si au fost jefuite puteau sa faca salturi.
- Asta asa este, numai ca acum saltul este de doua, chiar de trei ori mai lung, si asta ne ajuta sa
scapam de acea portiune.
- Sa speram ca ai dreptate.
Mergand in paralel cu acel hotel, Triger remarca acel asteroid.
- Capitane, ar fi bine sa faci acel salt cat mai repede posibil.
- De ce?
- Acel asteroid nu este natural.
- Esti sigur?
- DA! Sunt sigur uitate cu atentie pe langa... nu lasa praf interstelar...
- Ai dreptate. Pregatiti-va de salt. Toata lumea in cusete sau sa stea pe un scaun care nu se roteste
si care e fixat de podea. Miscati-va...
- Sunteti pregatiti?
- Un moment... gata...
- Faceti saltul la comanda mea... 3... 2.... 1... faceti saltul...
Nava facu saltul chiar in momentul in care o sonda de genul unui harpon era sa nimereasca nava.
- Hahahahahahahahahahahaha, rase Triger. Am reusit...
- Identificate sau mori.
- Deviza standard pentru intampinare?
- Daca nu te identifici o sa mori foarte repede.
- Iti dau trei incercari, dupa care, daca nu ghicesti, va trebui sa ma prinzi.
- Nu stam de vorba cu unii ca tine.
- Ce rai sunteti. Vedeti ca vi se raceste grisuletul.
Si Triger intoarse nava si pleca in viteza lansand din spate trei torpile diferite, una sonica, una cu
protoni si cealalta torpila era una perforanta, aceasta putea sa treaca de un scut si sa faca pagube
in fuselaj, sau sa intre in nava si sa explodeze acolo.
Acea nava renunta la camuflaj si incepu sa il urmareasca. Dupa cateva minute Triger era langa un
lant de asteroizi, si tragea cu laserele in asteroizi facandu-i sa zboare catre acea nava care il
urmarea. Nici aceasta nu se lasa mai prejos, toti asteroizii care venisera spre ea fusesera distrusi
cu ajutorul laserelor. Triger plin de haz, accelera si intra intre asteroizi. Acea nava il urma pentru
o prioada dupa care iesi dintre asteroizi. Suparat ca nu se mai putea amuza, se duse catre nava cu
viteza foarte mare si trecu la o distanta foarte mica de aceasta, ca apoi sa zboare foarte jos pe
toata suprafata acesteia.
Tunurile de aparare incercau sa il nimereasca, numai ca nu prea aveau cum datorita faptului ca
zbura prea jos si pentru ca vira foarte repede si destul de des. Dupa circa o ora de „joaca”, incerca
sa ii contacteze.
- Ma, mai e cineva pe nava aia?
- O sa mori in chinuri.
- De abia astept sa mor, numai ca vezi tu? Eu traiesc foarte mult.
- Ce???
- Da... mi se intampla din cand in cand... Hahahahaha
- Nu vrei tu sa taci? Armati tunurile cu plasma.
- Tunuri cu plasma... ce scut era bun? A da...
- FOC!
- Nu fumez... voi? Au... cu ce au tras... poate imi consuma 0.5%...
Proietilele isi atinsera tinta, dar de pomana ca nu se intamplase nimic.
- Capitane scutul i-a cazut cu 0.03% ce facem?
- Doar atat? Cat de jenant, cat de jenant... mai rau nu se putea...
- Trageti cu disruptorul. Supraincarcati-l daca e nevoie.
- Iarasi... nu se invata minte...
- FOC...
- Asta e...
Toata acea energie risipita, scuturile lui Triger rezistasera cu succes, pana si el era impresionat.
- Uimitor... cat mi-ati luat din scuturi?
- Capitane i-am luat 50% din scuturi.
- Ce pacat... eu credeam ca 75%, se pare ca scutul asta este foarte rezistent. Nu va chinuiti cu alte
arme ca nu merge. Va anunt de pe acum ca sa nu mai consumati munitie de pomana. Mai e
careva acolo sau v-ati pierdut vocea?
- Putem sa stam de vorba la bord?
- Nu. Nu mi-ati aflat numele, iar eu nu v-am aflat numele.
- Sunt Starfire capitanul acestei nave.
- CE??? Tu doar 50%... sa iti fie rusine...
- Daca... dar nu cred... sa fii tu...
- Cine eu?
- Tu esti Triger?
- In sfarsit si-a dat seama, nu imi vine sa cred.
- Hahahahahahahaha, hai la bord, zise Starfire razand.
- In care hangar?
- Ala principal bineinteles.
- Multumesc, multumesc.
Triger se indrepta catre hangarul principal si intra. Ateriza intr-un loc in care sa nu incurce
celelalte nave si cobori. Se intoarse si statu o clipa. Ceva era in neregula. Simtea ca ceva sau ca
cineva il urmareste.
- Hmmm... daca imi mai aduc aminte bine pe aici trebuiau sa fie, aaaaaaaaaaa...
Sarira pe el lupii aceia care se puteau face invizibili.
- Hahahaha, ma gadilati...
Il lasara si devenira vizibili.
- Ce bine imi pare sa va revad.
- Si noua ne pare bine sa te revedem. Ce mai faci? Ce mai zici? Pe unde ai fost?
- O sa va povestesc tuturor prin cate am trecut. Dar trebuie sa vad cine a mai supravietuit pe
aceasta nava darapanata. Ce? De ce nu ma pot misca? Aaaaa... nanobotii...
Hahahahaha. Toti nanobotii, in afara de cei care intretin corpul si restul de componente se pot
duce la joaca, cand vreti sa va intoarceti este suficient sa intrati inapoi. Asa, acum sunt si ei in
vacanta, macar asa din cand in cand.
Starfire intra in hangar urmat de Jimmy.
- Salut batrane... ce mai faci ma?
- Ce sa mai fac... v-am cautat de mi-au sarit pingelele. Bine ca au avut unii inspiratia sa ma
captuseasca cu niste chestii in plus. Nu stiu exact ce, dar e ceva in mine...
- Probabil te intrebi de ce sunt atat de putini. Am avut o problema cu un virus contactat din spatiu
si 97% din echipaj se afla in camerele criogenice.
- I-ati adormit?
- Da, din ce am analizat virusul moare incet dar sigur la frig sau frig extrem. Noi doi si inca
cativa membrii am stat in carantina ceva timp dar se pare ca virusul nu murise, dar in noi nu mai
era.
- Ciudat... mai aveti vreo mostra?
- Da uite.
- Ia sa bagam la cercetat.
In cateva minute veni si antidotul.
- Opa... asa repede? Inseamna ca am anticorpi. Misto. In acest flacon ar trebui sa ai pentru toata
lumea. Poti sa incepi sa il distribui. Eu zic ca ar trebui sa incepi cu cei de la motoare si cu cei de
la reparatii, ca sa ai ceva asigurat.
- Buna idee, droid medic ai auzit vino aici repede, avem un antidot.
- Sunt deja pe drum. Bine a-ti venit inapoi domnule capitan.
- Pe el l-am luat chiar inainte sa pleci, dar nu era activat pentru ca ii trebuia aparatura
corespunzatoare.
- Am inteles. Si cu aia ce a-ti avut?
- Am facut rost de fonduri si de materie prima. Nu am luat prizonieri, i-am eliberat pe toti ca sa
nu ne sara nimeni in cap.
- Hahahahahaha.
- De ce razi?
- Un pic v-am lasat si voi v-ati inbolnavit de singuratate...
- Hahahaha, da... dar ce contagioasa a fost. Bine ca nu o sa mai fie.
- Faza e ca... eu am dezvoltat modulele armurilor aproape incontinuu. Si nava mea e facuta la
jumatate fata de module.
- Gandeste-te ca nu am avut cand sa mai imbunatatim toate modulele. Cele ale navei sunt primele
pe care le imbunatatim, ca sa fim siguri ca macar astea sunt cele mai bune.
- Bine ca am venit sa va aduc si cateva module noi. Si mai ales pentru nava.
- Si pentru nava si pentru noi?
- Da... ca din pacate cand a fost nevoie de mine nu a-ti dat apel.
- Din pacate dispozitivul a fost distrus in primul raid si de atunci ne chinuim sa il reparam. Am
facut chiar mai multe copii ale aluia spart ca sa incercam sa il reparam.
- Depide de stricaciuni.
- Are un cristal iesit si...
- Nu mai merge reparat. Cristalul era lichid.
- Am inteles... de aia nu mergea sa il reparam... sa imi bag ceva in el de cristal...
- Stiu... asa am zis si eu cand l-am vazut cum se intareste in contact cu aerul.
- Asta e... bine ca ne-am reintalnit.
- Da, asta e cel mai important lucru, zise Triger uitandu-se dupa droidul medic. Parca...
- Ai cazut in capcana... cat de prost poti sa fii...
- Cine esti?
- Nu conteaza cine sunt. Conteaza ca tu esti prins in capcana.
Triger se teleporta langa droidul medic si lua toate modulele pe care le avea.
- Unde ai fost?
- Sa imi iau niste suveniruri.
- NUUUUUU modulele mele.... vei plati... te vei lupta cu toti cei care au fost pe aceasta nava.
Daca vei castiga, vei putea sa te lupti cu mine, daca nu, asta este, vei deveni unul de-al meu.
- Mai vedem.
Acel personaj ii implica pe fiecare membru al echipajului in parte, dar prin iscusinta lui Triger,
aproape toti fusesera invinsi. Urmau cei in care nu vroia sa traga nici macar cu un pistol.
Incepura sa intre in sala in ordine: Debora, Jimmy, Starfire si Ana.
- Acum sa vedem ce o sa faci.
- Pentru asta o sa suferi... mult... o sa te fac sa regreti aceste clipe.
Triger tasni si se teleporta in spatele lor si isi activa sabiile, dar cu lamele spre coate, iar acestea
iesira in prelungirea antebratelor, iar Triger din doua miscari ii dobori si pe Starfire si pe Ana.
Uimit de puterea noii armuri Triger se hotari sa incarce armura la maximum pentru a vedea daca
se poate. Din cateva miscari, armura incepu sa se incarce, dar nu se incarca suficient de repede,
iar energia pe care o lua era enorma. Triger comanda nanobotilor sa mareasca numarul de surse
de energie si sa imbunatateasca pe cat posibil reteaua de transport si de fabricare a energiei. Cu
doar 10% din totalul de energie in armura, Triger incepu sa o atace pe Debora, dar aceasta reusea
sa ii pareze toate atacurile.
- Nevasta termina-l repede ca sa putem sa il asimilam.
- Bine.
Incepu si Debora sa atace. De unde era atacata, Debora incepu sa dea cu pumnii si picioarele in
armura lui Triger. Energia acumulata in armura era insuficienta pentru a bara toate loviturile,
astfel ca Triger comuta energia de la arme la scuturi si la armura. Aceasta mutare strategica, dar
foarte riscanta ii crescu energia in scuturi de la 4% la 74%, iar energia in armura crescu de la 3%
la 83% in armura. Numai ca acum Triger putea doar sa dea cu pumnii si picioarele. Intr-o
fractiune de secunda Debora incerca sa ii aplice lui Triger o lovitura mortala la gat, dar scutul
prelua lovitura.
- Ti-am zis sa il termini mai repede.
- Daca va amintiti eu sunt cel care a facut acesta armura si in acelasi timp cel care a dezvoltat-o.
Asa ca... GURA...
O unda de soc trecu prin tot hangarul izbind cu o forta foarte mare tot ceea ce era in cale si
distrugand tot ceea ce se putea. Armura lui Triger incepu sa straluceasca si se transforma in ceea
ce trebuia sa fie de fapt. Triger deveni un fel de cyborg. Acea armura se transforma de cateva ori
la rand si intr-un final ramasese la o forma mai apropiata de cea pe care o avea inainte. Tot ceea
ce era diferit era casca si modul in care se conectau modulele. Acestea se cuplau la niste mufe
care erau mascate de niste discuri facute ceva mai rezistente decat armura in sine, asta pentru a
nu periclita alimentarea cu module.
Jumatate din armura avea striuri rosii, de parca pe sub armura nu era Triger, ci o creatura formata
din foc sau magma, iar cealalta jumatate era albastra, exact ca plasma lichida care era folosita in
armata pentru mitralierele cu plasma. Cum priveai o sfera de plasma, acesta era alba in interior si
emana o lumina de un albastru deschis dar intens, si nu avea nici macar un joc de lumini, sa zici
ca acea sfera se face alba sau ca ia un albastru inchis. Casca suferi exact aceleasi schimbari, dar
vizorul avea un colorit aparte, nuantele de albastru sau rosu nu se mai regaseau, ci era o culoare
aurie cu tente de verde oliv pana la tente de verde fosforescent. Ceea ce ii facea pe toti sa se
teama se adeverise, simbiotii evoluasera si ei facand ca armura sa se adapteze in concordanta cu
noile „achizitii”.
Astfel ca Triger se alesese cu o pereche de aripi, care aratau ca cele ale unui pui de dragon, mai
mari decat el si lipsite, pe moment, de solzi. Pe langa acestea se trezi si cu o coada care la varf
avea un ac cat doua chei franceze puse la un loc, prin care putea sa injecteze o cantitate
impresionanta de venin. Constitutia fizica se imbunatati simtitor, unii simbioti transformand
cativa muschi mai firavi in cateva aglomerari de muschi. Acest lucru nu il incomoda cu nimic pe
Triger, deoarece aceasta marire a muschilor nu era permanenta, ci doar cateva minute, suficient
ca Triger sa poate declansa un atac care nu putea fi parat.
Nici nu apuca Triger sa faca rost de energie, ca Debora incepu sa atace. El isi activa un scut care
sa transforme orice lovituri intr-o cantitate de energie si o cantitate de soc. Socul produs de acele
lovituri era mult mai mic, dat fiind faptul ca Triger se antrenase din greu pentru a putea bara
asemenea lovituri. Dupa ce receptiona o lovitura in casca, Triger se enerva si incepu sa faca rost
de energie pentru armura, atacurile Debora-i nu mai faceau atata energie pe cata reusea Triger sa
produca. Uimirea tuturor era ca toate sistemele de pe armura incepusera sa dea indicatii „gresite”.
Triger fusese afectat de ceva cat timp fusese in spatiu, iar acel ceva incepuse sa se manifeste.
Manifestarea se producea controlat, dat fiind faptul ca Triger mai trecuse prin asemenea situatii
extreme.
Dupa ce acel lucru se manifesta, se uita la toate instrumentele de pe armura, dar acestea nu
functionau. Incerca sa le repare pe loc, iar nanobotii ii comunicara ca nu e nimic in neregula cu
acele instrumente ci ca trebuia sa astepte pana se arata acea persoana care ii luase prietenii. Triger
fusese de acord sa scape cat mai repede din aceasta incurcatura, iar cei doi care i se impotriveau
atacara impreuna in acelasi timp dar el se feri si le respinse atacul de parca erau la antrenamente.
- Din aceasta clipa sa iti numeri secundele, zise Triger enervat la culme.
Din trei atacuri ale celor doi, nici macar o lovitura nu il atinsese pe Triger. Acesta insa ridica
mana catre Jimmy si incepu sa se concentreze. La un moment dat Jimmy cazu la pamant fara
suflare, avea gatul rupt in mai multe locuri. Urma Debora care in incercarea de a-l lovi pe Triger
isi activa o arma, iar Triger ii prinse mana si intoarse arma catre Debora si trase cateva focuri in
abdomen si cateva in piept in timp ce ea se prelingea fara suflare de pe armura lui Triger.
- Doar atat poti? Intreba Triger furios.
- Acum o sa vezi cine sunt eu de fapt...
Si din spatele unui perete fals isi facu aparitia un personaj intr-o armura neagra cu striatii capatate
in urma bataliilor purtate cu membrii echipajului.
- Eu sunt Omega. Sunt primul si ultimul capitan indorian care a reusit sa faca rost de o armura cu
o putere de foc egala cu cea pe care o porti. Problema e ca prietenii tai nu prea au fost cine stie
ce... dupa cum ai vazut deja.
- Astia nu au fost prietenii mei. Astia sunt niste droizi, droizi care probabil imi erau prieteni.
- NIMENI NU ESTE PRIETEN AL DROIZILOR.
- Eu da. Ii respect pentru ca exista si ii ajut cand au probleme, iar ei ma ajuta cand am probleme.
- De data asta nu te pot ajuta, erau in slujba mea.
- Te inseli... ei ma pot ajuta, daca nu ai fost atent, eu am tras numai in modulele tale de control.
- CE?????
- Asta asa este, iar un lucru despre aceasta nava...
- Stiu, e vie. Numai ca am trecut si de asta. Acum e vie numai pentru mine.
- Rutinele sunt cele care imi plac la nebunie. Computer initiaza programul de curatare a
podelelor.
- Dati numarul programului de spalare.
- Programul 154669-A9.
- Program initiat.
- Ce face programul ala?
- Reprogrameaza toata nava...
- CE???
- La asta nu te-ai gandit? Pacat...
- M-am gandit ca sunt cam multe programe, dar nu mi-am imaginat asa ceva.
- Nanos prinde-l de picioare.
Acel personaj fusese prins in podea de la mijloc in jos.
- Cam nasol, s-ar parea, zise Triger.
- Pare, dar nu este.
- Daca mi-ai spune totul de la inceput poate ti-as da drumul din podea.
- In univers circula o banda de energie, rasa noastra a denumit-o Dark Vortex. Cei care erau
atinsi de un fascicul de energie, capatau puteri pe care nici in visele cele mai nastrusnice nu le-ar
fi avut. Astfel ca acea energie a strabatut tot universul pana s-a consumat. Dar in urma a lasat
numai distrugere sau numai planete care erau un loc feeric. O dualitate morbida. Cert este ca in
acea energie era cineva, acel cineva iti transmitea mesajul ca daca o parte sau alta castiga, acea
parte va domina o galaxie la alegere, deoarece in fiecare galaxie se intampla acelasi lucru, daca
incercai sa incalci acele reguli, puterile atat de ravnite dispareau. Planeta pe care ma aflam a fost
chiar in calea acelei energii. Trecerea de la un eden la infern s-a petrecut in cateva secunde. Toata
planeta a fost schimbata ca loc al raului. Cei atinsi incepusera sa se dueleze. Am incercat sa nu
pun la suflet toate crimele care se intamplau zilnic, dar toata familia mea a fost ucisa intr-un duel,
de parca in afara oraselor nu se puteau duela. Cert este ca am trecut de la bine la rau. Si am
inceput sa ii vanez pe toti pentru a prelua puterea suprema. Si am simtit o putere si in tine. Cand
te luptai cu cei doi, s-a manifestat.
- Nanos... dai drumul...
- Multumesc. Puterea care s-a manifestat in tine este foarte diferita de cea pe care am simtit-o in
altii. Cu toate ca am ajuns expert in toate abilitatile pe care le-am luat de la toti ceilalti, nu pot sa
scanez sa vad ce energie este in tine.
- Am simtit cum curge apa prin conducte, curentul creat de ventilatie, praful starnit de mine si
focul care arde in mine... nu stiu... cam asta am simtit... ce poate fi?
- Nu... nu se poate... tu esti cheia...
- Cheia??? Ce cheie?
- Ala din energie a spus... „Cheia va deschide noi perspective si te va ajuta sa revii si sa ii ajuti pe
cei pierduti” atunci nu intelesesem despre ce este vorba. Dar acum stiu... ajuta-ma sa imi ajut
familia.
- Parca ei sunt morti...
- Sunt... dar nu sunt... rasa noastra... cea indoriana, rasa indoriana pura, nu amalgamul ala care
ataca lumile una dupa alta, avem o proprietate stranie. Daca sotia mea moare... eu o pot readuce
la viata cu ajutorul legaturii energetice dintre verighete, care sunt magice si sunt destul de
puternice... iar amandoi putem readuce la viata copiii nostrii.
- Pai ce mai asteptam? Sa mergem...
- Stai... nu intelegi... pe planeta mea inca se mai duc razboaie... nu putem sa aparem sa luam trei
persoane si sa ne caram. Vom fi tinta tuturor. Va trebui sa facem un plan de atac si unul de
aparare.
- Unde este echipajul?
- In celelalte trei hangare mari.
- Bun... fii atent... te duci deschizi unul, le spui ca eu sunt la bord si ca vreau sa le comunic ceva
si sa se duca cativa sa ii elibereze pe ceilalti si sa se adune cu totii in cantine.
- Si tu?
- Ma duc sa duc modulele pentru nava. Noi doi ne intalnim pe puntea principala. Avem de
discutat.
- Bine.
In cateva minute primul hangar fusese deschis:
- Fiti atenti... Triger a spus ca sa ii eliberati si pe ceilalti si sa va duceti in cantine ca sa va
comunice ceva. Hai miscati-va... acum...
- Triger? Triger traieste?
- Da... si m-a trimis sa va spun asta... acum fugiti... e o chestiune de timp... va rog...
- Haideti... toata lumea... sa ii ajutam...
Omega se dusese pe punte si il astepta pe Triger. Acesta aparu dintr-o data in mijlocul salii.
- AAAA... ce m-ai speriat...
- Scuze... acum ia zi... am verificat planeta si nu e nimeni mort...
- Da... asta e un sistem defensiv al corpului „mort”.
- Adica o stare de soc...
- Exact... dupa ce ii readucem la viata... va rog sa mergem sa readucem la viata si regele si
regina...
- Bun... nu e o problema...
- Triger ce se intampla? Intreba Ana, urmata de Starfire, Jimmy, Debora, Joe si de cei doi
Cyborgi prezenti la bord. Pe scaunul lui Triger aparu capetenia lupilor. Triger ii saluta pe toti si
incepu sa le explice in cateva cuvinte de ce ii atacase Omega.
- Stai linistit Omega... ti-am scanat mintea si totul este in regula, de aceea te ajut. Daca gaseam
orice urma de minciuna erai mort deja. Cum nu am gasit, o sa te ajut. Acum, prieteni, avem
nevoie de tot ceea ce inseamna resurse fizice si psihice pe care le aveti.
Mergem sa salvam o planeta de la distrugere si in acelasi timp galaxia de aproape tot raul...
teoretic… daca vreti sa nu mergem desemnati un om in cantina voastra care sa vorbeasca pentru
toti. Daca sunt persoane care nu sunt de acord sa mearga in hangarul A1, restul sa ramana.
- Noi ramanem. Zise lupul acela.
- Noi ramanem, zisera pritenii lui Triger.
- Capitane... unde ai fi tu fara noi? Noi cei din cantina 1 mergem cu tine pana in
Osgororth...
- Ce e Osgororth? Intreba Triger in soapta.
- Osgororth este lumea de apoi, in denumire Ariadnica, zise Iri.
- Cantina 2 este plina si toti vor sa mearga cu tine capitane...
- Releurile celelalte nu merg, zise Jimmy.
- Am primit un semnal pe armura... cica toate cantinele sunt cu noi... doamnelor si domnilor... la
ataaaaaaac...
Pornira catre acea planeta cu toata puterea pe care o puteau oferi motoarele.
- Triger, care este planul de atac?
- Analizam factiunile si vedem care ne-ar avantaja. Dupa care... le trimitem un mesaj codat, dar
suficient incat sa ii determinam sa se alieze cu noi. Tu erai in factiune sau erai solo?
- Eram solo.
- Hmmmm... as putea... dar o sa imi trebuiasca niste asteroizi. Aveti asteroizi in jurul planetei?
- Da... destui... atentie totusi ca unii sunt de aparare.
- Stai linistit ca nu o sa mai fie.
- Si cum planuiesti sa te intalnesti cu capetenia lor?
- O sa lansam mai multi asteroizi catre planeta, unii de dimensiuni mici ca sa nu dam de banuit,
iar eu o sa fiu asteroidul cel mare... care aterizeaza intr-o zona de-a lor, starnind panica si
atragandu-i de partea mea.
- Sa speram ca o sa functioneze...
- O sa functioneze, pentru fond sonor am motoarele vechi de pe Arialor. Au fost mancate de
intemperii intr-o furtuna de nisip. Deci ar trebui sa faca un zgomot infernal... trebuie sa imi izolez
mai bine casca... desi... nu are rost...
- Nu te intereseaza daca poti sau nu sa respiri aerul?
- Tot ceea ce inseamna oxigen in armura... pot sa respir... daca sunt si alti compusi, acestia sunt
asimilati sau expulzati.
- Triger… am ajuns, zise Starfire.
- Bun, acum asteroizii... noi doi ne vedem in hangarul C3...
- Bine, zise Omega si pleca in fuga in acea directie.
- Starfire... alege niste asteroizi cam cat mine sau mai mici... ii iei ii aliniezi si ii arunci catre
planeta pe toti in acelasi timp cu plecarea mea...
- Am inteles...
- Cand va dau semnalul trimiteti mesajul criptat catre sediul alora.
- Bun, dar cand o sa ii extragem... cum procedam?
- Problema este ca ei nu pot fi mutati de acolo cat timp se face energizarea. Dar imediat dupa da.
- Si cu tine cum ramane?
- Voi incerca sa ajung cu Omega la palat si de acolo mai vedem. Asta din cauza ca palatul e
ecranat pana in temelii.
- Succes...
- Multumim. O sa avem nevoie...
Triger isi lua ramas bun de la ceilalti si se teleporta in hangar.
- Esti gata Omega?
- Nu prea...
- Ia stai un pic...
- Ce?
- Gata... ti-am copiat tot ceea ce aveai in armura... cam inferioara dar merge... opa... o arma
noua... ia sa vedem... greseala... o am...
- Si ce ai mai gasit?
- Un jurnal... care nu e al tau...
- CE??? Dar al cui?
- Cred ca e al sotiei tale... ti-l decriptez... de fapt e o scrisoare catre tine. Citeste pe mana mea...
- Hm... CE???????
- Ce s-a intamplat?
- Are un copil. Si asta a fost primita acum 2 minute...
- Adica s-a recasatorit?
- Nu... nu ne permite religia si nici verighetele nu permit.
- Si atunci...
- Doar daca...
- Sa fie copilul in staza? Si ea sa fi trimis cu puterea mintii?
- Nu... da... prima parte da... a doua nu stiu...
- Hai sa aflam.
Triger activa un modul experimental si se cupla la armura lui Omega, si iesira in spatiu. Starfire
dadu drumul la asteroizi, iar Triger intra intre acestia cu mare bagare de seama, iar la jumatatea
drumului se trimise si mesajul criptat. Cei de pe planeta vazura ploaia de meteoriti si se
retrasesera in case si se uitau de la ferestre. La un moment dat incepu sa sune sirena in cartierul
albastru, iar din mijlocul strazilor iesi apararea anti-metoriti care incepu sa traga in Triger, dar nu
apucasera sa il nimereasca. Triger frana cu motoarele vechi care creara un zgomot infernal la
aterizare si cand se opri comandase dezasamblarea acestora. Cei doi se decuplara si Omega
incepu sa se uite de jur-imprejur si nu era nimeni.
- Unde sunt astia?
- Ai rabdare...
In cateva clipe isi facura aparitia si soldatii care aparau acel oras:
- Predati-va...
- Am trimis un mesaj inainte sa aterizam... l-ati decodificat?
- Ce mesaj? Nu am primit nici un mesaj.
- Nu? Bine...
Triger duse consola de pe mana stanga la casca si spuse:
- Starfire... tinteste te rog cladirea abandonata din spatele soldatilor, si te rog sa o distrugi.
Din neant soldatii auzira o voce:
- S-a facut, cladirea din fata voastra va fi pulverizata.
- Multumesc.
Starfire incarca tunurile ionice si trase in acea cladire. Nimic nu mai ramasese in acea zona, nici
casa si nici trotuarul pe care era parcata o masina usoara de asalt, dar din aceasta ramasese
jumatate, pentru ca pe acolo trecuse fasciculul.
- Sigur nu a-ti primit mesajul?
- Stati sa verificam, spuse unul dintre soldati.
Timp de aproximativ o ora vorbisera cu sediul de aparare si de spionaj si primira raspuns:
„Adu musafirii ca pe niste bibelouri... sa nu cumva sa ii superi...”
- Triger crezi ca au primit mesajul?
- Dupa expresia fetei... da.
- Va rugam, daca se poate sa veniti cu noi la sediu.
- Nici o problema.
- Multumim.
- Stati linistiti ca nu mai trage nimeni din spatiu.
- Va multumim.
Mersera prin tot orasul ca sa ajunga in centru si acolo intr-o cladire darapanata, la subsol un
buncar foarte bine ascuns, era sediul acestei factiuni.
- Buna ziua, zise comandantul.
- Stii ce? Nu e chiar asa buna am venit sa aducem ceva pace pe aici.
- Imposibil din pacate.
- De ce?
- E nevoie de doi preoti ca sa reinvie regele si regina. Noi avem o preoteasa in intretinere, am
gasit-o sub niste daramaturi, de abia mai respira. Am mutat-o incet ca sa nu i se deranjeze spiritul
si am intretinut-o ca pe printesa noastra. Singurul lucru care mai lispeste este preotul.
- Si daca a-ti avea un preot?
- Daca am avea un preot am putea sa ne aliem cu celelalte 3927 de factiuni...
- Domnule au mai ramas opt, spuse unul dintre soldati.
- Opt factiuni???
- Da domnule.
- Razboiul asta... de vina sunt corciturile alea care pretind a fi indoriene. S-au refugiat in castel si
ne bombardeaza de acolo. Au facut fabrica de munitie si de roboti in palat. Noaptea este a lor, nu
putem sa iesim ca sunt droizi care cauta corpurile celor cazuti. Cand gasesc un camarad cazut il
injunghie in inima ca sa nu poata fi readus la viata.
- Eu pot sa le repar corpul. Voi puteti sa ii readuceti la viata?
- Daca am avea cei doi preoti... da... probabil.
- Eu sunt Omega. Preotul capelei Arinathure.
- Slava cerului suntem salvati pe jumatate.
- Duceti-ma la preoteasa.
- Imediat.
Din cateva ordine cei doi fusesera dusi la cateva nivele mai jos la camera preotesei. Aceasta era
intinsa pe un pat cu o perna alba sub cap si cu un cearcaeaf alb care ii acoperea trupul.
- Triger poti sa ii repari corpul?
- Sa vedem... scanare... gata... ce repede merge, bine ca am imbunatatit astea inainte sa venim
aici... detectare... gata... nanoboti... cam atat... ia sa vedem... cica nanobotii au terminat si s-au
intors in mine.
- Acum e randul meu... aria... surtare... miralo... realia... minutero... miraclio... fablio...
- Atat?
- Nu chiar...
- Verighetele?
- Da... sa speram ca merge... a mers... ea este... sotia mea...
- Unde sunt... cine sunteti...
- Doamna... stati cateva minute intinsa... sa va reveniti...
- Cred ca... un buncar? Cum am ajuns aici? CE??? De ce sunt dezbracata?
- Doamna, numele meu este Triger, m-am intalnit cu acest domn si am venit sa va
eliberam. Acest domn se numeste...
- Omega Prime...
- Dragul meu... iti multumesc ca ai venit, dar nu trebuia, acum cei din castel for trimite tot ceea
ce au catre noi. Armurile au un sistem de urmarire...
- Ia sa vad... da... e ascuns in toata armura... dar nu e cine stie ce... stai nemiscat... daca
simti furnicaturi sa nu te misti. Poti sa paralizezi daca te misti.
- O sa ma stradui.
Triger scosese o arma si trase in armura de doua ori. Scana din nou si remarca faptul ca toata
reteaua aceea era prajita.
- Nu te misca...
Triger mai scana o data si vazu cum o proba incerca sa repare reteaua. Tinti locul si trase toate
probele care erau in armura fusesera distruse.
- Nu te misca...
Din armura iesi o proba care era pe jumatate prajita si dupa ea trasese toata acea retea si toate
probele celelalte distruse.
- Trageti!!!
Doi soldati trasera cate un incarcator, iar Omega calca ramasitele in picioare.
- Acum nu mai ai de ce sa te temi, spuse Triger.
- Daca ne cauta dupa verighete suntem morti.
- Nu cred ca sunt atat de avansati, dar o sa ma asigur ca nu o sa patiti nimic. Doamna daca imi
permiteti sa va construiesc o armura...
- Desigur... dar cum o sa faci asta?
- O sa ii rog pe toti sa paraseasca camera, eu o sa inchid casca ca sa nu vad nimic, armura va
scaneaza si nanobotii o sa va construiasca o armura cam ca a lui Omega.
- NU...
- Atunci o sa purtati haine ca ale soldatilor, poate chiar de la ei...
- Atunci o sa te las sa ma scanezi...
- Totul dureaza un minut, sau chiar mai putin.
Iesira cu totii din camera, iar Triger incepu sa o scaneze. Dupa ce termina de scanat o ruga pe
preoteasa sa stea nemiscata ca nanobotii sa poata sa construiasca armura.
- Ma gadila nanobotii astia...
- Incercati sa nu va miscati... in 10 secunde e gata.
Dupa cateva secunde armura fusese gata.
- V-am spus ca nu dureaza mult, si daca v-am scanat acum am toate coordonatele si toate
proprietatile si va pot trimite pe toti trei inapoi pe nava mea.
- Eram sigura. Porcule... Care toti trei?
- Multumesc... Nu i-ai scris o scrisoare lui Omega cum ca ai fi insarcinata?
- Nu.
- Tine asta. Dupa ce ies la trei secunde apesi aici si stai nemiscata. Vei fi dusa la bordul navei
mele. Acolo cativa lupi o sa te ajute sa iti gasesti camera. Nu te speria nu o sa iti faca nimic, dar
daca vrea careva sa iti faca ceva... asta e alta poveste...
- Am inteles, ca niste garzi de corp suplimentare.
- Exact. Eu dupa ce ies o sa il iau pe Omega, si o sa ii comunic ceva foarte important si o sa apara
pe nava pe puntea principala, de acolo o sa ajunga foarte repede la tine ca sa fiti in siguranta.
Totusi o intrebare de ce ai incercat sa omori sosia regelui?
- Am incercat sa le distrag atentia si sa creada ca e mort si dupa aceea regele sa apara viu
si nevatamat, dar am fost tradati.
- Inteleg. Asa era si in mintea capitanului de aici.
- I-ai scanat pe toti?
- Mi-au scapat vreo doi care s-au dus sa manance.
- Interesant.
- Da. Foarte. Ai retinut ceea ce trebuie sa faci?
- Da.
- Bun. 3 secunde.
Triger iesi si inchise incet usa.
- Ce s-a intamplat?
- Se face armura. Nu puteam sa stau... m-a rugat sa o las un pic singura.
- Omega cum se simte?
- Sincer nu stiu, raspunse Triger. Probabil incantat si un pic tulburat de ganduri.
- O sa vad cum se simte.
- Vezi ca e pe terasa de la etajul minus patru.
- Multumesc.
Triger pleca, iar preoteasa se teleporta pe nava in siguranta.
- Omega! Unde e omul asta?
- Aici... aici sus.
- Ce cauti in copac?
- Ma joc si ma gandesc. Asa faceam cand erau mai multi copaci. Ma ascundeam in copac, armura
ma facea invizibil si stateam sa ma gaseasca copiii mei sau stateam si ma gandeam.
- Frumos joc si metoda de concentrare.
- Da...
- Unde sunt copiii tai acum?
- Ar trebui sa fie prizonieri in palat, impreuna cu regele.
- Inteleg... se jucau cu copiii regelui?
- Da... mai tot timpul, din cand in cand adormeau pe scari pe acolo si ii luau servitorii si ii duceau
la culcare, iar noi incercam sa ii recuperam a doua zi. Dar de multe ori fara succes.
- Ce aveati?
- Doua fete si un baiat. Pe baiat l-am invatat de armuri, cum sa le regleze pentru pasager,
si cum sa se lupte ca sa scape daca va fi nevoie, iar pe fete le-am invatat cum sa
manuiasca orice arma pe care o aveau armurile regale.
- Sa va traiasca. Dar ca sa va traiasca trebuie ca tu si nevasta ta sa fiti in viata. Asa ca imi cer
scuze...
- CE???
- Nu te misca. Ea e pe nava.
Omega aparu pe nava iar ea ii sari in brate.
- Starfire... ma auzi?
- Da... te aud foarte bine.
- Bun. Acum asculta cu atentie. O sa pun niste emitatoare pe niste persoane si voi la doua
secunde ii luati direct pe puntea principala.
- Bine... detinuti sau altceva?
- Altii. Va anunt cand sunt detinuti.
Triger iesi din adapost la apus in ciuda avertizarilor celor din buncar. Triger incepu sa mearga pe
jos catre palat. Dupa ce mersese circa trei ore pe jos, la pas lejer, el se plictisise.
- Ba da m-am plictisit de mers pe jos. In aer nu am chef, vreau pe jos dar nu vreau sa merg...
hmmm... ce? Ce o fi fost aia?
Din spatele lui se auzi un fasait prelung si chiar cand sa se intoarca se opri.
- Si sa zicem ca nu suntem urmariti. Computer cum am putea sa ajungem mai repede fara sa
zbor?
- Recomandare: Modulul ionic de transport personal.
- Multumesc. Buna alegere. Viteza buna si manevrabilitate mare. Buna alegere.
Din nou se auzi acel sunet prelung, dar de data asta Triger nu se mai intoarse ci decola si si
incepuse sa zboare foarte aproape de sol. Acest tip de zbor mai era denumit si fuga peste mine,
deoarece minele nu raspundeau la acest tip de zbor. Nici macar o mina nu era facuta pentru asa
ceva. Nici nu mersese cativa metri ca din spatele lui trecura doua proiectile pe langa casca lui.
- Care...
Cand sa se intoarca, inca vreo cinci proiectile trecura pe langa casca lui.
- Se pare ca avem de-aface cu un comediant, zise Triger.
In secunda urmatoare mai trecura doua proiectile prin fata lui.
- Daca vroiai ma nimereai deja.
- Asta asa este, raspunse o voce grava. Si din spatele unui morman de pietre iesi un tip masiv plin
de praf si de haine rupte, dar cu o arma impresionanta pe umar.
- Salut, eu sunt Triger.
- Salut eu sunt Manfred. Lunetistul regelui.
- Regele are lunetist?
- Da. Are cate un soldat din fiecare corp de armata. Omega este din fortele armate terestre si
aeriene.
- Pe el l-am evacuat pentru ca era sa fie omorat.
- E na?
- I-am gasit sotia.
- Pe bune??? Era inca in viata??? Cum au reusit???
- Ziceau ca au mutat-o cu nu stiu ce aparatura... nu imi venea sa cred...
- Cam ciudat. Probabil ca au reinviat-o si au torturat-o ca sa raspunda la intrebari. Si atunci a-ti
gasit-o voi.
- La asta m-am gandit si eu.
- Si... unde te duci asa grabit?
- Sa il iau pe rege si sa curat palatul de magarii aia.
- Sunt cam multi si de aia am iesit si eu. Nu ca m-ar fi gasit dar nu vroiam sa ma tortureze la
nesfarsit, dar am vrut sa rapun cat mai multi inainte de a muri.
- Buna idee. Si ai omorat ceva?
- Cativa. Cam peste 20 de minute dau drumul la spintecatori. Te-as sfatui sa te adapostesti pana
trec si dup-aia sa treci de ei.
- Nu multumesc, eu nu fug de niste droizi.
- Astia taie orice. Au taiat pana si cele mai dure aliaje pe care le-am facut.
- Scuturi aveati?
- Nu... ce sunt alea?
- Ceva de genul asta...
Triger isi activa un scut defensiv, iar pietrele din jurul lui fusesera spulberate din dreptul lui.
- Asa ceva nu. Asta este un scut?
- Da. Sper sa reziste la loviturile alora.
- Succes. Eu o sa ma ascund aici sper sa nu patesti ceva.
- Stai un pic... ia asta...
- Ce este asta?
In momentul urmator Manfred fusese teleportat la bordul navei Angels of Fury.
- Nu te misca...
- Unde ma aflu?
- Esti la bordul navei interstelare Angels of Fury.
- Am auzit de aceasta nava. pana acum o credeam numai o poveste. Omega?
- Manfred?
- Cum am ajuns aici?
- Triger te-a teleportat cu ajutorul echipajului sau minunat.
- Inteleg. Dar ce vrea sa faca?
- Sa se antreneze, raspunse Starfire.
- CE????? Intrebara Manfred si Omega.
- Da... el din cand in cand se antreneaza cu cate o armata si asimileaza tehnologie pe banda
rulanta.
- Cum asa?
- Are o armura pe care nimeni nu a reusit sa o copieze pana acum. Si foloseste ceva care ne
depaseste pe toti, dar ne folosim de asta foarte mult. Toate cercetarile sunt bazate pe un fel de
module. Cand imbunatateste unul profitam cu totii.
- E destul de puternic daca este asa, zise Omega.
- Da, gandestete ca mi-a evitat gloantele de la 6 metrii, zise Manfred. Si asta fara prea mult efort.
- Hahahahahahahahaha, rasera cu totii de pe punte.
- Triger poate sa iti evite glontul daca tragi de la doi centimetri de pielea lui, respectiv de armura.
- CE??? Doi centimetri?
- Da, asta am patit noi, vroiam sa tragem in el in timpul antrenamentelor si ne-a lasat sa ne
apropiem pana la 2 centimetri de el si de abia atunci s-a ferit cu adevarat. Sase metri la el
inseamna o distanta cam mare.
- De aia mi-a zis... „Comediant”?
- Da... cam asa zice el... face si el glume ca sa te mai destinzi.
Intre timp Triger incarcase din nou motoarele ionice si le porni si incepu sa pluteasca din nou.
Trecu de miezul noptii si robotii aia se lasau asteptati, dar Triger nu astepta, el isi continua
drumul catre acel palat. Pe drum mai intalni cativa refugiati care cautau un loc sa se ascunda.
Dupa miezul noptii incepura sa se auda tot felul de zgomote ciudate, iar pe la ora doua dimineata,
Triger incepu sa fie dezamagit de acei droizi ca nu isi mai aratau puterile. Dupa inca o ora, cand
incepuse sa il prinda somnul pe Triger si cand ajunsese doar la cativa kilometri de palat. Cativa
droizi isi facura aparitia. Acestia erau destul de scunzi pentru niste droizi. In mana stanga aveau
un scut metalic, iar in mana dreapta aveau o sabie.
- Te rugam sa pleci acum.
- Ce droizi... de abia am venit si sa si plec? Nu vreau.
- Asta e ultimul avertisment. Si acestia isi scosesera sabiile din teaca.
- Eu de aici nu plec. Am venit sa vad palatul si voi nu o sa ma impiedicati.
Droidul din stanga lui Triger tasni intr-un atac furibund si sfarsi prin a fi facut bucatele in cateva
fractiuni de secunda. Sabia pe care o avea se sfaramase si sari direct in el, facandu-l bucatele.
- Tare sabia asta... ia sa iau o mostra...
Triger copie droidul si tot ceea ce avea aceasta asupra lui. Si exclama
- Ce misto... un aliaj nou... asta e interesant... merita studiat in amanunt.
- Nu vei scapa viu.
- Sunt convins. Cred ca deja am scapat dar nu mai conteaza.
- Cat mai ai din scut?
- Pai... uimitor... mai am... 99.999999 % ce bine ca aparatul asta inregistreaza si lovituri atat de
slabe. Ia sa imi testez sabia primita de la Zero...
Triger activa sabia imensa care capata o culoare albastra, un albastru pur si intens si o lasa sa se
incarce un pic.
- Aceasta este sabia primita de la gazda unuia dintre simbioti. Daca iti pretuiesti viata aia
neinsemnata ma vei duce unde am nevoie. Daca nu vei ramane aici ca o gramada de fier vechi.
Alegerea este a ta, zise simbiotul cu ajutorul lui Triger.
- Vei regreta, si in clipa urmatoare droidul incerca sa il atace.
Dintr-o fenta si o lovitura, droidul cazu la pamant sectionat in doua. Daca acele sabii fusesera
considerate taioase, atunci cea a lui Triger era o arma care nu putea fi comparata cu o alta.
Enervat de atitudinea droizilor, Triger, avansa pana in fata portii palatului si remarca faptul ca
aceasta era inchisa, dar acest amanunt nu il deranja, ci doar il facu sa mai zambeasca un pic. El se
teleporta in partea cealalta a gardului si din neant patru brate metalice il prinsera de maini si de
picioare, iar in fata lui aparu un personaj care parea sa fie un cyborg.
- Salut, imi cer scuze de legaturi, dar trebuie sa imi asigur securitatea. Eu sunt Thufrir.
- Eu sunt Triger.
- Incantat de cunostinta.
- Pot sa te intreb de ce ai venit?
- Am venit sa iau vreo... stai sa ma gandesc... vreo 6-7 persoane... si dupa aceea totul va reveni la
normal.
- Imi este teama ca nu pot sa iti dau drumul.
- Nici nu trebuie, o sa imi dea altcineva drumul.
Din Triger iesira cei doi simbioti care erau si cei mai evoluati (Zod si Zero). Zod capata o forma
de sarpe cu doua brate care se terminau cu o gheara care era imensa comparativ cu o sabie a
acelor droizi, fiind aproape dubla si de cateva ori mai ascutita, iar Zero, dupa ce se ruga un pic,
genera o lumina puternica in jurul lui si un scut foarte puternic care ii apara constitutia foarte
fragila.
Acestia taiara legaturile lui Triger si se asezara in dreapta si in stanga lui Triger.
- Nu stiu daca realizezi ca nu prea ai sanse de supravietuire daca incerci sa ma ataci.
- Eu nu o sa te atac, ci creatia mea. MR345, un android care distruge destul de multe lucruri si
care poate absorbi energie.
- Ia sa vedem...
In „arena” isi facu aparitia un personaj de vreo doi metri inaltime imbracat in rosu, cu o piele gri
si cu unghiile negre. Parul era negru, iar ochii ii avea albastrii.
- Cum credeai ca el a castigat in fata astora?
- I-a analizat in timp ce se bateau?
- Exact. Da de unde stii?
- Si armura mea face aproape acelasi lucru. Ar fi interesant sa fac o copie dupa acest android. Dar
asta dupa ce ma bat cu el nu?
- Vezi ca stii?
- I-ai dat un nume anume sau trebuie sa ii zic MR345?
- Poti sa ii zici Micul Billy.
- Bine... Billy hai sa ne batem.
Androidul ridica privirea si incerca sa il scaneze pe Triger.
- Nu prea merge. Bruiaj cam mare.
Androidul sari si il ataca pe Triger. Incepu sa dea in el de parca Triger era un sac de antrenament.
Cei de pe nava ramasesera inmarmuriti. Dupa cateva ore de incasat lovituri, simbiotii intrara din
nou in Triger, iar acesta il impinse pe android cativa metri suficient pentru ca acestia sa se aseze
mai bine in el.
- Ce lovituri slabe de abia a reusit sa imi ia 0.005 din scut. Penibil. Acum e randul meu.
Triger activa sabia aceea albastra si se teleporta de cateva ori si dupa aceea in spatele androidului
si ii baga sabia prin cap, prin gat prin coloana vertebrala si il taiase in doua. Androidul exploda,
iar Triger facu repede o copie a bucatilor rezultate din explozie si a armelor pe care le poseda.
Dupa cateva minute in care bucatile si armele cazura exact in acelasi loc, iar androidul incepu sa
se refaca. Dupa ce se refacu complet. Triger incepu sa il alimenteze cu energie. Numai ca aceasta
cantitate era prea mare, lucru care duse pana la urma la autodistrugerea androidului. Vazand
acestea, creatorul lui ramasese inmarmurit, numai ca Triger mai avea circa 3% din totalul de
energie de care avea nevoie armura. In acel moment Triger cazu in genunchi in mijlocul curtii si
incepu sa tipe de durere, ceva se intampla cu el, nimeni nu stia ce. Singura problema era daca se
transforma in ceva bun sau in ceva rau.
Din primele opinii impartasite de cei de pe nava, Triger urma sa se transforme in ceva care sa
inglobeze si binele si raul pe care il facuse de-a lungul timpului. Dintr-o data in jurul lui aparu o
sfera alba care in cateva secunde il ingloba si care stralucea mai puternic decat soarele din acea
dimineata. Dupa ce pamantul se cutremura si dupa ce se mai linisti, acea sfera care il luase pe
Triger genera un vant puternic, dar acesta se linisti brusc. Atat de brusc se linistisera toate ca nici
macar nu se mai misca aerul, cateva pietre care fusesera ridicate de acel vant nu mai coborau,
erau in suspensie in aer.
Acea sfera alba incepu sa paleasca, iar Triger aparu in armura lui, numai ca era ceva diferit la el.
Un simbiot evolua, putin, dar ii dadu un impuls de energie lui Triger, care il facu pe acesta sa
evolueze si el. Atfel ca Triger capata, pe langa abilitatile pe care le avea deja, cateva lucruri in
plus. Pe spatele lui se puteau vedea doua umflaturi care stateau sa rupa armura, numai ca aceasta
se redresase si se adapta imediat lasand sa se vada o pereche de aripi, cu un penaj alb, si inalte
cam de doua ori cat era Triger. O alta chestie primita de la acel simbiot fusesera abilitatile de
telekinezie si de telepatie, care desi erau la Triger intr-o forma mai rudimentara, de data aceasta
ele fusesera activate la maximum, Triger putea auzi orice gand, indiferent de distanta, si putea
misca orice obiect indiferent de forma sau distanta fata de acel obiect, tot ce trebuia sa faca era sa
se concentreze suficient.
Dupa care din locul in care se termina coloana vertebrala ii iesi o coada de un rosu caramiziu, iar
din frunte doua coarne mici cat doua nuci de mari si de aceeasi culoare cu coada.
- Ce s-a intamplat? Intreba murmurand Thufrir.
- Am evoluat cu ajutorul prietenilor mei. Acum... unde sunt cei pe care ii caut...
Triger incepu sa scaneze tot palatul si pana la urma ii gasi pe cei pe care ii cauta. Cand sa plece
simti niste furnicaturi si incerca sa isi retraga aripile, iar acestea disparura ca si cand nici nu
fusesera acolo, facu acelasi lucru si cu coarnele si cu coada si mirat zise:
- Se pare ca acum sunt si polimorf, sa ma schimb cand vreau in ce vreau. Interesant.
- Imposibil... nu se poate asa ceva... murmura Thufrir.
- A... era sa uit.
Triger scoase un pistol si trase in Thufrir pana cand acesta isi dadu duhul.
- Bine ca nu e si asta unu care sa se refaca singur. Bine ca i-am copiat tehnologia si ca acum pot
sa fac si eu la fel. Cine mai urmeaza? Vreun droid care sa zbiere ca vrea sa ma manance?
Nici nu termina bine ca din fata incepura sa vina foarte multi droizi.
- Ups... a vorbit gura fara mine. Ia sa vedem...
Triger activa modulul de invizibilitate si astepta. Toti droizii se oprira ca prin minune.
- Ce pacat ca nu ma vad.
Unul dintre droizi facu cativa pasi si incepu sa traga spre Triger, care luat prin surprindere apuca
sa sara in lateral, dar cand a cazut tot nisipul lua forma armurii.
- Ce jenant. Nici macar nu au facut curat.
Triger dezactiva modulul de invizibilitate si isi activa un scut, dupa care activa niste pistoale
semiautomate si sari intre droizi facand praf tot ce misca. Timp de cateva ore in jurul lui erau
numai bucati ale droizilor cazuti.
Dupa jumatate de zi, un pic ostenit dupa atata munca, el le zise:
- Stop, un pic de aer, de unde sunteti atat de multi?
- Din circa 500 de dispensoare de droizi.
- Cam multe... sper sa... ce fac eu??? Cu pistoale???
Triger dezactiva pistoalele si isi activa un tun ionic.
- Acu sa vedem cati o sa mai fiti.
Incepu sa traga, numai ca dezavandajul era ca tragea cam rar. Singurul avantaj al acestei arme era
ca daca trageai intr-un loc, sigur nu mai ramanea nimic. Din cateva salve, rasufla usurat, nu
ramasesera decat cativa droizi. Dezactiva tunul si isi activa o pusca automata. Droizii cadeau
mult mai repede, iar Triger reusea sa avanseze. Ajuns in sala unde se construiau droizii, Triger
remarca faptul ca pe o suprafata de vreo 2 kilometri patrati se faceau droizi numai cu
dispensoare. Solutie foarte buna de a realiza multi droizi intr-un timp foarte scurt. Triger uimit
scoase doua bombe sonice si le arunca intre 9 dispensoare, numai ca de cand nu le mai folosise
acestea fusesera imbunatatite simtitor, astfel ca la explozie fusesera dezactivate nu mai putin de
25 de dispensoare fiecare bomba in parte.
Vazand acestea Triger dadu drumul la nanoboti sa construiasca o arma sonica. Problema care
ramanea era una de natura fizica „cat de mare urma sa fie arma”.
Intrebare la care urma sa vina si raspunsul in cateva ore. Triger nu avea atat, asa ca incepu sa
fuga printre dispensoare si din 10 in 10 plasa cate o bomba sonica. Pe care o detona cand ajungea
la urmatorul set. In circa 3 ore scapa de dispensoare si de droizi, cand sa zica ca a scapat isi
aminti sa scaneze mai bine. Porni scanarea, gasi persoanele de care avea nevoie. Dar in plus mai
gasi cateva persoane care nu aparusera la scanarea precedenta.
- Ce ciudat, pe astia nu ii gasisem la scanarea precedenta. Probabil au armuri sau ceva
asemanator.
Triger intra in palat, pe jos numai bucati din vechea garda, membre si intestine peste tot, de parca
bombele explodasera in ei.
- Ce li s-a intamplat?
- Poate te pot ajuta eu. Ma numesc Gai’jin si sunt a cincea garda a noului imparat. Ca sa te bati
cu el trebuie sa treci de noi cinci.
- Eu sunt Tri...
- Stim cine esti. Nu te mai obosi. Hai sa ne batem sa terminam cu asta.
- Singura problema este ca nu pot sa nu remarc ca esti singur. Si nu cinci.
- Asta crezi tu.
Si luptatorul ataca, dar Triger nu se lasa descuraja de forta si de rapiditatea luptatorului, si din
cateva miscari acesta lasa un pic garda jos, suficient pentru Triger sa ii aplice un pumn direct in
dreptul stomacului si sa isi activeze o sabie in acel loc. Luptatorul cazu instantaneu pe podea si
din cateva rasuflari sacadate, acesta muri intr-o balta mare de sange mov.
Urca Triger pana la etajul intai, iar acolo prin fata lui zbura un soldat in armura si se izbi de
perete si muri. Se uita mirat in acea directie si vazu o persoana cu o creatura lipita pe spate. Acea
creatura acea sase tentacule, dintre care cu doua dintre ele tinea doi soldati de gat si ii sugruma,
iar cu celelalte patru incercau sa ii prinda si pe ultimii doi.
Triger scoase cateva cutite de la soldatul mort, le arunca si doua nimerira tinta, unul intr-un brat
al gazdei si unul se infipse in tentacula creaturii si dupa aceea in perete printr-un tablou.
- Imi cer scuze ca va deranjez. Dar... se pare ca aveati nevoie de ceva ajutor.
- Ce bine, era sa fim omorati.
- Feriti-va... duceti-va jos si asigurati-va ca toate dispensoarele sunt distruse.
- Am inteles.
- Dupa aceea veniti direct la etajul al doilea.
- Am inteles, sa mergem soldati.
Triger astepta sa plece soldatii si scoase un arc si la picior ii aparu o tolba cu cateva sageti.
- Deci tu esti cel care l-a omorat pe Jin.
- Se pare ca da.
- Vei muri in chinuri groaznice.
- Nu cred, dar putem incerca.
Simbiotul respectiv il prinse pe Triger de mana, incerca sa il traga dar nu reusi. Atunci Triger
trase de simbiot iar gazda se dezechilibra si veni pana langa Triger care cu o sabie de energie ii
strapunse pe amandoi, gazda murind de la sangele simbiotului, sange care era toxic, iar cum un
simbiot fara gazda nu traieste, acesta muri aproape imediat.
- S-ar parea ca am scapat de al patrulea.
- Asa este, el era al patrulea. Jos nu mai sunt dispensoare active, zise soldatul.
- Bun, acum sa speram ca nu e prea tarziu sa salvam regele.
- Daca murea el nu cred ca mai erau astia pe aici.
- Asta asa este. Dar daca sunt inseamna ca nu l-au gasit, zise Triger ingandurat.
Urcara cateva etaje si tot nimic. Parca nu mai era nimeni prin tot castelul. Cei patru soldati care
mai ramasesera mergeau cam la trei pasi in spatele lui Triger, care mergea incet fara sa faca nici
macar un pic de zgomot. Ajunsesera intr-o sala imensa, cand un soldat exclama.
- Am mai fost pe aici, aici e parterul.
Ceilalti trei soldati rasera de el, dar Triger analiza cu atentie si remarca faptul ca acel soldat avea
dreptate.
- Stati, e ceva ciudat pe aici, cand am intrat erau numai cadavre, acum totul e curat? Ia vedeti,
scara pe care am urcat este acolo?
- AAAAAAAAAAA.
- Ce??? Ce s-a mai intamplat? Intreba Triger.
- Mortii sunt vii?
- Nu... sunt morti...
- Zi-le si lor asta...
Din spatele lor veneau toti cei omorati la parter.
- Asta nu e de bine, zise Triger si scoase tunul ionic si il lasa sa se incarce.
- Cat de puternic e tunul asta?
- O sa aflam imediat, Triger puse tunul pe umar si se uita prin tinta, dar ramase uimit. In
fata nu era nimic. Ce? Ce naiba?
- Ce s-a intamplat? Trage!!!
- Uita-te prin binoclu...
- Cum e posibil? Chiar sa nu fie nimic in fata si totusi sa vina niste morti vii?
- Probabil... ia sa vedem.
Triger scoase cativa droizi de mici dimensiuni si le dadu ordin sa distruga orice aparat pe care il
intalnesc pe pereti, sau prin pereti in cazul in care pot sa intre. In nici cinci minute acea armata de
morti vii incepuse sa se micsoreze, droizii gasisera sursele de proiectare si le distrusesera, iar
dupa ce au distrus si ultimul aparat ei se intoarsera la Triger, unde fusesera dezasamblati de catre
nanoboti, si reintegrati in armura.
- Problema e ca... nu stim cu ce o sa ne mai intalnim. Si sa recapitulam... am omorat doi
mai avem trei?
- Cica doar trei au mai ramas. De abia astept sa vad cu cine o sa ne mai duelam.
- Adica cu cine o sa ma mai bat, nu?
- Da.
- Ce nerabdatori sunteti... dar parca...
- Parca am fi supravegheati. Asta e impresia de cand am intrat aici.
- Aveti dreptate. Sunteti supravegheati de a treia garda a noului imparat. Ma numesc
Morph.
In fata lor aparu o persoana imbracata destul de ciudat, car care putea sa ia forma oricarui
obiect sau oricarei persoane.
- Stii cine sunt, asa ca tu ce nume mai ai?
- Sunt... ahhhh... ma incurci... faci glume pe seama mea... o sa platesti.
- Am platit si inca mai platesc pentru ceea ce am facut, raspunse Triger.
- O sa vezi tu ceea ce inseamna durere.
Creatura lansa un fel de praf, numai ca Triger avea o masca de gaze independenta de mediul din
afara. Asa ca astepta sa vada ce vroia Morph sa faca si Triger sari in spate facandu-se invizibil.
Cand praful se aseza, soldatii erau in numar de cinci. Triger ii scana pe fiecare in parte si il gasi
pe Morph, si se facu vizibil cu pistolul la tampla lui Morph.
- Copiaza asta, garda nesuferita, si Triger trase fara sa clipeasca.
Capul se sparsese in mii de bucati facand ca tot sangele sa sara pe cei din jur.
- Aaaaa, de de? Uita-te si tu... numai sange... si cateva bucatele de creier pe mana mea...
dezgustator.
- Ganditi-va ce s-ar fi intamplat daca asta ajungea sa va hacuie ca pe niste animalute bune de
mancat, adauga Triger suparat. Hai ca mai avem doua garzi si dupa aceea falsul imparat. Ce mai
urmeaza? Unu care sa treaca prin pereti?
- Exact, se auzi o voce de deasupra.
Se uitara cu totii in sus si vazura o fata in tavan.
- Haideti mai sus sa putem sa discutam ca niste luptatori ce suntem.
Triger mirat mai statu sa se uite un pic si dupa vreo doua minute de stat cu privirea pe chipul
acelui personaj misterios incepu sa urce din nou, de data aceasta, la etajul superior era un orasel
format din cateva casute din caramida, altele din lut, altele din lemn. Intrara precauti. Nici nu
facura cativa pasi ca se auzi pe difuzoare:
- Bine a-ti venit in arena noastra... noi suntem fratii Gimbashim.
- Ce nume pot avea si astia, zise unul dintre soldati, la care veni o replica de la un alt
soldat.
- In limba mea materna, numele lor inseamna „haos si pace”.
Triger vazu o platforma care plutea in aer, iar pe aceasta erau doua persoane, una solida si una
slaba.
- Cu tricou rosu este Jika, iar cu tricou albastru este Riha. Cel in tricou rosu are o forta de neoprit,
iar le in tricou albastru este prea rapid pentru ochiul multora.
- O sa vad eu cat de rapizi sau cat de puterici sunt astia.
Cei doi sarira de pe platforma, cel rapid incepu sa fuga de pe o cladire pe alta, iar celalalt cand
cazu, toata arena se zgudui.
- Acu am ceva adversari. Nu ce am avut pana acum. Salut baieti!!!
- Ce onoare... Triger...
- De unde va cunosc?
- De la luptele cu armuri de acum... prea mult timp... seful nostru ne-a refacut, dar din pacate
trebuie sa luptam pentru el.
- Pacat. Mi-ar fost de folos niste prieteni ca voi.
- Pe bune? Intreba matahala.
- Pe bune. Daca vreti va pot elibera.
- CE???
- Orice android are o bomba in el... ca stapanu sa il aibe la mana.
- Deci asta era... asta era in noi...
- Daca vreti vi le scot si voi nu patiti nimic.
- Vreau, zise matahala, fiind aprobat si de celalalt.
- Sa nu va miscati.
- Bine.
Triger lansa cate un roi de nanoboti catre fiecare si astepta circa cinci minute, dupa care
nanobotii se intoarsera in el si raportara distrugerea a cel putin 34 de sisteme de
autodistrugere de la distanta. Ramasesera doar cele care puteau fi activate de ei insisi.
- Gata.
- Atat?
- Da... credeati ca dureaza foarte mult?
- Sincer... da...
- Ce ziceti sunteti cu mine sau nu?
- Mai intrebi?
- Atunci tineti astea si sa nu tresariti... pa...
Cei doi fusesera teleportati direct pe nava.
- Pa... ce? Unde am ajuns?
- Bine a-ti venit, eu sunt Starfire. Sunteti la bordul navei lui Triger, nava se numeste Angels of
Fury, si suntem mandrii sa spunem ca aceasta este cea mai mare nava capitala din aceasta
galaxie. Este cu 500 de metrii mai mica decat cea a imperiului Crothian, numai ca a noastra
creste incontinuu.
- Cum asa?
- Nava poate sa asimileze orice asteroid care trece pe langa nava, sau care se ciocneste de aceasta.
- Am inteles. Zone de relaxare? Pentru fratele meu mai mare.
- Avem zone de relaxare si zone de „joaca” in hangarele A3 si respectiv A5. distractie placuta.
- Multumim.
Intre timp cei cinci care continuau sa avanseze usor usor prin acel palat. Se oprira un pic.
- Ma mai e mult pana in sala tronului?
- Da... cam cinci etaje. N-ai mai fost pana acum?
- De abia mi-am luat armura pe mine ca a inceput razboiul.
- Nasol.
- Baieti... dupa ce va trageti sufletul sa sariti si voi.
- De ce?
- Tocmai vin cateva rachete...
- AAAAAAA...
Cele trei rachete trecura pe langa ei fara sa isi atinga tinta.
- Multumim...
- De aia zic ca trebuie sa ne miscam mai mult, zise Triger.
Iar cei patru soldati fugira la adapost.
- De ce a-ti fugit?
Triger se intoarse si se uita de unde fusesera lansate rachetele. Era un personaj impozant cu o
arma in loc de mana dreapta, iar pe umarul stang avea un lansator de rachete.
- Asta cine mai este? Asta e al doilea paznic?
- Da. El este, zise acea fata care iesi din podea in fata lui Triger la cativa metri.
- Interesanta chestia asta.
Acel personaj incepu sa traga dupa Triger de parca tragea la tinta cu rachete. Dintr-o data se
activa arma de pe brat si personajul tinti si trase direct in scutul lui Triger. Triger din ce in ce mai
nervos scoase un lansator de rachete, incarca o racheta care sa perforeze armura acelui personaj si
atasa o bomba sonica. Fugi Triger cat fugi, sari si trase direct in pieptul acelei creaturi. Racheta
intra prin armura lasand bomba sonica la cativa centimetri sub piele si racheta se opri imetiat,
astfel incat nu apucase sa iasa din corpul creaturii. Cele doua proiectile se detonara si cratura
fusese facuta bucatele.
- A mai ramas unul. Sa speram ca o sa fie la fel de puternic ca astia.
- La asta ma gandeam si eu. Macar daca ar opune ceva rezistenta.
- A venit randul meu deja?
- Cine a zis asta?
- Eu... Transfero, zise personajul acela imbracat cu o tunica neagra, de parca ar fi fost un calugar
catolic.
- Ce onoare... unul mai bun decat astia de pana acum...
- Cu mult mai bun. Triger, sa speram ca nu o sa ma dezamagesti, si arunca tunica lasand sa se
vada o musculatura foarte bine dezvoltata.
- O sa incerc.
Lupta incepu brusc, si pe cat era Transfero de masiv pe atat era de rapid, chiar mai rapid in unele
situatii. Transfero tasni catre Triger care de abia avusese timp sa se pregateasca, si urmara niste
lovituri rapide parate de Triger in ultima clipa. El incerca sa il loveasca pe Transfero dar se parea
ca acesta deja stia unde o sa loveasca Triger.
Dupa circa jumatate de ora, Triger deja era obosit si incerca sa tina pasul cu Transfero care iutea
loviturile.
- GATA, zise Triger.
- Ce? Intreba nedumerit Transfero.
- De acum o sa vezi ce inseamna sa te doara. Activez programul beta omega 312.
Armura isi aprinsese toate beculetele si le stinse si se activara toate modulele. Triger activa un
ultim modul, pe care il avea in testare. Armura capata o forma foarte ciudata si in acelasi timp te
facea sa tremuri doar cand o vedeai. Casca avea ceva de genul unei coroane, numai ca in loc de
coroana si de fiecare brat al acesteia, erau niste tije care erau foarte ascutite, iar forma armurii
aducea aminte de vechile armuri folosite in razboiul coloniilor, armura acoperita cu tepi si tije
care erau atat de taioase incat puteau sa taie alte armuri, daca posesorul acestei armuri dorea acest
lucru.
Triger isi trezi cei doi simbioti care erau mai evoluati si ii rugara sa il sprijine ca sa poata sa
depaseasca acest mic impas. Cand acestia se activara, Triger, se ridica un pic de la sol si incepu
sa se energizeze, iar in scurt timp el cobori mai plin de energie decat atunci cand a intrat in castel.
Deschise ochii, iar simbotii se manifestara unul aparu pe ochiul stang, celalalt pe ochiul drept,
dand acele culori stridente care erau si pe unele arme, rosu si albastru, amandoua culori stridente.
- Acum o sa simti durere peste tot.
- Ma indoiesc dar fie.
Triger aparu fix langa Transfero si ii dadu un genunchi in stomac. Lovitura fusese atat de
puternica, incat Transfero cazu instant la pamant acuzand dureri in abdomen. Triger nu se opri, il
ridica pe Transfero si dintr-un pumn il arunca vreo cinci metri. Transfero se ridica aproape
imediat si se sterse de praf.
- Nu imi vine sa cred cat de naiv poti sa fii. Cu cat ma lovesti mai tare cu atat devin mai puternic.
- Am o surpriza pentru tine.
- E na?
- Aia nu a fost o lovitura puternica pentru ca nu am vrut sa te omor asa repede. Alea doua au fost
ca doua bobarnace, asa ca imi cer scuze daca te-am sifonat cu niste lovituri asa slabe.
- Slabe???
Triger aparu din nou langa Transfero si ii aplica un picior dupa ceafa si un genunchi in stomac,
dupa care ii mai dadu un pumn in figura. Transfero se misca din ce in ce mai greu, dar dupa
ultima serie se ridica, se scutura de praf si incepu sa se concentreze. In acest timp Triger se
reincarca si el. Dupa ce Transfero termina, Triger il lua la intrebari.
- Ai terminat?
- Acum nu ma mai poti opri.
- Sigur?
- Incearca sa ma lovesti daca poti.
Triger, din nou, se teleporta langa Transfero si sopti:
- La urmatoarea serie o sa mori.
Si Triger ii aplica doua lovituri in piept si cate una in fiecare picior, iar Transfero cazu ca secerat.
Cu chiu cu vai se ridica Transfero si incerca sa il loveasca pe Triger, dar din sistemul defensiv al
armurii cateva lamele din tijele care erau pe armura, trecura prin capul si prin pieptul lui
Transfero, acesta cazand la pamant fara suflare. Armura isi reveni si Triger lua cateva probe din
armura si din tesutul lui si il ingropa dupa cum era datina pe acea planeta.
Triger trase aer in piept si se duse direct catre camera unde se credea ca este regele, dar in schimb
gasi camera goala.
- Cum??? Acum camera e goala??? Acum doua minute erau persoane aici... doar daca...
- Cum e posibil sa dispara atatea persoane intr-un timp atat de scurt?
- Sunt cateva posibilitati. Prima ar ca aici sunt mai multe camere. O alta posibilitate ar fi ca falsul
imparat are un dispozitiv de invizibilitate pentru toti. O alta, mai putin probabila, ar fi ca ei sa fie
prinsi intr-un vortex temporal.
- Si cum ne dam seama care este varianta buna?
- O sa vedeti imediat, si Triger incepu sa vorbeasca in soapta. Am plantat o camera video sa vad
ce se intampla... numai ca are interferente. Ia sa fac ceva... gata. Acum nu mai sunt interferente.
- Vezi ceva?
- Nu inca... stai... parca... gata... acum stiu... veniti cu mine.
Intrara in camera si incuiasera usa. Dupa ce fusese scoasa cheia, lumina din camera incepu sa
palpaie si un perete se deschisese facand loc aerului racoros sa inunde camera.
Acest aer racoros venea dintr-un tunel. Soldatii ramasesera incremeniti, nu le venea sa creada
ceea ce vedeau. Triger lua pe unul dintre ei si le spusese celorlalti sa stea de paza, nu inainte sa
descuie usa si ca peretele sa se inchida in urma lui. Triger si soldatul pornira sa afle unde ducea
acel tunel. Dupa ce au coborat timp de doua ore, ajunsesera intr-o sala imensa, iar scarile
incepura sa lipseasca din loc in loc, dar cele care ramasesera, fusesera refacute ca sa mai tina o
vreme, iar la margine balustrada lipsea pe foarte multe portiuni.
- Sper sa nu alunecam, ca e distanta cam mare pana jos.
- Bine ca sunt rezistente scarile.
- Hai sa vedem unde ajungem.
Cei doi continuara sa coboare si ajunsesera la un moment dat la o pasarela.
- Ce mult am coborat. Sper ca nu trebuie sa le urcam.
- Si eu sper sa nu fie nevoie sa le urcam, pentru ca nu am chef sa urc timp de patru ore aceleasi
scari.
- Acum sa speram ca nu o sa mergem la fel de mult, zise soldatul.
- Macar daca ar fi fost luminata zona. Ce ma chinui eu atat?
- Ce?
- Gata...
- De ce ai stins lumina? Nu mai vad nimic. Poate cad pe ceva moale.
- Stai linistit?
- Da... gata stau linistit. Numai ca ma enerveaza ca trebuie sa bajbai prin intuneric.
- Gata, ti-am conectat aparatul. Activeaza armura si cere sa vezi in intuneric.
- Armura... activeaza-te...
- Armura activata, nivel de luminozitate prea scazut... initiere sistem auxiliar de vedere.
- Opa... vad in intuneric.
- Da, si fara lumini. Adica... inseamna ca sunt lumini dar prea slabe.
- Superb. Hai sa mergem. Ce o fi jos? Mai sa fie nu se vede fundul haului. Sper sa nu trebuiasca
sa sar.
- Ba cred ca da. Uita-te in fata.
- Ce? Sa sarim? Unde?
- Din cate vad ar fi in jos. stai ca vad eu. Armura activeaza propulsoarele ionice.
- Propulsoare activate. Senzorul de distanta activat si ruleaza la capacitate maxima. Scanare cu
rezonanta. La scanarea cu rezonanta nu s-a gasit continuarea platformei. Recomandam
precautie maxima.
- Pana si armura ta este de acord cu mine. Poate ca daca...
- Ia sa incerc ceva.
Triger se dusese la marginea platformei si intinse mana. la nici cateva secunde dupa ce intinse
mana aparu in fata lui o dala. El sari pe ea si astepta, dar dala nu se misca. Atunci sari si soldatul
pe dala, iar aceasta incepu sa accelereze si la un moment dat sa ii duca cu capul inainte. Viteza
acelei placi era incredibila. Cand se obisnuisera cu viteza, placa incepu sa coboare in spirala si sa
se incetineasca foarte mult pana cand ajunsese sa se opreasca la o platforma rotunda unde erau
cativa doctori care se odihneau in niste paturi suprapuse si intr-un pat inchis intr-o incapere care
era izolata de restul printr-un perete, aparent de sticla. Pe acel pat se afla regele adevarat, iar pe o
platforma undeva mai jos, care se putea vedea prin fereastra din mijlocul platformei, era regele
fals, care fusese intemnitat acolo. Triger se asigura ca nu sunt capcane pe acea platforma si tusi
provocator.
- Ma scuzati... mai e cineva in viata pe aici?
- AAAA... voi cine sunteti?
In clipa urmatoare sistemele de aparare fusesera activate.
- Triger... turelele...
- Le-am vazut, zise Triger catre soldat.
- Voi cine sunteti?
- Eu sunt Caporalul Axeroth din armata majestatii sale. Acesta este Triger, cel care ne-a ajutat sa
distrugem toate trupele inamice.
- Boilor nu puteti sa il distrugeti pe Transfero, acesta este invincibil, a fost aruncat intr-un soare
si a supravietuit. Cum credeti ca l-ati omorat? Intreba falsul imparat.
- L-am facut sita, toate organele si tot ceea ce era metalic in el a fost absorbit si transformat in
cateva imbunatatiri pentru mine, iar daca se mai reface ii voi arde fiecare molecula in parte.
- Si mai esti in viata...
- Da... din pacate pentru el...
- Incetati... il deranjati pe rege, spuse medicul sef.
- Imi cer scuze, zise Triger apropiindu-se de doctor. Cum pot sa va fiu de ajutor?
- Daca faceti liniste el se poate reface mai repede.
- Si daca il vindec? Intreba Triger.
- Trebuie sa se vindece singur. Noi nu am gasit nici macar un leac pentru boala lui.
- Pot sa vad ce boala are?
- Esti medic?
- Am o trusa destul de bine pusa la punct. Pot sau nu sa vad ce are?
- Nu.
- Atunci daca moare va fi din vina ta si imi va face mare placere sa te omor, zise soldatul.
- Bine. Bine.
- Ia sa vedem. Dam o scanare... si... ce??? O simpla raceala? Nu cred ca e doar atat si voi scana in
profunzime.
- Ai gasit ceva? intreba soldatul.
- Da... se pare ca „raceala” asta este un virus complex. Aveti o mostra de sange?
- Da, uite.
- Se ia fiola asa... si se introduce cu grija aici... si sa vedem ce am gasit... uimitor... este o boala
destul de veche, mortala pentru majoritatea. Spre dezamagirea unora am antidotul. Ia sa vedem
daca o parte din sangele din fiola va reactiona la antidot. Ce? Asa repede? Se pare ca aceasta
boala era deja in baza de date. Acum sa fac vaccinul dar cu un spectru mai larg. Si ar trebui sa fie
gata... ce rapid s-a facut. Poti sa il administrezi serul, si Triger ii intinse o fiola cu un ser verde.
- De ce a iesit asa?
- O fi din cauza antialergicelor. Alea sunt pe baza de plante.
- Sa speram ca o sa se faca bine, zise doctorul.
Dupa ce au asteptat circa trei ore, regele deschise usor ochii si ceru sa i se dea un pic de apa.
Doctorul se conforma si regele se culca linistit. In acea clipa toti respirara usurati, mai putin
falsul rege care stia ca daca cel adevarat isi revine el o sa fie executat. Mai statura cateva zile
pana cand regele isi reveni si in acel moment regele ceru sa i se aduca un scaun. Doctorul
adusese un scaun si regele se aseza si zise:
- Cat am stat asa?
- Prea mult, zise Triger.
- Intr-adevar, am stat cam prea mult. De abia ma mai pot misca.
- Sire, am gasit sceptrul pe jos in palat. Luati-l ca sa va mai recapatati puterea de altadata.
- Iti multumesc soldat. Pentru acest get nobil vei fi fi promovat in garda mea personala.
Acum tu, straine, cine esti?
- El este...
- Triger, capitanul navei care orbiteaza in acest moment planeta voastra. Si cel care a reusit sa
faca o bresa in apararea astora, si Triger arata catre falsul rege. Sire, cu permisiunea
dumneavoastra v-as lua pe toti la bord ca sa mai discutam despre planul de atac sau de aparare.
- Eu as merge dar cum o sa iesim?
- Lasati pe mine. Starfire... Starfire ma auzi?
- hrssssssst..... de abia.... nu prea..... auzim.....fssssss.
- Calibreaza amplificatorul.
- Acum se aude mai bine Ana a calibrat amplificatorul. Cu ce te putem ajuta?
- Sire mai ai nevoie de castel sau facem altul?
- Facem altul.
- Starfire, noi suntem... doi... patru... sase... sase persoane la nivelul meu. Atatea sunt de
transportat.
- Am mai gasit o persoana ceva mai jos. Ce este cu aceasta?
- Este cel care vroia sa ne omoare pe toti cei de la suprafata.
- Am inteles. Va fi luat?
- Nu. Va fi lasat aici.
- Pregatiti-va. In cateva clipe ve-ti fi la bord.
- Cand o sa inceapa?
- Deja s-a terminat.
- A da... s-a schimbat decorul.
- Asa... acum palatul... Starfire... tunurile cu plasma si cele ionice sa traga cateva salve in palat.
Din trei salve trase de cele 32 de tunuri, tot palatul fusese facut una cu pamantul, nu puteai sa mai
distingi de unde erau fragmentele care mai ramasesera cat de cat intregi.
- Sire, o sa trimit cateva echipe de droizi sa iti refaca palatul...
- Nu vreau palat. Vreau un castel care sa cuprinda tot orasul. Sa ramana in afara doar fermele.
- Nici o problema. Constructia o sa inceapa in cateva ore.
- Triger putem sa vorbim doar noi? Zise regele.
- Da. Starfire... du-ne in A2... multumesc.
Cei doi fusesera teleportati in hangarul A2 unde erau mai multe nave care urmau sa fie reciclate.
Triger smulse doua scaune si facu din doua placi o masa.
- Sire, va ascult.
- Iti multumesc ca m-ai scos de acolo si mai ales ca mi-ai salvat viata. Numai ca singur nu pot sa
conduc planeta. Trebuie sa imi fie alaturi si preotul si preoteasa, care din cate stiu... preoteasa era
in mana unor rebeli care vroiau sa ia puterea, iar preotul plecase sa gaseasca o metoda de a ne
elibera.
- Interesant.
- Da, acum nu mai are rost.
- Sire, am un cadou pentru dumneavoastra.
- Nu mai glumi.
- Nu glumesc.
Usile la hangar se deschisesera si intrara pe rand preoteasa si dupa aceea preotul, urmati de garda
de corp a regelui.
- Omega... Manfred si...
- Iar a-ti uitat? Miriam.
- A da... draga noastra Miriam. Ce mai fac cei mici?
- Nu stiu. Triger i-ai gasit in palat?
- Nu. Nu erau in palat.
- Or fi cu vreo factiune, zise Manfred.
- Care factiune vrea sa il readuca pe rege? Intreba Triger.
- Cea din cartierul verde. Dar nu stiu daca mai sunt in viata, zise Manfred posomorat.
- Daca baiatul a pus mana pe o armura, sa fiti siguri ca este in viata si ca distruge droizi inamici,
zise Omega. Dar fetele nu stiu unde ar putea fi.
- Acum ca am codul genetic al vostru o sa pot sa scanez sa vad pe unde sunt, numai ca o sa ma
gasisti la sol. Pa... la revedere... ne vedem mai tarziu, zise Triger si se teleporta in cartierul
albastru.
- Am ajuns la sol. Unde este cartierul verde? Intreba Triger nedumerit.
- Fata de pozitia ta actuala, ar trebui sa fie spre capatul din stanga ta al strazii.
El se uita in lungul strazii si zise
- Armura, activeaza modului ionic te rog.
- Modulul ionic activat.
- Acum sa vedem daca acea factiune mai este.
Triger pleca in acea directie si cand iesi din cartierul albastru, cateva gloante trecura pe langa el.
- Hm... sa traga dupa mine...
Mai merse cativa metri si armura se eschiva, facand o racheta antitanc sa treaca pe langa Triger.
- Ce? Iar? Astia nu inteleg ca nu sunt ca ceilalti droizi?
Nici nu se dumiri bine ca o ploaie de gloante veni de la cladirile care erau in stanga si in dreapta.
- Nu ca daca ma supar rad cladirile de pe fata planetei. Ce sa fac eu ca sa nu ma mai enervez? A
da... activez scutul ala care l-am gasit pe nava alora. Sa vad ce poate sa faca. Superb nu mai trec
gloantele, bine ca am multa energie. Unde o fi sediul astora?
- Cine esti? Se auzi o voce dintr-o cladire.
- Pai... Triger...
- Asa... rangul si alianta...
- Capitanul navei care orbiteaza si nu fac parte din nici o alianta. Poate din alianta care vrea sa il
vada pe rege viu si nevatamat.
- Daca este asa cum se face ca vii din cartierul albastru?
- Nu aveam unde sa ma teleportez.
- Sigur... tu sa te teleportezi... hahahahahahahhahahahahaha, incepura sa rada cu totii.
Triger se teleporta cu zece metri mai in fata si intreba:
- Da? Eu ma pot teleporta, ce chestie.
- Am inteles. Dar droizii cu care vrei sa ne ataci unde sunt?
- Pai, nu am adus droizi de atac, doar constructori.
- Aha, vrei sa faci fabrici de droizi. Pentru asta trebuie sa mori.
- Gluma buna. Sa fac fabric de droizi, n-am ce face? Si asa am prea multi pe nava, sa mai fac
droizi pe care o sa trebuiasca sa ii iau pe nava? Cred ca glumesti. In orice caz, eu sunt aici ca sa
ma intalnesc cu vreo cinci persoane parca... imi aduc aminte doar de trei, restul sper sa fie tot prin
preajma. A... sunt sase. Trei baieti sau barbati, si trei fete.
- Nu te cred.
- Bine, pot sa va cer ceva?
- Momentan nu prea, dar poti sa spui ca poate aranjam cumva.
- Vreau sa stiu cu cine vorbesc si sa stam fata in fata sa vorbim nu prin urlete, ca nu sunt surd si
cred ca ni ci voi. Uite imi dezactivez armele.
- Bine. O sa vin in cateva secunde.
Din cladirea aceea darapanata iesi un pusti care purta o armura mai mare ca el. Era tinut in scaun
de toate sistemele de ancorare, iar la picioare si la maini isi prelungise pupitrul.
- Eu sunt Thomas. In partea cealalta e George. George... vino putin...
Din casa cealalta iesi George care nu prea stapanea comenzile si iesi prin perete in loc sa iasa
prin spatele casei. Amandoi aveau circa 16 ani si de abia reuseau sa manevreze armurile, numai
ca Thomas era mai dibaci si invatase mai repede.
- Interesanta echipa, zise Triger.
- El mai are de invatat pentru ca e mai mic decat mine.
- Dar o sa sa invete si el, nu-i asa George?
- Asa este.
- Acum ce te aduce pe aici... Triger parca ziceai ca te cheama, intreba Thomas.
- Eu am fost trimis de catre rege sa ii aduc copii inapoi. Si mi s-a spus ca aici ar fi o factiune care
ar fi de acord cu regele si cu reinstaurarea lui pe tron.
- Interesanta poveste, numai ca noi nu ascultam de emisari. Ci doar de parintii nostrii.
- Si unde sunt ei acum?
- Iti urez noroc sa ii gasesti, noi nu i-am gasit.
- Ajuta-ma ca sa te pot ajuta, aceasta este o zicala din lumea mea. Eu, cand eram pe nava mea de
rezerva am fost atacat de un individ si acel individ, dupa ce l-am invins, a vrut sa se omoare
fiindca nu mai avea onoare. I-am spus ca daca se sinucide toata onoarea familiei va fi stearsa, si
atunci m-a rugat sa il ajut sa-si elibereze planeta.
- Si de ce ne spui noua asta?
- Ajung si acolo. Si dupa cum spuneam, el m-a rugat si eu am incercat sa vad despre ce este
vorba si mi-am dat seama ca nu minte si m-am decis sa il ajut. Ajuns aici el mi-a spus povestea
verighetelor, cum ca ele isi vestesc moartea sau ranirea sotului sau sotiei.
- Stim despre asta, zi mai departe ca ne-ai facut curiosi.
- Si am coborat pe planeta cu acest individ, pe atunci nu stiam cum il cheama, nu a vrut sa-mi
spuna, dar am aflat un pic mai tarziu de la un tip mai batran care avea o pusca cu luneta destul de
buna...
- Asta trebuie sa fie...
- Un tip solid, plin de praf, cu o pusca cu luneta imensa, cum il chema...
- MANFRED... unde este??? Intrebara copiii.
- Este la mine pe nava acum, invitat de onoare. Si cum spuneam el mi-a zis de tipul caruia trebuia
sa ii salvez familia si planeta... il chema... cum il chema... Prime... si parca... da... Omega Prime.
- Asta e tatal meu, zise Thomas razand si dandu-i cateva lacrimi pe care le stersese imediat.
- Cu ajutorul lui am cautat o alta persoana care ar fi putut sa intoarca razboiul in favoarea noastra.
- Mama mea, adauga Thomas. Mai este in viata?
- Din pacate...
- NUUUUU...
- Daca nu ma lasi sa zic nimic nu mai zic nimic.
- Thomas lasa-l sa zica, zise George curios.
- Bine, zise Thomas suspinand.
- Dupa cum spuneam, din pacate pentru acei droizi care vroiau sa ne atace, mama ta a fost adusa
la viata cu ajutorul verighetei si este acum la bordul navei mele, impreuna cu Manfred, cu Omega
si nu in ultimul rand cu regele vostru.
- Tatal meu este in viata, sari in sus de bucurie Thomas.
- Si al meu, se bucura George.
- Dar se pare ca lipseste cineva nu?
- Da... surorile noastre si mama lui George au fost rapite acum doua ore si duse in cartierul
albastru. Desi erau numai droizi, acestia ascultau de soldatii din cartierul albastru, cam ciudat.
- Inseamna ca aia au niste dispensoare de droizi, zise Triger ingandurat. Dar nu va faceti griji. O
sa le salvez pe toate... si parca mai era un frate al unuia dintre voi.
- Billy Moe. El este mai mare ca mine si ii ajuta pe medici in buncarul nostru.
- Bine ca sunteti in viata. Asigurati-va ca nimic nu o sa treaca de voi, stati ascunsi si atacati prin
surprindere. Eu ma duc sa le salvez.
- Bine. Sa te intorci repede.
- Sper sa nu trebuiasca sa folosesc artileria, si Triger arata cu degetul mare in sus catre nava care
orbita in jurul planetei.
Cei doi se uitau in sus dar nu vedeau nimic, dar Triger dupa ce statu un pic pe ganduri incepu sa
comunice.
- Starfire... Starfire ma auzi?
- Da te aud.
- Te rog sa aduci nava si sa o pozitionezi in asa fel incat sa poti sa tragi cu toate tunurile in
cartierul albastru.
- Am inteles. Vin imediat.
- Multumesc.
- Cine era ala?
- Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. L-am rugat sa aduca nava astfel incat sa avem un
avantaj enorm impotriva alora, si cat timp sunt ei ocupati cu nava mea, eu o sa ma furisez in
armura mea originala si o sa le iau pe fete de acolo. Sa speram ca nu au patit nimic.
In cateva minute la orizont incepura sa se formeze niste nori care inaintau cu viteza foarte mare.
Toate sistemele de aparare antiaeriana sau antimeteorit se activara dar nu trageau. Norul acela
care la inceput fusese mic, acum era de circa 20 de ori mai mare si inainta cu aceeasi viteza
enorma, cand din senin norii din fata incepura sa se rasfire. Aparu dintr-o data acea nava imensa,
si de abia atunci Triger isi dadu seama cat de mare era nava pe care au cosntruit-o. Nava acoperea
aproape tot orasul, iar soarele parca de abia mai lumina si temperatura scazu simtitor.
- Asta este nava pe care am construit-o si care se construieste incontinuu.
- Uimitoare nava asta.
- Stiu. Deci ramane planul pe care l-am stabilit?
- Da.
- Eu am plecat. Succes... oricum tunurile or sa tinteasca tot ceea ce iese din cartierul albastru, asa
ca orice scapa e al vostru.
Triger deveni invizibil si incepu sa alerge catre buncarul celor care o luasera pe Miriam. Ajuns
acolo el astepta un pic ca paza sa ii alerteze pe cei care erau inauntru si ca acestia sa iasa. Zis si
facut el nu astepta mai mult de cateva minute si cei care erau in buncar iesira sa vada nava,
lasand usa deschisa, cea mai mare ocazie pentru Triger, care profita de ocazie si se furisa in
complex.
Ajuns in zona de supraveghere, el se uita pe toate camerele de supraveghere si remarca faptul ca
toate erau prizoniere si ca erau situate la etajul minus 12. Triger se grabi si ajunse acolo foarte
repede. Ajuns la acel etaj scana in fata lui pentru a vedea daca nu cumva sunt capcane. Senzorii
nu gasira nimic si Triger intra precaut.
Ajuns in fata camerei in care erau fetele si sotia regelui, Triger analiza tot etajul. Remarca faptul
ca zece soldati vin catre acea zona. Ca sa nu dea de banuit Triger se lipi de perete si astepta ca
soldatii sa treaca. Dar acestia intrara in celula in care erau ele. Atunci Triger intra si el si se
ascunse langa un cuier.
Cei zece se pusesera doi cate doi la fiecare stalp, de care erau legate cele patru fete si mama a
doua dintre ele.
- Cand vine doctorul?
- A zis ca vine imediat. Cand anume este acest imediat nu stiu.
- Am putea sa ne distram un pic, si acel soldat incepu sa maseze pieptul unei fete.
- Esti nebun? Daca afla doctorul aia suntem.
- Macar pe maica-sa, ca la ea tot nu se vede.
- Nu. Lasa-le ca poate ne rupe doctorul.
In clipa urmatoare doctorul intra in camera si inchise usa.
- Domnii mei. V-am chemat aici pentru ca in ultimile zile am facut cateva teste. I-am testat pe
toti din unitate si am ajuns la concluzia ca voi a-ti fi tatii perfecti. Acesta doamna si aceste
minunate domnisoare s-au oferit ca sa ne ofere un succesor la tron. Datoria voastra este aceea de
a asigura acel succesor, cred ca stiti la ce ma refer.
- O da... v-am zis???
- Bine. Acum la treaba. Ce s-a intamplat cu cei patru?
- Care? A... le-a fost rau de doctor. Nu suporta acele. Hahahahahahaha.
- Nu conteaza. Apucati-va de treaba sa terminam cat mai repede.cu putinta, dar atentie ca si ele
trebuie satisfacute, m-ati inteles?
- Da sa traiti.
Triger mai adormi patru dintre ei. In total mai erau trei, doi soldati si medicul.
- Ce ciudat... ia sa ma uit la ceva. Asa cum credeam este cineva in camera. Puneti-va mastile.
Triger isi inchise masca si activa filtrul pentru aerul intern.
- Acum o sa vedem cine se ascunde pe aici. Nimeni?
- Inseamna ca astia chiar au vrut sa se adoarma ca sa profite numai ei. Foarte onorabil.
- Ce facem sefu?
- Voi doi va apucati de treaba.
Cand a vrut unul sa puna mana pe una dintre fete acesta cazu la podea fara ca vreunul sa fie in
preajma lui.
- Sefu... cred ca avem o problema.
- Da-le serul asta fetelor. Nu o sa le faca nimic din pacate e doar ser fizioloc cu niste nutrienti ca
sa isi mai revina.
- Cate o doza pentru fiecare?
- Da.
Soldatul le facu injectiile si se dadu langa doctor.
Triger deja stia ce substante erau in acea seringa, dar nu stia ce rezultat aveau pe ele. Singurul
efect pe care la avut substanta a fost sa le faca sa li se mareasca apetitul sexual cu mult peste
limita normala. Din pacate pentru soldat si pentru medic, Triger deja le administrase un antidot,
iar ele doar mimau.
- Vezi? Ti-am spus ca nu e nimeni in camera? Zise doctorul.
- Ale mele si numai ale mele...
Nici nu termina de zis ca doctorul cazu la podea. Iar in cateva secunde si el. Triger deveni vizibil
si incepu sa lanseze nanoboti care sa faca pentru fiecare dintre ele cate o armura care sa le faca
invizibile. Triger nu lasa nici un moment sa treaca fara sa le scaneze pentru arhiva si pentru ca
armurile sa iasa perfecte pentru ele. Dupa ce se termina si ultima armura, Triger deveni vizibil:
- Doamna, domnisoarelor... sunteti invitatele mele la bordul navei interstelare Angels of Fury. Eu
sunt Triger, capitanul navei care se afla deasupra buncarului.
- Buna ziua, sunt Eleanore, si sunt sotia regelui...
- Stiu cine sunteti, numai ca sotul dumneavoastra e cam ocupat cu facutul de griji. Isi cam face
griji pentru voi. La fel si Omega si Miriam.
- Sunt in viata?
- O sa aflati curand. Acum. Pe mana stanga aveti un buton rosu cand va spun sa il apasati,
mergeti pe partea stanga a culoarului sau pe drapta, astfel incat sa nu va ciocniti de nimic si de
nimeni. A-ti inteles?
- Da, zisera toate in cor.
- As vrea sa te rog ceva, zise Eleanore. Sora mea, Miriam, stiu ca este in siguranta, dar cealalta
sora a noastra, Mia, este tinuta prizoniera in cartierul rosu. Au luat-o de aici acum doua ore.
- Se rezolva. O poza?
- In palat.
- Nu mai e palatul. L-am incinerat ca sa terminam razboiul mai repede.
- Nuuuuuu.
- Ce?
- Nu mai conteaza. Acolo era singura dovada ca Mia este sora noastra.
- Eu pot sa dovedesc, asa ca nu va faceti griji. Acum sa mergem.
Plecasera cu totii tinandu-se de mana si mersera pana cand au ajuns la nivelul minus 8, unde
fusese tinuta Miriam.
- Starfire. Teleporteaza-ne.
- Receptionat. Sase persoane pentru teleportare.
- Nu doar cinci. Pe mine ma teleportezi langa buncarul din cartierul rosu.
- S-a facut.
- La revedere doamnele mele. Ne vedem mai tarziu.
Unul dintre soldati isi reveni intre timp si dadu alarma. Starfire incepu sa traga in toate turetele de
la sol, astfel ca la activarea alarmei nu mai erau turete active. Toate fusesera distruse.
Deja era in cartierul rosu si apararea antiaeriana nu era activata sau nu exista.
El se furisa pana langa buncar si astepta ca data trecuta langa usa. Toti iesira, si el se strecura
inauntru, chiar atunci o vazu pe Mia cum este impinsa in lift, iar Triger urmari la ce nivel se
dusese. Cea mai mare problema era ca trebuia sa o ia pe scari si nu putea din cauza unui soldat.
Astepta sa vina liftul si se urca in el apasand pe buton pentru a cobori pana la nivelul unde fusese
dusa Mia.
Soldatii deja asteptau sa iasa cineva la acel etaj, dar Triger cobori cu un etaj mai sus si cobori in
lift dupa ce trasesera soldatii, neastupand chepengul pentru a-i induce in eroare pe soldati.
Acestia cazura in cursa intinsa de Triger si o luasera pe scari. Acolo, cateva canistre cu gaze de
adormit si niste arme amplasate strategic, ii adormise pe toti cei care incercasera sa urce.
Triger mergea singur pe culoar. Cand dintr-o data ajunse la celula in care era inchisa Mia.
In aceeasi celula fusesera inchisi si cativa detinuti condamnati pentru viol, maltratare si omoruri.
Triger nu mai statu pe ganduri si ii adormi pe toti cu cateva sageti trase dintr-un pistol cu aer
comprimat.
Intra in celula cu ajutorul teleportarii si statu si se uita de jur imprejur. Mia nu era inauntru.
- O capcana? Si Triger se teleporta afara imediat. Si incepu sa o caute pe Mia peste tot.
Pana la urma o gasi intr-o celula pe un culoar paralel cu acela. El intra, analiza situatia si iesi sa
vada daca nu cumva sunt sisteme de securitate pe usa si pe gratii. Dezactiva alarma de pe usa si
scana in intrior. Acolo nu era decat o camera video. Triger inregistra cateva secvente si le dadu
prin camera video sa se repete la nesfarsit. Incet ca sa nu ii trezeasca pe ceilalti, se dusese la Mia,
care statea ghemuita intr-un colt.
- Psssst...
Mia ridica capul se uita de jur imprejur si nu il vazu pe Triger.
- Mia... sunt Triger. Am venit sa te scot de aici. Vreau sa stai exact asa un pic. Trebuie sa ma
asigur ca esti in siguranta.
- Bine, sopti Mia.
Triger se duse si ii adormi pe fiecare in parte, asta ca sa se asigure ca nu se intampla nimic rau cat
timp armura ei este facuta. In cateva minute Triger ii adormi pe toti si se facu vizibil.
- Mia, ridica-te si dezbraca-te ca sa iti fac un costum special.
- Nu.
- Atunci o sa ramai aici pentru tot restul vietii.
- Bine, fie...
Mia se dezbraca, Triger o scana si nanobotii incepura sa construiasca armura. Timp de vreo zece
minute Triger statu la marginea celulei gata sa omoare pe oricine ar fi coborat acolo. Armura
fusese terminata si Triger ii activa sistemul de invizibilitate.
- Imi cer scuze de ceea ce o sa fac dar sper sa ma ierti.
- Ce???
Triger o lua pe Mia si o puse pe umar ca si cand cara un sac de cartofi, dar Mia nu agrea acest
lucru
- Da-mi drumul acum...
- Nu.
- Daca nu imi dai drumul acum zbier.
- Zbiara, si Triger activa casca care era pe armura ei si protectia antifonica a acesteia.
Mia zbiera cat dorea, iar afara nu se auzea nimic. Triger ajunse cu ea pana la nivelul minus cinci
si acolo il contacta pe Starfire.
- Starfire ma auzi?
- Te aud perfect.
- Doi pentru teleportare.
- Tineti-va bine.
- Ne tinem. Ne tinem. Eu pe ea si ea pe ea.
In cateva secunde fusesera dusi la bord si Triger ii dadu drumu lasand-o sa cada pe podea.
- Auuu, de ce m-ai aruncat?
- Pentru ca nu stii sa te comporti, cand o sa mai inveti sa te comporti atunci o sa te tratez cu ceva
mai mult respect. Acu vezi ca sora ta e in cantina C2, adica la nivelul superior, sper sa reusesti sa
o gasesti. Pa.
- Dar...
- Pa.
Triger pleca si se duse direct catre punte unde erau si ceilalti, iar Mia incepu sa alerge catre
cantina. Ajunsa in cantina, Miriam sari si o imbratisa.
- Ce faci fato? Esti bine?
- Ma cam doare fundul, Triger m-a cam trantit cand am ajuns.
- Daca faci pe desteapta cu toti asa iti trebuie.
- Si tu acum.
- Eleanore! Hai sa iti prezint pe cineva.
- Miriam?
- Eleanore, ea este sora noastra, Mia. Despre care ti-am povestit.
- Buna surioaro, ti-a placut transportarea?
- Da. Dar nu si aterizarea.
- Te-a trantit si Triger? Intreba Eleanore.
- Da.
- Lasa ca iti trece, bine ca e doar atat.
- Ma da asta... Triger e vreun soldat de pe aici?
- Poti sa spui si asa, numai ca o sa te faci de ras, spuse Miriam.
- De ce?
- Pai, continua Eleanore, el este capitanul.
- Pe bune?
- Fara gluma, el este capitanul, afirma si Miriam.
- Si cu aia de pe el ce este?
- Armura aia? Cica este cea mai puternica armura din galaxie. Nimeni nu a reusit sa o copieze.
- Pare puternic.
- Este. Are si cativa simbioti in el care il ajuta, mai are si niste nanoboti. Ce sa mai o armura
foarte buna. Ceea ce ne-a facut noua in cateva secunde este doar o armura de soldat. Ceea ce au
astia sunt armuri speciale, in functie de grad si de ocupatia pe care o au. Armurile rosii sunt
pentru cei care lucreaza prin zona armamentului navei, cei in albastru lucreaza in zona
motoarelor si asa mai departe. Cei care sunt superiori au semne distinctive, iar daca cresti in grad
se imbunatateste si se schimba si armura. Totul este pe baza de module. Nava insasi este aproape
vie, daca nu vie. Prin pereti, podele si tavanuri trec cateva mii de nanoboti pe secunda. Asa ca
daca ne ataca niste droizi, acestia vor fi asimilati in nava, si asa se mareste nava, iar cand au
materiale de cnstructie suficiente se mai face o punte nou nouta cu toate dotarile. Si parca asta nu
ar fi tot mai sunt niste persoane de tot felul, unii sunt cyborgi, altii sunt altarieni, si tot felul de
rase, chiar si cativa lupi invizibili, nu ma intreba cum ca nu stiu.
- Lupi invizibili?
- Da, se fac vizibili doar cand vor ei.
- Tare.
Intre timp Triger ajunsese pe punte si vorbi deja cu toti despre plecarea lui.
- Iar pleci?
- De data asta am pus un locator de rezerva in camerele voastre si cate unul in fiecare cantina, in
fiecare hangar si doua aici pe punte, spuse Triger.
- Dar de abia ai venit.
- Am venit ca m-au trezit aia. Ca daca nu ma scoteau, mai stateam pe acolo. O sa plec si o sa
incerc sa va trimit datele pentru module prin mesageria armurii si armurile o sa comunice
imbunatatirile intre ele.
- Cu ce pleci?
- Cu nava aia a mea.
- Vezi ca Nanos ti-a facut una sper sa iti placa.
- O sa vad la fata locului. Aveti grija de voi cat sunt plecat. La revedere...
- La revedere, spusera toti tristi.
Triger iesi din camera si se opri in fata usii.
- La stanga sau la dreapta? Scoase o moneda si o arunca. Cica la dreapta, si o lua in dreapta.
- Sa speram ca o sa vina cand o sa avem nevoie de el. Desi nu cred ca o sa mai avem probleme de
acum in colo, dar ar fi bine sa fim o echipa.
- Lasa ca o sa vina. O sa vezi. O sa vina inainte sa avem noi probleme.
Triger ajunsese in zona cantinei C2 unde erau oaspetii si se uita inauntru inainte sa plece, ii vazu
ca se simteau bine, dadu din cap a aprobare si pleca mai departe. Ajunse in fata hangarului si se
opri.
- Stiu ca nu vreti sa plec acum, dar trebuie.
Aparura doi lupi in fata lui si incepura sa vorbeasca cu el.
- Nu vrem sa pleci inca. Mai ai de facut ceva pe aici si dupa aceea poti sa pleci.
- Ce sa mai fac? Nu prea mi-a mai ramas nimic de facut.
- Cum crezi. Noi am incercat sa te determinam sa mai ramai.
- Va multumesc. Dar trebuie sa plec, trebuie sa incerc sa imi controlez puterile. Daca nu reusesc
o sa fiu consumat de acestea.
- In acest caz ar trebui sa te duci si sa te antrenezi cum crezi tu mai bine. Noi iti uram succes.
Lupii se dadura din calea lui Triger care intra in hangar si vazu doua nave acoperite cu panza.
Ridica panza de pe cea din stanga si vazu vechea nava, mica, rapida si foarte usor de manevrat.
Se uita in dreapta la cealalta nava acoperita cu panza si se gandi sa dea jos panza. Ramasese uimit
cand a vazut ca acea nava era aproape la fel cu cea veche, dar era ceva diferit.
- Nanos, ce ai facut ?
- Am copiat nava si i-am adaugat ultimile module. Si ca un cadou de la mine am facut nava sa se
poata conecta la reteau ta de module. Si astfel se poate imbunatati in acelasi timp cu tine.
- Iti multumesc. Iti multumesc mult de tot.
- A fost placerea mea. Si in acelasi timp o provocare pe care sper ca am trecut-o cu bine.
- Ai trecut cu note maxime.
- Ce vei face cu nava cealalta?
- Poti sa o asimilezi. Imi place sa cred ca voi fi in ea cand o sa ma intorc.
- Bun punct de vedere.
- Eu te sfatuiesc sa asimilezi si asteroizii care trec pe langa tine. Unii sunt plini de materie prima
si de resurse pentru cei de la bord si, poate ca o sa gasesti unii care sa ne mai dea ceva in plus la
tehnologie, mai stii?
- Multumesc pentru sfat.
- Eu iti urez succes. Si ne mai vedem.
- La revedere.
- La revedere.
Triger intra in noua nava si iesi incet din hangar. Din senin porni alarma.
- Ce se intampla?
- Soarele acestui sistem solar... face implozie, raspunse Starfire prin canalele de comunicatie.
- Si ce o sa ramana in locul lui?
- Nu stim.
- Ar fi bine sa plecam.
- Buna idee, zise Starfire care dadu ordinul de plecare.
Cand sa plece si Triger, cativa asteroizi se lovira de nava si ii distrusera unul dintre motoare.
- Numai de bine. Asta imi lipsea acum. Macar sa merg asa mai incet decat de loc.
Soarele atinse punctul critic si exploda, dand nastere la o stea. Numai ca acea stea ramasese cu
gravitatia initiala, si chiar un plus de atractie gravitationala, ceea ce facea ca toti asteroizii din
acel sistem sa se apropie din ce in ce mai mult de aceasta stea. Asta nu era o problema, numai ca
in curand planetele incepura sa fie si ele atrase, incet dar sigur. Triger nu era ingrijorat de cate
planete scapa, numai ca a doua planeta era imensa, era un gigant de gaze, care avea si el o
atractie gravitationala imensa. Iar o ciocnire intre aceste doua planete gigantice nu insemna ceva
bun. Astfel ca Triger vazu cum prima planeta incepu sa arda, ca intr-un final sa se transforme
intr-o minge de magma si pana la urma sa se lipeasca se acea stea. Dupa cateva ore de navigat,
Triger arunca o privire in urma, acea planeta imensa incepu sa isi schimbe culoarea, gazul care
inconjura planeta incepu sa arda din loc in loc, ca pana la urma tot acel gaz sa se aprinda si sa
incendieze planeta.
Dupa aceasta parte, planeta care fusese sub gaz tot timpul incepu si ea sa atraga asteroizi, astfel
ca toti asteroizii care fusesera la marginea acelui sistem solar incepusera sa dispara din ce in ce
mai repede.
- Cred ca ar trebui sa plec cat mai am timp. Ce e eroarea asta?
- Alarma... Alarma... motorul care este functional nu mai asigura avansarea. Nava nu mai merge
in sensul dorit... Alarma...
- Adica... inapoi? Nu... orice numai inapoi nu.
Triger isi sigila armura si scoase tot aerul din cabina. Iesi din nava si se dusese sa repare motorul.
Si se uita sa vada ce se mai intampla cu acea stea si cu acea planeta. Remarca faptul ca planeta
incepu sa se transforme intr-o mingie de magma. Usor, usor se apropiara cele doua corpuri pana
cand din planeta incepura sa zboare bucati. Atunci Triger isi dadu seama ca trebuie sa plece din
acel sistem solar cat mai repede posibil. Cand termina de reparat motorul isi dadu seama ca deja
era cam tarziu, planeta fusese inghitita de acea stea. Acum steaua era intr-un punct critic. Daca
continua sa absoarba planete, devenea o stea mai mare si asta era, daca mai lua in volum si isi
marea atractia gravitationala urma sa faca din nou implozie si sa devina o gaura neagra. Numai
ca nici nu apuca sa intre din nou in nava, ca steaua incepu sa faca implozie. In scurt timp Triger
se vazu in imposibilitatea de a pleca de acolo. Problema era ca nu se putea deplasa decat intr-o
directie. Ori pe loc ori spre acea gaura neagra. Toata cercetarea pe care o faceau nanobotii in
acest timp fusese focalizata pe aducerea navei intr-un modul, numai ca acest lucru era cam greu
de facut din cauza sistemelor auxiliare care doar ele ocupau doua module. Triger se gandi si pana
la urma ii veni o idee, sa extinda un pic modulele si sa mareasca rata de miniaturizare a
modulului. Astfel ca dupa cateva saptamani de plutit, cu rezervele aproape de sfarsit, Triger reusi
sa faca nava sa fie structurata pe trei module. Vazand ca nu mai are ce sa faca, Triger, compacta
nava si isi atasa cele trei module la armura si se lasa prins in gaura neagra. Ca sa nu vada nimic el
inchise casca cu vizorul de siguranta si incepu sa inainteze. Cand sa intre in gaura negra, in
spatele lui se deschise o „gaura de vierme”, fenomen care aparea destul de rar prin univers si nu
de foarte multe ori in acelasi loc. Daca un capat era distrus, tot tunelul se prabusea, si daca nu
ieseai la timp, ramaneai inauntru pana cand mureai sau daca aveai noroc, nava era distrusa de una
dintre sutele de fasii de energie care tineau tunelul.
Triger trecu prin acea gaura de vierme fara ca el, vreun simbiot sau vreun senzor sa isi dea seama
ce se intampla, astfel se trezi in alta parte a universului, undeva unde nu erau harti care sa il ajute
sa se ghideze. Se simtea de parca s-ar fi lovit de toti peretii unei camere, numai ca acea senzatie
nu era de la trecerea prin acel tunel, ci de la faptul ca toate puterile lui (cele pe care le dobandi-se
de la ceilalti luptatori) fusesera sterse partial din memoria lui si a tuturor celor care il cunosteau.
Fara toate acestea el ramasese cel care era inainte, Triger, simbiotii, nanobotii si armura sa. El
incerca sa isi activeze motoarele, numai ca acestea fusesera sifonate in trecerea prin acel tunel si
acum trebuiau reparate.
- Minunat, acum trebuie sa plutesc prin spatiu. Asta e, sa speram ca o sa gasesc un port spatial in
curand.
Dupa ce trasese un pui de somn, Triger se trezi si vazu numai lumina. Deranjat de puterea acelei
lumini, activa un filtru, si remarca faptul ca desi acesta se activase, armura nu functiona in
totalitate.
- Nanoboti, a-ti fost adormiti de energiile din tunel?
- Se pare ca am fost loviti de o fasie de energie ca in anumite zone nici armura si nici nanobotii
nu mai functioneaza.
- Reparati nanobotii care nu functioneaza si dupa aceea reparati armura. Vreau ca voi sa fiti in
siguranta, eu mai rezist un pic fara toate functiile armurii.
- Multumim, noi vroiam sa reparam armura si dupa aceea nanobotii.
- Stati linistiti si reparati-va prietenii si dupa aceea mai vedem. Bine?
- Bine.
Triger se uita in sus catre lumina si filtrul se redusese la jumatate ca Triger sa poata sa vada cat
de cat afara.
- Ce? Unde am ajuns? Aia e o lumina de la o lampa de sala de operatii.
- Ssstapane... nu pot sa simt ce e afara. Se pare ca armura s-a cam parlit, zise Zod.
- Asta asa este nici eu nu pot sa scanez in afara, adauga Zero.
- Am remarcat ca scanerele externe nu merg. S-ar putea sa fie o ecranare.
- Putin probabil, dar cine stie.
Triger statu intins si privi lumina timp de circa o ora, dupa care se auzi un mic raport:
- Nanobotii sunt operationali 100%.
- Perfect acum sa se repare armura ca sa vedem si noi ce naiba se intampla.
Dupa circa doua zile de stat intins si de jucat aproape toate jocurile care se puteau juca in acel
spatiu restrans. Armura fusese reparata si functiona perfect.
- Acum sa vedem unde suntem.
Triger se ridica in fund pe acel pat si astepta un pic. Era intr-o camera mare cu multe creaturi
ranite. El era pe un pat situat la perete, intr-un colt. Pe tavan erau mici fante prin care intra un pic
de lumina, care inunda toata camera. Nivelul de luminozitate era reglat in functie de starea
pacientului, astfel incat sa nu il deranjeze. Triger se dadu jos din pat, iar un coleg de camera i se
adresa:
- Te rog stinge lumina aia.
- Cum? Intreba Triger.
- Vezi ca este o clapa langa pat, pe perete. Apasa pe cea albastra.
Triger apasa si lumina de la el se stinse.
- Multumesc, se auzira cateva voci din paturi diferite.
- Unde ma aflu? Intreba Triger.
- Esti pe nava Epsilon XXIV. Nava asta e o nava pentru refugiati si pentru raniti. Nimeni nu trage
in aceasta nava si nimeni nu vin inarmat la bord.
- Ups. Eu mai am armele.
- Nu cred. Oricum daca le ai sunt deactivate.
- Cred ca asta am facut eu acum. Le-am activat din nou.
- Treaba ta.
- Bine ca stiu sa nu imi activez nimic aici.
- Buna ziua. Se pare ca cineva si-a revenit. Cum ne mai simtim astazi? Intreba un doctor.
- Cam ametit, dar nu stiu de ce, zise Triger.
- Stai un pic... gata... acum nu ar trebui sa te mai simti ametit.
- Mi-a trecut. Multumesc doctore.
- Te rog spune-mi Bill.
- Bill... eu sunt Triger. Am remarcat mai devreme ca aveam armura prajita un pic. De la ce se
putea intampla asta?
- Ne cerem scuze dar nu puteam sa te lasam cu arme la bord. Asa ca ti le-am dezactivat.
- Am inteles. Oricum eu le-am reactivat. Numai eu le pot activa asa ca nu aveti de ce sa va
speriati.
- Daca nu o sa le activezi atunci e bine.
- Nu am de ce. Pot sa va ajut un pic cu ranitii?
- Ai si modul de medic?
- Da. E mai rudimentar dar merge. Se pot reface ranile si se pot trata cateva boli.
- Am inteles. Daca vrei sa ne ajuti, te rog vino cu mine.
Triger il urma pe Bill pana pe puntea principala a navei. Acolo facu cunostinta cu toti ceilalti si
afla faptul ca aceasta nava era doar o parte dintr-o nava mai mare.
- Capitane se poate sa ii dam lui Triger cateva dintre cunostintele noastre despre tratamente si
remedii?
- De unde stim noi ce o sa faca cu ele? Daca o sa le foloseasca ca sa isi indeplineasca menirea?
- Capitane daca imi permite-ti sa vorbesc...
- Nu iti permit nimic.
- Atunci Bill... imi pare rau... eu va trebui sa plec.
- Capitane, va rog. Avem atat de multe de invatat de la el...
- Nu. A spus nu si nu o sa ramana.
- Bill nu are rost, lasa-l. Hai sa iti explic ceva, asa s-a intamplat si pe planeta mea cand a venit
ciuma si a omorat cam 80% din populatie, toti medicii de pe continentul meu cautau un
tratament, iar cand acesta a venit, de pe un alt continent, mai precis de la dusmanii lor, au
considerat acel tratament o barbarie. Barbarie sau nu acela era singurul tratament.
- Si cum se trata?
- Se taia rana in cruce uite asa, si Triger desena pe podea modul cum se taia rana.
- Uite ceva care nu stiam.
- Nu e nici o problema daca nu stii. Mai grav e daca nu lasi pe altii sa descopere tratamente noi.
- Din pacate nu am cum sa iti dau acces la baza de date. Dar daca...
- Decat sa fii dat afara, mai bine lasa.
- Stai un pic. Vino dupa mine, zise Bill si il duse pe Triger direct in fata serverului unde erau
toate datele. De aici trebuie sa te descurci singur. Eu nu te mai pot urma.
- Du-te si asigura-te ca cei din camera, unde eram eu, sunt bine. Asa nu vei putea fi acuzat. Eu o
sa pun in baza de date tratamentele gasite de mine, cele care dau rezultate si voi lua restul de
tratamente. Sper sa putem sa ne mai venem.
- Si eu sper, succes.
Triger se puse in fata usii, iar din el iesira patru brate uriase, metalice care strapunsera usa si dupa
ce aceasta se facuse bucati, Triger intra in acea camera. Dintr-o data sistemul defensiv se activa si
din peretii laterali aparura doua turele si se auzi o voce:
- Intrus in camera bazelor de date. Initiere secventa alfa beta 0013.
- Nanoboti, stiti ce este de facut.
Din Triger iesira nanobotii de atac atat de repede ca turelele fusesera facute bucatele si
reintegrate in Triger sub forma de modul de aparare care putea fi amplasat pe sol. Dupa ce
revenira toti nanobotii, continua sa mearga si ajunse la pupitru unde o cusca dintr-un scut de
energie se activa in jurul lui, iar pupitul primi comanda de retragere in soclul din perete, dar
Triger trase pupitrul inapoi la el.
- Bun. Ce secrete sunt atat de importante incat sa fie aparate cu atatea arme?
Intre timp in spatele lui aparura cateva garzi.
- Stai nu te apropia de acel pupitru.
- Ce? Zod, te rog adoarme-i.
Zod iesi si din doua salturi si cateva lovituri adormi acele garzi, dupa care le copie codul genetic
luand o mostra din tesut si se intoarse in Triger.
- Asa... acum ca armura s-a conectat la aceasta consola, pot sa iau toate datele si sa le analizez
mai tarziu. Asa... in cateva minute ar trebui sa fie gata. Si cu ultimile fisiere... si gata... se pare ca
le-am luat pe toate. Acum sa le analizez... ce misto... au si codul adn al plantelor sau al
remediilor. Super... acum pot sa ii tratez mai repede.
Triger dadu drumul la pupitru, iar acesta se izbi de perete, iar scutul acela se dezactiva. Garzile
isi revenira si il vazura pe Triger in fata lor.
- Salut. Nu v-am omorat, desi puteam sa o fac de mult. Ar trebui sa ii multumiti capitanului
pentru acest soc si pentru durerile de cap. Eu ma duc sa tratez cativa pasageri.
Astfel Triger pleca catre camera in care statuse. Acolo Bill incerca sa aline durerile unui pacient
care prezenta dureri abdominale cumplite. Triger ii dadu ceva carbogazos care sa se potriveasca
cu digestia acestuia, si pacientul bau paharul si se duse imediat la toaleta.
Dupa cinci minu iesi fericit:
- Doctore... m-ai salvat... nu mai am dureri de mate. Acum ma pot intoarce la munca.
- Triger se pare ca ai gasit ceva in arhiva aia.
- Da. Am incercat niste tratamente alternative sa vad daca dau rezultate si in camera alaturata nu
mai e nimeni.
- Se pare ca cineva ascundea niste lucruri.
- Se pare ca sidromul negarii este din ce in ce mai raspandit.
- Vreun tratament?
- Din cate am gasit si din cate am experimentat eu nu am gasit vreun tratament. Daca ai vreo
idee... o sa o aplicam pe aceea.
- Din pacate nici eu nu am idei acum. Poate mai incolo.
- Eu va trebui sa plec, numai ca trebuie sa mi se repare motoarele, care sunt facute praf... mai au
de reparat cam 30% si nu am materiale. A-ti gasit vreun port in care sa imi repar si eu motoarele?
- Am trecut printr-un port, dar asta inainte sa te gasim pe tine.
- Si de unde as putea sa iau hartile?
- De pe punte. Unde este capitanul.
- Mdea. Nasol. Se pare ca trebuie sa... devin invizibil, si Triger se facu invizibil.
- Unde esti?
- In fata ta.
- Misto.
- Acum pe punte...
Triger ajunse pe punte unde nu prea mai era nimeni.
- O fi pauza de masa? Computer unde este capitanul?
- Capitanul este in camera arhivei.
- Acum, armura sa se conecteze si sa luam hartile. Acum ca le-am luat asa de usor. Computer
unde sunt componentele din nava cea mare?
- Aceasta este singura parte functionala. Celelalte sunt la locatiile notate cu cruce pe harta stelara
A4433 si pe harta stelara G4982. Nava care era compusa din acestea se afla la indicele
457HY4H836.
- Uimitor cat de mare a putut sa fie. De ce s-a dezmembrat nava?
- In razboiul droizilor nava a fost impartita in 9 parti. Fiecare avand rolul ei. Dar ramasitele
acelui razboi s-au intors impotriva navei. Cateva batalioane de droizi au atacat celelalte 8 nave si
le-au lasat sa se prabuseasca pe diferite planete. De atunci legatura cu acestea s-a pierdut.
- Multumesc Computer. Acum unde este cel mai apropiat port spatial?
- La Kaleem, de care de abia am trecut. Sa setez curs catre Kaleem?
- Doar la o naveta de salvare.
- Program setat. Liftul va va duce la acea naveta de salvare.
- Si acum sa vedem cum sa imi repar motoarele si ceea ce o mai fi stricat, dar asta la Kaleem.
Moneda de cumparare la Kaleem care este?
- Aceste monede de aur masiv fara impuritati sunt cotate a fi cea mai buna moneda.
- Interesant. Vreo serie sau vreun numar pe monede?
- Negativ.
- Perfect.
Triger lua liftul care il lasa intr-o hala cu multe navete de diverse forme. Cautand prin hangar
remarca la un moment dat o nava mai darapanata. Era nava lui. Din pacate era cam darapanata.
Urca in aceasta si primi datele de navigatie catre Kaleem. Triger activa nava si aceasta functiona
foarte bine spre surprinderea lui. Activa nanobotii care erau la bord si incerca sa decoleze, dar
spre dezamagirea lui nu mergea un motor. El porni asa cum mergea si iesi din hangar. Dupa
cateva saptamani de mers la pas prin spatiu, Triger vazu pe scaner portul Kaleem. Dupa inca
doua saptamani ajunse la marginea sistemului solar. Acolo o patrula il vazu si il tracta pana in
port unde urma sa isi faca reparatiile si sa plateasca tractarea si reparatiile. Astfel ca el se apuca
sa munceasca prin port ca sa faca rost de bani. Mai incarca cate o nava, mai descarca o alta, el isi
lua foarte multi bani datorita vitezei cu care muncea. Dupa ce stransese suma de care avea
nevoie, el plati si nava fusese reparata. Din cauza legaturii pe care o avea cu nava, nanobotii
reusira sa ii repare motoarele.
- Asa... acum sa vedem daca sunt si sisteme solare cunoscute pe aceste harti. Dar mai intai sa mai
fac rost de bani ca sa mai am de drum. Dar de unde sa fac rost de bani multi intr-un timp foarte
scurt? De furat nu vreau si de omorat pentru bani nici nu ma gandesc. Ce se tot aude?
De pe o strada alaturata se auzea:
- Cine il poate dobori pe Simon castiga aceasta lada din aur masiv umpluta cu aur masiv. Nu se
incumeta nimeni? Ca sa va duelati cu el nu va costa decat zece monede de aur. Deci? Care vrea?
Nu vrea nimeni sa se lupte cu el?
- De unde 10 monede de aur?
De pe strada alaturata se auzi:
- Ajutooor...
Trigar se duse si vazu o tanara care urma sa fie jefuita.
- Aici, in acest port nu te poate ajuta nimeni, zise unul dintre raufacatori.
- Imi pare rau sa va dezamagesc, dar azi nu o sa o jefuiti, zise Triger sprijinindu-se de coltul
cladirii.
- Tu cine mai esti ma?
- Eu sunt cel de care o sa va speriati si nu o sa mai calcati pe aici.
- Ha, asta e un glumet si jumatate.
- Zod, te rog sa ii bagi in sperieti.
Zod iesi si isi lua forma de asasin si incepu sa se apropie de ei.
- Asta e un soldat vechi de la zergieni. Ce patetic.
- Zero...
Zero iesi si isi activa scutul si aura albastra
- Altu... mai ai?
- Da, dar nu va mai plictisesc, decat cu ceea ce urmeaza. Zero, Zod in mine si activati-va.
- Prea bine stapane.
Cei doi simbioti intrara inapoi in Triger si se activara, iar armura se activa si ea. Aparusera ochii
diferiti la culoare, albastru si rosu, iar pe armura aparusera urmele acelea rosiatice. De pe peretii
cladirilor din apropiere incepu sa cada cate o bucata de tencuiala din loc in loc, iar Triger incepu
sa ridice toate obiectele dintre el si raufacatori. Cand o ridica si pe fata, acestia lasara totul si o
rupsera la fuga urland de frica.
- Eram sigur ca asa o sa reactioneze.
- Lasa-ma jos...
Triger o aduse pe fata pana langa el si o aseza usor pe dalele care acopereau strada.
- Multumesc ca m-ai salvat. Tine minte pe bulevard la casa verde diseara la 8. Sa vii la cina te
rog. Macar atat pot face pentru ca m-ai salvat.
- Multumesc... si numele tau?
- La revereeereeeeee, spuse fata fara sa spuna cum o cheama.
Triger lua armele aruncate de raufacatori si le duse la un magazin de amanetat. Le lasa si isi lua
banii, nu era in punga decat echivalentul a cinci monede de aur. De unde sa faca rost de bani daca
nu mai avea de unde? Triger se tot plimba pe stradute ca poate mai era ceva de facut. Ajunse din
nou la cei doi indivizi care vroiau zece monede de aur ca sa te poti lupta cu acel Simon. Cum nu
avea decat cinci monede de aur se indrepta catre celelalte stradute, iar pe una dintre ele era o
brutarie care avea nevoie de cineva pentru livrari urgente, asta pana cand se insanatosea cel care
facea acele drumuri de obicei.
Triger intra in brutarie si astepta sa ii vina randul.
- Buna ziua, in legatura cu anuntul din geam...
- Am de livrat 500 de blaturi la cofetaria din colt. Vei lua 3 monede de aur pe aceasta livrare.
Care e si singura. Una acum si doua cand termini.
- De unde iau blaturile?
- De aici din lateral. Cate poti sa duci?
- Cat de mare e un blat?
- Pai cam cat acea roata.
- Sa inteleg ca de marime medie. Bun... pot sa duc cam 50 la un drum.
- 50? E perfect. Uite o moneda acum si doua cand le le duci pe toate.
Triger se conforma si in doua ore le duse pe toate. Si se intoarse sa isi ia banii. Aduse cu el
chitanta conform careia el ar fi livrat 500 de blaturi. Si isi lua si celelalte doua monede de aur.
Cand iesi din magazin, cofetarul striga dupa el.
- Baiete poti sa duci 500 de prajituri la adresa asta?
- Unde vine asta?
- Pe bulevard la casa verde. Dar vezi ca trebuie sa le duci pana la ora 6.
- Acum cat este ceasul dumneavoastra?
- Este... 11 dimineata. Mai ai cam 6-7 ore. Poti? Te platesc cu 52 de monede de aur. Te rooog.
- Bine. Le duc.
Triger in 5 ore dusese toate prajiturile la destinatie si se intoarse la locul unde trebuia sa se bata
cu Simon.
- Haideti oameni buni. Zece monede de aur? Si daca castigati de sute de ori mai mult.
- Pot sa ma inscriu si eu? Intreba Triger.
- Desigur. Numai ca lupta nu este acum. Va fi la ora 10 in arena din spatele casei verzi de pe
bulevard. Adica peste... patru ore. Intre timp o sa stai aici cu ceilalti care s-au inscris ca sa nu zica
nimeni ca fugim cu banii, cum ar face altii. Vazand acest lucru, Triger se aseza astfel incat sa fie
el ultimul si vorbi cu cel care organiza sa ii pastreze locul ca o sa vina, spunand ca mai are de
ajutat la descarcat un vapor si ca o sa se intalneasca acolo. Organizatorul fusese de acord cu acest
lucru primind inca 10 monede de aur pentru acest avantaj. Deja era sapte si jumatate, iar Triger
dezactiva cat de cat armura si ramasese intr-un costum care semana cat de cat cu un costum
spatial dar era destul de elegant.
Triger se prezenta la intrare si suna la sonerie. Astepta cateva minute si cand sa sune din nou se
deschise usa si aparu un majordomn stilat, care mirosea a colonie si de undeva din casa mirosea a
parfum fin de cirese si trandafiri.
- Buna seara, i se adresa majordomnul, pot sa va ajut cu ceva?
- Buna seara, mi s-a spus sa vin pe la ora opt si am venit un pic mai devreme.
Majordomnul se uita la ceas si vazu ca acesta indica opt fara cinci minute.
- A-ti venit la fix. Puteti sa imi spuneti cine v-a invitat?
- Daca ii stiam numele vi-l spuneam deja. E o domnisoara tanara cu parul saten, vopsit cu suvite
blonde. Cand m-am intalnit cu dansa avea o tinuta de o culoare bleu-marin, si cu...
- A, domnisoara Khali. Si dumneavoastra sunteti ?
- Triger. Eu sunt Triger.
- Prea bine, urmati-ma.
Majordomnul il duse pe Triger intr-o camera in care era un semineu, iar pe tot acel perete numai
capete de creaturi. Unele dintre ele semanau cu unii marinari.
- Poate te intrebi cine a vanat toate acestea.
- Nu chiar. Ma intrebam daca acelea au fost persoane sau chiar au fost animale.
- Buna intrebare. O sa iti raspund la amandoua. Eu am vanat acele creaturi si unele dintre ele au
fost niste persoane care au incercat sa fure din casa mea.
- Interesant mod de a-ti etala dusmanii.
- Esti amuzant imi placi. Cum te numesti?
- Triger, domnule.
- Ei bine Triger, eu sunt Capitanul Khalleem, portul acesta este al familiei mele.
- Felicitari pentru achizitie, este una foarte buna.
- Asta zic si eu din cand in cand uitandu-ma la tabloul stra-stra-stra-stra-bunicului meu Kaleem.
Este cel din tabloul de deasupra semineului.
- Pare o persoana foarte inteligenta, care stie ceea ce vrea de la viata.
- Asta asa a fost. A fost cel mai inteligent din familie. Un har nemaipomenit, zise acesta
ridicandu-se in picioare si ridicand paharul cu bautura si ii inchina acel pahar. Cum ai ajuns sa fii
invitat? Cred ca nu te-a mai invitat vre-un servitor, ca in anii trecuti.
- Nu domnule, am fost invitat de domnisoara Khali.
- De ea? Interesant. Si unde o sa stai?
- Pai... cred ca pe la zece o sa fiu prin arena.
- Ce?
- Nu stiam unde se tine lupta cu Simon.
- Hahahahahaha, cu Simon?
- Da, de ce?
- Nu cred ca o sa poti castiga, dar sa zicem... desi nu prea poti...
- Cine e Simon?
- Simon nu este acel tip masiv care era la inscrieri.
- Aha. Si... mai exact...
- Simon este o creatura imensa de vreo 4 metri inaltime, cantareste vreo 500 de tone, asta cel
putin acum un an, ca de atunci cred ca s-a mai ingrasat. Nu am mai reusit sa o cantarim de atunci.
- 500 de tone?
- Da.
- Sper sa fac fata. Daca nu... asta este...
- Sper sa nu trebuiasca sa ii cumpar fiicei mele un bax de servetele daca o sa mori.
- Nu stiu cat de puternica este creatura, asa ca nu pot sa zic de la inceput ca o sa castig. Stiu doar
ca sunt ultimul care intra in arena.
- Am inteles. Lasi pleaba in fata ca acea creatura sa fie satula? Nu merge. Au mai incercat si altii.
- Sincer nu vreau sa oboseasca, nici macar pe o masea. Vreau ca aia sa o intarate suficient cat sa
se bata cu furie cand o sa intru in arena.
- Sper sa mai traiesti dupa intalnirea cu aceasta creatura. Hai sa vedem cine a mai venit. Iesira din
acea camera si intrara in camera in care erau ceilalti invitati.
- Hai sa iti spun cine mai e pe aici. Acolo in colt este generalul detasat sa ne apere, dupa parerea
mea un prost cu bani care se ascunde in orice nava care l-ar scoate mai repede din zona de
conflict, sper sa ma insel. Dincolo este draga mea nevasta care a invitat toate starurile de pe aici
la aceasta petrecere. Ce draga imi este... dar nu pot sa sufar unele staruri, asta este. Restul sunt
vedete de treaba, fara aere de importanta, cu care ai ce sa discuti, dar nu a aparut Khali sau mi se
pare mie.
- Un moment, zise Triger si sari cam un metru se uita de jur imprejur si cand ateriza se
auzi un „puf” infundat si se continua discutia. Nu, nu a aparut, cel putin nu inca.
- O sa apara ea. Pana atunci hai sa vedem ce face...
- Buna seara domnilor, zise sotia lui Khalleem.
- Buna seara distinsa doamna, zise Khalleem.
- Buna seara doamna, zise Triger facand o plecaciune ca la curtile regale.
- Ce domn manierat draga, de unde este el?
- O sa il las pe el sa ne spuna. Pare a fi de foarte departe, si totusi se integreaza foarte bine in
societate.
- Intr-adevar vin de la foarte mare distanta. Atat de mare este dinstanta intre planeta mea si
aceasta ca nu am gasit inca nici o cale sa ajung inapoi.
- Interesant. Si cum e planeta ta?
- Pai, are mai toate formele de relief, ca si aceasta. Are mari, oceane, paduri, jungle, dealuri,
munti, dar ceea ce m-a fermecat pe mine cel mai mult a fost ploaia.
- Cum asa? Si aici ploua, dar nu am stat sa analizaz acest fenomen.
- Sa vezi cum cad picaturile de apa si cum se scurge apa pe geam. Si aerul acela atat de curat de
dupa ploaie. E fenomenal.
- Asta asa este. Se pare ca si tie iti plac plimbarile prin ploaie, zise Khalleem.
- Mai ales cand ploua. Deoarece parcurile sunt goale, nu mai este harmalaie, nu prea mai vezi
atata agitatie, chiar te poti relaxa, dar mai ales te poti gandi la probleme mai presante si scapi de
griji mai repede.
- Dar in acelasi timp, adauga sotia, sa nu te plimbi pe strada.
- Da, poti sa te uzi cu umbrela cu tot. Mai trece unul in viteza si ajungi acasa mai ud decat vrei.
Asta este un lucru nedorit.
- Imi cer scuze ca va intrerup, dar Khali...
- Repede la custi...
Khalleem, sotia acestuia, majordomnul si Triger se strecurasera afara din camera si se dusera
imediat la custile unde erau tinute animalele familiei. Acolo, Khali, era in spatele unei aratari
care ocupa o cusca intreaga. Khali tipa dupa ajutor, iar creatura se lingea pe bot. Khalleem
incremeni, nu mai avea ce sa faca.
- Cine i-a dat drumul?
- A rupt lanturile si a spart zidul.
Triger auzind lua o piatra de jos, ii dadu afara pe ceilalti si arunca cu putere piatra in capul
animalului. Acesta furios se intoarse catre acesta si din cateva miscari era langa el. In lumina care
de abia intra in acel loc Triger vazu ceva ce semana cu o insecta uriasa. Nu statu mult pe ganduri
si sari direct in abdomenul creaturii si isi activa doua securi cu care incepu sa dea in stanga si in
dreapta. La un moment dat din cauza lucrurilor care sareau de pe acea creatura, Triger cazu ca
secerat si se ridica imediat dar plin de sange.
Scoase sabia aceea albastra si sari din nou. De aceasta data creatura cazu secerata in cateva
bucati. Dupa inca cinci minute se lumina toata camera.
- Triger esti bine? Intreba Khalleem.
- Da, sunt bine, Khali e bine?
- Da este bine.
- Eu o sa trac un pui de somn, si Triger cazu ca o carpa.
- Cert este ca a l-a invins pe Simon.
- Da, se pare ca nu o sa mai avem cu cine sa ne prezentam la concurs. Vezi daca Triger e bine.
Cheama cei mai buni medici.
- Am inteles domnule. Imediat, zise majordomnul care pleca in graba.
- Tata, el m-a salvat astazi.
- Nu imi vine sa cred. De doua ori in aceeasi zi. Daca mai era si a treia chiar era ceva ciudat.
Triger fusese luat si pus intr-un pat in sufragerie, acea petrecere se terminase mai devreme pentru
ca sa se poata afla de ce Simon scapase din cusca lui. Si mai ales cine era raspunzator pentru asta.
Dupa cateva saptamani de verificari gasira vinovatul. Era un ingrijitor care dorea ca fiica acestuia
sa moara exact cum murise si sotia lui, numai ca sotia lui fusese acuzata de mai multe furturi, iar
cazierul fusese foarte lung, jumatate facut intr-o singura zi.
Dupa ce se linistira toate lucrurile, Triger inca mai era intins pe pat. Toti se intrebau daca mai
rezista, dar dupa rezultatele date de catre medici, el avea sanse foarte mari sa supravietuiasca. La
o luna dupa incident in miezul noptii Triger se ridica in fund in mijlocul patului si se uita in toata
camera. Cand sa plece remarca faptul ca Khalleem era in fotoliu in camera cu el. Acesta nu pleca
din camera aceea decat pentru a se duce la toaleta. Contrariat, Triger, se uita in continuare prin
camera. Pe partea stanga a patului era Khali, ea statea pe un scaun si se pusese cu mainile pe pat
si cu capul pe maini, ca si tatal ei, ea dormea fara nici o problema.Vazand acestea, Triger se
intinse in pat si adormi.
A doua zi de dimineata, cand toti erau la baie sa isi faca toaleta de dimineata, Triger se dadu jos
din pat si se dusese in curte si se aseza pe o banca uitandu-se in iazul care era in acea curte. Erau
cateva plante, cateva frunze moarte pe fundul iazului si din loc in loc vedeai cativa pesti.
Remarcand disparitia lui toti au inceput sa il caute, negasindu-l in casa, se imbracara si se
dusesera afara sa vada pe unde ar putea fi. Khalleem il gasi pe banca, rasufla usurat si se aseza
langa el.
- Cand am venit din expeditia de pe ultima planeta m-am asezat pe marginea patului si nu am
putut sa dorm vreo trei zile. Asta s-a datorat mortii a doi membrii ai echipajului. Ei au murit
incercand sa ma salveze. De atunci toti angajatii mei au lefe mari ca sa se bucure de viata.
- Din pacate rana pe care am avut-o a fost foarte adanca. Dar in acest timp unul dintre simbioti a
plecat. A intrat in altcineva. Nu stiu daca o sa se mai intoarca. Imi si pare rau, dar imi si pare
bine.
- De ce una si de ce cealalta?
- Imi pare rau ca a plecat un prieten si imi pare bine ca a plecat, ma gandesc ca poate ii este mai
bine unde este si ii doresc sa se dezvolte mai bine decat in timpul in care a fost cu mine.
- Asta da, asa este. Vine anotimpul in care toti merg la scoala si Khali o sa mearga si ea, numai ca
ea este la trapta a patra de scoala la sfarsit.
- Cum adica treapta a doua?
- Fiecare treapta are trei ani. Si asta inseamna ca a facut 11 ani de scoala. Cert este ca daca invata
foarte bine o sa scape si o sa se poata duce mai repede la universitatea mare.
- Care universitate?
- In larg, la cativa kilometri de tarm este intrarea in tunel, iar mai departe in larg la vreo 2000 de
metri adancime se afla Universitatea.
- Interesant.
- Foarte. Acolo toti invata sa respecte fauna si flora acvatica. Daca nu te duci acolo, poti sa te
duci la cea din munti, numai ca drumul pana acolo este cam periculos din cauza animalelor
salbatice.
- Mdea. Nu prea imi place sa ma fugareasca vreun animal si sa ajung prea devreme la scoala.
- Asta nu vrea nici ea. Oricum toate universitatile sunt gratuite si poti sa urmezi orice universitate
pana in al patrulea an. Atunci incep specializarile si asta inseamna ca nu poti sa mai schimbi
universitatea.
- Mi se pare corect, desi daca vreau sa le fac pe toate se poate?
- Nu stiu. Nu cred ca a terminat cineva toate universitatile. Cei care au incercat sa faca o a doua
universitate au luat-o razna sau au murit pe parcurs din cauza stresului.
- Cam nasol.
- Daca rezisti la doua, la a treia deja nu mai poti sa rezisti.
- La asta ma gandeam. Daca de la doua o iei razna, la trei deja esti pierdut.
- Sper ca nimeni sa nu absolve toate cele patru.
- De ce?
- Se spune ca cel care o sa absolve toate cele patru universitati va fi capabil sa distruga lumea sau
sa o faca mai buna. Sa speram ca nimeni nu le absolva pe toate cele patru.
- Cum pot sa ajung sa intru la universitate?
- Trebuie sa dai toate examenele intermediare, care ar fi cam 120.
- Cred ca merge. Cate sunt din literatura, istorie, biologie sau materii din astea?
- Pai cam jumatate. Ia sa ma duc sa dau cateva examene.
Triger fugi si dadu in acea zi 60 de examene si le trecu pe toate cu nota maxima. Un lucru bun
era ca puteai sa dai oricate examene vroiai in acea zi, si restul in alta zi sau sa le dai pe toate intr-
o zi. Astfel ca Triger citi toate cartile si toate referatele ca sa poata da inca 40 de examene si in a
treia zi mai lua 40 de examene cu note foarte mari. Ramasesera Istoria, Biologia si Geografia. El
se interesa si afla ca Universitatile incepeau in 2 saptamani, astfel avu timp o saptamana sa se
pregateasca si dadu toate examenele intr-o zi. Surprinderea a fost enorma cand a aflat ca luase si
acele trei examene.
- Am luat!!!!!! Striga Triger de la intrare.
- O sa iei doua dupa ceafa daca nu taci. Ce ai de zbieri? Intreba Khalleem.
- Am dat si ultimile trei examene si le-am luat.
- Bravo... si te-ai gandit la ce universitate te duci?
- Da, prima e cea de apa.
In primul an la acea universitate se distribuiau camerele si se alegeau materiile pe care urma sa le
faci. Astfel Triger opta pentru toate materiile si incepu sa isi caute camera. Ajunse intr-o cladire
si incepu sa intrebe pe unde era camera. Toti il directionara catre capatul coridorului. Numai ca in
capatul coridorului, in camera care urma sa fie a lui era deja ocupata, in mod abuziv, de cel mai
dur jucator de patinaj cu mingii din acea universitate.
Acest sport se practica pe o arena inghetata, toti jucatorii purtau patine, iar in loc de puc ei
dadeau cu piciorul intr-o mingie. Aceasta mingie era facuta dintr-un aliaj special pentru a aluneca
cat mai mult si pentru a fi suficient de dura ca sa reziste la impactul unei patine cu aceasta.
- Salut eu sunt Triger.
- Adica esti noul tip care pleaca din incapere.
- Adica asta e camera mea si daca vrei o sa fi colegul meu de camera.
- Uite ce este taca. Eu conduc pe aici.
- Se pare ca nu prea o sa mai conduci in aceasta camera. Zi acum ce vrei sa faci ca sa stiu daca te
aranjez sau nu.
- Bine... bine... tu ai vrut-o. Jimmy!!!
- Jimmy?
- Frate te-a suparat asta? Intreba un malau de vreo trei metri inaltime si de vreo 600 de
kilograme. Jimmy cel nou nu arata ca si cand ar fi fost gras, doar ca masa musculara era in exces.
- Da, nu vrea sa plece din camera noastra.
- Armura activeaza-te, se gandi Triger si armura se activa astfel incat sa nu dea de banuit.
- Te rog sa il dai afara din camera noastra pe... Triger... asta...
Khali care avea camera langa cea a lui Triger auzi toata discutia si iesi pe hol sa vada despre ce
era vorba.
- Nu vreau probleme, zise Triger. Vreau sa stau si eu undeva, intr-o camera. Si din nefericire asta
mi-a fost data. Asa ca va rog, daca vreti puteti sa stai cu mine in camera. Eu nu ma supar.
- Eu vreau sa stau cu fratele meu. Nu cu altcineva.
- Imi pare rau eu nu ma misc.
- Jimmy este de alta parere.
Jimmy in secunda urmatoare il lua pe Triger si il arunca prin perete daramand o parte din perete,
dar acesta isi activa motoarele ionice si se opri la cativa metri.
- Acum chiar sunt suparat. Iesiti din camera mea ACUM.
O unda de soc strabatu toata camera si il izbi pe Jimmy in plin aruncandu-l afara din camera.
Triger intra din nou in camera si peretele incepu sa se refaca, nanobotii incepusera sa refaca totul.
Triger se uita la celalalt tip care ramasese uimit pe un fotoliu.
- Nu ti-am retinut numele.
- E...e...e... eu sunt John si el este fratele meu Jim, eu si cei apropiati ii zicem Jimmy.
- Acum... John. Daca vrei sa mai ramai in camera asta vei juca dupa regulile mele. Ai inteles ce
am zis?
- Da am inteles.
- Bun, zise Triger aterizand in mijlocul camerei. Regulile sunt simple. De intrat incaltat doar in
hol, ai inteles?
- Da, zise John descaltandu-se.
- Bun, o alta regula ar fi ca daca vrem sa invatam, ori tu ori eu, celalalt sa pastreze linistea. Ai
inteles?
- Da, nu este nici o problema.
- Bun. Daca ai nevoie de mine... uite aici la ceasul tau mai pun un buton... cand ai nevoie il apesi
si eu o sa in cat de repede pot.
- Nu prea am nevoie de ajutor. Decat la examene.
- Aia se reolva. Nu-ti va griji. Pe alea le luam fara sa ne stresam.
- Si atunci cu invatatul?
- Lasa ca vezi tu atunci. Dar pana atunci PETRECEREEEEEEE.
- Tipule esti tare. Dar de unde facem rost de bani de petrecere?
- Facem rost... hmmm... hai sa facem rost de vopsele. Am o idee.
Facura rost de cateva cutii cu vopsea alba si mersera la toate laboratoarele si vopsira tot ceea ce
se putea vopsi, luand astfel bani pe munca cinstita. Ca sa faca rost de mai multi bani, luasera
cateva cutii de lac si cateva cutii de material curatator, cu care sa curete murdaria de pe usi.
Astfel curatara usile si le lacuira din nou, luand astfel foarte multi bani in cateva zile. Cu banii
stransi ei inchiriara sala de sport si dadura o petrecere cum nu mai fusese de foarte mult timp. La
acea petrecere fusesera si elevi si profesori si se simtisera atat de bine ca timp de cateva
saptamani aceasta petrecere era in mintea tuturora. Trecusera trei ani si Triger si cei doi frati
absolvisera prima parte din Universitate si de abia acum venea greul. Cei trei ani de specializare
erau cei mai grei, astfel ca Triger incepu din ce in ce mai des sa stea pe cladire sa se relaxeze. In
ultimul an insa Triger fusese chemat sa dea o proba pentru Circuitele Incinse. Sport promovat in
universitati in ultimii ani, totul consta in aruncarea unei mingii intr-o palnie mica in capatul opus
al arenei. Jucatorii erau impartiti in doua echipe si fiecare echipa incerca sa o opreasca pe cealalta
in a reusi sa inscrie.
Ca totul sa fie mai greu, jucatorii aveau in picioare patine si in fiecare mana cate o manusa cu
care sa prinda mingea. Mingea nu trebuia pusa cu manusa in acea palnie, ci aruncata de la
distanta. In total erau 16 arene in care 32 de echipe isi disputau meciurile. Dupa ce se desemna o
echipa castigatoare, aceasta urma sa concureze cu celelalte echipe ale celorlalte universitati. Cine
castiga era campion. Ca reguli nu era decat una: nu lasa adversarul sa inscrie.
Triger nimeri in mijlocul antrenamentelor si analiza tactica unei echipe ca sa vada cam despre ce
era vorba. Din spatele unui paravan se auzira cateva ovatii si aparura cei doi frati.
- Triger... omule... sper ca intrii in echipa noastra. Mai avem nevoie de un om si tu esti ala.
- Mersi. Tre sa vad daca ma accepta.
- Dupa rezultatele avute, poti sa iti alegi singur echipa, zise cel de la inscrieri.
- Vreau in echipa lor.
- Echipa este Royal Griffins. Esti sigur ca in asta vrei?
- Numele este cel final?
- Da.
- Merge?
- Raman in echipa asta.
- Bun. Fugi si echipeaza-te.
- Sunt echipat deja.
- A... stai ca la antrenamente nu conteaza cu ce te imbraci.
Triger activa armura si intra in ring. Pe el aparu costumul gri cu striuri rosii cu care fusese la
petrecerea lui Khali acum cativa ani. Triger se uita de jur imprejur si analiza arena de cateva ori.
Intra si incepu prin a face cateva ture de arena si intr-un sens si in celalalt si se opri cand intrara
si ceilalti.
- Triger, te-ai obisnuit?
- Da. Cat de cat m-am obisnuit cu arena.
- Bun acum sa bagam si obstacolele.
- Obstacole?
- Da. Va trebui sa ne obisnuim cu ele ca maine avem meci.
- Misto.
Dupa ce statu o zi intreaga la antrenamente, el fusese gasit in arena de catre Jim.
- Ce faci ma? Ai stat aici de ieri?
- Da, am incercat sa ma obisnuiesc sa arunc peste toate obstacolele si sa dau si gol.
- E na? Si ai reusit?
- Cateva, zise Triger razand.
Urma imediat si meciurile. Pe care le castigasera fara probleme. Ajungand sa joace in finala,
unde au trecut de cealalta echipa cu o un scor enorm, inregistrand astfel un nou record pentru o
finala. Dupa ce au concurat si impotriva universitatii din munti ei au fost declarati invingatori
datorita descalificarii celeilalte echipe prin neprezentare. Adversarii din universitatea dintre nori
nu fusesera o amenintare prea mare, ei fiind invinsi cu foarte mare usurinta, numai ca adversarii
de care se temeau ei era echipa universitatii de foc, care era situata in mijlocul unui lac de
magma.
Timp de doua saptamani cei cinci de la universitatea din apa se antrenasera la
universitatea de pe lacul de foc pentru a face fata meciului. Totul decursese normal, iar meciul
fusese castigat de echipa lui Triger, care se inscrisese dupa aceea la universitatea de foc. Timp de
cativa ani el invata tot ceea ce era de invatat de la toate cele patru unifersitati si se intoarse in
oraselul din care plecase.
- Khalleem!!!
- Pe cine cauti?
- Pe Khalleem. Era proprietar aici.
- Bine zis era, ca dupa ce au castigat aia si-a pierdut mintile si a dat-o pe bautura si s-a incuiat in
casa, pe sotie a incuiat-o in dormitor, iar pe fiica in grajd, si asta ca nu cumva sa ii ia din bautura.
- Ce? Ia sa vad despre ce e vorba.
- Ai grija ca e ticnit. Oricum noi le-am salvat si acum locuiesc gratuit la hotelul din port. Ala si-a
pierdut mintile, a baut si bea de stinge, cred ca a cheltuit toata averea numai ca sa bea.
- Multumesc de informatie.
Triger deschise poarta care deja era ruginita si plina de iedera.
- Stai pe loc sau trag, se auzi o voce din casa.
Triger isi activa armura si inainta cativa pasi.
- STAI.
- Cum ai putea tu sa ma nimeresti in starea in care esti? Uita-te la tine in ce hal esti. Si beat si
probabil si fara bani de bautura, doar ce mai arunca trecatorii. Cum ai putut sa ajungi asa?
- Triger?
- In persoana.
- Ce bine ca te revad. Nici nu stii ce ma bucur...
- Ia zi. Ce s-a intamplat, intreba Triger intrand pe usa si asezandu-se pe un fotoliu prafuit.
- Multe s-au petrecut, in primul rand mi-am pierdut locul de munca si nu mai am ce sa fac,
nimeni nu ma angajeaza, banii erau din ce in ce mai putini. Macar fetele o duc ceva mai bine. Le
vizitez noaptea pe la trei-patru, atunci nu asa multa lume, le mai duc cateva lucruri de imbracat
pe care le repar, sau le mai duc ceva bani, dar si aia sunt din ce in ce mai putini. Nu stiu ce sa fac.
Tu pe unde ai umblat?
- Pai... pe la toate universitatile, am invatat tot ceea ce era de invatat si m-am gandit sa vin la voi
sa vad ce faceti. Si uite-ma.
- Poti sa ma ajuti sa imi recapat slujba?
- Cum? Daca ala a fost ales pe drept nu am ce sa fac.
- Nu e de asta. Cred ca ia mita si cred ca e in cardasie cu niste hoti care mi-au furat mai multe
obiecte din casa.
- Hmmm, o sa verific asta, dar nu acum. Acum trebuie sa iti fac rost de niste bani si sa te lasi de
bautura.
- Dar nu beau mai mult decat atunci cand m-ai cunoscut. Sincer iti spun.
- Bun, atunci sa incepi sa refaci gradina din fata, dar sa nu te atingi de poarta. Nu pana nu vin
fetele inapoi si nu pana cand nu reusesc sa va aduc niste bani pentru voi. Dupa aia ma ocup eu de
ORICE hot care mai trece pe aici.
- Multumesc. O sa ma apuc imediat.
- Bine, eu sunt in port sa mai descarc niste containere.
- Ne mai vedem...
- La revedere...
Triger se dusese direct in port si cauta cel mai mare vas care trebuia descarcat. Gasise un vas care
transporta containere cu diverse produse, numai ca nu puteau sa scoata un container care era
blocat in cala. El se oferi sa ii ajute contra unei sume modeste, numai ca nimeni nu se aventura sa
ii dea bani, si mai ales ca nimeni nu il cunostea. Triger dadu sa plece si atunci capitanul il opri si
ii dadu banii. Triger sari pe punte si alerga catre cala, acolo sari inauntru si sari din nou pe punte
cu acel container.
- Unde sa il pun? Intreba Triger.
- Pune-l pe camionul acela, raspunse capitanul vasului inmarmurit.
- Gata! Multumesc pentru bani.
Vazut de capitanul portului, Triger se duse la urmatorul vas care de abia intra in port.
- Capitane sa va descarc marfa?
- Daca poti da, zise acesta razand.
- Care containere sunt pentru acest port?
- Din primul rand, cele albastre si din al doilea cele rosii.
- Cat dati?
- Pai... sa zicem... 5000.
- Fara 20.000 stai pana diseara.
- Fugi ma de aici.
- Bine...
Triger se duse la vasul de langa si il intreba pe capitan:
- Merge 20.000 pentru o descarcare de cateva minute?
- Cate containere poti sa descarci de la mine?
- Pai cate trebuie sa dai jos?
- Tot ce am. Sunt containere cu mancare congelata.
- Hmmm... 25.000 si nici macar o zgarietura pe vapor sau 20.000 si nu imi asum raspunderea
pentru zgarieturi.
- 25.000 si sa nu vad o zgarietura.
- S-a facut.
In circa 30 de minute vasul acela fusese descarcat. Si toate containerele fusesera pozitionate
pentru a fi alimentate cu energie in locurile special amenajate. Vazand acestea celalalt capitan il
pliati si el pe Triger cu 25.000 pentru descarcare, si astfel Triger se facu cu destui bani ca sa
refaca toate cladirile de pe proprietatea lui Khalleem.
- Tinere... am vazut ca esti destul de rapid. Cam cat poti sa cari? I se adresa un domn bine
imbracat.
- Cam... vedeti vasele acelea? Cam vreo 6 in acelasi timp.
- E ceva...
- Da. Merge... imi ies si mie niste bani.
- Corect. Daca te-as plati sa nu le descarci?
- Cu cat?
- Pai cat ti-au dat aia sa ii descarci?
- Am luat 25 de mii de caciula.
- Uite, eu sunt pregatit sa iti dau 100 de mii ca sa nu mai descarzi azi nimic. Ce zici?
- Pai... daca mai vin vreo patru vapoare, eu o sa fac acea suta de mii. Dar daca iau banii de la tine,
si vin acele vase atunci mi-am luat teapa.
- Te gandesti vreo 10 minute cat mai merg eu pe aici in inspectie si cand ma intorc vreau un
raspuns. Bine?
- Bine.
Intre timp, Triger mai descarca doua vase si isi mai lua circa 50 de mii de la capitani. Cei din port
erau nauciti de viteza cu care Triger descarca vasele acelea. La un moment dat, in port intra un
vas de calatori, Triger se duse si aduse scara si o monta la locul indicat de un marinar si capitanul
vasului cobori primul urmat de ceva persoane imbracate elegant.
- Baiete, esti tare. Cum pot sa incarc cinci containere?
- Care?
- Cum care?
- Care containere trebuie sa le incarci?
- Nu stiu.
- Daca nu stii nu te pot ajuta. Imi pare rau.
- Stai un pic. Adica nu ma incarcati?
- Ba da. Vedeti eu sunt particular. Incarc si descarc vapoarele care au numerele de containere
deja pregatite, adica tu imi spui ce containere trebuie sa incarci si eu ti le incarc mai repede decat
ai crede.
- Am inteles. Atunci o sa fiu nevoit sa astept sa ma incarce astia.
- Capitane, se adresa una dintre acele persoane.
- Da, spuneti va rog.
- Care containere sunt cu alimente congelate?
- Pai...
- Cele care au banda aceea albastra legata de ele, raspunse Triger.
- Multumesc, tu cine esti?
- Incarcator, descarcator containere, lucrez in particular.
- Cati bani vrei ca sa incarci containerul acela negru?
- Pai. Dat fiind faptul ca e mai jos... cam 40 de mii.
- Doar atat?
- Da. De ce?
- Iti dau 100 de mii daca il pui in locul marcat de pe punte si il ancorezi. Trebuie ca tu sa nu il
zgarii sau sa zgarii vasul. Ai inteles?
- Da. Nici o problema. Vreau banii acum si in 10 minute containerul este asigurat pe punte.
- 10 minute?
- Da. Puteti sa stati pe punte sa vedeti unde si cum il ancorez.
- Bine... uite banii. Si ai grija.
- Bine...
Triger sari pana la container, salta celelalte containere si il scoase pe cel negru, dupa care le aseza
pe celelalte la loc si isi lua containerul si din doua salturi era pe punte. Din cateva miscari lega
containerul in locul precizat. Funiile fusesera intinse atat de bine ca la orice vibratie acestea
scoteau cateva sunete.
- Multumim pentru o treaba bine facuta.
- Cand mai sunteti in trecere si sunt pe aici va ajut. Cand nu sunt imi pare rau dar trebuie sa
apelati la cei din port. Eu o sa ma dau jos sa astept sa vina capitanul portului ca cica e in
inspectie.
- E na? Hahahaha, si nici nu a mai vazut banii pe care trebuia sa ii dam. Ce bine...
- Adica suta asta de mii trebuia sa ajunga la el?
- Da. De ce?
- Mi-a spus sa nu mai incarc si sa mai descarc ceva pentru o suta de mii.
- Da? Multumim pentru informatie.
- Probabil vroia sa mute containerul sub stricta supraveghere a lui. Se mai practica si in alte
porturi.
- Am inteles. Deci nu e de vina el. E bine de stiut ca sa nu pateasca ceva... asa din nimic.
- A-ti putea sa ii multumiti ca a pus containere care trebuiau sa plece tot azi. Deci ar fi fost
singurul container care mai ramanea.
- Tare tipul ala.
- Stiu, toti il respecta, numai ca din cand in cand am eu nevoie de bani si ii stric planurile.
- Se intampla.
- Succes... eu am plecat.
- Bine... ne mai vedem... speram sa nu, zisera acele persoane in soapta.
Veni capitanul portului si se uita mirat cum pleaca vasul cu containerul respectiv.
- Ti-am zis sa nu mai incarci nimic. Nici macar un container.
- Asta pana vii tu. Eu de acum nu incarc si nu descarc nimic. Deci ar trebui sa imi dai cam 100 de
mii.
- Nu o sa iti dau nimic.
- Atunci o sa incarc si o sa descarc cat vreau.
- Ba nu. Baieti avem un incapatanat. Aveti grija de el.
Cei trei tipi care erau cu capitanul portului incercara sa sara sa il bata, numai ca Triger sa feri si il
lovi pe ultimul si cazura toti la pamant.
- Imi cer scuze, numai ca astia s-au impiedicat.
- O sa regreti asta.
- Ce sa regret?
- Ca ai mutat containerul. Ala trebuia sa fie mutat numai cu mine de fata.
- Si daca l-am mutat ce?
- Lasa ca o sa vezi tu. Am prieteni in pozitii cheie si pot sa inlature orice fir de iarba mai razleata.
Asa ca tine.
- Eu nu sunt razlet. Sunt Triger si daca crezi ca ma poti speria pe mine cu tampeniile tale, atunci
pe inseli. Pot sa vina si cateva nave sa ma prinda ca eu sunt tot Triger si tot o sa ti le distrug, nu
inainte de a asimila cat mai multa tehnologie din acele tinichele.
Zise Triger ducandu-se catre acel capitan care incepuse sa tremure.
- Eu acum o sa ma duc sa imi ajut un prieten si dupa aceea mai vedem noi, zise Triger plecand.
Triger se dusese in oras si se duse la banca unde plati datoriile lui Khalleem si in acel cont puse
toti banii castigati in acea zi, dupa care se dusese la el si incerca sa stea de vorba cu acesta.
- Khallem!? Hei... Khalleem!
- Nu este aici, l-au luat oamenii capitanului portului si l-au dus in port. Ai grija de el... nu vreau
sa pateasca ceva.
Triger se teleporta direct pe cladirea directiei portuare si analiza tot portul de la un capat la altul.
La un moment dat el sesiza faptul ca erau destul de multi pe unul dintre pontoane si se facu
invizibil si se teleporta acolo. Khalleem era legat fedeles de o ancora pusa in ciment. Triger
astepta sa vada ce se intampla si remarca faptul ca desi toti isi bateau joc de Khalleem, nici unul
nu avea curajul sau toti erau destul de bine educati incat sa nu dea intr-o persoana care se afla
intr-o situatie ca aceasta.
Dintr-o data aparu capitanul portului.
- Se pare ca daca nu te omor nu scap de tine. Se pare ca acea casiera de la banca a gresit contul.
In loc sa bage banii in contul unui muncitor i-a bagat in contul tau. Nu este nici o problema. O sa
iti iau si banii aia. Am suficienta putere incat sa iti iau contul cu totul.
In tot acest timp Triger inregistra tot ceea ce se intampla, si video si audio, si la un moment dat
capitanul acela il impinse pe Khalleem in apa. Triger il prinse pe Khalleem ii puse o masca de
respirat si cazura amandoi in apa, dupa care iesi Triger cu Khalleem in spinare si il puse pe un alt
ponton.
- Si acum sa vedem ce pedeapsa sa ii dam... adica o sa las oamenii din oras sa decida. Si il lega
fedeles pentru a fi judecat.
La tribunal, cu probele detinute de Triger, capitanul portului fusese demis si urma sa execute 132
de ani de inchisoare fara posibilitatea de a fi eliberat mai devreme.
Khalleem fusese repus in functie dupa ce s-au gasit dovezi cum fostul capitan de port il demisese
pe Khalleem pentru ceva ce nu facuse niciodata.
- Triger, iti multumesc pentru ca m-ai ajutat sa scap de acuzatiile alea si ca mi-ai dat slujba
inapoi.
- Macar atat puteam sa fac inainte sa plec.
- Pleci?
- Da. Trebuie sa ma intalnesc cu prietenii mei de care am fost despartit cam prea brusc.
Nici macar senzorii mei nu ajung pana la ei. Pacat... asta este.... trebuie sa o iau la pas prin
univers.
- Dar cu ce o sa pleci?
- Cu nava mea.
Triger activa armura si introduse un cod pe consola de pe mana stanga. In curtea din spate isi
facu aparitia nava lui Triger care era reparata si imbunatatita un pic.
- Aia e nava ta?
- Da. De ce?
- Nu am mai vazut una la fel.
- E normal, este sau era unica.
- Am inteles.
- Doamnelor si domnilor va anuntam cu tristete ca in urma incercarilor esuate de a indeparta o
cometa de la traiectoria ei, aceasta s-a faramat in cateva bucati mai mici care isi continua drumul
catre umila noastra planeta.
- Triger?
- Nici macar eu nu pot sa distrug acea cometa. Rocile au ceva magie pe ele, se pare ca planeta
care cuprindea acea cometa a fost o planeta umpluta de magie. Pacat ca a explodat.
- Cate locuri ai in nava?
- Pai... mai am doua disponibile.
- Ia-o pe Khali... te implor salveaz-o... nu vreau sa moara aici. Si mai ales nu asa.
- Dar...
- Triger, zise sotia lui Khalleem, te implor ia-o de aici, ca nu vreau sa mor cu gandul ca nu am
salvat macar pe cineva.
- Ia stati asa, Triger facu nava invizibila si intrara cu totii in casa.
- Khali... pregateste-te ca pleci intr-o calatorie, striga mama ei.
- Mai usor... nu prea am loc de bagaje.
- Nu e nici o problema ca noi nu mergem. Noi o sa ii ajutam pe magi sa intarzie cometa.
- Khali nu ai auzit-o pe mama ta?
- Ba da!!! Imi faceam singura valiza pe care o am si mai vreau una.
- Bine o sa o iau cu mine... Khalleem vezi ca in debara este o cutie mare neagra. Adu-o...
- Asta?
- Da. Deschide-o...
- E goala...
- Exact... sa duci cutia lui Khali si sa isi ia ceea ce are nevoie. De mancare si lichide nu duc lipsa,
sa isi ia haine, ceva obiecte care ii trebuiesc si altele care nu ii trebuiesc, dar sa incapa in valiza si
in cutie.
- Khalleem ce dureaza atat? Intreba sotia uitandu-se catre scari.
- Da... totul e gata.
- M-am imbracat corespunzator?
- Nu mergi cu parintii tai, mergi cu mine. Asa ca tre sa te imbraci bine ca in spatiu e frig.
- Sunt destul de calduroase hainele.
- O sa aflii in curand. Daca mai am loc pe cine iau?
- Pe tine si pe ea si atat. Nimeni in plus. Sa speram ca o sa fie bine.
Dupa cateva minute Triger se uita prin nava.
- Bagajele sunt puse bine, containerele libere le-am legat, trapele auxiliare au fost reglate pentru
eficienta in spatiu restrans, ia sa vad... da, bagajele sunt legate bine. Khali... inauntru... acum...
- O sa imi fie dor de voi, zise Khali plangand.
- Sa nu uiti cine esti si de unde vii... la revedereee...
- La revederee...
Isi luara ramas bun si Khali se instala in scaunul din dreapta. Triger dezactiva invizibilitatea
navei, se urca si el, se instala confortabil in scaun si isi cupla armura la toate comenzile navei.
- Sa speram ca o sa mearga...
In cateva secunde de suspans, nava incepu sa se inalte incet-incet si pana la urma era deasupra
caselor.
- Ce mic se vede orasul.
- Hai sa il vedem mai bine, si Triger indrepta nava catre port. Privelistea era minunata, copacii
infloriti, florile din loc in loc inflorite si cladirile care se scaldau in razele de soare.
- Pacat ca o sa fie distrus, zise Khali.
- Pacat. De abia acum am vazut cat de mare era acel orasel in care locuiam cu totii.
Computer seteaza curs catre o orbita superioara. Dupa aceea, computer, sa setezi rezolutia de
tragere catre cometa, trebuie sa le dam o sansa.
Dupa ce trasese, Triger activa senzorii:
- Se pare ca am reusit sa sap in cometa si nimic mai mult. Nici macar navuta asta nu poate sa
invinga acea cometa. Daca era nava mea cea mare aici, precis ca as fi asimilat cometa.
- Cum sa asimilezi cometa?
- Nava are un invelis special care putea sa dezintegreze asteroizi, meteoriti, poate chiar si comete.
- Si ce faceati cu asteroizii?
- Ii foloseam ca materie prima sa marim sau sa reparam nava. Mai foloseam si ceea ce se mai
gasea prin cimitirele spatiale.
- Cum adica cimitire spatiale?
- Zone in care se duc navele vechi care se scot din uz. Se lasa acolo fara armament si fara
sistemele principale ca nu cumva sa fie furate de pirati. Numai ca unii se folosesc de ele pentru a
lua materie prima. Noi ne duceam si asimilam cat mai mult posibil ca sa putem mari nava cu inca
o punte sau sa mai facem nave de salvare, aparare si atac. Eu le maream celor din echipaj
modulele de arme, de scuturi, chiar si armurile din cand in cand.
- Adica erai ceva de genul unui ucenic. Nu imi vine sa cred... salvata de un muncitor amarat.
- Da... asta este... se intampla.
- Dar de ce ai ajuns in afara navei tale?
- Am fost sa analizez capacitatile navei, numai ca o planeta a explodat, niste roci mi-au lovit
motoarele si am ramas in urma. Nu si-au dat seama ca inca eram afara, dar nu e nici o problema,
o sa ii gasesc din nou. I-am mai gasit si inainte.
- Dupa cat timp?
- Crezi ca mai stiu cat timp a trecut?
- Credeam ca o sa fiu salvata nu aruncata in spatiu.
- Asta este...
- Se intampla... nu?
- Din cand in cand, rase Triger.
Mersera prin spatiu pana cand au ajuns din urma nava aceea gigantica care servea pe post de
spital. La prima privire parea ca sta pe loc, dar cand se uita mai atent, Triger isi dadu seama ca
aceasta nava imensa plutea in deriva. Se apropie cu nava de geamurile care dadeau la salonul in
care fusese el, si din nava vazu o lumina slaba inauntru. La un moment dat se auzi o voce pe
difuzoare:
- Oricine ai fi... ajutooorrr...
- Cu cine vorbesc?
- Tisha. Una dintre paciente. Am fost vindecata de unul dintre doctori, dar un asteroid a lovit in
partea in care acestia nu aveau voie sa mearga. Si acum sunt cu totii niste zombii.
- Naspaaaa, eu nu merg pe nava aia mare, zise speriata Khali.
- Nici nu trebuie. Tisha... unde esti?
- Pe puntea principala.
- Stai un pic nemiscata.
- Stau.
Triger se teleporta la bord si o gasi pe Tisha stand langa un aparat si cu un receptor in mana.
Usile erau sudate.
- Computer ce e dincolo de usa?
- Tot echipajul si toti pacientii.
- Ce simptome prezinta acestia?
- Nu au puls, nu au presiune in vene si cu toate acestea sunt in viata.
- Vreo intrare in jurnal despre acest eveniment?
- Da. O nava necunoscuta a venit. La bord a urcat un singur pacient si de atunci au inceput sa
moara cei din echipaj.
- Inteleg. Vreun tratament?
- Din cate am gasit si din cate am observat in ceea ce s-a intamplat la bord daca sunt impuscati
in cap, acestia mor imediat... din nou.
- Am inteles. Voi aplica aceasta metoda imediat, zise Triger.
- Tu esti capitanul celeilalte nave?
- Da, sunt Triger. La bord e Khali, pasagerul meu si tu trebuie sa fi Tisha.
- Corect, si vreau sa raman in viata cat mai mult posibil. Adica sa nu-mi fie curmata viata de
catre chestiile alea de afara. Ce s-a auzit?
- Usile puntii principale cedeaza.
- Tine-te de mine si nu te misca, zise Triger.
Triger se teleporta pe nava lui chiar cand acele creaturi navalisera pe puntea principala.
- Nu cumva esti din echipajul care adusese acea persoana la bord?
- Nu stiam ce are, aceasta fiind o nava spital am zis sa poate au un tratament. Dar se pare ca boala
aia a fost mai rapida decat gasirea unui antidot.
- Bine ca n-am stat prea mult pe acolo. Eu sunt Triger, ea este Khali.
- Eu sunt Tisha.
- Acum incotro? Intreba Triger uitandu-se la cele doua fete care se bateau din priviri.
- Oriunde, raspunse Khali.
- Cum zice ea, adauga Tisha.
- Se pare ca o sa fie o calatorie lunga, ofta Triger.
Triger se aseza in scaun si activa motoarele principale si le invita sa isi lege centurile de
siguranta. Astfel o noua calatorie cu noi aventuri ii astepta in drumul lor prin universul explorat
si neexplorat.
Mersera timp de cateva zile si oboseala isi spunea cuvantul.
- Triger, un pat pe aici prin zona nu este?
- Poti sa intinzi scaunul.
- Am facut asta deja, numai ca de abia mai reusesc sa dorm, spuse Khali. Si in plus am inceput sa
simt niste dureri in spate.
- Si eu am aceleasi dureri. Probabil de la scaun, adauga Tisha.
- Bine o sa incerc sa gasesc un hotel spatial.
- Aia e o cometa? Intreba Tisha.
- Se pare ca... nu. Nu este o cometa. Legati-va centurile de siguranta. O sa fie un drum cu hopuri.
Acea „cometa” era o nava imensa care genera fum in jurul ei pentru a-i induce in eroare pe
dusmani. In cateva minute insa acea nava uriasa se opri, si o data cu aceasta si generarea fumului
acela.
- Cred ca am dat de belea, zise Triger activand scuturile.
Din nava aceea iesira circa cinci sute de nave de atac si inca o mie de nave de aparare, la prima
vedere aceste nu erau foarte rezistente.La prima salva, scuturile lui Triger rezistara, numai ca la
cea de-a doua salva scuturile cazusera.
- E nu ca m-am enervat, zise Triger.
- Si ce o sa faci? Intrebara cele doua pasagere.
- Uite asta.
Triger activa toate celelalte scuturi si isi activa si tunurile cu plasma, dupa aceea trecand pe
contra-atac. Luati prin surprindere de puterea navei cei care atacasera incapura sa se retraga la
bordul navei aceleia foarte mari.
- Bine ca am scapat de ei, zise Khali.
- Nu as fi atat de sigur, dar mai stii?
- Aici capitanul Theo de pe crucisatorul Roha IV. Cine sunteti si care e scopul vostru in acest
sistem solar.
- Buna ziua sau seara. Ma numesc Triger si am doi pasageri pe care trebuie sa ii duc intr-un alt
sistem solar. Si cred ca ne-am ratacit din cauza unei furtuni electromagnetice. Se poate sa ne
ghidati catre Orion V?
- Va trimitem datele necesare pentru a ajunge la Orion V.
- Multumim. Atentie sa nu incercati sa capturati nava aia mare. Nava spital. S-a intamplat ceva
ciudat la bord. Noi am incercat sa o capturam pentru ca cica nu era nimeni la bord. Numai ca toti
sunt un fel de zombii.
- Multumim pentru sfat. La revedere.
- La revedere si inca o data multumim mult de tot.
Triger porni motoarele la capacitate de 20% pentru a nu da de crezut ca sunt prea avansati si
pornira catre Orion V. Ajunsi in raza de actiune a balizelor, acestia se oprira in apropierea uneia
si dupa ce aceasta incepu sa comunice cu nava, Triger porni catre Statia orbitala. Aceasta statie
orbitala avea dimensiuni uriase din cauza dezvoltarii care mersese incontinuu pentru a acomoda
cat mai multi pasageri si cati mai multi locatari. Triger ajunsese cu nava la marginea senzorilor
statiei si ceru sa i se dea voie sa aterizeze. In scurt timp primi si confirmarea si incepu sa
inainteze catre statia orbitala. Pe ultima portiune de drum fusese ghidat de catre cateva nave ale
politiei catre un hangar care facea
parte dintr-un hotel. Dupa ce se cazasera si dupa ce isi luara camera in primire, Triger se dusese
sa vada daca intr-adevar camera este cum au cerut-o.
Ajunsi in camera Khali si Tisha se aruncara pe pat sa poata sa doarma un pic, iar Triger profita si
se duse sa isi faca un dus. Cand iesi vazu ca fetele nu mai erau. Si se uita pe afisajul armurii sa
vada unde sunt fetele mai exact. Ele erau intr-o camera alaturata legate si pe hol erau cativa tipi
inarmati gata sa intre in camera lui Triger. El isi activa armura si dadu din nou drumul la dus si se
facu invizibil. Soldatii aceia intrara in camera si se dusesera la baie sa vada si sa il omoare pe cel
care era inauntru, numai ca Triger ii lasa sa se duca si ii impusca pe toti facandu-i sita. El iesi din
camera si se dusese direct la camera unde erau fetele si nici macar nu clinti clanta. Scoase un
pistol mai puternic si ii tinti pe toti si trase prin perete omorandu-i pe toti. Le elibera pe fete si
cand sa se intoarca in camera sosi si politia. Cand vazura ce facuse Triger, toti politistii ii
multumira pentru ca el reusise sa anihileze o parte dintr-o retea de mafioti care rapeau persoane
pentru rascumparare.
Directorul hotelului le dadu o alta camera, ceva mai buna decat precedenta si la acelasi pret. El se
dusese din nou si isi facu inca un dus, iar fetele intrara amandoua in baie ca sa isi faca dus, sa se
macheze si sa se imbrace in altceva mai confortabil. Triger se dusese pe balcon si se intinse la
soare si in scurt timp adormi. Fetele, dupa ce isi facura toate treburile prin baie, se intinsera si ele
in pat si adormira.
Triger se trezi tresarind si se uita la ceasul din camera, era ora cinei. Se uita prin camera si
remarca ca fetele plecasera deja. Triger isi activa armura si o redusese la costumul gri care era pe
dedesubt. Se uita pe strada sa vada cam care e moda si remarca faptul ca desi era cam veche
armura aceea tot se mai potrivea, chiar era ceva modern si stilat. Cu acest gand impacat Triger se
dusese la restaurant. Si ca sa nu se mai enerveze de pomana decisese sa astepte la rand. Cu ocazia
asta avusese timp sa scaneze camera si sa vada unde sunt cele doua fete. Cand ajunsese la
receptie, fusese intrebat unde se duce. El raspunse sarcastic:
- E restaurantul hotelului si sunt cazat aici... deci cred ca o sa mananc ceva.
- Bine... doriti o masa?
- Nu. O sa ma alatur prietenilor mei. Multumesc de oferta.
Triger se indrepta catre masa fetelor si zise:
- Imi cer scuze ca va deranjez, acest scaun este liber?
- Da este, raspunse Khali zambind.
- Poti sa iei loc cu noi la masa, adauga Tisha.
- Multumesc.
Si timp de cateva ore cei trei se amuzara si se simtira cat mai bine cu putinta. Triger tresari din
nou cand afisajul arata o alarma la nava. El isi ceru scuze, se ridica de la masa, se dusese la
toaleta, isi activa armura si se teleporta langa nava. acolo remarca ca un pusti de circa 14 ani
incerca sa ii fure nava.
- Daca reusesti, te iau in echipaj ce zici? Zise Triger.
- CE??? Ce m-ai speriat. Acum cred ca o sa chemi politia nu?
- Nu. O sa te las sa incerci sa o deschizi si daca reusesti o sa te invit la mine in echipaj.
- Super. Stai asa...
In circa 30 de minute acel pusti reusi sa deschida nava.
- Vrei sa fi in echipajul meu?
- DA!!!
- Bine. Uite... cum te cheama?
- Acidman.
- Unu mai scurt?
- Pai...
- Ce zici de Acid?
- Merge...
- Bun. Eu sunt Triger, acum hai sa mananci ceva.
Triger se teleporta si il telelporta si pe Acid in acea toaleta.
- Acum. Ia sa vedem hainele... merge... sa te porti cum se cuvine. Fara injuraturi si fara
obscenitati, numai eu am voie sa fiu aruncat din restaurant. Ai inteles?
- Nici o problema.
Ajunsesera la masa si Triger spuse:
- Va prezint noul membru al echipajului nostru... Acid Man, zis si Acid.
- Salut, eu sunt Tisha.
- Si eu sunt Khali.
- Incantat de cunostinta.
- Triger? S-a intamplat ceva?
- Cred ca da... s-ar parea ca armura a receptionat un mesaj de la o alta armura care ar fi in zona.
Dar cine ar putea fi? Cam ciudata chestia... ia sa vad ceva.
Triger il lua pe Acid si se dusesera la toaleta, de acolo Triger il dusese pe Acid la nava, si se
intoarse dupa fete. Le chema si le teleporta si pe ele la nava. Triger activa armura si afisa cu
ajutorul proiectorului instalat la bordul navei situatia armurii care era in zona lui Triger. Se parea
ca este intr-un magazin de antichitati. Triger sari in nava si cand sa plece se uita la ceilalti si
ateriza si ii lua si pe ceilalti. Se dusese cu viteza direct la acel magazin
si in timp ce toti ceilalti admirau exponatele, Triger se dusese direct la proprietar.
- Buna seara. Sunteti proprietarul?
- Da, va pot ajuta cu ceva? NU ATINGETI EXPONATELE!
- Da, am auzit ca aveti ceva mai deosebit in stoc.
- Am multe chestii deosebite in stoc.
- Mai precis un robot.
- A, da. Intrati va rog.
- Acesta este?
- Da. Nu-i asa ca este frumos?
- Mai este functional cat de cat?
- Se pare ca doar capul si mana stanga.
- Hmmm. Ia sa vad. Se poate?
- Da, numai ca daca se strica mai mult il platiti.
- Ma gandeam sa il cumpar oricat de stricat ar fi. Ar fi o provocare sa il repar.
- Cred si eu, piese nu se mai gasesc.
- Ce sa vezi... avea ceva in plus. Ia sa vedem acum.
- Android XIII raporteaza. Ordonati.
- Ce android esti?
- Android XIII, locul de munca anterior... armata, mai exact... recunoastere.
- Ce arme ai?
- Arme... nu mai am arme. Dotarile standard: pistol, pusca cu luneta si doua echipamente de
comunicatie.
- Eu sunt noul proprietar. Numele meu este Triger. Mai stii de ce te-au dezactivat?
- Comportament inadecvat.
- Explica.
- Cipul de inteligenta artificiala se prajise si incepusem sa...
- Sa simti?
- Afirmativ.
- Nu e nici o problema. Misiunea ta actuala este una destul de simpla. Vei fi ceva de genul unui
paznic pentru mine, pana la noi ordine.
- Inteles.
- Bun, acum ca am stabilit aceste chestii, cat va datorez?
- Pai...
- Ce zici de 5000 de monede de aur?
- Aur? Aur masiv... uimitor...
- De unde le ai?
- Le am de multa vreme. Pe unele le-am castigat cinstit, pe altele le-am mostenit.
- Bravo. Si renunti asa usor la ele?
- Da, pentru ca am gasit ceea ce cautam de cand eram mic.
- Asta e ceva. Iti multumesc pentru cumparaturile facute.
- Eu va multumesc pentru aceasta marfa pe care am achizitionat-o. La revedere.
- La revedere.
- Gata, am terminat pe aici. am luat ceea ce cautam.
- Robotul asta? Intreba Khali.
- E un android. Si face parte din echipaj.
- Scuze ca va intrerup, dar am impresia ca s-a marit echipajul dar nu si nava.
- Hahahaha, nava o sa se mareasca in 3 ore. Va avea inca 4 locuri, deci imi mai trebuie inca doi
in echipaj.
- Cum adica o sa mai aibe 4 locuri? Intreba Acid.
- Nava se modifica singura, isi face o prognoza a maririi numarului de personal de la bord si se
mareste corespunzator.
- Si ce facem trei ore?
- Pai, hai sa ne plimbam un pic. Poate mai gasesc ceva androizi.
- Uite o idee buna. Tu cauti si noi te asteptam in nava.
- Bine. Android XIII stai pe scaunul din fata si nu lasi pe nimeni sa se atinga de controale. Sau
mai bine, condu nava in urma mea.
- Inteles.
Triger o lua usor-usor catre urmatoarele magazine si remarca un magazin care avea numai
antichitati militare. Intra si incepu sa se uite la exponate. Aparu si patronul firmei.
- Va pot ajuta cu ceva?
- Caut doi androizi functionali sau semi-functionali.
- Imi pare rau nu am. Dar am asta care e functionala. Este o armura de pe timpuri. Nu stiu cui a
apartinut, dar este foarte buna. Am incercat-o o data si m-a aruncat in partea cealalta a strazii.
- Hmmm. Ia sa o vad.
- Uitati aici este, si batranul proprietar dadu jos carpa care o astupa.
- Uimitoare. Ia sa vad daca are...
- Sistem activat.
- Armura. Care a fost ultimul proprietar?
- Sliver bullet.
- Ai vrea sa fi reactivata?
- Da... Nu... incert.
- Hmmm. Ce defectiuni ai?
- Defectiuni multiple la nivelul bratelor si picioarelor. Stricaciuni multiple la nivelul armurii de
pe spate. Defectiuni si stricaciuni multiple la nivel intern. Recomandare... topire sau
dezmembrare si refacere.
- O sa iti urmez recomandarea numai ca o sa te integrezi intr-o armura ceva mai puternica. Poate
se imbunatateste asta pe care o am.
Triger incepu sa absoarba armura si la un moment dat toata armura fusese absorbita instant. Un
pic nedumerit Triger scana armura noua, dar rezultatul il linisti. Vechea armura se integrase fara
prea mari probleme, si toata baza de date era intacta, astfel ca toate sistemele erau operationale.
Ca urmare a succesului, Triger ii dadu proprietarului 5000 de monede de aur. Dar acesta il opri sa
ii spuna ceva:
- Am vazut ca aveti o armura asemanatoare cu cea pe care a-ti cumparat-o. As avea o rugaminte,
daca se poate...
- Spuneti.
- Am aici in spate inca vrei 5 care sunt un pic diferite de cea achizitionata, nu va cer bani pe ele,
doar sa va uitati sa le vedeti, sunt ale dumneavoastra.
- Nici o problema. Unde sunt?
- Acolo sub cearceaf.
- Uimitor... ce modele interesante, spuse Triger. Ia sa vedem ale cui au fost.
- Cica... Mr.Mister... cate sunt? A patru... da... deci... Mr. Mister, Aeon The Peon, Black Arrow
si... la asta nu se vede prea bine... dar... Ana? Sper ca mai sunt litere... nu mai sunt... Hmmm... le
iau pe toate. Si uite inca 10.000 de monede pentru ultima armura.
Triger le asimila pe celelalte trei si pe ultima o duse la nava.
- Ce ciudat...
- Ce s-a intamplat Triger?
- Am gasit o armura care pare sa fie a unui vechi prieten. Tre sa vad daca da sau daca nu. Din
pacate nu mai are energie, cam ciudat, ca energia intr-o armura dureaza foarte mult timp, aproape
infinit...
Triger conecta armura la nava si astepta cateva minute ca toate sistemele sa fie operationale, intre
timp nava se mari si locul in aceasta era mai mare.
- Triger?
- Am refacut legaturile in armura si sper sa pot afla ce s-a intamplat cu acest posesor.
- Sa speram ca memoria este neafectata.
- Armura operationala 100%.
- Armura, ce persoana si din ce echipa sau din ce clan era persoana pe ai aparat-o?
- Ana Leeloo. Echipa vulturilor albastrii.
- Cum a murit aceasta persoana?
- De batranete. A renuntat la mine pe motiv ca nu mai sunt de incredere. De fapt nimeni nu mai
prezenta incredere pentru fostul proprietar. Asa ca am fost prinsa si dezactivata din cauza ca nu
aveam un stapan.
- Am inteles.
Triger absorbi si aceasta armura, facand ca armura lui as fie si mai puternica.
- Bine ca nu era cine credeam eu ca este. Acum... incotro?
- Pai ziceai ca mai ai nevoie de echipaj, zise Tisha.
- O sa mai adun pe parcursul calatoriei, ca nu au intrat zilele in sac.
- Sa mergem la... nici nu stiu unde, zise Acid.
Triger se sui in nava si dadu drumul la muzica si dadu boxele cat mai tare sa auda toti si se
intinse pe ciment.
- Misto muzica, zise Khali aprobata si de ceilalti care incepura sa danseze.
- Trebuie sa ma duc la politie si sa sparg serverul si sa copiez tot ceea ce tine de navele care au
venit si de cele care pleaca, zise Triger.
- Ce? Zise Acid oprindu-se din dansat.
- Ai auzit bine.
- Esti nebun? Cine o sa te lase sa accesezi serverul si sa si copiezi tot ceea ce este acolo?
- Pai... cei de la departamentul de informatica si sisteme de calcul...
- Cum asa?
- Ma gandeam sa ma angajez acolo.
- Nu o sa ai acces acolo asa repede.
- Asa este. Dar... am gasit... ce batut in cap sunt...
Triger pleca si dupa vreo doua ore se intoarse cu toate datele de care avea nevoie.
- Cum ai reusit?
- Asa cum reusesc de fiecare data. Numai ca de data asta nu m-am du eu ci un bun prieten de-al
meu.
- Bine ca ai facut rost de date. Ai gasit in ele ceea ce te interesa?
- Da... pana acum am sters cam 80% din ceea ce am luat... numai infractiuni si nimic din ceea ce
ma intereseaza pe mine.
Dupa circa doua zile de plimbari pe acea statie, Triger exclama:
- Am gasit... cred ca i-am gasit. Numai ca nu sunt pe aceasta statie ci pe... colonie penitenciara
Aspen 3. Tare faza... trebuie sa recunosc.
- Asa... si nava cu care erau? Unde a fost dusa? Intrebara ceilalti nedumeriti.
- Pai... daca... minunat. In baza militara Eagle’s Nest 4. Unde e supusa zilnic la bombardamente
cu diverse arme.
- Eagle’s Nest 4? Aia e baza militara si are si o baza foarte mare de cercetare in subteran. Acea
baza se numenste si Cuibul, datorita faptului ca arata a cuib, adauga Acid.
- Bun. Deci ce facem? Intrebara fetele.
- Simplu. Eu ma duc si iau nava. Nava asta va orbita si va sta invizibila tot timpul.Triger si
ceilalti pornira catre baza militara, si cand ajunsesera la marginea sistemului solar fusesera
intampinati de cateva navete rapide.
- Daca plecati nu patiti nimic.
- Gata... plecam... ce nesimtire... nu mai poate omu sa faca o cursa in pustietate.
Triger iesi din nava si aceasta se facu invizibila. El isi activa si el sistemul de invizibilitate.
Acel sistem solar avea un sistem de detectie destul de ingenios, si astfel in camera de control o
alarma incepu sa sune:
- Ce se intampla?
- Ceva a trecut prin sectorul R546.
- Ce a trecut pe acolo?
- Asta incercam sa aflam.
Dupa cateva minute de suspans:
- Se pare ca acel s-a despartit in doua, domnule.
- Adica...
- Adica avem inca doua intrari in al doilea sistem de aparare din sectoarele P54 si P53. Si tot nu
stim ce este.
- Orice ar fi au o viteza imensa pentru ca au trecut de sisteme prea repede.
- Domnule au trecut prin sistemele H44 si H54.
- Ma dar rapide mai sunt. Puteti sa calculati o traiectorie?
- Da... un moment... gata. Cel din dreapta se duce catre Aspen 4 si celalalt catre... catre noi...
- Interesant. Din ce in ce mai interesant. Activati grila planetei.
- Grila activata.
- Cu asta o sa stim unde se afla acel personaj misterios. De celalalt care se duce spre inchisoare
nu ma intereseaza momentan.
- Domnule a aterizat in sectorul B12.
- Asta ar fi...
- Chiar langa sectorul B9 unde este nava care trebuie bombardata.
- Cam nasol. Ziceau aia ca o sa vina unu si o sa ii scoata si pe ei si pe nava lor. Asa ca hai sa ii
dam o intampinare destul de buna. Toate tunurile si mitralierele din zona sa traga.
- Subiectul a fost detectat vizual.
- Arata-l pe ecran.
- Acesta este domnule.
- Cum se poate asa ceva? Este imposibil... am vazut armura asta in imaginile de arhiva. Cum e
posibil asa ceva?
- Domnule... daca este acel personaj din arhiva, inseamna ca...
- Inseamna ca TOATE tunurile care se afla si care pot sa traga pana acolo TREBUIE sa traga ca
sa il putem imobiliza. In special navele din escadronul rosu.
- Toate tunurile pe o raza de cinci sectoare trag in acea directie.
Triger nu se panica, ci din contra, isi imbunatatea scuturile vazand cu ochii, astfel ca toate
scuturile devenira unul singur, unul transparent, care nici macar la contactul dintre el si proiectile
nu facea vreo culoare. Iar armura incepu si ea sa se imbunatateasca devenind din ce in ce mai
rezistenta si in acelasi timp mai flexibila pentru miscarea lui Triger.
- Domnule nu prea are efect.
- Daca il tinem suficient de mult e bine. Trebuie sa ajunga si escadronul rosu in curand...
- A ajuns si lanseaza rachetele.
- Ce face ala?
- Se ridica de la sol.
Triger se ridica de la sol cu motoarele ionice si incarcand armura pentru un soc sonic destul de
puternic. Dupa ce armura se incarca suficient de mult, adica aproape triplu de cat avea nevoie.
- Nu... nu il lasati sa se incarce!!!
- Aici comandantul escadronului rosu. Am tras toate rachetele in el si nici macar nu i-au zgaltait
scutul. Unul dintre inaripati crede ca un pic de energie solara i-ar prinde bine, daca intelegeti ce
vreau sa spun.
- Am inteles comandante, retragete de acolo imediat. Activati tunurile cu energie solara de pe
orbita si trageti in ala ACUM.
- Tunurile se incarca. In cateva secunde o sa traga... au inceput secventa de tragere.
Toate acele tunuri captau energia solara, care in spatiu era din abundenta si o canalizau catre o
tinta anume. Toate fasciculele il nimerira pe Triger dar scutul nici macar nu suferise pierderi sau
fluctuatii de energie. Atunci Triger detona acea arma sonica si in jurul lui pe o distanta de trei
sectoare o unda sonica sferica trecu si incepu sa distruga tot ceea ce era la suprafata planetei.
Vazand aria mare de distrugere pe care o avusese acea arma, Triger activa tunul cu ioni si incarca
un proiectil sonic care sa faca aceleasi pagube si trase fix in scutul navei pe care trebuia sa o ia.
Scutul rezista, numai ca toate legaturile cu care era tinuta la sol fusesera distruse. Ca sa fie cat
mai mari pagubele Triger trasese inca un proiectil dar de data aceasta catre o zona in care erau
foarte multe tunuri defensive, astfel ca pe o raza de sase sectoare in jurul navei pe care trebuia sa
o ia Triger, nu mai era nimic care sa retina acea nava. Triger se teleporta pe puntea principala
unde fusese intampinat de Nanos caruia Triger ii dadu ultimile imbunatatiri de arme, scuturi si de
armura.
- Nanos... a venit vremea sa ii maturam. Hai pe o orbita si sa luam cat mai multi sateliti. Zis si
facut nava se ridica cu o viteza incredibila pe o orbita inalta si de acolo cu cateva unde de tractat
nave luasera aproape toti satelitii pe care ii avea acea planeta si toata tehnologia fusese inglobata
in nava.
- Triger un mesaj de pe planeta.
- Cine esti de ataci planeta asta? Vei fi atacat de cea mai mare flota din galaxie intr-un interval de
cateva minute.
- Eu sunt Triger, capitanul acestei nave, tu cine crezi ca esti? Capitanul garzilor care nu au putut
sa opreasca o persoana? Cum crezi ca o sa ma opresti daca nici macar nu stii contra cui o sa fi? Si
te mai intreb ceva... chiar crezi ca o sa castige flota aia a ta?
- Da. O sa castige pentru ca tot aceasta flota a mai oprit nava aia si in trecut.
- Vezi tu? Asta e un dezavantaj enorm. Tu te agati prea mult de trecut. Deja nava a primit scutul
care m-a protejat pe mine pe planeta, armele se imbunatatesc, satelitii vostrii au fost inglobati in
cateva turete pe nava mea, asa ca... ups... nava mea s-a mai marit cu inca doua punti ceea ce face
ca tunurile sa fie mai eficiente. Ce bine ca parca erau cam inghesuite tunurile pana acum.
- Nu cred ca o sa faca fata nava ta.
- Sa nu zici hop pana nu sari gardul, asta sa tii minte.
Flota mult asteptata veni si era compusa din cel putin 500 de mii de nave mici de atac, vreo 200
de mii de fregate, circa 250 de mii de crucisatoare, vreo 100 de mii de distrugatoare si de 100 de
mii de nave de tip roi. In spate insa venea artileria, circa 50 de mii de nave de bombardament.
Toate iesira din hiperspatiu si isi ocupara locurile predestinate pe campul de lupta. Nici nu iesira
navele din hiperspatiu ca in urma lor aparura cateva luni defensive aduse special pentru a intari
sistemul defensiv al planetei.
- Nanos... cum stam cu energia?
- Toate celulele de energie au fost reconfigurate si acum toate celulele de energie de regenereaza
cu 300% mai repede decat inainte. Miezul... sursa principala de energie a fost refacuta si acum
produce energie cu 1500% si poate sa refaca cantitatea de energie cu 500% mai repede. Teoretic
daca scuturile cad, in 12 secunde acestea sunt din nou operationale la capacitate maxima.
- Perfect. Cum stam cu reconfigurarea tunurilor?
- Toate tunurile au fost reconfigurate. Rata de foc a fost imbunatatita cu 50% si acuratetea este cu
50% mai mare.
- Armura navei?
- Armura este dubla. Proiectilele raman in primul strat de armura, sunt dezamorsate si sunt
introduse in armele de pe nava pentru a putea fi trase din nou. Acest proces dureaza cam cinci
minute maximum, depinzand de tipul proiectilului. Toate reziduurile din spatiu sunt preluate de
prima armura si transferate la cea de-a doua. Asa ca din cate am reusit sa simulez, nava va crea
noi punti cam la 3 luni. Dar daca asimilam toata flota respectiva vom avea o nava mai mare decat
cele care erau ecranizate prin filme. Toata flota are u potential de tragere de 135468313462, iar
scuturile sunt cu cateva milioane mai puternice, deci ar trebui sa reziste. Mai este un aspect. Daca
nava devine din ce in ce mai mare este pericolul ca motoarele sa nu o mai poata propulsa, iar in
acest caz ne trebuie o
noua tehnologie.
- Am inteles. Acum sa ii facem praf. Activeaza toti droizii de lupta si trimite-i pe nava.
- Vor fi luati de pe nava de viteza cu care ne deplasam.
- Le trebuie niste „incaltari” cu care sa stea fixati pe nava.
- Am inteles. Toti droizii au fost echipati cu asa ceva. Si sunt trimisi pe nava.
- Acum fiecare droid sa traga dupa nave. Nu conteaza dupa care nave, numai sa nu traga unii in
altii. Si mai ales sa traga si ei cam pe la tinta ca sa nu ma enerveze de pomana.
Lupta incepu in momentul in care o nava mica de atac deschise focul asupra droizilor de pe nava,
numai ca acestia, datorita noilor imbunatatiri primite, distrusesera nava imediat. Timp de doua
zile atacul asupra navei lui Triger nu se opri nici macar o secunda, numai ca scuturile se refaceau
mai repede decat puteau navele sa il doboare. Vazand acestea, Triger se teleporta afara si incepu
sa traga in toate directiile. Nu conta daca tragea aiurea cel putin un proiectil isi atingea tinta in
norul de nave din jurul navei lui. El se enerva si incepu sa se teleporteze din ce in ce mai aproape
de un crucisator, pana cand ajunse fix pe el. Atunci el activa tunurile ionice, le incarca si trase cu
amandoua catre miezul navei si se teleporta pe alta nava care trecea pe acolo. Acel crucisator
fusese distrus aproape imediat din cauza proiectilelor care perforasera miezul de energie.
Dupa ce timp de o saptamana droizii de pe nava lui Triger luasera la tinta navele mici care atacau
nava, veni randul navelor mari. Si in acest sens unii droizi se transformasera in tunuri, iar altii in
tragatori, timp de doua saptamani acea flota nu reusi sa distruga decat cativa droizi de pe nava
lui, dar acestia fusesera inlocuiti de unii mai puternici.
Dupa inca trei saptamani din toata flota nu mai ramasesera decat lunile defensive.
- Nanos... ne-ar trebui niste luni din astea. Asa cred eu, tu ce zici?
- Ar trebui sa le luam pentru un viitor in care o sa avem si noi o planeta si macar un pic de
aparare sa avem.
- Bun. Atunci eu ma teleportez pe luni si le infestam una cate una.
- Cu ce sa le infestam?
- Cu prietenii tai minusculi, desigur.
- Am inteles. Si daca sunt trupe la sol?
- Alea sunt ale mele, restul ale nanobotilor.
- Bun. Am dat instructiunile pentru crearea de cladiri ale nanobotilor pe acele luni defensive.
Daca vrei ei pot sa omoare si… „gazdele”.
- Ar fi o idee buna nu mai pierdem timpul. Si trimite nava sa colecteze deja tot ceea ce este pe
acolo.
- Sunt cateva bucati cam mari.
- La alea doar le iei dupa tine sau daca vrei le poti lipi de nava si le desfaci de la exterior catre
nava noastra.
- A doua varianta merge mai bine.
- Bun deci asa ramane. La cules de luni si de materiale cu noi.
- Am trimis instructiunile, in cateva zile toate „materialele” din zona sunt ale noastre.
Timp de o saptamana nava asimilase aproape toate resturile rezultate din distrugerea acelor nave,
iar Triger lasase cate o colonie de nanoboti pe fiecare luna. Dupa care activa toti nanobotii in
acelasi timp, iar lunile fusesera sub controlul lor in a 63-a zi de conflict. Toata flota fusese
distrusa, iar droizii inregistrau pierderi foarte mici.
- Triger avem un comunicat de pe planeta.
- Intr-adevar, ne tineam cu dintii de trecut, iar acesta ne-a ingropat in aceste doua luni. Ne cerem
scuze de tot ceea ce am spus sau nu am spus, si vrem ca de acum in colo sa fie pace.
- Eu o sa ma duc sa imi eliberez prietenii asa ca daca inchisoarea este a voastra, nu incercati sa
ma opriti.
- Acea inchisoare este a aliantei raselor. Daca o ataci vei fi atacat de toate celelalte rase. Nu stiu
cat de puternice sunt, doar atat spun. Sunt rase de 500 de mii de ori mai puternice decat flota pe
care ai distrus-o. Asa ca nu te-as sfatui sa faci ceva.
- Multumesc de sfat, dar prietenii mei vor fi liberi.
Triger pleca catre inchisoare, iar pe drum din toate materialele adunate, Nanos facu doua copii
fidele dupa nava lor. Acum erau trei nave la fel de puternice.
- Nanos, de data asta ai fost magnific. Acum poti sa spui ca ai propria ta flota.
- Intr-adevar. Numai ca fara voi, eu nu pot sa invat nimic si nici nu pot sa ma dezvolt in ritmul
actual.
- Adica...
- Adica de la voi am invatat tot ceea ce am invatat pana acum, mai mult din experienta voastra,
daca nu v-ati fi rasfirat si fiecare nu era pus intr-o ipostaza total diferita de cea a celorlalti, nu as
fi invatat mare lucru. Asa am experienta voastra cumulata, si pentru asta va consider... prienetii
mei, ba nu... rudele mele cele mai apropiate. Ca niste frati in lupta.
- Nanos, tu esti ca un frate pentru noi, sau ca un parinte. Fara tine nu am fi ajuns aici, ci
dimpotriva, am fi fost la fel de rasfirati, poate ca nici nu s-ar fi intamplat toate acestea daca nu
eram o echipa, si de aceea iti multumesc din suflet pentru asta.
- Acum, dupa acest „episod” emotionant pentru mine, vreau sa stii ca puteti sa fiti linistiti va voi
veghea si ma voi asigura ca nu vi se intampla nimic rau.
- De abia astept sa iti dau ultimul modul.
- Ce modul?
- Vroiam sa il dau cand erau toti la bord, dar nu ma pot abtine. Macar sa ii fac unui prieten o
surpriza placuta.
- Ce surpriza?
- In acest modul sunt cativa nanoboti, nu multi pentru ca nu i-am avut pe toti dupa mine. Le-am
pus scuturi, arme mai bune si propulsoare imbunatatite.
- Sunt... emotionat... ai facut tu asta pentru noi?
- Da, am facut-o pentru ca nu sunt foarte multe imbunatatiri care sa se transfere si la voi, si atunci
m-am decis sa fac special pentru voi aceste imbunatatiri, iar pentru membrii echipajului am facut
rost de o noua infatisare a armurilor, o infatisare mai eficienta, mai practica si mai mobila.
- Triger... am ajuns la destinatie, si… multumim.
- Tine minte... pentru ceilalti e o surpriza. Eu nu sunt la bord daca te intreaba careva. Bine?
- Bine. Sa ii surprindem intr-un mod placut.
- Acum, vezi ca pe la coordonatele care sunt eu acum cu armura, adica unde scanez eu acum, este
nava pe care mi-ai dat-o. E un pic imbunatatita, dar am incercat sa o pastrez cat mai mult posibil,
pentru ca arata foarte bine.
- Am reperat-o.
- Da-le mesaj si sa vina in hangarul 3 daca e disponibil.
- Am pregatit hangarul 1 pentru ca este mai apropiat de punte.
- Foarte bine. Vezi ca pe nava, sa iei toate planurile care sunt inregistrate, este o sala de
teleportare, aia trebuie copiata si amplasata cate una in fiecare hangar.
- Nici o problema, structura este destul de simpla si pot sa o reproduc foarte usor.
- Perfect. Acum trebuie sa ii gasim.
- Armurile au fost separate.
- Nasol. Asta inseamna ca trebuie sa ma duc la sol. Hmmm... nici o problema.
- Nava a ajuns cu bine in hangar.
- Bun.
- Pasagerii sunt pe drum.
- Asa... bine a-ti venit la bord. Aceasta nava este originalul. Cel pe care o sa il auziti din cand in
cand este Nanos, vocea nanobotilor si cel mai bun prieten pe care il puteti avea, din punctul meu
de vedere. Android XIII sa te duci sa ti se analizeze armura si sa fii imbunatatit pentru ca acele
dispozitive pe care le ai, sau o parte din ele sunt cam invechite si iti trebuie unele noi. Voi sa
vorbiti cu Nanos sa va dea camere pe langa cabina mea, asta daca vreti. Eu o sa ma duc la sol
intr-o mica recunoastere. Nanos... lupii mai sunt?
- Da, se odihnesc. Nu i-am trezit pentru ca nu avea rost.
- Bun. Eu ma duc la sol.
Triger se teleporta la sol, numai ca din analizele facute la sol nu se gasise nici o intrare la
suprafata, fapt care te ducea cu gandul la teleportarea detinutilor.
- Nanos verifica frecventele de teleportare ca trebuie sa ne teleportam direct in inchisoare. Stai un
pic... de unde isi iau astia apa si aer?
- Am verificat la suprafata si cu senzorii de feromoni am detectat o aerisire.
- Perfect.
Triger ajunse la aerisire si dadu jos grilajul, intra si incepu sa mearga pe branci prin aerisire.
- Se pare ca va fi o zi lunga.
- Asa se pare, zise Nanos un pic dezamagit.
Dupa ce mersese vreo trei sute de metrii pe branci, acea aerisire dadea intr-un coridor.
- Opa...
Triger iesi si remarca faptul ca erau multe tevi si cam prea multa umezeala. Nimerise in ventilatia
principala.
- Nanos, de aici cam unde crezi ca trebuie sa fie aia?
- Aerul vine din stanga.
- Deci acolo e ventilatorul si de acolo se scoate aerul.
- Bine ca nu mirosim aerul asta.
- Aia ne mai lipsea... ne cadeau nasurile in mocirla de pe jos.
Triger merse ce merse si ajunse la ventilator. Acesta era de cinci ori cat el si scotea aerul dintr-o
incinta alaturata. Problema era ca nu puteai sa fii sigur de grosimea peretelui care era in spatele
venilatorului. Asa ca Triger ramasese sa analizeze ventilatorul. Dintr-o data remarca faptul ca la
baza peretelui era o fisura, si ca o bucatica din zid lipsea, si ca surpriza sa fie si mai mare, vazu
cum un soricel iese si se prelinge pe langa zid, fara sa fie absorbit de curentul de aer, si cum
acesta intra in alta gaura situata intr-un alt perete.Triger facu ceva magie, invatata acum ceva
timp si genera un sarpe, il trimise pe acesta sa vada daca poate sa iasa. Cand acesta iesi pe un
culoar in inchisoare, Triger, distrusese acel sarpe facut din magie, si se teleporta exact in mijlocul
culoarului. Acolo doi paznici ramasesera inmarmuriti, ei nu se mai puteau misca de frica.
Triger deschise un ochi si se uita dreapta-stanga de cateva ori, dupa care zise:
- Bine ca n-am nimerit in zid.
- Ci-ci-ci-cine esti t-tu?
- Eu? Intreba Triger intorcandu-se catre paznici.
- D-d-d-da t-tu.
- Esti cumva balbait?
- Nu.
- E bine. Eu sunt Triger. Capitanul flotei care orbiteaza planeta aceasta. Daca nu sunteti cuminti
va incepe un bombardament planetar.
- Ce e aia?
- Chiar sunteti cartite. Bun... sa va explic... eu o sa imi iau echipaju care a fost inchis in aceasta
inchisoare. Acum a-ti inteles?
- Da.
- E bine. Ma ajutati sau trebuie sa va macin pe rand?
- Adica sa ne omori?
- Da. A-ti inteles foarte bine.
- Orice dar asta nu. Afara se poate respira?
- Cam greu dar aerul este respirabil, raspunse Triger prompt.
- Macar atat.
Triger fusese condus la inchisoare unde scana si incepu sa afiseze membrii echipajului, iar
acestia veneau unul cate unul catre Triger.
- Unde sunt hainele lor?
- In acea camera. Numai ca acea camera este protejata de un scut puternic.
- Puternic? Sa vedem.
Triger trase un proiectil perforant in perete, iar peretele se prabusi de parca era din nisip, lasand
sa se vada toate armurile. Apasand cateva butoane de pe consola activa toate armurile si
dezactiva scuturile care le tineau captive si se teleporta inapoi pe nava.
- Cu armurile luate cred ca o sa scape fara prea mari probleme.
- Deja au scapat. Si se indreapta catre nava.
- Perfect. Cati dintre ei sunt adevaratii posesori ai armurilor?
- Scanez... toti... au supravietuit cu totii.
- Super... acum sa deschizi toate hangarele de pe aceeasi parte... stii si tu ce sa faci... ca deja esti
major, vaccinat...
- Hehehe, multumesc.
- Era si timpul, totusi... pana cand.
- Toti sunt in hangare, presurizare in curs. Eu ma duc pe nava mica... stii tu...
- Bine, eu am ascuns pasagerii tai.
- Ne vedem mai tarziu.
Intre timp Starfire si Ana venisera pe punte:
- Nanos, cum ai scapat?
- Triger imi montase un modul de adaptare la tot ceea ce inseamna scuturi si cu bombardamentul
ala intens de pe planeta, scuturile s-au refacut si au fost imbunatatite simtitor. Acum cateva zile,
cateva nave au atacat baza lor facand ca lanturile de energie sa fie intrerupte pentru cateva
secunde, timp suficient ca eu sa ajung pe orbita. Cand am ajuns acolo, cei de jos au trimis o flota
intreaga dupa mine si cu tot ceea ce am invatat de la voi am reusit sa distrug cea mai mare parte
din flota si sa fac rost de niste sisteme defensive pentru o noua planeta pe care m-am gandit sa o
colonizam pentru noi. O planeta pe care sa o numim... acasa.
- Bravo. Si la sol cine ne-a salvat?
- A fost un bombardament al celor care au atacat planeta cealalta. O forta mica dar distructiva.
- Interesant. Oricum bine ca am scapat de acolo. Unde e Jimmy? Si Debora lipseste?
- Sunt la ei in cabina... sunt... ocupati.
- Am inteles. Sa nu fie deranjati ca nici ei nu ne-ar deranja pe noi.
- Parca... simti?
- Ce sa simt? intreba Starfire.
- Nu simti? E ceva ciudat la bord, zise Ana.
- Nanos, scaneaza nava si spune-ne daca intalnesti ceva, orice anomalie.
- Am detectat o scurgere de energie in hangarul E5. Dar a fost prea mica ca sa fie ceva de
ingrijorare. Am mai detectat una in hangarul F3 si inca una in G4. Se pare ca orice ar fi este in
reteaua de distributie a energiei.
- Cam nasol, ca acolo nu putem sa intram.
- In afara de scurgerile de energie? Intreba Ana.
- Atentie, un camp de energie se genereaza pe fuselaj. Campul a fost generat si se deplaseaza prin
invelis, nu il pot opri... acum trece prin hangarele unde au fost scurgeri de energie. Se pare ca
toata energie care s-a scurs s-a acumulat in niste sfere si acestea alimenteaza acel camp energetic.
Avem o scurgere pe punte.
- Uite sfera de energie cum se formeaza...
- Si uite si campul care le consuma...
- E ceva sau cineva in acel camp.
- Na ca s-a inchis, zise Starfire.
- Ai grija ca nu stim daca e inchis sau nu, zise Ana.
- Joe, ai mai vazut ceva urme de scurgeri de energie?
- Nu. Nu am mai vazut. De cand a disparut de pe punte nu mai palpaie luminile. Ce? Nu...
aaaaaaaaaaaaa...
Legatura se intrerupsese.
- Ce s-a intamplat cu el?
- Nanos?
- Joe a fost absorbit in acel camp de energie. Indicatorii spun ca Joe ar fi pe toata nava, mai precis
pe unde s-a scurs energia.
- Nanos detoneaza o bomba cu puls electromagnetic cand reperezi acel camp.
- Am inteles... am detectat crearea unui camp... detonez incarcatura... dadfsodffis... incarcatura
detonata. Camp neutralizat... Joe viu si nevatamat.
- M-a inghitit prostia aia.
- Ce a fost?
- Nu stiu ca nu imi aduc aminte cum a fost. Dar cand am iesit m-am dat cu capul de un perete si
doare.
- Bine ca ai scapat, zise Ana.
- Si totusi am inceput sa simt ceva, zise Starfire. Ma simt de parca sunt urmarit sau... cata
energie... simti?
- Da, cam multa... cam prea multa.
Intre timp Triger iesi din nava si isi schimba infatisarea armurii.
- Catre toti comandantii navelor. Retrageti-va acum si nu o sa va fac nimic... momentan.
- Sunt Starfire, capitanul acestei nave. Cine esti?
- Cel care o sa fie capitanul in locul tau, zise Triger abia abtinandu-se sa nu rada.
- Pana aici. Nanos... atacal cu toate tunurile.
- Prostilor... nava voastra nu reprezinta un pericol pentru mine.
- Sistemele de tragere au fost dezactivate. Scuturile scad... nu avem scuturi...
- Aia suntem, zise Starfire.
- Ala are aceeasi energie puternica ca si cel care ar fi fost la bord.
- Ce? A fost la bord? Inseamna ca suntem sabotati.
- In nava nici un sistem nu este afectat, dar se pare ca acel personaj a stricat legatura armelor si a
scuturilor cu sursa de energie.
- Parca ar avea o armura...
Ana remarca acest lucru cand o sonda trecu pe langa Triger, iar acesta o distrusese.
- Nimic nu o sa mai ramana din voi si din nava voastra. N2, N3 luati pozitie de atac.
Navele care semanau perfect cu cea pe care o conduceau Starfire si Ana se indreptara
catre aceasta.
- Daca nu va predati veti fi distrusi.
- Nu renuntam niciodata.
- N1 la comanda mea...
- Ce? Nanos ce zice ala?
- Intrusi la bord...
- NANOS!!! Sper ca nu ai ajuns si tu de partea lui.
- Acum va fi sfarsitul vostru.
- Refuz...
- Ce? Refuzi ce? Daca te-ai fi predat lucrurile ar fi stat altfel.
- Bine. Ai castigat. Tot echipajul este al tau.
- Bine. Acum... ia sa vedem cine e la bord...
Triger se teleporta la bord direct pe puntea principala.
- Hmmm... tu trebuie sa fi Starfire.
- Da eu sunt.
- Locul tau e pe N2... N1, teleporteaza-l pe N2 impreuna cu aproximativ o treime din
echipaj.
- Nu...
Starfire fusese teleportat pe N2 cu succes impreuna cu circa 500 de persoane care faceau
parte din echipaj.
- Starfire...
- Permite-ti sa raportez. Am ajuns cu bine pe nava si am preluat comenzile cu succes.
- Perfect. Acum... tu cine esti?
- Ana... sunteti bine?
- Voi cine mai sunteti?
- Eu sunt Jimmy si ea este Debora.
- Bun... voi doi si jumatate din echipajul actual ve-ti ajunge pe N3.
- Ce? Intreba mirata Debora.
Si ei ca si Starfire fusesera teleportati, numai ca de data aceasta pe N3.
- De ce am fost teleportati? Intreba Jimmy.
- Pentru ca sunteti sub comanda mea acum. Si eu decid ce si cum se intampla pe aici de acum in
colo. Asa ca ar trebui sa va conformati.
- Bine. Fie...
- Acum N1 va fi condus din cand in cand de mine dar mai tot timpul de... cum ziceai ca te
numesti?
- Ana.
- A... da... era sa uit... numele meu este Triger in caz ca nu am spus.
- Ticalosule... o sa te omor...
- Si noi... mai ales noi...
Nanos ii teleporta pe Jimmy, Debora si pe Starfire inapoi pe nava principala, unde in cateva
minute incepu o petrecere cum nu se mai vazuse de foarte mult timp. La aceasta fusesera prezenti
toti membrii echipajului si ca totul sa fie conform traditiei, la sfarsit Triger in loc de discurs le-a
dat modulele zicandu-le doar atat:
- Acestea sunt ceea ce am reusit sa adun din calatoriile si peripetiile mele.
La sfarsitul petrecerii Triger se intinsese pe podea fix langa un perete, dar linistea ii fusese
deranjata de cei din echipa:
- Triger ne cerem scuze ca te deranjam, dar...
- Am uitat sa va spun. Din calatoriile mele m-am ales cu inca trei pasageri, hai sa ii cunoasteti.
- Trei pasageri? Noi vroiam sa iti multumim ca ne-ai salvat.
- Stati linistiti, a fost placerea mea.
Ajunsesera la locul in care Nanos facuse usa sa dispara si lua din fata usii acea holograma si batu
la usa. Aceasta fusese deschisa de acel android.
- Lume, el este Android XIII. Android XIII ei sunt Ana, Debora, Jimmy si nu in ultimul rand
Starfire si Joe. Pe Nanos il stii deja.
- Incantat de cunostinta.
- Si noi de asemenea, zise Starfire si dadu mana cu androidul.
- Asa... acum el este Acid man, e destul de priceput la facut si desfacut, cred ca o sa faca echipa
foarte buna cu tine, Joe.
- Cred ca foarte buna, rase Joe.
- Acum ele sunt, in ordinea gasirii prin univers, Khali si Tisha. Dar parca lipseste cineva...
- Iri... da... unde e?
De pe un culoar indepartat se auzi un strigat de spaima.
- Ups... ce s-a mai intamplat si de data asta? Intreba mirat Acid.
- Se pare ca avem o creatura la bord. Toti sa intrati repede inauntru ca e cam ciudata creatura
aia... si din cate vad vrea sa o manance pe Iri. Nu pe tura mea...
Triger scoase pusca cu luneta si trase in capul creaturii care exploda ca un balon,
umpland tot coridorul de o clisa verde care era destul de lipicioasa.
- Trebuia sa nimeresti fix in cap...
- Daca nu o omoram, te omora ea pe tine...
- Si totusi a trebuit sa tragi fix in cap. Ce bine imi pare ca ai venit inapoi...
Si Iri sari pe Triger, acesta fiind nevoit sa o prinda ca sa nu cada si el.
Dupa ce trecura cateva zile in care toti petrecura ca si cand ar fi fost ultima zi impreuna, numai ca
cele trei nave se unira din nou si formara o nava ceva mai mare, dar cu aceleasi proprietati cand
venea vorba de viteza sau manevrabilitate, singurele schimbari majore fusesera scuturile,
dimensiunile, forma si puterea de foc.
Triger reusi pana la urma sa faca ca hologramele sa poata fi cat mai solide posibil, ca cei de la
bord sa se relaxeze cat mai bine posibil si pentru ca antrenamentele sa para cat mai reale cu
putinta.
- Triger... pot sa te rog ceva? Intreba Khali un pic rusinata.
- Spune-mi... poate te pot ajuta...
- Vroiam... daca se poate...
- ...
- Daca se poate sa imi faci si mie o armura... ca vreau sa ma antrenez si eu cu voi...
- Da, fara probleme... numai ca... nu cred ca o sa ti se para o idee prea buna o constructie rapida.
- Cum adica?
- Sunt doua metode... cea rapida in care armura se face in mai putin de 5 minute... si cea lenta in
care trebuie sa completezi cam 20 de formulare si sa ti se ia masuri pentru armura, dupa care
trebuie sa astepti sa se faca armura, iar asta dureaza intre doua si sase saptamani... Deci ce alegi?
- Si care e partea nasoala la metoda rapida?
- Ca trebuie sa te dezbraci de TOATE hainele...
- Am inteles... cam nasol... pai... e cam greu de ales... dar cred ca o sa aleg prima varianta.
- Sa imi spui cand vrei armura si vorbesc cu Nanos sa ne ajute. Bine?
- Eu as vrea acum...
- Hmmm... tu ai pus ochii pe Starfire?
- Pai...
- Lasa nu raspunde... Nanos, ne poti ajuta cu o armura?
- Bineinteles. Pentru ea?
- Nu... pentru pestisorul meu de aur...
- Hahahahahaha, incepu ea sa rada.
- Foarte amuzant... foarte amuzant... bine o sa fac o cabina in jurul ei, ca din cate am inteles e
cam nasol daca e vazuta inaintea nuntii dezbracata...
- Foarte bine, ea se dezbraca si ii faci armura... perfect...
- In cateva minute o sa fie gata. Nu te misca, ca sa terminam mai repede...
Dupa circa doua minute aparu Khali cu o armura nou-nouta pe ea.
- Cred ca iti sta bine... o oglinda se poate pentru domnisoara?
- Imediat...
- Ce bine imi sta... si ce usoara este armura...
- Ideea este ca trebuie sa maresti treptat-treptat greutatea armurii.
- Pentru ce?
- Pentru ca organismul tau sa se obisnuiasca cu eventualele lumi in care gravitatia este prea mare,
sau in cazul in care trebuie sa ajuti alti colegi...
- Am inteles. Cand se incep antrenamentele?
- Pai... antrenamente poti sa faci zilnic... in ziecare zi cat e ziua de lunga... totul depinde de cat de
obosita vei fi dupa sesiunile de antrenamente. Si daca mai rezisti, poti sa te antrenezi in
continuare. Eu ma antrenez cu toate setarile la maximum, si daca ar intra unul care e incepator ar
putea fi omorat, dar daca intru eu la incepatori... nu cred ca o sa ma zgarie prea curand.
- Am inteles... atunci o sa ma antrenez pana ajung sa fiu foarte buna si dupa aceea o sa ma pot
antrena cu voi.
- Atentie cand depasesti anumite nivele de pregatire, armura se imbunatateste singura, vei primi
armura mai buna, arme ceva mai bune, proiectilele sunt mai bune sau ceva care sa te ajute in
viata de zi cu zi.
- Ce tare... si astia au facut rost de ceva?
- Pai... de armuri si cica doar cativa au reusit sa treaca de examene.
- Cam nasol... eu vreau sa trec fara probleme. Si de aceea o sa invat cat mai mult.
- Tisha? Pe unde se ascunde?
- Este la cantina, statea de vorba cu Joe. Ca ii trebuia nu stiu ce tip de cheie... parca cu laser si
ioni.
- Pentru?
- Vroia sa repare nu stiu ce teava...
- Cum asa ca tevile si tot ceea ce este metalic se repara singure. Are Nanos grija de ele, si vreau
sa spun ca se pricepe mai bine decat tot echipajul pus la un loc.
- E tare.
- Da. Si i-am spus si nu vrea sa ma creada, cica fac glume pe seama lui.
- Sper sa nu se supere ca ar fi cam nasol.
- Stiu, si de aceea el conduce mai totul pe aici. Pentru ca eu ca si capitan nu pot sa conduc totul,
pe toate persoanele da, dar ceea ce fac acestea in lipsa mea nu am cum sa stiu, asa ca Nanos, ma
ajuta si mai bine zis ne ajuta sa intretinem aceasta nava, care daca stai sa te gandesti este Nanos.
- Nu m-am gandit la asta pana acum dar are logica. Hai ca ma duc la antrenamente in sala A2.
- Ai grija la bustenii care sunt pe dealul din vest. La revedere.
- Multumesc de sfat si la revedere.
Triger se duse catre punte unde era asteptat de catre toata echipa.
- Ce s-a intamplat? Intreba Triger nedumerit.
- Pai... vezi pe ecran nava aia? Intreba Starfire.
- Da.
- Nu are pe nimeni la bord, cel putin dupa scanarile preliminare, zise Jimmy.
- Adica nava e vie?
- Nu. Nava este metalica si nu este vie, dar la o inspectie a ceea ce parea a fi un geam, am vazut
pe cineva care ne-a facut cu mana si care ne-a contactat, zise Starfire.
- Si mai aveti legatura facuta?
- Da.
- Buna ziua sau buna seara, numele meu este Triger si sunt unul dintre capitanii navei acesteia.
Cine sunteti si daca aveti probleme va rog sa ne spuneti.
- Buna ziua, ma numesc Blue D’Jini. Si daca se poate, va rog sa ma primiti la bord.
- De unde stim ca nu o sa ni se intample ceva nasol?
- Buna intrebare.
- Eu o sa imi asum acest risc dar dupa ce descifram ceea ce scrie pe nava.
- Triger, sunt Nanos, am descifrat ce scrie, aceasta este persoana care traieste in fiecare
dimensiune si are acelasi rol in toate. Cica este cheia salvarii universului.
- Bun... inca o cheie in salvarea universului, se pare ca deja avem doua cu aceasta noua fiinta.
- Aici Triger, o sa te tractam intr-un hangar unde sa putem sa deschidem nava ta.
- Aveti grija ca nava are un sistem defensiv destul de puternic.
- Noi avem unul ofensiv foarte puternic, asa ca trebuie sa stai linistit sau linistita.
- Sunt de sex feminin in terminologia voastra.
- Bine ca s-a clarificat si acest aspect, zise Joe pe un ton sarcastic.
- Triger, Nanos la telefon, am pregatit hangarul B3. Cateva sisteme defensive auxiliare au fost
amplasate pentru a contracare orice atac timpuriu. Sper sa reusim sa ne aparam pana ajungi
acolo.
- O sa ajung foarte repede, teleportare?
- Perfect... in cateva secunde...
- Aici Triger, am ajuns in hangar.
- Aici Starfire, nava ar trebui sa apara in dreptul hangarului.
- Nanos, fi pregatit sa absorbi ceva picioare, daca o avea.
- Sunt pregatit de aproape orice.
Nava fusese adusa in hangar si fusese ancorata astfel incat sa nu sufere stricaciuni.
- Cum se deschide chestia asta? Intreba Nanos.
Dintr-o data din nava iesira cateva bare care traversara camera si ancorara nava de pereti, de
podea sau de unde intrasera acele bare metalice. Una il izbi pe Triger si il pironi de un perete.
- Nanos!!! Rupe-le...
- Nu am cum, barele cresc incontinuu.
- Atat, m-am enervat.
Triger isi activa scuturile si se desprinse de perete. Inainta impingand acel brat si cand ajunse
langa nava statu un pic si atinse nava. In acel moment toate barele fusesera dezintegrate de
Nanos, iar Triger astepta cateva secunde si zise:
- Daca nici acum nu se deschide prostia asta... ma tem ca trebuie sa distrug usa.
- Nu va fi nevoie. Dupa indicatorii nostrii deja a-ti deschis usa.
- Cum? Eu vad ca e inca inchisa. Nanos?
- Toti senzorii mei arata ca aceasta naveta nu este deschisa.
- Gata pana aici, zise Triger si scoase un fel de taietor cu o lama circulara, iar la marginea lamei
erau zimti care erau facuti din cristale mai dure decat diamantul. Triger puse taietorul si desfacu
nava in doua si din nava iesi o faptura cu o piele colorata in aproape toate culorile, cu tente de la
alb la galben si de la portocaliu la maro inchis.
- Buna ziua, cum te simti, intreba Triger in soapta.
- Buna... ziua... unde sunt... tu esti cel din vis...
- Odihneste-te inainte sa te dai jos.
Acea faptura firava ramasese in naveta si dupa ceva timp venira si lupii sa vada despre ce este
vorba.
Cand se trezi, Triger o ridica din naveta si o aseza pe un covoras calduros.
- Sa iti aduc niste incaltari?
- Cat de rece este? Ia sa incerc... brrrr, ce metal rece.
- Este viu. De aceea ti se pare rece.
- Am inteles.
- Nanos, te rog sa ii dai niste incaltari exact cum vrea ea. Acestia sunt prietenii nostrii, si sunt
invizibili momentan.
- Nu e nici o problema eu ii pot vedea.
- Interesant. Asa... ce faceai tu in naveta aia?
- Am fost inchisa. Dupa cum zice profetia, voi fi eliberata de cei care s-ar putea sa salveze
universul, si numai aceia vor putea sa deschida aceasta naveta fara sa ma omoare.
- Si... crezi ca suntem noi?
- Nu cred... sunt sigura. Acesta este copacul vietii.
- Cam mic.
- Cu toate ca este mic ne poate salva pe toti.
- Din ce in ce mai interesant.
- Capitane. Sute de mii de nave vin spre noi. Si ca nu ar fi suficient... sunt urmate de vreo cinci
nave de tip roi.
- Cate aglomerari de nave sunt?
- Pare sa fie doar una.
- Armati scuturile si sistemele defensive sa fie setate la maximum.
- Rezista miezul?
- Miezul a fost refacut.
- Care e miezul navei?
- Nava are un miez pe baza de materie-antimaterie si care poate sa mearga si cu plasma, ceea ce
ne ajuta sa mergem foarte repede si sa ne refacem scuturile aproape instant. In interiorul
miezului, ca sa nu pierdem energie inutil am instalat pe pereti numai celule care sa capteze
lumina si sa o transforme cat mai repede in energie, nu e multa energie dar conteaza ca este. In
plus reactia din interior creaza un curent, iar inginerii nostrii au introdus in camera un gaz care sa
fie neutru la orice s-ar intampla inauntru, si au sigilat camera. Inainte de a o sigila am montat
inauntru niste dispozitive care sa preia energie din acel curent care s-a creat. Si asa folosim la
maximum acel miez de care dispunem.
- Foarte bine. Imi pare bine ca nu se pierde nimic.
- Problema este ca din cand in cand trebuie sa eliberam ceva energie care este in surplus. Si am
facut cateva tunuri care elibereaza aceasta energie si ne-am asigurat ca energia eliberata nu va
distruge case sau civilizatii. Asta ca sa le acordam tuturor sansa sa evolueze.
- Din ce in ce mai bine. Se pare ca la voi trebuia sa ajung.
- Imi cer scuze dar se pare ca vom fi atacati. Nanos te rog sa asimilezi creaturile din
navele care o sa intre in invelisul tau.
- Mai multa materie prima. Ce distractiv.
- Cum adica materie prima?
- Tot ceea ce intra in contact cu invelisul poate fi transformat in materie prima pentru refacerea
stricaciunilor sau pentru dezvoltarea navei. Si din cate vad eu... navele roi sunt de 15 ori mai mari
si cu toate acestea nava noastra este net superioara. Pacat pentru ei, le plang de mila. Toti droizii
sa se prezinte pe invelis pentru aparare! Toti cadetii, soldatii si cei capabili sa lupte sa se prezinte
in locurile de aparare a navei. Toate persoanele care nu se pot apara sa se prezinte in hangarul
X3. Acum draga Blue, cum ziceai ca ne poti ajuta?
- Pai...
- Perfect deci o sa fi cu mine in nava, doar nu vrei sa fi la bord si aia sa fie prea multi in jurul tau.
- Nu as vrea asta. Stii... imi place cum gandesti simplu, repede si eficient.
- Multumesc. Asta nu te scuteste de un mic exercitiu pe care o sa te rog sa il faci.
- Exercitiu?
- Da. Sa imi spui cat indica distanta pana la nava aia mare din fata. Vezi ca scrie pe ala verde.
- Am gasit cica 59476332. Astea ce sunt?
- Mile. Acum... cand ajunge la 30000000 sa ma anunti ca sa fac praf o nava din aia mare.
- Sa o faci praf? Nu ai cum... are scuturi... are armura groasa... nave care o apara...
- Sigur ca da... numai ca eu o sa evit navele de aparare si o sa trec printre ele, si cand ajungem la
distanta aia o sa lansez niste torpile sonice care o sa se detoneze pe parcurs si o sa elibereze
drumul catre nava, iar in urma lor o sa vina cele preforante care o sa strapunga toata nava pana
cand ating miezul, si de abia atunci se detoneaza.
- Asta ar distruge orice nava.
- Exact.
- Interesant... trebuie sa vad asta.
Batalia incepu foarte repede, dar cu ajutorul tuturor droizilor de pe nava, toate navetele de atac
fusesera distruse cu mult inainte de a ajunge pe fuselaj. Nava in are era Triger deveni invizibila,
iar Triger mai lansa din cand in cand in urma lui cate o bomba sonica care distrugea tot ceea ce
insemna nava inamica. Triger ajunsese destul de repede la distanta dorita si lansa cele noua
rechete care aveau sa strapunga apararea masiva a acelor atacatori.
Prima racheta detona incarcaturi sonice la interval de cinci secunde, fapt care facea ca toate
navele din zona sa fie dezmembrate foarte repede. In urma acesteia ai venea o racheta care avea
ca scop sa detoneze bombe sonice in eventualul scut pe care l-ar fi avut nava de tip roi si in urma
acesteia erau rachetele perforante, una in spatele celeilalte.
El statu pe loc sa vada ce urma sa se intample si monitoriza toate rachetele. Prima racheta se
distrusese la impactul cu nava de tip roi si atunci Triger sari din scaun si tipa cat il tinura puterile:
- I-AM PARLIT!!!!!!!!!!!!!!
- Cum asa? intreba D’jini contrariata.
- Pai... a doua racheta trebuia sa le dea jos scuturile din acea zona. Dar... ei nu au scuturi... adica
racheta se duce in nava. si pagubele vor fi enorme.
- Uimitor.
- Asa este. Asta e Nanos. A facut o nava si niste proiectile pe cinste.
A doua racheta, cea care trebuia sa sparga scuturile, se izbi cu putere de nava si reusi sa perforeze
invelisul si se detona, facand ca un sfert de nava sa fie facut praf interstelar. Cea mai mare bucata
care se desprinsese din acea nava uriasa era de dimensiunea unei mingii de tenis.
- Si acum lovitura pe care o asteptam...
Rachetele perforante se despartira in aproierea navei si intrasera in aceasta. In cateva secunde
incepusera sa se autodistruga din locurile unde ajunsesera. Ultima detonandu-se chiar in miezul
navei inamice. Aceasta ultima detonare facu ca cele doua nave de tip roi din apropierea acestei
nave distruse sa sufere pagube importante pe suprafata expusa, iar Triger profita si lansa inca
cateva rachete perforante catre acestea doua nave de tip roi.
Ramanand in doar doua nave de tip roi, acestia au lansat toate navele pe care le aveau in dotare,
dar tirul intens de pe fuselajul navei Angels of Fury facea aproape imposibila o penetrare a
scuturilor, ca sa nu mai pomenim ca trebuiau sa treaca si de invelis, sau de Nanos, care era prin
toata nava si putea sa asimileze foarte mult intr-un timp foarte scurt.
Triger, dupa ce distrusese si cele doua nave de tip roi pe care le avariase, incepuse sa vaneze
navutele care incercau sa il nimereasca si se trezi ca este foarte aproape de o nava de tip roi. Fara
sa stea pe ganduri apropie nava de fuselaj, isi activa armura, iesi din nava si isi activa si tunurile
ionice pe care pusese proiectile perforante si lua la tinta miezul acelei nave. Trase, dezactiva
tunurile si se urca in nava.
- Fugi nava, fugi.
Triger pleca in viteza, si nu se mai uita in urma sa vada ce facuse. Nici nu remarca faptul ca
trecuse prin doua nave de atac inamice si se dusese direct catre ultima nava de tip roi. Ca sa fie
cat mai rau, el lansa o salva de rachete simple si printre ele lansa cateva rachete perforante. Salva
fusese atat de mare ca distrusese nave de atac, cateva nave de aparare si multe proiectile lovira
motoarele navei facand-o o prada usoara pentru toti droizii care trageau de zor.
Cand toate navetele de atac si de aparare fusesera distruse incepu bombardamentul de pe nava
mare a lui. Unii droizi se transformara din nou in tunuri si altii stateau sa traga, facand ca puterea
de foc sa fie cu mult mai mare.
Nava roi incepu usor-usor sa prezinte urme ale impactelor proiectilelor trase de droizi, ca in circa
jumatate de ora, proiectilele sa rupa bucati de fuselaj. Atunci Triger facu nava vizibila si intra in
cel mai apropiat hangar disponibil. Cand intra in hangar, ordona ca toti droizii mici si mijlocii sa
se retraga si ca toti droizii mari si toti cei foarte mari sa iasa pe fuselaj. Din circa 500 de milioane
de droizi mai ramasesera pe fuselaj circa zece mii la care s-au mai adaugat circa zece mii de
droizi foarte mari care iesisera din hangarele special facute in fuselaj.
- Toti droizii sa taie puntea de comanda. Separati-o de nava cu orice pret.
- De ce vrei sa separi puntea?
- Ca sa pot sa asimilez nava mai repede, raspunse Nanos.
- Am inteles. Posibile tehnologii noi.
- Exact, raspunse Nanos.
Dupa ce puntea principala se separa, Triger lansa un proiectil suficient de puternic cat sa distruga
doar puntea, nu si restul navei.
- Triger, Nanos te deranjeaza. Cum sa asimilez nava aia enorma?
- Te lipesti de ea si in punctele de contact ne trebuie fabricile tale. De acolo micutele termite o sa
poata sa devoreze totul. Si inca ceva... sa faci gauri peste tot in fuselaj ca sa poata sa respire
echipajul care a mai ramas.
- Dar...
- Nu tolerez forte care mi se opun.
- Triger ne-am lipit, am luat controlul asupra navei si am gasit niste prizonieri. Cu ei ce fac?
- Hmmm... teleporteaza-i la noi in celule. O sa vorbesc cu ei mai tarziu, restul... sa ii aerisesti.
- Am inteles. Incepe operatiunea.
- Dar de ce ii omori pe toti?
- Cei care sunt prizonieri mi se pot alatura, cei care lupta si au luptat impotriva mea inseamna ca
imi sunt inamici.
- Dar daca sunt unii care vor sa ti se alature?
- Buna idee numai ca sunt cam multi, si daca incepe vreo rascoala la bordul navei mele nu vreau
ca actualii membrii sa fie hacuiti gratuit.
- Bun punct de vedere.
- Nanos... lanseaza-le un mesaj totusi, care vrea sa mi se alature sa ajunga in hangarul principal.
Si sa le deschizi toate usile ca sa ajunga acolo, daca nu se deschid usile, dizolva-le.
- Am inteles. Toate trupele mele au fost instiintate.
- Perfect.
- Cu prizonierii?
- Hai cu mine, sa ii vedem cum reactioneaza.
Triger o lua pe D’jini si pe Tisha si mersera la celule. Acolo toti prizonierii erau speriati.
- Nanos... ma inteleg toti?
- Acum da.
- Fiti atenti o sa va zic o singura data. Eu sunt Triger capitanul acestei nave. Cel pe care o sa il
mai auziti este cel are va poate omori oricand. Vreau sa stiu de ce a-ti fost inchisi si cum m-ati
putea ajuta. Ia sa vedem cati sunteti... doar patru? Asta e incepem cu tine... cel in albastru.
- Salut eu sunt de pe o planeta din sistemul Aldrian. Am fost vandut ca sclav astora.
- Cam ce mananci?
- Plante si insecte, desigur.
- Bun. Nanos... bifeaza-l. Intra in el si scaneaza-le memoria si sa imi spui care minte.
- Perfect niste cobai, zise Nanos.
- Urmatorul... tu in maroniu.
- Eu?
- Da tu. Si mai repede pana nu ma razgandesc.
- Sunt Brock si am fost mecanic pe o nava spital, pana cand a venit o nava care a adus un pacient
si m-am strecurat la bord, dupa aceea am ajuns aici. restul echipajului a fost devorat de cei care
m-au inchis in celula.
- Nanos?
- Adevarat, ii zise Nanos numai lui Triger.
- Bun... tu cel in verde?
- Sunt din sistemul Alteran si am fost fermier, cultivam plante ca sa am ce sa mananc. Numai ca
astia au luat si planeta si populatia. Norocul meu ca aveau nevoie de sclavi.
- Adevarat. Mod de hranire: ierbivor.
- Sa zicem. Si acum tu. Vad ca semeni cu toti cei de pe nava aia mare.
- Am fost inchis pentru ca sunt diferit. Cu toate ca rasa noastra mananca numai carne, eu m-am
decis sa nu fac asa ceva. Am renuntat fiindca iubita mea a fost din alta rasa, si cu toate ca fusese
legala casatoria, cei care nu au fost de acord au devorat-o. Am reusit sa o identific dupa
ramasite. De atunci am jurat sa nu mai mananc carne nici macar o data.
- Imi pare rau sa zic, dar e adevarat.
- Dragii mei, va spun cu durere in suflet ca... scuzati am gresit foaia... hehehe... glumeam... sau...
care e ma foaia buna?
- A treia.
- Aha... Dragii mei, va spun cu durere in suflet ca trebuie sa va... ce scrie aici? scrie cu litere cam
mici pentru lumina din aceasta incapere... a da... ca trebuie sa va eliberez.
Toti prizonierii rasuflara usurati si scuturile se dezactivara.
- Ca masura de precautie, computerul central si, totodata adjunctul meu, Nanos a decis sa lase in
voi cate o capcana care daca nu sunteti cuminti va prajeste creierul. Asta ca sa stati linistiti cand
vreti sa faceti ceva rau. Pana una-alta fiecare a primit cate o cabina in care sa stati. Daca vreti sa
mancati ceva, la cantinele de pe nivel puteti sa comandati aproape orice. Daca cereti noutati
pregatiti o reteta detaliata a modului de preparare a acelui fel de mancare.
- Si daca nu vrem sa mergem in cantina sa mancam?
- Atunci va trebui sa castigati trei promovari si de abia atunci aveti un dispensor de mancare in
camera. Acesta inlocuieste cantina, este superb sa ai unul in camera, mai ales cand ai cu cine sa
stai in camera.
- Si unde sunt antrenamentele?
- Toate informatiile legate de antrenamente, de pozitionarea salilor fata de cabinele voastre si
despre ceea ce vreti sa aflati in plus puteti afla de la voi din camere de pe computerele instalate
pe birouri. Cu cat mai multe promovari cu atat mai multe dosare pot fi accesate si cu atat mai
mare este pedeapsa daca se incalca aceste reguli. O simpla tortura cand aveti nivelul 3 nu se
compara cu o tortura de la nivelul 10, asta ca sa va fie clar ca daca faceti parte din acest echipaj
numai prin rezultate se promoveaza.
- Si cum se promoveaza mai repede?
- Prin depunerea unei cereri de examinare, care este in calculatorul vostru. O complectati si o
trimite-ti prin sistemul care este foarte usor de utilizat si dupa aceea in maximum 2 zile primiti
raspunsul. Cererile se pot depune la interval de doua ore fiecare, adica daca ai 12 cereri, fiecare
cerere se trimite la doua ore dupa precedenta.
- Interesant.
- Eu as vrea sa fiu mecanic. Se poate?
- Nu prea. Trebuie sa depui cerere in acest sens catre Nanos si daca el accepta, vei face parte din
echipa de mecanici.
- Am inteles.
- Dar pentru noi cei care vrem sa cultivam pamantul?
- Aici e mai complicat. Nu avem locatia exacta a planetei voastre ca sa va ducem inapoi...
- Eu, spre exemplu nu vreau sa ma intorc, exista vreo alta planeta care sa ma poata primi?
- Cred ca da, trebuie sa mai vorbim pe aceasta tema si maine. Te rog sa vii si sa-mi aduci aminte.
Maine o sa fiu pe punte, nu de alta.
- Perfect. Multumesc.
- Multumesc si eu, zise si cel de-al doilea fermier.
- Acum ca toate sunt cat de cat lamurite trebuie sa va prezentati la cabine si sa va precizati
intentia de a ramane, de a fi dus pe o planeta anume sau de a fi dus pe o planeta generala, adica
undeva unde este un oras pentru toti in vederea socializarii cu ceilalti. Daca dintr-un motiv
anume sunteti gasiti vinovati, ancheta o voi prelua chiar eu si daca intr-adevar sunteti vinovati...
a-ti dar de belea. Dar daca sunteti nevinovati, atunci ve-ti fi liberi sa alegeti o statiune pentru
relaxare. Atentie ca sunt cam suspicios si asta nu e bine pentru prea multe coincidente, aveti
grija. Eu am plecat ca am o sesiune de promovari si una de antrenamente cu cativa cadeti, Triger
se teleporta in hangarul unde avea sesiunea de promovari.
Ceilalti incepura sa caute cabinele lor, si spre uimirea lor fusesera ajutati de catre Nanos cu cate
un droid ca sa ajunga la cabine. Dupa circa o zi de statut pe ganduri si de discutat intre ei si cu
ceilalti membrii ai echipajului, acei fosti detinuti se alaturasera echipajului fara prea multe
obiectii. Li se facu cate o armura si astfel incepura si ei antrenamentele. Intre timp cadetii
incepura sa isi dea seama ca daca primeau promovarile acelea si acele recomandari, si daca mai
treceau de testele pe care le faceau din cand in cand supervizorii lor, aveau un grad sporit de
confort.
Triger dupa ce facuse o arena in care toti sa se antreneze fara probleme si incerca noul sistem de
anulare a setarilor salii in caz de urgenta, numai ca acestea functionau cam greu si atunci isi
petrecu cateva zile stand si analizand, modificand si testand aceste conditii de resetare pentru ca
nimeni sa nu fie ranit.
Cand pusese la punct totul se auzi o alarma de incendiu:
- Nanos, ce se intampla?
- Un incendiu de mici proportii a fost localizat in cabina Z54559. Se pare ca acest incendiu este
sub control.
- Teleporteaza-ma acolo.
Nanos il teleporta pe Triger in cabina si acolo spre surprinderea lui il vazu pe cadet prajindu-si o
bucata de carne.
- De unde ai carnea?
- Aaaa... m-ai speriat... Din dispensorul de mancare o am, iar lemnul l-am castigat acum o luna,
zise cadetul zambind.
- Iti dai seama ca ai atras atentia echipajului cu chestia asta?
- E na?
- Sincer...
- Cam nasol... uite daca nu zici nimic iti dau si tie...
- Pai... mai bine... bine... o sa fiu si eu alaturi de tine. Stai sa scap de mutimea de afara...Dupa
cateva minute reveni Triger in acea cabina.
- Gata am scapat de ei.
- Multumesc... cum i-ai convins?
- Un incendiu provocat de repararea unei lampi improvizate este un lucru care poate degenera
intr-un incendiu puternic. Asa ca a trebuit sa il sting ca sa nu ia foc sistemul electric.
- Si te-au crezut?
- Cert este ca au plecat. Daca m-au crezut sau nu asta este.
- Si acum... mancarea... friptura de Belion la... prajit...
- La grilaj de aerisire.
- Haaaahahahahahahaha, rasera amandoi si mancara acea friptura.
Dupa circa o ora de mancat cei doi se odihneau uitandu-se la cateva antrenamente.
- Stii ca a fost bun?
- Rau nu avea cum sa fie, asta e cert.
- Eu trebuie sa plec, am sedinta... ce entuziasm am in mine... nici nu m-as duce...
- Nu te duce... stai in camera si dormi.
- As vrea eu sa pot... numai ca trebuie sa fiu prezent ca altfel ma iau aia pe sus si ma leaga de
scaun. Si daca ma leaga aia... acolo raman, si nu vreau chestia asta.
- Atunci... pe data viitoare?
- Data viitoare nu o sa te mai scap... ca nu cred ca o sa mai fiu pe aici... oricum... vorbeste cu
Nanos pentru alarma de la tine din camera. Dar vezi ca el analizeaza situatia in orice moment si
daca „incendiul” degenereaza in ceva mai mare atunci camera va fi izolata, adica nu intra nimic
nu iese nimic.
- Am inteles...
Triger se teleporta pe punte unde incepu sedinta referitoare la sistemul de promovare si la cum se
vor desfasura sedintele de antrenament sau cum se vor efectua testarile pentru diversele chestii
benefice pentru echipaj sau mai pe scurt provocarile instructorilor. Acestea urmand a fi sustinute
cu un alt instructor decat cel de la antrenamente.
Triger incercand sa para obosit ajunsese sa se prefaca ca vrea sa doarma, dar nu reusi sa
impresioneze pe nimeni, asa ca ii ruga pe simbioti sa preia controlul pentru ca el nu mai avea
rabdare.
Dupa sedinta Triger se dusese direct intr-un hangar de antrenament si dadu drumul la cel mai
greu tip de exercitiu, pe care il termina destul de repede.
- Nu din nou... cum se face ca terminam asa repede probele?
- Probabil pentru ca te-ai obisnuit cu diversele combinatii de exercitii si probabil ca ai nevoie de
un adversar pe masura, zise Zero cu o seriozitate iesita din comun.
- Probabil ca nu am mai intalnit pe nimeni asa puternic de ceva vreme si de aceea. Cum as putea
sa fac... hmmmm... ar fi solutia extrema... sa sar inapoi in timp si sa ajung intr-un colt neexplorat
din univers de unde sa pot sa ma dezvolt mai departe. Dar e cu dus si intors... ca daca modific
ceva si alterez viitorul meu de atunci? Foarte complicat... mai bine sar in viitor... dar poate nu
mai e nimeni... poate nu mai gasesc nava si atunci e si mai nasol, ca daca sunt aia prea puternici
atunci am mierlit-o. E cu dus si intors.
- Dar daca te duci in viitor ca atunci in templu?
- Si sa visez aproape incontinuu acelasi lucru? Daca am vreun cosmar? Cine ma scoala din somn?
- Bun argument.
- Greu de spus cum as putea sa ajung mai repede in viitor fara sa patesc nimic si fara ca ceilalti sa
pateasca ceva.
- Ai putea sa ii duci si pe ei in viitor, zise Nanos.
- Si daca unii nu rezista la acest tip de calatorii?
- Corect... ai putea sa testezi si sa vezi rezultatele fara sa le spui.
- Si daca unii mor? Cui ii dau explicatii?
- Asta asa este. Ai putea sa incerci sa teleportezi in timp adica o materializare dupa un anumit
interval.
- Atunci ar trebui ca aparatura sa functioneze in continuare. Asta ar insemna sa ii teleportez pe
toti si daca careva distruge nava i-am omorat pe toti. Inclusiv pe mine.
- Din nou corect.
- Din pacate sunt cam multe variabile de care trebuie sa tinem cont.
- Si din pacate sunt cam importante acele variabile. O sa mai testez cu cateva materii prime si o
sa iti dau rezultatul mai tarziu.
- Bine... o sa astept oricat ar dura. Daca ai ceva intrebari sau ajungi in impas te rog sa ma
contactezi.
- Am inteles.
Triger iesi din camera de antrenament si se duse catre cabina lui unde urma sa traga un pui de
somn, dar cativa cadeti il rugasera sa asiste la antrenamentul lor si mai statu circa doua ore ca sa
analizeze ceea ce incercau sa faca, iar la sfarsit le dadu sfaturi si acestia le urmara ca si cand li se
ordonase, astfel ca rezultatul fusese imbunatatit cu 50%.
- Daca voi continuati sa diversificati atacul si apararea cu noi tehnici ve-ti promova mai repede
decat ceilalti, si asta o sa va ofere mult mai multe avantaje.
- Tie cat ti-a luat sa ajungi asa bun?
- Sincer... destul... si tot ceea ce am datorez tuturor prietenilor mei care au parasit aceasta lume,
dar si celor care mai sunt in viata si care ma ajuta zi de zi. A, si sa nu uit... trebuie sa le
multumesc si inamicilor pentru ca si ei m-au ajutat sa ajung asa puternic. Dar fara ajutorul celor
dragi nu as fi facut mare lucru, de fapt nici macar nu as fi fost aici.
- Uimitor... si cam cati ani ai?
- Sincer nu mai stiu... pai teoretic as avea circa 500 de mii dar nu bag mana in foc. Ceea ce imi
aduc aminte este ca viata s-a schimbat cand Starfire a venit dupa mine si mi-a facut cunostinta cu
Ana. De atunci numai de aventuri am avut parte.
- De unde atatia?
- Pai am patit-o cu cateva gauri negre si cu o gaura de vierme, din cand in cand cica sa ma
odihnesc si eu... si ma intalez pe vreun asteroid sau pe o planeta si dorm mult timp, numai ca de
fiecare data se gaseste careva sa imi strice ceva la calculator si sa ma faca sa stau mai mult decat
trebuie. Norocul meu cu cei care sunt mai curiosi si care vor sa vada cine sunt si ce pot sa fac.
Astia m-au salvat de cateva ori. Am fost si in alta dimensiune, am vizitat mai multe planete decat
am avut papuci de casa.
- E na?
- Sincer... cand am zis ca ma odihnesc a trebuit sa trec printr-un sistem in care o rasa era
razboinica si cealalta era iubitoare de liniste si de pace. Numai ca cea de-a doua avea niste arme
care ii tineau la respect pe razboinicii aceia. Nu stiu cum s-a terminat conflictul, sau daca s-a
terminat pentru ca am plecat inainte sa aflu. La un moment dat a trebuit sa strabat cateva sisteme
ca sa il ajut pe un tip si cand am ajuns mi-am dat seama de ceea ce se intamplase si am reusit sa il
ajut si sa-i salvez prietenii si familia.
- Si cum se face ca nu te duelezi cu cei de la bord?
- Daca m-as duela cu ceilalti crezi ca ar rezista la un atac in plina forta?
- Nu stiu, dar nu e bine sa ii subestimezi.
- Asta stiu numai ca le mai urmaresc antrenamentele si incerc sa vad cat de greu era
antrenamentul lor. De exemplu la un moment dat Ana, Starfire, Jimmy si Debora s-au bagat la
antrenament si au uitat sa seteze dificultatea si au lasat pe 100, gradul la care ma antrenez eu, in
loc sa il dea mai jos, cred ca pe la 55 mergea atunci. Au ramas fara munitie, si se chinuiau sa
omoare droizii cu mainile si cu picioarele, si atunci le-am spus sa se fereasca si am distrus toate
unitatile inamice din cateva focuri. Acum antrenamentele au mult mai multe grade de dificultate,
adica de la 100 am ridicat la 1 milion numarul de grade de dificultate si ma gandesc ca trebuie
marit. Nu il maresc pentru ca imi place sa il maresc dar vreau sa ma antrenez si nu am cu ce.
- Pai... antreneaza-te cu ei...
- Am incercat o data si aproape pe fiecare i-am rapus dintr-o lovitura. Am ramas uluit cat de usor
am putut sa ii elimin. Dar nu ii eliminam ca sa scap de ei ci ca sa vad cat de repede raspund ei la
stimuli. Prima oara am zis „or fi foarte buni in echipa sa nu au gres ca ma fac de ras”, si nu a
durat cateva minute si doi dintre ei au cazut dintr-o singura lovitura. Dupa care si ceilalti au
cazut, ceva mai greu, dar au cazut si ei.
- Si ce arme au ei?
- Armele ti le alegi din cele pe care le are armura. Inainte sa intrii in arena, iti alegi trei sau patru
arme, depinde de dificultate. Si dupa aceea e o lupta intre doi, patru, sase, opt sau zece
combatanti in echipe egale. Daca se intampla sa cada vreunul dintr-o echipa... asta este, acea
echipa joaca in patru si tot asa. Daca aveti noroc si jucati bine, unul singur poate invinge toata
echipa.
- Interesant. Adica daca unul din echipa A cade, nu cade si unul din B?
- Nu. Daca a cazut unul din echipa A, echipa B are superioritate ca numar de combatanti.
- Perfect...
- Faza e ca daca aia au o arma pe care armura voastra nu o are si a-ti invins, atunci acea arma va
fi disponibila si la voi.
- Super... asta inseamna ca ii putem bate si cu pistoalele.
- Da. Numai ca daca unul din echipa adversa are pusca cu luneta... v-ati ars...
- Asa este, dar cu cadavrele?
- Cadavre? Aaaaa... nu merge sa le folositi ca scut.
- Nasol...
- Dar aveti scut separat daca vreti neaparat asa ceva.
- Si cum e sa fi in top?
- Adica...
- Adica sa fi cel mai bun...
- Cam plictisitor, dar si interesant. Faza e ca imi place sa ii ajut pe ceilalti si din cand in cand mai
dau bonificatii chiar in timpul meciurilor din arena.
- Adica armura, viata si munitie?
- Si din alea, dar si promovari. Depinde cum ma simt in acea zi.
- Normal. Noi trebuie sa ne antrenam sa fim si noi pe locul doi.
- Hahahahaha, trebuie sa va propuneti locul intai nu doi. Trebuie sa vaceti totul pentru locul intai.
- Pai cum? Adica cu echipa voastra pe locul intai e aproape imposibil.
- Noi suntem pe locul zero. Adica daca vreti un meci cu noi trebuie sa fiti pe locul intai de cel
putin trei ori la rand, adica in trei turnee la rand.
- Tare... asa o sa facem... locul intai venim, strigara toti cadetii si fugisera catre salile de
antrenament.
- Nanos, cum se comporta nava?
- Foarte bine. Pentru aceste dimensiuni si pentru sistemul actual de propulsie.
- Ai reusit sa prinzi vreo frecventa din cele care erau langa Terra?
- Nu, dar reusesc sa prind tot felul de interferente si de bucati de transmisiuni foarte vechi de pe
Terra.
- Pacat...
Triger se ridica si incepu sa se plimbe prin nava. Cand ajungea la o rascruce se hotara pe unde sa
mearga si se ducea pe acolo. Astfel ca ajunsese la o cantina si se aseza intr-un colt si incepu sa
manance o supa. Cand termina supa remarca faptul ca desi era singur in cantina, se auzeau pasi.
- Nanos... Cum se face ca se aud pasi aici?
- Senzorii mei nu detecteaza nimic.
- Cam ciudat...
- Deasupra cantinei este o sala de sport si dedesubt este un bazin de inot.
- Tare... si ma intrebam pe unde e echipajul.
- Toti sunt la antrenamente sau la sport.
- Super... pot sa mananc linistit.
Nici nu termina de mancat ca in fata lui aparu o imagine:
- Ajutor... cineva sa ma scoata de aici...
- Nanos...
- Am vazut si analizez de unde provine.
Intre timp aparu aceeasi fiinta, dar mai in spate era cineva
- Ajutor... o sa ma gaseasca...
- NANOS...
- Se pare ca sursa este pe o planeta apropiata.
- Du-ne si gaseste sursa acelei transmisiuni.
Nava se intoarse un pic si se stabili pe orbita unei planetei rosiatice, iar acea faptura aparu din
nou.
- Ce bine ca a-ti venit, l-ati speriat si nu cred ca o sa mai apara pentru ceva timp.
- Nanos?
- Am gasit... te teleportez chiar langa sursa acelei transmisiuni.
Nanos il teleporta pe Triger in mijlocul unui crater.
- Nanos?
- Indicatorul arata ca a-i fi la un metru de sursa.
- Ce distanta e in sus sau in jos.
- Zero metrii in sus si... zero in jos.
- CE?
- Adica ar fi exact aici... undeva... am o idee... ceva cu care sa evidentiez aparatura.
- Iti trimit niste apa pe care sa o pulverizezi pe acele aparate.
Cand sa trimita apa, Nanos spuse:
- Triger ai grija in spate.
Triger se intoarse si vazu acea persoana care era in spatele fiintei aceleia.
- Si tu cine ai vrea sa fi?
- Eu sunt cel care nu ar trebui sa fie.
- Adica...
- Sunt una dintre umbrele raului.
- Bine, atunci eu sunt lumina care o sa te duca unde trebuie sa stai de fapt.
Triger scoase o arma noua o incarca si zise:
- Si acum sa vad cum te comporti la lumina pura.
Triger trase si fasciculul facu o gaura in creatura.
- Ups... te-am gaurit... trebuia sa ascap mai repede...
- Nu pot fi omorat, omulet naiv.
- Asta ramane de vazut.
Triger modifica un pic arma si fasciculul cuprinsese toata creatura si o dizolva.
- Ups... cred ca am omorat-o...
- Triger in spatele tau, zise Nanos.
Triger se intoarse si vazu acea faptura mica.
- Multumesc ca m-ai eliberat. Acum acest univers imi apartine... eu sunt cel care a creat umbra...
- Stii... eu nu cred ca l-am omorat pe ala...
- De ce crezi asta?
- Pentru ca nu aveam energie in arma si am tras cu o alta arma si pentru ca este in spatele tau.
- CE?
Acea creatura intunecata sari pe acea faptura si disparura amandoi, iar in secunda urmatoare s-a
auzit o voce:
- Ne mai intalnim noi, si atunci o sa te fac sa ceri indurare.
- Auzi Nanos... noi... indurare?
- Din pacate se pare ca te-a subestimat. Bine ca am reusit sa analizez ceea ce vroia sa faca acea
creatura intunecata.
- Si acum sa plecam?
- Nu prea avem cum...
- De ce?
- Nava e cam departe si furtuna de deasupra blocheaza orice incercare de a lua legatura cu
nava.
- Super... si motoarele?
- Daca vrei sa cazi de la inaltimea aia... esti invitatul meu.
- Ia sa ma plimb un pic.
Triger se plimba si dupa cum se prezenta, planeta nu parea sa aibe semne viata. Dupa ce se
plimba timp de cateva ore, Triger, se opri si se aseza pe o piatra.
- Nu cred ca exista ceva viata pe aici.
- Daca nu intrebi, asa iti trebuie.
- Am vrut sa ma conving.
- Si? Te-ai convins?
- Da. Sunt convins. Multumesc.
- Triger ce cauti pe planeta?
- Nu stiu. Am vrut sa vad ceva si am ramas aici.
- Te teleportam inapoi.
- Bine...
Triger fusese teleportat inapoi pe nava si fusese luat la intrebari, dar el nu raspunse la prea multe
si se duse sa se odihneasca un pic. Se duse, facu un dus si se duse sa doarma un pic. Dupa ce se
instala confortabil in pat, el adormi imediat.
Dupa ce se trezi din somn remarca faptul ca peste tot era intuneric.
- Nanos ce se intampla?
Acesta nu raspunse.
- Nanos?
Nici a doua oara nu raspunse si atunci Triger isi activa casca si cu aceasta modulul de vazut in
intuneric. Problema era ca nu era lumina deloc, nici macar cat sa functioneze acel modul.
Contrariat scoase cateva torte si le arunca din zece in zece metri in linie dreapta. Cand sa zica ca
ajunge in capatul culoarului remarca undeva pe culoar in fata ca era o luminita. Merse aruncand
acele torte si remarca faptul ca ajunsese inapoi in fata camerei lui.
- Hmmm. Ce este asta? Am inceput sa fac nave rotunde?
Triger isi activa toata armura si isi activa si tunul cu protoni, il arma si il pozitiona astfel incat sa
traga pe mijlocul culoarului. Trase si lua tunul de acolo si urmari cum proiectilul incepuse sa
treaca prin fata lui la nesfarsit.
- Daca asa sta treaba...
Triger intinse mana, activa scutul si proiectilul sari din mana lui exact in perete facand o gaura
cat el de mare, dar in partea cealalta nu era nici macar o camera era un fel de perete portocaliu.
- CE??? Ce e asta???
Din senin o voce grava se auzi:
- Esti singurul care a iesit pana acum din matricea repetitiva asa repede. Acum vei fi testat cu
matricea aleatoare.
In secunda urmatoare decorul se schimba si se pomeni intr-un hangar.
- Si ce ar trebui sa fac?
- Sa iesi si din aceasta matrice.
- Ceva mai greu nu gaseati?
- De ce?
- E o metafora... o figura de stil... bine o sa incerc...
Se uita Triger prin tot hangarul si nu gasi nici usi si nici aerisiri.
- Si cum ies eu? Ia sa incerc...
Lua acelasi tun si incepuse sa traga in pereti, numai ca acestia nu se mai gaureau. Activa cativa
nanoboti si ii trimise sa analizeze si acestia se intoarsera cu rezultate uimitoare care facura ca
armura sa se imbunatateasca, si impreuna cu aceasta toate armele. Astepta un pic si se gandi sa
traga in cutii numai ca statu un pic pe ganduri si trase numai in cutiile mai mici ca dimensiune.
Dupa ce le distrusese incepu sa le distruga si pe celelalte cutii care mai erau prin camera, asta
pana cand remarca faptul ca aceste cutii apareau din podea de parca era o intreaga fabrica
dedesubt. El astepta sa apara o cutie si o distrusese, dar cand a distrus-o a vazut dedesubt cum pe
niste culoare la o distanta foarte mare erau ceilalti membrii ai echipajului. Se uita timp de cateva
minute si se ridica in picioare pe o cutie de langa si sari prin acea gaura pe care o facuse.
- Ai trecut si de aceasta incercare. Mai ai o incercare si dupa aceea vei fi liber.
- Si care ar fi aceea?
- Priveste aceasta scena.
Si Triger aparu pe Terra si in momentul in care tatal lui pleca, dar Triger statu si urmari scena ca
si cum nici nu facea parte din aceasta.
- Poti sa te duci sa il convingi sa ramana.
- Nu. Nu pot... el a plecat cand noi dormeam si nu a plecat asa, ci a fost luat cu forta ca am auzit
de la unul dintre rapitori inainte ca acesta sa moara. Tatal meu si mama mea sunt in inima mea
pentru vesnicie, iar spiritul lor este liber si impacat ca m-au crescut cum au crezut ei de cuviinta
si le multumesc pentru asta.
- Daca il faci sa se intoarca viata ti se va schimba, zise vocea si o adusesera si pe Ana sa vada.
- Triger?
- Ana...
- Acela este tatal nostru?
- Probabil. Nu stiu pentru ca atunci toti am dormit.
- Puteti sa il convingeti sa ramana cu voi si viata voastra se va schimba.
- Triger ce facem?
- Eu nu fac nimic. Tatal nostru a fost rapit si nu l-am gasit. Asta este povestea, nu ca il putem
chema ca sa ne schimbam vietile. Probabil se vor schimba in bine, poate nu se vor schimba, dar
poate se vor schimba in rau. Nu stiu si nici nu vreau sa aflu.
- Eu l-as chema inapoi sa pot trai si eu o viata normala.
- In acest caz nu te pot opri.
- De ce?
- Este alegerea ta si nu o sa o incalc, nici macar pentru ceea ce am reusit sa obtinem in tot acest
timp.
- Si ce am obtinut? Frica? Sclavi? Omoruri la activ?
- Tu nu esti Ana pe care o stiu... dar o sa iti raspund daca ma conectezi sa vezi imaginile.
Triger fusese conectat si pe un perete incepura sa se deruleze imagini din viata lui Triger.
- Am obtinut ceea ce ne-am propus. Am eliberat persoane de sub asupriri, si aparura imagini de
pe planetele pe care fusese Triger ca sa salveze conducerea de catre asupritori. Am eliberat sclavi
si viitori sclavi, iar pe perete aparura imagini din inchisorile vizitate si de pe planeta aceea
desertica pe care o salvase de la invazie. Omoruri la activ... am omorat numai cand nu am avut de
ales, si imaginile venira din timpul luptelor purtate in spatiu. Ba chiar i-am ajutat pe unii care nu
puteau sa se apere si aparura imagini de la salvarile facute de Triger, inclusiv Khali si cea de pe
planeta inchisoare.
- Acum inteleg de ce ai ales calea pe care a-i ales-o, zise persoana de langa care lua forma unei
creaturi care semana cu un melc.
- Fiecare suntem diferiti intr-un fel si asta ne face sa fim unici.
- Noi nu suntem. Noi aratam toti la fel, avem aceleasi ganduri si doar unul se exprima.
- Nu sunteti diferiti de noi. Daca ceilalti nu vorbesc nu inseamna ca nu se exprima. Daca nu
gandesc nu inseamna ca nu judeca. Asa ca va rog, stati linistiti, si noi suntem cam la fel. Voi
trebuie sa va ganditi ca sunteti toti ca unul si sa actionati ca atare.
- La acest aspect nu ne-am gandit.
- Probabil ca daca a-ti incerca sa ascultati si cele mai banale ganduri care va trec prin minte,
atunci v-ati da seama cat de diferiti sunteti unii de altii.
In momentul urmator in jurul lui Triger aparura inca cateva creaturi care stateau si il
ascultau.
- Noi... fata de voi, suntem si mai diferiti si asta din cauza infatisarii, dar acest lucru nu trebuie sa
va descurajeze. Noi suntem diferiti si din cauza modului de a gandi. Ceea ce se poate intampla si
la voi daca incercati sa va impuneti prin ceea ce sunteti si prin ceea ce a-ti putea deveni.
- Din pacate nu putem sa ne separam.
- Cum asa?
- Daca unul moare noi simtim ceea ce i se intampla si este cumplit sa il vezi si sa il simti cum
moare. - Daca a-ti reusi sa va detasati din acest punct de vedere, atunci ar fi perfect.
- O sa incercam. Putem sa ramanem cu voi? Am avea de unde sa invatam si am avea
posibilitatea sa supravietuim mai mult.
- De ce? Sunteti vanati de catre cineva?
- Da, toti ceilalti au fost omorati. Am ramas numai cei pe care ii vezi aici.
- Imi pare rau. Va ajut. Numai sa imi spuneti cum.
- Am avea nevoie de un mediu intunecos ca in prima matrice dar foarte variat.
- Cam ca in partea a doua.
- Exact.
- Se poate rezolva. Si mancare sau lichide ce consumati? Daca a-ti avea cate o mostra ar fi
perfect.
- Avem mostre nu e problema.
- Atunci e perfect, eu vorbesc cu Nanos sa va faca o zona speciala in zona miezului de energie ca
sa aveti ceva aparare si puteti sa va plimbati pe nava cat vreti. Dar ar fi recomandat sa o faceti in
forma voastra naturala pe nava ca sa nu se ia nimeni de voi din nimic.
- Si daca face vreunul pe desteptul cu noi?
- Imi spuneti cine si va fi aspru pedepsit. Asta ca sa fie un exemplu pentru toti, sau daca puteti sa
il „convingeti” fara a omori acea persoana e perfect.
- Atunci avem o intelegere.
- Da.
- Prea bine.
Triger se trezi pe punte si in fata navei lui era o nava imensa de culoare verde cu foarte multe
gauri in fuselaj si cu motoarele facute bucati.
- Nanos, analizeaza nava si hai sa o asimilam. Ne mai trebuie o nava ca a ta.
- Din asta si din mine voi face una identica, dar ceva mai mica.
- Te rog sa aduci oaspetii nostrii la bord.
- Oaspetii nostrii au fost deja cazati.
- Multumesc Nanos.
- Cu placere. Acum incepe secventa de clonare a acestei nave.
In cateva ore in acel loc din univers aparura doua nave identice. Cu aceleasi sisteme, cu aceleasi
dotari, si mai ales cu aceleasi harti stelare tridimensionale.
- Triger, eu sunt Solan si am fost ales lider. Am facut astfel incat toate sistemele de pe nava
noastra sa va stea la dispozitie pentru ca sa evoluam cu totii.
- Salut Solan, oricum Nanos copiaza nava si o analizeaza exact asa cum este. Si determina ceea
ce este folositor si ce nu. Dar… se pare ca a terminat. Echipaj, am placerea sa va anunt ca nava
N2 este operationala si gata de explorare sau de lupta, depinde ce o sa se intample maine. Care
doreste sa faca parte din acel echipaj este invitatul meu. Pana la urma acea nava o vom umple cu
personal si vom face astfel incat toate navele dotate cu Nanos sa poata comunica intre ele
indiferent de distanta. Si daca ne ajuta soarta vom putea sa ne teleportam intre nave fara
probleme.
Din tot echipajul, un sfert se transferasera pe cealalta nava impreuna cu Jimmy si cu Debora.
- Drum bun si nu uitati ce a-ti invatat pana acum.
- La revedere prieteni.
- La revedere prieteni si succes, adauga Ana.
- Acum ca putem sa asiguram paza in mai multe sectoare ce sa facem?
- Triger, zise Nanos, putem sa ii cautam pe cei care ne-au atacat si in acelasi timp sa marim
nava si sa facem rost de echipaj pentru urmatoarea nava.
- Ar fi o idee. Ce ziceti?
Tot echipajul incepu sa ovationeze si reprezentantii din cantinele in care se adunase echipajul
dadeau raportul si sustineau aceasta idee. Triger, Ana, Starfire si Nanos se asezara pe locurile lor
pe punte si dadura comanda de plecare.
Dupa ce cautara in zadar prin cateva sisteme solare, asjunsesera la concluzia ca ar trebui sa
paraseasca galaxia, macar aveau sansa sa isi mareasca capacitatea navei si nu numai.
- Echipaj, am un comunicat extrem de important. Voi incerca sa deschid o gaura de vierme ca sa
ajungem in cealalta galaxie, daca aveti obiectii va rog sa le faceti ordonat ca sa putem sa
excludem eventualele dublari de intrebari.
- Daca gaura se prabuseste in urma noastra si nu apuca sa se deschida in cealalta parte?
- In acel moment vom fi prinsi inauntru pana cand acel tunel va avea suficienta energie pentru a
se reface. Si atunci vom avea nevoie de cat mai multa energie.
- Daca in partea cealalta e un razboi?
- Atunci v-om distruge poarta ca nimeni sa nu treaca pe langa noi. Mai sunt si alte intrebari? Va
rog sa le adresati acum pentru ca in timpul calatoriei nu vom putea comunica.
Dupa cateva minute de liniste se auzi.
- Si daca nu avem suficienta putere ca sa respingem un atac al tuturor factiunilor atunci ce se
intampla?
- Scuturile sunt facute sa se reincarce complet in 12 secunde de la iesirea fara scuturi din gaura de
vierme. Toate simularile au dus la concluzia ca toata energia din scuturi ar fi suficienta sau chiar
prea mare pentru gaura de vierme, asa ca scuturile vor fi operationale la circa 12 secunde dupa
iesire. Dar daca se intampla sa fim atacati de foarte multe trupe am pastrat o surpriza pentru ei,
adica eu o sa mai am scut si o sa incerc sa retin toate proiectilele pana cand se refac scuturile
daca o sa fie nevoie.
- Atunci sa mergem si sa salvam niste suflete... ca trebuie sa intervenim acolo unde ne este cerut
ajutorul, zise unul dintr-o cantina.
- In acest moment toate scuturile sunt la maximum si nava este pregatita sa intre in gaura de
vierme. Va rog sa va lipiti de perete pentru ca Nanos sa va ajute sa va tineti sa nu zburati prin
nava.
Nava incepu sa inainteze si dintr-o data se deschisese gaura de vierme si nava disparu inauntru si
gaura de vierme se inchisese in mod normal in urma lor, ca dupa cateva ore de evitat coloane de
energie, si pilotarea exceptionala a lui Nanos, ei sa iasa din acea gaura de vierme fara ca scuturile
sa fie afectate. Numai ca dupa iesire, de pe un perete se desprinse o coloana de energie si ii
atinsese pe partea dreapta a navei, exact in locul in care nu se asteptau.
- Scuturile pierd energie, zise Nanos, afisand nivelul de energie din scuturi.
Dupa ce toata energia din scuturi fusese luata, gaura de vierme se inchisese fara prea mari
probleme, numai ca aceasta se inchisese pentru eternitate, prabusindu-se din cauza acelei coloane
de energie care luase prea multa energie din scuturi.
Scuturile devenira operationale chiar la timp, pentru ca din partea stanga a navei isi facura
aparitia foarte multe nave de asalt si cateva nave grele, iar din partea dreapta o flota echilibrata ca
numar de nave mari si nave mici.
Dintr-o data pe ecranul principal aparura amiralii flotelor.
- CINE ESTI???
Triger, un pic surprins, raspunse:
- Ma numesc Triger si sunt capitanul acestei nave.
- Eu sunt Rhadi amiralul Lupilor spatiali.
- Eu sunt Mhadi amiralul Vulturilor stelari.
- Care este problema? Intreba Triger vizibil mirat.
- Aceasta flota vrea sa ocupe planeta aceasta, care este de drept a noastra.
Triger intre timp facu legatura si intre navele amiralilor fara ca acestia sa stie.
- Bun si eu cu ce as putea sa va ajut? Intreba Triger.
- Ajuta-ne sa ii distrugem...
- Ba pe noi sa ne ajuti...
Si cei doi amirali se luara la cearta pe faptul ca acea planeta era sau nu a unuia dintre ei.
- Eu o sa ma retrag ca nu vreau acea planeta si nu vreau sa va incurc, zise Triger diplomatic.
Dar cei doi amirali erau concentrati pe faptul ca unul dintre ei ar trebui sa detina acea planeta, dar
cand au vazut ca Triger vrea sa plece, amandoi ii declarara razboi. In clipa urmatoare cele doua
flote incercara sa atace nava lui Triger numai ca scutul rezista si aproape toate navele mici de
atac fusesera distruse.
- Dragii mei amirali, chiar credeti ca daca am ramas fara energie pe scuturi nu o sa am
posibilitatea de a activa un alt scut? Aici va inselati... Ana... armeaza toate tunurile. Nanos
activeaza toti droizii. Starfire ia nava mea si fa prapad in randurile lor.
- Stai ca noi nu vroiam sa te atacam ci doar sa te testam...
- Si acum va testez eu pe voi...
Triger inchise toate canalele de comunicatie si incepu sa se apere.
- Ana?
- Toate tunurile si-au luat tintele.
- Starfire?
- Tinta este in vizor. Nava amiralului Mhadi este cea vizata de mine. Nava mea este acum
invizibila.
- Eu voi conduce nava aceasta catre nava amiralului Shani si o voi bombarda cu tot ceea ce
inseamna droid greu sau mediu. Droizii usori sa ajute la eventualele reparatii care o sa se faca.
Din primul atac nu mai ramasesera decat navele amiral cu jumatate din energia scuturilor si cu
avarii in diverse locuri pe fuselaj.
Triger ordona tuturor sa inceteze focul si sa se retraga inauntru pentru reparatii sau realimentare.
- Nanos... trebuie sa strangem tot ce se poate.
- Am inteles.
Nava incepu sa se miste foarte repede in toate directiile si sa ia cat mai multe bucati pe care le
transforma in materie prima, iar dupa circa doua ore de alergaturi pe campul de lupta Nanos reusi
sa adune toate bucatile de la navele care fusesera distruse si incepu sa faca o a treia nava. In alte
sase ore nava a treia fusese pregatita de plecare si o treime din echipaj se urcase la bordul
celeilalte nave impreuna cu Iri si Joe.
- La revedere...
- Succes...
Isi urara unii altora si Triger ramasese sa se lupte cu celelalte doua nave.
- Acum ca m-ati testat si v-am testat. Ce ziceti sa ne dati cat mai multe „cadouri” ca sa nu fiti
distrusi?
- La ce te-ai gandit?
- Hartile stelare... niste tehnologie... niste prizonieri de care vreti sa scapati...
- S-a facut. Cand sa va trimitem ceea ce a-ti cerut?
- Cand le aveti pe toate ar fi bine, nu se mai pierde timp asa mult.
Triger inchise canalele de comunicatie si astepta calm. Dar intre timp cei doi amirali cerura ajutor
cu ajutorul canalelor de comunicatie cu mult mai avansate decat cele prezente pe nava lui Triger.
- In cateva minute o sa va putem da tot ceea ce dori, spuse unul dintre amirali catre Triger.
Fara sa mai deschida si partea lui de canal de comunicatie se adresa direct celor de pe nava:
- Daca astia respecta intelegerea, o sa mai facem din aceasta nava una foarte buna.
- Triger reperez ceva la marginea sistemului. Pare a fi o planeta.
- Ce?
- Da... e o planeta care vine direct catre noi.
- Bun... materie prima suficienta pentru cateva nave. Daca aia incearca sa traga noi trebuie sa ne
miscam in alta directie decat cea pe care o sa incerce sa traga acea nava imensa. Nanos sa faci un
curs de atac care sa evite sa repete diverse scheme. Adica de fiecare data, nava, sa se eschiveze in
alt fel.
- O sa incerc.
- Echipaj... activati armurile si sa va asteptati sa treaca fascicule prin nava noastra. Scoateti
droizii medii si grei. Vreau ca acestia sa faca un baraj astfel incat sa nu ajunga nimic in spatele
nostru. Daca ajunge vreo nava in spate vreau ca aceea sa fie distrusa pentru a nu ne pune in
pericol nava.
Nava aceea gigantica veni catre nava lui Triger si isi activa canalele de comunicatie
- Buna ziua, sunt Tugal, amiralul suprem al acestei flote si credeam ca aici este o zona de
antrenament nu una de razboi. Cel nou venit, identifica-te.
- Sunt Triger capitanul acestei nave si...
- Numai scuze din partea celor care incearca sa ne atace.
- Daca mi-as fi cerut scuze le-ai fi auzit deja. Dar cum astia au fost natangi si m-au atacat fara sa
ii provoc, am fost nevoit sa le distrug foarte multe nave. Si daca tot au fost invinsi am zis sa nu le
distrug si navele capitale si sa ii las sa traiasca si sa imi dea de bunavoie ceea ce vreau.
- Impertinentu-le... chiar crezi ca le puteai distruge?
- Da... fiti atenti... Ana... tunurile cu protoni... alea experimentale sa fie incarcate si gata de
tragere.
- Hahahahahahahaha, are si el tunuri cu protoni. Hahahahahaha.
- Rade ciob de oala sparta. Ana?
- Tunurile sunt incarcate si tinta a fost fixata pe nava lui Mhadi.
- Hai sa vedem daca poate sa le faca ceva pagube, zise Tugal plin de incredere.
- Ana... cand vrei...
Tunurile, care iesisera intre timp de sub nava prin niste lacasuri special construite, se incarcara
aproape imediat, isi luara tinta si incepura secventa de tragere. Dupa ce proiectilul fusese tras si
se indrepta cu o viteza foarte mare catre nava inamica.
- Capitane, zise cineva catre Tugal, acel proiectil este de 500 de ori mai rapid decat tot ceea ce
am vazut pana acum.
- Am vazut si eu...
- Aici Triger... aveti grija cu miezul navei lui Mhadi...
Scuturile navei lui Mhadi au cazut instantaneu si proiectilul trecu prin nava de parca nici nu
fusese ceva in calea lui, si exloda, dupa cum era programat, in momentul in care era sa iasa din
nava pe partea cealalta, lasand in acel loc un crater imens.
- Acum cine este in dezavantaj? Intreba Triger.
- Tot tu, raspunse Tugal.
Nava lui Mhadi exploda si se rupse in trei bucati enorme, facand ca nici un sistem de
supravietuire sa nu funcioneze, iar in scurt timp toti membrii echipajului acela murisera.
- Shani este randul tau, zise Triger.
- De data aceasta o sa tragem noi sa vezi cum este sa ti se distruga nava. trageti cu tunul
principal.
Tunul era cat diametrul planetei si era alimentat de un miez imens care producea suficienta
energie cat pentru zece nave din cele pe care Triger le avea.
- Eu o sa fiu in fata sa mai diminuez raza. Daca trece de mine, scuturile acestei nave sunt destul
de puternice ca sa respinga acel fascicul.
Nici nu termina bine ca Triger se teleporta direct intre acea nava imensa si nava lui. El directiona
aproape toata energia catre scutul energetic pe care care il avea pe mana stanga si urmari cu
atentie tot fasciculul cum se duce si se pozitiona exact in calea acestuia.
Fasciculul il izbi fix in scut, dar Triger nu putea sa tina de unul singur acel fascicul, si atunci
trasfera toata energia din arme, din sistemele defensive si din scuturile pe care le avea in scutul
de pe mana. in cateva minute acel scut incepu sa ramana fara energie si atunci Triger se pozitiona
astfel incat sa poata sa isi reincarce bateriile din acel fascicul si isi activa un scut pe care il crezu
prea slab, dar remarca faptul ca desi era foarte fragil la arme care se bazau pe impact, acesta era
destul de puternic la arme cu energie. Isi cupla scutul la baterii si in cateva secunde armura
incepu sa se reumple de energie si atunci lasa armura sa traga energie din tot fasciculul.
- Cum e posibil??? Intreba Tugal surprins.
- Mai este in viata? Se intrebau cei de pe nava lui Triger.
Triger statea facut ghem in fata navei, toata armura era neagra din cauza fasciculului. El isi activa
cateva module care sa il ajute sa mai consume din energie si dintr-o data se destinse si se uita la
nava aceea imensa.
- Triger... esti bine?
- Da Ana, sunt bine. Numai ca am prea multa energie... zi-le ca o sa ii atac cu tot ceea ce am in
armura.
Triger tasni cu o viteze incredibila catre nava aceea si incepu sa distruga tun dupa tun. Si dupa ce
facu curatenie pe o suprafata destul de mare, el sari un pic si dadu cu pumnul in fuselaj.
Stricaciunile nu fusesera prea mari si atunci Triger sari si mai sus si cand ateriza izbi fuselajul cu
pumnul si in zona respectiva se facu o bresa de cativa milimetri, dar suficient de mare ca Triger
sa poata sa mai dea de cateva ori cu calcaiul si sa mareasca un pic mai mult acea gaura.
Dupa ce mari suficient gaura aceea, intra in nava si cu un tun ionic pe umarul drept si cu o arma
cu plasma in mana stanga incepu sa faca ravagii prin nava.
Ajunse la un moment dat in dreptul unei conducte de evacuare si arunca inauntru cateva grenade
sonice, distrugand astfel cateva tevi prin care treceau cateva cabluri de comunicatie. Isi activa si
cel de-al doilea tun ionic si incepu sa traga cu cele doua prin nava, lasand in urma lui peretii
gauriti de parca nu era o nava facuta din aliaje dure ci una facuta din felii de cascaval.
Dupa cateva ore de tras, Triger, reusi sa scape de surplusul de energie. Si cand sa ajunga pe punte
se dadu alarma generala. Toti soldatii care trebuiau sa se lupte cu Triger fugeau in toate directiile.
Triger il opri pe unul si il intreba:
- De ce fugiti?
- Vine Bestia... fugiti!!!!!!
- Cine e ala?
- Comandantul acelei nave! Fugi ma, fugi cat mai poti!!!!!!
Triger se teleporta la bordul navei lui si astepta sa vada cine trebuia sa vina. Si in doua minute
iesi din hiperspatiu o nava imensa. Era de trei ori mai mare ca diametru decat nava lui Tugal si de
cinci or mai lunga decat aceasta.
- Eu sunt Ma’ary. Sunt supranumita si Bestia. Toti din zona sa se identifice.
- Eu sunt amiralul suprem Tugal. Si acela este amiralul Shani.
- Noi suntem independenti... inca. La comanda este Ana. Capitanul de drept este Triger...
- Care este deja pe punte. Multumesc Ana, dar momentan tu esti capitanul, eu doar in tranzit.
- Triger mai stai un pic ca trebuie s-auzi si tu ceea ce vreau sa declar, zise Bestia.
- Va ascultam, zise Tugal.
- Triger, vad ca esti nou pe aici, te rog sa imi spui ce s-a intamplat.
- O sa las imaginile sa vorbeasca. Va trimit un disc de date care sa va arate ceea ce s-a intamplat.
- Prea bine. Ia sa vedem asa la repezeala... ce??? Nu imi vine sa cred...
- Imi cer scuze de deranj, Ma’ary pot sa intreb ceva?
- Te rog Triger, orice.
- Dupa cum ai putut sa vezi pe disc noi am respectat regulile si i-am lasat sa se apere.
- Aici asa este, te rog sa continui.
- Le-am oferit sansa sa plece fara prea mari probleme si sa ne dea ceea ce puteam sa luam cu
forta. Ei nu au vrut si in plus l-au chemat pe Tugal ca sa ne indeparteze si mai mult ne-au insultat
cand le-am spus ca nu ar trebui sa intervina.
- Asa... am vazut video discul si am tras concluziile urmatoare: Triger vei primi tot ceea ce ai
cerut iar voi i le veti da fara prea multe comentarii. Asa fiind prima chestie si a doua ar fi... Triger
vrei sa ve ajuti intr-o problema? Aceasta oferta este valabila si pentru ceilalti. Avem de distrus o
armata care creste foarte mult si destul de repede.
- Eu si echipajul meu suntem pregatiti, zise Triger. As putea sa mai chem pe cineva?
- Daca poti... chiar te rog... asa... Tugal veniti si voi?
- Trebuie sa facem reparatiile, daca se poate sa ne dati coordonatele si sa va ajungem din urma?
- Prea bine. V-am trimis coordonatele ca sa puteti veni si voi. Cei care mai raman in viata la
sfarsitul bataliei vor primi ceea ce doresc de la TOTI ceilalti care s-au luptat in acea zi.
- Si daca refuzam? Intreba Triger.
- Atunci toti ceilalti vor putea sa va atace fara nici o problema.
- Am inteles. In acest caz imi rezerv dreptul de a iesi din lupta oricand.
- Nu. Ma tem ca acest lucru nu este posibil.
- Nu? Bun... atunci s-ar putea ca in miezul luptei sa schimb taberele. Sa ajung in partea cealalta a
baricadei. Si nu cred ca unii vor vrea acest lucru.
- Atunci o sa anuntam inaintea luptei ce se va intampla dupa. Dar sa nu te gandesti sa iei planeta
pentru tine. Acea planeta este a unui aliat de-al meu si trebuie sa o eliberam, este planeta mama
ca sa zic asa.
- Nu ma intereseaza planeta. In acest moment nu ma mai intereseaza nimic din ceea ce s-ar putea
sa aibe toti aliatii vostrii. Eu nu imi dau tehnologia celor care nu stiu sa o foloseasca, si nici celor
care nu respecta viata asa cum este ea.
- Bine... sa mergem...
Nava lui Triger se ancora de nava aceea gigantica, iar aceasta incepuse sa se pregateasca de un
salt in hiperspatiu. Dupa ce se facu saltul in hiperspatiu, Nanos analiza scuturile si motoarele
celorlalti, nu inainte de a scana si nava in sine si de a incepe sa duplice cateva tehnologii.
Ajunsi la destinatie remarcara miliarde de nave de diverse tipuri care se deplasau catre o planeta
cenusie care era la o distanta destul de mare de ei. in caetva clipe Triger fusese salutat de toti
capitanii si amiralii care erau in acea flota, si la randul lui ii saluta pe toti, fara a face vreo
discriminare de rasa ca sa nu se iste controverse.
Triger trecu in revista si isi inregistra toate navele si in cateva secunde din hiperspatiu iesira si
N2 si N3. Si Triger facu prezentarile flotei si flota se prezenta ca mai devreme.
- Triger, aici Ma’ary, noi vom ataca pe flancul drept. Celelalte doua nave ale mele vor ataca pe
flancul stang si ceilalti vor face un atac frontal. Sper sa vina si aia sa ne ajute.
- Dar cu cine va luptati?
- Navele lor sunt invizibile acum dar vor deveni vizibile in timpul luptei.
- Si daca nu devin vizibile?
- Atunci avem o problema.
- Am inteles... activati modulele de invizibilitate.
- N1 este invizibil.
- Si N2.
- N3 nu se mai vede.
- Triger!!!
- Suntem langa voi la trei lungimi de nava distanta. O sa conectam senzorii la modulul de
invizibilitate sa vedem cate nave au aia. Sper sa reusim.
Dupa cateva minute.
- Ma’ary... avem probleme.
- Cum asa?
- Aia au un efectiv pe care nimeni nu l-a luat in calcul.
- Ce spui? Ca au forte cu mult mai numeroase decat noi?
- Exact asta vreau sa spun. Vedeti satelitii aia multi din jurul planetei? Aia trebuiesc distrusi
primii, numai ca fortele lor sunt si intre noi si planeta, dar si in jurul planetei din stanga. Daca
atacam cu toata forta planeta nu prea o sa avem sanse sa scapam. Dar… daca unii raman pe
pozitii pentru eventuale intariri, atunci s-ar putea sa scapam teferi. Nu stiu cat de puternice sunt
navele lor ca sa stiu cati atrag aspura mea.
- O sa vedem in curand.
- Asa este... o sa atace destul de repede. Sper sa functioneze grila pe care a-ti pus-o ca altfel nu o
sa vedeti nici macar o creatura sau nava de-a lor.
- O sa functioneze. Voi aveti grija sa le testati puterile sa vedeti cat de buni sunt.
- Am plecat deja...
Triger dadu comanda de atac si celor doua nave ale lor si incepu razboiul. Triger urca in nava lui
si iesi si el ca sa aibe cat mai multe pagube in randul acelor creaturi, dar Nanos ii dirija pe toti in
spatele unei planete.
- Nanos!!!
- O sa stam un pic aici ca sa se intoarca toate sondele pe care le-am trimis.
- Ce sonde?
- Am trimis niste sonde care sa vada din ce sunt facute creaturile si cu ce arme se vor lupta,
numai ca inca nu s-au intors.
- Am inteles. Sonde care sa vada ce face flota lor?
- Suficiente cat sa vada tot sistemul acesta, ca sa vedem daca mai vin intariri si mai ales pentru
cine sunt ele. Tin sa te anunt ca razboiul a inceput.
- Sa ma anunti cand creaturile trec de a doua grila.
- Bine.
Dupa cateva ore de asteptat, Triger fusese speriat de o bubuitura.
- Nanos ce a fost asta?
- Au venit intariri pentru alianta, au iesit din hiperspatiu si se indreapta catre ceilalti.
- E bine... grila a doua?
- Un moment... in cinci secunde... gata la atac...
Cele trei nave se facura invizibile, droizii mijlocii si mari fusesera trimisi pe fuselaj sa traga dupa
tot ce puteau sa nimereasca. Ca sa fie sigur ca nimereste navele inamice, Triger si-a dotat droizii
cu pusti cu luneta de putere destul de mare in loc de mitraliere si cu tunuri mult mai puternice.
- Triger, sunt Nanos, ar trebui sa o ajutam pe Ma’ary ca are probleme cu inamicii.
- Fixeaza curs catre acea nava si daca stricaciunile sunt prea mari teleporteaza cat mai multi
membrii din echipaj la bordul navelor noastre. In aelasi timp sa asimilezi reziduuri si sa maresti
pe cat posibil nava pentru ca o sa avem nevoie de spatiu.
-Triger!!! Nava mea a suferit foarte multe pagube ajuta-ne!!!
Se auzi pe difuzoare si Triger ceru un raport al pagubelor aliantei si acces la sistemele tuturor
navelor.
- Ajutoarele sunt pe drum, zise Triger. Jimmy duceti-va la nava aceea alba si curatati-o de
viermisori.
- Am inteles. Ne ducem in viteza. Sa teleportam la noi ranitii?
- Ar fi indicat impreuna cu medici cu tot ca sa poata opera in liniste.
- S-a facut.
Triger incepu sa treaca pe langa nava pe care o apara si distrugea tot ce insemna nava straina.
- Triger, sunt Nanos... au venit si navele pe care le-am atacat mai devreme... cu aia doi amirali.
Aia un inceput sa traga si se pare ca fac deja pagube. Sa speram ca o sa rezistam suficient.
- Anunta-ma cand vin intaririle inamice ca sunt cam preocupat acum... mori... asa, sa ma anunti
cand le vin intaririle ca sa trimitem toate navele sa faca un baraj in acea zona.
- Am inteles.
Triger enervat de multimea de neve inamice se opri din tras.
- Nanos. Am o treaba murdara pentru tine.
- Nu prea imi plae cum suna.
- Trebuie sa detonam niste bombe sonice, navele sunt facute sa reziste la asta nu cred ca inamicii
o sa se astepte la asta.
- Probabil ca nu e o idee buna.
- Nu bombe gen linie.
- Cele de tip sfera?
- Da. Exact alea sunt cele mai potrivite. Si intre timp o sa le calibrez alora scuturile ca sa reziste
la bombele noastre.
- Sper sa nu se supere, oricum dupa calibrare, vreau detonari in acea zona.
- Buna metoda, ma apuc imediat.
Dupa cateva minute Triger fusese contactat.
- Triger. De ce mi-ai modificat frecventa scutului?
- Priveste in fata ta.
Si circa trei bombe sonice se detonara si distrusesera toate navele inamice, iar unda se soc se lovi
ca de un perete si se intoarse catre navele inamice care intrasera in acea zona.
- Multumesc Triger!
- Acum transmite tuturor noua frecventa ca navele mele sa poata sa decimeze armata alora.
- S-a facut.
In circa doua ore toate navele care aveau scuturi isi modificasera frecventa dupa noua frecventa.
- Acum ca toti au aceeasi frecventa, cum sa fac sa distrug cat mai multe nave inamice?
- Bombe sonice multiple. Lansam rachetele cu bombe sonice.
- Perfect. Fiecare nava de-a noastra sa isi creeze drum cu asa ceva si sa raporteze cand
scuturile ajung la 20%.
- Triger, sa stii ca nava N1 a acumulat suficient pentru N4.
- Tare. Trimite nava si comunica-le sa faca transferul de personal cat mai urgent. Programeaza
niste droizi ca sa ajute la treburile prin nava. A da... si sa inceapa crearea droizilor inainte sa
ajunga echipajul la bord. Asta ca sa vina in lupta cat mai multe trupe.
- Perfect. Am dat ordinele si nava se indreapta catre zona sigura.
Triger ii lasa comenzile lui Nanos si el iesi pe nava cu doua tunuri.
- Triger ce crezi ca faci?
- Care mai esti acum?
- Ma’ary! Am vazut ca ai iesit pe nava. De ce?
- Ca sa incerc noile achizitii.
- Ce?
- Priveste si invata.
Triger activa tunurile ionice si isi incarca cate un proiectil care lasa in urma lui numai bombe
sonice si trase in cate o directie. Bombele lasate in urma lui distrugeau foarte destule nave
inamice.
- Cum ai reusit?
- Vin ca prostii... au atentia atrasa de nava ta si daca apare o bomba in fata ei nu o evita, ci
incearca sa o evite, dar ceea ce folosesc acum distruge orice nava care nu are scut, si de aceea
trag numai intre navele care au scuturi.
- Am inteles. Tine-o tot asa.
Cand sa se relaxeze, Triger auzi ceva in casca:
- Gdnvkooeuwujdjm, dfsafba sdfsdjfqp og glmbmv cbnuerhqs hac jhcvjkv.
- Simbioti, voi intelegeti ceva?
- Nici un simbiot nu a inteles, si sa fiu sincer nici eu. Am rulat rapid toate filtrele si de pomana.
- Ajutor, dfsafba sdfsdjfqp og glmbmv cbnuerhqs hac jhcvjkv.
- Opa! Ce s-a intamplat?
- Ajutor, Triger sdfsdjfqp og prinsi cbnuerhqs hac mare.
- Nanos... frecventa si de unde vine semnalul.
- E o nava de-a noastra. A fost atacata si infestata. Acum trupele se lupta sa scape de intrusi.
- Cu nanobotii de la bord ce s-a intamplat?
- Absorb si refac nava, numai ca nu au timp ca vin alte nave inamice.
- Sa nu mai absoarba navele. Sa absoarba soldatii alora care sunt pe nava.
- Am trimis ordinele. Nava este din nou sub controlul nostru. Rata de construire a nanobotilor
marita cu 500%.
- Cat????
- 500%.
- De unde?
- Din navele inamice.
- Perfect, trimite toate datele catre celelalte nave ale noastre.
- Am trimis.
- Ce nava era?
- Ultima nava facuta, N4.
- Nasol. Dar cand a intrat in lupta?
- Acum cinci minute. Ca si N1.
- Merge... N1 sa ii asigure ceva protectie lui N4 ca trebuie.
- Am dat si aceste ordine. N1 a trimis niste materie prima si niste dispensoare de droizi catre N4.
Atentie... atentie... intariri inamice...
- Triger!!! Sunt Blue... trebuie sa... ce se intampla???
- Asa... ca sa nu trebuiasca sa vorbesti de pomana ca poate se intrerupe, te-am teleportat in nava
mea. Spune-mi ce s-a intamplat?
- Stii ca ti-am zis de momentul ala...
- Cu sfarsitul lumii?
- Da.
- Si?
- Acesta este. Daca invingem acum v-om salva universul de una dintre cele mai puternice forte
malefice.
- Tare. Nanos zi cum stam la raportul de nave distruse.
- Parca nici nu am distrus nave. Intaririle au venit la timp. Atentie ca iese ceva din hiperspatiu. O
nu... mai multe intariri pentru ei.
- Triger... ti-am spus...
- Stiu Blue... si iti multumesc... acum am sa te rog ceva, ai incredere in mine si sa te ingrijorezi
cand eu nu o sa mai fiu pe aici, bine?
- Bine. Promit.
- Bravo. Acum uita-te sa vezi cum... ce mai e si aia? Blue...
- Sunt cinci planete si un soare prinse impreuna, aceea trebuie distrusa.
- STARFIRE!!! UNDE SUNT LUNILE DEFENSIVE?
- Sunt pe drum de ce?
- Uita-te asa usor printre nori.
- O nu... numai asta mai lipsea... ce mai e si aia.
- Nu vrei sa stii. Asa ca ai face bine sa aduci lunile alea mai repede ca avem mare nevoie de ele.
Nanos trimite cateva dispensoare de droizi si de scuturi pe luna alora. Trebuie sa o luam si sa
tragem noi cu ea, la fel si pentru celelalte. Ma’ary ce face?
- Mai rezista, nu stiu cat, dar mai rezista.
- Timite pe fuselaj cateva dispensoare de droizi si de scuturi, o sa aibe nevoie. Si sa se faca
repede aia ca avem nevoie de ei ca de painea calda.
Triger incepu din nou sa traga si la un moment dat se intoarse in nava.
- Blue... am obosit... sa ma odihnesc un pic.
- Cate nave au mai ramas?
- Din efectivul nostru, toate navele sunt operationale si trag in toate directiile. Din alianta au
cazut cam 60% din nave.
- Navele noastre sa mature campul si sa ia tot ceea ce se poate lua pentru a mai face ceva nave.
- N2 poate sa il faca pe N5, sa ii trimit sa faca nava?
- Cu ce echipaj? A da... in intregime nanoboti si droizi si se rezolva. N5 sa nu mai intre prea
devreme in batalie.
- Ma’ary, mai rezisti?
- Nu cred... au ajuns deja la bord.
- Poti sa iti retragi oamenii intr-un loc sigur?
- Da. Dar daca vreti sa ne luati va rog sa va grabiti.
- Asta intentionam. Nanos vezi pe unde sunt musafirii si teleporteaza-i pe N5.
- Am inteles.
Triger se duse cu N5 pana langa nava aceea imensa si incepu sa teleporteze cate 20 sau cate 25 de
persoane si timp de doua ore pe N5 fusesera teleportate toate persoanele care mai erau in viata la
bordul acelei nave.
- Nanos... reintegreaza aceasta nava. avem nevoie de inca cateva nave.
- M-am apucat deja.
- Bravo.
- Am reusit sa dezintegrez toate trupele din nava si acum ma ocup de structura din interior. Care
vrea sa inte pe nava va cadea cateva etaje bune.
- Hahahahaha, ar trebui sa pui si niste tepe jos si niste semne pe care sa scrie „ai luat teapa” sau
„te-am tepuit fraiere”.
- Asta chiar e tare. Dar nu cred ca o sa inteleaga ceva din ceea ce scrie.
- Ziceam si eu asa sa mai treaca timpul.
- I-am luat pe toti de la bord, si aliati si inamici. Hehehehehe sunt cel mai tare.
- Si eu care ii zic in fiecare zi si nu ma crede.
- Poate e suparat si nu vrea sa recunoasca, zise Blue.
- Nu recunosc nimic.
- Ca bine ai zis. Si acum sa facem navele.
- N6, N7 si N8 sunt gata. N9 se va face din ceea ce a mai ramas.
- Cele trei sunt gata de lupta?
- O sa fie in cateva minute, trebuie sa construiasca droizii. Si sa de-a drumul la... sa imi dea
drumul in comenzi. Asta se face acum. Gata... navele sunt in controlul meu.
- Perfect. Cand sunt gata nanobotii de la bordul lor si droizii care ar trebui sa fie pe fuselaj sa ma
anunti.
- Te anunt ca in 13 secunde vor fi gata trupele pe cele trei nave.
- Ce tare esti... bravo. Tine-o tot asa si o sa ai propria ta flota. Starfire lunile alea?
- In doua ore sunt la marginea sistemului si o sa inceapa sa traga. Sunt dotate cu nanoboti pana in
panzele albe. De abia astept sa aterizeze prostii pe lunile alea.
- Nanos... jos palaria te-ai descurcat de minune. Ce zici Blue, castigam?
- Nu imi dau seama pentru ca acea luna este atacata masiv.
- Ups... am uitat de ei. Nanos... cele trei nave sa ia cat mai mult echipaj si sa inceapa
dezasamblarea acestei minunate luni.
- Perfect era si timpul. O sa iasa cel putin sase nave.
- Cred ca la acel volum cam... opt sau noua nave.
- Exact... 9 si un sfert... deci cu trupele inamice si cu navele inamice prezente... 11 nave.
- Tare... sa ii dam bice.
In cateva ore primele nave fusesera terminate si gata de lupta si incepura sa teleporteze membrii
echipajului care erau pe acea luna si care incepusera sa fie in pericol. Astfel ca in momentul in
care inamicii ajunsesera pe puntea principala toti cei de la bord fusesera deja transferati pe navele
care se construiau din propria nava.
- Triger, nu te supara ca iti spun, dar ei sunt foarte multi.
- Macar sa luam cat mai multi inainte de a muri, nu?
- Dar daca mori pe cine mai iau in cealalta dimensiune?
- Hehehehe, pe mine. Nu mor eu asa repede.
- Triger, aici Starfire. Lunile defensive au inceput ofensiva.
- Sa tinteasca soarele. Trebuie sa supraincarcam soarele ala cumva.
- Triger am o idee.
- Zi Blue.
- Daca desprinzi acea planeta mica de acolo?
- Starfire toate lunile sa traga catre planeta aia micuta, aia trebuie sa cada in soare.
- Am inteles. Redirectionam focul.
Din primele doua salve acea planeta fusese desprinsa doar dintr-o parte de restul
planetelor, iar la a patra salva acea planeta de mici dimensiuni incepuse sa se apropie de
soarele pe care il aveau inamicii in dotare.
- Triger, planeta se duce direct spre soare.
- Ia sa ne asiguram ca-si atinge tinta. Starfire, o luna sa impinga acea planeta catre soare.
- Cum asa?
- Sa traga in ea. Restul foc de voie, dar nu in acea planeta.
- Am inteles.
In momentul in care acea luna trasese in planeta care se apropia de soare, aceasta se apropie si
mai mult, ca la un moment dat sa zgaltaie toata acea constructie din cauza socului provocat de
distrugerea a doua brate de sustinere ale altei planete. Ramasesera uluiti cu totii si in clipa
urmatoare planeta care se apropia de acel soare, se izbi cu o forta incredibila provocand o unda
de soc care izbi o alta planeta provocandu-i foarte multe cutremure si eruptii vulcanice, dar
suficient pentru a intrerupe constructia de nave inamice pe toate planetele.
- Triger ai reusit sa ii intarzii.
- Blue... tu i-ai intarziat. A ta a fost ideea.
- Multumesc.
- Nu ai pentru ce. Acum toate navele sa treaca sa distruga cat mai multe nave inamice.
- Triger, nu stiu daca acest indicator arata ceea ce trebuie, dar... distanta 20.000?
- La naiba... nave invizibile... PAZEA!!! Invizibile...
- Am remarcat acum in fata ta una. Sper ca o sa se faca vizibila...
- Trageti cu tunurile cu protoni, ar trebui ca protonii sa se lipeasca de nava sau de scut.
- Toate nevele au trecut la tunuri cu protoni.
- Foc de voie.
Triger iesi din nou din nava si se uita sa vada cat de mare era nava aceea si remarca faptul ca era
la fel de mare ca si nava pe care o pilotase Ma’ary. El activa si incarca tunurile cu protoni si
incerca sa tinteasca miezul, ca dintr-o data in casca se auzi:
- Triger nu trage. Suntem de partea ta.
- NU TRAGETI IN NAVELE INVIZIBILE!!! REPET NU TRAGETI IN NAVELE
INVIZIBILE!!!
- Cine sunt aia? Intreba Blue.
Intre timp Triger intra in nava si se aseza pe scaun
- Sunt cei care ne-au ajutat pe noi acum foarte mult timp. Fara ei nu am fi aici.
- Triger avem nevoie de aparare pe fuselaj.
- Triger am trimis deja cinci dispensoare, trei de droizi si doua de scuturi.
- Perfect. Mai trimite o unitate care sa faca dispensoare si una care sa primeasca materialele.
- Le-am trimis. Productia a inceput si fuselajul se pare ca a fost strapuns in doua locuri.
- Aveti aparare in nava?
- Nu prea. Toti sunt in nave.
- Nanos. Teleporteaza un dispensor in nava langa puntea principala.
- L-am trimis si am mai trimis cateva trupe ca sa apere motoarele. Dispensoarele o sa genereze
suficienti droizi care sa se duca sa apere zonele cele mai importante.
- Bun... sunt atat de obosit…
Toate navele erau sub asediu, mai putin cele ale lui Triger care faceau fata atacului masiv, numai
ca navele inamice veneau incontinuu si la fiecare val de nave acestea se apropiau din ce in ce mai
mult.
- Avem nevoie de ceva tehnologie mai buna!
- Va trimit planurile pentru un disruptor.
- Multumim... l-am primit... Nanos... asta trebuie sa fie cat mai mare... in genul celui care era pe
acea luna.
- O sa il fac din bucati. Avem numarul de nave care sa alimenteze raza si o nava va trage catre
tinta trimitand tot fasciculul de energie.
- Sa testam?
- Ar fi indicat. Dar pe ce?
- Pe planeta care are deja probleme. Pozitioneaza toate navele si trimite una sa traga.
- Am dat instructiunile... in 20 de minute se trage.
- Toti care sunteti in calea fasciculului sa va dati din calea acestuia, ca sa nu ajungeti pe lumea
cealalta mai repede.
Dupa ce trecura cele 20 de minute, navele se stransesera si incepusera sa alimenteze raza si veni
si ultima nava care trasese si trimisese toata energia acumulata catre acea planeta.
Timpul parca inghetase. Triger porni nava si se duse in dreptul unei nave mai mari si toate navele
mai mici ii urmara exemplul. Dupa ce planeta incepu sa se zguduie din toate incheieturile,
exploda si distruse in acelasi timp toate legaturile dintre celelalte planete.
Acum toate incepusera sa se apropie de soarele acela.
- Triger! Daca nu plecam vom fi distrusi impreuna cu aia.
- Stiu. Toate navele in afara razei pe care v-am dat-o. ACUM!!!
Toate navele incepura sa se retraga si sa se pozitioneze in spatele unui gigant gazos si in spatele
unei planete uriase.
- Triger ce crezi ca se va intampla?
- Explozia soarelui si nasterea unei stele, iar daca mai cade o planeta mare pe steaua aceea noua
atunci va fi o gaura neagra… din nou…
- Atentie la ceea ce se intampla ca sa nu avem surprize neplacute.
- Triger se pare ca ai reusit.
- Nu inca. Trebuie sa cada soarele si dupa aceea o sa fim castigatori.
In orele urmatoare langa navele lor aparura si altele care pana atunci erau ale inamicilor, dar
acum obiectivul era comun: invingerea acelui rau care ameninta tot universul cunoscut si
necunoscut.
- Salutare tuturor, i-am strans pe toti si am venit sa va ajutam. Putem sa ajutam?
- Salutare, da o sa puteti dupa ce explodeaza soarele.
Dupa doua ore de asteptare soarele acela exploda facand faramite planetele acelea si navele care
nu reusisera sa scape.
- Sa speram ca am scapat, zise Triger uitandu-se la Blue.
- De asa ceva nu scapam asa usor...
Cand iesira din spatele planetelor, remarcara faptul ca ceea ce auzisera era de fapt flota
inamica care primise ultimile intariri.
- Cam tarziu, dar mai bine ca au venit acum.
- Ma’ary cum ti se pare nava mea?
- Tare. Imi place ce manevrabilitate poate sa aibe pentru o nava de gabaritul ei.
- Si asta nu e nimic, pentru ca nu s-au montat noile motoare.
- Care motoare?
- Cele pe care trebuia sa le montam in timpul luptei.
- Nici sa nu te gandesti sa le schimbi acum.
- Ce? Sa imi fie navele sub asediu? Si asa suntem asediati, dar daca stai pe loc parca e mai rau.
- Triger, Ma’ary, si catre toti capitanii, Nanos va vorbeste... am inlocuit toate motoarele cu unele
mai bune.
- Si eu care credeam ca stateai sa analizezi strategia alora.
- Hahahaha, si pe aceea am analizat-o. Vedeti sa nu va duceti frontal ca au arme care iau energia.
Si ca sa punem navele in pericol inutil nu are rost.
- Multumim de informatie, zise Ma’ary.
- Nanos, vad ca iti place asta din ce in ce mai mult.
- Recunosc ca am devenit dependent.
- Rusine... sa nu iti fie.
- Hahahaha, rasera cu totii.
Si atacul fusese reluat din cauza contraatacului inamicilor. Timp de vreo saptamani se luptasera
incontinuu, si daca nu ar fi fost droizii, multe nave ar fi ajuns materie prima pentru inamici.
- Triger, navele se imputineaza, zise Blue.
- Ale noastre?
- Nu ale noastre... ale lor.
- Ce bine... chiar trebuia sa se mai imputineze candva.
Dupa inca doua zile de lupte, navele lui Triger ramasesera singurele care se luptau ca celelalte sa
fie reparate.
- Blue. Cum ziceai ca o sa ne omoare astia?
- Nu stiam ce poate sa faca Nanos cu ei.
- Vezi Nanos? Inca cineva care te place.
- Este bine sa stii ca toti te plac pentru ceea ce faci cel mai bine.
- Mie imi placi ca parca ai fi o parte din mine si ma completezi in lupta ca un adevarat copilot. Si
cu ajutorul lui Blue am fost o echipa pe cinste.
- Si inca suntem. Si cred ca o sa mai fim ca nu cred ca aceasta a fost singura batalie mare pe care
a trebuit sa o disputam.
- Asta asa este. Un rau a fost indepartat, zise Blue, dar altele apar si vor trebui sa fie oprite prin
orice mijloace.
- Asta ar insemna sa facem foarte multe nave, de genul a cateva miliarde. Nu?
- Da Triger, cam asa ar trebui. Numai ca de unde materie prima asa multa?
- Hmmm... ia vezi tu pe harta unde a fost planeta aia pe care se aruncau tot felul de
vechituri.
- Am gasit. De unde a-ti luat nava Angels of Fury. Buna nava... pacat de ea.
- Se intampla... poti sa trimiti acolo o nava dupa ce se termina razboiul?
- Da, fara probleme.
Triger reusi sa mai distruga o nava de tip roi, in timp ce toate celelalte fusesera distruse de ceea
ce mai ramasese din alianta. Triger incepu sa scaneze sa vada cate nave mai ramasesera si cam ce
inamici mai sunt si remarca cu uimire ca din flota initiala de circa 500 de miliarde de nave plus
intaririle venite pe parcurs ramasesera circa 200 de nave dintre care 22 erau ale lui, iar in tabara
inamica toate navele de tip roi si toate navele de asalt fusesera distruse. El se uita si remarca
faptul ca din acea multime de planete legate de acel soare nu ramasese decat o stea.
- S-ar parea ca am castigat. Milimetric dar am gastigat, rasufla Triger usurat si dadu comanda de
intoarcere la bord.
- Triger... hai ca ne-am descurcat de minune. Se pare ca din toate ramasitele o sa se mai faca
cateva nave, zise Blue tragandu-si sufletul dupa ce statuse in tot acest timp in nava. Bine ca s-a
terminat cu astia, mai sunt si altii dar aia o sa vina mai tarziu. Cred ca o sa le facem fata. Bine ca
i-ai salvat pe ceilalti ca altfel eram cu adevarat pierduti.
- Ca bine zici. Bine ca i-am salvat. Nu cred ca as fi vrut sa ii vad chinuindu-se cu cine stie ce prin
ei sau sa ii vad plutind prin spatiu, desi acelasi lucru nu il pot spune despre inamici.
- Te cred si e normal sa te simti asa.
- Eu voi trage un pui de somn, si Triger isi intinse scaunul si pe deasupra aparu un fel de cupola
din sticla si se aseza deasupra lui.
- Cred ca si eu o sa fac acelasi lucru. Dar cupola ta e transparenta?
- Nu. Devine mata in cateva secunde. Vezi?
- Cat de interesant.
- Somn usor, zise Triger si adormi.
- Somn usor, zise si Blue D’Jini si se intinse pe scaun si aparu si peste ea acea cupola si in scurt
timp adormi si ea. Nanos dirija nava catre N1, deschise hangarul auxiliar si ateriza cu nava acolo
lasandu-i sa doarma.
Toti din nave incepusera sa simta efectele oboselii si pe rand se duceau catre cabinele lor, ca la
un moment dat sa nu mai fie nimeni pe nici o punte, parca era o nava parasita. Doar Nanos mai
era activ care scana si analiza toate datele. Cand sa plece cu toate nevele veni un mesaj de la una
dintre celelalte nave:
- Buna treaba a-ti facut, sunt mandru de voi. Va provoc sa o tineti tot asa, poate o sa ma invingeti.
Inregistrarea fusese pusa de catre Nanos intr-un loc in care Triger sa o analizeze si sa vada despre
ce este vorba. Dupa ce dormi cam doua luni in stare criogenica Triger se trezi si se dusese sa
vada ce s-a mai intamplat. Gasi inregistrarea, o pusese sa se deruleze de cateva ori, inchise
aparatura si se dusese din nou sa doarma, numai ca de pe un coridor se auzira cateva voci. Atunci
isi activa armura intr-un mod silentios, isi activa modulul de invizibilitate, si il intrebain soapta
pe Nanos:
- Intrusi?
- Da, raspunse Nanos.
- Si nu i-ai hacuit?
- Trebuie sa aflu ce vor si daca nu vor acelasi lucru ca si mine, atunci o sa zboare... si o sa
zboare... ai inteles ideea.
- Si ce discuta?
- Despre cum a fost ieri pe nava, cat de pustie pare... aha... se duc in sala motoarelor.
- Ii ai in baza de date sau sunt clandestini?
- Pe unul il am in baza de date, pe celalalt nu.
- Interesant. Te rog, arata-mi cine sunt.
- Accesez...
- Asa… pe ala din stanga l-am recrutat de pe nava alora, deci de aia erau ei prizonieri, nu de
altceva. Pe ala din dreapta de unde il cunosc?
- Am gasit ceva in arhivele luat de pe celelalte nave. Ala din dreapta este o creatura ciudata, adica
bea sange de om si nu suporta lumina. Cam ciudat pentru o persoana.
- Exact... foarte ciudat cum poate sa existe vampiri pe aici... hmmmm... pe urmatorul culoar
aprizi luminile la intensitatea soarelui de pe Terra si in spate la fel si aprinzi cate unul cand iti
spun eu.
- Celalalt s-a transformat intr-un lup mai mare biped.
- La naiba. Izoleaza toate camerele acum.
- Camerele au fost izolate si am inchis si in spatele tau si am mai inchis la culoarul cu lumini,
adica in spatele lui.
- Sa inchizi si aerisirile.
- Asta faceam. Gata am izolat complet zona. Nu mai au pe unde sa scape.
- Perfect.
Triger incepu sa avanseze si in urma lui Nanos aprindea luminile.
- Domnii mei... cautati ceva?
- Cautam niste sange si ceva organe pentru el, dar se pare ca ai venit la fix.
- Se pare ca nu vedeti bine, lasati-ma sa va ajut cu putina lumina, Nanos?
Toate luminile se aprinsesera si cel care era vampir se transforma in scrum, iar celalalt fusese
orbit. El se dusese langa el si ii baga in piept, in zona inimii, un cilindru care ii separa inima de
corp. Acesta cazu la podea zbatandu-se. Arunca cilindrul, care continea inima, pe podea si Nanos
dezintegra acel cilindru si continutul sau si arunca tot ceea ce era de aruncat in generator, acesta
rezolva problema urmelor lasate de eventualele particole mai mari sau mai mici.
- Multumesc Nanos.
- Cu placere... bine ca am scapat de ei ca nu stiam cum sa ii dovedesc.
- Nici nu eu nu stiam cum o sa reactioneze astia. Bine ca i-am dat gata ca altfel nu cred ca faceam
ceva.
- Hai fugi la somn.
- Si sa ii visez pe boii astia? Nu m-am ticnit.
- Cum vrei. Eu o sa recalibrez armele si scuturile sa vedem cum se comporta.
- Bine... cred ca ma duc sa dorm in nava. Daca ma cauta careva sunt in nava mea.
- Bine...
Triger incepu sa se duca agale catre hangarul in care era nava lui si cand ajunsese acolo deschise
usa si remarca cat de frig este si inchise usa ca sa nu se raspandeasca frigul. Urca la bordul navei
si gasi langa Blue o fiinta firava albastra.
- Salut, eu sunt Triger.
- Eu sunt Icy Lilly. Sunt o fiinta a ghetii, dar cred ca ti-ai dat seama deja.
- Cum ai ajuns aici?
- Am trecut prin spatiu si am intalnit o energie cunoscuta. Si am venit la bord cu ajutorul ghetii
din acel frigider si am gasit-o pe ea aici… nu stiam daca e in viata sau daca e moarta.
- Si cum stiu ca pot avea incredere in tine?
- Pai...
- Stai un pic. Blue... Blue... trezeste-te... ai un musafir.
- Ci... cine?
- Blue... sunt Lilly...
- LILLY!!! Ce faci draga?
- Bine draga tu?
- Uite am pornit in cautarea luptei care poate incheia viata in univers.
- Draga dar nu ai obosit?
- Pai mai trag cate un pui de somn si se rezolva.
- Cine sunt astia?
- Imi cer scuze doamnelor eu ma bag la somn, zise Triger.
- Bine... si cum ai ajuns pe aici?
- Eram in trecere prin sistem si la un moment dat am simtit o energie din aceasta nava si am venit
sa vad si te-am gasit.
- Cat de tare...
- Stiu. Am evoluat un pic si uite ce rochita am primit...
- Ce tare... si eu m-am ales doar cu aceasta asezare a parului...
- Lasa ca asa l-am avut si eu si acum nu mai sta. Mi-a placut cel mai mult sa imi tin parul asa ca
al tau. Nu te deranjeaza deloc si din cand in cand ai posibilitatea sa creezi o creatura cu el. Eu pot
sa fac un soldat de gheata, iar tu cred ca poti sa faci un ent.
- Un ce?
- Un copac umblator sau cred ca o planta care sa te ajute foarte mult.
- Cat de tare.
- Pe ceilalti i-ai vazut?
- Nu... dar uite ce am gasit. Un copac al vietii.
- Ce rari sunt. Cred ca asta e ultimul ca nu am mai simtit si nici nu am mai vazut unul pana acum,
adica de la confruntarea aia de acum cateva miliarde de ani.
- Da, din pacate sunt din ce in ce mai rari.
- Hai sa ii gasim si pe ceilalti, poate o sa te ajute sa invingi si restul de forte malefice.
- Crezi ca puteti ramane aici cu noi?
- Nu putem ramane cu voi ca s-ar distruge nava si imi place cum e facuta.
- Si cum o sa ii chemam pe ceilalti?
- Stai ca pe tine te-a inchis ala si te-a aruncat in spatiu.
- Da... imi aduc aminte...
- Da-mi mana stanga... acum cea dreapta si gandeste-te la focul etern... la solul etern si la... aerul
din etern din acel loc.
- Gata le simt... ii simt... sunt aproape.
- Cum sa fie aproape?
- I-am simtit destul de aproape si se apropie.
- Doamnelor, tin sa vi-l prezint pe... Jim Firecracker si pe nimeni altul decat... Tom Smasher... si
ultimele persoane care ar fi trebuit sa fie prima... Windy Liu si sora ei Wave Liu. Cu o noua
aditie formatiei noastre... Poison Ivy, Speed Freek, Slow Moe, Energy Flux si Magma Man.
Acestia v-au fost prezentati de cate nimeni altul... Red Thunder.
Aceasta voce veni din toate colturile hangarului si rasuna in podea de parca ar fi venit din toate
directiile.
- I-ai adus pe toti... ai reusit sa iti activezi puterile.
- Ooooo, oameni buni se pare ca avem pe cineva drag tuturor... Icy Lilly pe patinoarul ei minunat
si... nu se poate doamnelor si domnilor... vedeta serii... regina naturii si a echilibrului din natura...
Blue D’Jini... bine v-am gasit fetelor cum va mai simtiti?
- Perfect, zise Icy.
- A-ti auzit bine, sunt intr-o stare exceptionala...
- Ce e ma cu galagia asta? Nu poti sa iti tii pliscul? Se ridica Triger in picioare suparat si cam
chior de somn.
- Si dumneavoastra sunteti...
- Cosmarul tau daca nu iti cobori vocea.
- Am inteles. Cine esti?
- Eu sunt Triger si asta e nava mea. In mine sunt cativa simbioti si peste tot in jurul nostru este
Nanos, vocea nanobotilor si cel mai bun prieten al meu.
- Cred ca stii cine suntem...
- Da te-am auzit ca zbierai din toate incheieturile.
- Triger ei sunt prietenii mei, elementele de baza ale universului, zise Blue.
- Blue... daca ar fi vorbit mai incet l-as fi lasat sa zbiere cand eram treaz... dar de abia m-am pus
sa dorm...
- Nu a stiut.
- Putea sa se uite.
- Asa este... sa iti ceri scuze, se auzi din spatele tuturor.
- Asta cine mai e? Intreba Red Thunder.
- Eu sunt unul mai nou pe aici... sunt Energo si alimentez cam tot ceea ce este in viata, el este
fratele meu Sound Proof, iar ea este sora noastra Love Lady.
- Ce nume aveti... voi vi le-ati dat? Cred ca a-ti fost lipsiti de inspiratie...
- Si tu cine te crezi?
- Ma cred cosmarul alora care ma deranjeaza si nu isi cer scuze sau nu cer voie sa ma deranjeze.
Nanos ia prinde-i in metal...
In fractiunea de secunda urmatoare toate acele persoane in afara de Blue fusesera luate prin
surprindere de un perete miscator care ii prinsese si care rezista la orice fel de magie.
- Acum... ca sa ma linistesc si eu un pic...
In sala incepu sa cante o muzica veche pentru unii, dar destul de placuta la ascultat.
- Numele meu este Triger, n-a ca m-am mai calmat.
- Te rog sa le dai drumul.
- Cand o sa isi ceara anumite persoane scuze, da o sa le dau drumul...
- Eu? Intreba Lilly.
- Tu nu, si Lilly fusese eliberata impreuna cu toate celelalte doamne sau domnisoare.
- Boule cere-ti scuze...
- Pentru? Intreba Red Thunder. Pot sa il prajesc fara probleme.
- Fire esti cu mine? intreba Energo.
- Da. De data asta da sunt cu tine.
- Sound?
- Pana in panzele albe frate.
- Se pare ca ai ramas singur.
- Nanos te rog sa ii mai strangi un pic ca sa se concentreze mai usor... pe ei...
- Triger?
- Blue... in lumea asta fara bun simt nu rezolvi mare lucru, zise Triger.
- Il prajesc si gata.
Red Thunder incepu sa se energizeze, numai ca toate fulgerele se descarcau in acel perete nu si in
Triger.
- Se pare ca are tupeu.
- Eu unul imi cer scuze daca te-am deranjat, zise Energo. Si cred ca vorbesc si pentru cei care
sunt de partea mea.
- E asa greu Red? Intreba Triger. Dar stiu ce o sa fac...
- Ce o sa faci? Intreba Blue.
- Ii dau o sansa sa traga in mine.
- O sa te omoare.
- Mai vedem. Sper sa reziste armura.
Red Thunder se dadu jos, se incarca si zise:
- Esti pregatit?
- Da, zise Triger si isi activa toata armura si cateva module.
Red Thunder aruncase un fulger in Triger, iar acesta fusese ridicat circa trei metri de la sol si isi
incarca celulele de energie care se golisera, dupa care incepu sa se apropie usor-usor de adversar.
- Nu o sa scapi, zise Red Thunder.
Triger isi activa motoarele ionice si incepu sa inainteze si cand ajunsese aproape de acesta se
teleporta in spatele lui si il pocni cu un picior fix in gat. Dupa aceasta lovitura, Red, cazu la
podea si se zvarcolea ca un peste pe uscat. In cateva clipe era gata de lupta.
- Ce lovitura norocoasa, zise Red Thunder si incepu sa traga dupa Triger.
- Ce bine ca pot sa imbunatatesc armura.
Triger incepuse sa se miste din ce in ce mai repede si ajunse la un moment dat in dreapta lui Red
Thunder si ii dadu un picior, cu o parte din forta pe care o avea, trantindu-l la podea pe Red
Thunder.
- Daca ni acum nu ai putut sa ma nimeresti... inseamna ca nu esti in apele tale. Daca vrei o sa te
las in pace, dar trebuie sa iti ceri scuze.
- Niciodata, tipa Red Thunder, iar in clipa urmatoare Triger il izbi cu genunchiul in figura
aruncandu-l in partea cealalta a hangarului.
- Nu cred ca esti tu cel care administreaza fulgerele.
- De ce?
- Esti prea lent. Am vazut fulgere de sute de mii de ori mai rapide decat tine.
Red Thunder tasni ca un fulger, numai ca avea culoarea rosie si incerca sa il doboare pe Triger,
numai ca spre mirarea tuturor, acesta trecu prin el.
- Ce? Cum ai facut asta?
- M-am miscat mai repede decat poate sa vada ochiul oricaruia din acest hangar... uimitor...
multumesc pentru imbunatatire.
- O sa te fac bucati.
- Ia sa incerc si eu sa trag cu fulgere.
Triger scoase o arma care tragea cu sfere de electricitate, incarca si trase in Red Thunder.
- Ce bine e sa te reincarci...
- Ia un surplus, zise Triger tragand o capsula intreaga.
Red Thunder fusese pe aproape de a fi secat de toata energia pe care o mai avea si atunci spuse:
- Imi cer scuze pentru tot ceea ce am zis si sper sa nu te superi pe mine.
- Nu ma supar, inca.
Zise Triger intinzandu-i o mana lui Red Thunder ca sa il ajute sa se ridice, iar acesta se ridica cu
ajutorul dat de Triger.
- Red, tine un pic aceasta capsula, zise Triger scotand o capsula de la acea arma.
- Ce este asta?
- Energie pura. Alimenteaza-te cat ai nevoie.
- Triger... o sa te bat de o sa te usuc daca ma mai sperii asa, zise Blue cu lacrimi in ochi.
- Nu ai fi prima, dar cred ca o sa ii las sa ma bata pe toti care vor sa ma bata. Ca sa scap de
amenintari, zise Triger zambind.
- Si pe lista unde sunt? Intreba Blue.
- Daca vrei te pun prima pe lista.
- Bine. Sa fiu prima care te bate. Ca celorlalti sa le fie mila de tine.
- Dar sa nu dai prea tare ca ma invinetesc usor, adauga Triger razand.
In clipa urmatoare toti incepura sa rada.
- Ce e cu harmalaia asta aici? intreba Ana somnoroasa.
- Mai nimic interesant. Faceam o lista cu cei care vor sa ma bata.
- Sa ma treci si pe mine. Cine sunt ceilalti?
- Prietenii lui Blue.
- Am inteles. Ma duc sa mananc ceva ca mi s-a facut foame.
- Stai ca venim si noi, zise Blue invitandu-i pe toti la o gustare.
Se dusesera cu totii la cea mai apropiata cantina si mancara si bausera pe saturate, dupa care
Triger dadu drumu la muzica si dupa ceva timp se auzi si alarma.
- Nanos?
- Un asteroid se indreapta catre noi. Am incercat sa il evit dar practic se tine dupa noi si ca sa fie
totul perfect mai si prinde viteza.
- CE??? Intrebara invitatii. Asta nu e bine... trebuie sa plecam... sa scapam de acel infern. Blue
vii?
- Nu pot... locul meu este aici acum.
- Cum vrei... treaba ta...
Toti plecara foarte repede si asteroidul se ducea in continuare catre nava, atunci Triger se
teleporta in fata acestuia si isi activa scuturile si astepta sa se buseasca de acest asteroid.
- Triger vino... trebuie sa vorbim.
- Despre?
- Despre acel asteroid. Te rog vino inauntru.
- Il distrug, chiar daca ar trebui sa mor sa va salvez, eu o sa incerc sa va salvez. Macar atata lucru
sa fac pentru voi.
In clipa urmatoare, asteroidul, se opri si deveni o luna lipsita de viata.
- Triger esti bine? Triger!!!
Triger nu aparea pe nici un senzor si nici macar probele trimise sa il gaseasca pe suprafata acelei
luni nu il gasira. Triger se trezi dintr-o data intr-o incapere imensa, totul era in intuneric mai
putin el care se afla sub un con de lumina.
- Ce se petrece? Unde am mai ajuns si de data asta?
- Ai ajuns in locul din care se pleaca doar daca iti invingi teama cea mai mare...
- Hai nu pe bune. Unde sunt?
In clipa urmatoare aparu un personaj care parea a fi un calugar.
- Ssst... sa nu te auda ca s-ar putea sa mori.
- Si cum se iese de aici?
- Trebuie sa invingi un paznic.
- Paznic? Pai tu esti singura persoana pe care am vazut-o pe aici, asta pana acum.
- Adevarat, numai ca... CE???? Singura persoana??? SEFU!!! Avem o problema!!!
- Ce ai mai facut de data asta? Se auzi o voce din acel intuneric.
- Pai... nimic momentan... dar el nu vede pe nimeni in afara de mine...
- Asta chiar e o problema... tinere cum te numesti?
- Triger, domnule. Numele meu este Triger.
- Hmmm, ia sa vedem... Triger... Triger... aha... am gasit... se pare ca esti cel mai bun furnizor de
suflete rele, multumim... asa... ce scrie ma aici? literele astea mici... ups... mi s-au spart ochelarii,
nu... nu si astia... Triger poti sa ma ajuti?
Din senin aparura in fata lui Triger niste ochelari cu circa 54 de lentile de marimi diferite.
- Pentru dumneavoastra o sa va refac toate lentilele.
- Uite ce tanar cumsecade, zise calugarul.
Dupa ceva timp, Triger termina de reparat ochelarii si intreba:
- Cat timp mi-a luat?
- Cam putin... sigur i-ai reparat?
- Cred ca da... sa ii incercati si sa imi spuneti ce parere aveti.
- O da... ce bine vad... acum te vad si pe tine... e bine sa vezi din nou. Iti multumesc.
- Nu va suparati cum as putea sa ies si eu sa imi ajut prietenii?
- Nu ti-a spus ucenicul?
- Sa imi spuna... ce?
- Ahhh... Marianos!!! Sa vezi ce te asteapta!!! Imi cer scuze dar ajutoare bune in ziua de azi sunt
greu de gasit.
- Unde ma aflu?
- Acum esti la granita dintre viata si moarte, si se pare ca ai ajuns aici.
- Si... cum pot sa ajung in partea unde trebuie...
- Adica in rai sau in iad? Sau cel putin asa le spui tu.
- Acolo nu inca. In viata... trebuie sa ajung sa imi ajut prietenii... nici macar nu stiu cu cine
vorbesc...
- Urdriel este numele meu... si de ajuns in lumea celor vii e mai greu... trebuie sa pleci de aici cu
un expres si sa invingi controlorul, care este si paznicul portii catre ceea ce numesti tu purgatoriu.
- Am inteles si cand vine expresul asta?
- Pai... de abia a trecut, dar asta pentru mine. Si nu am reusit sa inving acel paznic.
- Interesant.
- Foarte interesant... numai ca ce este mai interesant este ca are o armura ca a ta. Aproape
identica.
- La naiba...
- De ce?
- Pai... a mea este cea mai buna din lumea descoperita de mine pana acum. Daca a lui sau a ei
este cea mai puternica de aici... atunci am dat de belea...
- Asa este, dar daca castigi o sa putem sa plecam cu totii.
- Pai... cati sunt care nu au castigat?
- Foarte multi... nu exista numar pentru cati suntem.
- Si... cati sunt din cei rai?
- Cam 98% din pacate...
- Tu din ce tabara esti?
- As zice ca din cei rai...
- Pacat... te-as fi luat cu mine.
- Asta e... se intampla.
- Sa ma anunti si pe mine cand vine expresul, poate totusi inving.
- Bine...
Intre timp ceilalti asteptau sa vada ce s-a intamplat cu Triger, iar musafirii pe care ii avusesera se
intoarsera sa stea cu Blue care plangea alaturi de Ana.
- Cred ca stiu unde este, zise Firecracker.
- Unde ar putea fi?
- La granita dintre lumea asta si lumea celor morti. Daca a ramas prins acolo, inseamna ca cineva
are planuri mari cu el.
- Cum asa?
- Ca sa scapi de acolo trebuie sa te lupti cu un gardian care este cel mai puternic gardian din cati
exista. Eu am reusit sa scap de el ascunzandu-ma in acel tren pe care il conduce. Nu cred ca ma
vazuse dar tot ce este posibil.
- Inseamna ca pe tine te cauta ala, nu pe el, zise Lilly.
- Nu avem cum sa stim, doar Triger o sa afle, adauga Starfire aparand dintr-un colt al camerei.
- Tu cine esti? Intrebara toti ceilalti.
- Eu sunt Starfire si sunt unul dintre prietenii lui Triger. Daca el are probleme noi cautam sa il
ajutam. Si cred ca cel mai bun mod ar fi sa ne rugam pentru el.
- Eu sunt de acord, zise Red Thunder. Nu am facut-o pana acum, dar se pare ca oricand e un
inceput.
Triger statea in acel con de lumina si astepta sa vina acel gardian. In scurt timp insa aparu acel
personaj imbracat ca un calugar si incerca sail convinga sa iasa din conul acela de
lumina, dar Triger statea acolo de parca facea plaja.
- Hai Triger, hai sa vedem daca exista vreo iesire in afara de aceea.
- Aia este cea mai sigura iesire si pe aia intentionez sa ies.
In clipa urmatoare aparu trenul care probabil il ducea catre zona in care se putea intoarce intre cei
vii.
- Cine vrea sa traiasca din nou sa isi masoare puterile cu mine, striga paznicul oprindu-si trenul.
- Imi cer scuze ca va deranjez, pot sa urc si eu in tren? Intreba Triger.
- Pai... doar daca ma invingi...
- Atunci o sa incerc...
- Ia stai tu un pic... ce e aia pe tine?
- Armura mea. De ce?
- Pai... nu... decat daca... dar nu cred... desi... STAPANE!!! AI MAI FACUT O ARMURA CA A
MEA??? Urla acel paznic catre intuneric si se auzi o voce ca un tunet.
- Am facut una care sa ii fie ca o sora sau ca un frate, sa nu fie singura pe lume, caci
singuratatea distruge orice.
- Am inteles... POT SA MA DUELEZ CU EL? SAU VREI SA IL ADUC LA TINE?
- Regulile sunt facute cu un scop. Sa nu uiti asta.
- Am inteles maria ta.
- Deci trebuie sa ne duelam? Intreba Triger contrariat.
- Da… Trebuie.
Timp de trei saptamani cei doi se duelasera, dar fara nici un rezultat. Era ca si cand cele doua
armuri erau una singura, cand una incerca sa loveasca, cealalta bara. Triger enervat isi activa
puterile capatate din calatorii si incepu sa atace cu toata forta de care dispunea in acel moment.
Cealalta armura nu avea cum sa contracareze acest atac deoarece nu venea din partea armurii care
il lasa pe Triger sa atace, astfel ca dupa cateva lovituri, Triger cazu cu sabia paznicului indreptata
catre inima paznicului, iar acesta spuse:
- Daca vrei sa scapi trebuie sa ma invingi.Triger, trebuie sa castigi ca sa pleci de aici.
- Deja am castigat. La toata forta mea el nu poate sa respinga nici macar un atac. Nici macar cu
abilitatile mele nu a reusit sa ma surprinda.
In acel moment Triger lua sabia si o infipse langa capul paznicului.
- Aici gresesti, zise paznicul ridicandu-se cu sabia aceea in mana.
- Nu cred. Daca mi-as fi folosit si armele atunci chiar nu ai fi avut nici o sansa, zicand asta Triger
se intoarse in conul de lumina.
- Stapane?
- Se pare ca nu vrea sa invinga.
- Se pare ca am invins dar nu va convine ca unul de aici sa plece. Daca s-ar intampla v-ati pierde
slujba, ce ironic nu-i asa? Eu as putea sa ma urc la bord si sa plec cu trenul de aici lasand in urma
paznicul, dar atunci toti cei de aici ar evada. Lucru pe care voi nu cred ca il vreti.
- Si la ce te-ai gandit?
- El imi da armura lui si trec in partea cealalta fara probleme...
- Sau?
- Sau ii iau armura si trec in partea cealalta cu toti cei de aici in afara de paznic, care ar fi lipsit de
aparare.
- Stapane?
- Ceea ce tu ceri este imposibil. Pentru ca armura lui este una spirituala... o nu... vrei armura
pentru tine...
- Acum s-a prins... bravo... ai luat 10 puncte. Conform regulilor eu l-am invins si trebuie sa ies,
numai ca eu va pun o mica conditie, armura contra eliberarii tuturor si lasarea paznicului aici fara
aparare si toti cei care mai trec pe aici ar castiga fara probleme.
- Bun punct de vedere... in cateva ore iti dau raspunsul...
- Si cum totul este relativ pe aici ca nu exista timp...
- De unde stii?
- I-am reparat niste ochelari unui prieten.
- Am inteles.
- Deci? Raspunsul?
- Vei primi armura, dar trebuie sa o inapoiezi in cinci ore pe partea cealalta.
- Perfect.
Triger incepu sa copieze armura si in doua ore de mers cu trenul Triger copie intreaga armura cu
toate armele pe care le avea aceasta.
- Paznicule, i-ati armura.
- Ce?
- Vreau sa iti inapoiez armura.
- Multumesc ca mi-ai inapoiat-o.
Atunci Triger ii sopti:
- Ti-am imbunatatit-o.
Paznicul ramasese uimit, multumise si isi vazu de drum. Ajunsi la destinatie, paznicul ii mai
multumi o data lui Triger si il condusese catre iesire unde se despartisera.
- Buna ziua, aici este iesirea catre lumea reala?
- Numele?
- Triger.
- Si mai cum?
- Daca as fi stiut v-as fi spus…
- Un moment sa caut...
Intre timp, Fire le povestea prin ce ar fi trecut Triger, si ce credea el ca urma sa se intample. Ca
toti sa fie linistiti, Nanos le explica faptul ca in Triger era o putere care nici macar el nu putea sa
o masoare si ca daca ar fi putut elibera toata acea energie de care dispunea, Triger, ar fi fost
invingator fara nici o problema.
Triger statea in fata ghiseului si astepta raspunsul acelei secretare care ii cauta dosarul. In circa
sapte ore de la prezentarea la ghiseu, secretara excalma:
- Am gasit!!!
- Eu sunt?
- Ia sa vedem... armura... are... simbioti...
- Sunt, si cate un membru de la fiecare simbiot aparura din pieptul lui Triger.
- Ia sa vedem... da sunt toti... asa... puterile mai marite decat scrie aici...
- Ce?
- Da. Ai mai castigat ceva experienta cat te-ai duelat cu gardianul ala... a... stai ca si valorile pe
armura sunt mai mari... dar pare a fi pe suflet sau pe psihic... nu imi dau seama, cred ca au fost
influentate toate. Armele... hmmm... vad ca ai mai achizitionat cateva...
- Stiti… eu...
- Stai linistit daca nu a avut paznicul incotro asta este... bun... acum te rog sa stai pe acel nor de
acolo sa vedem cat esti de greu...
- Bine...
Triger se aseza pe norul indicat si incerca sa se uite la ceea ce scria. Din spatele tejghelei aparu
secretara aceea, care spre surprinderea lui Triger, era cam masiva, adica era mai solida decat un
cyborg dar mai zvelta decat luptatorii de pe Gaius Prime. Triger nu reusi sa nu remarce si
picioarele, care lipseau, acestea fiind inlocuite de niste tentacule ca de caracatita, iar mana stanga
era sub forma de cleste urias.
- Ce? Nu ai mai vazut pe cineva ca mine?
- Sincer nu. Dar aratati foarte bine. Cred ca sunteti foarte tanara.
- Ma faci sa rosesc... aici timpul este oprit si nimeni nu imbatraneste.
- Cat indica cantarul?
- Pai... sa vad... este echilibrat... ia sa vad zecimalele... cate sa dau?
- Cat mai multe, cat mai multe...
- Bine... ia sa vedem... opaaa... spre bine... atunci trebuie sa te felicit. Oricum te felicitam, dar
acum e chiar ceva special. Te duci la platforma si iei masina asta, ti-am trecut numarul aici, si ii
zici ca trebuie sa ajungi la platforma XIII. Ai retinut?
- Iau masina asta si ma duc la platforma XIII.
- Bravo.
- Sa iti trimit ceva inapoi?
- Da... daca esti dragut sa imi trimiti ceva de mancare si de baut... ca trebuie sa ii tin si tura
surorii mele si am uitat pachetelul acasa.
- Nici o problema. Cam pentru cat timp ai avea nevoie?
- Pai cam pentru doua zile.
- Bun. Deci mancare si bautura pentru doua zile la terminal. Am retinut.
- Multumesc mult de tot Triger.
- O sa iti mai trimit ceva pentru tine si pentru sora ta. Sper sa iti placa.
- Inca o data multumesc.
- Placerea a fost de partea mea sa intalnesc o persoana atat de draguta.
- Iar ma faci sa rosesc... hai fugi...
Triger se urca in masina, iar aceasta porni catre platforma XIII. Pe drum, insa, niste „pirati”
incercara sa ii ia masina lui Triger, dar acesta se urca pe masina si isi activa motoarele de pe
armura si accelera un pic, lasandu-i pe ceilalti intr-un nor roz.
- Cine erau aia?
- Daca iti luau masina ajungeai in partea intunecata.
- Nasol... sa-i dam bice!!!
- Doar atat vroiam sa aud...
Soferul accelera si ajunsese la platforma XIII ceva mai devreme.
- Sa ma astepti un pic ca trebuie sa te intorci sa ii dai ceva celei de la receptie.
- Ti-a cerut mancare si ceva de baut?
- Da... de unde stii?
- Ii place sa primeasca cadouri.
- Am inteles.
Triger facuse cumparaturi cat pentru trei zile si il rugase pe un domn de la o florarie sa trimita
niste flori, intr-un buchet imens si cat mai diferite.
- Asa... am ajuns aici... si de aici?
- Domnul Triger este asteptat la receptie. Repetam, domnul Triger este asteptat la receptie.
- Era si timpul.
Ajunsese Triger la receptie si se recomanda.
- Buna ziua, sau buna seara, vreun mesaj pentru Triger?
- Dumneavoastra sunteti?
- Eu sunt, si te rog sa nu ma mai domnesti atat, ca vorba aia mi se ridica parul pe sira spinarii.
- Hihi, rase receptionista. Bine… Triger ai trei mesaje.
- Multumesc. Ia sa vedem... aha... toate de pe nava... cica: „sa ai grija de Triger”, „sa se intoarca
sanatos” si... „ai grija de el”. Tare... si atat?
- Da, raspunse receptionista zambind.
- Bine ca e doar atat. O sa tin astea la mine pana plec. Tu ce faci? Cum te mai simti?
- Pai... nu prea bine, am rugat-o pe sora mea sa imi tina locul o zi in partea cealalta.
- Cred ca m-am intalnit cu ea. Arata destul de bine, cred ca ar fi trebuit sa fie majoreta.
- Faci glume sau vorbesti serios? Intreba secretara cu o figura serioasa.
- Vorbesc serios. Cred ca in tinerete arata foarte bine.
- Da... arata foarte bine pana sa dea un camion peste ea...
- Daca as putea sa folosesc puterile de reparat fizicul i-as reface corpul asa cum era inainte.
- Vorbesti serios?
- Da.
- Un moment... Sora... ia masina si vino de urgenta la mine... am niste vesti extraordinare... hai ca
vorbim cand vii. Da? Bine... pa...
- Ce zicea?
- Ca a primit ceva si nu stia ce.
- E o surpriza... de la mine.
- Ia sa vedem a venit? Da uite-o...
- Ce s-a intamplat? Esti bine? A, Triger, ce bine e sa te revad... ia zi soro, esti bine?
- Da, momentan sunt bine. Uite Triger o sa iti refaca corpul asa cum era inainte.
- Glumiti nu?
- Daca vrei pot sa iti fac corp de majoreta.
- Chiar mi-am dorit asa ceva... ce dragut din partea ta...
- Acum sa te scanez... gata... si sa refacem corpul...
Cativa norisori se ridicara ca sa nu se vada nimic si dupa o ora se coborara.
- Soro... arati magnific...
- Uimitor...
- Ce misto... chiar functioneaza... bine ca nu au dat gres ca ii concediam pe toti.
- Multumesc draga...
- Multumesc Triger pentru acest minunat cadou...
- Mai este unul pe drum, cred ca o sa il primesti cand ajungi in partea cealalta.
- Triger esti un scump, spusera cele doua si il imbratisasera.
- Multumesc fetelor, dar cred ca ar trebui sa ajung in lumea celor vii.
- Pai… te ajuta sora mea...
- Ce? A da... trebuie sa completezi acest formular si totul se rezolva. Dar in cazul tau, ca l-ai
invins pe acel paznic, poti sa optezi pentru a face doua munci. Una in rai si una in iad, cum le
spui tu.
- Aha. Si in ce consta aceasta munca?
- Nu stim, vei afla la locul respectiv.
- Multumesc. Pai cred ca o sa optez pentru serviciile pentru cele doua tabere.
- Ia sa vedem ca un tip imi datora ceva acolo jos... Samael... sunt Ariel, am si eu o rugaminte... da
am pe cineva pentru treburile voastre pe acolo cam ce aveti de facut? Doar atat? Multumesc mult
de tot.
- Ce nume frumos ai, zise Triger.
- Multumesc, el a zis ca trebuie sa refaci doar cateva miliarde de cazane.
- Cred ca stiu despre ce este vorba. Sa ii spui ca vin si ca o sa il le repar pe toate.
- Samael, vezi ca o sa vina un tip sa iti repare toate cazanele. Sa le pregatiti si voi ca sa nu
munceasca de pomana, bine? Hai ca mai vorbim. Pa...
- S-a rezolvat?
- Da. O sa te astepte… foarte multe cazane de reparat.
- Merge. Acum sa ma duc sa nu ii tin sa astepte, si in clipa urmatoare Triger se trezi in acel infern
inconjurat de cativa draci si de cateva creaturi care mai de care mai hidoase.
- Aici trebuie sa repar cazanele?
- Prieteneeee, striga unul dintre ei. Esti persoana pe care a trimis-o Ariel?
- Da. De ce?
- Pai uite... cazanele sunt cele de acolo. Si cei de sus... de prea sus ne-au rugat sa iti spunem sa ne
ajuti si cu inca o treaba ca sa nu mai trimita ei pe cineva. Ce zici?
- Depinde cum as putea sa va ajut. Momentan trebuie sa va repar cazanele, nu?
- Pai... da... asta ar fi prioritara ca nu prea mai avem cazane, fabrica produce numai ca nu prea
mai face fata.
- Gata, nici o problema. O sa va ajut sa va reparati cazanele, cred ca o sa le fac ceva mai
rezistente.
- Da? Multumim, spusera toate creaturile in cor.
Triger se apuca de munca si reusi sa termina a doua zi. Lucrase incontinuu si oboseala incepu sa
isi spuna cuvantul, numai ca daca adormeai pe acolo, nu te mai trezeai decat daca te trezea vreun
inger, si ingeri in acel infern mai rar.
- Domnule am terminat cu cazanele.
- A avut dreptate Ariel, chiar esti descurcaret. Uite ca a venit si comisia din partea cealalta.
Doi arhangheli isi facura aparitia si incepura sa mearga catre Triger.
- Tu esti cel care trebuie sa faca treburile?
- Pai pe ei i-am ajutat, pe voi cum trebuie sa va ajut?
- Ne ajuti ajutandu-i pe ei. Din cauza unui vulcan, palatul a fost avariat si trebuie sa ii ajuti sa si-l
reconstruiasca.
- Bine, zise Triger. Dar nu ar trebui sa ma ajutati sa imi recapat vitalitatea?
- Nu putem sa intervenim in muncile pe care trebuie sa le faci.
- Am inteles.
Triger pleca bombanind si intr-o zi si ceva reusi sa repare castelul exact asa cum fusese el inainte.
- Am terminat. Acum trebuie sa ma intorc la Ariel sa imi zica ce trebuie sa fac.
Triger fusese transportat instant inapoi langa Ariel.
- Ce s-a intamplat? Ai disparut cam zece secunde.
- Zece secunde? Acolo au trecut cateva zile.
- E na?
- Din cate stiu ar fi trebuit sa termin cele doua munci.
- Ia sa vad pe indicator... da... le-ai facut. Acum... ia sa vad ce scrie... cica trebuie sa vina o
pastila pe care ar trebui sa o inghiti... opa... a si venit...
- Pe asta sa o inghit?
- Da.
- Bine...
Triger lua pastiluta si se uita la aceasta si citi la un moment dat „a nu se lua cu apa”.
- Cica nu trebuie sa o iau cu apa. Hmmm... stiu... du-ma la Samael...
Triger se trezi in fata aceluiasi drac si zise:
- Pot sa beau un pahar de vin cu tine? In cinstea terminarii palatului? Ca vorba aia dupa ce a-ti
terminat palatul fara mine...
- Ai dreptate trebuie sa bem un pahar.
In fata lui Triger aparu un pahar plin cu vin si in fata lui Samael aparu alt pahar cu vin.
- Beau in sanatatea ta si in cinstea ta, sper ca o sa te promoveze astia pentru o treaba atat de bine
facuta.
- Bravo... e... acum chiar imi placi... esti de treaba... eu beau pentru tine. Sa te aiba toti in paza ca
sa nu fii nevoit sa ii trimiti sus.
- Hahahahahahaha, asta da urare... la asta nu m-am gandit, dar cred ca se rezolva.
- Bravo...
Baura acel pahar de vin si Triger incepu sa dispara.
- Sefule iti urez distractie placuta si promovare rapida ca meriti.
- Multumesc Triger, si ai grija de tine.
- La revedere...
- La revedere, o sa imi lipseasca unul ca el care sa ma ajute la diverse chestii dintr-astea.
- Sefu, dar daca o sa ajunga aici pana la urma?
- Asta o sa promoveze foarte repede daca ajunge aici.
Triger se trezi din nou langa Ariel dar semitransparent.
- Triger? De ce esti transparent?
- Nu stiu. Dar daca dispar in curand va urez distractie placuta si sa va distrati si pentru mine, ca
eu nu stiu cat o sa am timp de distractie.
- Sa nu ne uiti, zise Ariel cu lacrimi in ochi.
- Am scris deja in memoria armurii, cum o cheama pe sora ta ca nu mi-a spus.
- Pearl.
- Ce nume dragute aveti o sa imi lipseasca compania voastra.
Triger incepu sa dispara din ce in ce mai mult.
- La revedere Ariel, la revedere Pearl.
- La revedere Triger, zisesera amandoua dupa care plecara din nou la munca.
Triger se trezi pe suprafata acelei luni si se uita de jur-imprejur. La un moment dat se auzi in
difuzorul armurii:
- Triger, daca mai esti pe acolo te rugam raspunde.
- Am revenit, zise Triger.
- A revenit... iuhuuu!!!
Triger se teleporta la bordul navei si Ana si Blue ii sarira in brate mai mult plangand de fericire
decat de tristete.
- Sa nu mai pleci si sa nu ne mai lasi fara sa ne dai vreun mesaj...
- Sunt bine, stati linistite... am primit mesajele voastre si va multumesc ca v-ati rugat pentru
mine.
- Stii ca am face aproape orice ca sa te aducem inapoi.
- Stiu, zise Triger zambind si imbratisandu-le pe amandoua. Am mai aflat ceva cat timp am fost
dincolo, sper sa pot sa folosesc tot ceea ce am invatat de la cei pe care i-am intalnit. Cert este ca
toti cei pe care i-am intalnit au fost de treaba si am putut sa ii ajut.
- Cum asa? Nu te-ai luptat cu paznicul?? Intrebara cu totii curiosi.
- Ba da, numai ca era o capcana la un moment dat. Daca incercai sa il omori cu propriile arme nu
aveai cum. Eu am incercat si ia-m demonstrat ca se poate sa il bati cu propriile arme si atunci am
fost lasat sa plec si nu am plecat pana nu i-am copiat armele si armura. Au fost de acord si dupa
aceea am intalnit doua doamne sau domnisoare distinse, nu am intrebat ca nu este politicos sa
intrebi asemenea chestii, care m-au ajutat si am facut doua munci si am primit acordul de a ma
intoarce.
- Si cum te simti?
- Foarte obosit. Dar daca ma gandesc foarte bine cica m-am imbunatatit pe mine cu ceea ce am
invatat de la paznic.
- Se poate. El este foarte puternic.
- Da... avea o armura la fel de buna ca a mea, numai ca la atacul meu armura lui nu a facut fata.
Mi-am consumat foarte multa energie atunci, dar daca ma enerveaza energia se reface cu mult
mai repede.
- Sa nu ne mai sperii asa, zise Blue care se aseza langa Ana ca sa isi revina amandoua.
- Sper ca o sa pot comunica cu voi alta data, daca se mai intampla asa ceva.
- Triger luna aceea si-a recapatat forma si vrea sa comunice cu noi.
- Pune pe ecranul de aici.
- Salutare din infern... Samael la vorbitor... Triger esti cel mai tare, multumim pentru ajutorul
acordat. Fabricile merg mult mai bine acum datorita tie. As avea o rugaminte... ai un membru
care trebuie sa isi ceara scuze ca a evadat inainte de termen. Se stie el... nu trebuie sa il
nominalizez.
- Sefule... in numele lui iti cer iertare. Cred ca stiu cine este. Nu are rost sa te retin de la placerile
zilnice asa ca te rog sa il ierti.
- Pentru ca in tine am incredere, eu si toti cei din subordinea mea il iertam si va iertam pe toti cei
de la bord. Inca o data Triger, iti multumesc pentru reparatii... era sa uit Ariel si Pearl iti trimit
salutari.
- Transmite-le toate cele bune din partea mea, si spune-le sa iti mai trimita clienti din cand in
cand.
- O sa le comunic. Sa aveti o zi cat mai „incendiara”. Hahahahahahaha.
Transmisia se intrerupsese si luna aceea porni cu o viteza incredibila in alta directie.
- Cine era?
- Cel pe care a trebuit sa il ajut in partea cealalta.
- Cred ca l-ai ajutat destul de bine daca a tinut sa te contacteze, zise Starfire.
- L-am ajutat ca sa avem cat mai multi aliati cu putinta, macar daca ne-ar ajuta cand avem nevoie
foarte mare de ei.
- Asta asa este, zise aprobator Fire.
- Unde ramasesem cu distractia? Intreba Triger intinzandu-se.
- Noi era sa nu mai facem nimic si sa te asteptam aici pentru o vesnicie si tu apari in cateva
secunde.
- In partea cealalta secundele alea au fost saptamani, sau cel putin asa mi s-a parut.
Isi reluara mica petrecere si in scurt timp incepura sa se trezeasca si membrii echipajului si sa
vina sa participe la distractie.
Stand sa isi traga sufletul de atata distractie, Triger se retrasese pe punte si stinse toate luminile si
se uita afara. Era ca si cum te-ai fi uitat la o broderie imensa, numai ca ceva parea a fi in
neregula, Triger incepu sa scaneze in toate directiile si isi dadu seama ca desi nu era nimic in fata
indicatoarele spuneau ca acolo ar fi ceva care ar incerca sa inghita nava, si cum lui Triger ii plac
surprizele in care are ceva de castigat, dadu semnal pe armuri ca toti sa fie pregatiti de lupta si sa
nu se sperie de eventuali intrusi, ci sa ii linisteasca cat mai repede posibil.
Acea chestie care ii inghitise era o nava spatiala de circa 50 de ori mai mare dar parea ca este
transparenta, dar de fapt era un sistem de invizibilitate foarte bine pus la punct.
- Triger, am scanat si teoretic nu este nimic acolo.
- Tocmai de asta imi era frica. Nici senzorii mei nu au detectat nimic numai ca ultrasunetele au
scos in evidenta nava aceasta enorma.
- Cum procedam?
- Ne inghit si tu copiezi totul si cand o fi de fuga... distrugem partea din fata a acelei nave si sa
speram ca o sa fie totul bine.
- O sa vedem ce ne asteapta.
Nava lor fusese trasa inauntru si pozitionata langa multe altele. Se putea vedea faptul ca unele
nave fusesera dezmembrate iar altele se dezmembrau chiar in acel moment.
- Nanos, daca incearca sa taie din fuselaj...
- Bag la inaintare aliajul dur, si cand se lipeste ala de fuselaj il infestez.
- Bravo. Uite la solutia asta nu m-am gandit.
- Dar la ce te-ai gandit?
- La fuselajul intarit, da... acolo nu am nimic de zis, dar infestarea o putem face din timp si sa le
defectam aparatele de taiat.
- Misto. Ce as rade de ei... asta o sa fac...
Triger se dusese la un geam sa se uite sa vada cine e pe afara, numai ca de afara nu se vedea
nimic inauntru.
- Sefu... am mai gasit o nava, asta pare a fi mai buna decat harburile astea pe care le-am colectat
saptamana trecuta.
- Este cineva la bord?
- Nu imi dau seama, dar putem sa taiem ca sa vedem.
- Incearca cu ceva mai usor, pare sa fie un fuselaj subtire.
Acel personaj scoase un instrument de taiat si incerca sa zgarie nava, numai ca lama fusese
absorbita de acesta.
- Sefu!!! Mi-a mancat lama...
- Se pare ca avem o nava mai buna decat ne-am dat seama. Aduceti taietorul universal.
Personajul care parea a fi un subaltern se dusese si adusese o torta si un aparat de topit care nu
semana cu nimic intalnit pana atunci.
- Cu asta o sa te tai...
Personajul incepu sa taie, dar de pomana. Nanos redirectiona caldura catre zone care nu aveau
cum sa stea calde cum ar fi cateva grinzi dintr-un hangar imens care la randul lui era foarte bine
aerisit.
- Sefu... nici macar nu s-a patat...
- Adu taietorul diamantat, daca nici asta nu functioneaza aducem artileria grea. Ai auzit ma?
Vierme!!! Unde este Vierme?
- La nava aia verde sefule.
- Cheama-l ca el se pricepe la astea mai bine.
- Desigur sefu’, imediat.
Aparu un personaj schilod cu tije metalice in loc de picioare si care in loc de ochi avea un scaner
si o arma laser.
- Sefu... m-ai chemat?
- Da, te-am chemat sa ai grija de aceasta nava.
- Bun... ce a incercat Bobby? Primele doua taietoare?
- Da. Si l-am pus sa incerce direct cu cel diamantat.
- Buna alegere. Si dupa aceea?
- Artileria grea. De ce crezi ca te-am chemat?
- Pentru distractia noastra a tuturora.
- Vezi ca stii? Treci la treaba ca sa vedem ce se mai afla inauntru ca ne-ar prinde bine ceva
tehnologie noua.
Vierme se apuca de treaba si incepu prin a se uita de foarte aproape la fuselaj.
- Sefu...
- Ce?
- Fuselajul asta are ceva diferit fata de celelalte...
- Da stiu... zi-mi ceva ce nu stiu.
- Fuselajul parca e viu.
- Asta nu stiam. Cum adica viu?
- L-am vazut miscandu-se... uite... s-a miscat din nou...
- Baga mare la taiere.
- Nu cred ca o sa poata sa fe taiat... decuplati nava acum!!!
- Te-ai tampit???
- Daca nu o facem nu o sa mai taiem niciodata nave!
Nava fusese decuplata si ancorata cu unde tractoare special facute sa tina in loc orice greutate,
oricat de mare ar fi fost ea.
- De ce ai decuplat-o?
- Daca nu ma insel, nava asta are pe cineva la bord si chiar nava in sine are constiinta. Zici ca
lama a fost absorbita? Asta se intampla numai la aparare cu nanoboti. Trebuia sa o decuplati
instant fara sa va mai ganditi. Cat timp a trecut de cand a fost ancorata?
- Cam 2 ore...
- Nu cred ca aveau timp... dar se poate intampla orice. Daca si-au facut vreo fabrica in nava
noastra nici cu toate navele din lume nu putem sa le reparam stricaciunile.
- CE???
- Sefule gandeste-te cum ar fi sa ai sute de miliarde de gaurele in fuselaj. Cam asta s-ar intampla
daca nu incetam cu taierile la nava asta.
- SEFUUUU navele din hangarul 15 au disparut.
- La fel si cele din hangarele 1, 3, 4, 6 si de la 7 la 12.
- Au reusit sa ne infesteze...
- Vierme ce facem?
- Daca ne cerem scuze nu stiu ce rezolvam.
In acel moment Triger se teleporta fix in fata lor.
- Ce faceti baieti? Cum va merge?
- Tu de unde ai mai aparut? Si cine esti?
- Eu sunt Triger si sunt capitanul navei N1, si arata cu capul catre nava din spatele lui.
- Ne cerem scuze dar am crezut ca nava este abandonata.
- Scuzele sunt acceptate si navele care erau pe aici sunt acceptate ca plata pentru deranjul nostru.
- Dar...
- Imi cer scuze, ai zis ceva? intreba Triger contrariat.
- Nu... nimic...
- Bun. Cine sunteti si de ce a-ti incercat sa imi gauriti nava?
- Suntem niste pirati spatiali si cautam nave vechi pe care nu le ia nimeni si le folosim la reparatii
sau la imbunatatirea navei noastre.
- Am inteles... nu o sa va fac nici o strica ciune de data asta... dar daca mai gasiti nave ca asta sau
cu acelasi invelis, sa nu incercati sa il strapungeti ca nu merge. Si inca ceva... v-am copiat tot ce
aveati si v-am imbunatatit cateva sisteme. Nu de alta dar si noi suntem pirati.
- Hahahahaha, de ce n-ai spus asa? Dupa cum arata nava unii au crezut ca e nava garzilor din
sistem. Ce sperietura am tras, dar am vazut ca infatisarea este diferita si ne-am linistit.
- Acum... cam cate nave gasiti voi pe an?
- Pe an? Nu stiu, zise seful lor. Gasim cate una din cand in cand si scoatem sistemele de hrana si
de energie ca sa avem cat mai multe din acestea si dupa aceea restul.
- Ar trebui sa mariti armura fuselajului ca e cam subtire.
- Daca o marim, trebuie sa marim si generatorul de scut, a... si pe cel de invizibilitate.
- Daca fuselajul este uniform, generatorul de invizibilitate nu trebuie modificat prea mult, dar stai
un pic. Invizibilitatea la ce distanta de nava se face, ca efect...
- La cativa milimetri.
- Nanos mareste-le generatoarele ca sa mearga ceva mai bine.
- S-a facut Triger.
- Asa vorbesc subalternii tai? Asa obraznic?
- Ii las eu, pentru ca daca apar defectiuni sa nu ne domnim prea mult si sa se sacrifice cei de care
avem nevoie, ci aia care nu au ce sa caute acolo sau aia care pot sa ii ajute pe ceilalti cu ceva.
Spre exemplu daca se face o bresa in generator, nu se baga sa obtureze acea bresa unu care este
cadet, ci unul care este mai mare in rang ca are armura mai rezistenta si poate incetini totul pana
cand Nanos repara acea defectiune.
- Am inteles... adica Nanos este...
- Nanos reprezinta nanobotii nostrii. Vi l-am dat si voua si acum nava se reface mai repede.
- Dar placerea de a taia?
- Asta trebuie sa va puneti de acord cu ei, adica cand taiati voi si cand taie ei.
- Tare. Si ce nume are al nostru, sau mai bine zis cum sa ii numim?
- Cum vreti, dar trebuiesc tratati ca si cum ar fi un copilot sau un ofiter de rangul cel mai ridicat.
- Asta se rezolva. Multumim pentru ajutor.
- Nici o problema. Daca nu erati cu noi, deja a-ti fost folositi la mancarea de seara a echipajului
meu si nava voastra ar fi devenit inca una, sau mai multe, din flota mea. Hai ca trebuie sa plec...
poate o sa ne mai vedem, poate nu, totusi aveti grija de voi. La revedere.
- La revedere...
Triger se teleporta pe nava si aceasta pleca ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.
- Ce tip simpatic, zise capitanul acelei nave.
- Cum adica?
- Pirat-pirat dar ce nava misto avea si nici macare nu avea nevoie sa se ascunda. Tare tipul ala...
si ce armura avea...
- Daca nu ma insel ala e tipul care a distrus o bucata din centura de asteroizi care inconjoara
planeta aia cu inchisorile. Acolo a fost strabunicul meu si mi-a zis de evadare, zise Vierme.
- Da cat a trait strabunicul tau?
- Prea mult. Scanerul e de la el.
- Am inteles…
Intre timp Triger la bordul navei lui incepu sa isi teleporteze nanobotii si ceea ce trebuia sa ia la
bord, iar printre acestea se strecura si o persoana.
- Triger avem o mica problema in hangarul de materiale A45.
- Ce problema Nanos? S-au revoltat gandacii?
- Nu inca. Aia sunt inca la demonstratii pe culoar si pe unele chiuvete. Avem probleme ceva mai
ciudate ca sa ma exprim mai clar.
- Teleporteaza-ma.
Nanos il teleporta pe Triger direct in hangar, unde spre marea uimire a lui, gasi toate materialele
imprastiate.
- De ori cate ori le adun, ea le imprastie. Nu stiu ce cauta, sau daca ea cauta ceva.
- Care ea?
- Ai grija in spate.
Triger activa scutul si nici nu se intoarse bine ca o fiinta sari prin scut si il tranti pe Triger la
podea. El nedumerit se intoarse si se uita cine la trantit.
- Cine... tu cine mai esti?
- Asjfiitrrlsdewsa me.
- CE?
- Asjfiitrrlsdewsa me. Ti prsijdnr.
- Opa... stai ca e ceva latina cu nu stiu ce. Nanos un pic de ajutor te rog...
- Asjfiitrrlsdewsa me. Te implor.
- Mai zi o data...
- Ascunde-ma de pirati, te implor.
- Acum mai merge. Noi nu suntem pirati si te vom ajuta.
- Dar cum... intelegi ce zic?
- Da. Si tu intelegi ce zic eu.
- Ajuta-ma te rog.
- Daca... uau...
- Ce?
- De cand nu te-ai mai imbracat?
- De cand m-au prins aia. M-au aruncat in inchisoare acum cateva ore si vroiau sa ma omoare,
cred...
- Bine... acum stai un pic linistita. Si... Nanos... un pic de ajutor te rog... multumesc.
Nanos ii facu un set de haine si dupa aceea planta cateva emitatoare in creier si pe sira spinarii.
- Eu sunt Triger capitanul acestei nave.
- Stiu cine esti ca v-am vazut discutand si cand am vazut ca stau ca si cand ai fi seful lor, m-am
gandit sa evadez de la ei. Sincera sa fiu mi-a placut si nava.
- Asa... si numele tau este...
- Kahrmeen.
- Bun. Bine ai venit la bord. Ceilalti din echipajul tau?
- Unii sunt morti, altii ratacesc prin nava aceea cautand o portita de salvare.
- Cred ca o sa moara in curand. Daca nu cumva ii salvam noi. Nanos... invizibilitate activata,
hiperspatiu in nava alora.
- Am inteles.
Dupa acea manevra care desi era riscanta, Nanos o executa impecabil, Triger se teleporta
invizibil pe punte si incepu sa ii caute pe cei care mai ramasesera, astfel ca in jumatate de ora toti
prizonierii de la bord fusesera eliberati si dusi in nava lui Triger. Cand toata operatiunea lua
sfarsit, Nanos, facu nava sa sara intr-un salt in hiperspatiu si se oprira in al patrulea sistem pe
care il intalnira.
- Buna ziua. Nu stiu daca stiti cine sunt sau daca stiti unde va aflati dar va spun doar atat. GURA
CAND VA VORBESC CA NU REPET. Asa... numele meu este Triger sunteti pe nava mea N1 si
a-ti fost eliberati... momentan...
- Cum adica eliberati?
- Adica nu mai sunteti pe nava aceea.
- Uraaaaaa!!! Traiasca Triger!!!
- Stati... vreau sa stiu care a fost torturat sau batut... acele persoane sa se duca in dreapta. Restul
sa stea in stanga.
Dupa cinci minute in care se auzira cateva injuraturi si cateva palme impartite la nesimtiti cele
doua mase fusesera separate cu un perete vertical.
- Acum femeile in fata si barbatii in spate.
Dupa aceleasi impartiri de „daruri” acestia fusesera separati din nou de un alt perete si Nanos se
apuca sa le faca haine. Intr-un final peretii fusesera coborati si se vazura din nou unii pe altii
ramasesera uluiti. Nu le venea sa creada ca pot sa inceapa o viata nou nouta.
- Acum... Atentie va rog... Care vrea sa ramana la bord va fi instruit ca atare si este poftit in
partea dreapta a salii, care nu vrea sa ramana pe nava este poftit in partea stanga si acestia vor fi
lasati pe o planeta propice cu mancare si adaposturi si cu ceva arme ca sa se poata apara.
Timp te o ora nu se miscasera din pozitiile in care erau, si de abia dupa ce se dumerira despre ce
era vorba incepura sa se imparta, astfel ca cei tineri si dornici de afirmare se dusesera imediat in
drapta, iar unii care erau mai batrani au decis sa fie lasati pe planeta impreuna cu cativa care
aveau mai multi copii.
- V-ati hotarat? Intreba Triger intrand in acea sala, dar nu la etaj ci intre ei ca si cum ar fi fost
alaturi de ei, multi se razgandisera si alesesera calea umblatului prin spatiu.
- Triger... i-ai convins? Intreba Starfire.
- Nu cred dar e bine ca unii vor sa incerce. Nu?
- Si asta e bine.
Dupa cateva minute in partea stanga nu ramasese nimeni.
- Ce? Ce bine. Acum cei care aveti hainele galbene va rog sa va prezentati la infirmerie ca sa
scapati de eventualele rani sau de eventualii paraziti. Ceilalti sunt rugati sa se prezinte in
hangarul H5 pentru a putea primi armura de cadeti.
Timp de cateva zile pe nava fusese o forfota imensa, dar dupa ce toti isi primira armurile de
cadeti, toate lucrurile reintrara in normal, cu exceptie facand zilele lui Triger care devenisera din
ce in ce mai aglomerate, dar el nu se supara pe cei care il intrebau ci le raspundea lejer cu
afirmatii aflate in manualul pe care toti trebuiau sa il citeasca, dar din pacate doar cativa il citeau.
Intr-o zi cand Triger se facu invizibil pentru a mai scapa de povara cadetilor care nu invatau
nimic, Blue incepu sa il caute si intreba pe cine ii iesea in cale, pana cand la un moment dat cand
a trecut de un grup care se indrepta catre cantina ea simti ceva pe mana stanga si dintr-o data, ca
din senin fusese trasa intr-o camera destul de mare in care erau deja si Ana, Kharmeen si Starfire.
- Ce se petrece?
- dfbasfhfs
- De ce sunteti legati la gura?
In clipa urmatoare se trezi legata de un stalp cu un bandaj la gura. Incerca sa tipe dar fara
rezultat.
- Ha... v-am prins...
- ???
Triger se facu vizibil si continua
- Nici macar nu ii instruiti, nu invata nimic. L-am rugat pe Nanos sa ii supravegheze si pe aia si
pe voi, si voi nimic??? De data asta chiar a-ti dat de belea... credeam ca ma pot baza pe voi.
- Triger... inca cateva victime.
Dupa teleportari succesive, Triger, ii adusese si pe invitatii lui Blue, care ajunsesera si ei legati de
cativa stalpi.
- Asa... multumesc Nanos. Fire nici sa nu te gandesti sau mai bine nu va ganditi sa scapati. Latul
de la gat se strange cu cat va zbateti mai tare. Si ce ziceam? A da... sa nu aveti grija de elevii
vostrii care va urmeaza aproape fiecare pas, care vor sa ajunga ca voi? Acum chiar a-ti facut-o de
oaie... va iau jumatate din imbunatatirile pe care le aveti pe armuri. Nu o sa vi le dau decat cand o
sa vreau eu. Asa ca nu insistati. Acum afara cu voi... hai afara!!!
- Dar...
- Nici un dar... AFARA!!!
Toti iesira din camera inclusiv Triger care se facu invizibil.
- Nanos... un pic de ajutor?
- Ma tem ca are dreptate, v-ati cam neglijat studentii. Singurul care nu isi neglijeaza studentii este
Android XIII.
- Da... el este un android... este facut pentru chestii serioase...
- Are inteligenta proprie.
- Aici ai dreptate.
- Hai sa ne apucam de treaba ca au cam lenevit aia.
- La treaba!!!
Se apucara toti de treaba si in cateva saptamani toti cadetii erau foarte multumiti de programul
impus si incepusera sa dea rezultate antrenamentul prelungit pe care il faceau.
Triger statea si se relaxa intr-o camera ascunsa undeva pe fuselajul navei. Numai Nanos si el
stiau de aceasta camera, iar Nanos avea acea zona sub protectie foarte buna pentru ca nimeni sa
nu il deranjeze pe Triger cat timp acesta se relaxa.
Intre timp insa tot felul de probleme care mai de care mai ciudate se nasteau la bordul acestei
nave care desi parea ca este in deriva, cand era contactata era cineva pe punte care sa preia
mesajul, si chiar daca nu era cineva pe punte tot raspundea cineva, acesta fiind Nanos.
Insa intr-o dimineata o noua problema aparu la bord. Salile de antrenament fusesera luate cu asalt
si peste jumatate din efectivul de la bord fusese nevoit sa astepte. In acelasi timp insa la marginea
sistemului se adunasera cateva nave de asalt care sa preia comanda acestei nave. In circa cinci
minute acest efectiv de trupe incepu sa se apropie din ce in ce mai mult de tinta.
- Triger imi cer scuze ca te deranjez... dar...
- Care mai vrea ceva de la noi?
- Astia sapte, si Nanos afisa pe ecran acele nave.
- Bine... lasa-i sa atace si sari in hiperspatiu si iesi cam la cativa kilometri de ei.
Dupa ce Nanos facu miscarea evaziva, cele sapte nave nu se lasara si venira mai aproape, dar de
aceasta data ceva mai incet decat prima oara.
- Aici Valdez. Cine este capitan pe acea nava?
Pe canalele de comunicatie nimic in afara de cateva descarcari electrostatice.
- Mai este cineva la bord? Flota aceasta are autorizatia sa preia comanda acestei nave in caz ca nu
este nimeni la bordul ei.
Dintr-o data se auzi din partea cealalta:
- Ce vrei ma? Poti sa te duci sa iti vari autorizatia exact acolo unde soarele nu rasare de prea
multe ori. Hai carate ca vreau sa dorm, iar ceilalti sunt la antrenamente. A-ti auzit?
- Cine sunteti voi sa vorbiti asa?
- Eu sunt eu si tu esti tu. Cine esti tu sa ma ataci asa... din senin?
- Aceea este manevra standard de testare a navelor care sunt parasite. Daca primeam vreun mesaj
sau altceva un pic mai mai devreme atunci nici nu am mai fi fost aici.
- Adica ne-ati atacat asa... ca sa vedeti daca puteti sa mai ciorditi ceva... daca nu as fi fost treaz
atunci computerul v-ar fi facut bucatele. Acum carati-va ca vreau sa dorm.
In clipa urmatoare pe un alt canal de comunicatie se facu auzita o voce:
- Aici capitanul Valdez avem nevoie de intariri, am intalnit o achizitie destul de buna.
- Aha! Exclama Triger si isi desprinse nava de N1.
- Aici capitanul Valdez... abandonati nava?
- Nici o nava de-a mea nu este abandonata. Toate sunt in stare de repaus si se reincarca cu
energie sau pur si simplu sunt toti in vacanta, ce e asa greu de inteles?
- Mai intrebam o data nava aceea o abandonezi sau nu?
- Ba esti prost?
- De ce ma jignesti?
- Pentru ca nu ma asculti. Am zis ca acea nava nu este abandonata. Vrei dovada? Bine, da-mi trei
tinte mobile in acest sistem solar sa vezi cat de repede sunt distruse.
- Bine. Distruge-mi trei nave peste cateva minute.
- Bine... treaba ta... eu v-am avertizat. Nanos... cica vor sa te reprogrameze...
- CE??? Nici gand.
- Ca sa nu se intample asta trebuie sa le distrugem trei nave. Vrei sa mergem in echipa sau ii las
pentru tine?
- Pai... poti sa ii lasi ca le vin eu de hac.
Cele trei nave pornira si atinsesera viteze mari in scurt timp, iar manevrabilitatea era foarte buna,
tinand cont de viteza pe care o aveau. Nanos scana un pic sistemul solar si isi introduse in baza
de date toate datele despre toate planetele si mai ales traiectoriile posibile ale asteroizilor. Dupa
ce termina de analizat, Triger incepu sa vorbeasca pentru toti:
- Si acum doamnelor si domnilor, in coltul albastru avem cele trei nave care se zbat ca pestele pe
uscat, iar in coltul argintiu il avem pe Nanos distrugatorul si devoratorul de nave. Ce nume am
putut sa gasesc, incredibil. Doamnelor si domnilor meciul poate sa inceapa!!!
Nanos pleca cu o viteza atat de mare ca in urma lui ramasesera dare de culori si ceva praf cosmic.
Primul pilot se trezi cu Nanos in spate, care il teleporta intr-o celula si asimila nava. Cel de-al
doilea pilot ajunse fix in spatele lui Nanos si cand sa traga, acesta accelera suficient cat sa iasa
din raza de actiune a pilotului care deja se luase dupa el.
Nanos il condusese intre cativa asteroizi si acolo amplasa strategic cateva bombe sonice care se
detonara exact cand pilotul ajunse intre toate, facandu-i nava ca o sita din cauza fragmentelor de
asteroizi care zburasera. Al terilea pilot a evitat acel nor de proiectile si s-a luat dupa Nanos
tragand la nimereala. Nanos vira brusc catre stanga suficient de mult cat sa ajunga in spatele
pilotului si sa traga cateva torpile fotonice fix in motoarele acestuia. Pilotul nu avusese timp nici
macar sa vada unde este Nanos, ca sa nu mai vorbim de tras dupa el.
- Triger am scapat de aia. Care urmeaza?
- Ai analizat nava aia?
- Da. Si am teleportat pilotii la bordul unei nave neutre.
- Asa... Valdez... ce ziceai despre nava aia? Ca vrei sa fie a ta? Imi pare rau, se pare ca nu prea
poti sa faci fata unei nave de acest gen.
- Dar o nava de asalt poate sa faca fata? Intreba Valdez si din hiperspatiu aparu o nava foarte
impozanta.
- Se pare ca nici tu nu reusesti sa inveti din greseli.
- Acele trei nave erau niste nave de recunoastere, nu de asalt.
- Asa... si... ar trebui sa ma sperie?
- Da, pentru ca nimeni nu a reusit sa strapunga scuturile acestei nave care imi poarta numele.
- Se pare ca azi o sa fim la doborat recorduri. Asta este... Nanos, vin la bord, dupa care aplici
planurile de lupta din bataliile Omega 1 pana la Omega 10.
- Am inteles capitane. Toate schemele de lupta au fost incarcate. Nava ta a fost setata exact ca
atunci, cu exceptie facand imbunatatirile facute pana in prezent.
- Ai incarcat si tunul ala pe care il incercasem eu in simulator?
- L-am incarcat, dat se pare ca daca nu il incarc aproape incontinuu, acesta pierde toata energia in
timp.
- Un mic neajuns, sper sa il repar totusi. Oricum daca reusesti sa tragi cu el la capacitate maxima
tinteste catre mijlocul navei lui.
Ca de obicei Triger lasase discutiile libere intre el si Nanos, si asta pentru ca sa se poata pregati
dusmanul si sa opuna cat mai multa rezistenta. Valdez se retrasese cu navele la bordul acelei
nave de asalt si dupa aceea incepu acea mica lupta intre cele doua nave.
- Nanos... totul in mijloc acum!
Nanos armase imediat toate armele si trasese doua salve cu fiecare tun si cate doua torpile din
fiecare in diferite zone ale scutului, iar cu tunurile de capacitate mare trasese catre zonele care
erau mai importante. Valdez directiona toata energia catre scuturile care trebuiau sa preia acele
proiectile, numai ca avu surpriza ca torpilele sa ii distruga scuturile inainte de a ajunge la
capacitate maxima, ceea ce dusese la cateva defectiuni prin nava. Dar dupa acele proiectile
vazura ca mai vin si altele. Erau proiectilele trase de catre tunurile de pe N1. Aceste proiectile
izbisera nava in plin si facura niste gauri destul de mari in fuselaj, dar nu prea adanci. Triger
mirat astepta sa vada cum se comporta proiectilul tras de tunul experimental.
- Triger, proiectilul isi pierde din putere. Se pare ca nu poate sa atinga nava lor.
- Mareste capacitatea de regenerare a energiei pe generatorul tunului si capacitatea de stocare a
proiectilului astfel incat sa ajunga pana la aia. Dar dupa ce termini sa verifici planurile tunului ca
pierde cam multa energie inutil.
- Am inteles ma ocup chiar acum.
In cinci minute tunul acela, pe care Nanos il boteza simbolic „Mike Pride I” se reincarca destul
de repede si Nanos mai trase un proiectil care de aceasta data prinsese ceva mai multa viteza,
facand ca o parte din energia scuturilor lui Triger sa fie absorbita de acest proiectil.
- Triger, 23,34% din energia din scuturile frontale a fost absorbita de catre acel proiectil
pe care l-am tras.
- Interesant...
Cand primul proiectil ajunsese la tinta, cauza pene de curent pe doua punti, dar in scurt timp veni
si al doilea proiectil care trecu prin nava, ca o flacara printr-o foaie de hartie, absorbind aproape
toata energia, iar cand a acumulat suficienta energie acesta a explodat.
Numai ca explozia sa declansat la o treime din lungimea puntii si a smuls o bucata imensa din
acea nava. Ca Triger si Nanos sa nu para nemilosi, ei au teleportat toti membrii echipajului care
se aflau in acea zona direct intr-un hangar care era bine pazit.
- Valdez... daca mai imbunatatesc tunul pe tine, s-ar putea sa nu mai ai cu ce sa te tarasti pana in
port.
- Noi nu renuntam... trageti cu tunul carmionic... FOC!!
Din partea frontala a navei aparu o antena care incepu sa acumuleze energie, si in doua minute pe
punte, langa Triger aparu Blue:
- Nu il lasati sa traga. Tunul acela descompune orice.
- Nanos trebuie sa ajungem in dreptul asteroizilor acolo nu e nimeni si eviti dar trebuie sa
interceptezi o parte din raza ca sa o analizam.
- Am inteles... precautie maxima.
Tunul acela se incarca si trase catre Nanos, dar acesta evita fasciculul suficient ca o parte sa
treaca prin scut si ca toti sa il scaneze, in schimb in spatele lor toti asteroizii pe o raza
de 500 de kilometri nu se mai aflau acolo.
- Ce s-a intamplat cu aia? Intreba Triger mirat.
- Au fost dezintegrati! Exclama Blue.
- La naiba. Nanos... inca zece proiectile cu MP I ca se pare ca face ravagii.
Zece proiectile plecara de la bordul navei lui Triger si in momentul in care sa isi atinga tinta,
acestea incepusera sa explodeze in spatiu.
- Ce se intampla? Se intreba Triger.
In fractiunea de secunda urmatoare aparu o nava care era grav avariata.
- Astea sunt ajutoarele tale ma? Se pare ca nu prea fac fata atacurilor... ups i-au scapat cateva
proiectile...
Doua proiectile lovira nava lui Valdez in zona motoarelor si undeva in zona din care trasese tunul
acela. Inca doua bucati din acea nava zburasera in mii si milioane de bucatele.
- Triger, din hiperspatiu au mai iesit cinci nave de asalt.
- Da mesaj tuturor navelor noastre sa vina aici. Numai cele ale noastre nu si cele aliate.
- Am inteles. Mesajul a fost trimis. Mesaje receptionate. In suportul nostru o sa vina cel putin 40
de nave de acelasi tip cu mine.
- Cate?????
- Mai exact... 45 de nave gata de lupta cu toate imbunatatirile facute. In doua minute sunt aici.
- VALDEZ!!! Mai ai doua minute sa te retragi.
- Niciodata!!! Striga Valdez de pe puntea navei sale care nu putea sa mai traga sau sa carmeasca
foarte mult.
Nava care blocase atacul lui Triger incepuse sa se rupa in bucati destul de mari, nu inainte ca
Triger sa mai treaca o data pe langa aceasta si sa ia toti pasagerii de pe acea nava de asalt.
- Valdez... te rog sa renunti...
- Nu o sa renunt...
- Bine... atunci cate nave de asalt ai chemat ca sa iti spun cate nave am chemat.
- Am chemat cateva mii de nave de asalt.
- Mai exact?
- Stai sa vad... 6473 de nave de asalt, dintre care 2330 sunt si bombardiere.
- Perfect... Pentru mine vin 45 de nave identice cu asta si cu imbunatatiri diferite de aceasta.
Cand o sa apara... intr-un minut... o sa se transmita toate datele imbunatatirilor intre nave si
atunci toate vor fi de cinci pana la de zece ori mai puternice decat atacurile pe care le-am dat eu
mai devreme.
- Triger, Valdez... navele noastre au venit si au inceput sa se imbunatateasca vizibil... Tunul MP I
a fost imbunatatit simtitor si acum are stadiul de MP IV si poate fi montat pe droizii grei, adica
ceea ce se face acum.
- Catre toate navele de tip N. Sunt Triger si va recomand sa acumulati cat mai multe resurse,
poate ca o sa avem nevoie de reparatii...
In clipa urmatoare dupa o planificare strategica a tuturor computerelor navelor, cateva asimilara
cu o viteza incredibila aproape toate ramasitele rezultate din lupta precedenta.
- Nanos, te rog sa preiei comanda. Stiu ca esti calificat pentru asta, si nu ma intreba de ce dar
vreau ca aceasta lupta sa fie a ta si sa fie castigata de tine. Tu esti amiralul meu si asta e „ordinul”
meu pe care te rog sa il urmezi.
- Triger sunt onorat. Catre navele de la N2 la N45... a-ti primit planurile de atac si de aparare.
Cand vin navele alea vreau sa vad numai bucati din navele lor la bordul navelor noastre. Cand
resursele sunt suficiente, navele de la N10 la N15 se vor duce in spatele acelei planete marcate si
vor construi navele in continuare. Acestea cand vor fi operationale 90% vor putea sa vina la atac,
mai devreme nu, mai tarziu este posibil daca primesc ordine specifice.
Toate navele se pozitionara gata de lupta, si in cateva minute aparura si navele de asalt si de
bombardament pe care le laudase Valdez.
- Nanos... infesteaza cat mai multe nave de bombardament si cand nanobotii detin 50% din
navele de bombardament sa ma anunti.
- N30 si N40 infestati navele de bombardament, Triger…
- Bine…nu ma mai bag…
Acestea doua se facura invizibile si pornira catre acel nor de nave, infestand cat mai multe nave,
ignorand ordinul primit.
- Triger, aia mi-au ignorat ordinul si au infestat 80% din navele inamice in cateva zile o sa fie sub
controlul nostru.
- Nanos. Infestati TOATE navele inamice. Ne-ar prinde bine o flota mai mare, ce zici?
- Asta s-a facut acum. Toate navele vor fi in controlul nostru in circa 26 de ore. Primele rapoarte
au inceput sa soseasca, fabricile de nanoboti s-au racordat la sursele principale de energie si au
inceput productia de nanoboti defensivi si in cinci minute si setul al doilea de fabrici va fi facut,
iar in zece minute se va incepe producerea de nanoboti ofensivi si de dezmembrare.
- Perfect. Ai planuit totul perfect. Felicitari.
- Acum atacurile...
In clipa urmatoare toate navele lui Triger formasera un baraj de rachete si de torpile fotonice
tocmai pentru a acorda timp realizarii infestarii acelor nave. Triger isi lua nava si incepu sa mai
recolteze „materie prima” din distrugerea navelor de spionaj si de atac care reuseau sa treaca de
acel baraj.
- Triger, te sfatuiesc sa nu te apropii prea mult de acea zona. Vino acum inapoi... urgent...
Triger porni cu motoarele la maximum catre Nanos si vazu in spatele lui cum o nava de asalt
incerca sa sparga acel baraj, numai ca unele nave din flota lui Nanos incepura sa lanseze bombe
sonice pentru a distruge scuturile navei. Aceste bombe sonice se dovedira a fi foarte practice,
nava fusese distrusa de forta bombelor sonice si o nava trecu si incepu sa ia echipajul si „materia
prima”.
- Asa... si acum?
- Inca 20 de ore pana la terminarea productiei. Dupa aceea nanobotii vor prelua controlul asupra
navelor.
- VALDEZ!!! Navele tale sunt acum ale mele! Sper sa am suficiente celule pentru toti cei pe care
ii „salvez” de pe navele care ma ataca.
- Ce? Toti senzorii indica faptul ca navele nu au absolut nimic. Nici cea mai mica zgarietura. Nu
te cred.
- Bine... mai vedem noi.
- Triger, nava lui Valdez este sub controlul nostru.
- Bun, restul? In cateva minute, se pare ca ultimile imbunatatiri s-au facut cu succes. Pot sa dau
liber catorva nave?
- Poti sa dai drumul la toate navele. In afara de cea a noastra.
- Prea bine capitane. Toate navele care au treaba in sectoarele din care au venit pot sa se intoarca
sa isi termine treburile. Daca vreti sa mai ramaneti puteti sa mai ramaneti.
Toate navele plecara imediat prin hiperspatiu si Triger le multumi cu ajutorul canalelor de
comunicatie. Intre timp navele de asalt incepusera sa se apropie de N1 si cand sa zica ca pot sa
traga in Nanos, toate navele intrara sub controlul direct al lui Triger.
- Valdez... da-mi o idee cum sa fac? Sa deschid toate usile de la hangare sa va racoriti sau sa va
dau niste caldura de la reactor?
- CE?
- Ai auzit bine. Din pacate pentru tine am controlul total asupra navelor tale.
- Imposibil!!!
- Nanos, te rog sa inchizi lumilile pe puntea principala de pe nava lui si sa incepem sa facem nave
din navele lor. Foloseste te rog nava noastra ca loc temporar de depozitare a efectivului luat de pe
navele lor.
- Bine... si ce facem cu ei dupa aceea? O sa ii lasam pe alte nave si care vrea sa fie parte din flota
nostra va fi liber, dar cu nanoboti in el ca sa nu ne trezim ca se rascoala impotriva noastra.
- Cat avem sub control din vechea galaxie?
- Pai doar 5% ca sa nu dam de banuit.
- Trebuie sa luam mai mult. Cand se termina navele, sa fie cate una pe fiecare sistem solar. E mai
bine asa ca nu o avem surprize prea mari.
- Am inteles. Sa facem la fel si in galaxia asta?
- Da. Nu de alta dar va trebui sa fim din ce in ce mai bine dotati pentru ca din cate am remarcat
luptele de sfarsit de era sunt cam prea mari.
- De acord cu tine, dar poate ca ar trebui sa facem cateva nave imense, vezi nava cu care ne-a
escortat Ma’ary.
- O da... hai sa o facem pe asta suficient de mare cat sa poata gazdui cateva nave de marimea pe
care o au acum.
- O sa scalez totul si o sa iti arat maine cateva mostre de cum va arata.
- Perfect.
- TRIGER!!! Tipa din acea nava Valdez.
- Ce mai faci Valdez? intreba Triger in timp ce Nanos le reactiva luminile pe punte.
- Ne predam... nu imi place sa recunosc, dar ne predam.
- Cand o sa ajungeti la bordul navei sa ramaneti unde va aflati, sa nu cumva sa va miscati ca sa
nu ajungeti sa fiti omorati. Bine?
- Bine...
Nanos ii teleporta in acelasi hangar si Triger se teleporta la intrarea in hangar. Intre timp prima
nava era operationala si gata de lupta, urmand ca in cateva ore sa se faca alte cateva nave.
- Ascultati-ma cu atentie!!! Striga Triger, si din spatele lui aparura Ana si Blue.
- De unde sunt atatea persoane? Intreba Blue.
- Nu stiu, dar sunt cam prea multe persoane, zise Ana si in castile lor Nanos le spuse ce vroia
Triger sa faca. Atunci Blue ii lasa un mesaj lui Triger in care ii cerea sa vina in cantina R8 cand
termina.
- Daca o sa vorbiti in acelasi timp cu mine nu o sa auziti nimic, iar eu nu repet pentru nimeni.
In cateva secunde se facu liniste.
- Bun. Acum... eu sunt Triger si sunt capitanul flotei care v-a scos din lupta. Cei care vor sa mi se
alature sunt poftiti sa o faca in mod civilizat. Adica va rog sa formati niste randuri ca cei care vor
sa se alature sa poata veni in fata fara probleme.
- Nu o sa ti se alieze nimeni, se auzi o voce din spate.
- Nu e nici o problema. O nava de-a voastra a fost lasata intreaga si ve-ti fi teleportati la
bordul acesteia ca sa puteti ajunge acasa in viata.
- Adica nu o sa ne omori? Intreba un copil de cativa ani.
- Nu o sa omor pe nimeni deocamdata, dar daca o sa fiu nevoit o sa recurg la acest lucru.
- Si cum stim ca nu o sa ii omori pe ceilalti?
- Nu am nici un interes sa ii omor. Ii vreau in viata ca la final sa am un posibil aliat.
- Care final?
- In ultimul razboi in care raul care salasuieste in aceasta galaxie va incerca sa distruga tot ceea
ce inseamna viata pe planete. Adica inclusiv pe voi.
Dintr-o data in acea sala se lasa linistea, nimanui nu ii venea sa creada.
- Nanos te rog sa le arati cate nave au fost distruse de acestia si cati dintre aliati au supravietuit.
Si te mai rog sa le arati cate nave am reusit sa facem si cate dintre ele sunt cu aliati si cate sunt
efectiv ale tale.
Nanos genera niste scaune din podele si ii invita sa ia loc, deoarece expunerea avea sa ia destul
de mult timp.
- Istoria a inceput din clipa in care aceasta naveta a ajuns la bordul navei noastre si din ea a iesit
mesagerul care ne-a informat de pericolul care urma sa vina in galaxia alaturata.
Dupa lungi discutii si analize ale istoriei s-a confirmat ca in galaxia din care venim, adica cea
alaturata, acel rau fusese distrus. Atunci am realizat ceea ce ne speria cel mai mult: acel rau
supravietuise si era ceva mai puternic. A venit clipa in care s-a facut saltul si dupa aceea
momentul in care am fost contactati de unul dintre aliati si provocati la un test de catre alt aliat.
Am trecut testul datorita sarguintei de care au dat dovada toti membrii echipajului inclusiv a
nevelor care s-au comportat excelent in aproape toate situatiile. A venit si momentul in care am
ajuns in zona in care urma sa ne luptam cu un dusman cu care noi nu luptasem pana atunci.
Pe ecran aparura imagini cu flota aceea impresionanta si in dreapta ecranului aparura in cateva
secvente tipurile de nave si rolul lor initial in acea lupta, dupa care aparura momentele in care
acele nave incepeau sa explodeze si cum aceste se faceau bucatele.
- Dupa cum a-ti putut remarca mai devreme foarte putine nave au reusit sa scape acelei batalii.
Asta datorita numarului foarte mare de nave inamice si din cauza unei proaste organizari in
cadrul acelei flote improvizate. Victoria a venit cu pasi repezi cand s-a reusit distrugerea
sistematica a punctelor de atac ale adversarului si pana la urma distrugerea acestuia. Triger daca
esti amabil sa le explici ce am facut dupa aceea...
- Multumesc Nanos pentru aceasta prezentare. Dupa cum a-ti putut sa vedeti in ultimile imagini,
pana si planetele pot fi folosite pe post de nave, numai ca energia pe care o consuma o astfel de
deplasare este enorma, si de aceea nu renteaza sa pleci cu planeta la plimbare prin spatiu. S-a
putut vedea ca ei au avut patru sau cinci luni defensive pe care s-au montat tunuri gigantice
pentru a ataca. Noi le-am capturat si le-am folosit pentru un contra-atac. Daca ar fi fost folosite
pe o planeta un continent sau chiar toata suprafata plantei ar fi fost incinerate. Din pacate nu
putem sa facem prea multe luni defensive, nu din cauza lipsei de luni defensive, ci din cauza
lipsei unor materiale care nu se gasesc decat in dimensiunea din care vine acel rau. In schimb cu
ceva ajutor din partea aliatilor am reusit sa ne dezvoltam destul de repede si destul de mult. Ca un
dar catre ceilalti aliati si ca dovada a increderii in ei, le-am dat cate o nava exact ca aceasta. Cei
cu care am luptat si pe care i-am putut ajuta sunt si acum in viata si daca vreti si puteti sa
promovati suficient de mult, puteti sa va transferati pe acele nave sau sa avansati pe aceasta. O
promovare nu este foarte mult, dar iti face rost de ceea ce ai nevoie in viata de zi cu zi pe aceasta
nava.
- Adica daca suntem membrii nu o sa primim nimic la inceput?
- O sa primiti o armura, slaba la inceput, dar care poate sa ajunga la fel de puternica ca si a
capitanilor de pe celelalte nave. Pe langa aceasta o sa primiti o cabina personala si cu aceasta
strictul necesar. Daca aveti nevoie de ceva mai mult va trebui sa promovati, dar daca nava este
invadata, cei cu armuri mai rezistente vor rezista mai mult decat cei cu armuri mai putin
rezistente.
- Si unde trebuie sa semnez? Intreba unul dintre pilotii care fusese la testele de inceput.
- Cei care au diverse aptitudini va rog ca inainte de a semna pe aceasta placuta sa treceti si aceste
aptitudini ca postul pe care il primiti sa fie cel pe care il doriti sau pe care o sa va simtiti cat mai
bine. Acum va rog in mod civilizat, de la stanga la dreapta, care vrea sa se inscrie sa faca un pas
inainte. Care nu vrea va fi teleportat instant pe acea nava, dar atentie daca va alaturati noua, o sa
fiti parte din acest echipaj si o sa ma astept ca voi sa nu atacati alte nave decat daca se trage
asupra voastra sau decat daca sunteti provocati in repetate randuri, iar voi v-ati impotrivit acestei
lupte. Cu alte cuvinte daca atacati neprovocat ve-ti fi desfiintati din functie si pedeapsa este
foarte crunta.
- Eu ma bag. Sunt pilot si imi place sa ma plimb prin spatiu si vreau sa ma alatur. Auzi... sa ma
foloseasca pe post de momeala.
- Cred ca o sa ma inscriu si eu.
Triger le dadu un instrument de scris si acea tablita, iar ei trecura unul cate unul si fusesera
teleportati in locurile special amenajate. Cei care vroiau sa fie recrutati erau intampinati in partea
cealalta de catre Starfire si de catre Android XIII care ii ajutau sa se alinieze din nou, dar de
aceasta data pentru armura si pentru inrolare.
Cand se termina teleportarea noilor recruti si a celor care nu vroiau sa treaca de partea lui Triger,
Nanos se adresa celor care erau gata sa primeasca armurile.
- Daca va miscati din loc ranile ar putea sa va omoare. Asa ca va rog sa nu va miscati.
Nanos le dezintegra hainele si cum era de asteptat unele persoane de gen feminin erau gata sa fie
violate, dar Nanos se asigura ca acest lucru nu avea sa se intample si ii separa pe cei care
incercasera si ii duse in alta parte.
- Am auzit ca au fost probleme, zise Triger intrand in hangarul in care erau numai persoane de
gen feminin.
Dupa cateva apostrofari, se facu liniste.
- Macar au invatat mai repede decat ceilalti. Bun... doamnelor si domnisoarelor si dragi copii
astazi ve-ti primi un bonus la armura.
- Adica? Intreba o fata din fata.
- Mi-au placut sanii unora dintre voi si cateva coapse ale catorva fete din spate si mi-am zis sa va
fac un cadou. E ceva rau in asta?
Nimeni nu sopti nimic.
- Bun. Ceea ce va fac cadou o sa va ajute sa scapati din multe situatii in care s-ar putea sa patiti
ceva rau, si ma refer la incidentele de acum cateva minute.
- Si ce cadou este? Intreba o tanara.
- Cadoul consta intr-un modul de invizibilitate ca al meu si de un scut ca al meu. Iar in camere va
asteapta cateva chestii utile. Va multumesc pentru atentie si va rog sa ascultati de Nanos ca nu va
vrea raul. Nanos...
- Doamnelor si domnisoarelor, dragi copii va rog sa nu va miscati.
In cateva minute armurile fusesera facute fara incidente si toate se bucurau de comoditatea
acestor noi armuri.
- Triger... capitane...
- Da?
- Imi cer scuze ca va deranjez...
- Fara sa ne domnim atat, toti sunt egali in afara luptelor, a puntii de comanda si a salilor de
antrenament. Te rog sa imi spui Triger.
- Bine... Triger... as dori sa te rog ceva... daca se poate... prietenul meu este inca undeva in
spatiu... si nu stiu nimic de el...
- Ai vreo poza sau vreo haina care sa nu fie spalata?
- Da. Uite si poza lui si batista cu care il stergeam pe frunte inainte sa adoarma.
- Nanos crezi ca mai e careva pe campul de lupta?
- Scanez...
Dupa doua ore de scanare a campului de lupta, Nanos veni cu un rezultat:
- Triger, mai exista cateva forme de viata dar nu pot sa le localizez foarte bine. O sa dau drumul
la cateva probe poate ma ajuta acelea.
- Chiar te rog. Si incearca sa vezi daca se mai pot imbunatati aceste scanari.
- Bine. Vezi ca mai ai niste persoane pe care le-ai mutat. Sunt cele din incidentul acela.
- Sa fie acolo?
- Am scanat si acolo, doar asa... preventiv... dar aceasta persoana nu era printre ele.
- Pe nava cealalta?
- Scanez... nu... nu este.
- Nave mici in deriva?
- Scanez... mai sunt doar doua dar nu detectez viata in ele.
- O sa mergem cu nava mea sa vedem si daca mai sunt persoane in viata te rog sa le teleportezi
pe nava direct in sala de operatii ca sa fie ajutate.
- Bine. O sa pregatesc nava.
In doua ore Nanos pregati nava si Triger impreuna cu acea fata si cu Blue erau deja la bordul
navei si se pregateau de decolare. Triger decola cu nava si incepu sa scaneze toate bucatile mari
care puteau sa intretina viata cu ajutorul scuturilor dintre compartimente.
Triger izola cateva bucati mai mari si le lua in cala navei lui, dupa care se dusese catre cele doua
nave care erau in deriva. Pe prima o lua doar pentru materiale, deoarece nu avea geamul de
protectie, iar cea de-a doua nava era intreaga, dar nu parea sa aibe pe nimeni. Atunci Triger
aprinsese luminile frontale si lumina carlinga navei si asteptara cateva minute. Cand sa plece,
Blue remarca o urma de costum spatial in carlinga si ceru repozitionarea navei. Triger se
conforma si muta nava astfel incat sa vada in spatele scaunului. Acolo era o persoana in stare de
inconstienta, semnele vitale erau aproape de limita de jos si costumul parea sa nu reziste la
temperaturile prea scazute.
Triger teleporta imediat persoana intr-o camera special facuta de catre Nanos la bordul navei sale
si incepu secventa de reanimare. Cand se hotarara sa plece, din compartimentul din spate al
acelei nave se auzira niste batai in peretele lateral. Triger activa un scut in loc de geam si
presuriza cabina, dupa care se teleporta direct in carlinga. Ajuns inauntru taie usa si lua cele cinci
persoane care se aflau inauntru si auzi in casca raportul scanarii:
- Persoana cautata este printre cele cinci. Nu imi dau seama care este pentru ca secventa codului
genetic este imprastiata pe toti cei cinci. Sper ca una dintre persoane sa fie cea cautata.
- Vezi daca nu cumva este cel din incubator.
- Bine spus ca nu apucasem. Scanez... persoana cautata este cea din incubator. Aceasta se reface
fara prea mari probleme. In doua ore o sa poata sa mearga.
- Multumesc Nanos. Informeaza-le si hai sa plecam, dar inainte papa nava ca e destul de
interesanta ca structura.
- Desigur.
In scurt timp nava de asalt pleca catre planeta de origine, iar dupa trei ore de la plecarea navei
inamice Nanos termina de scanat ceea ce lua de pe navele inamice si adauga datele la cele
existente. Din aceasta adaugare de date rezultara cateva imbunatatiri la armele pasagerilor si la
armele droizilor care aparau nava si cateva sisteme de detectie mai bune.
- Triger incotro?
- Hartile alora?
- Sunt acum afisate.
- Perfect... ia sa vedem... pe unde au gasit civilizatie... aha! Aici... sa mergem pe Ghedy Prime
din sistemul acesta. Ce planete au aia in sistem?
- Ghedy Prime, care este cea mai apropiata de acea stea uriasa, Sauras, care este planeta aceea
inghetata, Atreid cea de-a doua si Ara Khaal cea de-a treia. Toate prezinta viata din belsug si
diverse tehnologii.
- Ce? De unde atatea date?
- Astia incercasera sa ii atace pe planetele natale, numai ca fara sorti de izbanda din cauza
tehnologiei foarte avansate. Se pare ca mai sunt si alte planete locuite, dar care nu prezentau
interes, cum ar fi aceasta care face transporturi intre toate planetele. Cea mai des vizitata de catre
aceste planete este Ara Khaal. Nici ei nu stiau de ce, dar se pare ca va trebui sa aflam. Din cate
mai scrie prin jurnale, prima planeta este razboinica, a doua planeta este pacifista si ultima este o
planeta de mercenari. Am mai gasit coordonatele unei planete inchisoare unde se antreneaza cele
mai dure trupe, care sunt cumparate, culmea, de catre cei de pe prima planeta. Pe Ara Khaal
exista viata. Viermi si zburatoare gigantice, acestea doua traiesc in armonie si cica ar trai din...
nasol... din excrementele viermilor, iar dupa o anumita varsta, acestia se transforma in acele
pasari gigantice. Nu e de mirare de ce aproape nimic nu zboara pe acolo.
- Altceva?
- Cam atatea. Restul sunt pareri personale ale echipajului care a supravietuit confruntarilor.
- Hmmm, hai sa facem o vizita pe acea planeta mica. Aia care nu prezinta interes.
- Perfect in jumatate de ora suntem acolo.
- Hiperspatiu?
- Da.
Nanos facu pregatirile de intrare in hiperspatiu si lansa nava. In acest timp, Triger se pregatea isi
facu o baie si se imbraca frumos, adica Nanos se ocupa de acest aspect.
- Eu ma duc sa vorbesc cu cei de la sol. Care vrea sa vina?
- Eu! Striga Blue entuziasmata.
Ea ii dadea coate Anei care accepta si ea imediat.
- Bun. Starfire, ai grija de ei sa nu se distreze prea bine.
- Hahahahaha, am inteles. Nanos... avem o mica vacanta.
- Ce bine. Totusi o sa scanez in acest timp sa vad sa nu fim atacati fara motiv.
Triger pregati nava si astepta ca Nanos sa iasa din hiperspatiu.
- Triger, puteti pleca.
- Multumim. Distractie placuta.
- Multumim... si aveti grija de voi.
- Bine...
- Blue, noi o sa plecam sa cautam sa gasim si altii ca noi, cine stie... poate mai gasim si altii,
poate nu...
- Bine... pa...
- Pa...
Prietenii ei plecara sa mai caute si pe altii care luptasera cu ei pentru galaxia in care se nascuse
Triger.
- Aici Triger capitanul acestor nave. Cu cine am onoarea sa vorbesc?
- Buna ziua Triger, aici generalul Niko. Puteti sa ne spuneti ce intentii aveti.
- Buna ziua, as dori sa vorbesc cu voi in vederea unei aliante sau ceva asemanator.
- Prea bine. Urmeaza ghidajul navelor rosii pana la rampa pe care sa aterizati.
- Multumim.
- Va sfatuiesc sa nu incercati sa veniti cu arme pentru ca acestea o sa fie confiscate si returnate la
plecare.
- Am inteles.
Din stanga aparura doua nave mici si rosii care ii insotisera pana intr-o zona in care acestea
incepura sa coboare la verticala. Dupa ce tercura printr-o perdea de nori, dedesubt aparu un oras
imens cu tehnologie de ultima ora, iar aproape toate cladirile aveau cate o pista de aterizare
deasupra. Triger conduse nava dupa cele doua navute si la un moment dat acestea se oprira
semnalizand facandu-l pe Triger sa opreasca.
- Buna ziua, aici este destinatia dumneavoastra.
- Multumesc pentru ajutor.
- Cu placere, la revedere.
- La revedere.
Triger ateriza nava pe acea platforma si cei din nava se dadura jos din nava. Dintr-o data, din
podea se deschise o trapa si iesira doi soldati care se adresara:
- Buna ziua, va rugam sa ne urmati.
- Buna ziua, zise Triger si toti se luara dupa acei soldati.
Coborara cateva etaje cu un lift destul de mare si dupa aceea trecura pe un culoar care acea pe
pereti niste dispozitive enorme.
- Va rugam sa asteptati un moment, zise unul dintre soldati disparand in spatele unui perete urmat
fiind de cel de-al doilea soldat.
- Ce crezi ca o sa se intample? Intreba Blue.
- Probabil ca o sa incerce sa ne ia armele, zise Ana.
Se auzi un bazait fin si cateva raze albastre strabatura camera si ii nimerira pe cei trei. Triger
incerca sa se miste, numai ca nu prea putea.
- Si acum ce facem? Intrebara fetele.
- Acum eu o sa incerc sa imi activez ceva...
Dintr-o data in jurul lui Triger aparu un scut verde care neutraliza razele care se duceau catre el.
Astfel facu cunostinta brusc cu podeaua.
- Auuuu. Este eficient scutul asta.
Triger se dusese si le activa si fetelor scutul acela si in cadere el le prinse ca sa nu se loveasca si
isi activa un brat telescopic. Cu ajutorul acestul brat telescopic Nanos reusi sa infesteze si sa
copieze acel sistem.
- Buna ziua... ce? Cum a-ti reusit? Nu se poate... garzi!!!
- O nu, zise Triger care statea rezemat de un perete.
Venira circa 20 de soldati, dar acestia se oprira brusc si nu faceau pasi in plus.
- Ce s-a intamplat? Nu vreti sa veniti sa ne arestati? Intreba Triger un pic mirat.
- Colonele cum este posibil ca cineva sa poata sa anihileze acel camp?
- Nu stiu. Pana acum nu am mai patit-o.
- Si cu noi cum ramane? Oricum daca vroiam sa plecam, eram deja in drum spre alta planeta, zise
Ana care nu prea mai avea rabdare.
- Voi... urmati-ma, zise colonelul acela.
Dupa ce mersera cateva ore prin acea cladire, acel colonel spuse:
- Aici este sala mare de conferinte. Inauntru este majestatea sa regele Edwin.
- Multumim.
- Sa speram ca nu va trebui sa va arestez, zise colonelul in soapta.
Triger si fetele intrara in acea sala si remarcara ce lux putea sa fie intr-o asemenea incapere.
- Buna ziua, eu sunt Edwin, imparatul acestei planete si conducatorul ghildei transporturilor
spatiale, zise acel personaj care aparu pe tron, si care vorbea un pic rarait si un pic pe nas.
- Buna ziua, zise Triger uitandu-se cu atentie la un tablou. Eu sunt Triger, capitanul navei care a
venit si al celei de pe orbita. Ele sunt Ana si Blue, sfatuitorii mei.
- Buna ziua, spusera ele si facura o plecaciune scurta.
- Cu ce pot sa va ajut? Intreba Edwin.
- As dori sa inchei o alianta cu voi, daca se poate, zise Triger care se apropie un pic mai mult de
acel tablou.
- Un moment sa imi chem oamenii.
- Desigur.
In cateva minute isi facura aparitia cateva persoane: un contabil, colonelul si inca trei persoane.
- Acum. In ce ar consta aceasta alianta?
- Sprijin militar cand o sa fie nevoie.
- Prin ce intelegeti voi „sprijin militar” si ce intelegeti prin „cand o sa fie nevoie”? intreba
colonelul, care se aseza mai bine in scaun.
- Prin sprijin militar inteleg un sprijin cu nave de lupta, cat mai multe posibil. Si prin „cand o sa
fie nevoie” inteleg momentul in care va fi nevoie ca toti din galaxie sa se ridice impotriva raului
care salasuieste in aceasta galaxie.
- Ce te face sa crezi ca acest rau se afla in aceasta galaxie? Zise o persoana care parea a fi preot.
- Fiecare galaxie are cate unul. Pe cel din galaxia mea l-am invins ajungand sa ne luptam pana in
galaxia voastra. Deci in galaxia voastra ar mai exista acel rau. Daca nu vreti sa ne ajutati cu
trupe, macar cu tehnologie.
- Si de ce v-am da tehnologie? Intreba o persoana imbracata complet in alb.
- Pentru ca avem nevoie de cat mai mult ajutor ca sa invingem. Daca vreti sa vedeti cati au murit
ca sa salveze galaxia din care am plecat, foarte bine... Nanos... imaginile te rog...
Dupa derularea filmului, Triger se adresa din nou:
- A-ti putea sa ne ajutati?
- Va vom comunica rezultatul sedintei maine la prima ora.
Triger dadu sa plece si din sala se auzi o voce sarcastica:
- Dulceata albastra nu vrei sa ne tavalim?
Triger se intoarse si le spuse tuturor:
- Daca vroiam sa va distrugem si sa va luam tehnologia, nu am mai fi venit aici. Asa ca macar sa
va pastrati decenta si sa ii respectati pe ceilalti. Daca nu puteti sa ii respectati pe ceilalti, sa ne
spuneti si atunci vom lua tehnologia de la voi fara sa va dati seama.
Din sala nu se mai auzi nimic si Triger le invita pe fete sa iasa.
- Credeam ca daca aveti bani si statut, onoarea este la fel de mare, dar se pare ca voi nu stiti ce
inseamna aceea onoare. Sau daca stiti inseamna ca a-ti vazut prea multe documentare. Va doresc
o zi cat se poate de frumoasa... sau ce a mai ramas din ea.
Iesi si Triger din camera si le invita pe fete la un barulet din apropiere. Ajunsi acolo, mancara si
baura pe saturate si dupa acea cina copioasa, se indreptara catre hotel.
In hotel insa nu era nimeni, cam ciudat pentru un hotel destul de renumit. Triger intra in camera,
aprinse luminile si se uita prin camera dar nu vazu nimic suspect. Ana si Blue se dusesera in
camera lor, si Triger iesi si se aseza pe marginea geamului si intre timp incepu sa ploua. Triger isi
activa si casca si se rezema de perete, ii placea sa stea in ploaie, il calma si il relaxa. Pentru
cateva minute inchise ochii si isi aminti cum fusese excursia pe o planeta indepartata. Isi aminti
mai ales clipele in care se simtise foarte bine alaturi de Ana si momentele in care se jucau in apa
sau pe nisip, cum se alergau pe plaja si cum se distrau band tot felul de bauturi care mai de care
mai diferita de toate celelalte la gust sau la culoare. Nici nu isi dadu seama ca trecu o ora de cand
era acolo si deschise usor ochii si se uita la oras, cand din senin se auzi un bazait.
- Ce? Tantari in armura?
Se uita in stanga si in dreapta si remarca, uitandu-se prin alt geam, faptul ca un droid zburator
aruncase ceva inauntru. Fara sa stea pe ganduri, Triger sari in camera si scana rapid toata camera.
Dupa scanare, isi dadu seama ce era acel obiect. acel obiect era o fiola care continea niste creaturi
care devorau carnea si care ar fi fost in stare sa devoreze o persoana in cateva minute daca erau
flamanzi.
Triger isi activa arma cu luneta si cateva proiectile cu otrava, incarca arma si incepu sa ii vaneze
cu scanerul. Dupa cateva ore de vanatoare ii vazu ca erau deja pe cearceaful fetelor, deschise usa
usor si vazu ca ele dormeau fara patura din cauza tempereaturii ridicate din camera. Acele
creaturi vazand caldura mai mare a radiatorului se decisesera sa se duca sa vada despre ce era
vorba, atunci Triger tinti si trase cateva sageti in acele creaturi, omorandu-le. Fetele auzind arma
tragand sarira in varful patului si incepura sa arunce cu perne catre Triger.
- Gata... o sa ies... ho ca ies...
- Triger? Ce cauti aici???
- Am omorat cateva ganganii. Eu ies din camera si va las sa dormiti, dar va rog sa curatati
ganganiile alea moarte care sunt langa radiator.
In clipa urmatoare Blue tipa cat o tineau plamanii scapase o creatura si o muscase de picior. Din
fericire pentru ei muscatura nu provoca moartea si reusira sa o ajute pe Blue sa isi revina. Pentru
acest lucru Nanos ii studie celalalt picior si ii refacu piciorul muscat ca si cand nu s-ar fi
intamplat nimic.
- Multumesc Nanos pentru ajutor, ai reusit sa infestezi acel droid?
- Cu doar un nanobot care se chinuie sa mai faca unul ca el ca sa inceapa productia si sa ne spuna
de unde a venit ala.
- Cat este ceasul? intreba Ana obosita.
- E cam tarziu... activati-va armurile si la somn cu voi. Hai ca mai vorbim maine eu ma duc sa
vad ce gasesc.
- Bine, zisera fetele si adormira aproape imediat.
Triger iesi din camera si iesi afara si incepu sa zboare si sa caute acei nanoboti care se chinuiau
sa ii dea de stire lui Triger de pozitia lor. Dar in cateva secunde aparu pe radar locatia lor. El
activa motoarele si se duse pana acolo cu viteza foarte mare. Ajuns acolo remarca faptul ca pe
acoperis era nava cu care venisera.
- Nanos... unde ziceai ca s-a dus acel droid?
- Exact in acea cladire.
- Cat de tare, zise Triger si isi activa modul de invizibilitate, dupa care se teleporta in cladire.
Merse ce merse si ajunsese intr-o sala in care singura sursa de lumina era o lampa veche atarnata
de perete. Sub aceasta lampa erau persoanele de la intrunire mai putin colonelul si Edwin.
Enervat isi activa un modul de silentiozitate si se apropie mai mult de acestia si incepu sa asculte.
- Misiunea a fost indeplinita, toate creaturile au fost lasate in camera.
- A fost reperat droidul?
- Nu cred, ca altfel ar fi fost distrus inainte sau dupa ce a lasat marfa.
- Corect.
- Ce dobitoci, se gandea Triger.
Dupa ce terminara de reprogramat droidul acestia plecara si incuiara usa, lasandu-l pe Triger
inauntru. Triger lua droidul si il asimila in armura.
- Daca tot l-am gasit de ce sa nu il folosesc?Se gandi el.
Dupa ce se mai plimba un pic prin camera, se intinse pe podea, intr-o zona in care nu trecea
nimeni si adormi. De dimineata insa aparura persoanele si remarcara disparitia droidului si
incepu scandalul. Trezit de harmalaie se furisa afara din acea incapere si se dusese direct la hotel.
Urca in camera si acolo fetele se plimbau prin camera.
- Unde ai fost? Intreba Blue.
- Am fost sa vad cine a incercat sa va omoare.
- Am inteles. La asta ma gandeam si eu si l-am intrebat pe Nanos, dar el ne-a spus ca dormi in
alta parte.
- Am adormit pentru ca am fost incuiat intr-o camera. Si cum nu aveam ce sa fac m-am intins si
am adormit... poti sa vezi inregistrarea pe care a facut-o Nanos.
- Bine... bine... si nu te puteai teleporta inapoi?
- Ana?
- Face baie si vine si ea.
- Eu ma duc sa vad ce face nava si ma intorc. Nu plecati din camera sub nici o forma, nici macar
daca se umple de scarbosenii. Ai inteles?
- Da. Nici o problema, vorbesc eu cu ea.
- Multumesc mult. Pa...
- Pa...
Triger pleca imediat in viteza si se dusese sa verifice nava. Dupa cum isi inchipuia, in nava
numai creaturi care ar fi omorat pe oricine care trecea pe acolo. Triger activa o bomba cu gaz
care sa le omoare si iesi din nava. Toate creaturile murisera aproape imediat si Triger rasufla
usurat si se indrepta catre hotel.
Intre timp fetele isi facura toaleta de dimineata, se jucasera un pic prin camera de hotel si cand sa
se uite la televizor auzira la usa o voce cerand sa i se deschida ca sa aduca micul dejun. Ele
deschisera fara sa stea pe ganduri, numai ca in loc de mic dejun se trezira cu cativa malai care le
insfacara si le dusesera la masina lor. Nanos marca masina si il avertiza pe Triger, care se lua
dupa masina.
Ajunsi la destinatie, un depozit de materiale de constructii parasit, ei le luara pe fete si le legara
de niste grinzi care fusesera facute un pic mai jos. Ajunse si el si isi activa modulele de
silentiozitate si invizibilitate si se furisa inauntru mergand cat mai repede ca ele sa nu pateasca
nimic.
Unul dintre malai dadu un telefon si mai aparura cativa indivizi la fel de mari si de rai pe cat
pareasu si ceilalti. Triger ajuse si se duse pana langa fete. Simbiotii se activara ca sa vada fetele
cine este langa ele si in clipa urmatoare Triger dezactiva modulele cu care se strecurase si isi
activa armura la potential maxim si un scut care sa respinga orice atac.
- CE??? Cine mai e si asta? Se pare ca a venit si printul in armura stralucitoare.
- Vreti armura stralucitoare? Nici o problema...
Triger arunca cateva bombe cu magneziu si isi acoperi ochii. Dupa detonare nici unul dintre cei
care vroiau sa se bata cu Triger nu putea sa mai vada. Cand isi revenira incepura sa se stearga la
ochi.
- Ce stralucitoare e armura lui...
- Tare omu. Dar nu cred ca are curajul sa se bata cu toti in acelasi timp.
Triger astepta calm ca ei sa isi revina, si dupa ce isi revenira Triger le zise scurt:
- Pumni, genunchi si... picioare.
Dupa aceea Triger se napusti si ii batu atat de bine ca nici macar unul dintre ei nu putea sa mai
mearga.
- Se pare ca iar am castigat, zise Triger care sarea de pe un stalp pe altul.
Triger cobori si le lua pe fete si le duse la nava, dupa care il ruga pe Nanos sa aibe grija de ele.
Cand iesi din nava isi activa motoarele si se duse direct la Edwin.
- EDWIN!!!!!
Tipa Triger pe coridoare, si in acelasi timp se gandea cum sa il zgaltaie un pic.
- COLONELE!!!!! Ce chestie, nu mai este nimeni pe aici?
- Mai incet, ii zise un soldat. Toti sunt in sedinta cu celelalte planete din sistem.
- Perfect tot vroiam sa vorbesc cu ei.
- Nu pot sa te las sa intrii.
- Crezi ca poti?
Intreba Triger si il impinse pe soldat cu puterile simbiotilor. Dupa care dadu un picior la usa, iar
aceasta se farama si Triger isi activa armura la potential maxim, iar din camera venira cateva
proiectile care se izbira de armura ca o mingie de un perete.
- Buna ziua, sunt dejamagit de primirea pe care am avut-o aici.
Toti de la masa se ridicara si dadura sa plece cu garzile lor, dar Triger ii opri.
- Unde vreti sa plecati? La hotelurile voastre? Aseara cativa... indivizi... au incercat sa ma
asasineze, din nefericire pentru ei, i-am inregistrat si audio si video.
- Ce vrei sa spui? intreba unul dintre oaspeti.
- Vreau sa spun ca ar trebui sa luati loc si sa vedeti cu cine aveti de-a face cand veniti pe aceasta
planeta, ca poate va mai scad preturile care si asa sunt cam mari la transporturi interplanetare.
- Sunt John Silver al treilea, comandantul planetei inghetate. As dori sa...
- Un moment... a-ti vazut asa ceva pe planetele voastre?
- Da, zisera pe rand toti musafirii. Ei bine... uite ce transporta unii dintre ei, si Triger arunca pe
masa cateva creaturi din cele pe care le omorase. Nu va speriati sunt moarte. Daca erau in viata,
ar fi atacat imediat. Acestea au fost uneltirile lor, si arata catre grupul care era langa usa.
- CE??? Zbiera colonelul. GARZI!!! Puneti-i sub arest. Sa nu cumva sa scape ca o sa va iau
capetele si o sa le fac colier.
- Am inteles sa traiti.
Dupa ce fusesera arestati acei consilieri, Triger continua:
- Bine ca am scapat de tarani. Acum sa revenim la oile noastre, si se aseza pe un scaun adus de
soldatul care incerca sa il opreasca.
- Cine esti si ce vrei? Intreba John Silver.
- Domnii mei eu sunt Triger. Fac parte dintr-o alianta care cuprinde foarte multe rase si natiuni.
Aceasta alianta vrea sa cuprinda cat mai multe rase pentru a face fata inevitabilului. Nanos...
si Nanos difuza din nou acel film.
- Sunt Lordul Leto al doilea. As dori sa inchei un tratat cu voi.
- Eu sunt Baronul Haarck. Si cred ca ar fi destul de profitabila o alianta intre noi.
- Edwin... ce spui?
- Nu stiu ce sa spun imi este rusine sa mai vorbesc dupa ce consilierii mei au fost descoperiti
facand treburi murdare. Va voi ajuta cat pot de mult, si sper ca tu dragul meu colonel sa ma ajuti
sa refac ceea ce au distrus astia.
- Cu cea mai mare placere, majestatea voastra.
- Acum... din cate am inteles voi va luati banii de pe acea planeta desertica.
- Exact. Acele excremente de vierme sunt foarte valoroase, ne ajuta sa propulsam navele cu
viteze incredibile.
- Interesant, dar cred ca o sa semnam diverse tratate cu fiecare planeta in parte, deoarece nu toate
natiunile sunt la fel, iar noua ne place diversitatea in armata noastra. Singura problema este ca noi
avem nevoie de nave de atac si de aparare, mai putin de trupe la sol, sau materie prima pentru
construirea de nave. Domnule Baron, cu ce ne-ati putea ajuta?
- In mod cert cu materie prima de cea mai buna calitate, desigur in compozitia de metale pe care
le avem.
- Desigur, bun... si de ce a-ti avea nevoie?
- Pai... cred ca... a da... mancare, a inceput sa fie cam rara mancarea pe la noi.
- Nici o problema. Se rezolva.
- Dumneavoastra domnule Leto al doilea?
- Putem sa va oferim si materie prima si ceva tehnologie daca aveti nevoie.
- Avem nevoie. Voi de ce a-ti avea nevoie?
- De tehnologie in primul rand, mai tarziu o sa mai vedem.
- Se rezolva. Voi?
- Pai... de energie, ca din vant e foarte greu, mai ales ca ingheata mai tot timpul unitatile de
energie.
- Si ce ne puteti oferi?
- Tehnologie, destul de multa deoarece avem un centru de cercetare foarte bine pus la punct.
- Atunci ramane stabilit sa vin la fiecare si sa semnam acordul.
- Perfect, spusera cei trei si plecara imediat catre planetele lor.
- Edwin, ce te framanta?
- Pai as vrea sa fac si eu un tratat, numai ca nu am cum sa onorez contractul decat daca vreti
transport de marfa.
- Ar merge... aveti coordonatele astea printre celelalte?
- Da... e o planeta nelocuita pe care vroiam sa o colonizam acum 200 de ani, dar ne-am razgandit
din cauza conditiilor care nu erau tocmai roz.
- Am inteles... oricum planeta asta este a noastra acum. Este folosita pe post de centru de
comanda. Daca toti iti livreaza marfa tu o poti transporta aici?
- Doar daca pilotii au suficienta materie din aceea prelucrata.
- Hmmm... se pare ca trebuie sa iau acea materie de pe planeta... hmmm... nici o problema, sper
doar ca sa nu creasca tariful sau daca o sa creasca macar sa fim anuntati.
- Prea bine. Atunci avem o intelegere?
- Desigur. O sa vin maine cu un act oficial ca sa il citesti si tu si colonelul si se rezolva.
Tehnologie nu aveti nevoie?
- Pai...
- Lasa ca vorbim noi la o cafea cu colonelul si vedem exact. Bine?
- Perfect.
- Eu te-am lasat sa te distrezi si vorbim maine.
- La revedere...
- La revedere.
Triger pleca si cand ajunse la nava erau cativa soldati.
- Ce se intampla?
- Buna ziua Triger.
- Buna ziua Colonele, tocmai vorbisem de tine. Trebuie sa ne intalnim maine la o cafea sa vedem
de ce imbunatatiri ai nevoie si sa va dam tehnologia necesara.
- Si mai exact de ce ai nevoie de la noi in schimbul acesta?
- Doar de transportul unor materii prime. Contra cost desigur.
- Am inteles. Atunci mai vorbim maine?
- Desigur. Unde ai vrea sa ne intalnim? Trebuie sa te uiti si peste tratatul pe care o sa il semnam.
- Cred ca cel mai bine ca sa evitam oamenii alora, ar fi sa mergem la bordul navei tale. Macar
acolo am avea ceva siguranta ca nu o sa fim atacati pe neasteptate.
- Perfect. Atunci vorbesti tu cu Edwin sa vina aici maine sau vorbesc eu?
- O sa vorbesc eu.
- De unde stiu ca nu ai vreun spion printre soldati?
- Am copilarit cu ei. Daca nici in ei nu pot sa am incredere atunci in cine?
- Stiu ca e cam neclar acest mic amanunt dar te rog sa te gandesti si la tine ca nu vreau sa ajungi
hrana unor creaturi mici si paroase.
- Am inteles. O sa ii testez, am metodele mele. Multumesc de sfat si de ajutor.
- Nici o problema. Ne vedem maine aici la cat?
- Pe la zece ora noastra.
- Perfect. La revedere.
- La revedere prietene. Pe maine.
Triger se sui in nava si ii contacta pe cei de pe orbita pe un canal sigur si se sfatui si cu Nanos pe
aceasta tema.
- Triger dar iti dai seama ca s-ar incinge un razboi intre toti pe planeta aia desertica. Si daca se
supara, astia ar putea sa ne atace cu totii in acelasi timp.
- Daca oferim servicii localnicilor putem sa facem rost de foarte multe.
- Inteleg. O sa trimit un mesager la liderul rebelilor. Poate de ajuta si ei.
- Buna idee.
- Triger...
- Da Blue.
- Poti sa vii putin?
- Intr-un minut sunt acolo. Nanos va trebui sa merg si eu sa vorbesc cu rebelii. Poate obtin ceva.
- O sa vorbesc sa obtii o intrevedere cu toti liderii rebelilor.
- Multumesc. Vorbim mai tarziu.
Triger dezactiva partial armura si iesi din camera de control si se duse catre camera din care
strigase Blue. Ajunse acolo si remarca faptul erau amandoua cocotate in varful patului
tremurand.
- Ce s-a intamplat?
- Ce e aia de pe perete?
- Asta?
- Da aia!
- Ia sa vad... un paianjen mai mare. Care e de jucarie...
- A da?
- Din pacate pentru voi e de jucarie.
- Cum adica?
- Daca era viu trebuia sa il dau pe voi.
- Raule, strigara amandoua in cor.
- Eu rau? Lasa ca vedeti voi, zise Triger care lua o perna si o arunca in ele, dandu-le jos din
picioare.
- Asta inseamna razboi... fara armuri da?
- Bine, si Triger isi dezactiva armura complet. Si lua inca o perna si dadu in Ana.
- Asa deci. Asta inseamna razboi.
Si timp de cateva ore se batusera cu pernele pana cand acestea se rupsesera si zburasera toti fulgii
din ele. Ca sa faca o gluma buna, Nanos incepu sa ia fulgii si cand nu se asteptau cei trei, ei
primeau de la Nanos un manunchi de fulgi direct in cap.
- Tradare!!! Striga Blue care fusese atacata de toti.
Dupa alte cateva ore toti erau obositi si cand sa se odihneasca, ei au adormit acolo unde au
nimerit. De dimineata Triger se trezi brusc gadilat de ceva. acel ceva era parul lung si matasos al
Anei care il gadila pe mana stanga. Cand sa ii dea parul la o parte simti mana ca este amortita si
se uita sa vada de ce, iar motivul era evident: Blue folosise mana dreapta a lui pe post de perna.
Nanos avusese grija ca cei trei sa fie inveliti si sa nu le fie frig ca sa se poata odihni dupa o
distractie minunata.
- Triger, zise Nanos in soapta. Sa te scot de acolo?
- Daca poti chiar te rog.
In locul lui Triger, Nanos teleporta o perna destul de tare, iar Triger fusese teleportat pe
canapeaua din bucatarie.
- Multumesc. Hai sa incerc sa le pregatesc un mic dejun sanatos... asa niste fructe ca piersici,
caise, banane, capsuni, struguri, prune si tot ce mai ai la indemana. Ca mancare salate cu rosii,
castraveti, marar si ceva condimente... un pic de branza, cascaval… si de baut un suc natural de
ce vrea fiecare. Poti sa le dai ce beau ele de obicei? Si mie un suc de mango.
- Se prepara. Stai linistit ca te ajut.
- Multumesc mult de tot. Fara tine nu as fi ajuns azi aici. Iti multumesc ca esti exact asa cum esti
si cel mai important este ca esti. Multumesc Nanos.
- Ma faci sa rad... asa... am scapat... multumesc ca esti alaturi de mine si cand nu iau decizii
foarte bune. Si mai ales ca iti asumi raspunderea daca sunt eu de vina.
- Esti prietenul meu cel mai bun, esti ca un frate. Asta as fi facut si pentru fratele meu.
- Multumesc... frate...
- Ce e aici? Ce miroase asa bine? Intreba Ana somnoroasa.
- Am preparat micul dejun impreuna cu Nanos.
- Blue! Vino sa vezi ce mancare interesanta au facut astia doi.
- Ce? Intreba Blue frecandu-se cu mana stanga la ochi. Uimitor... asta pentru noi?
- Da, zise Nanos. Pentru voi trei.
- Multumim, spusera fetele si se asezara la masa si incepusera sa manance.
Triger manca si el un pic si se duse in cabina si se uita afara. Vazu ca pe cer treceau niste nave
mici care din cand in cand trageau.
- Nanos. De ce trag aia?
- Se pare ca a izbucnit un razboi.
- Cum asa?
- Triger... aici Edwin... raspunde te rog.
- Da Edwin. Ce s-a intamplat?
- Sunt prins in palat impreuna cu colonelul si nu putem sa ripostam decat din cand in cand si se
pare ca fara efect.
- O sa trimit pe cineva in camera in care te afli. Sper sa nu pateasca nimic ca daca acea persoana
pateste ceva o sa incinerez toate planetele din acest sistem. Clar?
- Clar.
- Bun. Blue, Ana veniti un pic?
- Am venit. Ce s-a intamplat?
- Razboi. Nanos o sa va teleporteze in camera in care se afla Edwin si colonelul si va rog sa fiti
atente sa nu pateasca ceva. Nici ei si nici voi, bine?
- Bine.
- Eu o sa incerc sa aflu si sa vad cum pot sa opresc aceasta forta si sa ii determin sa nu mai atace.
- Bine, du-te. Si cand vrei sa intrii in camera aia sa zici mango inainte. Doar ca sa nu te facem
sita.
- Hahahaha, am inteles.
- Bine.
Fetele isi luara ramas bun de la Triger si Nanos le teleporta in acea camera in care se aflau
trupele colonelului, colonelul si Edwin.
- Buna ziua. Am auzit ca trebuie sa cucerim castelul asta.
- Buna ziua doamnelor, Triger nu vine?
- Un pic mai tarziu ca trebuie sa ii opreasca pe astia de la sursa. Si de abia dupa aceea o sa fie
aici.
- Blue. Te rog sa ii aperi. Eu ma duc in viteza sa vad cati sunt.
- Bine. Tu esti sefa ca ai mai multa experienta.
Intre timp Triger mai dadea cateva nave jos si inainta catre ceea ce parea a fi sursa acelei invazii.
- Catre nava neidentificata. Parasiti spatiul aerian. Acesta e un ordin de la capitanul nostru.
- Si mai exact cine e capitanul vostru?
- Contabilul regelui.
- Perfect. Atunci stiti pentru ce este inchis nu?
- Acuzatii false.
- Gresit. A incercat sa distruga relatiile si asa fragile cu celelalte planete din sistem. Daca vreti
dovezi trebuie sa opriti ofensiva pentru cateva ore.
- Prea bine. Ofensiva se va opri la ora 15, ora locala.
Dupa ce vizionara cu totii inregistrarea decisesera sa se alature trupelor deja existente pe planeta.
- Triger incotro? Intreba Nanos.
- Trebuie sa semnam niste tratate nu?
- Exact... sa mergem!!!
Triger fusese teleportat la bord si nava pleca catre prima planta din sistem. In cateva zile Triger
semna tratatele cu cei din acel sistem si lasa cateva balize care sa colecteze datele trimise de
fiecare ca in momentul in care trece o nava din cele ale lui, aceasta sa fie informata asupra
aliantelor deja existente in acea zona si nava care ajungea in zona, primea si harta acelei zone si
ceea ce descoperise el pana atunci.
Cand sa zica ca au descoperit tot, vazura un sistem care urma sa fie inghitit de o gaura neagra,
numai ca steaua care era in acel sistem, prinsese langa ea o alta stea. Amandoua stelele aveau
aceeasi atractie gravitationala si se invarteau in jurul aceluiasi punct iar Gaura neagra nu facea
altceva decat sa ia cate putin din energia si din materia celor doua, numai ca la un moment dat,
echilibrul se rupse si steaua mai mica se desprinse si in loc sa fie aruncata in spatiu, fusese
aruncata in zona acelei gauri negre, dar dupa ce steaua aceea exploda, gaura neagra se inchisese
si steaua mai mare ramasese si prelua toata materia aruncata de steaua mai mica. Dupa ce prelua
circa 80% din materia aruncata de steaua mai mica, aceasta stea isi schimba culoarea din galben
deschis intr-un albastru cu nuante de alb si de albastru inchis spre mov.
Toata scena fusese inregistrata de catre Nanos si adaugata intr-o arhiva in care erau stocate cele
mai frumoase si cele mai drastice evenimente. Cand sa plece, unda de soc ii izbi si le scosese din
uz toate sistemele electronice.
- Nanos... mai esti activ?
Dupa cateva paraituri si cateva piscaturi de electricitate statica, linia nu prezenta nimic nou, decat
interferentele.
- Ana pe unde esti?
- Eram in cantina si vroiam sa imi iau o cafea si mi-a umplut jumatate de pahar si a disparut
curentul. Ce s-a intamplat?
- Stii ca steaua aia a explodat...
- Da.
- E... unda de soc a adus si un puls electromagnetic care ne-a secat de energie. Sper sa reusesc sa
refac grila de energie la timp. Interesant este ca armurile nu au fost afectate.
- Bun... ia sa aprind luminile...
Ana aprinse luminile de pe armura si toti cadetii care le aveau instalate le aprinsesera si ei, iar
Triger incerca sa cupleze nava lui la generator dar fara succes. Singurul lucru pe care il reusi a
fost sa conecteze nava la sursa de lumina de pe nava si sa cupleze si comunicatiile pe acelasi
canal ca sa poata sa raspunda la atacuri pe cale diplomatica.
- Triger, sunt Ana, de ce se misca stelele?
- Cum adica? O nu... orice numai asta nu.
- Ce?
- S-ar putea ca acea gaura neagra sa se fi deschis si sa se fi marit. Daca este asa suntem in
probleme pana peste gat.
- NU DIN NOU!
- Stiu...
- Triger nu poti sa contactezi vreo nava de-a noastra?
- Nu am cum. Nu am energie suficienta.
- Daca pleci cu nava ta?
- Daca plec cu nava mea ve-ti fi tinte sigure.
- Ne asumam acest risc numai sa ne scoti de aici!
- Am inteles...
Triger se teleporta pe nava si decola imediat. Toti remarcara ca Triger iesi cu nava inainte ca usa
hangarului sa se fi deschis complet si cu ce viteza porni catre sistemul din care plecasera. Reusi
intr-un final sa contacteze o nava de-a lui, dadu coordonatele actuale si la sosire, Triger porni si
nava in loc sa mai aterizeze pe planeta aceea micuta, aceasta facu un ocol planetei si se lua dupa
el cu viteza foarte mare. Ajunsi in acea zona vazura nava fara energie si se cuplara imediat
transferand ceva energie, suficient de multa cat sa porneasca generatorul de pe N1. Dupa ce se
alimentara cu energie si dupa ce porni generatorul, Nanos isi seta toate functiile si isi ceru scuze
pentru timpul in care dormise.
Triger era inca afara in nava si astepta ca toate sistemele sa isi revina, numai ca acestea se activau
pe rand si nu functionau complet, asta cel putin momentan.
- Triger mai rezista nava ta acolo?
- Daca nu ma nimereste vreun asteroid sa ma duca mai aproape, atunci da o sa mai rezist.
- Triger, aici Nanos, ar trebui sa dai nava mai in stanga.
- Bine...
Triger muta un pic nava si pe langa el trecu un asteroid destul de mare.
- Ce asteroid mic... multumesc Nanos.
- Atentie... ploaie de meteoriti...
Triger nici nu reusi sa isi miste nava ca trei asteroizi ii gaurira fuselajul in dreptul motorului si in
partea din stanga a navei.
- M-au nimerit... pierd energie si puterea din motoare...
- Nanos i-al de acolo!
- Nu pot, interferentele sunt prea mari. Se pare ca suntem intr-un nor de energie.
- ... Nanos...
De pe nava lui Triger se auzeau numai paraituri si pocanituri si din cand in cand cateva cuvinte.
- Ai... Triger... acti... scut... eu...
In secunda urmatoare cazu si legatura si asa fragila pe care o stabilise Triger inter cele doua nave.
- N34. Ancoreaza-te de nava lui Triger.
- Receptionat. Prima tentativa in curs de desfasurare. Se pare ca forta gravitationala care l-a prins
este prea mare. Nu putem sa rezistam si sa il tragem si pe el. Interferentele sunt din ce in ce mai
mari nu cred... putem sa...
- Na ca s-a intrerupt si asta.
- Ana ce sa incerc?
- Trebuie sa incerci orice. Orice numai sa il aduci la bord.
- Incerc sa activez undele sa il trag.
Dupa ce acel camp ii intrerupsese unda, Ana si Blue se uitau pe geam si plangeau. Nanos apropie
imaginea de cabina lui Triger. Acesta incepu sa dea comenzi de miniaturizare a navei si le facu
semn ca o sa il auda mai tarziu prin armura. Ele plangeau si se uitau cum Triger se indeparteaza.
El reusi sa reduca nava si sa o aduca in armura si ca sa nu mai astepte se avanta catre acea gaura
neagra.
In momentul in care intra se trezi in alta galaxie cu totul necunoscuta si cand sa activeze armura
se auzi o voce.
- Triger. Sunt Nanos. M-am transferat si in armura ta ca sa putem discuta oricand, acum se pare
ca avem ceva timp. Armura nu prea functioneaza si am reusit sa salvez toate datele pe care le
aveai ca sa maresti capacitatea de energie din armura, daca vrei.
- Nanos... m-ai salvat... daca ramaneam singur si de data asta o luam razna.
- Hehehe, bine ca te-ai gandit sa retii sa faci modificarile de transfer intre nava si armura.
- Bine ca le-am facut. Si tu pe nava...
- Sunt acelasi numai ca un pic diferit.
- Asta am inteles. Cam pe unde suntem?
- Pai... nu am date despre aceste constelatii si despre aceste sisteme solare.
- Hmmm... poti detecta viata sau tehnologie?
- Da dar pe o raza destul de mica.
- Nasol. Deci... stricaciuni la motoare?
- Nu... inca...
- Bun... la ghidare?
- Nu... inca.
- Cum adica inca?
- Pai... daca nu plecam mai repede o sa dea nava aia peste noi si nu prea te vad cu ochi buni.
- Oho! Buna alegere. La bord cu noi...
Triger se indrepta cu viteza spre nava si se ancora de aceasta. Gasi o trapa de evacuare, o
deschise, intra si cand sa o inchida, aceasta nu statea inchisa, el o suda un pic in lateral cat sa stea
si deschise cealalta trapa din interior.
- Cioc cioc... e cineva acasa?
Din senin o alarma incepu sa sune dintr-o parte in alta a navei, coridoarele fusesera inchise si
Triger ramasese ochi cascati si casca gura la ceea ce se intampla. Cand sa se miste doua turete
defensive se activara si o voce il soma sa stea.
- Pai... sunt patru tunuri indreptate catre mine... normal ca sunt nervos...
- Stai linistit ca se va termina in curand.
- CE? Sa ma lichidati? Nici gand...
- Ti-am zis sa stai linistit.
- Bine... fie...
Triger se opri si aparu din perete o tija care il scana si dupa aceea se retrasese impreuna cu
turetele.
- Ce? Ce s-a intamplat?
- Se pare ca cineva de pe nava asta te cunoaste.
- Adica...
- Sunt nava imperiala Apolodor.
- Asa... si...
- Transport persoane... situatie critica motorul principal stricat.
- Pot sa incerc sa il repar?
- Afirmativ.
Triger fusese condus cu luminile catre motor si cand ajunsese acolo remarca faptul ca o parte
lipsea.
- Apolodor unde este partea care lipseste?
- Acea piesa s-a stricat. A explodat si am sacrificat un droid ca sa indepartez piesele care erau
stricate, numai ca droidul s-a stricat si el. Acum el este intr-un hangar asteapta sa fie reparat,
numai ca aparatul de reparatii este stricat.
- Si membrii ceilalti?
- In staza. Pe puntea B4.
- Multumesc.
Triger se indrepta catre B4 si gasi tot echipajul acolo in stare de somn criogenic.
- Asa... am gasit echipajul. Ce s-a intamplat cu ei?
- Starea echipajului: Exceptionala.
- Perfect. Cand trebuiesc treziti?
- Doar cand ajung trupele imperiale pe aceasta punte.
- Tare... pe aici sunt piese de rezerva?
- Afirmativ. In camera pe care o sa o luminez.
Triger merse in acea camera si lua toate piesele de care avea nevoie. Dupa ce lua piesele, el se
indrepta catre acea sala in care era o componenta importanta si stricata a motorului principal.
Dupa cateva ore de reparatii, Triger reuseseste intr-un final sa refaca motorul si toate sistemele
erau din nou operationale.
- Apolodor, unde trebuie sa ajungi?
- Curs de interceptie cu nava spital si conectare in vederea dezinfectiei echipajului.
- Bun... atunci... cum adica dezinfectie?
- Un virus necunoscut a facut ca toate cadavrele sa prinda viata. Cu ajutorul undelor de tractare
de pe holuri am reusit sa ii duc in camerele lor si sa ii izolez, numai ca tot echipajul este in
aceeasi situatie.
- Pai... si pe acea nava spital cred ca s-a intamplat acelasi lucru.
- Acea nava spital este in galaxia urmatoare si merge dintrun sistem in altul pentru a salva vieti,
nu pentru a face soldati.
- Cum adica soldati? Explica.
- Pe planeta Archiria exista o factiune care suprima gandirea tuturor membrilor lor prin
distrugerea psihica. Unul din membrii echipajului ii denumea zombii sau trupele intunericului
pentru ca atacau numai pe intuneric.
- Hmmm... interesant...
- Cum s-au manifestat cei de pe nava spital pe care ai intalnit-o?
- Ca si cum unicul scop era sa ma omoare si sa imi bea sangele sau sa ma manance... nu am stat
sa aflu.
- Afirmativ. Acelasi lucru a afectat si acest echipaj.
- Interesant. La bord se faceau experimente medicale?
- Daca te referi la cercetari medicale, raspunsul este da. Se testau diverse substante pe diversi
subiecti ca sa se obtina un ser care sa imbunatateasca fizicul si... sau... psihicul soldatului.
- Si... sper ca acele experimente au fost anihilate...
- Daca doresti anihilarea lor te rog sa imi spui.
- Normal ca vreau. Dar fara sa vina dupa mine. Adica sa le lasi fara hrana si sa ii otravesti
suficient de bine cat sa nu mai miste nici macar un deget.
- Am inteles. Operatiunea a inceput... gata toti subiectii au fost anihilati.
- Multumesc. Acum... cum putem sa readucem echipajul la normal?
- Exista un antidot dar nu este la bord.
- Tare... ai imagini cu nava?
- Da... le afisez pe ecran...
- Exact aceeasi nava... interesant... din ce in ce mai interesant.
Triger se mai plimba prin nava discutand cu computerul central Apolodor si cu Nanos admirand
arhitectura si ceea ce mai era prin camerele acelor persoane.
- Triger. Am detectat ceva cunoscut, zise Nanos.
- Unde?
- La persoana din celula B5458924145...
- Ia sa vedem... si... cine e asta?
- Pai... dupa codul lui ar fi... Starfire... numai ca daca el e aici noi in ce an suntem?
- Sunteti in anul 5895 de la marea confruntare. Dupa marea confruntare pozitia stelelor s-a
schimbat. Constelatiile s-au rearanjat si au format constelatii noi.
- Aha... si... cine a particinat la aceasta mare confruntare?
- Din regatul Capitanului Triger au venit nu mai putin de 500 de milioane de nave de atac si au
facut fata fara probleme atacatorului care a adus doar 300 de milioane de nave. Navele conduse
de Triger au preluat controlul lunilor defensive si ofensive ale atacatorului si lupta a fost din ce in
ce mai crancena, astfel ca pierderile de ambele tabere nu s-au inregistrat pana cand trei nave ale
lui Triger au luat controlul acelor luni.
- Si cine comanda nava principala?
- Triger desigur...

- Eu sunt Triger si nu imi aduc aminte sa fi luptat cu 500 de milioane de nave de acelasi timp.
- Scuze ca te intrerup, la rata de creere a unei nave noi, identice cu N1 modelul primar, dureaza
foarte putin asa ca daca aveau materiale in scurt timp ei puteau sa faca toate navele. Numai ca ar
fi durat circa 2000 de ani de la disparitia ta ca navele sa fie facute. Dar cum o cunoastem pe Ana,
navele ar fi fost incepute in clipa in care ai disparut.
- Deci sa inteleg ca am fost aruncat doar in timp nu si in spatiu?
- Exact.
- Tin sa cred ca da. Probabilitatea de a te fi miscat din loc in timpul unui salt temporal este
infirma, adica de ordinul zece la puterea minus 50 de mii.
- Asa este Triger. Deci toata galaxia este aceeasi dar stelele au fost repozitionate.
- Ce pacat... hai sa gasim o planeta locuibila sau locuita.
- Destinatie selectata. Terra... distanta la putere maxima... doua zile. Sugestii: alimentarea se va
face automat, numai ca lispa combustibilului face imposibila ajungerea la destinatie in timp util.
- In cat timp ajungem daca economisim combustibil? Ma refer la un calcul de viteza astfel incat
combustibilul sa ne duca pana pe orbita planetei.
- Calculul a fost facut. Datele au fost introduse. Pregatiti-va de salt.
- Salt?
Nava executa un salt interplanetar si ajunse fix pe orbita acelei planete. In scurt timp aparu si
politia spatiala care incepuse somatiile la mutarea navei, numai ca Apolodor nu putea sa stea de
vorba cu politia, pentru ca nu avea in protocoale asa ceva. Triger incepu sa vorbeasca pentru
Apolodor.
- Buna ziua, sau buna seara, domnilor ofiteri. Ne cerem scuze ca nu putem sa ne miscam dar nu
mai avem nici macar un pic de combustibil.
- Da... vedeti ca o sa chemam pe cineva sa va tracteze.
- Multumim din suflet. Cum putem sa facem sa contactam cea mai buna firma de farmaceutice?
- Urmariti reclamele sunt peste tot.
- Multumim.
Politia pleca si venira imediat doua nave care tractara nava pana langa o nava care alimenta
navele mari cu energie.
- Apolodor... ia legatura cu farmaciile alora.
- I-am contactat si cineva o sa vina la bord sa vorbeasca cu tine.
- Perfect. Cand vine?
- Deja au venit. Sunt la ecluza A4 incearca sa o deschida.
- Condu-i pana la mine te rog.
- Bine.
Apolodor ii directiona catre Triger si dupa ce se intalnira, Triger le explica care era situati si daca
il pot ajuta cu vreun sfat sau cu vreun antidot. Din pacate nici nu aveau cum sa ii ajute si se
dusesera sa vada si sa recolteze o mostra, numai ca Triger, stiind cat e de contagioasa acea
„boala”, nu ii lasa sa ia mostre de tesut argumentandu-le cu ceea ce stia deja. Acestia il ascultara
si il rugara sa distruga nava. Atunci Triger isi lua ramas bun de la Apoldor, ii explica despre ce
era vorba si Apolodor isi setase singur cursa, ultima cursa a acelei nave, un drum dus catre soare.
Triger urmari de la bordul navei celelalte cum se duce nava aceea imensa catre soare si cum
incepea sa cedeze din cauza gravitatiei foarte mari.
- Aia a fost o nava foarte buna.
- Asa este. Pacat ca a fost infestata.
- Da... pacat...
- Triger, zise Nanos. Jos pe planeta, unde mergem, tehnologia s-a dezvoltat foarte mult de cand
nu ai mai fost.
- Cine a zis asta?
- Computerul de pe armura.
- Asta e o armura?
- Da. De ce?
- Sunt interzise prin lege. Si sunt trupe speciale care ar face orice sa iti distruga armura, iar altele
ar face orice sa iti ia armura si sa o foloseasca ei.
- Problema este ca nu eu am ales armura. Ea a ales sa stea pe mine, asa ca daca incearca altul sa o
ia, s-ar putea ca ea sa ii omoare pe toti.
- Am inteles. Noi am putea sa te denuntam ca ai armura. Stii nu?
- Si ce dovada o sa aveti daca armura nu o sa apara pe mine?
- Cum adica?
- Am suficienta tehnologie sa fac armura sa dispara complet de pe orice scaner.
- Interesant.
- Stiu... hai ca mai vorbim, si Triger deschise o usa a navei si sari din mers.
El se trezi intr-un cartier nu prea bine vazut de catre autoritati, mafia facandu-si de cap ori de cate
ori avea ocazia. Se duse in fata unui magazin de moda si se uita in vitrina. Intre timp in spatele
lui ateriza un personaj imbracat intr-o haina lunga gri, la ochi avea ochelari, gulerul ii astupa
nasul si gura. Acea haina era atat de lunga ca de abia se vedeau bocancii cu care era incaltata
acea persoana.
Triger continua sa se uite in vitrina uluit de hainele acelea care erau pe gustul lui. Acea persoana
se apropie si i se adresa.
- Buna ziua, imi cer scuze. Cum ai ajuns aici?
Triger fara sa stea pe ganduri raspunse:
- Am sarit dintro nava si mi-am activat motoarele si am aterizat pe o alee. Dupa care am venit sa
vad care mai este moda pe aici.
- Interesant. De unde vii?
- Pai... daca ar fi sa o iau de la origini pana in prezent as zice ca vin de pe o insula indepartata.
- Bravo. Daca te-as ruga sa renunti la armura ce ai zice?
- As zice... TE-AI TICNIT?
- De ce?
- Armura asta au facut-o cei mai buni prieteni ai mei si nu renunt la ea.
- Asta este... se pare ca va trebui sa te lupti cu mine si sa te inving.
- E na? Intreba Triger intorcandu-se.
- Ma numesc Ironfist si fac parte din garda de elita a acestei planete.
- Eu sunt Triger. Nu cred ca ai auzit de mine, dar asta este.
- Triger?
- Da. De ce?
- Zice aici ca cica ai adus o flota in numele acestei planete si ca ai luptat contra alora pentru
libertatea galaxiei.
- Probabil... dar cred ca mai degraba a fost vreun membru al flotei mele ca eu am fost aruncat
intr-o gaura neagra.
- Cam nasol. Dar tot trebuie sa renunti la armura.
- Si iti spun. Din nou, ca nu vreau... interesanta haina. Cred ca o sa o copiez un pic.
Triger pastra acel design, dar in loc de gri, isi facu hainele negre si renunta la mantie. Ramasese
intr-o jacheta neagra si intr-o pereche de blugi, cu adidasi in picioare si cu un tricou desenat, pe
care scria „Angels of Fury FOREVER”.
- Se pare ca si eu sunt in ton cu moda. Ai grija la ceea ce poate iesi de aici, si Triger arata catre
mintea sa.
- Sa stii ca nu esti singurul cu asemenea talente.
- Ce stii tu de talente? Intreba Triger facand sa infloreasca o floare dintr-o jardiniera.
- Pai... hai sa iti arat.
Ironfist scoase cateva foi de hartie si le facu in aer sub forma de sulita si o arunca catre Triger.
Acesta un pic impresionat ridica o piatra si o transforma intr-o ploaie de ace sfasiind acea sulita
si facandu-i mantia aceluia franjuri.
- Se pare ca si tu le ai cu astea. Interesant...
- Am mai multa putere decat crezi. Asa ca te sfatuiesc sa ma lasi in pace... ce naiba se aude?
- Alarma de la centrul de cercetare... trebuie sa ajung acolo...
- Si eu...
Triger incepu sa zboare fara aripi si fara motoare si ajunse pe cladire in momentul in care
exploda ceva cu doua etaje mai jos.
- Se pare ca au musafiri... hai sa vedem...
Triger sari si ajunsese pe o pasarela. Cand se ridica, se scutura de praf, cu toate ca pe acolo nu era
praf, si se uita in jurul sau. Remarca la capatul celalalt ca erau trei persoane. El se teleporta direct
langa cea mai apropiata si cand sa se dea in spate remarca ca aceasta era de sex feminin si el
statea cu mana pe sanul stang al ei. Isi retrase mana fara sa schiteze nimic si in spatele lui aparu
acelasi individ pe care il intalnise pa acea alee.
Triger ii facu semn acelei fete sa plece si se intoarse catre Ironfist, dar fetele acelea trei il dadura
pe Triger din calea lor si il atacara pe Ironfist care bara toate atacurile. Vazand acestea, Triger se
ridica si isi activa armura.
- Fetelor, va rog sa va dati cat mai aveti timp, zise Triger cu un tun ionic pe umar.
Ele se uitara la el un pic si cand il vazura ca incarca tunul, se dadusera din calea lui si Triger
trasese. Ironfist fusese dezintegrat.
- Ce bine ma simt... auzi sa imi ia armura. Ha... nesimtire pe capul lui...
- Cine esti?
- Daca va zic ca sunt Triger ma credeti?
- Imposibil... decat daca...
- Decat daca as fi cazut intr-o gaura neagra?
- Exact.
- Hai duceti-va sa va recuperati ceea ce vi s-a furat sau ceea ce cautati. Eu o sa ma plimb prin
cladire si ma asigur ca totul o sa fie bine pe la mine.
Ele se facura nevazute intr-o ventilatie, iar el incepu sa mearga catre biblioteca centrala, unde
erau toate datele despre toate cercetarile.
In fata lui aparu din senin un alt personaj care semana foarte bine cu Ironfist.
- Sunt fratele lui Ironfist. Ma numesc Ironblood si o sa fiu calaul tau astazi.
- Ramane de vazut.
Ironblood ridica foarte mutle hartii de pe jos si le transforma pe toate in proiectile, numai ca
Triger le opri ca si cum ar fi fost ale lui si le dadu foc.
- Acum e randul meu.
Zise Triger si ii facu semn sa se uite in sus. Acesta se uita in sus si etajele de deasupra se
sectionara si in fractiunea de secunda urmatoare toate podele de deasupra cu o suprafata de circa
doi metrii patrati cazura pe adversar facandu-l subtire ca pe acele foi.
- Imi cer scuze daca am fost cam dur.
Tot incidentul fusese vazut de catre cele trei fete care ii facura semn sa se grabeasca, iar el incepu
sa alerge catre acea biblioteca. Ajuns acolo el deschise usa cu forta, aruncand usa pe geamul din
spatele lui.
- Buna ziua, as vrea sa imprumut o carte.
In clipa urmatoare el se teleporta langa paznic si il adormi instant, dupa care se teleporta langa
bibliotecara, care era o fata cam la 22 de ani si o sperie atat de tare ca aceasta sari pe birou
neactivand alarma.
- Imi cer scuze ca te-am speriat, dar daca ma ajuti nu o sa iti fac nimic. Dar daca nu esti cu
mine...
intr-o fractiune de secunda, paznicul a vrut sa se ridice si sa traga in el, dar o sulita de lemn se
opri in peretele din spatele paznicului. Acea sulita aruncata de el ii strapunsese inima paznicului.
- Deci ma poti ajuta sau nu?
- Da te ajut numai sa nu imi faci nimic. Te implor sa nu imi faci nimic.
- Stai linistita. Nimic nu te va rani.
- Multumesc.
- Acum te rog sa imi descarci pe acest disc toate informatiile din biblioteca.
- Bine.
Ea se apuca de treaba si Triger pregati doua capcane. Una in fata usii si alta inauntru, imediat
dupa usa.
- Am terminat.
- Multumesc. Te-ai descurcat de minune, inca o data imi cer scuze ca a trebuit sa te sperii.
- Nu face nimic.
- Daca vrea careva sa intre in camera, acea persoana va muri. Daca usa este sparta... acea
persoana va muri. Acum o sa iti fac o pereche de aripi care o sa te duca pe acoperisul unui bloc
din oras ca sa fii in siguranta.
- De ce?
- Aceasta cladire cred ca se va face praf si in acelasi timp tot orasul va fi inundat. Din pacate cam
asta se va intampla daca aceasta cladire se face bucati.
- Si cum va fi lumea dupa aceea?
- Nu stiu. Tot ce stiu e ca pot sa te salvez, daca vrei. Daca nu asta este...
- Normal... dar unde?
- Lasa ca o sa fii in siguranta.
- Multumesc.
- N-ai pentru ce.
Triger iesi din camera si facu o pereche de aripi din panza si cu ajutorul a cateva cuvinte magice
acestea prinsesera viata si o dusera pe fata pe o alta cladire inalta din oras. El continua sa se
plimbe prin cladire si dintr-o data auzi o explozie. Se uita in jos si o vazu pe una dintre fete
luptandu-se cu un alt personaj asemanator cu ceilalti doi. Triger ii comunica fetei sa il retina un
pic in acelasi lor si sari de la geam.
Ca sa prinda viteza, Triger isi puse mainile in fata si cu ajutorul scutului inainta foarte repede.
Fata il retinu pe acel agent cat putuse si Triger in viteza cazu fix pe agent, ingropandu-l in podea
si omorandu-l pe loc.
- Multumesc, zisese fata uitandu-se in sus.
- Trebuie sa ajungi sus?
- Ar trebui.
- Pune mana pe umarul meu.
- CE?
- Ai incredere in mine.
- Nu prea cred...
- Daca nu in mine atunci in cine?
- Bine fie...
Triger se teleporta impreuna cu ea direct pe sfera care era amplasata intre acele corpuri de
cladire.
- Vezi? Te-a durut?
- Multumesc...
- Se pare ca iti faci un obicei in a ne salva, zise o alta membra din acea echipa.
- Ce sa fac daca voi incercati sa faceti ceva si nici macar nu reusiti sa ii atingeti pe aia?
- Ar fi trebuit sa le lasi sa moara, zise o voce de deasupra.
- Si cine mai esti si tu? Varul al treilea al surorii mamei unuia dintre aia pe care i-am omorat?
- Nu. Eu sunt antrenorul lor.
- Altu cu nasu pe sus. Fetelor terminati-va treaba. De boul asta ma ocup eu ca prea sunt
enervanti... auzi sa renunt la armura... in visele tale cele mai frumoase.
- Atunci vei muri.
Si acesta arunca cateva bombe in Triger, dupa care arunca cateva proiectile de hartie catre acesta.
Dupa ce se mai duse praful din jurul lui Triger, acesta zise:
- Ce faci ma? Tragi cu cornete de hartie? Treaba ta... hai sa iti arat cu ce ar trebui sa tragi.
Triger scoase o pusca cu luneta cam de doua ori cat el si il tinti pe antrenor, dupa care incarca
gloantele experimentale care incercau sa se ia dupa tinta. Tinta se incarca in arma si Triger trase
cateva gloante. Toate isi atinsera tinta: unul in inima, cate unul in fiecare plaman, unul in ficat,
unul ii strapunse gatul si un altul il nimeni in cap.
- A-ti luat ceea ce vroiati?
- Da, zise una iesind si tragand afara o alta fata.
- Acum suntei patru... bravo... foarte tare... pentru atata lucru? Am crezut ca vreti datele din
biblioteca pe langa asta...
- Cum adica? Ai luat toate datele din biblioteca?
- Da... de ce?
- Pai... e foarte greu sa intrii.
- Hai sa vedem, si Triger activa alarma din biblioteca.
In scurt timp zeci de soldati incercara sa sparga usa, numai ca atunci se activa prima capcana alui
Triger. Toti soldatii erau facuti bucatele de doua lasere. A doua echipa de soldati neutralizase
capcana si incercara sa intre, numai ca o explozie puternica facu ca toata fatada sa cada si sa
ingroape si biblioteca si tot ceea ce era in acea zona.
- Acum se pare ca au deschis usa la biblioteca.
- Tu ai plantat bomba aia?
- Da... de ce? A fost cam puternica nu? Mereu gresesc proportiile... bine ca le gresesc in plus.
Triger le lua pe fete si le dusese pe acelasi bloc pe care era si cea care fusese la biblioteca.
- Tu cine esti?
- Bibliotecara. Voi?
- O echipa de interventii.
- Se pare ca a distrus asta tot complexul.
- Din pacate da. Numai ca a salvat cat a putut din personalul aflat in cladire.
- Acum unde s-a dus?
- Stai ca vine.
Triger ateriza pe marginea acelei cladiri pe vine si se uita in jos.
- O sa creasca nivelul apei, zise el.
Fetele se uitau una la alta si nu stiau ce sa zica, dar la un moment dat Triger le zise
- A inceput...
Nivelul apei incepuse sa creasca intr-un ritm alarmant, astfel ca dupa cateva ore nivelul apei
ajungea pana la etajul al 14-lea al acelei cladiri.
- Si... tu cine esti? Intreba bibliotecara.
- Numele meu este Triger si am ajuns aici ca sa imi gasesc prietenii. Si eventual sa mai
iau tehnologie.
- S-ar zice ca tehnologia ai luat-o.
- Chiar am luat-o. Pe toata de fapt.
- Cum asa?
- Pai ea m-a ajutat, si veni la bibliotecara si ii lua mana stanga si o mangaie pe obraz.
Multumesc de ajutor si sper sa ne mai intalnim.
- Pleci deja?
- Trebuie sa ajung in partea cealalta a lumii.
- Pai... acolo e foarte periculos sa mergi.
- De ce?
- Ai vazut robotii aia la televizor?
- Da…
- Aia acolo sunt in libertate si omoara tot ce misca. Au trimis chiar si trupe speciale formate din
luptatori robotizati, dar nu au facut fata.
- Hmmm, interesant suna de parca ar fi apararea de pe N1.
- De unde?
- Fosta mea nava. Aveti cumva o harta cu acea insula?
- Aveam. Acum e undeva in apa.
- Misto... ia stai un pic... ala e un releu... Nanos... releul... toate hartile din lume te rog.
- Imediat Triger.
- Ala cine este?
- Nanos? Cel mai bun prieten al meu. Este vocea nanobotilor din mine.
- Ai ceva pe sau in tine care sa nu fie ilegal?
- Nu stiu, raspunse Triger razand.
- Toate hartile au fost incarcate.
- Afiseaza locatia pentru PE13.
Armura se activa si in fata lor aparu o holograma a insulei si a tuturor oraselor de pe aceasta.
- Triger toata insula este goala pe interior. Are numai lanturi de coridoare si pasaje.
- Nanos... ala sigur era Starfire?
- Starfire piratul spatial? Cel mai bun pirat care a existat vreodata?
- Da... e o poveste lunga... ia zi Nanos...
- Hainele puteau fi copiate. Dar nu si el. Iar el parea a fi Starfire, dar nu putem fi siguri decat
daca il gasim pe el. Adica pe cel adevarat.
- Am inteles. Cum adica insula e goala? Ai gasit vreun acces pe undeva?
- Din cauza resturilor de pamant si de plante de pe insula imi este foarte greu sa imi dau seama.
- In apa o fi vreo ecluza scapata?
- Nu stiu. Va trebui sa scanam.
- Atunci eu ma duc acolo.
- Triger... trebuie mentionat faptul ca armata de droizi este libera si nu prea raspunde la comenzi.
- Asta e... va trebui sa ii caftim. Nu?
- Se pare ca asa va trebui sa procedam.
- Nu pleca, spuse bibliotecara.
- De ce? Intreba Triger.
- Am vrea sa mergem cu totii daca se poate, zise una dintre fetele din exhip de interventie,
aprobata de bibliotecara.
- Un moment… sa gasesc o barca buna.
Triger pleca si se intoarse cu o barca cu motor, le sui pe fete inauntru si lega barca de armura. El
incepu sa zboare suficient de sus cat sa nu arunce apa pe fete, iar acestea se legara de barca cu
toate franghiile pe care le gasisera pe acolo.
Timp de cateva zile Triger zbura cu ajutorul armurii in acea directie si cand ajunse acolo el lasa
barca la cativa metri de mal astfel incat chiar daca era reflux, barca sa nu fie pe insula ci pe apa.
- Nu va dati jos din barca. Orice ar fi nu va dati jos.
- Bine... dar tu?
- O sa dau o fuga pe plaja si o sa scanez dupa ceva trape de acces catre miezul insulei.
- Triger o trapa ar fi in apa la circa 200 de metri de aici si la 80 de metri adancime. Acolo este o
trapa dubla.
- Trapa dubla?
- Adica deschizi prima usa intrii, inchizi usa si se goleste camera de apa si se deschide si cealalta
usa automat sau o spargi.
- Am inteles… gen ecluza.
- Nanos poti sa ne duci acolo?
- Da. Lasati-va in voia valurilor si... cred ca am ajuns... da am ajuns...
- Hmmm...
- Triger la ce te gandesti?
- Toti in apa.
Triger rasturna barca astfel incat sa ramana cat mai mult aer in aceasta si incepura sa coboare.
Cand au ajuns la trapa, Triger se uita la mecanism si apasa pe butoane. Usa se deschise si Triger
intra, in urma lui se inchise usa si cateva bombe se detonasera. Deschise din nou usa si le pofti
inauntru, dupa care se inchise usa din nou. Camera se goli de apa si toti rasuflasera usurati. Ce
era mai greu trecuse, urmand sa intre pe nava. Cea de-a doua usa se deschise si ei intrara pe acele
coridoare.
- Asta e un coridor auxiliar?
- Nanos... comanda navei?
- Computerul merge pe baterii deci... nu prea am cum.
- Atunci hai pe punte.
Toti incepura sa alerge si ajunsesera pe punte fara sa fi intalnit ceva rezistenta.
- Nanos... verifica te rog sistemele. Doamnele mele, va rog sa luati loc pana una alta.
- Triger. Acesta sunt eu... hibernez...
- Adica economie de energie?
- Da.
- Cum putem sa curatam nava?
- Doar manual.
- O nu... si energie de unde putem lua? Intreba una dintre fete.
- Pai... aha! Nanos activeaza paratrasnetele. Si sa asteptam o furtuna.
- Se pare ca nu trebuie sa astepti prea mult. Incarc paratrasnetele ca sa prindem cat mai multa
energie.
Dupa cateva zile nivelul de energie crescuse un pic, dar din pacate nu era suficient.
- Nanos... stai un pic... deschide toate usile pana in hangarul A35. Am o idee.
- Sper ca nu vrei sa atragi droizii aia defecti inauntru.
- Nu inca. Am o idee mai buna... urmareste-ma.
Triger se dusese in hangar si incepu sa se cotrobaie peste tot si la un moment dat scoase cateva
module si le uni intre ele si le conecta la armura. In cateva minute incepu sa apara ceva din
ultimul modul.
- Triger... ce scoti tu de acolo?
- Ceva ce am primit.
Nava se activa complet si Triger lua un cablu de alimentare si il puse invers cu alimentarea catre
priza. Se urca la bord dadu drumu la computer si seta 98% din energia prezenta in toate sistemele
sa fie transferata in nava mare. Dupa cateva erori si cativa pumni in peretii navei, transferul
incepu sa mearga.
- Nanos sa ma anunti cand ai suficienta energie sa pornesti miezul.
- Inca un pic... aia e toata energia?
- Da. De ce?
- Mai ne trebuie un pic.
- La alergat cu mine, si Triger scoase din dulap o bicicleta care producea ceva energie.
- Triger... ai luat-o razna?
- Nu inca...
Dupa vreo trei ore de pedalat Nanos il opri pe Triger si ii spuse sa aibe grija de el ca ar mai avea
de pedalat inca cateva zile, numai ca nu ar fi rezistat atat. Triger se dadu jos si se aseza pe scaun
epuizat si cat timp dormise se gandi la ce sa faca.
- Triger, fetele acelea vor sa vorbeasca cu tine.
- Ce? A da...
- Triger daca am face niste energie din vantul care bate pe insula?
- Nu avem antenele afara... si ar trebui sa sapam toata insula ca sa ajungem la nava.
- Si ce mai asteptam?
- Intariri… am dat drumul la cateva holograme pe afara ca nebunii aia sa sape toata insula cu
bombe.
- Bun plan, zise Nanos. In cativa ani vom putea sa avem energie solara.
- Ce? Cat e de gros stratul?
- Cam... 200 de metri.
- CE??? Asta e minunat... am o idee mai buna. Fuselajul rezista la bombe sonice?
- Da. A rezistat si rezista in continuare.
- Perfect.
Triger se dusese, lua cateva bombe sonice si iesi pe insula.
- Daca voi nu ma vreti?! Atunci voi arunca insula in aer.
- Voce recunoscuta. Cautare baza de date... voce identificata... Triger... capitanul navei N1. Bine
a-ti revenit.
- Voi sunteti programati sa protejati insula?
- Afirmativ.
- Inteleg... si unde s-a dus echipajul?
- Tot echipajul s-a retras in pesterile din munti si ne-a lasat sa aparam insula.
- Am inteles... am nevoie de ajutorul vostru.
- Orice capitane.
- Voi detona o bomba sonica care sa sparga solul si sa fac o groapa de vreo 200 de metri.
- Noi o sa stam la distanta pentru a nu ne afecta.
- Foarte bine. Vedeti ca detonez in cinci minute.
Triger arma bomba si toti droizii se retrasesera fix la limita de eficienta a bombei. El mai precaut
se retrasese in spatele unui zid mai subtire din acea zona. Dupa declansarea bombei solul in zona
respectiva se transforma in nisip pe toata raza exploziei.
- Triger se pare ca a functionat ceea ce vroiai sa incerci.
- Da... acum sa scoatem nisipul...
- Am gasit o cale... daca folosesti motoarele de acolo, tot nisipul va zbura in apa.
- Buna idee.
Pe o adancime de circa 190 de metri si pe un diametru de 500 de metri se formase un crater
plin cu nisip. Triger se pozitiona cu motoarele suficient de bine si le porni spulberand tot nisipul
din zona.
- Acum sa sap...
Triger se apuca sa dea cu pumnii si cu picioarele in solul acela si sa indeparteze roci si pamant,
ca in circa doua ore sa ajunga la invelisul navei. De acolo lua tot pamantul care era in crater si
facu dintr-un crater in forma de semisfera o gaura cilindrica lasand sa se vada invelisul navei.
Nanos isi activa invelisul si prelua toata lumina si caldura care se faceau in acea zona si in 20 de
minute Nanos activa miezul navei. Energia ramasese la 0.001% pentru cateva minute, pana cand
miezul incepu sa se incalzeasca. Atunci indicatorul de energie incepu sa creasca usor-usor, dar
sigur. Cand energia ajunsese la 10%, Triger il trezi pe Nanos, iar acesta se uni cu cel pe care il
avea la el.
- Triger, ai revenit printre noi. Sper ca nu ti-au dat aia de furca.
- Nu inca. Dar te rog sa fii foarte atent la energie. Cand ajungem la 50% activezi senzorii si
scanezi toata nava si raportezi stricaciunile.
- Am energie sa le raportez si acum.
- Cum vrei, numai sa nu ramai fara energie. Oricum trebuie sa mai facem un miez ca energia este
mai importanta.
- Triger... nu am reusit sa localizez echipajul. Sa scanez in afara navei?
- Chiar te rog.
- Toti membrii echipajului sunt pe insula. Numai ca sunt in staza, adica in somn criogenic.
- De ce ar fi facut asta?
- Nu pot sa determin starea lor.
- Nanos teleporteaza nava deasupra insulei.
- Nu pot. S-ar surpa insula.
- Da. Dar daca ii teleportam la bord?
- Cam greu...
- Inseamna ca trebuie sa ii caut si sa ii scanezi ca sa stim ce trebuie sa facem. Dar unde sa ii caut?
- Cred ca pot sa te ghidez... dar va trebui sa te grabesti ca aia vor sa mai lanseze un atac.
- Aha. Atunci toti droizii sa se comporte ca si pana acum si mai vedem ce se intampla.
Triger iesi din nava si se duse in viteza catre acea pestera. Ajuns acolo remarca faptul ca toti erau
inchisi intr-un container special facut ca sa poata sa stea tot echipajul.
- Nanos... ceva ciudat... de ce sunt toti la un loc?
- Nu sunt date de ce. Si nici cum se poate deschide fara probleme.
- Ciudat.
- Tin sa mentionez ca nici urma de Ana sau de Starfire inauntru.
- Iti merge bine scanerul?
- Chiar foarte bine. Sunt membrii ai echipajului tau, neinfestati de forte malefice, adica orice
forte malefice. Mai mentionez ca unul era racit cand a fost inghetat.
- Multumesc. Dar unde? Pe nava pe care am ars-o nu erau... ca am verificat... dar... nu stiu ce sa
cred sau ce sa inteleg din asta. De ce ar fi abandonat nava?
- S-ar putea din cauza luptei?
- Nu cred. Nu ar fi parasit nava decat daca aia erau peste tot. Dar tu ai fi reusit sa ii asimilezi pe
cei de la bord. Foarte ciudat.
Triger teleporta containerul la bord si pleca cu nava pe orbita.
- Balize mai sunt?
- Mai sunt dar nu aici.
- Hmmm...
Ce se intamplase cu nava doar unul dintre aceia care erau inauntru putea sa stie. Triger si Nanos
erau contrariati ca nu stiau cum sa procedeze. Ce urma sa se intample daca deschideau acel
container imens? Ce s-ar fi intamplat daca toata nava ingheta din cauza vreunei bombe termice
nedetonate in container?
- Ar trebui sa gasim lunile defensive, zise Triger.
- Acestea au fost distruse. Au ramas intregi doar navele. Adica 750 de milioane de nave active
care patruleaza in galaxia alaturata. Cate una pentru fiecare sistem solar. Din cate indica aceste
pozitionari au fost gasite si cartografiate si cateva gauri de vierme care sunt destul de rezistente si
au fost trecute si valorile de energie pe fiecare nava care a trecut si cata energie a luat fiecare
gaura de vierme pentru a se mentine.
- E bine de stiut ca sunt si treceri de genul acesta. In galaxia noastra s-au extins navele?
- Nu inca. Dar sunt in asteptare 150 de milioane de nave care asteapta sa vina si sa asigure cateva
sisteme solare.
- Prea bine. Asigurati sistemele solare si tot ceea ce inseamna materie prima trebuie sa fie primita
prin contract, pe care trebuie sa il vad si eu, sau prin intelegeri, la care tebuie sa particip. Daca
navele sunt folosite ca punct de reciclare, acestea trebuiesc inspectate de mine in secret. Si imi
rezerv dreptul de a nu informa echipajul despre venirea mea la bordul oricarei nave.
- Perfect... o sa vedem atunci care agreseaza sistemele mai sarace.
- Asta si intentionez. Sa stopez eventualele fraude.
Triger incepu sa dea mesaje in numele lui Nanos ca sa afle ce se intamplase. La un moment dat
cateva nave raspunsera apelului si venira imediat in intampinarea conducatorului flotei, iar cateva
nici macar nu au vrut sau nu au putut sa raspunda la apel.
Navele care venisera fusesera imbunatatite simtitor, astfel ca la un moment dat la circa doua zile
de la apel circa 99% din efectivul de nave venira sa il intampine pe Nanos cu onorurile cuvenite.
Triger isi facu intrarea cu nava lui iesind din hiperspatiu ca nava neidentificata si trasese doua
bombe sonice intre toti si trecu cu viteza foarte mare printre ei. Mesajele de „intampinare” nu
conteneau sa vina si Triger dadu drumul la comunicatii audio pentru toate navele:
- Buna ziua doamnelor si domnilor daca va intrebati cine v-a atacat asteptati un pic sa prind
frecventa potrivita...
Triger activa si partea de video a canalului de comunicatie si opri nava la ceva distanta de N1 dar
suficient de aproape cat sa fie scuturile unite dar sa nu se vada acest lucru. Adevaratele saluturi
incepura sa vina si la un moment dat, Triger ii opri ca sa le multumeasca tuturor pentru o primire
calduroasa si ii ruga sa ii dea jurnalele de bord si hartile stelare. Toti fusesera de acord si jurnalul
de bord al lui Nanos crescu imediat si a putut fi analizat.
- Triger se pare ca N1 a incercat sa te salveze si a fost aruncat catre Terra.
- Interesant. Dar echipajul? Aruncat in galaxie?
- Se pare ca da.
- Deci...
- Nu imi dau seama ce cauta nava Apolodor asa departe de campurile de pe Marte LVI.
- Cam ciudat. Se pare ca acolo s-a intamplat ceva si au fost toti infectati de un virus necunoscut.
Dar nu zice nimic de noi veniti sau ceva de genul acesta.
- Prea ciudat.
- Multumesc tuturor pentru ajutor. As dori sa discut cu cei care nu au putut sa vina. In ce sisteme
activeaza ei?
- Sunt cinci nave care nu s-au prezentat N345, N4078, N4342, N9574 si N434234. Prima se afla
in sistemul in care tu ai semnat acel tratat cu toate planetele. Iar celelalte sunt implicate in batalii.
Adica sunt atacate masiv si raspund distrugand cate o nava la cateva minute. Pagubele nu sunt
semnificative decat in randul droizilor care trag unii in altii din greseala sau trag in scut cu
aceeasi polaritate la arme.
- Cam nasol. Aici Triger. Catre totii capitanii de nave... felicitarile mele pentru imbunatatiri si
pentru tot ceea ce a-ti facut pana acum. Tineti-o tot asa, sunteti cei mai buni. Un lucru va rog: sa
aveti grija de voi si de echipaj ca si cum a-ti fi rude si aveti grija de sistemul in care sunteti. Daca
sunteti atacati nu ezitati sa cereti intariri, nu se stie niciodata cine ataca si cu ce ataca. Va
multumesc pentru atentie si care ar dori sa vada nava este primit, dar fiecare trebuie sa aduca cel
putin un surub, pentru Nanos nu pentru mine. Va astept.
Triger analiza din nou acele inregistrari si vazu cum nava N1 trecuse de zona de bariera si trecu
prin gaura neagra in hiperspatiu.
- Nanos... de aia nu i-am vazut... erau in hiperspatiu si au ajuns inaintea noastra in partea cealalta.
Asa se explica...
- La asta ma gandeam acum. Este singura explicatie plauzibila din cate am experimentat noi pana
acum.
- Triger poti sa ne lasi si pe noi pe planeta?
- Desigur. Unde a-ti vrea?
- Acolo pe continent. Oriunde...
- S-a facut.
El facu nava invizibila si le lasa pe fete intr-un oras destul de dezvoltat pentru a putea contacta pe
cineva apropiat si pentru a putea sa plece la un moment dat.
- Triger, se poate sa raman la bord? Intreba tanara bibliotecara.
- Daca ramai la bord te supui regulilor care sunt pe nava.
- Cred ca asta o sa fac. Acolo nu mai este nimic pentru mine.
- Un nume pentru arhiva?
- Ary.
- Ary bine ai venit la bord. Fetelor... succes...
- Multumim! Strigara cele patru fete care coborasera si in timp ce nava se ridica, Triger cobori le
saruta pe frunte si le ura succes in tot ceea ce vroiau sa faca. Ele cu lacrimi in ochi isi luara ramas
bun si plecara de pe acel acoperis. Triger isi activa armura si se teleporta la bordul navei N1 si o
teleporta si pe Ary pe punte.
- Te rog sa nu alergi pe punte. Si poti sa iei loc pe unul dintre cele trei scaune de acolo.
Cel din mijloc a fost al Anei si cel din dreapta al lui Blue, dar acum nu sunt la bord si trebuie sa
le gasim. Sa le gasim si pe ele si pe ceilalti din echipaj si sa dezlegam misterul acelui container
imens pe care l-am pescuit de pe insula falsa.
- Dar... daca droizii au ceva informatii pe care tu nu le ai?
- Nanos?
- Le-am luat toate informatiile se pare ca cei care ar fi supravietuit ar fi intrat in container pe rand
ca sa fie adormiti criogenic pentru o perioada lunga de timp. Numai ca nu apar date referitoare la
rolul de patrulare al droizilor.
- Arhive stricate mai ai?
- Nu. Culmea ca au fost sterse si nu inteleg de ce. Ia stai ca tu mi-ai facut cadou ceva misto la un
moment dat... gata am recuperat arhivele acelea si nu sunt stricate.
- Ce? Cum ai reusit?
- Iti aduci aminte ca mi-ai dat o baza de date in camera ta in care sa ascund copii ale datelor pe
care le colectez?
- Uitasem... recunosc... stai un pic... camera era incuiata... adica e cineva inauntru. Dar cine?
- Nu pot sa scanez pentru ca am fost lasat afara.
- Interesant. Musafirii din jurul miezului?
- Vii si nevatamati.
- Perfect... du-ma la ei inauntru.
- Gata...
Triger se teleporta inauntru alaturi de musafirii pe care ii lua cu el.
- Bine ai venit inapoi Triger. Multe lucruri s-au intamplat de cand ai plecat.
- Ce s-a intamplat?
- Starfire a facut un salt prin gaura neagra si am ajuns dupa cate imi dau seama cu mult mai
devreme ca tine.
- Da... asta asa este... dar ce s-a intamplat cu ceilalti?
- Cam 75% sunt intr-un container criogenic, pe care vad ca l-ai gasit.
- Perfect... si restul?
- Restul au fost arestati cand am aterizat pe aceasta planeta care seamana foarte mult cu planeta ta
pe care ai crescut. Au fost dusi si intemnitati intr-o inchisoare care se schimba in fiecare ora.
- Adica ceva de genul unui cub format din cuburi?
- Exact. Nu stiam cum sa ma exprim.
- Si a-ti reusit sa ii localizati?
- Acea inchisoare era localizata intr-un oras care avea aceasta cladire...
- O nu...
- Sa inteleg ca aceasta cladire a fost distrusa?
- Da... de mine...
- Atunci nu dispera. Aceasta inchisoare are suficient aer pentru 5 miliarde de ani. Cum nu au
trecut decat 6 mii de ani, te sfatuiesc sa te grabesti sa ii scoti de acolo. Noi am incercat sa ii
aducem aici, dar pamantul de pe nava nu ne-a permis o acuratete perfecta si am renuntat ca sa nu
ii teleportam cu vreo piatra in loc de plamani sau cu o piatra de doua tone in cap.
- Asta am inteles. Ce nu am inteles este unde era intrarea.
- Intrarea este prin canalul din libraria din mijlocul orasului.
- Multumesc. O sa plec cat mai repede cu putinta.
- Grabeste-te ca au nevoie de tine. O sa incercam sa ii convingem pe cei din inchisoare ca vii spre
ei.
- Multumesc pentru ajutor.
- Vezi ca lupii sunt si ei acolo si ii apara pe prietenii tai.
Triger se teleporta inapoi pe punte si stabili cursul catre centrul acelui oras inundat fara a mai
face nava invizibila. Cand ajunse acolo scana orasul si vazu libraria. Sari din nava si se scufunda
pana pe ciment si acolo incepu sa mearga ca si cum nu ar fi fost apa acolo.
Ajunse in librarie si gasi intrarea, dupa care activa o semisfera din care scoase toata apa si intra
prin chepeng in inchisoare. Dar nu intrase in inchisoarea propriuzisa ci in incinta in care erau
gardienii, si cu aceasta ocazie Triger isi activa modulul de invizibilitate si incepu sa mearga prin
camere. Ajunse la un moment dat pe un hol cu multe celule in care detinutii erau maltratati si
nelasati sa doarma. Trecu prin fata celulelor si ajunse la o celula in care era un barbat care
vorbea, aparent singur, si care se uita la cer ca la un loc de refugiu.
- Triger ar trebui sa vina. Dar cand? Daca nu vine?
- Si daca e deja aici?
- A venit? Chiar a venit? Acea persoana se ridica si inainta cu greu catre gratii si incepu sa pipaie
printre gratii.
Triger se lasa pipait pe fata de acel batran si acesta exclama in soapta.
- Triger... tu esti... eu sunt un batran de pe nava ta. Armura a disparut de pe mine cand am fost
prins si nu stiu unde este.
- Ai ceva pe mana stanga?
- Da. O cutiuta care nu se deschide.
- Sunt Triger si acest recrut va fi promovat.
Armura lui se activa si in secunda urmatoare acel batran putea sa vada din nou.
- Triger... trebuie sa ii salvezi si pe ceilalti dar ai grija... paznicii o sa ii omoare daca isi dau
seama ca esti aici.
- Fii fara grija, Nanos vegheaza si el decide care moare si care nu. Oricum generarea pe
calculator a devenit o joaca de copii, si asta pentru Nanos care face filme cu scanarea ta.
- Atat de avansat a ajuns?
- Chiar mai avansat. Din cauza mea cred...
Triger il ruga sa stea linistit si Nanos il teleporta pe nava. Timp de cateva ore Triger ii scosese de
acolo pe toti in afara de trei persoane.
- Nanos. Unde sunt cei trei?
- In celula perfecta cu un nivel mai jos.
- Multumesc.
Cauta intrarea si o gasi, dar aceasta era pazita de patru paznici afara si de circa 20 inauntru. Cum
sa intre fara sa fie detectat? Incerca sa scaneze camerele alaturate, numai ca acea incinta in care
erau cei trei nu putea fi scanata.
- Nanos... eu ma dau la ei...
- Nu... te-ai ticnit?
- Pai ce altceva?
- Nu stiu. Incerc sa gasesc o alternativa.
- Dar nu ai gasit nimic?
- Exact. Camera de luat vederi? Masluim aia si ceea ce vad pe monitoare aia din cabina de
control si dupa aceea ii macelaresc.
- Buna idee. Dar... lasa ca ma ocup eu de sistemele de securitate... si o sa poti sa intrii linistit.
Nanos dadu alarma in celula dar nu deschisese decat o usa catre celula, ia cand au vrut sa intre
paznicii, usa se inchisese si fusesera taiati de laserele care formau sistemul defensiv. Din toti
gardienii ramasesera doar patru, doi inauntru si doi afara. Cei de afara vroiau sa intre si cei de pe
acel culoar vroiau sa iasa. Triger intra si scoase pentru fiecare mana cate un pistol si incepu sa se
uite in jurul lui si in acea incapere sa vada care mai misca.
El intra tacticos ca un droid ca sa nu banuiasca paznicii si cand ajunse la cinci metri de usa ii lua
in vizor pe cei doi care erau afara si trasese toate gloantele din incarcatoare. Cei de pe culoar se
uitau ingroziti la geamul plin de sange si la urmele de gloante care se vedeau pe usa. Triger
darama usa si intra pe culoar unde dadu de ceilalti doi carora le arunca o grenada sonica. Aceasta
la detonare facuse ca cei doi sa fie omorati aproape instantaneu in locul lor ramanand doar
hainele.
Triger sparse usa si ii gasi pe Ana, Blue si Starfire in armuri si legati fedeles de un perete.
- Ba! Trezirea!
- Cine? Intreba Starfire cu voce scazuta.
- Cineva care vrea sa va rupa oasele daca mai stati ca prostii pe perete.
- Triger?
- In carne, oase, simbioti, nanoboti si armura.
- Hahaha, rase Blue tusind.
- Hmmm... ce vi s-a intamplat de nu va desprindeti?
- E un scut care ne tine aici si prin cele doua chestii de la maini trec socuri electrice care ne seaca
armura de energie. Bine ca pana acum n-au reusit sa ne ia armurile.
- Asa deci. Iar stati ca mustele pe perete? Ia sa va dau eu jos... Nanos grila aia de energie ce face?
- Acum nu este activa.
- Bun, zise Triger.
El se apropie de cei trei si activa un taietor prin care nu trecea energia aceea care trecea prin bare.
Taie barele lui Starfire si acesta cobori pe podea obosit si se sprijini de perete.
- Triger... daca nu veneai... eram rupti de oboseala...
- Cum asa?
- Daca incercam sa dormim, eram electrocutati. Daca nu spuneam ceea ce vroiau sa auda ei…
eram electrocutati. Orice nu am fi facut in regula ar fi fost tratat ca si cum vroiam sa ii omoram.
- Inteleg. Nanos, ia-l pe Starfire si pune-l intr-un bazin de refacere. In curand sa ii iei si pa Ana si
pe Blue.
Le scoase acele bare care le tineau pe fete si le teleporta imediat in niste bazine de refacere, in
care umblau numai droizii si nanobotii medici pe care ii reactiva Nanos.
- Triger ar fi bine sa pleci de acolo.
- Intariri?
- Ceva de genul acela...
Se teleporta pe nava si cand sa plece pe punte suna alarma. Circa 50 de navete de lupta incepura
sa traga in scuturile lui Nanos, numai ca acestea nu provocau cine stie ce pagube rezervei de
energie.
- Sa nu tragi in ei.
- De ce?
- Ar insemna ca pot sa traga cu orice. Hai sa plecam.
Iesira pe oribita unde erau asteptati de alte nave de asalt. Acestea erau bine dotate ca armament si
ca scuturi.
- Triger?
- Cu deflectorul principal sa tragi in prima nava de asalt care trage in noi. Intre timp vreau turete
cu tunuri care sa tinteasca cate o nava. Cand trage o navuta, aceea va fi prima distrusa.
- Am inteles, toate tunurile de aparare au fost activate.
- Catre capitanul de pe nava neidentificata. Va rugam sa aterizati pe planeta ca sa nu fim nevoiti
sa va obligam sa coborati.
- Catre toti capitanii... sunt Triger capitanul acestei nave si al flotei care poate bombarda planeta
aceasta pana nu ramane decat o planeta gazoasa. Asa ca amenintarile nu isi au rostul aici. Acum
as dori sa va spun sa ma lasati sa plec si nu o sa patiti nimic.
- Buna ziua Triger. Se pare ca ne intalnim din nou.
- Nu esti tu ala caruia i-am ditrus toate navele de asalt si l-am lasat sa plece ca sa isi apere
planeta?
- Chiar ala. Acum ve-ti muri.
- Tot n-ai invatat nimic?
- Adica?
- De la ultima confruntare, navele au fost imbunatatite. Vrei sa testez tunul pe o nava de-a ta? Nu
prea as vrea, dar daca se cere...
- Nu prea cred ca o sa poti sa ne dai jos scuturile.
- Bine... Nanos... rachete Event Space Dust in scuturile lor.
- Trei rachete pentru toate navele sunt deja pe drum.
- Doar trei rachete?
- Daca iti trimiteam mai multe ramaneai fara energie pe nave si... nu cred ca vroiai asta.
In cateva minute rachetele ajunsesera intre nave si se detonara.
- Hahahaha, nici macar nu m-ai nimerit.
- Mai stii ce tii s-a intamplat atunci? Faza cu lumina?
- Da...
- Si acum se va intampla la fel.
- CE???
Nanobotii preluara nava lui Valdez imediat si fara prea mari probleme si incepura sa transforme
navele in nave de tip N si cateva sfere pentru extinderea navei N1.
- Nu din nou!!!
- De data asta tu si echipajul tau ve-ti face parte din nava. Adica o sa fiti asimilati de nava, asa ca
va sfatuiesc sa nu incercati sa scapati ca nu aveti cum.
Aparura primele nave facute din navele lui Valdez si in scurt timp acestea incepusera sa isi
construiasca ofensiva si defensiva. Sferele de materie prima se facusera si erau vreo patru si
incepura sa se apropie, una cate una, de nava condusa de Triger.
- Triger, resursele au inceput sa vina si sa se faca modificarile.
- Bun. Mai ai planurile pentru extinderea navei?
- Da. Alege cel mai bun plan ca spatiu si ca utilitati si sa incepem sa ne extindem.
- Am inceput sa ne extindem si am mai adaugat cativa centimetri in plus la nava.
- De acum cu aceasta nava sa nu facem alte nave… decat inauntru cand o fi terminat portul.
- Am inteles, in felul asta grabim constructia si achizitionarea de materiale. Am calculat ca la
dimensiunile viitoare o sa avem nevoie de noua generatoare de energie.
- Eu ma gandeam sa facem un cub cu latura de trei generatoare. Fiecare generator sa fie ca cel pe
care il avem acum si totul o sa fie perfect. Ma gandesc si la realimentarea navelor avariate cu
energie si pentru eventualele reparatii…
- Triger doua nave ies din hiperspatiu.
- Pe ecran te rog.
- S-au facut invizibile. Activez senzorii de invizibilitate. Sunt doua nave din cele care nu au venit
la intrunire.
- Bun... nu le contacta inca. Toate ramasitele au fost asimilate?
- Da, si cele patru nave care s-au obtinut din acele nave sunt gata de lupta. Sferele de materie
prima au fost deja folosite.
- Atunci contacteaza-i.
- Triger nu vine nimic de la nave, nici macar semnale de la nanoboti. Intre timp navele se facura
vizibile si erau niste nave N1 care nu reusisera sa ajunga la intrunire.
- Aici Triger, capitanul de pe N1 daca nu raspundeti la apel veti fi distrusi. Nanos pregateste
nanobotii defensivi si cei ofensivi.
- Nava din stanga pare sa fie foarte avariata. Iar cea din stanga la scanarile de aproape au aratat ca
nu mai au sistemele de comunicare. Si nici fabricile de nanoboti.
- Ce? Doar daca... foc de voie...
- Dar...
- Pe nava din dreapta.
- Am inteles.
Nava din stanga se opri cu greu iar cea din dreapta dupa cateva salve se opri. Nanos teleporta la
bord cateva fabrici de nanoboti si dadu drumul la productie. In cateva minute venira rapoartele,
cele doua suferisera pagube imense la bord si echipajul se refugiase in cateva hangare unde se
izolasera, lasand cateva fante pe care sa le intre ceva aer.
- Nanos. Ce a fost la bord?
- Ce a fost inca mai este. Se pare ca aceste creaturi au stricat nava destul de mult ca sa faca loc
tehnologiei lor mai primitive, dar interesante.
- Hmmm... asimileaza-i. Nu merita nimic altceva.
- Pe acele creaturi?
- Da. Pe acele creaturi sa le absoarba nanobotii doar dupa ce 98% din suprafata navei le apartine.
- Am inteles.
Dupa cateva ore de asteptare, nanobotii preluara toata nava din dreapta si doar jumatate din cea
din stanga, si atunci Triger se teleporta pe nava din stanga direct pe punte si activa toate sistemele
defensive omorand ceea ce mai ramasese din creaturile acelea care incercau sa intre in hangare.
Echipajul iesi imediat ce nanobotii topira baricada facuta de acele creaturi si isi luara inapoi
locurile pe nava.
Pe nava din dreapta celei pe care o conducea Triger situatia nu era chiar asa roz pentru echipaj,
una dintre baricadele facute de echipaj fusese sparta si creaturile acelea incepusera sa se apropie
de zona in care erau ascunsi membrii echipajului.
- Nanos ce se intampla pe nava cealalta?
- Tocmai ma jucam cu creaturile alea.
- Arata-mi si mie nu fi egoist...
- Bine...
Nanos afisa pe ecran diverse imagini cu acea zona care fusese intesata de nanoboti si de capcane,
astfel ca in momentul in care prima creatura a vrut sa iasa, s-a izbit de un perete. Acolo era un
perete care imita culoarul din spatele acestuia. Creaturile se imbulzisera sa treaca, numai ca din
cauza acelui perete, toate creaturile fusesera nevoite sa se opreasca si sa incerce sa treaca mai
departe. In acel moment, Nanos, activa toate capcanele si dadu ordin ca podeaua sa se apropie de
tavan pana cand acestea se lipeau una de cealalta.
- Cred ca acum am scapat de creaturi, zise Triger.
- Stai ca acum e timpul pentru ceva frumos, si Nanos facu in asa fel ca niste tije sa iasa din
podea, sa treaca prin creaturi si sa se opreasca in tavan.
In acest fel toate creaturile fusesera reduse la tacere si nanobotii se ocupara de dezintegrarea
acelor creaturi.
- Triger, nava aceea a fost curatata de intrusi. Singurul lucru care a mai ramas este nava acelor
creaturi care este in hangarul A3.
- Dezbembrare si analizare de tehnologie. Daca merita tehnologia o pastram, daca nu... mai avem
resurse pentru extindere.
- Operatia de analizare a inceput.
In trei zile nava fusese analizata si dezmembrata, membrii echipajelor care murisera din diverse
cauze fusesera „ingropati” in cadrul unei ceremonii fastuoase. Si mentionati in arhivele navelor
ca fiind cei care au incercat sa opreasca acele creaturi si care au rezistat suficient de mult cat sa
ajunga intaririle.
- Navele au fost reparate, reincarcate cu energie si sunt gata sa isi apere sistemele.
- Perfect. Da ordinul de plecare si asigura-te ca si noi avem tot ce ne trebuie sa plecam de aici.
- Toate ordinele au fost date. Toate sistemele noastre sunt operationale si nava este gata de lupta,
cercetare sau explorare.
- Hai sa exploram aceasta minunata galaxie. Nu uita sa plasezi peste tot niste baliza ca navele sa
poata comunica intre ele.
- Perfect in felul asta toate navele o sa aibe posibilitatea de a intesa sistemele lor si de a verifica
mai usor o amenintare. Si sa nu uitam de imbunatatiri ale navelor.
- Inca ceva... navele care au numarul de ordine de genul un milion sau doua milioane, stii la ce
ma refer.
- Adica o progresie aritmetica a numarului navei cu pasul de un milion pornind de la acel milion.
- Exact. Acele nave sa fie exact ca nava asta si sa fie colectoare de tehnologie si centre de
cercetare, fara a neglija atacul sau apararea.
- Adica sa fie facute ca nava noastra, un balans intre toate functiile acestea.
- Asa. Si navele care stau in acestea sa fie de tip N.
- Normal.
Dupa ce lamurira problema navelor capitale, Triger si Nanos incepusera sa se uite sa vada care
sisteme le au si care nu le au sub protectie, si cum ar putea sa ii ajute pe cei care nu sunt sub
protectie. Astfel ca la un moment dat acest mic imperiu ajunsese sa cuprinda galaxia invecinata si
circa 20% din cea din care plecasera. Nimeni nu obiecta deoarece aceste forte mentineau pacea si
nu se bagau in treburile interne ale factiunilor prezente pe diversele planete. Ca o masura de
siguranta pentru diversele planete locuite, aceasta flota prezenta o protectie impotriva atacurilor
din alte imperii mai vaste si mai bine dotate decat cea a lui Triger, dar mai slabe ca putere de foc
pe nava decat oricare dintre navele lui Triger.
- Triger am ajuns sa avem granita cu oamenii, cu saurdarii si cu mantalii, in galaxia alaturata. Si
in galaxia asta avem granita cu foarte multe popoare care vor sa aibe propriul sector si cat mai
multe planete sub conducere.
- Eram sigur ca o sa fie asa. Care vor sa se alature?
- Pai... e cam dificil sa ii luam pe unii fara ca ceilalti sa nu ne declare razboi.
- Chiar ca este dificil. Cei care ii asediaza ce zic?
- Vechile probleme economice. Am cerut rapoarte de la ambele parti si acestea indica cu totul
alte preturi.
- Cred ca o sa mergem sa vedem despre ce este vorba. Comunicatiile?
- Nu merg comunicatiile cu planetele asediate.
- Am inteles... vor sa ii convinga sa treaca de partea lor sau sa obtina niste avantaje de la acestia.
Foarte interesant.
- Vrei sa mergi la sol?
- Da. O sa merg la sol si sa vad despre ce este vorba. Te-as ruga sa incepi sa ii dezgheti pe aia
care-s congelati. O sa am nevoie de ei.
Dupa doua saptamani de incercari de a deschide acel container, Triger ajunsese sa dea cu
cocoloase de hartie in container.
- Poate cu astea o sa se deschida.
- Nu cred ca o sa reusesti, dar esti invitatul meu.
- Stiu... tot ce am incercat nu a mers.
- Daca este vorba de o inchisoare?
- La asta nu m-am gandit. Ia sa vedem cum putem... a da...
- Ce?
- Valdez. Stiu ca pastrezi secventele genetice ale victimelor si avem nevoie de o clona.
- Perfect.
In cateva zile aparu si clona lui Valdez pe care Triger o pusese sa se uite prin incuietoare si fara
sa se miste, containerul disparu.
- CE???
- Asta e culmea. Dizolva clona...
- Gata. Ce s-a intamplat? Intreba Nanos.
- A disparut containerul si a aparut aceasta cutiuta.
- Adica... adica...
- Ce s-a intamplat? Ai inregistrat ceva?
- Nu am apucat ca a disparut containerul.
Acesta reaparu si usa se deschisese fara prea mari probleme.
- Asta e bizar. Daca asta nu e bizar, atunci eu sunt...
- Nu zi ca sa nu regreti.
- Ai dreptate.
Intr-un interval destul de scurt de timp de la deschiderea completa a containerului isi facura
aparitia niste brate care taiau gheata si care tineau persoanele si blocurile de gheata.
- Triger, dezghetarea merge conform planului.
- Perfect.
- Ceva probleme la temperetura din camera dar am recalibrat aparatele.
- Bun... cat mai avem pana la acea planeta?
- Mai avem circa doua ore.
Triger astepta un timp si cand sa ii intampine pe cei care fusesera dezghetati in stanga lui aparu
Starfire:
- Salut ma.
- AAAAAA, sa nu mai faci asta nici macar o data.
- Bine... bine... vroiam sa iti multumesc ca ne-ai gasit si ca ne-ai salvat.
- Faza era ca am gasit pe unu care semana cu tine ca haine si ma speriasem.
- De ce?
- Pai...
- Pai?
- Am aruncat nava intr-un soare.
- Bravo...
- Ana si Blue?
- In cantina. Beau cate o ciocolata calda si iau micul dejun, pranzul si cina de ieri. Pe la pranz
cred ca o sa le ia si pe cele de azi.
- Sper sa nu le vina rau.
- Si eu sper ca altfel aia suntem.
- Astia sunt ai vostrii?
- Da. Au fost congelati ca niste pesti de catre Valdez ala...
- Ala pe care nu l-am mai iertat cand am plecat de acolo.
- Ce?
- L-am asimilat.
- Am inteles. Si acum incotro?
- I-am chemat si pe Jimmy si Debora si pe Joe cu Android XIII sa ne ajute intr-o misiune foarte
delicata. O sa iti explic in drum spre nava mea. Crezi ca fetele sunt suparate pe mine?
- De ce?
- Pai... am cam intarziat cu salvarea...
- Asa si?
- Pai... am mai adus o fata la bord.
- Si? Sa nu imi spui ca iti place de ea.
- Nu imi place de ea... inca… Ei ii place de mine si nu stiu cum sa ma mai feresc.
- Pai... cam nasol. Daca vor fetele, dar nu cred, poti sa te casatoresti cu toate trei.
- CE?
- Era doar o idee.
- M-ai speriat... dar nu e o idee rea. Numai ca e cam nasol... daca vreau sa plec si una nu
ma lasa, atunci o sa stau aici…
- Da. M-am gandit si eu la asta. Ea este tipa? Cea care analizeaza containerul?
- Da, la naiba. Sa nu ma vada.
- Stai linistit ca oricum te-a vazut.
- Sigur?
- Nu stiu. De ce nu o intrebi?
- Faci misto de mine?
- Scuze... ia sa vad... arata destul de bine... pot sa...
- Du-te si scapa-ma...
- Multumesc...
Starfire se dusese sa o ajute si nici nu ajunse bine langa ea ca se intoarse si se aseza lipit de
perete.
- M-am speriat.
- De ce?
- Arata prea bine.
- Si? Tu marele pirat ai emotii?
- Ma... ai grija...
- Bine, am inteles. O sa astepti momentul si dupa aia actionezi?
- Exact.
- Sper sa te grabesti.
- Am inteles la ce te referi.
Decongelarea echipajului se facu fara probleme si toti fusesera luati si dusi in camerele lor unde
urma ca acestia sa se mai odihneasca un pic si sa treaca pe la infirmerie.
- Triger, sunt Nanos, am ajuns la marginea sistemului.
- Auzi Starfire, am ajuns deja, hai pe punte.
Nanos ii teleporta pe punte si acestia au avut reflexul de a pleca pe jos catre punte si cand s-au
trezit pe punte au facut cativa pasi si au tresarit un pic.
- Hahahahahaha, iar am patit-o. Nu cred ca o sa ma obisnuiesc cu teleportarile, dar sunt tare
hazlii.
- Am remarcat. Nanos cum stam cu informatiile despre nave?
- Pai... foarte multe informatii o sa avem in curand.
- De unde?
- De la navele care ne ataca.
- Aici capitanul Triger de pe N-Ext1. De ce suntem atacati?
- Nu cred ca o sa raspunda prea curand.
- Capitane Triger, aici Jamfaa, capitanul flotei care a impus acel embargou asupra planetei
KoreliaIV. Cu ce va pot fi de ajutor?
- In primul rand o sa vin la bordul navei dumneavoastra sa discutam despre un tratat intre noi si
voi. Daca nu cumva aveti alte intentii, cum ar fi cele cu planetele din acest sistem.
- Va asigur ca nu vrem un conflict cu imperiul vostru.
- Pai de asta am venit ca cei de pe planeta ne-au contactat inainte ca voi sa puneti embargoul, iar
noi de abia acum am reusit sa ajungem. Tehnologia nu ne era disponibila la momentul cererii si
ne-a fost disponibila cam tarziu, dar i-am anuntat ca o sa venim.
- Se pare ca suntem in impas.
- Mie nu mi se pare.
- Daca e nevoie vom raspunde cu arme.
- Adica...
- Razboi! Va vom declara raboi.
- Daca ar fi dupa mine as trece prin navele voastre si v-as face pe toti supa pentru droizii si
navele mele. Dar am decis sa merg pe cale diplomatica, iar cand acest lucru nu se mai poate o sa
fiu nevoit sa iau sistem dupa sistem pana cand toate sistemele dintr-un imperiu inamic vor fi ale
mele.
- Atunci ne simtim obligati sa ne aparam.
- Sa va aparati? Dar nici nu v-am atacat. Nanos adu-i aici pe toti membrii consiliului fara ca astia
sa stie.
- Am inteles.
- Daca incerci ceva dubios o sa ne aparam.
- Cine a zis ca va atacam pe voi. Poate eu vreau acest sistem pentru mine si atunci a-ti pune un
embargou ilegal, sau mai bine zis un asediu ilegal.
- Dar nu este planeta voastra.
- O sa fie in cateva minute. Vedeti voi? Fata de tehnologia voastra, teleportarea noastra face
minuni. Deci... eu deja sunt pe planeta si am semnat un tratat prin care toate planetele din
subordinea acestora, sunt acum in subordinea mea. Si daca am un embargou am dreptul sa chem
consiliul cand doresc, cu conditia ca aceasta deplasare sa nu fie neintemeiata, altfel voi suporta
consecintele.
- Adica ce? Crezi ca ne este frica de consiliu?
In clipa urmatoare toate navele consiliului aparura de sub perdeaua de invizibilitate a unei
nave de tip N care fusese ascunsa tot timpul.
- Poti sa mai repeti o data ca nu am inteles prea bine ce ai spus.
- Ce? Consiliul? Aici?
- Ce te surprinde? Ca noi citim legislatia si voi nu?
- Multumim Triger pentru ca ne-ai atras atentia asupra actiunilor abuzive ale acestei ghilde care
si-a format un imperiu peste noapte prin santajari si prin dominare.
- Daca domeniul pe care l-am intemeiat se numeste imperiu, atunci fie. Dar de drept ceea ce
conduc eu este o republica.
- Si noi formam cu totii o republica si ne aparam unii pe altii si ne ajutam cand situatia o cere cu
ceea ce poate sa ajute fiecare.
- Eu mentin partea de siguranta militara si politica. Daca am probleme, cei corupti vor avea de
suferit enorm. Nu numai ca ei vor deveni ingrasamant, dar toate proprietatile lor vor fi ale mele,
deci ale celor care le aveau mai demult.
- Interesant. Poate o sa convenim sa facem ceva tratate si cu voi.
- La partea de tratat este simplu. Eu am nevoie de orice tehnologie noua care apare la voi si de
voi ca sa aveti o flota proprie gata de lupta cand este nevoie de aceasta si sa nu uit, mai avem
nevoie de hartile voastre. In schimb putem sa va oferim protectie impotriva invadatorilor si a
celor care ataca din interior si o comunicare in timp real cu orice lider din oricare colt al galaxiei.
Ca sa nu mai discutam de posibilitati de ajutor cu materiale de constructii sau medicamente
pentru boli la care s-a gasit deja leac.
- Din ce in ce mai interesant.
- Stiu, numai ca cei de la voi s-ar putea sa ma vada ca pe un tiran care nu vrea sa faca nimic sau
care sa va ia totul. Va spun de pe acum tot ce am este pe aceasta nava, la fel ca si tot ceea ce as
avea nevoie.
- Intelegem. Mai vorbim.
- Mai vedem. La revedere.
Si Triger inchise canalele de comunicatie inainte ca ceilalti sa raspunda.
- De ce le-ai inchis? Intreba Starfire mirat.
- Nu avea rost sa le explic prea multe cand nici macar nu erau atenti.
- Si cum ti-ai dat seama?
- O sa avem ocazia mai tarziu. Momentan trebuie sa facem in asa fel incat sa nu fim atacati de
boii astia, ca atunci nu cred ca o sa mai vina consiliul ca sa vada o batalie.
- Asta cam asa este ca nimeni nu pleaca de acasa sa isi riste curul doar de florile marului.
- Si ce fac fetele?
- Vorbesc cu Nanos in cantina. Se pare ca ai fost turnat de catre cel mai bun prieten al
tau.
- Nu conteaza... macar daca ar fi fost toate trei la masa...
- Sunt toate trei la masa... si discuta despre ce am discutat noi.
- Atunci eu nu mai sunt aici. Ma duc sa mai dobor cateva nave...
- Si cand crezi ca o sa scapi?
- Probabil in momentul in care ies din raza de teleportare a lui Nanos.
- Am inteles. Tu chiar vrei sa fugi.
- Glumeam. Daca fug imi iau papara mai nasoala. Asa poate ma aleg cu o mana rupta sau chiar
un picior rupt. Sau chiar cu amandoua rupte. Mai stii?
- Asta este daca te-a furat peisajul si ai visat cu ochii deschisi? Acum o sa suporti... consecintele.
- Sa inteleg ca deja sunt mort si ele sunt in spatele meu nu?
- Exact.
- Par furioase?
- FURIOASE???
- Cred ca da... fugi Starfire! Scapa cat mai poti!
- Crezi ca scapati atat de usor?
- Eu nu am facut nimic, zise Starfire incercand sa scape.
- Stai ca si cu tine avem treaba, zise Blue.
- Ti-am zis sa fugi si nu m-ai ascultat, adauga Triger.
- Acum. Nanos... cine era ala care nu ne-a spus ca Triger ne-a salvat?
- Starfire, raspunse Nanos.
- Acum ai dat de belea, zise Triger.
- Cine venise cu ideea trecerii prin gaura neagra?
- Ana, zise Starfire.
- Corect, adauga Nanos.
- Cine a zis sa salvam tot echipajul predandu-ne doar noi trei?
- Probabil ca Starfire, zise Triger.
- Corect, zise Nanos.
- Si nu in ultimul rand cine si-a pierdut clona bolnava?
- Starfire?
- Da, tot el, zise Nanos.
- Merita caftit pentru ca si pe mine m-a bagat in boala. I-am gasit clona si am crezut ca l-am
omorat.
- Cum asa?
- Pai i-am gasit clona pe o nava, Apolodor, si era foarte bolnava si nu se gasea tratament si
computerul de pe nava a decis sa nu riste si sa se autodistruga navigand intr-un soare.
- Si ai crezut ca l-ai omorat?
- Da...
- Eu ramaneam cu acest sentiment, zise Blue.
- Si eu as fi patit la fel... zise Ary.
- Acum ca problema asta este clarificata... cum il pedepsim?
- Cine a zis ca s-a terminat? Intreba Ana suparata.
- Pai...
- Despre ce vorbeati voi?
- Niste vise si niste prostii care ne trecusera prin cap la o bauturica.
- Sa zicem ca te cred, desi nu te cred, zise Ana.
- Si de ce m-ai crede? Era doar un vis mai idiot de-al meu... ce vrei? Eu ma duc pe planeta poate
mai gasesc vreo tipa de agatat si sa semnez tratatul cu aia.
- Pot sa vin si eu? Intreba Starfire.
- Chiar te rog. Am o rugaminte cand ajungem pe planeta. Vorbim cand ajungem.
- Si pe noi nu ne iei?
- Ce sa va fac daca sunt rau? Asta este... nu va mai iau dupa mine.
- Bine, zise Blue. Nu ma lua si o sa plang pana cand te intorci.
- Cred ca o sa incep deja sa plang, zise Ary.
- Eu o sa va acompaniez, zise Ana.
- Triger... ai dat de belea...
- Ce? Daca imi aduc aminte din cauza ta era sa mor de inima si din cauza ta era sa nu mai revin
pe aceasta nava minunata.
- Imi cer scuze.
- Bine, fie. Dar sa nu se mai intample. Hahahahahaha.
- Glumet mai esti.
- Stiu si recunosc, dar mai recunosc ca sunt si rau. Cat despre partea buna asta trebuie vazuta de
ceilalti, ca sa fie o caracterizare buna.
Triger isi impacheta cateva lucruri pe care urma sa le asimileze armura si se indrepta catre
hangar. Intre timp Starfire facea exact acelasi lucru dar el isi impacheta si lucruri care nu ii
trebuiau in acea excursie. Dupa cum zicea el: „lasa ca nu stii cand o sa iti foloseasca”. Triger iesi
din camera si incepu sa mearga pe coridoare, si Nanos il interpela:
- Nu vrei sa ajungi mai repede?
- De data asta nu ca poate ma trezesc cu ceva in cap.
- Hehehe. Intrebam si eu. Nu ca as vrea sa patesti ceva.
- Multumesc de oferta dar de aceasta data o sa merg pe jos. Chit ca trebuie sa merg foarte mult o
sa merg pe jos. E interesanta nava si imi place sa merg pe jos.
- Bine. Ne vedem pe nava ta.
- Bine... pa...
Merse ce merse si cand sa faca stanga si sa mearga pe niste rampe catre hangar, el se trezi cu
Blue in fata:
- Si zici ca nu vrei sa ma iei? Intrba ea un pic suparata.
- Nu te iau daca nu esti echipata si pregatita de vremea care e jos.
- Adica...
- Eu asta am spus. Nu am zis ca nu iau pe nimeni ca vreau doar eu sa ma distrez.
- Aha... vin in cinci minute...
- Bine...
Triger ajunse la nava si cand sa se urce din nava se auzeau numai tipete si rasete.
- Care se distreaza o sa munceasca ceva mai mult, zise Triger.
- Sper ca ai mai mult de trei locuri in cabina.
- Din cate stiam aveam cinci locuri. Daca s-a schimbat un pic nava, nu este vina mea.
- Pai... nu am fost lasati sa intram in cabina pana cand nu veneai si tu.
- Am inteles. Multumesc Nanos.
- Cu placere Triger. Lansarea va avea loc in cateva minute si va rugam sa va asezati la locurile
voastre.
Triger deschise usa la cabina si se instala pe scaunul lui, urmat de Blue, Ana, Ary si Starfire.
- Lansarea va avea loc in cateva secunde. Centurile de siguranta activate. Tineti-va bine.
Nava fusese lansata si toti din cabina fusesera tintuiti in scaune. In timp ce nava cobora prin
atmosfera ei se uitau pe geam si remarcara viteza incredibila cu care mergeau si ce se intampla in
jurul navei. Din unele portiuni ale navei iesea un fum alb, iar in unele locuri se formau fuioare de
plasma care se unduiau pe langa nava fara sa o atinga.
- Triger motoarele directionale nu functioneaza. O sa pornesc motoarele principale.
- Si cum franam?
- Franam in timp cu atmosfera.
- Sa speram ca nu o sa se verse cafeaua.
- Care cafea?
- Era o figura de stil… o gluma…
Nava ajunsese la o distanta fata de sol de circa 50000 de metri de suprafata planetei si motoarele
pornira fara probleme. Ca sa poata incetini, Nanos, tinu motoarele pornite si facu un tur al
planetei la acea viteza, dupa care motoarele directionale se activara si nava incepu sa
incetineasca, dupa care ateriza intr-un luminis.
- Nanos sa fi cu ochii peste tot, zise Starfire.
- O sa scanez tot ceea ce vine si tot ceea ce este deja in raza mea de actiune.
- Parca era un oras aici, interesant. Stai ca nu aterizam aici.
Cand sa decoleze cateva unde de tractare se activara si tineau nava in acel luminis.
- Misto nu?
- Da... minunat...
Triger iesi si se aseza fix pe cutia din care pleca o unda tractoare.
- Ce face Triger?
- Nu stiu. Hai afara sa-l intrebam.
Iesira cu totii afara si se dusera langa Triger si se asezasera pe pietre.
- Ce faci? Nu distrugi acele unde?
- Pentru? Oricum orasul e pe aproape, simt asta. Probabil ca daca am distruge asta nu am putea sa
obtinem o audienta decat cu seful garzii.
- Aici ai dreptate, se auzi o voce din spatele lor.
- Ce? Intreba mirat Starfire.
In spatele lor aparu un tip inalt si bine facut cu o armura foarte interesanta si cu un toiag imens
care avea un model cam ciudat pe el si care mai avea la capatul de sus o umflatura cu doua pietre
galbene.
- Eu sunt Triger, el este Starfire, iar ele sunt Ana, Blue si Ary.
- Starfire, celebrul pirat care a reusit sa captureze 15 nave de asalt?
- Unicul...
- Bine ai venit intre noi, zise acel personaj.
- Pe Triger il cunosti?
- Doar din ceea ce ne-au spus prietenii vostri patrupezi.
- Lupii? Au venit cu noi? Super, zise Triger. Sper sa aveti grija de ei daca vor sa ramana.
- Nu vrei sa ii tii? Intreba individul.
- De ce sa ii retin contra propriei vointe? Pot sa faca ce vor ei... atat cat nu intra in conflict cu
interesele celor din jur, vezi atacuri necontrolate sau asupra echipajului fara sa aibe permisunea si
altele.
- Hahahaha, am inteles. Triger esti un tip hazliu.
- Multumesc. Nu am reusit sa iti retin numele, ai vreunul?
- Da, am un nume si el este Shaman’s Fist.
- Frumos nume, zise Starfire.
- Multumesc.
- Si unde este orasul?
- Toata civilizatia s-a mutat in planeta si am lasat suprafata neatinsa. Doar garzile mai sunt la
suprafata. Noi patrulam dupa vechile drumuri si dupa cele noi.
- Si ca sa putem sa vorbim cu regele sau regina sau cine va conduce, ce ar trebui sa facem?
- In primul rand a-ti trecut testul. Adica puteti sa intrati in oras. Acolo va mai asteapta un test,
ceva mai aprig dar cred ca o sa-l treceti, si de abia dupa aceea o sa aveti permisiunea de a avea o
discutie cu regina noastra.
- Am inteles, zise Triger. Si cand putem sa mergem in oras?
- Chiar acum daca doriti.
- Eu as vrea sa merg. As dori sa discut si cu regina voastra mai tarziu daca se poate.
- Asta depinde de tine.
Si toata zona se misca un pic si luminisul in care erau se dovedi a fi o rampa de lansare sau
aterizare pentru navele lor.
- Scuze ca te deranjez, dar cum va numiti ca rasa? Intreba Triger curios.
- Noi suntem N’Tholi sau Cei ce nu se vad.
- Tare. Noi nici nu mai stim cum ne numim. Dar o sa fim Oameni dupa planeta care ne-a gazduit.
Blue este altceva, Starfire este un om pur sange, eu si Ana cred ca suntem ultimii din rasa
noastra, bine ca am supravietuit.
- As zice ca aveti un talent la a supravietui.
- Da. Se pare ca cineva vrea sa vada cam cata pace putem sa aducem in republica pe care am
construit-o. Vorba vine republica, e ceva de genul republicii care guverneaza in aceasta zona,
numai ca la noi coruptia nu exista.
- Cum asa?
- Nanos s-a ocupat de asta.
- Cine este Nanos?
- Nanos reprezinta toti nanobotii care sunt pe toate navele mele si in toate trupele mele. Cu
ajutorul lui putem sa ducem la bun sfarsit campanii pe care altii le vad ca fiind imposibile.
- Interesant. Si este acum cu noi?
- Da. Nanos?
- Da Triger. Sunt prezent, am stat si am analizat flora. Este minunata, avand in vedere ca aerul
este foarte rarefiat. E ca si cum am fi la o inaltime de 4000 de metri.
- Vezi?
- Uimitor.
- Faza e ca noi nu apelam la Nanos decat in cazuri extreme sau cand trebuie sa facem totul contra
cronometru.
- Adica doar cand aveti cu adevarat nevoie.
- Din cand in cand ne mai jucam cu Nanos si el cu noi, fara sa ne ranim sau ceva de genul acesta.
Daca ai vedea ce petrecri trebuie sa organizam... si bine ca vine si Nanos cu cate o idee
nastrusnica, mai vin si eu sau un alt membru al navei cu o idee nastrusnica si iese o petrecere
reusita si toti se distreaza si se vorbeste pe aceasta tema cateva saptamani.
- Am ajuns. Triger… proba este in acea cladire. Cand esti gata sa intrii sa dai proba si sa iesi ca
un invingator.
Triger se duse imediat inainte ca platforma sa se opreasca. Intra in acea casa si cand inchise usa
in fata lui aparu un culoar care parea ca este interminabil. El isi puse castile si dadu drumul la
muzica si incepu sa mearga. Din cand in cand se mai uita sa vada daca a ajuns in partea cealalta.
In acea casa insa, nimic nu era ceea ce parea, iar timpul era ceva relativ. Trecura cateva
saptamani, in acea casa, de cand Triger tot mergea pe acel culoar si nici urma ca ar vrea sa se
termine, dar la un moment dat Triger remarca niste usi deschise in stanga si in dreapta.
Se uita in stanga, si remarca o tanara superba care incerca sa il faca sa vina la ea, se uita in
dreapta si remarca o batranica care arata catre o farfurie de pe o masa. Triger se dusese in dreapta
si lua farfuria si o ajuta pe batranica sa manance. Dupa ce termina, Triger incerca sa plece, dar
batrana il prinse de mana si ii dadu un baston care avea la un capat ceva care semana cu o stea. El
multumi pentru cadou si pleca pe hol. Merse ce merse si cand sa zica ca s-a terminat culoarul, el
dadu de inca doua camere identice cu celelalte doua, numai ca in ele in loc sa fie persoane de sex
feminin erau persoane de sex
masculin. Triger oripilat intra in cea in care era un batran care se chinuia sa mearga prin camera.
Ii dadu bastonul, dar batranul il refuza. Triger se uita prin camera si ii facu din cateva lemne un
carut si il dadu batranului si il plimba un pic prin incapere. La un moment dat insa batranul ii
arata lui Triger unde vroia el sa ajunga si Triger il dusese pana langa acel dulap. Batranul se
ridica de parca nici macar nu ar fi fost obosit si din dulap ii dadu lui Triger inca un baston. Acest
baston avea la un capat partea care se conecta la celalt baston. Triger le uni si aparu un toiag alb
cu un model floral deosebit, iar in varf avea un trandafir alb inflorit care stralucea.
- Si acum incotro ca nu mai am pe unde sa ma duc inainte, zise Triger uitandu-se in fata.
Cand sa se intoarca o briza veni din fata si Triger hotara sa faca un pas in fata. Dupa ce facu acel
pas restul culoarului se lumina si Triger putea din nou sa mearga mai departe.
Ca ultim test, el se trezi fata in fata cu doi magicieni care erau identici din toate punctele de
vedere. Statu si analiza cu atentie gesturile fiecaruia si mimica lor si la un moment dat acestia il
remarcara si i se adresara:
- Toiagul apartine doar unuia dintre noi. Cui o sa ii dai puterea?
- Putere? Voi? Daca va dau toiagul o sa va bateti pe el. Ce idee buna.
Triger desfacu toiagul si tinu bucatile in fiecare mana si le spuse.
- Ce este mai tentant pentru voi decat sa faceti vraji? Sa va vad.
Cel din stanga o aduse pe acea femeie pe care o vazuse Triger in prima camera, iar cel de-al
doilea ii facu lui Triger niste ochelari negri.
- Ti-am adus-o ca sa te distrezi si tu un pic.
- Ti-am adus acesti ochelari ca sa vezi adevarul.
- Multumesc de cadouri o sa le incerc pe amandoua in ordine inversa, zise Triger si lua ochelarii
si ii puse fetei si o ruga sa se uite intr-o oglinda si sa ii spuna ce vede, dupa care sa se uite la
Triger si la magi.
- Nu ma vad in oglinda, dar tu si magul din dreapta sunteti hidosi iar cel care m-a chemat este cel
plin de lumina.
- Multumesc.
Triger reasambla toiagul si il dadu celui care adusese fata.
Din neant se auzi o voce:
- Felicitari ai reusit sa treci de testul pe care ti l-am pregatit. Dar in situatii limita cum procedezi?
Ultimul test este cel de nervi si de rabdare. Sa vedem cat poti sa rezisti. In jurul lui Triger se facu
o prapastie si el ramasese pe un singur pilon de pamant, dar statu calm si pilonul nu patea nimic.
Cand incepu sa se miste, Triger nu se impacienta si incepuse sa se miste astfel incat el sa ramana
pe pilon orice s-ar fi intamplat. Dupa ce cazu citiva metri pilonul incepu sa se sparga si Triger se
uita in jurul lui si vazu un alt pilon. Sari pe acest pilon si in jurul lui aparura foarte multi piloni de
lemn, metalici sau din roca.
- Acum ce mai trebuie sa fac?
- Trebuie sa iei paharul acela cu apa si sa il duci exact asa cum este dintr-o parte in alta. Adica in
incinta alaturata si sa nu versi nici macar o picatura.
- Am inteles.
Se dusese Triger si lua paharul si se uita un pic la el. Acesta era plin ochi, daca il misca mai brusc
il varsa. La cate idei nastrusnice avea Triger, el isi activa un pistol care ingheta lichide si trase in
pahar, iar acesta ingheta instant. Triger lua paharul si merse pana in partea cealalta si puse
paharul pe postament, dupa care iesi din acea camera. Cand iesi isi dadu seama ca el iesise la
balconul acelei case.
- Triger ce faci acolo sus? Intreba Starfire.
- A obtinut o intrevedere cu regina noastra, zise Shaman’s Fist.
- Pai... am tot mers... cred ca au trecut cateva saptamani.
- De unde? De abia ai plecat de langa noi. Acum cateva minute erai pe platforma.
- Tare casa aia. Pot sa mai merg o data?
- Nu…
- Glumeam. Normal ca nu, ca stiu rezolvarea.
- Esti amuzant. Imi place de tine ca persoana, zise Shaman’s Fist.
- Dar de unde Shaman’s Fist?
- Regina ne da numele si cand m-am nascut i-am tras un pumn samanului si toti au ras.
Dupa aceea samanul mi-a aratat pumnul lui si a zis: „Cand o sa ai 21 de ani o sa iti dau si eu un
pumn”, dar din pacate el a murit inainte de a avea onoarea de a-l cunoaste personal. Daca mai era
in viata, m-as fi facut saman. Asa m-am facut gardian, ca sa il pazesc pe noul saman pe care il
avem.
- Inteleg. Si... cand pot sa o vad pe regina?
- Urmeaza-ma. Dar din pacate eu nu te pot urma.
- De ce? Tu ne-ai adus aici, deci tu trebuie sa fi langa mine si sa ma omori cand o sa iti zica
regina.
- Cum asa?
- Presimt ca ceva sau cineva o influenteaza pe regina voastra.
- Blasfemie.
- Eram sigur.
- Nu cred ca se poate. Palatul este aparat de magie si nu ar putea nimeni sa il atace, sa nu mai
vorbim de vrajirea reginei care are sala aparata de magii mult mai puternice.
- Magia dizolva magia, si timpul dizolva magia.
- Cum adica?
- Cand a fost refacuta bariera de energie din jurul palatului?
- Inainte de a muri samanul.
- Si cand a fost refacuta energia din jurul salii tronului?
- Pai... nu stiu...
- Exact. Samanul care a murit trebuia sa o faca imediat dupa ce a refacut bariera din jurul
palatului, numai ca o otrava bine facuta l-ar fi omorat cand a fost slabit de puteri.
- Interesant. Sa mergem repede la regina...
- Nu inca. Vreau sa verific bariera palatului.
- Dar daca incerci sa ataci palatul vei fi intemnitat.
- Daca nu este protejat si o salvez pe regina, atunci ce se intampla?
- Nu stiu.
- Pe asta mizez. Oricum o sa fac o vraja mica. Ce zici de un fulger acolo sus?
- Merge. E sala armelor.
- Bun.
Triger genera un fulger in acea zona si fulgerul sari de pe un acoperis pe altul si cand ajunsese la
Triger, el il transforma in energie pozitiva si il arunca catre bariera, care absorbi imediat acea
energie facand ca un recipient de energie sa fie din nou plin.
- Tare. Se pare ca palatul este protejat. Hai sa vedem sala tronului.
- Shaman’s Fist ce inseamna acest atac?
- Triger este magician si ne va ajuta sa vedem e se petrece cu regina.
- Multumim Triger. Speram ca o sa reusesti sa invingi magia care a subjugat-o pe regina.
Toti soldatii din castel au fugit ca sa nu pateasca la fel, dar acum suntem toti gata de lupta.
- Bun. Fiti atenti cand ajungem la sala tronului o sa arunc o bila de foc. Ca sa o distrugeti... lasa
ca o distrug eu...
Ajunsera la usa salii tronului si Triger lansa o biluta de foc cat o boaba de fasole. Aceasta se lovi
de usa, iar aceasta lua foc. Triger stinse focul imediat si le facu semn tuturor sa stea. Deschise usa
si dadu sa intre si doua persoane dubioase il oprisera cu doua sabii argintii.
- Unde te duci?
- Am castigat o intrevedere cu regina. Pot sa vorbesc cu ea sau ce?
- Azi e ocupata. E... cam legata de ceea ce face.
- As dori sa o intreb doar un lucru.
- Bine... fie... sper ca e intrebare scurta.
- Este foarte scurta intrebarea o sa vedeti.
Triger fusese condus de catre cei doi pana in fata camerei unde era inchisa regina. Acolo fusesera
intampinati de o persoana care parea sa fie capetenia acelor soldati.
- Salut pustiulica. Am auzit ca ai obtinut o intrevedere cu regina.
- Da... vroiam sa o intreb ceva si cred ca am cateva intrebari legate de o piata si cateva de cultura
mea generala.
- Bravo. Sper ca nu dureaza prea mult.
- Nu. Maximum 15 minute...
- E bine. Vezi ca in jumatate de ora vine sefu’ si vrea ca regina sa fie neatinsa... daca intelegi ce
vreau sa spun.
- Pai... nu prea inteleg.
- Lasa ca o sa ma asigur eu de acest lucru.
- Bine. Tu esti seful momentan tu decizi ce sa fac. Oricum problema cu piata ne intereseaza ca
dureaza de ceva vreme si nu vrem sa se agraveze.
- Am inteles. Acum te rog sa deschizi usa.
- Tu de ce nu o deschizi?
- Cei cu intrevederi trebuie sa deschida usa. Nu vreau sa stric traditia.
- Am inteles.
Triger deschise usa si o vazu pe regina cum era legata de maini cu niste lanturi si cu picioarele
desfacute si legate de niste stalpi grosi cat era Triger de inalt, si imbracata cam prea sumar.
- Si... de ce este legata?
- Se pare ca este posedata si seful nostru vrea sa o purifice.
- Am inteles... crezi ca pot sa o intreb? Este sigur?
- Da. Cred ca da. Daca patesti ceva e treaba ta.
- Bine. O sa incerc... Alteta... se poate... cateva intrebari?
Triger intreba si se apropie precaut si auzi o voce din directia reginei.
- Vino mai aproape.
Triger se apropie mai mult, suficient cat sa ii poata sopti la ureche reginei.
- Tu esti cel venit si care a trecut prin toate probele fara probleme, sopti regina fara sa se miste
prea mult.
- Da, eu sunt. Pot sa va ajut?
- Da. Scoate-ma de aici inainte sa vina seful astora. Ala vrea sa aiba un urmas cu mine.
- Interesant, zise Triger si se indeparta si incepu sa vorbeasca cu voce tare. Deci cu piata trebuie
sa mai asteptam?
- Da, raspunse regina.
- Cu statuia?
- Statuia sa fie inlaturata si dusa in cimitir unde ii este locul, raspunse regina.
In clipa urmatoare intra seful acelor banditi.
- Cine este pricajitu’ asta?
- Sefu el a obtinut o intrevedere cu regina.
- Prostule daca a obtinut intrevederea inseamna ca a trecut prin casa, deci trebuia omorat.
- Atunci...
- Buna ziua eu sunt Triger si se pare ca statuia chiar trebuie mutata in cimitir.
- Eu sunt G’narl si daca nu te dai o sa simti cum trece securea mea prin tine.
- Nu cred dar hai sa vedem.
G’narl scosese o secure din spate si cand incepu sa o miste, Triger remarca faptul ca lama desi
parea sa fie cat el de mare, aceasta era cu mult mai mare si asta datorita modului in care era
facuta.
El isi activa sabia primita de la simbiot si incepu sa bareze atacurile lui G’narl si dupa circa trei
ore de barat loviturile, Triger isi scosese si un arc pe care il primi printre multe alte lucruri de la
un popor pe care il salvase de niste hoarde nimicitoare.
- Acum chiar o sa te omor, zise G’narl sarind catre Triger.
- Nu cred, raspunse Triger si trasese cateva sageti direct in mainile si in picioarele lui
G’narl.
Acest contra-atac neasteptat ii lasa pe toti cu gurile cascate. Pana si adjunctul lui G’narl ramasese
uimit de ce se intamplase.
- G’narl esti un luptator foarte bun si pentru asta nu o sa te omor, dar pentru acest mic serviciu o
sa iti cer ajutorul intr-o problema.
- Nimic pentru tine, si incerca sa il scuipe pe Triger dar acesta se misca prea repede si se
feri.
- Din pacate... aaaa... era sa uit. TU! Dezleag-o pe regina ACUM!
- Da sa traiti, zise acel soldat care era si adjunctul lui G’narl, si o dezlega pe regina care incepu sa
se energizeze.
- Acum... G’narl... am nevoie de ajutorul tau. Ma ajuti sau nu? Daca nu o sa fi o masa bun pentru
pasarile cerului si pentru creaturile pamantului.
- Prea bine. Cum te pot ajuta?
Triger il dadu jos si ii dadu securea fara prea mari probleme.
- Nimeni nu a reusit sa mai ridice aceasta secure in afara de mine. Cred ca esti mai bun decat
mine si ca am de invatat de la tine foarte multe.
In clipa urmatoare regina tipa:
- Cel care te ascunzi fara voia mea in aceasta incapere arata-te!
Din adjunctul lui G’narl iesi o creatura hidoasa, cocosata de vreme si plina de bube.
- Eu sunt cel care o sa puna capat istoriei voastre a tuturor.
- Aici te inseli... din energia mea fizica si psihica ii dau lui G’narl, prietenul si aliatul meu 50%,
zise Triger.
In clipa urmatoare o sfera de energie trecu din Triger in G’narl. Acesta simtindu-se plin de putere
zise:
- Cu puterea aliatilor mei te voi nimici, cosmar nenorocit.
- Prostule fara mine voi nu existati.
- Asta ramane de vazut, zise G’narl si sari dand cu securea in acea creatura.
Creatura cazu la pamant zvarcolindu-se. In cateva clipe incepura sa apara pe corpul ei numai dare
de lumina care izvorau din interior, pana cand toata creatura capata o alta forma. Acea forma o
recunoscusera imediat, era fostul saman care incepu sa vorbeasca:
- G’narl. Fiule... increderea se castiga in timp. Multumesc ca m-ai lasat sa am incredere in tine si
ca o sa faci tot ceea ce trebuie ca istoria sa nu se mai repete.
- Sa se repete? Intreba G’narl cu lacrimi in ochi.
- Da fiule. Si eu am facut aceeasi greseala incercand sa obtin un urmas de la regina tot in
compania acelui adjunct. Si cand am realizat ce crima era sa comit am vrut sa imi repar greseala
si cea mai buna metoda era sa ma sacrific inainte de a-mi lasa samanta in regina.
De abia atunci am vazut cine era de fapt in adjunctul meu. In omul meu de incredere... iti
multumesc si tie Triger ca i-ai acordat fiului meu inca o sansa. Cum asta este a 13-cea tentativa,
nu cred ca acest spirit malefic o sa mai fie lasat in libertate de catre zeii care au facut poarta
celesta.
- Samane, ti-ai pierdut toiagul.
- Iti multumesc ca mi l-ai redat in acea dimensiune. Fara el nu as fi reusit sa vorbesc cu tine sau
cu fiul meu, chiar daca am vorbit foarte putin. Acum eu va las. Puterea mea o sa faca o bariera
care nu va mai fi vulnerabila la orice tip de magie sau de arma. Succes in vietile voastre si la
revedere, zise samanul disparand.
- Ai avut un tata pe cinste.
- Ce era sa fac...
- Stai linistit G’narl. De acum in colo rolul tau va fi altul. Cel de a ma proteja de oricine ar
incerca sa ma raneasca.
- G’narl... esti asa cum a dorit tatal tau. Curajos si plin de onoare.
- Multumesc Triger. Fara tine si fara tatal meu nu as fi reusit sa scap de sub magia aluia.
- Stati... simt ceva... ceva...
Un simbiot iesi din Triger, iar acesta se uita sa vada cine este.
- Regina...
Era asasinul lui Triger, acea creatura mai mult se tara, dar pe care nu o auzeai decat in momentul
in care te ataca.
- Regina, imi prezint omagiile din partea poporului meu.
- Omagiile voastre sunt bine venite.
- Regina, noi salasuim pe aceasta planeta de foarte mult timp, suntem cei care salasuim pe insula
aceea care are toate formele de relief.
- Aaaa, da... frumos loc. Acolo imi petrec foarte mult timp uitandu-ma cum se dezvolta larvele si
hranind din cand in cand cate un asasin ranit.
- Regina, permiteti sa va spun ceva?
- Desigur.
- Fratii mei ar dori sa va apere cu pretul vietii. Mai mult de atat, ar putea sa va mareasca viata
dumneavoastra si a urmasilor dumneavoastra cu ajutorul unui simbiot, cum am ales eu sa il apar
pe acest luptator neinfricat. Triger, omul care ma ajutat sa evoluez si fizic si spiritual este motivul
pentru care fratii mei au invatat sa fie respectuosi cu toti ceilalti si sa raspunda cu foc la foc si nu
sa atace fara sa fie provocati.
- Oferta voastra nu va fi uitata. Te rog sa le comunici ca doresc sa stabilesc relatii mai bune cu
voi si ca accept acel simbiot prin ideea ca popoarele noastre au foarte multe de invatat unul de la
celalalt.
- Triger esti de acord ca tu sa intocmesti acel acord?
- Desigur. Singurele clauze pe care le introduc sunt: sa nu va omorati intre voi si sa nu preluati
controlul unii peste ceilalti. Egalitatea intre voi este pe primul loc, iar daca sunteti atacati ar
trebui sa va coordonati de parca ar fi o singura armata care sfasie adversarul in milioane de
franjuri. Ce spuneti? Va puteti conforma?
- In calitate de regina o sa vorbesc cu toti locuitorii pe care ii am in comanda si o sa incerc sa ii
conving. Daca nu se poate voi face un alt oras in care cei care vor sa traiasca cu simbioti si cu
celelalti soldati si ceilalti muncitori ai vostrii sa poata sa traiasca in liniste.
- Noi vom respecta intocmai aceasta alianta si ne vom sacrifica pentru cei care o sa fie stapanii
nostri, daca situatia o cere. Vom cinsti alianta aceasta printr-o sarbatoare. Vom aduce primii
soldati sa va apere de invaziile de termite gigantice si primii simbioti care sa va ajute sa traiti mai
mult.
- Cu acestea fiind zise, Zod... stii ca esti liber sa alegi ce destinatie doresti, in orice moment.
- Stiu Triger, de aceea am ales sa stau cu tine si cu ceilalti simbioti, nu pentru experienta cat
pentru cat de bine m-am simtit in compania voastra. Cu toate ca sunteti cu toti mai nebuni decat
orice nebun pe care l-am intalnit in calatoriile noastre.
- Si nu ti-au placut nebuniile pe care le-am facut?
- Mi-au placut atat de mult ca ai vreau si altele.
Cu acestea fiind zise, Zod inainte sa intre in Triger se freca un pic de el si dupa aceea intra la loc.
- Alteta, daca doriti niste tehnologie, putem sa va ajutam. Sau daca aveti nevoie de aproape orice
altceva, va stam la dispozitie.
- Singurul lucru pe care il cer este samanta ta.
- Pai...
- Stai linistit nimeni nu va afla si copilul va fi tot fata nu baiat.
- Alteta nu stiu ce sa spun. Cred ca mai bine ar fi baiatul samanului pentru ca este din popor si o
casatorie fictiva ar da bine pentru cei din popor. Zic si eu...
- Nu pot sa ma casatoresc si daca se afla ca este copilul lui, atunci vor fi omorati amandoi si el si
copilul iar pe mine... ei decid ce o sa se intample cu mine... dar daca va fi copil „din flori” cum se
spune la voi, atunci nu va fi nici o poblema.
- Pot sa ma sfatuiesc cu cineva?
- Desigur dar totul trebuie facut astazi ca sa stiu exact cat timp mai am pana la sfarsitul meu.
- Cum asa?
- Este un dar... sau un blestem... cum vrei sa ii spui. In momentul in care am samanta in mine voi
stii cum mor. Si daca se intampla in seara aceasta am toate sansele ca acest copil sa il pot creste
asa cum vreau eu.
- Inteleg... dar trebuie sa ma sfatuiesc cu cineva inainte.
- Desigur, dar te rog sa nu te grabesti cu decizia ca nu vreau sa iti pun o responsabilitate enorma
in carca.
- Vin in maximum o ora.
- Bine.
Triger se teleporta langa Blue, o la de mana si se teleportara langa regina. Aceasta ii povesti lui
Blue tot si ii ceru si ei parerea. Blue avea copacelul acela cu ea tot timpul, si numai cand se
spunea un adevar care conta pentru sfarsitul universului acela se lumina rosu sau alb. Depinzand
de raspunsul lui Blue.
- Da. Triger trebuie sa faci asta. Stiu ca ti-e greu sa realizezi asta dar trebuie sa o faci. Daca nu
faci asta tot universul va atarna de un fir de ata care va fi din ce in ce mai subtire. Sa stii ca orice
decizie ai lua sunt alaturi de tine si te sustin.
Triger accepta si ramasese peste noapte acolo, iar Blue si G’narl ii asteptara pe cei doi. A doua zi,
primul care iesi din camera fusese Triger care trecu pe langa toti fara sa zica nimic si se arunca in
fantana din mijlocul orasului si incepu sa inoate acolo dand cateva ture de fantana, dupa care la
spusele multora se dusese in lacul din apropiere si incepu sa inoate de nebun. Din camera iesi si
regina si i se adresa lui Blue:
- Blue, poti sa vii putin?
- Da.
Intrara in camera si inchisera usa.
- Blue. Spune-mi sincer... ce varsta are Triger?
- Teoretic... mai mare ca a mea si cred ca mai mare decat a ta.
- Eram sigura.
- Cum asa?
- In timp ce... adica inainte de a incepe sa... m-a luat si mi-a spus ca pentru el nu este usor si ca
daca as fi de acord sa incep eu si sa continue el... si m-am simtit exact ca si cum as fi fost din nou
tanara cand a incepu sa ma sarute... nu stiu... incercam sa il fac sa ramana, dar... nu stiu... psihicul
lui cred... sau chiar sufletul lui este foarte puternic...
- Pai... a trecut dincolo si a trecut cu bine de toate probele.
- CE???
- Da... credeam ca esti legata la evenimente din astea...
- Am fost legata cu alte evenimente...
- Am remarcat... si... cum a fost?
- Pentru mine a fost divin... adica el... in cateva cuvinte... totul a fost de nedescris, perfect chiar.
Pana si lumina lunii, totul ce sa mai.
- Ma bucur. Acum... sper ca ai reusit sa iti vezi moartea.
- Da... stai linistita... daca intarziam muream mult mai devreme... acum o sa fac totul exact cum
am vazut si o sa am sanse sa mor in batalia finala.
- Este asa aproape batalia?
- Nu mi-am dat seama cine sunt, daca sunt fata mea sau eu... la naiba...
- Stai... cu ce erai imbracata?
- Cu... o rochie alba si conduceam o nava de-a noastra care este ascunsa in padure, dar nici nu am
vazut unde.
- Inseamna ca o sa o gasesti destul de tarziu si atunci o sa iti dai suflarea, iar fiica ta o sa repare
nava si o sa lupte in batalie fara probleme.
- Chiar ca fara probleme, numai ca s-ar putea sa moara si de abia fiica ei care o sa aibe 10 ani o
sa castige in acea batalie.
- Intrebarea care ramane este cand o sa te cheme zeitatile sau ingerii.
- Asta nu mi s-a aratat deloc. Sincer... decat daca...
- Decat daca ii iei pe toti si sa deveniti echipaj pe nava lui Triger.
- Ar insemna sa ii smulg din radacini, nu cred ca ma vor urma.
- Vorbeste cu Triger. Nu ai nimic de pierdut.
- Pai...
- Pai... ar trebui...
- Dar cred ca este foarte nervos din cauza a ceea ce a trebuit sa faca...
- Da... cred ca da. Dar trebuie sa vorbesti si cu Ana si cu Starfire si cu Ary despre acest aspect.
Dupa aceea ar trebui sa stai de vorba cu Nanos si de abia dupa aceea cu Triger.
- Inteleg... dar cu poporul? Adica cu popoarele, ca inca un popor s-a aliat cu noi si ei vor sa vina
cu toate bagajele la noi.
- Daca este vorba de cei ai lui Zod, stai linistita ca ar fi de acord sa poata sa ajute in batalie.
- Atunci trebuie sa vorbesc cu toti.
- O sa te ajut cat pot.
Regina pleca si aparu la balcon si le explica ceea ce vroia sa faca dar de jos incepura intrebarile:
- Si cum vom obtine mancare?
- De acest aspect deja ne-am interesat si mancarea este din belsug.
- Si haine?
- Nici macar o lipsa.
- Dar daca avem nevoie de altceva?
- Nici o problema, totul se va rezolva.
- Atunci ce mai asteptam? Sa mergem!!!
- Asteptati un pic. Cand o sa primim acordul atunci o sa putem sa mergem. Pana una alta va rog
sa impachetati ceea ce este necesar si sa ma asteptati un pic sa vorbesc sa vad care sunt conditiile.
- Prea bine alteta, strigara cu totii in cor.
Regina se dusese si vorbi cu Nanos, si acesta ii dadu acceptul, dar sa aduca ceva materiale
feroase si neferoase pentru extinderea navei principale si ii spuse exact cum sa impacheteze
aceste materiale. Ea se dusese si vorbi si cu Starfire si ii explica situatia si el fusese de acord cu
conditia ca cei care vin la bord sa se comporte cum trebuie si sa treaca din cand in cand pe la
anternamente ca sa nu pateasca nimic in cazul unui atac al dusmanului la bordul navei si ei sa
cada ca mustele.
Intr-un final ea se dusese la Ary si ii explica exact ceea ce se putea intampla si ceea ce facuse
Triger. Ary ii multumi pentru sinceritate si o invita la bord ca pe sora ei, dupa care o ruga sa
vorbeasca si cu Ana.
Ana o invita sa stea la de vorba la o cafea si cat timp discutasera, materialele de constructii
fusesera aduse exact inlocul precizat de Nanos si aranjate dupa cum spusese el. Dupa ce regina ii
spusese Anei de ce a fost nevoita sa ii ceara acest lucru lui Triger, Ana o ruga sa stea de vorba cu
ea pe un ton neoficial si ceea ce discutara ele ramasese secret pana si pe Nanos il convinsese Ana
ca trebuie sa stearga acea inregistrare.
- Draga, daca si copacul lui Blue a fost de acord inseamna ca vietile noastre chiar atarnau de
decizia lui Triger. Ia sa vad ce parere are acum Blue. Draga Blue, ce poate sa iti spuna copacelul
despre ceea ce s-a intamplat aseara?
- Pai...
- Am vorbit cu ea stai linistita.
- Din ceea ce mi-a transmis copacul, sacrificiul facut de Triger nu a fost in zadar. Daca pana
acum destinul depindea de noi toti, acum depinde de el si se pare ca dintr-un fir de par s-a
transformat intr-o sfoara de remorcher.
- Perfect. Si treaba care am discutat-o?
- Mai am de intrebat si de studiat. Daca acceptam si noi si el, atunci dintr-o simpla sfoara de
remorcher, grosimea „firului” va creste exponential cu devotamentul lui fata de fiecare persoana,
si stii la ce ma refer.
- Am inteles. Sa imi spui cand e cel mai bine sa actionam, da?
- Bine. Hai ca eu o sa vorbesc si cu Ary sa vedem daca s-a razgandit.
- Bine. Pa.
- Pa.
- Dupa cum vezi ai scapat. Glumeam, apreciez ca ai venit si mi-ai spus. Sincer apreciez lucrul
acesta, numai ca el o sa isi ia papara ca nu a venit sa imi zica.
- El de nervi da ture la lacul din spatele castelului.
- De cand e acolo?
- De vreo doua ore. De ce?
- NANOS!!! Ia-l de acolo ca se epuizeaza de tot si dupa aceea va ajunge din nou pe lumea
cealalta.
- Am inteles Ana. O sa il teleportez in camera lui de pe nava mare.
- Bine, si spune-i ca populatia vrea sa vina la bord si ca toti suntem de acord, dar sa zica si el
daca da sau nu. Bine?
- Prea bine.
- Acum hai sa vorbim cu populatia. Cati ziceai ca sunt?
- Pai... destul de multi... ca trebuie sa vina si de pe continentul vecin.
- Cine sa vina de acolo?
- Rudele lui Zod.
- Am inteles... aia pot sa vina oricand, buni luptatori… si-ar da si viata pentru tine daca sunt
simbioti.
- Stiu… am discutat cu Zod.
- Perfect. Atunci ce mai asteptam?
- Sa mergem.
Toti se indreptara catre centrul orasului, unde trebuiau sa vina dintr-o clipa in alta si rudele lui
Zod. Cand venira, unii se speriasera, dar copii care erau mai receptivi la nou, se dusesera si
incepusera sa se joace cu unii soldati din armata care venise. Acei soldati lasara armele si
incepura sa se joace si ei cu copiii care venisera sa traga de ei.
- Nanos suntem gata.
- Perfect. Materialele au fost aduse la bord si puntile pentru cele doua popoare sunt gata.
- Regina, dupa dumneavoastra.
- Ana, te rog. Toti in acelasi timp.
- Bine. Nanos sa ne teleportezi pe mine, pe Ary si pe Blue la Triger si pe Starfire si pe G’narl la
impartit armuri. Nu l-am iertat pentru ce a facut atunci.
- Am inteles. Urmeaza sa ii teleportez cate zece la impartit armuri.
- Perfect sa-i dam drumul.
Nanos incepu sa teleporteze cate zece si in circa doua ore termina de teleportat si cei doi care
imparteau armuri se descurcau de minune cu fluxul impus de Nanos, care se ghida si dupa fluxul
impartirii armurilor, dupa alegerea simbiotilor si dupa sectoarele in care urmau sa stea fiecare
trupa in parte.
In celalalt colt al navei se desfasura o tortura psihica:
- Triger avem de nevoie de tine, zise Ana.
- Nu inca... psihic nu ma simt in stare...
- Hai Triger, te rugam... trebuie sa ii primesti cum se cuvine la bord.
- Daca o iau razna e din cauza voastra. Sa imi bag ceva in... nici nu stiu in ce si ce sa imi bag...
sunt epuizat...
Triger cazu pe podea ca o carpa uda si fetele ramasesera uimite de ceea ce se intamplase.
- Ar fi bine sa il ajutati, zise Nanos.
- Asa ar trebui, zise Blue. Eu il ajut...
Si se chinuisera un pic sa il ridice si sa il arunce in pat. Dupa ce facura acest lucru remarcara ca
armura se desprinsese de Triger si toti se dadura la circa doi metri de pat.
Armura se ridica de pe Triger cu simbiotii si cu nanobotii lui.
- Acum Triger trebuie sa se descurce singur in partea cealalta.
- CE?
- L-ati omorat. Nu avea energie nici macar pentru a sta in picioare, zise armura. Eu o sa veghez
sa nu fie deranjat. Daca vrea Nanos sa ma ajute cu atat mai bine. Triger se trezi in acel con de
lumina pe care il vazuse cu ceva timp in urma.
- Unde sunt? Intreba Triger, si in departare se auzi ecoul lui.
- De ce este asa pustiu pe aici? mai intreba Triger.
Raspunsul veni de la un personaj care mergea sprijinindu-se intr-un baston:
- Iti aduci aminte ca l-ai invins pe paznic?
- Acum toti au fost trimisi de unde au venit. Adica in dimensiunea ta. Dar se pare ca avem un alt
paznic si acesta este cu mult mai puternic decat cel precedent.
- Adica...
- Adica toti s-au transferat in creatura pe care ai omorat-o. Adica in mine...
- CE?
- Da. Si stii care este ironia?
- Nu.
- Ca desi nu am tren, ca l-a lasat boul ala in gara aia de acolo, tot eu decid cand si pe cine sa iau
sa treaca in dimensiunea aia buna.
- Si daca vreau sa ma lupt cu tine?
- Nu prea poti. Nici macar armura nu ai, sa nu mai vorbim de arme.
- Da. Am remarcat, zise Triger trist.
- Hai nu fi trist. Pot sa te trec dincolo daca imi faci loc in tine.
- Stii ca nu pot.
- Asta este. Cand o sa vrei nu o sa pot eu.
- Adica?
- Acest corp deja este al meu si o sa trec cu el in acea dimensiune unde pot sa ma razbun
omorandu-ti prietenii.
- Asta e. O sa incerc sa fac tot posibilul si sa ma bat cu tine chiar daca va trebui sa dispar din
toate dimensiunile.
- Nu cred ca esti gata sa faci acest sacrificiu. Dar daca il faci atunci eu voi fi paznicul acestei
dimensiuni pentru eternitate si tu vei putea sa treci dincolo.
- Nu ma cunosti.
- Te cunosc mai bine decat crezi. Acum pregateste-te.
- Faza e ca daca castig tot ies de aici. Daca ma invingi tot ies de aici. La asta te-ai gandit?
- Da. Sa stii ca m-am gandit. Numai ca daca nu poti sa ma prinzi cum o sa poti sa ma bati?
- Daca ai promis aici trebuie sa te tii de promisiune. Samael asa este?
- Cine ma cheama in ora asta tarzie din noapte?
- Imi cer scuze ca te-am deranjat marite Samael...
- A Triger. Ce mai faci?
- Cred ca am prelungit un pic viata universului.
- A da... cu chestia aia... da... vezi tu... din punctul meu de vedere te-ai descurcat foarte bine. A...
si sa nu uit... momentan sunt paznicul pana la gasirea unui paznic asa ca ma declar invins si sa
treci pe la mine sa ma ajuti. Dar nu mai ai prietenii aia mici cu tine... pacat... oricum din punctul
meu de vedere ai scapat... dar sa treci pe la mine ca am o problema urgenta.
- Am inteles. Direct la tine vin.
- Cat despre tine... din pacate trebuie sa iti iau puterile si sa te fac paznic ca nu imi place locul
asta si se pare ca tie iti place.
- La revedere, zise Triger plecand catre poarta.
- Mdea... bine ca am ramas aici... macar am un tren.
Triger ajunse la poarta si trecu prin aceasta fara probleme, numai ca in momentul in care
el trecu in partea cealalta se captusi cu puterile lui Samael.
- Ups... la asta nu m-am gandit. Deci trebuie sa il ajut si pe Samael si pe ceilalti...
- Triger! Ce faci?
- Oooo Pearl... ce faci draga? Acum ca esti majoreta cum este?
- Divin. Pot sa dansez pe cantecul ingerilor. Nu imi vine sa cred. Multumesc pentru flori, si ea il
saruta pe Triger pe obraz si se dusese in pasi de dans si mirosi florile.
- Sora ta ce face?
- Este bine. De abia asteapta sa te vada.
- Pai... platforma XIII?
- Da... tot acolo. Hihihi, ce bine e sa poti sa dansezi pe muzica ingerilor.
- Mai doresti ceva din partea cealalta?
- Niste apa, cateva flori si... ceva bun si dulce.
- S-a facut.
Triger se dusese la masina si cand se uita exact acelasi sofer.
- Oooo... buna ziua... ii dam bice ca sa ii lasam pe fraierii aia in urma?
- Credeam ca te-ai obisnuit cu viteza aia mica. Am plecaaaaaat.
Norisorul pleca imediat cu o viteza uluitoare si se opri fix la platforma XIII.
- Sa inteleg ca trebuie sa ii trimiti fetei mele ceva nu?
- Desigur. Fara sa o rasplatesc pentru amabilitatea cu care m-a primit?
Triger cumpara cateva buchete de flori si lua cateva sticle de apa, si le puse pe toate in masina.
Dupa care se dusese la brutarie si ii cumpara cateva dulciuri pe care le degusta inainte si ii trimise
ceea ce era cel mai bun.
- Triger. Esti asteptat la receptie.
- Multumesc, zise Triger si se deplasa catre receptie.
Ajuns acolo se intalni cu Ariel si cu Samael.
- Samael... ajutooor...
- Ce-ai patit ma?
- Cred ca am primit din puterile tale...
- Stai linistit. Acum sa iau ce este al meu...
Samael isi lua inapoi puterile cu acordul lui Triger, si pleca imediat catre palatul sau.
- Buna Ariel. Sa inteleg ca trebuie sa fac muncile alea nu?
- Da. Ma tem ca da.
- Sa ii dam drumul...
Si Ariel il trimise pe Triger direct langa Samael.
- Prima munca nu va fi nici grea si nici usoara.
- Asta este. Sper sa nu te dezamagesc.
- Vreau sa ii spun lui Ariel ca o iubesc si nu stiu cum.
- ARIEL, VEZI CA SAMAEL TE PLACE! Striga un demon, pe care Samael il facu tarana.
- Acum... ceva mai subtil ca nu ne poate auzi tocmai de aici.
- Pai... poti sa te teleportezi la ea si sa ii lasi o scrisoare si sa pleci.
Samael facu intocmai si Ariel ii trimise raspunsul cu un da si un sarut facut din ruj pe hartie.
- Triger. M-ai scapat. Treaba ta s-a terminat din punctul meu de vedere.
- Ia sa vedem ce scornesc ailalti.
- Triger, zise un inger care aparu fix langa cei doi.
- AAAAAA. Ce m-a speriat, zise Triger.
- Numai pe tine? Zise Samael tragandu-si sufletul.
- Trebuie ca tu sa faci o forta si sa invingeti in confruntarea finala care va fi horaratoare pentru
univers.
- Asta fac deja...
- Atunci...
- Da?
- Atunci sa faci pe cineva fericit... ai vreo patru persoane, acum trezeste-te... trezeste-te...
Triger se trezi la infirmerie plin de bandaje frumos mirositoare si cateva lumanari parfumate
ardeau la capul lui. In camera era o lumina palida si jucausa din cauza curentului de aer care sufl
aproape de lumanari.
- Unde ma aflu? Se intreba Triger stand in pat.
Se dadu jos din pat si se uita in jurul lui si se gandea „oare am visat... oare a fost realitate?”.
Merse ce merse pe coridoare atingand peretii ca sa vada cat de reci sunt si ajunse in cabina navei.
Aceasta plutea in spatiu ca si cum nici macar nu s-ar fi clintit din loc de multa vreme.
- Triger, sunt Nanos. Ar fi bine sa vii la bord.
- Cum am ajuns aici?
- Trebuia sa te duci pe planeta aia si ai cazut la podea si eu te-am dus la infirmerie.
- Multumesc... dar... cum am reusit sa ma lovesc la cap?
- Nu stiu. Nu eram pe nava ta cand te-ai lovit. Am vazut ca nava a ramas in deriva si am venit la
bord sa vad ce se intampla. Si ai ajuns sa fii lovit in cap... Rusine...
- Da. Nici macar nu stiu ce m-a palit.
- Ceilalti ar vrea sa iti vorbeasca.
- Te rog du-ma pe N1... de abia ma misc... armura?
- Dezactivata.
- Am inteles. Data viitoare activez armura ca poate nu mai imi iau lovituri in cap.
Ajuns pe N1, el fusese preluat de o echipa de medici si dus direct la infirmerie unde i se facusera
toate analizele si il lasara sa plece cu conditia sa nu se zbata prea mult si sa faca exercitii pentru
gat ca sa i se refaca un pic muschii. Triger se apuca sa faca la armura niste compartimente pentru
terapie intensiva in caz ca i se mai intampla ceva de acest gen.
- Triger esti bine? Il intrebara cu totii.
- In afara de o experienta ciudata nu am nimic. Cred ca trebuia sa ajungem pe planeta, Zod vreo
preferinta?
Simbiotul iesi din Triger si marca pe o harta un loc de aterizare.
- Multumesc Zod.
Acesta se retrase in Triger nu inainte de a-i saluta pe toti cei din cabina.
- Nanos... te rog sa ne duci acolo.
- Acolo nu este decat un luminis intr-o padure. Esti sigur ca vrei sa faci asta?
- Desigur. Daca tot mor macar sa o fac mai devreme.
Toti se uitasera ciudat la Triger si Nanos ateriza nava fara probleme direct in luminis. Iesi si se
aseza pe o piatra mare si incepu sa asculte muzica. Restul iesira si se plimbasera un pic, dupa
care unii se dusesera sa manance de pranz. Doar Starfire ramasese cu el. Se aseza langa Triger si
il batu usor pe umar. Trige inchise muzica si se facu atent la Starfire.
- Si ce ai experimentat?
- O sa ma crezi nebun.
- Hai ma zi, ce naiba.
- Bine, zise Triger si in cateva minute ii povesti pe scurt tot ceea ce i se intamplase.
- Ciudat, zise Starfire.
- Da. Foarte ciudat. Ami ciudat este ca luminisul asta este exact cu cel visat de mine. Si acum mai
lipseste Shaman’s Fist care sa faca misto de noi din cateva fraze, dar nu la modul grosolan ci la
modul de metafore si alte figuri de stil.
- Si ce te face sa crezi ca ala este adevarat?
- Pai...
- Pentru ca acel vis te-a purtat intr-o realitate paralela, in care a-ti castigat deja razboiul. Numai
ca aici nu vei face aceleasi alegeri ca si in acea realitate. Nu stiu ce alegeri vei face pentru ca nu
sunt in locul tau. Dar pot sa te sfatuiesc sa te tii tare pentru ca o sa ai parte de surprize placute si
mai putin placute, zise o voce din spatele lor.
- Si acesta este Shaman’s Fist?
- Da. Unicul si inegalabilul.
- Hehehe. Unde este G’narl?
- A disparut acum cateva zile.
- Fortati intrarea si salvati-o pe regina.
- Asta a s-a intamplat aseara... si am salvat-o... iar G’narl a fost facut garda personala a reginei.
De atunci el o apara cu propria viata. A depus un juramant de onoare si de suflet.
- Atunci nu mai am ce sa caut aici.
- Din contra vei descoperi ceea ce infioara sa recunosti. Ai vrea sa te casatoresti cu toate pentru a
nu le distruge moralul si pentru a le face fericite pe toate.
- Asta asa este, numai ca nu stiu daca vor si ele.
- Si ce te faci daca vor?
- Ma sacrific.
- Hahahahahahaha, incepuse sa rada Starfire.
- Ce?
- Frate esti nostim, auzi... te sacrifici... daca nu te oferi voluntar, te fac eu sa te oferi voluntar,
spuse Starfire.
- Nu vreau sa stiu cum, zise Triger razand.
- Si cum intentionezi sa le spui?
- La toate in acelasi timp ca sa imi iau o singura bataie, dar mai zdravana, decat mai multe batai.
- O miscare inteleapta. Dar ai grija ca totul se poate intoarce impotriva ta.
- Fiecare au sanse de 50% sa zica da sau nu. Asa ca mai mult de atat nici nu vreau. Fiecare face
ce vrea, cum vrea si cand vrea. E liberul arbitru in joc.
- Adevarat. Inseamna ca esti pregatit pentru cele cinci probe.
- Alea care le-am dat si in partea cealalta?
- Ce? Ai mai dat probele?
- Nu stiu. Depinde de ce probe aveti voi.
- O sa vezi imediat, zise Shaman’s Fist si incepu sa coboare platforma pe care statea nava.
Cand au ajuns jos, Triger se teleporta in fata casei in care urma sa se intample testarea si intra
fara probleme si iesi imediat la balcon.
- Asta este cea mai rapida trecere pe care am vazut-o, zise Shaman’s Fist impresionat.
- Acum putem sa vorbim cu regina?
- Da.
- As dori sa vorbesc cu ea aici in piata.
- Aici?
- Da aici. E vreo problema?
- Nu, doar ca...
- Daca nu este pregatita si nu vine se va considera ca acest sistem imi apartine si voi ve-ti fi sub
comanda mea directa.
- Atunci o sa ma duc sa vad ce rezolv.
In scurt timp de la intrarea lui in palat, toti vazura cum zburase ceva din castel si urmarira acel
punct care incepu sa se mareasca si sa se auda ceva. In cateva secunde ateriza intre ei Shaman’s
Fist cu un dispozitiv ingenios in spinare.
- Aceasta inseamna ca am fost promovat. Acum pot sa si zbor.
- Ce a zis regina? Intreba Triger.
- A da... a zis ca vine in 10 minute.
Toti asteptara cateva ore si Triger se ridica si se uita la Shaman’s Fist.
- Sigur nu ai legat-o de stalpi? Intreba Triger.
- Eu...
- Atunci trebuie sa intram in forta. Stiu ca palatul e protejat asa ca o sa atac cu altceva, si Triger il
lua pe Shaman’s Fist cat era el de mare si incepu sa il tarasca catre palat.
- Stai... stai...
Tipa Shaman’s Fist din toti plamanii pe care ii avea.
- Deschide usa.
- Nu pot...
- DESCHIDE USA ACUM!!!
- Bine.
Cand se deschise usa, din spatele acesteia aparu o creatura ce aducea a trol si care avea in mana
stanga un scut enorm si in mana dreapta o sabie pe nasura.
- Eu sunt G’narl tu ce vrei?
- Am cerut ca regina sa vina sa stam de vorba. Daca nu vrea sa vina vreau sa o informez personal
ca acest sistem este al nostru acum.
- Ce?
- Ai auzit bine. Acum da-te din calea mea, zise Triger si facu un semn din mana stanga ca si cum
ar fi sters praful de pe o masuta. In clipa urmatoare G’narl fusese aruncat in stanga ca pe o carpa.
- Acum... unde este regina?
- Pai... pe acolo...
Starfire isi folosi arma cu antigravitatie ca sa il ia pe G’narl si sa il aduca pana la acea
usa. Triger scosese sabia magica si isi lua avant si darama usile pana in fata salii tronului.
- Acum te rog sa deschizi.
- Lasa Triger ca deschid eu asta usa.
Starfire trase cu acea arma aruncandu-l pe G’narl direct prin acea usa facand-o praf.
- Draga regina te informez... ce naiba?
- Regina! G’narl unde este regina?
- Ce? Ce? Nu mai este regina? La naiba...
- Nanos... scaneaza tot palatul pentru semne de viata.
- Trei semne in catacombe. Unul merge inainte si altele doua merg ceva mai in spate.
- Nanos... deseneaza-mi drumul in casca, zise Triger nervos si iritat de situatie in timp ce se
activa complet armura.
- Acum ca nu trebuie sa mai activez modulele ca toate sunt integrate in armura, v-ati ars.
Triger isi activa motoarele ionice si incepu sa mearga dupa harta pe care i-a facut-o Nanos. In
zece minute ajunse in catacombe fix in spatele acelor soldati.
- Unde vreti sa scapati?
- Altul cu gura mare. O sa avem noi grija de tine!
Cei doi soldati lasara sacul pe care il luasera si covorul si il atacara pe Triger, care se feri de
primul atac si il lasa pe cel de-al doilea soldat sa dea cu sabia, numai ca primul soldat se intoarse
si incerca sa dea si el cu sabia. Fara succes insa, Triger se feri si cei doi soldati se omorara unul
pe celalalt.
- Cat de prosti sunt astia…
In spatele lui aparu o umbra ciudata si Triger isi activa protectia magica pe care o invatase si acea
aratare disparu imediat.
- Orice a fost bine ca am scapat.
El lua ambele pachete pe care le duceau acei soldati si se indrepta spre iesire. Cand a dat sa iasa a
iesit fix in sala tronului dintr-o aerisire.
- Ce? Cum naiba? Inseamna ca am ratat o iesire.
- Tare, bine ca stim acum si ca acum putem sa inchidem anumite zone din catacombe. Dar pe
regina noastra?
- Nu am gasit decat sacul asta cu fiare si covorul asta... care e cam greu... ia sa vedem noi... cine
este inauntru?
Triger trase de o margine a covorului si in bratele lui Starfire aparu regina. Aceasta era sedata
pentru ceva vreme deoarece inca mai era ser in punga care era atasata de fata ei.
- G’narl, ce e aia de pe fata?
- Scoate-i aia imediat!
Triger se conforma si analiza acea substanta in armura si pregati un antidot din ceea ce avea el.
Dupa jumatate de ora ii conecta aparatul cu antidotul si regina se trezi aproape imediat dupa a
doua inhalare.
- Alteta va simtiti bine?
- Da G’narl, ma simt mult mai bine. Iti multumesc ca i-ai ajutat sa ma gaseasca.
- Dar...
- Asa este alteta, ne-a ajutat foarte mult, ne-a aratat unde este sala tronului si pe unde au luat-o
banditii.
- G’narl, de azi in colo vei fi general.
- Multumesc Alteta.
- Acum voi cine sunteti? Pe tine parca te stiu de undeva...
- Eu sunt Triger iar ei sunt Blue, Ana, Ary, Starfire si in mine sunt Nanos, Zod si Zero.
- Interesant... simt ca ai foarte multi simbioti in tine.
- Asa este...
- Dar cum?
- Le-am spus ca daca vor sa locuiasca in mine si sa invete tot ceea ce invat si eu sau chiar mai
mult ar trebui sa renunte la divergentele dintre specii.
- Si a functionat?
- Cred ca da, pentru ca unele imbunatatiri ale lor depind de relatia lor cu ceilalti simbioti si asa
unii s-au dezvoltat mai repede decat ceilalti.
- Interesant. Peste ocean sunt niste creaturi pe care le credem inteligente si care credem ca au
simbioti.
- Zod, te rog sa explici.
- Buna ziua alteta, zise Zod iesind tacticos din Triger. Intr-adevar dincolo de ocean ssssunt cei ca
mine sssssi da au ssssimbioti. Noi ssssperam ca rassssele noasssstre ssssa poata trai impreuna ca
ssssa ne extindem teritoriile mai ussssor.
- Inteleg. De ce a-ti avea nevoie?
- Doar de gazde, pentru ca ssssoldatii sunt nisssste ssssimbioti evoluati intr-un anumit domeniu.
- Pai atunci putem sa incheiem un acord si eventual un tratat intre cele doua natiuni.
- Perfect. O ssssa comunic celorlalti.
Zod intra in Triger si comunica prin Nanos cu ceilalti de pe continent si in scurt timp regina care
guverna peste poporul lui Zod veni imediat insotita de aparare si de trupe de atac, nu se stia cand
o sa ai nevoie de ceva aparare in plus. Cele doua regine discutara fara prea multe dificultati si se
pusesera de comun acord asupra acestui tratat.
Triger lua parte la semnarea tratatului si se conveni ca acesta sa fie tinut de Nanos pentru ca sa nu
se piarda in timp din cauza vechimii.
- Triger, zise regina acelor simbioti. As avea o rugaminte daca se poate.
- Spune-ti va rog.
- As fi vrut sa facem parte si din echipajul tau.
- Se poate rezolva cu conditia ca simbiotii sa isi respecte gazdele si pe restul echipajului deja
prezent.
- Se rezolva. Altceva?
- Nanos are nevoie de ceva materiale de constructie cu precadere metale de orice fel.
- Nici o problema avem suficiente, zise regina pe care tocmai o salvasera.
- Atunci in cateva zile este posibil sa fie totul gata pentru transferul de echipaj.
- Perfect zisera cele doua regine.
- Deci peste o saptamana vom trimite toate trupele aici pentru imbarcare.
- Perfect. Pana atunci o sa fie gata si cabinele si zonele de antrenament pentru cei care vin.
Triger se scula de pe scaun si dadu sa plece, dar regina poporului lui Zod in intreba:
- Chiar ai salvat acea dimensiune?
- Care dimensiune?
- Cea in care a trebuit sa faci acel sacrificiu.
- Cred ca da... am fost trezit inainte sa aflu deznodamantul.
- Inseamna ca mai avem sanse sa castigam in dimensiunea asta. Inseamna ca te-ai descurcat de
minune in acea seara. Hihihi, pacat ca nu am fost si eu pe acolo...
Reginele plecara sa mai discute punctele tratatului pentru a nu fi neintelegeri, iar Triger dupa ce
ramasese un pic uimit de discutia avuta, se indrepta catre nava si cand se urca in aceasta, Zod ii
spuse impacientat:
- Triger, regina noastra a fost gasita moarta. Aceea este o impostoare!
Atat ii trebui lui Triger care dadu ordinul de atac asupra castelului, dar soldatii ramasesera
contrariati, si dupa ce urla de cateva ori la ei, acestia se pregatira de atac.
In doua ore de cautat le gasira pe amandoua legate in sala mare de mese de stalpi. Din spatele
unei coloane se auzeau niste trosnete de oase. Creatura pe care o visase Triger era si aici si ii
mancase pe cei care lucrau in bucatarie.
- Liniste... orice ar fi nu scoateti prea mult zgomot.
Toti mersera in liniste pana cand creatura se arata
- Doamnele mele am nevoie de ceva ajutor sa imi prelungesc existenta. Tu din stanga o sa imi
porti copilul care va stii tot ceea ce stiu eu si tot ceea ce stii tu, iar tu din stanga o sa porti
simbiotul meu care ii va prelungi viata celuilalt fiu al meu. Si acum sa trec la treaba.
Acei soldati cu care venise Triger nu aveau arme foarte puternice, dar magia cu care fusesera
create era foarte puternica.
- Toti soldatii sa traga!!! Tipa Triger din toti plamanii.
- Ce inseamna asta? Intreba creatura uitandu-se inapoi. Dar cand sa vada cine a atacat, o ploaie de
sageti a venit si cateva s-au infipt in ochiul drept al creaturii.
- MISEI FARA ONOARE!!!
- Trageti in continuare, nu va opriti decat in momentul in care nu respira timp de cateva zile.
Soldatii trasera atat de multe sageti ca partea dreapta a creaturii se acoperi de sageti, iar sangele
creaturii incepu sa tasneasca ca un suvoi din mai multe parti ale corpului.
- Si acum sa vedem daca merg armele mele, zise Triger scotand o pusca cu luneta.
Incarca, tinti si trase in capul creaturii facandu-l faramite, iar creatura cazu ca o carpa pe podea,
mai facu cateva miscari si disparu dupa cateva clipe.
- Ajutooor, strigara reginele.
- Acum sa va eliberati reginele, nu de alta dar o sa le doara mainile. Si tot noi o sa fim de vina
pentru ranile lor si credeti-ma ca nu vreti asta.
- Am inteles domnule.
- Care ma mai domneste atat isi ia o palma dupa ceafa.
- Am inteles Triger.
- Asa mai merge.
Dupa ce trecura cu bine si de acest eveniment imbarcarea trupelor si a cetatenilor incepuse cu
mult mai devreme decat planuit pentru a nu avea si alte surprize de acest gen.
- Triger, toate materialele de constructii au fost asimilate si transformate in patru punti.
Am mai avea nevoie de ceva materiale pentru crearea de inca doua punti, deoarece numarul de
trupe depaseste capacitatea puntilor create.
- Mai sunt ceva asteroizi in zona?
- Nu. Nu in apropiere. Foloseste nava mea pentru achizitie de asteroizi.
- Am inteles. am pornit la achizitii.
- Trimite trupele in hangare si zi-le sa astepte pana cand ne intoarcem noi.
- Perfect. Pana veniti voi la bord o sa mai fac trei punti pentru orice siguranta.
- Multumesc de ajutor.
Trupele fusesera luate la bord si Nanos termina puntile inainte de a ajunge toate trupele la bord si
incepu sa teleporteze trupele in camerele care erau facute special pentru acestia.Ajunsera si
ceilalti la bord si Nanos dadu raportul:
- Triger, toti au fost adusi si din cate se pare mai avem o punte si jumatate disponibile.
- Perfect. Cand mai trecem pe langa un camp de asteroizi sa imi spui sa mai luam ceva
materiale de acolo.
- Am notat acest lucru.
- Acum... reginele?
- Sunt cazate in cele mai bune cabine pe care le puteam oferi si au refuzat sa stea pana cand nu au
cabine ca toti ceilalti, asa ca le-am facut cabine normale.
- Treaba lor. Oricum pot sa isi mareasca cabina daca exceleaza la antrenamente si in probe atunci
li se poate mari cabina la cerere.
- Perfect. Atat le tebuie sa nu avanseze la practica prin salile de antrenament.
- Treaba lor ce fac.
- Am facut armuri pentru toate trupele. Toate au fost facute dupa armura ta asa cum ai precizat si
dupa cum mi-ai cerut, am facut astfel incat sa nu mai fie nevoie de module.
- Perfect. Deci sa inteleg ca toate armurile pot fi imbunatatite mai mult?
- Da. Asa este.
- Multumesc Nanos… pentru efort.
- Cu placere si daca mai ai mentiuni asupra armurilor nu ezita sa ma intrebi.
- Bine.
Triger pleca pe jos din hangar si se dusese catre cea mai apropiata cantina. Acolo se intalni cu
Starfire care ii tinea rand si se aseza la o masa intr-un colt din care sa poata sa auda muzica care
se difuza in acea zi.
- Triger ce ai vrea?
- Ce iti iei si tu.
- Bine... doua meniuri mixte si doua beri reci. Ca desert doua napolitane migdaleze cu nucosara si
doua felii de lamaie.
Lua tavile si veni la masa.
- Uite Triger. Sa imi spui ce parere ai.
- De mirosit miros bine. Sa vedem cum e la gust... mmmm... foarte bun.
- Sa iti zic din ce sunt facute?
- Daca vrei...
- Meniul mixt are asa: melcisori verzi de pe Ariala, paine de fungus negru de pe Marlia si restul
ingredientelor sunt diverse specii de viermisori de pe Marcurlianos IV. Desertul este format din
diverse specii de alge si plante de pe planeta de pe care am plecat.
- Ma... destul de gustoasa masa asta, ca sa nu mai zic ca este satioasa.
- Nu esti scarbit?
- Nu. De ce as fi? Tot mancare este, are gust bun, are miros placut si chiar si aspect placut.
- Dar se misca.
- Asta este. Ce vroiai sa curentezi mancarea ca sa nu iti manance degetele?
- Si tu acum.
- Uite-le pe fete.
- FETELOR!
- Stai sa trag masa asta langa a noastra.
- Ce faceti aici mai baieti? Intreba Ary.
- Pai am incercat un experiment facut de Starfire, zise Triger imediat.
- Si e bun? Intreba Ana.
- Daca mor inseamna ca nu a fost bun.
- Hahaha, ce sa zicem. Sincer a fost bun?
- Sincer... da. Bun e putin spus. Dar cam satios, inca ma lupt cu desertul.
- Perfect. Unde e Blue?
- E la coada si asteapa sa isi ia de mancare.
- Hai repede pana nu mai vin si altii.
Se dusesera si isi luara si ele exact acelasi meniu, si dupa ce mancara acel meniu Starfire le
explica ce continea si care era rolul fiecarui ingredient. Ele rasera un pic si mentionara ca este
foarte buna combinatia.
Dupa ce mancasera si ceilalti ceea ce le recomandase Starfire, incepura laudele si criticile la
adresa mancarii, care veneau si toti isi argumentau punctul de vedere ca pe viitor alte combinatii
sa se poata face si cu alte mancaruri.
Cand se ridicara de la masa, Nanos dadu un anunt:
- Triger te rog sa te prezinti pe punte.
- Si asa se termina inca o masa foarte buna, zise Triger.
- Se intampla. Cam des, dar se intampla, zise Starfire.
Triger se dusese imediat pe punte unde toti erau ingrijorati de situatia de afara.
- Ce s-a intamplat? Intreba Triger fara sa remarce ceea ce era afara.
- Capitane uita-te la vector 15.34.
- Ia sa vedem... ce? Nave invizibile?
- Se pare ca suntem urmariti.
- Trageti cu un fascicul laser astfel incat sa vedem cat mai mult din scutul lor.
- Am inteles.
Cel care era la pupitru trasese si nava deveni vizibila pentru cateva secunde.
- Se pare ca le-am atras atentia, zise Triger. Senzorii detectasera nava aceea?
- Nu.
- Atunci hai sa vorbim cu ei, adauga Triger. Deschideti toate canalele de comunicatii.
- Gata.
- Buna ziua, ma numesc Triger si sunt capitanul acestei nave si a flotei N. Cu cine avem onoarea
de a discuta astazi?
Din partea cealalta venisera doar cateva descarcari electrostatice.
- Mai este cineva la bord?
- Aici Alexia. Va rog... fssssssss... urgent... fzzzzzzz... bord...
- Nanos lasa-i sa intre in hangarul cel mai apropiat dar nu le da drumul in nava pana cand nu stim
ce sunt.
- Am inteles.
Triger isi chema prietenii si se dusesera cu totii in acel hangar. Usa se deschisese larg si nava
aceea se facu vizibila si ateriza intr-un loc in care sa nu incurce venirea sau plecarea altor nave.
- Ce bine, acum sa vedem cu cine avem onoarea, zise Starfire.
O usa a navei se deschisese, iar din interior incepura sa iasa aburi si dupa circa doua minute iesi
prima fiinta. Era un soldat care avea o ranita cam veche, o arma automata pe umarul drept si un
pistol cu urme de rugina legat de pulpa stanga.
- Cine este Triger? Intreba soldatul.
- Eu sunt Triger, te rog fara formalisme ca nu prea tin la eticheta.
- Este sigura zona?
- Da. Este sigura.
- Bun. Regina, zona este sigura, puteti sa coborati.
- Alta regina? La bordul navei mele? Se intreba Triger.
- In incapere intra regina Lavinia din regatul unit al Zarodiei.
Din nava isi facu aparita acea regina imbracata foarte ciudat, cu voal albastru care ii acoperea fata
in intregime. Rochia avea aceeasi culoare ca si voalul, numai ca modelul care era unul floral, era
din fire de argint, aur si aur alb.
- Probabil ca sunteti obosita dupa o calatorie asa lunga. Nanos te rog sa ii conduci in
apartamentul pentru oaspeti.
- Am inteles, zise Nanos si crea in fata reginei o drona care sa ii conduca pana in camera unde
urma sa fie distrusa si reintegrata in nava.
Dupa cateva ore, aparu regina care semana un pic cu Blue, adica la culoarea pielii, dar pigmentii
erau altii.
- Buna ziua tuturor, zise regina. Eu sunt regina Lavinia din regatul unit al Zarodiei si as vrea sa
semnez un tratat cu flota voastra, daca este posibil.
- Buna ziua, numele meu este Triger. Tratatul de obicei se semneaza pe planeta de origine si sunt
mentionate toate achizitiile pana in acel moment.
- Inteleg. Problema este ca sistemul nostru a fost atacat de un sistem vecin si doar noi am mai
ramas.
- DOAR VOI? Adica cati mai exact? Intreba Starfire socat.
- Doar eu si inca 33 de suflete care sunt pe nava.
- Inteleg. O sa mergem sa vedem despre ce este vorba. Aveti vreo harta pana in sistemul vostru?
- Da. O puteti lua din nava.
- Nanos, daca esti dragut, vrei sa imi aduci si mie harta lor? Intreba Blue intrand in camera cu
niste casti prin care asculta conferinta.
- Desigur, zise Nanos.
- Multumesc Nanos, zise Blue luand loc si tresarind.
- Tu... tu nu faci parte din poporul meu?
- Cred ca da. Am fost izgonita ca am vazut sfarsitul in copacul meu si ei m-au salvat. De atunci
sunt in echipajul lor si nu intentionez sa plec.
- Inteleg, zise regina.
- Triger, daca se poate... putem sa ii ajutam?
- La asta ma gandeam. Cate nave sa chemam?
- Pai, incepu sa zica Ana, eu le-as chema pe cele din sistemele cele mai apropiate.
- Bun. Cate nave? Intreba Blue.
- As zice vreo sapte, spuse Starfire gandindu-se la ceea ce insemna o deplasare a flotei in acel
sistem.
- Ramane stabilit... multumesc Nanos. Ia sa vedem cat e de mers... dar suntem in sistemul atacat.
Cum sa facem sa sarim acolo? Aha! Am gasit, exclama Triger speriidu-i pe toti.
- Ce?
- Am gasit. Nanos stabileste curs catre planeta a doua a sistemului si in salt trebuie sa franezi
nava si sa iesim din salt langa planeta a patra. Imaginea noastra va trece pe langa planeta a doua
si daca nu isi dau seama, o sa se ia dupa nava si noi o sa aterizam in secret pe planeta.
- In secret nu cred, pentru ca pe toata planeta sunt numai orase gigantice si singurele locuri in
care poti sa aterizezi ar fi pe un acoperis, numai ca va trebui sa platesti taxa de stationare.
- Si daca aterizez cu armura?
- Atunci nu stiu ce sa zic...
- Asa... si ce sa va aduc de pe planeta?
- Din camera mea din seiful de sub pat sa imi aduci valiza roz.
- Valiza roz?
- Da. Valiza roz. Nu ai mai vazut o valiza roz?
- O sa vad in curand... ce a fost asta?
- Ce sa fie ce?
- Nu a-ti simtit fluctuatia?
- Eu am simtit ceva dar nu stiu ce a fost, zise Blue speriata.
- Din nou...
Dintr-o parte in alta a navei se propaga o unda de soc pe care o simtisera doar Triger si Blue.
- Nanos. Cate stele sunt in apropiere?
- Mai sunt trei, doua au explodat.
- Ce?
- Acum mai e doar una.
- Iar... ce unde de soc...
In clipa urmatoare si ultima stea exploda si ii arunca pe Triger si pe Blue in trecut cu circa 200 de
ani, intr-o nava de comert care trecea chiar prin acel loc.
- Triger? Intreba ea in soapta.
- Da Blue.
- Ce s-a intamplat?
- Nu stiu. Nanos?
- Sunt aici. Se pare ca ai fost transportat in timp in urma cu 200 de ani. Nu ma intreba cum ca nu
stiu.
- Se poate sa fi fost energia acelor stele?
- Se poate. Sa incercam sa le aparam ca sa nu fie distruse. Dar cum luam legatura cu mine?
- Nu. Daca iei legatura cu tine vei muri.
- De ce?
- Utopia. Nu pot exista doua lucruri identice in acelasi loc. Asa ca daca nu stii de tine e perfect.
- Si... cum o sa oprim explozia stelelor?
- Nu stiu. Dar trebuie sa incercam, zise Nanos ingrijorat. Am putea sa contactam o nava din flota
care sa vina si sa ne ajute fara sa mai raspandeasca vorba peste tot?
- Posibil...
Nanos contacta o nava care era in zona. Aceasta veni invizibila si ii teleporta pe cei doi la bord.
- Buna seara Triger, Blue. Cu ce va putem ajuta?
- In primul rand daca va contacteaza unul care seamana cu mine sa il ascultati dar sa nu ii
ascultati ordinele sub pretextul ca a-ti primit odine deja.
- Am inteles. Si ce trebuie sa facem?
- Triger, dar daca stelele nu explodeaza tu de acum o sa mori si nu o sa ai experienta aceasta.
- Da... adevarat... capitane... am o misiune grea pentru tine.
- Spune-mi.
- Trebuie sa ne lasi pe planeta fara sa fim vazuti.
- Adica dupa ce te duce valul cu 200 de ani in urma sa zici ca valul acela te-a teleportat pe
planeta.
- Exact.
- Deci sa va lasam pe planeta?
- Da, dar din mers. E mai simplu ca sa evitati radarele.
- Am inteles. Vom face intocmai.
In cateva ore cei doi fusesera lasati la o inaltime de 4000 de metri de sol deoarece mai jos
scanerele detectau orice nava si orice adiere de aer si ei nu puteau sa riste sa fie vazuti.
- Blue... prinde-te de mine!
- Gata.
- Ridica-te in picioare pe spinarea mea...
- Asa?
- Exact.
Triger trecu prin atmosfera ca un meteorit si apararea antimeteorit incerca sa-l nimereasca dar
fara succes datorita vitezei lui Triger. Cand sa ajunga la sol el se teleporta cu Blue pe o cladire
din apropiere. Triger prelua cea mai mare parte a impactului iar Blue se alesese doar cu cateva
zgarieturi.
- Aici Red Griffin. Triger esti bine?
- Foarte. Aveti grija de voi.
- La revedere.
- La revedere Red Griffin si succes in continuare.
- Multumim.
- Triger, si ce facem acum?
- Bine a-ti venit la garajul lui Mike! Cu ce va... dar unde este nava?
- Triger esti bine?
- Nu prea... nu au functionat foarte bine propulsoarele si m-am cam sifonat. Auuu...
- Blue, sunt Nanos. Triger nu se poate ridica, socul a fost prea mare pentru el. Daca se reface la
timp, va putea sa cada si pe un gigant de gaze fara sa pateasca nimic, numai ca toti lucram la
structura lui care a fost... sifonata. Ca sa zic asa cum a zis el.
- Cine sunteti voi? Intreba acel personaj care aparu langa ei.
- Buna... seara. A fost un accident ceva mai sus si noroc ca el avea armura asta experimentala si a
reusit sa ma salveze. Eu sunt Blue si el este Triger. Va rugam... puteti sa ne ajutati? Va rog mult
de tot ajutati-ne ca nu avem unde sa mergem. Tot ce aveam era in masina aceea si acum nici
macar pe aceea nu o mai avem.
- Nu s-a zis nimic de accident.
- Probabil pentru ca masina care a intrat in noi era una a guvernului.
- Am inteles... Atunci hai sa il luam si sa vedem cum putem sa il ajutam. Eu sunt Mike detin
aceasta mica platforma. Bine ca nu a-ti facut o gaura in platforma ca atunci era si mai si.
- Multumim de ajutor, zise Blue si il lua pe Triger de un picior si il trasese pe o targa care era
special facuta pentru a cara obiecte foarte grele.
- Acum... ia sa vedem...
In cateva ore reusisera sa il duca pe Triger in apartament, iar in cateva clipe aparura soldatii care
incepura sa ii ia la intrebari pe toti locatarii.
Cand au ajuns la Mike, acesta deschise usa si incepu sa vorbeasca cu ei:
- Buna seara Mike. Ce mai faci batrane?
- Sunt cel mai fericit.
- De ce?
- In tinerete am fost nevoit sa dau la adoptie un fiu. Iar pe parintii adoptivi nu i-am cunoscut. Cert
este ca acest fiu a venit si acum se odihneste cu sotia lui pe pat in camera fiului celuilalt.
- In camera celui care a decedat?
- Da. e vreo problema?
- Sper sa nu fie ceva care sa se ia. Sa nu moara si asta ca atunci chiar ar fi trist. Macar a fost
inregistrat?
- Nu stiu. Cred ca nu. Pentru ca au calatorit cu multi-pass.
- A... de pe continentul vecin... da... ce inapoiati... oricum, e bine? A ajuns cu bine?
- Da. Incepuse sa planga cand ne-am intalnit. Si cum sunt si eu emotiv nu m-am putut abtine sa
nu plang si eu.
- Batrane... felicitari. E o zi mare pentru tine. Cred ca acum o sa ii treci la intetinere.
- Maine la prima ora ii trec si daca ne ajuta cel de sus, o sa activam si rampa a doua.
- Bravo. Bravo. Vezi? Asa te vreau. Entuziast ca intotdeauna.
- Hehehehehe. Sigur nu vreti sa mai ramaneti la o bere sau la un gin?
- Nu putem. Dar nu o sa te refuzam cand o sa activezi platforma a doua.
- Cu cea mai mare placere. Si cred ca o sa se inscrie si el la partea cu abonamente si asa mai
departe.
- Ar fi bine. Dar pentru el nu cred ca este necesar decat daca vrea sa isi prelungeasca acel multi-
pass. Desi... nu cred ca o sa aibe nevoie, decat daca, sa ne fereasca cel de sus, face nazbatii.
- O sa am grija sa ii explic maine tot ceea ce este de stiut despre legislatie si ceea ce trebuie sa nu
faca ca sa nu trebuiasca sa merg dupa el la sectie.
- Perfect. Atunci pe mai tarziu Mike.
- Pe mai tarziu.
Mike inchise usa si se duse in camera in care era Triger
- Cum se mai simte?
- Are frisoane. Simbiotii si nanobotii se chinuie sa ii repare stricaciunile numai ca acum depinde
de cat de rezistent este si el.
- Inteleg.
- Am vazut aici o poza cu un baiat. Cine este?
- El a fost fiul meu. A murit din cauza unui nesabuit in arena.
- Care arena?
- Sa inteleg ca nu sunteti de pe planeta. Nici o problema. Dupa ce a fost un razboi intre cele doua
continente, nici macar nu au reusit sa invinga. Dupa incheierea oficiala a armistitiului, acel razboi
a fost dat uitarii de catre majoritatea locuitorilor. Tot ceea ce mai exista a fost dus in vechea
arhiva, in care accesul este interzis. Dupa cateva luni s-au infiintat jocurile in arena si fiul meu
incepuse o serie de victorii, dar incepatorii sunt incepatori si mercenarii sunt mercenari. Cum sa
te pori feri de ambele categorii? Fiul meu a ramas cu un mercenar in arena si cand a fost sa se
dueleze, acela l-a omorat cu sange rece. Nici macar nu i-a dat sansa sa isi activeze un scut la
intamplare, i-a pus arma la ceafa si a tras.
- Imi pare rau.
- Nu-i nimic. Oricum i s-a interzis sa mai joace in arena si asta m-a mutumit, singurul lucru a fost
ca aceasta interdictie a fost pe doi ani si el anul acesta poate activa din nou.
- Daca se reface Triger, poate te ajuta el.
- Sper sa poata sa faca ceva. Sa poata sa faca ceva fara sa fie dat afara din concurs.
- O sa mai vorbim cu el cand se trezeste.
Timp de cateva zile Triger nici macar nu se miscase, dar ei prevazatori il intorsesera din cand in
cand ca sa nu ramana cu rani ale muschilor. Si dupa o saptamana in timpul noptii, cand afara
incepuse sa ploua torential, Triger se trezi brusc si se ridica in fund de la orizontala fara sa-si
miste prea mult picioarele. El remarca faptul ca Blue adormise pe picioarele lui. Ca sa nu o
deranjeze, el se intinse la loc si se uita la luminatorul de deasupra pe care curgea apa in suvoaie,
si in scurt timp adormi. Dupa cateva minute se ridica Blue si se intinse pe canepea si incepu sa
citeasca, dar nu reusi sa citeasca nici macar un articol din ziar, deoarece somnul era mai puternic.
A doua zi de dimineata, ploaia nu se oprise si Triger se ridica din pat si isi activa armura si se
duse afara si se aseza pe o bancuta veche si se uita la acel oras imens in care se afla.
- Auzi 200 de ani in care pot sa fac aproape tot ce vreau eu... nu imi vine sa cred ce noroc pe
capul meu.
- Sa stii ca unii au vegheat si s-au asigurat ca tu sa iti revii, zise Nanos
- Stiu. Am simtit fiecare simbiot in parte ce vrea sa faca si cum a facut acele reparatii ale
tesuturilor. Dar mai ales cand ma ingrijea Blue.
Blue insa era in spatele lui Triger cu o pelerina de ploaie pe ea si asculta discutia dintre cei doi.
- Si cum te simti acum?
- Parca de abia m-am trezit din somn. Plin de energie si de nebunii in capul asta care vad ca
numai la asta sta sa se gandeasca.
- Partea cu nebuniile stai linistit ca e de mult.
- A da? Am crezut ca mi se pare mie.
- Cred ca a venit cineva...
- Blue, poti sa vii sa stai si tu aici, dar sa iti activezi armura.
Blue ramasese uimita si isi activa armura si se dusese langa Triger, iar el, in momentul in care ea
se aseza pe banca, o trasese langa el si o imbratisa.
- Nu tremura ca nu iti fac nimic rau. Or fi in capul meu nebunii dar nici chiar asa.
- Si eu care speram sa iti faci de cap cu mine.
- Ce?
- Glumeam.
- Mmmda. Vreau sa iti multumesc pentru ca ai avut grija de mine.
- Nu-i nimic. Probabil ca si tu faceai la fel pentru mine.
- As fi incercat totul ca tu sa iti revii.
Intre timp Mike se trezi din cauza unui ceas pus sa sune. Se dusese sa vada ce mai fac cei doi
musafiri si remarca faptul ca ei lipseau. In clipa urmatoare remarca usa deschisa la trasa si se
dusese sa vada daca ei erau afara si ii vazu pe banca cu armurile activate, stand unul langa altul si
discutand.
- Se pare ca totul a revenit cat de cat la normal, zise Mike in sinea lui.
Cei doi discutara timp de cateva ore si la un moment dat Triger zise relaxat.
- Cred ca pana la urma o sa incerc sa fac ce am facut in cealalta dimensiune.
- Adica?
- Daca zici cuiva, plec si nu mai vin inapoi, nici macar ca sa va mai vad.
- Vrei sa spui ca ceea ce vrei sa spui este foarte important?
- Cam asa ceva. Numai ca daca se aude pe oriunde, atunci o sa plec si nu o sa ma mai intorc nici
macar ca sa va vad.
- Nu cred ca vreau sa am o asa responsabilitate, cel putin nu inca, asa ca mai bine sa nu imi zici.
- Bine... Mike! Ce mai faci?
- Bine, admiram cum ploua si cum se scurge apa pe jgheabul din dreapta.
- Cum pot sa te ajut?
- Pai...
- Hai zi.
- Daca ai putea sa pretinzi ca esti fiul meu...
- Bine. Cred ca trebuie sa ma duc la scoala, nu?
- Anul scolar incepe in doua saptamani asa ca ai timp sa vorbesti cu directorii.
- Asta o sa si fac dar o sa ma duc de maine, azi vreau sa mai stau cu voi.
- Daca tot vrei sa stai, nu vrei sa stai inauntru?
- O sa vin in cateva minute. Imi place sa stau in ploaie.
- Cand vii, poti sa vii direct in garaj?
- Bine.
In circa zece minute Blue se ridica si dupa ea se ridica si Triger si se dusesera amandoi in garaj,
iar acolo Mike avea o cuvertura trasa peste ceea ce parea sa fie o masina.
- Aceasta era masina fiului meu. Acum el este mort, ucis in arena.
- Si criminalul?
- Inca mai activeaza in arena fara nici macar o jena si face jocul celor cu bani.
- Inteleg. Dupa ce termin cu facultatea, adica anul urmator o sa intru la facultate si o sa fac
facultatea temeinic ca sa nu zica nimeni nimic, o as ma inscriu in luptele din arena si o sa fac in
asa fel incat cei cu bani sa fie nevoiti sa trimita toti mercenarii pe mine. Faza e ca daca aia chiar
sunt buni, desi nu cred, o sa am ce sa mai invat, daca nu asta este, o sa fiu nevoit sa ii decapitez.
- Nici chiar asa.
- Pe cei care chiar vor asta, eu ii pedepsesc, si ii pedepsesc crunt.
- Si ce spuneam?
- Masina.
- A da. Asta e de moda veche dar daca reusesti sa o refaci cu tehologia actuala si sa o si
imbunatatesti, atunci vei putea sa mergi cu ea la facultate.
- S-a facut.
Masina era una pe roti, ca cele pe care le vazuse Triger cu foarte mult timp in urma. Aceasta
fusese folosita la curse pe circuite inchise si reprezenta un simbol pentru cei cunoscatori si un
semn de putere pentru cei care nu cunosteau asa multe despre masini. Triger isi dadu seama ca
acea masina avea personalitatea fiului lui Mike si atunci incepu sa deseneze pe o hartie cateva
variante de aranjamente pe care el le considera ca ar putea fi aplicate pe o asemenea masina.
- Cam astea ar fi combinatiile de culori, zise Triger.
- Mie imi place albul cu albastrul acesta, zise Blue.
- Sincer mie imi place si asta pe care l-a indicat Blue, dar si asta negru parca ar merge.
- Teoretic putem sa vedem cateva mostre nu?
- Da, dar la un magazin de specialitate.
Triger ii lua pe amandoi si decola de pe platforma, dar nu inainte ca Mike sa inchida pravalia. Ii
dusese direct la magazin si cand au ajuns, Triger a cerut imediat niste mostre.
Patronul ii adusese mostrele si Triger le analiza si se uita cu foarte mare atentie la combinatiile pe
care le dadeau acele culori. Pana la urma alesese culorile indicate de Blue, adica masina sa fie
vopsita in alb si de-a lungul ei sa faca diverse ornamente cu albastru.
- Mike, cam cat ne-ar trebui?
- Dar pentru ce va trebuie?
- Sincer, vreau sa iau o masina Vector IX de alergare si sa o transform intr-una moderna si imi
trebuie si vopsea pentru aceasta.
- Vector IX? Masina foarte buna si o combinatie destul de buna de culori. Felicitari pentru
alegere. O sa va dau exact cata vopsea aveti nevoie pe gratis, doar sa mai fac o tura inainte de
schimbare.
- Nici o problema, zise Triger.
Plecara cu totii cu masina patronului si cand ajunsesera la Mike, patronul se uita si admira modul
in care acesta administrase spatiul disponibil.
- Aceasta este masina, zise Mike mandru.
- Uimitor... si este in stare perfecta de functionare?
Triger se urca si incepu sa incalzeasca motorul.
- Da... asta da masina. Ce faceti cu piesele pe care le dati jos?
- Eu nu le pastrez, zise Mike.
- Pot sa le iau eu?
- Desigur, zise Mike zambind.
Triger se dadu jos din masina si analiza din nou ceea ce urma sa conduca.
- Si cum o sa o transformi?
- Ma gandeam sa ii dau jos capota si sa ii fac o capota rabatabila si sa o refac complet la exterior
si la interior pentru performante cat mai bune.
- Tare...
- Sper sa primesc ceva sposorizari de le producatorii de piese, ca altfel o sa fie cam nasol.
- Te cred. Aveti grija la smecherasii de cartier sa nu va distruga bunatate de masina.
- Am eu ceva si pentru aia.
- Eu va las. Cand e de vopsit sa ma anuntati. Aceasta este cartea mea de vizita.
- Imediat cu terminam de imbunatatit la interior, o sa va sunam, zise Triger zambind.
- La revedere.
- La revedere.
- Triger iti dai seama ce inseamna asta?
- Ca am obtinut prima sponsorizare!
Triger pleca aproape imediat si se duse sa vorbeasca cu directorul scolii care gazduia scoala
generala si echivalentul liceului.
- Buna ziua domnule director Gordon.
- Buna ziua Triger, te rog ia loc. Am inteles ca vrei sa faci scoala mai repede.
- Da domnule director. Daca se poate sa dau numai examenele ar fi perfect.
- Se poate. Nu asta este problema. Singura problema este ca aveti un multi-pass si ca nu sunt
toate datele dumneavoastra.
- Asta se poate rezolva. Numai ca am fost dat la adoptie si orfelinatul a fost daramat, iar dosarele
dupa cum stiti, au ars saptamana trecuta, iar eu am ajuns aici de abia acum sase zile.
- Asta asa este. Eu va semnez cererea depusa mai devreme si va astept sa stabilim examenele
cand o sa le dati.
- La anumite materii pot sa le dau chiar acum daca se poate.
- Se poate. In felul asta te degrevezi de cateva materii, pefect.
Triger dadu examenele pentru clasele 1-8 si, normal, le lua cu punctaj maxim, dupa care le dadu
si pe cele pentru clasele 8-14 si le trecu si pe acestea, din nou cu punctaj maxim.
- Domnule Triger, se pare ca a-ti promovat scoala generala. Pot sa va recomand un liceu bun?
- Desigur.
- Sa te duci aici si sa vorbesti cu decanul de acolo. Este un bun prieten al meu si cred ca o sa te
ajute sa scapi de anumite materii.
- Multumesc mult de tot pentru ajutorul acordat.
- Cu placere. La revedere.
- La revedere.
Triger se dusese imediat la decanul acela si ii ceru sfatul in admiterea mai rapida, iar acesta se
arata interesat de aceasta propunere si ii ceru sa faca un singur an. Triger accepta si isi alesese
primul an, ca ultimii sa ii promoveze mai repede.In primele zile Triger facu cunostinta cu toti
colegii de grupa si dupa ce facusera cunostinta si cu profesorii din acel an, acestia din urma le
dadura liber in acea zi. El o lua pe Blue si se dusesera la cantina si luara pranzul, dupa care la
iesire cativa vlajgani din echipa liceului care participa in arena il dadura pe Triger la perete si o
luara pe Blue sa se distreze cu ea. Triger se enerva incarca armura si ii opri pe toti dintr-un singur
gest, semn ca magia invatata, fusese asimilata corespunzator.
- Ce vrei tu ma? Vrei sa ne batem? Nici o problema in sala de sport in cinci minute.
- Perfect, zise Triger care se teleporta langa Blue, o trasese langa el si se teleportara langa iesire.
- Unde s-a dus ala?
- A luat-o pe noua mea prietena, zise capitanul acelei echipe.
- Daca vreti sa ma luati trebuie sa il invingeti.
- Hahahahaha, pe piciul ala?
- Da. Pe el. Daca reusiti eu sunt a voastra.
Tot liceul se stransese in sala de sport sa vada confruntarea, Triger impotriva celor zece membrii
ai echipei.
- Fara reguli? Il intreba Triger cu o privire malefica pe capitanul acelei echipe.
Antrenorul ajunsese si nu putea sa ii mai opreasca sau sa intre in echipa pentru a-i ajuta pe elevi.
- Domnule antrenor, vreti sa ii participati?
- Se poate ma blegule?
- Numele meu este Triger si daca stau bine sa ma gandesc... da o sa te alaturi lor cand cinci de-ai
lor sunt morti sau inconstienti. Va anunt ca toata batalia este inregistrata asa ca daca sunt acuzat
de ceva aceste acuzatii o sa fie nefondate, iar acuzatii o sa fie echipa si antrenorul.
- Ii dam drumul sau ce facem?
- Sunt gata, zise Triger si in secunda urmatoare se facu invizibil.
- Unde s-a dus? Urla capitanul.
- Il gasesc eu, zise antrenorul si arunca un sac de box in aer si trasese in el.
Dar Triger nici macar nu era pe ring.
- Unde este?
- Inseamna ca... a fost deasupra sacului sau in spatele nostru.
In clipa urmatoare doi din echipa cazusera la podea inconstienti.
- Ce? Cat de silentios te poti misca pe nisip? Intreba antrenorul si dadu drumul la niste bombe
care umplusera arena cu nisip. Triger mergea pe tavan si zbura catre victime facand nisipul sa
tremure cand unul din echipa cadea la podea, astfel ca dupa ce cazusera sapte din echipa Triger
se facu vizibil in mijlocul arenei.
- Imi pare rau sa va anunt dar ma plictisiti. Sunteti net inferiori si nu are rost sa imi pierd timpul
cu voi.
- Nu as zice asta. Activati-va armurile.
Cei patru isi activara armurile si incepura sa se miste foarte repede pe arena ridicand praful.
- Asta este in avantajul meu, zise Triger si se ferea de toate loviturile fara sa clipeasca.
- Cum adica e in avantajul tau?
- Voi nici macar nu stiti unde sunt.
In clipa urmatoare se auzi o busitura, mai cazura la podea doi din echipa. Ramasesera doar
antrenorul si capitanul echipei, iar nisipul incepu sa se aseze in arena. Dupa cinci minute dupa ce
se aseza tot praful, in fata celor doi aparu Triger.
- Se pare ca nu puteti nici macar sa va coordonati atacurile, sa nu vorbim de aparare care vad ca
nu exista.
- Indraznesti sa ma insulti? Tipa antrenorul.
- Nu te insult. Am facut o constatare.
- Nu o sa permit asa ceva! striga capitanul si incerca sa il atace pe Triger, dar dintr-o fenta si
doua lovituri scurte acesta cazu la podea inconstient.
- Se pare ca am ramas noi doi.
- O sa te omor, si antrenorul scoase o arma si incepu sa traga in Triger care incepuse sa se
apropie de acesta.
- Stai sa ma apropii ca sa nu ma ratezi, zise el zambind.
Dar toate proiectilele pe care le trasese antrenorul ajunsesera sa explodeze sau sa se ingroape in
nisipul din spatele acestora.
- Bine ca am copiat toate armurile astora, acum sa o copiez si pe a ta, zise Triger si lansa cativa
nanoboti care ii analizasera armura si armele si transmisesera datele inapoi in armura.
- Crezi ca armura mea este ca a astora? Te inseli. Armura mea este de o mie de ori mai puternica.
- Nu as zice asta, pentru ca alta arma nu ai.
- CE?
- Arma aia e singura pe care o ai si mai ai trei gloante pe teava, iar piedica indica foc automat.
Daca incerci sa tragi in mine, toate gloantele ma vor rata.
Triger ajunsese la un metru de antrenor si ii spuse astfel incat sa auda cu totii:
- Gandeste-te ca nu am folosit decat 0.001% din puterea armurii si v-am facut de ras. Daca as fi
folosit armura la maximum, atunci toti a-ti fost morti.
- Imi cer scuze ca te-am subestimat. Poti sa ma ierti?
- Te-am iertat, numai ca te rog sa ii convingi sa nu ma mai atace nici pe mine nici pe prietena
mea. Daca o ataca pe ea ma ataca pe mine si nu cred ca ei ar vrea asta.
- Am inteles. Dar pentru mine... de unde ai armura asta?
Si Triger ii sopti:
- Diseara la 10 la atelierul lui Mike, stiu taximetristii.
- Am inteles.
- Da-le cu apa pe fata de doua-trei ori si o sa fie ca noi.
- Multumesc.
Triger o lua pe Blue si se dusesera la un taxi si plecasera catre magazinele de componente pentru
masini. De acolo isi luara toate componentele de care aveau nevoie si le trimisesera la Mike pe
platforma. Ajunsi acasa Mike ii intampina:
- Ce cauta prostul ala aici?
- Trebuie sa ii spun ceva in legatura cu mine.
- Am inteles. Ceva particular?
- Poti sa stai si tu, daca asta vroiai sa ma intrebi.
- Multumesc.
- Domnule profesor...
- Tim, poti sa imi zici Tim.
- Bun. Tim, armura asta are cel putin un miliard de ani vechime. Eu vin dintr-un timp in care
aceasta armura era ceva uimitor si de pe o planeta pe care razboiul era ceva la moda, asa ca
armura asta cred ca iti dai seama de cat de performanta este.
- Poate fi copiata?
- Au incercat unii, dar fara succes. Este unicat din cate am inteles, planurile sunt inglobate in
armura, nu stiu unde, si chiar daca as sti persoanele care stiu parolele de securitate nu sunt in
viata. Acele persoane au decedat de mult.
- Inteleg.
- Acum eu vreau sa fac asta: Vector IX dar care sa zboare.
- VECTOR IX? De unde?
- Este... a fost masina fiului lui Mike. Acum el mi-a dat-o ca sa fie a mea doar daca o modernizez
cum trebuie.
- Super... pot sa vad finalul?
- Desigur.
- Multumesc mult de tot, zise antrenorul si pleca catre liceu scuzandu-se politicos.
In trei zile, cu ajutorul a trei droizi, ei reusisera sa faca acea minunata masina si sa o si vopseasca
in prezenta patronului si a antrenorului.
Dupa ce Triger intra in garaj sa vada ce se intampla de nu se termina de vopsit, el se urca la volan
si deschisese usa garajului. Toti vazusera cat de frumoasa ajunsese sa fie masina. El adauga de
jur-imprejur doua benzi de cauciuc, sub masina, dispozitivele care in loc sa fie opt cum erau la
cele mai scumpe masini, ei montasera nici mai mult si nici mai putin de 24 de module de zbor.
Generatorul il lua de la un camion de tonaj foarte mare si reusise sa le ascunda pe toate fara sa
modifice prea mult caroseria. Ramasesera cu toii uimiti de ceea ce a putut sa faca Triger din acea
vechitura.
- Care merge sa dam o tura?
- Ai pastrat capota? Intreba Mike.
- Da, dar este decapotabila.
- Super...
- Si cam cat poate sa mearga?
- Pai asta trebuie sa vad, pentru ca modulele de zbor sunt de la masini de lux, iar generatorul de la
un camion de foarte mare tonaj.
- Si ai reusit sa il bagi in masina?
- Cu greu dar am reusit. Deci... care vrea sa mearga?
- Eu, strigara cu totii in cor.
- A, geamurile sunt negre. Nu se va vedea din afara inauntru nici macar cu lumina aprinsa in
interior.
- Hai sa mergem...
Triger se urca la volan, Blue langa el in fata si in spate se urcara cei trei, dar spre surprinderea
tuturor Triger marise un pic spatiul din spate si acum toti stateau confortabil.
- Am mers pana la prima intersectie. Cum vi se pare?
- Daca iti dam piese ne faci si noua?
- Desigur.
- Multumim, spusera si antrenorul si patronul de la magazinul de unde Triger luase acea vopsea.
Cand sa ajunga la al doilea semafor, cei din echipa venira cu trei masini: una in stanga, una in
dreapta si una in spate si incepura sa gesticuleze.
Triger cobori geamul automat si se uita in stanga si ii spuse capitanului echipei:
- Ce zici ma? Sa facem una mica? Se pare ca nu ti-a ajuns acea umilinta. Tu nu vezi cate module
de zbor am? Si vrei sa zici ca poti sa ma atingi pe linie dreapta?
- Fraiere, te las intr-un nor de praf.
- Daca sunteti praf asta este.
- Care ajunge la al doilea stop castiga masina celuilalt?
- Daca as concura doar cu tine si fara admiratorii de langa mine, atunci da, as concura.
Celelalte doua masini se dusesera si facusera loc pentru cei doi pana la al doilea semafor si
formasera linia de sosire.
- Esti gata fraiere? Intreba capitanul echipei.
- Sunt mai gata decat o sa fie masina ta buna de ceva.
Pornisera si nici nu trecura cateva secunde ca Triger deja trecuse de primul semafor si concurenta
de abia plecase de pe loc, iar cand Triger trecuse de semaforul al doilea,
concurenta ajunsese de abia la primul semafor. In scurt timp ajunsesera si ceilalti langa
Triger.
- Si dupa cum va spuneam... cheile va rog...
Dupa cum fusese intelegerea, i se dadura cheile, iar Blue sari in masina aceea si incepu sa
conduca.
- Se pare ca trebuie sa mergeti pe jos sau cu... autobuzul. Ne vedem la cursuri maine, vedeti sa nu
intarziati.
- Sa stii ca nu imi las masina pe mainile oricui. La bord e o bomba care bubuie in 30 de secunde.
Salveaza-ti prietena daca mai poti.
- O sa platesti mai tarziu pentru asta ti-o jur, zise Triger si isi lasa pasagerii si tasni catre Blue.
Ea se distra pe autostrada cand din senin Triger sectiona masina aceea in doua, iar el o teleporta
pe ea langa el. Masina castigata exploda ca si cum motoarele s-ar fi supraincalzit.
- Bine ca esti teafara.
- Ce s-a intamplat?
- Era o bomba la bord. Cand am fost in raza armurii tale, te-am teleportat la bord.
- Multumesc ca m-ai salvat.
- N-ai pentru ce. Bine ca am reusit ca altfel as fi fost in stare sa distrug toata planeta.
- Dar de unde bomba la bord?
- Asigurarea alora.
- Am inteles. Sper ca o sa fi bland cu ei si nu o sa ii cotonogesti foarte tare.
- La acest capitol nu se stie ce se poate intampla. Cert este ca o mustrare fizica pentru prostul ala
este necesara, pentru ceilalti din echipa tot respectul ca m-au ajutat sa ii tina un pic pe pasagerii
nostrii.
- Macar atat.
In ziua urmatoare, Triger aparu cu masina lui sifonata destul de bine, iar capitanul acela se
apropie de masina si spuse cu gura pana la urachi razand:
- Ce s-a intamplat? Ai muscat din autostrada?
- Daca muscam din autostrada, acum nu eram aici, ci eram urmarit de cateva nave de armata. Asa
ca in locul tau mi-as tine pliscul si nu as mai rade de pomana ca prostul si as onora pariul facut
ieri.
- Care pariu?
- Nu stii? Imi pare rau sa-ti spun dar esti dator cu o masina de 50 de milioane de credite.
- Ce? Masina mea ti-am dat-o.
- Mi-ai dat masina ta? Tot ceea ce am primit au fost niste artificii care mi-au sifonat masina.
Daca pentru tine alea au fost masina, atunci imi cer scuze si iti mai spun o data ca trebuie sa imi
dai 50 de milioane de credite sau o masina in valoare de 50 de milioane de credite, altfel imi
rezerv dreptul de a te bate mar in fiecare zi pana iti achiti datoria.
- Daca esti asa smecher de ce nu vii in concurs sa ne batem?
- Anul viitor o sa fiu in concurs si crede-ma ca daca pana atunci daca nu iti platesti datoria, in
momentul in care ne intalnim, tu si toata echipa ta ve-ti fi redusi la tacere. Asta sa tii minte.
- Ba in ce ne bagi? Daca nu ii dai masina „curata” o sa avem noi grija de tine.
- Ba prostovane am auzit ca nu ti-ai onorat pariul, zise Tim antrenorul. Ce tot zic? Imi cer scuze,
esti batut in cap si prost facut gramada. Tin sa te anunt ca am fost acolo si daca nu iti platesti
datoriile te aranjez cu mana mea. Ai inteles?
- Da... am inteles, zise cu jumatate de gura capitanul echipei.
- Domnule antrenor, la anul ma inscriu in arena. Daca aveti nevoie de reclama sunteti invitatii
mei, daca nu... la revedere.
- Stai sa vorbesc cu decanul si vorbim in maximum doua zile. Bine?
- Perfect.
Triger incepu sa isi dea si celelalte examene pe care le lua cu foarte mare usurinta si cand se
termina anul scolar primi cheile de la masina pe care trebuia sa o primeasca.
- Era asa greu?
- Nu. Dar...
- Stai linistit ca tot pentru noi joc. Nu m-am inscris la alta sucursala.
- Hehehe... adica...
- Adica tot sef de echipa esti, numai ca eu voi fi arma voastra secreta, si Triger ii facu cu ochiul.
- Hai sa mai incepem o data. Eu sunt John Silver „Dust”, capitanul echipei liceului.
- Eu sunt Triger, noul recrut.
- Asa mai merge.
- Masina poti sa o pastrezi, am deja una. Ce-ti face familia? Prietena?
- Toti sunt bine, slava cerului.
- E bine, e bine.
- Blue cum se simte?
- Mai... cred ca o deranjeaza stomacul ca mananca cam prea putin.
- Da-i mancare de la HJK.
- Ce?
- HJK. Magazinasul din colt.
- Aaa... zi asa. Nu stau sa memorez nume de magazine. Ce sa ii iau de acolo?
- E o planta din care se face ceai. Nu mai stiu numele ca e cam lung. Denumiri stiintifice.
- O nu...
- Ce?
- Cred ca a luat deja medicamentul.
- De ce?
- Uita-te in spate sa vezi cine vine.
- Cine sunt tipele alea?
- Nu le recunosti?
- Nu.
- In dreapta e Blue si in stanga e prietena ta.
- Amy???
- Da. Se pare ca da.
- Ce...
- Ce bine arata? Am remarcat asta.
- Ce faceti baieti, zise Amy trecand pe langa ei.
- Va asteptam pe voi sa mergem in al noualea cer, zise Triger.
- Asta se va intampla, dar nu azi, adauga Blue.
- Macar putem sa mergem cu voi sau aveti intalnire cu altcineva?
- Avem intalnire cu unii din liceul Grande X3.
- CE?
- Ce s-a intamplat? Intreba Triger.
- Cu aia avem meci duminica.
- Ii secer... numai sa am sansa si ii secer. Ba nu ii fac praf din spatiu ca ala e cel mai fin.
- Ce? Te-ai ticnit?
- Nu. Asa sunt eu.
- E na?
- Daca ma supar pe cineva, acel cineva va muri.
- Inteleg. Bine ca nu esti suparat pe mine.
- Nu inca.
In duminica respectiva Triger si Dusty, cum il alintase Amy, se puneau de acord cum sa atace si
cum sa apere toate zonele.
In arena insa lucrurile se schimbasera, echipa adversa castigase dreptul de a schimba
arena in mijlocul bataliei, iar in acol moment Triger dadu ordine:
- Cate doi sau cate trei sa tineti fiecare zona. Daca nu... suntem mancati.
- Am inteles, raportara cu totii incepand cu Dusty.
- Triger cum te poti juca cu hologramele?
- O sa vedem in acest meci. Cum adica holograme?
Toti fusesera introdusi in niste recipiente care analizau armura si redau pe teren o holograma a
persoanei, iar acestea se luptau ca si cand ar fi fost acele persoane. El porni in atac, urmat de
Dusty, distrugand cazemata dupa cazemata si impuscandu-i pe adversari astfel incat Dusty sa
devina cel mai bun marcator.
Triger intra in prima zona si Dusty marca pentru echipa lor, dupa care intrara in cea de-a doua
zona in care Triger se asigura ca nu este nimeni dupa care Dusty intra si el si marca din nou. In
cea de-a treia zona erau doi din cealalta echipa. Triger fara sa stea pe ganduri scosese o sabie si il
decapita pe cel din dreapta si se lasa in jos tocmai la timp pentru ca Dusty sa traga cateva gloante
in capul celui din stanga fara sa faca prea mult zgomot.
Daca cineva era scos din lupta, cum facuse Triger cu acel soldat, in echipa adversa acel jucator
nu avea voie sa mai intre, dar putea fi inlocuit de una dintre cele cinci rezerve si jocul putea sa
mearga mai departe.
- Triger dar vad ca ai mai jucat asa ceva.
- De cateva ori. Numai petru distractie. Acum e ceva personal. La cati jucatori eliminati echipa
are voie sa se retraga?
- Daca ramane unul acela se poate retrage, daca unul singur nu vrea sa se retraga echipa trebuie
sa ramana in teren, numai ca cei eliminati nu au cum sa se retraga sau sa voteze.
Adica daca echipa din teren se retrage se retrage cu toti jucatorii.
- Si astia o sa se retraga?
- Din cate am vazut eu... nu. Au jucat si in doi oameni si au castigat.
- Faza e ca eu nu renunt si chiar putem sa castigam fara probleme, chiar daca raman singur in
arena.
- Am inteles. Acum bine ca stiu ca sa nu cumva sa imi fac sperante desarte si sa vreau sa
renunt de pomana.
- Sa nu renunti orice ar fi. Ii vanezi pe ceilalti si ii omori unul cate unul pana raman doi. In acel
moment sunt ai tai sa te joci cum vrei tu cu ei.
- Inteles. Hai sa mai rupem niste jucatori.
- Perfect.
Triger o lua pe un coridor care ducea intr-o sala mare, dupa care era a patra zona, iar Dusty o lua
prin dreapta printr-un depozit care unea zonele trei si patru.
- Daca ii vezi nu tragi. Ii lasi pe cei din aparare sa isi faca treaba. Tu te ascunzi si te furisezi in
spatele lor. Daca fug de aparare ii omori.
- Perfect. Ai grija la sala aia ca sunt destule locuri de unde sa traga cativa lunetisti.
- Fara probleme la lunetisti.
Triger se facu invizibil inainte sa intre in sala si astepta semnalul lui Dusty ca sa intre si sa atace
toate pozitiile din sala.
- Triger vezi ca o sa vina pe la tine, la mine nu a venit nici macar unul.
- Perfect, zise Triger si intra in acea sala stand lipit de perete.
Nici nu intra bine ca o racheta trecu pe langa el chiar cand se inchisese usa.
- Hmmm, se pare ca sunt multi aici, zise Triger in gand.
Triger incepu sa avanseze usor, usor cercetand zonele ca sa nu pice in vreo capcana si ajunsese in
spatele cazematelor, iar aici zise in soapta:
- Vezi ca la mine sunt toti, se asteapta la un atac masiv pe partea asta. Sa vii sa iei zona patru si
sa pazesti usa care da in sala asta.
- Perfect...
Dusty intra, lua zona si cei cinci se panicara si se despartisera doi atacau zona trei si trei atacau
zona patru. Triger fara sa stea prea mult pe ganduri scoase o pusca cu luneta si ii impusca pe cei
doi atacanti in cap si cu un pistol il lua pe unul care urma sa il atace pe Dusty.
Ceilalti doi jucatori ramasesera uluiti de ceea ce li se intamplase, numai ca din randul rezervelor
intra capitanul acestora si inca doi atacanti care faceau cat toata echipa pe care Triger o
executase.
- Triger ce sa fac?
- O capcana si te ascunzi in hangar ca apar eu zona asta.
- Bine.
Dusty pusese o capcana destul de parsiva si pleca imediat. In urma lui cei doi care se retrageau in
zona patru incepura sa caute prin fiecare zona prin care treceau ceva munitie sau ceva arme
pentru cei care veneau si cand sa intre in sala principala a zonei patru, acestia fusesera surprinsi
de catre acea capcana. Unul dintre ei fusese omorat iar al doilea ranit grav. Cand ajunsesera si
ceilalti trei si vazusera macelul, capitanul lor incepu sa le dea ordine.
- Voi doi aveti grija de aceasta zona. Daca moare unul dintre voi, celalalt sa se retraga in cinci si
sa tina de zona aia cu dintii.
Usa din spatele lor se deschisese si aparu soldatul grav ranit. Cei trei lasasera pentru o secunda
armele jos si din spatele celui ranit porni o ploaie de gloante care ii secera pe atacanti, iar
capitanul acestora fusese ranit. Triger care intrase deja in sala se urcase pe cutia de langa capitan
si cu o lovitura de cutit in moalele capului acesta cazu ca o carpa. Echipa lui Triger fusese
invingatoare prin eliminarea echipei adverse. Dupa meci, presa sari pe echipa cu intrebarile:
- Cum a-ti reusit o astfel de performanta?
- Parintii vostrii stiu de rezultatele voastre?
- Ce zic parintii vostrii in legatura cu participarea voastra la meciuri?
- Cum va simtiti dupa prima voastra partida?
Triger mai diplomatic in acest gen de situatii le spusese:
- Va rog pe rand ca nu putem sa raspundem la toate intrebarile in acelasi timp.
- Cum a-ti reusit o astfel de performanta?
- Ce performanta? Cea de a elimina toata echipa?
- Da. A-ti eliminat echipa adversa intr-un timp record de 22 de minute si 28 de secunde.
Recordul precedent era de o ora, 34 de minute si 23 de secunde.
- Probabil ca Dusty s-a intrecut pe sine si a reusit sa puncteze prea repede, iar ceilalti au crezut ca
noi ne jucam cu ei.
- Parintii vostrii stiu de rezultatele voastre si ce zic parintii vostrii in legatura cu participarea
voastra la meciuri?
- Tatal meu se bucura ca particip si mi-a spus ca atata timp cat o sa joc in echipa si atata timp cat
o sa castigam, suntem lasati sa facem aproape tot ce vrem la noi acasa.
- La restul este de inteles, pentru ca noi participam de mult timp. Triger este noua si sa speram ca
nu si ultima achizitie a echipei. Cu aceasta ocazie ii multumim ca ne ajuta si ca este alaturi de noi
cand avem nevoie de ajutor.
- Cum va simtiti dupa prima voastra partida?
- Dusty cred ca si voi va simtiti la fel de bine, dar cred ca o sa ne simtim mult mai bine cand o sa
luam cupa.
- Dusty, ce rol va juca Triger in echipa?
- El va comenta lupta in timpul acesteia si ne va tine la curent cu miscarile pe care le fac ceilalti
si mai mult va fi atacant ca si mine. Dar, intotdeauna este un dar, daca apararea are nevoie de
oricare atacant pentru a putea respinge un atac, si eu si Triger suntem la fel de motivati sa venim
in sprijinul apararii. Daca cineva are nevoie de ajutor, suntem alaturi de ceilalti.
- Triger se zice ca armura ta ar fi prea veche pentru a putea sa fie folosita in lupta.
- Nu e nici o problema astept o evaluare din partea comisiei.
- Dar nu exista o comisie de evaluare.
- Nu exista? Atunci voi accepta orice provocare din orice liga, atata timp cat am toate armele si
sistemele de aparare pe care le are si adversarul meu, pentru ca nu prea am arme asa puternice. Si
intre noi fie vorba daca vrei sa vezi cat este de veche plateste-ma si o sa afli. Dar daca voi fi
provocat si acel individ triseaza, atunci vai de fundul lui.
- Adica il vei omori?
- Da. In arena va fi mort.
- Daca vei fi atacat in afara arenei de catre o persoana care poarta armura?
- S-a intamplat deja si va pot spune ca cei care m-au atacat nu au reusit sa ma atinga nici macar
cu un fir de praf.
- Interesant. Atunci cum se face ca esti intr-o echipa cand puteai sa iti faci singur echipa?
- Am luat aceasta decizie pentru ca vroiam sa ii ajut si pentru ca am fost rugat de toti cei din
echipa cu care m-am antrenat.
- Domnule antrenor cateva cuvinte?
- Singurele mele cuvinte sunt: Bravo si succes in continuare. Orice tactica pe care o dezvoltam la
antrenament o pot schimba la fata locului prin simplul fapt ca ei sunt in arena, nu eu. Le-am dat
puterea de a decide cum sa lupte si acest lucru s-a fazut astazi in arena. Inca o data: bravo tuturor
membrilor echipei, si celor care au jucat si celor care nu au jucat. Felicitari sunteti o echipa pe
cinste.
- Multumim domnule antrenor, zise Dusty.
- Cum va veti pregati cand peste doua zile aveti meci de promovare in liga?
- Astazi si maine dimineata o sa ne odihnim, iar de maine de la pranz pana la partida o sa ne
antrenam si fizic si psihic, spuse antrenorul. Acum va rog sa ne scuzati, dar elevii mei sunt cam
obositi si ar avea nevoie de odihna.
Antrenorul ii lua din camera aceea si ii trimisese direct in vestiare, unde planificara ce urmau sa
faca a doua zi.
In fata vestiarelor zeci de fani asteptau nerabdatori autografe si la iesire cei din echipa dadura
autografe tuturor.
Cand Triger ajunsese acasa, insotit de Dusty, remarcara faptul ca in casa nu era nici pic de
lumina.
- Da la tine mai merge lumina sau nu ai platit-o?
- Am platit lumina. Nu pot sa nu o platesc ca nu pot sa ma mai joc la calculator.
- SURPRIZA!!!
In acea clipa din spatele a catorva fotolii si din spatele canapelei isi facura aparitia ceilalti
membrii ai echipei, antrenorul, Tim, Blue si Amy.
- La asta puteam sa mor de inima, zise Dusty sprijinindu-se de perete.
- La faze din astea nici eu nu m-am obisnuit, desi am avut parte de cateva, zise Triger.
- Ce v-ati speriat, zise Amy imbratisandu-l pe Dusty.
- Parca voi erati pe langa adversari, zise Dusty.
- Am spus asta ca sa va motivam, sa aveti rezultate mai bune.
- Vad ca a mers, zise Triger razand.
- A mers pentru ca voi tineti la noi, zise Blue sarind in carca lui Triger.
Dupa mica petrecere toti se dusesera sa doarma, iar afara sa ploua. Triger profita de situatie si se
dusese afara sa se relaxeze. Isi activa astfel armura si se aseza pe banca, picior peste picior si
uitandu-se in sus.
- Ce bine e... ce liniste e si mai ales ce bine e...
- Ce faci? Se auzi o voce din stanga lui Triger.
- Ce? Riposta un pic Triger un pic surprins si un pic speriat.
- Sunt Blue, stai linistit.
- A... scuze... stateam aici sa mai imi adun gandurile si sa le mai aranjez un pic dupa prioritate.
- Bravo. Pot sa stau si eu cu tine?
- Desigur, dar sa faci liniste ca ma gandesc la cum sa castigam urmatoarea lupta.
- Ai gasit ceva modalitati?
- Da, dar nu ma includ pe mine ca adversarii sunt cei din cartierul vecin si Dusty a zis ca le
cunoaste stilul de joc si atunci o sa le dau ajutor doar daca o sa aibe nevoie de mine.
- Si cum ramane cu facultatea?
- Anul urmator o sa fiu la facultate, acum sunt in anul I la liceul asta minunat.
- Da, era sa uit. Bine ca ti-a dat Mike masina din timp ca sa te distrezi un pic cu ea.
- Cred ca mi-a dat-o sa ma acomodez cu ea.
- De ce?
- Ca face ca toate alea, cam in fiecare saptamana trebuie sa ii verific toate sistemele si de fiecare
data gasesc alta problema, dar se rezolva. Ia spune-mi ce mai faci tu, cum te mai simti, pareri
legate de petrecerea asta, pareri despre orice, ca vad ca trebuie sa trag ceva de la tine cu un cleste
destul de mare.
- Hehehehe, da... Pai despre petrecere numai de bine, de mine la fel si in rest e bine, inca se mai
misca rotitele.
- Hahahaha, si eu care credeam ca vor sa fuga.
- Nu inca, dar incerc sa le fac sa mai ramana inca ceva timp cu mine.
- Bravo.
- Hai ca te las. Ma duc la somn ca nu am cum sa mai stau treaza.
- Bine. Ne vedem maine. Pa.
- Pa. Pe maine.
- Somn usor.
- Multumesc.
Triger o urmari cum se dusese in apartament si el se intinsese pe banca dand spatarul la
orizontala pentru a sta mai comod, si in scurt timp adormi.
A doua zi de dimineata, Triger, se trezi devreme si se dusese la cumparaturi. Dupa ce se intoarse
gasi multa lume la intrarea in acea cladire. El nu statu sa se gandeasca prea mult si isi activa
armura si zbura pana pe platforma se sus. Acolo niste politisti fotografiau si notau tot felul de
chestii din discutiile purtate cu cei care se aflau inauntru.
- Triger!
- Da?
- Aici la fereastra!
- A...
Triger cobori la geam, in zbor cu armura:
- Mike, ce s-a intamplat?
- Au venit unii aseara si fara sa faca nici un zgomot au luat-o pe Blue, dar se pare ca au mai rapit
inca vreo doua fete si pe Amy. Dusty e in camera de zi si le da detalii despre toti care au fost la
petrecere.
- Ma duc sa vorbesc cu ei. Uite aici ai cumparaturile, sa le pui la rece. Vorbim mai tarziu...
- Bine.
Triger intra in camera in care se aflau Dusty si ceilalti politisti si cand sa vorbeasca cu Dusty, un
politist mai zelos din fire incerca sa il aresteze pe Triger si sa il duca la sectie pentru distrugerea
probelor si pentru alte fleacuri. In clipa in care Triger isi dadu seama de catuse, el le neutraliza si
continua sa avanseze catre Dusty.
- Esti arestat. Nu misca ca trag, tipa acel politist.
- Dusty...
- DACA NU TE OPRESTI O SA TRAG.
- DUSTY!!!
- Triger bine ca ai venit.
- STAI CA TRAG!!!
- DACA ASTA NU SE CALMEAZA O SA II ZBOR CREIERII!
Capitanul care vorbea cu Dusty ii facu semn politistului sa se calmeze, dar acesta incetase sa mai
asculte ordinele.
- Capitane daca il adorm o sa fiu pedepsit cu ceva?
- Nu.
Triger se teleporta in spatele politistului si il adormi imediat, dupa care se teleporta langa Dusty.
- Domnule capitan el este Triger, noul membru al echipei mele si printre persoanele care au
disparut se afla si prietena lui.
- Domnule capitan, daca ii gasesc pe raufacatori inaintea voastra ce sa le fac? Intreba Triger care
era pulbere de nervi.
- Triger, ai grija in cine tragi. Amy este fiica guvernatorului si nu vrem ca ea sa pateasca nimic.
- Nici o persoana rapita nu va avea de suferit. Doar cei care le-au rapit vor suferi. Si vreau sa
mentionez ca vor suferi cum n-a suferit nimeni pana acum.
- Doar sa ramana in viata ca sa putem sa ii condamnam si noi pentru TOATE cele pe care le-au
facut.
- Am inteles. Va las si voua ceva.
- Cam asa ceva.
- Multumesc de atentionare. Dusty trebuie sa vorbim.
- Cu placere dar cum o sa stim unde sunt aia?
- O sa dau un telefon anonim la detectivii tai si o sa le spun la ce adresa sunt prostii.
- Am inteles. Multumesc.
- Triger ia zi. Cu ce te-as putea ajuta?
- Du-te jos si da anuntul urmator: „Ofer recompensa de 50 de kilograme de aur pentru cel care
poate sa imi furnizeze capetele celor care mi-au rapit prietenii”.
- 50 de kilograme???
- Da, ti se pare putin?
- Nu. Mi se pare cam prea mult. 50 de kilograme inseamna circa 5 miliarde de credite.
- Perfect. Asta inseamna ca in cel mai bun asasin ne va ajut sa speram ca vor fi tradati chiar de
cei cu care au organizat asta. Se poate orice... dar ia stai un pic... vino cu mine.
Triger il lua pe Dusty si il duse intr-o camera in care nu era nimeni. Il chema pe Nanos:
- Nanos mai esti pe aici?
- Da Triger, eram un pic preocupat cu reorganizarea in cercetare a nanobotilor. Cu ce iti pot fi de
folos?
- Blue. Unde este Blue?
- Stai un pic... gata este in orasul vecin intr-un buncar sau ceva asemanator pentru ca se cam
intrerupe semnalul.
- Am inteles, zise Triger si iesind din camera ii facu semn capitanului de politie sa mearga cu el.
Triger se urca in masina lui, capitanul in fata si Dusty in spate. Triger iesi din garaj in viteza si
pleca la fel de repede catre acel oras.
- Capitane...
- Spune-mi John.
- John, cunosti pe careva la politia din oras?
- Da. Il sun pe comandant chiar acum... Buna ziua George, John la telefon, am o rugaminte mare
de tot, niste persoane au rapit cateva fete dintr-o locuinta, avem adresa aproximativa cum facem?
- Care e adresa aproximativa?
- Complexul Alfa 9.
- Se rezolva. Trimit 20 de unitati la iesirile auxiliare si voi intrati pe cea principala. Aerisirile o sa
fie acoperite de drone.
- Multumesc mult de tot George.
- Sa nu uiti sa spui asta presei, da?
- Nu o sa uit, promit. Hai ca mai vorbim dupa ce recuperam pachetul.
- Bine. Salut.
- Salut.
- S-a rezolvat asa repede?
- Cand este vorba de rapitori noi ne ajutam si nu stam la discutie cu acestia. Pedeapsa pentru
rapire este penalizata cu moartea rapitorului.
- Tare.
Triger accelera si intra pe autostrada, dar pana si cea mai rapida banda nu era suficient, si atunci
John se decisese, scoase din buzunar o lanterna albastra si o aprinse si o atasa pe
bord.
- Triger, treci pe banda auxiliara.
- Sigur nu se iau masinile de politie dupa noi?
- Cand este asta in geam o sa ne urmeze si o sa ne ajute.
- Super.
Triger accelera din nou si ceilalti doi se proptira in scaune, si din cand in cand ei treceau printr-o
intersectie atat de repede ca nici radarul nu reusea sa ii marcheze.
- Nici macar radarul nu te-a luat?
- Si eu care credeam ca deja am cateva amenzi.
- Nu inca.
Ajunsesera cu totii la intrarea principala si acolo se intalnira cu John si statura un pic de vorba,
dupa care Triger intra invizibil si raporta exact tot ceea ce observa. Cand John spusese ca totul
este in regula in legatura cu asaltul asupra buncarului, toate trupele incepusera sa ia cu asalt
intrarile desemnate si ajunsesera cu totii la intrarea in buncarul principal. Acolo Triger scana si
detecta armura pe care o purta Blue si nanobotii pe care ii purta ea. Nanos ii atentiona asupra
sistemelor de securitate si Triger se apuca sa analizeze toate sistemele de aparare care erau in
spatele usii imense.
- Triger daca intram prin ventilatie?
- Cred ca se asteapta la asta, de aceea Nanos este in sistemul de securitate si incearca sa afle
parolele de la toate incaperile si de la toate zonele de acces ca sa nu avem surprize.
- Inteleg. Numai ca cine e Nanos, intreba John uitandu-se la ceilalti.
- O sa vedeti in curand.
Dupa ce se deschisese usa, Triger intra invizibil si incepu sa trimita date catre ceilalti care
avansau mai greu ca sa stie pe ce culoare pot sa mearga. El ajunsese la o incinta enorma in care
era o sfera suspendata de niste cabluri, iar dupa toate scanarile, undeva jos era o pasarela
suspendata pe care erau foarte multi soldati, iar in sfera aceea ar fi fost toti cei pe care i-ar fi
rapit.
Intra printr-o aerisire de sub acea pasarela ascultand dialogul dintre soldati:
- Ce crezi ca o sa faca stapanul cu toate fetele alea?
- Tu ce ai face cu ele prostule, te-ai uita la ele?
- Pai...
- La cat de prost esti ar fugi ele de tine inainte sa le atingi.
Triger ramasese uimit cata prostie aveau acei soldati in capetele acelea.
- Si cand vine stapanul?
- Stai asa... trebuie sa apara.
In clipa urmatoare pe pasarele se teleporta un personaj imbracat intr-o pelerina neagra si care
vorbea destul de incet, dar nu suficient de incet incat Triger sa nu il auda:
- A-ti pregatit ce v-am cerut?
- Da stapane.
- Cate sunt?
- Sunt 18 care s-au alaturat cauzei tale stapane.
- Foarte bine. Dar...
- S-a intamplat ceva stapane?
- Mai este cineva in camera aceasta. Cineva strain mie.
Triger se facu vizibil si ii dadu jos pe toti cei care erau pe pasarela mai putin pe acel personaj.
- Se pare ca ne intalnim din nou. Din pacate nu o sa poti sa iti aperi prietenii din sfera.
- Ce tot balbajesti? Zi mai tare ca nu te aud.
Acel personaj isi dadu pelerina jos si aparu Triger numai ca avea foarte multe cicatrici, iar pielea
era in multe zone tumefiata.
- Se pare ca tu esti partea buna din mine.
- Ce? Cum adica?
- Hai sa iti explic, si acest Triger ii omori pe toti cei care cazusera. Cand am fost teleportati aici
ceva ne-a separat si am ajuns sa fim doi in loc de unul. O parte eu, si o parte tu. O parte buna,
adica tu, si o parte negativa, adica eu.
- Si... cum s-a intamplat?
- Nu stiu exact. Stiu doar ca in mine a ramas ceva bun si in tine a ramas ceva rau.
- Cum sa facem sa il aducem pe Triger din nou?
- Teoretic sa folosim energia astora. Numai ca fiind un plan rau nu cred ca o sa reuseasca.
- Dar daca...
- Ce ai de gand?
Partea buna a lui Triger se teleporta in sfera si ii salva pe toti si distrusese sfera tragand cu o arma
cu plasma, iar generatorul facu o explozie asemanatoare ca energie cu energia care il separa pe
Triger.
- Se pare ca ai reusit. Da-mi mana acum, zise partea negativa a lui Triger.
- Asa trebuie sa se termine…
In clipa urmatoare cei doi isi dadura mainile impacati si in loc sa explodeze generatorul,
ramasese un singur Triger. Acum care era predominant? Cel bun sau cel rau?
- Nanos, un diagnostic te rog.
- Parca... doi Triger apoi unul singur... nu inteleg...
- Vedem mai tarziu, bine ca a functionat.
- Stai pe loc! Se auzi un strigat din aerisire.
Din aerisirea aceea isi facura aparitia John, urmat de George si de cativa soldati.
- Ce s-a intamplat?
- Am dat peste cativa soldati pe care am fost nevoit sa ii elimin. Cei care erau in sfera sunt acum
afara paziti de cateva trupe.
- Bun. Perfect. Putem sa mergem acasa?
- Nu inca. Se pare ca au fost doi din mine, unul bun si unul rau.
- Deci asa se explica inactivitatea acestui centru...
- Si asa se explica de ce au castigat cei din echipa ta.
- Stati un pic sa imi adun gandurile...
- Esti bine? Intreba George.
- Nu stiu... tocmai am fost lipit la loc si imi trec prin minte toate chestiile pe care le-am facut,
bune sau rele.
- Sper sa iti revii si sa fii echilibrat in decizii.
- O sa vad diseara dupa ce ma asigur ca am asimilat toate informatiile.
- O sa vedem diseara ce acuzatii iti aducem ca se pare ca daca acele doua persoane nu exista nu
vedem alta solutie decat sa te penalizam pe tine.
- Bine. Vedem diseara.
Triger se teleporta la masina si isi lua prietenii si ii dusese acasa. El se dusese direct in curte si se
intinse pe banca si analiza foarte bine si ceea ce facusera cele doua jumatati ale lui si ceea ce nu
facusera. Dupa doua zile se dusese la cursuri si se aseza in ultima banca fara sa zica nimic si fara
sa scrie nimic.
La un moment dat stand in banca fusese intrebat de un profesor de raspunsul la exercitiul care se
facea de catre ceilalti, iar Triger ii spusese rezultatul la care se ajungea si teoremele care se
aplicau lasandu-l pe profesorul respectiv fara cuvinte.
La trei zile dupa aceasta intamplare, Triger se pomeni in autobuzul scolii ca este luat la rost de
cativa necunoscuti. Nu dadu atentie acelor persoane, deoarece vroia sa ajunga acasa cat mai
repede, dar in momentul in care aceste persoane s-au legat de ceilalti din autobuz, acestia
zburasera prin geamurile de siguranta ale autobuzului si aterizasera, cu ajutorul telekineziei
foarte dezvoltate a lui Triger, intr-un camion de gunoi.
- Triger, sunt Blue, poti sa imi spui sau sa imi arati cand o sa iti revii?
Triger ii facu semn sa faca liniste si din spatele autobuzului dadu drumul la radioul autobuzului si
schimba postul de radio de cateva ori pana cand ajunsese la o melodie care ii placea.
Ajunsi acasa, el se aseza pe un scaun trasese aer in piept si spuse:
- Vreau sa imi cer scuze daca v-am neglijat in ultima saptamana, dar gandurile care mi-au trecut
prin minte nu puteam sa le las sa apara in lumea reala. Acum insa am facut astfel incat sa pot sa-i
ajut pe toti si am decis ca cei doi sa ramana unul singur, adica eu.
Originalul eu cu care v-ati obisnuit pe N1, cred ca altul nu putea sa ramana.
- Ti-am simtit lipsa sa sti, zise Mike.
- Te cred Mike, si eu v-am simtit lipsa cat a trebuit sa ii pazesc pe aia doi sa nu se separe din nou.
- Si unii cred ca ti-au simtit lipsa si mai mult, adauga Mike uitandu-se usor catre Blue si catre
Dusty si Amy.
- Stiu. Blue imi cer scuze ca nu am putut sa iti fiu aproape in ultima saptamana. Dusty sincer imi
pare rau ca am ratat antrenamentele.
- Stai linistit ca te-am dat racit, zise Dusty imediat.
- Va multumesc ca a-ti avut incredere in mine.
- De ce spui totul de parca ai pleca? Intreba Blue.
- Pentru ca...
- Tu chiar vrei sa pleci? Intreba Mike.
- Vroiam sa plec ca sa pot sa rezolv problema cu cei doi, dar am reusit sa obtin un compromis si
m-am decis sa raman.
- PETRECEREEEEE! Striga Dusty si scoase de langa el o sticla de bautura.
Triger se repezi ii lua sticla si o evapora.
- De ce?
- Nu cand avem meci de disputat, zise Triger.
- Ce meci?
- Ai uitat?
- La naiba ca uitasem. Peste doua zile avem cu aia din orasul vecin, era sa uit. Am aplicat
strategia pe care mi-ai lasat-o inainte de incident, aia in care toti jucatorii urmau sa intre in arena.
- Si?
- Si am castigat fara probleme. Nu au apucat sa ne doboare nici macar un jucator, iar noi i-am
eliminat.
- Inseamna ca strategia functioneaza, tot asa sa o tineti pana cand mi se reface energia din
armura.
- Dar cat mai ai de refacut?
- Pai... cam 80%.
- Si cam cat timp iti ia? Intreba Blue.
- Circa patru zile de stat ca o leguma sau cinci zile de activitate normala. Daca intru in arena risc
sa va pun in pericol si nu are rost pentru ca acolo as consuma destul de multa energie si ar dura
circa opt zile sa reincarc totul.
- Mai bine cinci zile decat opt, zise Mike.
Ceilalti aprobara cele spuse de Mike si se dusesera cu totii la culcare ca sa fie odihniti la
antrenamente. A doua zi, el iesi pe terasa si isi activa cateva module de acumulat energie si se
intinsese pe banca incercand sa doarma.
Dupa ce dormi doua zile, el se trezi brusc si intra in casa aprinsese televizorul si dadu pe canalul
de sport, unde remarca faptul ca echipa lui dupa ce lua un avans incredibil incepuse sa piarda
teren.
Triger se urca in masina si cu viteza foarte mare se dusese pana langa arena. Aici parca masina si
din cateva teleportari ajunsese in camera de scanare si intra in tubul care era pentru el.
In arena se anunta venirea unui nou coechipier pentru echipa rosie si Triger fusese introdus pe o
platforma care incepu sa coboare incet dar sigur catre zona de siguranta. El isi alesese o pozitie
demna de un campion si ii saluta pe toti din arena activandu-si armura care din striurile pe care le
avea lumina cu nuante de la rosu aprins la un galben intens, ca toti ziceau ca pe sub armura ar fi
trecut magma.
Dupa ce ajunsese in zona de siguranta el remarca faptul ca aici nu era nici un jucator din echipa
lui, dar in camera alaturata mai erau doi jucatori din cealalta echipa care ii faceau semne cum ca
el urma sa moara.
- Doamnelor si domnilor in boxa echipei rosii, dupa o absenta de cateva meciuri a reintrat Triger,
unul dintre strategii echipei. Are un record personal de trei decapitari si o capatana cu un pistol
antic. Oare va face fata echipa lui pana in momentul in care acesta va fi lasat sa intre in arena?
Atata timp cat echipa lui era atacata, aceasta nu putea sa il cheme in arena decat daca era in joc
ultima zona sau daca porneau pe contraatac si luau doua zone, dar din pacate echipa nu reusi sa
reziste si ajunsesera sa se apere in ultima zona. In acel moment se ceru o pauza si se cerura
intariri.
Cum pe teren erau doar trei jucatori in viata din echipa lui Triger, acesta primi acceptul de a intra
in arena.
In clipa urmatoare el activa sabia magica primita de la Zero si inca un pumnal pe care il
dezvoltase Zod si se instala comod langa o intrare, unde se pregatea cu o capcana. Meciul
reincepu si Triger planta capcana si ceva mai in spate mai planta una, astfel incat cine vroia sa
treaca pe acolo sa aibe surprize din cele mai neplacute.
- Care mai este in viata?
- Suntem fratii Timmy si Thomas, si in turn este Angy.
- Perfect. Angy sa nu te misti de acolo, ai auzit?
- Am auzit, zise Angy.
In secunda urmatoare Triger se teleporta si ii dadu o alta arma cu luneta.
- Uimitor. Asta da arma cu luneta.
- Stiu. De aia trebuie sa tintesti foarte bine.
- Nici o problema. Considera-i istorie.
- Thomas ce abilitati au aia?
- Reinvierea tuturor de ori cate ori le moare toata echipa.
- Perfect. O sa ii omor pe toti mai putin pe unul pe care o sa il tin in viata suficient cat sa
castigam.
- Daca vrei acea abilitate, trebuie sa intrii in castelul lor si sa reusesti sa ajungi la subsol si ca nu
ar fi suficient, trebuie sa distrugi niste droizi enormi si de abia dupa aceea sa iei abilitatea. Numai
ca daca intrii trebuie sa si iesi si sa o aduci la noi in castel exact in acelasi loc.
- Tare. S-a facut.
- CE??? Intrebara cu totii socati.
- Voi paziti zona asta cu viata voastra. Eu o sa le ciordesc astora zonele de langa castel ca sa nu
poata sa cheme intariri prea curand.
- Am inteles. O sa facem tot ce putem. Ne vedem in curand.
Triger pleca activandu-si invizibilitatea si incepu sa alerge. In prima zona in care intra gasi doi
soldati in spatele unor cazemate. Fara sa stea pe ganduri, el ii decapita din cateva miscari si lua
zona, nu inainte de a pune doua randuri de capcane.
Pana la castelul advers nu intalni nici o rezistenta, dar cand a vrut sa intre inauntru se trezi ca
tunurile defensive il pot detecta. In acel moment el scoase arma cu luneta si trase in obiectivul
tunurilor pentru a le face sa fie inutilizabile.
Dupa ce intra si mai decapita un soldat care statea de paza in fata salii in care erau abilitatile
echipei adverse, el intra in sala distruse robotii si cand sa ia pachetul cu abilitati auzi un strigat de
ajutor in casca. Lua abilitatile si se teleporta in turn.
- Zi lu ala ca daca nu se preda, o sa castigam prin capitulare.
- Computer central din arena, eu nu renunt la lupta, zise Triger.
Dintr-o data se auzi un anunt in difuzoare
- Doamnelor si domnilor se pare ca nici acum echipa rosie nu vrea sa renunte. Cu toate ca au
ramas in trei oameni...
Executia incepu si din cati ramasesera, Triger era singurul care mai era in viata.
- Imi cer scuze doamnelor si domnilor dar echipa rosie a ramas intr-un singur om. Dar ce se
intampla? Abilitatile echipei albastre au fost furate si acum sunt ale echipei rosii. Asta inseamna
ca toti iau o pauza si cel care mai este in viata poate reinvia toata echipa si sa aduca in arena
luptatorii pe care ii vrea.
- Sunt Triger si vreau sa fie reinviata echipa, iar in arena sa vina Dusty, Timmy, Thomas si...
Blue.
- Doamnelor si domnilor cand totul parea nasol pentru echipa rosie, iata ca Triger a reusit
imposibilul si si-a reinviat toti coechipierii, si acum o sa vedem o ofensiva sigura din partea
acestei echipe minunate.
Triger incepu sa arunce cu grenade din turn si cand sa se dumireasca de unde vine aceasta
ploaie de grenade, trei din echipa albastra fusesera omorati. Mai erau patru in echipa albastra si
toti tineau zona centrala, deoarece acolo era singurul loc prin care se putea trece dintr-o parte in
alta a arenei.
Toata echipa rosie se pregatea de atac, dar Triger se furisa pe langa cei din echipa albastra si
incepu sa cucereasca zonele de langa castelul celor din echipa adversa. Acestia panicati au lasat
doi sa apere acea zona si ceilalti doi au inceput sa recucereasca acele zone. Cand sa respire
usurati, echipa rosie ataca zona centrala si Triger incepu din nou sa
ia zone, ca la un moment dat sa reuseasca sa prinda un membru din echipa adversa intr-o capcana
care il tinea in viata suficient cat sa preia ei toate zonele. Dupa ce luasera toate zonele, Triger
pusese o bomba langa acea persoana astfel incat aceasta sa moara chiar la sfarsitul partidei.
Dupa ce lua sfarsit partida, Triger se dusese imediat in cel mai apropiat bar si se instala
confortabil la o masa mai retrasa, undeva unde nu erau prea multe lumini care sa il deranjeze.
Comanda ceva de baut si se aseza cat mai confortabil posibil, si incepu sa soarba tacticos din
acea bautura.
Stand si ascultand muzica care se dadea la acel post de radio, el incerca sa se relaxeze un pic, dar
incercarea lui fusese intrerupta de o cearta de la o alta masa. Nici nu baga de seama cand acele
persoane scosesera pistoalele, cert este ca isi activa armura mai repede decat au reusit sa scoata
aia armele. Moment in care cei care se certau au lasat armele si au plecat fiecare pe drumul lui.
Ca multumire, primi inca o bautura din partea barmanului si a celor care lucrau acolo.
Triger se instala confortabil, din nou, si cand sa bea doi tipi se apropiara de masa lui, se asezasera
si incepura sa vorbeasca:
- Iti dai seama Billy? Individul acesta sta aici si bea singur.
- Din pacate singur nu poti sa bei amice.
- Da. Trebuie sa ne faci cinste.
Triger nu schita nimic, dar armura se activa silentios.
- Ti-ai inghitit limba? Stai sa beau un pic din paharul tau sa vad de ce ti-ai inghitit limba.
Astepta ca acel individ sa puna mana pe paharul lui si in secunda urmatoare ii aplica o lovitura
intre coaste ca se auzi doar un icnet si acea persoana se ghemui la podea. Billy, prietenul acestei
persoane incerca sa dea in Triger, dar acesta anticipa si dadu cu pumnul in pumnul acestuia.
Amandoua persoanele fugisera afara din bar gemand de durere.
Intre timp ceilalti din echipa dadeau autografe si il vazura pe Triger cum pleaca si dupa ce
terminasera, se dusesera dupa el, dar cand au iesit afara, el nu era pe nicaieri, doar cativa indivizi
care au iesit dintr-un bar si dupa cateva minute altii doi care iesisera cam „sifonati”.
Blue, mai curioasa, ii invita pe toti la un pahar si se dusesera in acel bar. Cand au intrat s-au
asezat la o masa si Triger incepu sa ii urmareasca sa vada ce fac.
- Nanos. Ai cum sa le stergi mintea? Sa fie doar luptatori in arena, iar pe Blue sa o salveze
echipajul dupa incidentul cu stelele?
- Da s-ar putea.
- Daca poti... te rog sa incepi de acum.
- Bine.
Nanos le stersese memoria de tot ce insemna Triger, Blue si tot ceea ce se intamplase si intra in
bazele de date si il condamna pe acel mercenar la moarte, se sterse din bazele de date si facu
astfel incat sa ramana ascuns pentru foarte mult timp. Se uita sa vada cum pleaca toti si se aseza
mai confortabil. Pana la urma se angaja ca paznic in acel bar si cum afacerile incepura sa
prospere acolo, barul devenise renumit, patronul castiga din ce in ce mai multi bani si dupa ce
trecura circa 199 de ani de cand Triger fusese adus pe planeta, el se facu mercenar si astepta sa ii
vina contractele.
Intr-o zi veni la el o persoana imbracata intr-o roba maronie si il ruga sa faca un contract:
- Buna seara, pot sa iau loc?
Triger ii facu semn sa vorbeasca in soapta si sa ia loc.
- Imi cer scuze pentru ora tarzie la care v-am contactat.
- Nu este nici prea tarziu, nici prea devreme. A-ti ajuns exact cand a-ti planuit sa ajungeti, spuse
Triger.
- Da... eu vreau sa va contractez pentru o treaba mai putin curata.
- Pentru asta sunt aici tot timpul. Cu ce sau cine va pot ajuta?
- Pot sa-mi spun numele?
- Daca tine-ti neaparat.
- Numele meu este Blue si as vrea sa gasesc pe cineva.
- Interesant nume.
- Multumesc. Aceasta persoana este foarte importanta pentru mine.
- Daca-mi spuneti cum se numeste poate o sau il cunosc. Spun asta deoarece cunosc aproape
toate persoanele de pe aceasta planeta, desi nu foarte multi stiu de mine.
- Interesant. Numele lui este...
- Lasa-ma sa ghicesc. Cel care a murit pentru voi?
- Ce?
- Stai... nu Azmaroth... nu Arviramon... cum ii zice... stai ca am cativa pe aici... a da... Triger. Cel
care a aparut in mod misterios si care a disparut la fel de misterios, nu?
- Da... dar...
- Ii cunosc pe toti. Triger... hmmm... parca trecuse si el pe aici... stai sa vad... Triger... Triger... a
da...
- Ce? Ce?
- A trecut pe aici acum 197 de ani. Si mi-a lasat pentru tine acest disc. Trebuie sa il citesti cand
ajungi pe nava.
- Am inteles. Multumesc de ajutor.
- Nici o problema.
Triger nu tradase nici un semn care sa il dea de gol, si nici Blue nu isi dadu seama cu cine vorbise
mai devreme. Cand sa plece, Blue dadu sa se intoarca, dar la masa se asezase altcineva care avea
ceva probleme, si cand vazu aceasta ea pleca.
Triger incepu sa vorbeasca cu acea persoana uitandu-se usor dupa Blue. Mai trecu un an si veni si
nava pe orbita si se intampla ceea ce se intampla si el se teleporta la bord cu ajutorul lui Nanos si
o ajuta si pe Blue sa ajunga din nou la bord.
- Starfire... Ana... am patit-o.
- Ce? Ce ai patit?
- Am fost aruncati in timp. Si eu si Triger am ajuns cu 200 de ani in urma si... el a plecat... si mi-a
lasat acest disc.
- Adica...
- Nu stiu, zise Starfire. Trebuie sa vedem acest videodisc neaparat.
Filmul incepuse si dupa o prezentare pompoasa a ceea ce se intamplase pe planeta in toti acei ani,
aparu Triger la un birou si incepu sa vorbeasca:
- Buna ziua, sau buna seara, depinde cand o sa vedeti asta. Acest disc i l-am incredintat unui tip
pentru ca el sa ajunga la Blue. Si daca acum se aude vocea mea inseamna ca tipul asta si-a facut
datoria. Bravo lui. Cam atatea despre introducere... daca vedeti acest disc inseamna ca vreau sa
ma ascund un pic, sa va fac loc pentru diverse lucruri pe care le-ati fi putut face, dar eram eu in
zona.
- De ce a trebuit sa pleci??? Intreba Blue.
Dupa o scurta pauza, filmuletul se relua:
- Daca va intrebati de ce am plecat... ei bine gandurile pe care le am momentan nu sunt chiar
curate, si trebuie sa gasesc planeta alba. Pe acea planeta ma voi reface si voi veni cand nu va
asteptati. Nu plangeti dupa mine ca nu are rost. Inca nu am murit. Daca soldatul care v-a dat
discul o sa apara la bordul navei, atunci sa va faceti griji pentru mine. A... probabil va intrebati
cine era ala. raspunsul vi-l poate da doar el, numai ca pe el doar eu il pot vedea daca trebuie sa il
caut. Asa ca doar daca faceti un contract cu el poate o sa il vedeti. E cam misterios din fire, dar
cred ca eu tip de treaba. Apropo... nu mai e nevoie sa il cautati cred ca a ajuns la bordul navei,
Nanos sa nu il asimilezi, poate
ca vei vrea, dar te rog nu o face. Cel putin nu inca. Ups... inseamna ca am murit. Nu plangeti de
pomana, probabil ca deja sunt pe campia sufletelor si ma duelez cu cine stie ce creatura care
probabil o sa ma snopeasca.
Daca nu apar in cateva saptamani, faceti ceea ce vreti cu flota, in sensul ca ar trebui sa faceti
cumva ca toate navele sa ajunga foarte repede la locul bataliei. Imi cer scuze ca a trebuit sa plec,
dar trebuia sa plec pentru ca nu stiam ca o sa se intample cu mine dupa acea transformare. Va
pup pe toti... pe frunte, numai la prostii va e gandul. Dupa ce se termina mesajul, discul se
distrusese.
- Perfect... sa speram ca o sa se intoarca. Nanos, unde e acel personaj?
- Nu il pot detecta.
- A zis ca nu o sa il putem detecta, zise Starfire.
Intre timp Triger veni invizibil si statea intr-un loc in care sa nu incurce pe nimeni si ii asculta.
- Dar sa speram ca o sa vina repede ca deja mi-e dor de el, zise Blue un pic suparata.
Triger se strecura pe langa ei si se dusese in spatele fetelor.
- Si daca o sa fie asa in fiecare zi, o sa murim pe aici de plictiseala fara el.
In clipa urmatoare, Triger ii puse mana pe fund Anei, care sari si din reflex ii dadu o palma lui
Starfire.
- Ce am facut? Intreba el nedumerit.
- Si nici nu recunosti, nesimtitule.
- Dar nu am facut nimic...
Dupa cateva secunde, Triger puse mana pe fundul lui Blue, care ca si Ana il pocni tot pe Starfire.
- Nu din nou. Jur ca nu am facut nimic.
- Si cine vrei sa te creada?
- Voi! Nu va mint ca nu am nici un interes. Va jur ca nu v-am atins azi deloc. Cel putin pana
acum.
- Cam ciudat. Nanos chiar nu poti sa il localizezi pe ala care a venit la bord?
- Nu pot... stati... primesc un semnal. Se pare ca ar fi in partea din fata a nave. Mai mult de atat
nu am reusit sa gasesc.
- Mai incearca. Poate e vreo scanare mai primitiva pe care nu ai folosit-o. Te rog mai incearca.
Macar o urma sa gasim. Na ca iar ma atins... au... mai si ciupit! Zise Ana.
- Acum nu aveam cum sa te ating. Vezi stau cu mainile in sus...
- Sigur... si noi zburam prin spatiu ca nu avem ce face.
- De ce nu ma crede nimeni? Intreba Starfire.
- Pentru ca ti-ai coborat mainile si pentru ca m-ai ciupit si pe mine, zise Blue un pic suparata.
- Am gasit ceva, in hangarul A – XIII este o nava neidentificata. S-a facut vizibila acum cateva
secunde. Pare a fi o nava de mercenari, numai ca are insemnele noastre. Se pare ca nava are si
nanoboti care sunt identici... ba chiar mai dezvoltati decat ai nostrii, iar nava este una de prada, se
transforma in functie de viteza pe care o are. In acest moment arata asa, daca accelereaza isi
strange aripile langa corp lasand forma dinainte, si daca accelereaza si mai mult, aripile se unesc
dedesubt.
- In prima varianta parca ar fi un porumbel, zise Blue zambind.
- In a doua pare a fi o nava a confederatiei de pe Alfa Centauri XI. Ca o frunza se poate misca, si
daca mai tin bine minte cu o viteza incredibila, zise Starfire.
- Uimitor, zisera cu totii vazand ultima forma.
Ultima forma a navei aducea a samanta de planta. Mica, rigida si rapida, cam asa o caracterizase
Starfire in cateva cuvinte.
- Oricine ar avea nava asta, inseamna ca a facut destule ca sa fie recrutat de Triger, zise Starfire
uitandu-se la detaliile navei.
- Daca te uiti atent poti sa vezi bucati din fosta nava a lui Triger. Uita-te la cabina si la trenul de
aterizare, ca sa nu mentionam forma a doua sau trapele pentru arme de sub nava, zise Blue
marind cateva cadre din acele poze.
In clipa urmatoare in spatele lor aparu Triger costumat ca acel mercenar.
- Am auzit ca m-ati cautat, zise el cu o voce grava.
- AAAAA! Se speriara Blue si Starfire care fusesera luati prin surprindere de catre acesta.
- Cine esti si cum ai ajuns la bordul navei? Intreba Ana.
- Daca nu a-ti uitat sunt cel mai bun, cel mai batran si cel mai agil mercenar din univers. Asta din
cate stiu.
- Nu te cred, zise Starfire.
- Atunci cum crezi ca Nanos nu m-a detectat?
- Pai...
- Exact. Tehnologie net superioara si ceva nebunie.
- Si inseamna ca tu ne-ai pipait?
- Probabil. Daca vroiam sa va omor deja a-ti fi fost pe lumea cealalta.
- Se pare ca esti cel mai bun asasin, zise Blue.
- Cred ca nu. Unul singur m-a depasit, Triger.
- Si atunci ti-a dat sansa sa fi in flota lui? Intreba Starfire mandru.
- Cam asa ceva.
- Cum adica? Intreba Ana contrariata de raspunsul mercenarului.
- Dupa ce ne-am duelat circa 120 de ani, in care nu se stia cine va castiga, i-am aplicat cateva
lovituri care pentru multi altii ar fi fost mortale. L-am lasat lat pe iarba, numai ca in cateva
secunde el s-a ridicat de parca nici nu l-as fi atins. Faza cu lasatul lat am incercat-o si mi-a reusit
de vreo zece ori. Numai ca de fiecare data la cateva secunde el se ridica si indicatorul de energie
se repornea de la indicativul de plin. Parca nici macar nu dadeam in el. Dar mai tarziu am
remarcat cu cat ma bateam mai mult cu el cu atat el incepea sa imi bareze atacurile. In ultimii 10
ani de lupta el m-a facut sa cred ca nu mai am nici macar o speranta ca o sa traiesc dupa lupta.
- V-ati batut incontinuu? Intrebara ei mirati.
- Da. Si cum spuneam… In ultimele zile de bataie, el a facut ceva ce m-a uimit si m-a facut sa il
respect si mai mult decat pana atunci. M-a lasat sa ii vad adevarata putere si si-a activat TOATA
armura si s-a incarcat pana la maximum din acel moment si mi-a aratat ce s-ar fi intamplat daca
m-ar fi lovit. Mi-a aratat atunci cat de rapid si cat de mortal poate sa fie, dar si cat de cumpatat in
decizii poate sa fie unul ca el. Nu am mai vazut atata putere intr-o persoana nici macar cand am
fost pe Auriga Secundus la batalia gigantilor universului cand s-au batut cei mai puternici din tot
universul.
- Adica? Intreba Ana curioasa.
- Pe acea planeta se tineau lupte intr-un turneu organizat de zeitati din toate lumile. Aceste zeitati
aduceau cate un luptator, sau mai multi, ca sa vada care are cei mai buni luptatori. Desigur lupta
s-a purtat intre Thorinus si Taurus din sectorul nordic al universului si din cauza puterii foarte
mari a celor doi, din planeta nu a mai ramas decat un camp de asteroizi care au prins viata, iar
ringul s-a transformat intr-o poarta catre lumea spiritelor.
- Poarta pe care Triger a inchis-o cu foarte mult timp in urma.
- EL A INCHIS POARTA??? Se prefacu Triger ca ar fi mirat.
- Da.
- Inseamna ca acea putere a luat-o si a folosit-o cum trebuie.
- Si unde este el acum?
- Nu stiu. Nu l-am mai vazut dupa batalie. Pur si simplu a disparut din fata mea si mi-a
dat doar acel disc. Speram sa ajung sa il vad.
- Prea tarziu. S-a autodistrus discul.
- Tare… Oricum sper ca a zis de bine de toti.
- Numai de el nu.
- Si acum incotro? Stati... parca... parca ar mai fi cineva la bord... cineva plin de energie
negativa... simtiti?
- Nu. Nanos?
- Nu inregistrez nimic, zise Nanos.
- Pregatiti-va. Orice ar fi este in spatele usii...
Usa se deschise si aparu un barbat imbracat in haine albe, dar rupte, cu niste unghii crescute ca
mult si cu picioarele negre de smoala.
- Buna ziua, eu sunt Samael. Triger e cu mine, nu il cautati ca nu o sa il gasiti.
- Daca e cu dumneavoastra atunci este in regula, zise mercenarul spre uimirea celorlalti.
- Il cunosti?
- El este cel care mi-a dat cele mai multe suflete, zise Samael.
- Iar el este, conform multor carti, paznicul catorva niveluri din lumea spiritelor.
- Adevarat. Am fost promovat dupa ce Triger a trecut pe la mine si m-a ajutat.
- Adica...
- Da, el ma ajuta si acum. Transmite-i cand se intoarce aici sa faca simbolul meu pe nava ta. O sa
vezi de ce.
- Prea bine maestre, zise mercenarul.
- V-am lasat. Aveti grija unii de altii, asta era un mesaj de la Triger.
- Multumim domnule.
- Ma faceti sa rosesc. Ne mai vedem, zise Samael si disparu.
- Cine era??? Intreba Starfire inmarmurit.
- Cel care administreaza o mare parte din lumea spiritelor si se pare ca Triger ii este cel mai bun
prieten, zise mercenarul.
- Si tu nu esti?
- Eu? Eu sunt prieten cu Triger deci si cu domnia sa Samael.
- Am inteles. Bine ca nu ne-a facut ceva nasol...
- Mai are obiceiul dar nu face asta intotdeauna, decat daca faci figuri prea mari la el, de abia
atunci patesti diverse chestii.
- E bine de stiut.
- Eu o sa mai bantui pe nava pana revine Triger.
Si se facu nevazut.
- Iar a disparut. Minunat, zise Starfire si incerca sa plece numai ca se impiedica in nimic. Da...
multumesc... multumesc...
- Starfire, zise Blue.
- Ce?
- Unde e Ana?
- O nu... o nu... si ea a disparut... tare... din ce in ce mai tare... Blue?
- Blue nu se mai afla in camera, zise Nanos.
- Asta am remarcat si eu. Stii cumva unde este?
- Nu. Nu o pot localiza.
- Super. Iar am ramas singur.
Ana si Blue fusesera facute invizibile si fusesera convinse sa iti tina vorbele pentru mai tarziu de
catre Triger care ramasese costumat in mercenar. Le facu semn sa il urmeze si le dusese fix sub
camera lui care era ascunsa in fuselaj. Nanos ii teleporta inauntru, dupa care el se facu vizibil. In
acel moment disparu invizibilitatea de pe toti cei prezenti.
- Imi cer scuze ca a trebuit sa apelez la asta, dar furtuna aia a ravasit tot ceea ce inseamna fiinta in
aceasta nava. Noroc ca Blue si cu Triger au absorbit majoritatea razelor care veneau catre nava,
zise Nanos.
- De ce ne-ai adus aici? intreba Blue.
- Ca sa va arat de ce am venit la bord.
Triger incepu sa se concentreze si intr-o fractiune de secunda hainele care erau doar un costum
incepura sa arda.
- S-a ticnit Nanos, zise Ana.
Hainele arsesera si toata cenusa cazu pe podea, iar in clipa urmatoare Triger spuse:
- Sa inceapa petrecerea!!!
- Magarule! Ne-ai lasat atat sa ne speriem din cauza ta si tu te distrezi pe seama noastra.
- Imi cer scuze ca a trebuit sa fac asta dar nu stiam daca sunteti sau nu afectati de raza sau unda
aceea.
- Corect, argumentara unii. Dar puteai sa ne spui se auzi o voce din spate. Era sa cad pe spate
cand m-ai teleportat aici.
- Imi pare bine ca sunteti cu totii prezenti.
- Si noua ne pare bine ca nu ai plecat. Dar Samael?
- Este cu noi tot timpul.
In clipa urmatoare aparu Samael cu doua sticle de bautura si cu un pahar pe care il tinea cu
coada.
- Ce? Intreba el.
- Tocmai le ziceam ca esti peste tot.
- A... o mica rectificare. Cu toate ca sunt peste tot, cel mai bine ma voi simti aici si acum.
- Hahahahaha, incepura cu totii sa rada.
- Ce radeti atata? Hai, la distractie cu voi! Zise Samael.
Timp de trei zile petrecusera atat de bine ca la despartire a trebuit sa ii convinga ca anul urmator
va fi si mai bine. Intre timp Blue il trasese pe Triger intr-un colt mai liber si il lua la intrebari:
- Triger, dar de ce m-ai lasat sa cred ca ai murit?
- Aveam nevoie de timp ca sa pot sa imi adun gandurile.
- Si de ce nu mi-ai zis nimic cand ne-am intalnit in barul acela?
- M-ai intrebat ceva?
- Pai... nu...
- Exact. Daca ma intrebai iti spuneam.
- Multumesc, zise ea zambind.
- Sper ca nu ai uitat ce te-am rugat.
- Cu spusul acelei discutii?
- Da.
- Nu am uitat. Si nici nu o sa uit.
- Multumesc. Oricum va voi intreba, si dupa aceea voi disparea 3 saptamani ca sa il ajut pe
Samael si cand ma intorc astept un raspuns.
- Si cand o sa ne intrebi?
- Pai...
- Am inteles. Nu inca...
- Exact. Nu pot sa va intreb inca pentru ca mai trebuie sa rezolv cateva chestii pe aici, si de abia
dupa aceea o sa pot sa va intreb.
- Daca vrei sa intrebi ceea ce cred eu ca vrei sa intrebi raspunsul este da.
- Ce?
- M-ai auzit foarte bine.
- Atunci va trebui sa vorbesc si cu ceilalti sa vad ce parere au. Ca sa nu cumva sa ma trezesc cu
palme si cu suturi de la cine nu trebuie.
- Am inteles. Numai ca momentan nu pot sa iti raspund la intrebare pentru ca nu mi-ai adresat-o.
Si dupa cum ai zis, va trebui sa rezolvam acele probleme mai intai si dupa aceea sa vedem ce
facem.
- Adevar grait-ai. Si acum sa vedem ce fac ceilalti.
- Au adormit?
- Samael?
- Ce? Era sa adorm... bine ca m-ai trezit. Ce sa intamplat?
- Era sa adorma asa dintr-o data.
- Ce frig s-a lasat! Zise Blue.
- Samael, fugi in palat.
In clipa urmatoare Samael disparu de pe nava, dar acea temperatura continua sa scada.
- Blue, sa nu te sperii. O sa fac ceva care s-ar putea sa te socheze.
Triger o lua in brate si isi baga mainile sub armura ei.
- Ce crezi ca faci?
- Ai incredere in mine.
In clipa urmatoare el inchise armura si Blue incepu sa nu mai simta frigul.
- Cum ai facut?
- Ti-am imbunatatit armura…
- Multumesc, zise Blue luandu-l pe Triger in brate.
- Cu placere. Acum sa vedem care e sursa.
- Triger...
- Ce? Ce a fost asta? Intreba Blue speriata.
- Nu stiu si inca nu vreau sa aflu.
Langa Triger aparu Samael cu o sabie de foc si zise:
- Am nevoie de tine. Ariel este in pericol. Boul ala pe care l-am facut gardian a luat-o in taramul
viselor si nu vrea sa o elibereze, daca intru acolo nu o sa am nici o putere.
- Si eu ce sa fac?
- Da frig mai este, zise Blue.
- Asta din cauza ca Ariel vrea sa vorbeasca cu tine. Triger trebuie sa o ajuti.
- Am inteles dar cum?
- Credeam ca nu mai pui intrebarea, zise Samael si il injunghie pe Triger cu acea sabie, dupa care
ii puse sabia in mana.
- M-am sinucis?
- Da. Ajut-o te rog!!! Am eu grija de ceilalti.
- Multumesc, spuse Triger si disparu imediat.
El aparu in aceeasi zona si sub acelasi con de lumina, numai ca aceasta lumina era rosie, nu alba
ca mai devreme. In jurul lui pe o raza destul de mare erau numai cratere si undeva in departare se
plimba acel gardian pe care il pacalisera Samael si Triger, dar care acum era cu mult mai puternic
din cauza devorarii spiritelor care ajunsesera acolo.
- Ooooo, Triger… Ce onoare...
- Tu cine mai esti? A daaaa... creatura pe care am omorat-o atunci. Ce chestie...
- Da... numai ca acum va fi mai interesant... sunt de 500 de ori mai puternic.
- Ce pacat… Doar atat?
- Da! De ce?
- De data asta am venit cu cativa prieteni si cu ceva in plus.
- Adica...
- Toti simbiotii, armura si nanobotii sunt cu mine de data asta si in scurt timp voi fi la capacitate
maxima si nici macar tu nu ma vei putea opri.
- Si ar trebui sa imi fie frica?
- Teoretic da. Practic o sa vezi in cateva secunde daca nu o lasi sa plece.
Acea creatura incerca sa de in Triger, numai ca el isi activa scutul si lovitura se opri fix in scut.
- Se pare ca mai mult nu poti sa faci. In acest caz o sa te atac, zise Triger.
El isi activa sabia si motoarele ionice si tasni spre creatura. Aceasta se feri, numai ca Triger se
repezi si ii taie mana creaturii. O prinse pe Ariel si distruse mana pe care o taiase.
- Ceea ce sangereaza poate fi omorat, zise Triger si porni din nou catre creatura.
Din cateva lovituri in scut el cazu la pamant si isi testa din nou scutul verificand puterea acestuia
care spre surprinderea lui nu pierduse decat 1.5% si spre exasperarea creaturii, el, era mai in
forma decat oricand.
Dupa ce se obisnui creatura cu armele lui Triger lupta incepu sa se intinda din ce in ce mai mult,
fapt care facea ca Triger sa foloseasca din ce in ce mai multe arme si sa incerce sa atace din mai
multe parti in acelasi timp. Cand creatura a ajuns suficient de puternica aceasta i se adresa:
- Se pare ca ti-ai folosit toate armele pe care le aveai in dotare. Ce pacat si eu care credeam ca o
sa fie mai interesant.
- Vrei ceva interesant? O sa iti dau ceva interesant, zise Triger activandu-si armura complect.
Armura se activa destul de repede si incepu sa se incarce. Dupa cateva minute aceasta stralucea
de parca era facuta numai din raze de soare impletite si cum in acel loc era numai intuneric, pe o
raza de cateva sute de kilometri se facu lumina, o lumina atat de puternica incat creatura incepu
sa arda din loc in loc.
- Se pare ca nu iti place.
- De unde vine lumina asta???
- Din sufletul meu. Din dragostea si din bunatatea pe care o am in mine, asta scoate armura asta
in evidenta. Si acum sfarsitul tau cu ajutorul tuturor celor pe care ii cunosc si cu ajutorul celor
care te cunosc.
- Nuuuu...
Triger incepu sa se concentreze si acea lumina devenea din ce in ce mai puternica, astfel incat el
ajunsese sa fie ca un far pentru toate sufletele care doreau sa mearga mai departe.
Si cum energia pe care o avea el era foarte mare in acel moment, pentru a distruge acea creatura
el isi canaliza aproape toata energia catre creatura. Aceasta nici nu apuca sa se dea din calea
fasciculului acela care o nimeri fix in piept.
Dupa ce Triger trasese, se facu din nou intuneric, numai ca pe suprafata pielii acelei creaturi
incepura sa apara urme care semanau cu niste crapaturi de pe peretii vechi.
Acestea marindu-se din ce in ce mai mult pana in momentul in care creatura exploda si lasa in
urma cateva sfere luminoase care scosesera toate sufletele pe care le devorase aceasta.
- Multumim, spuneau sufletele care fusesera salvate din burta creaturii.
- Indreptati-va catre acea lumina, acolo se afla iesirea. Daca nu sunteti pe lista inseamna ca
trebuie sa mai asteptati.
- Multumim, spusera din nou sufletele.
- Si acum sa plec si eu. Poate nu sunt pe lista ca o sa daram tot ceea ce inseamna garduri pe aici,
si atunci sa vezi revolutie.
Triger se indrepta catre poarta si cand ajunse o vazu pe Ariel cu cateva garzi langa ea.
- Ariel, esti bine?
- Astia nu ma lasa sa trec.
- Baieti, va rog. Lasati-o ca nu vreti sa aveti de-a face cu prietenul ei.
- Si ala cine ar fi? Tu? Hahahahahhahaha, incepusera sa rada.
- Nu sunt eu norocosul. Norocosul este cel care va asteapta in partea cealalta. Cel care are biciul
ala.
- Ala cu aripi? Ala asa mare?
- Da ala.
- Hehehe, cred ca ne-am luat de alta persoana... ne cerem scuze... mii si mii de scuze...
- Asa e mai bine, zise Ariel. O sa am grija sa ajungeti unde trebuie... in cel mai bun cazan.
- Hahahahaha, incepu Triger sa rada. Ariel, hai sa mergem, zise Triger.
Ariel se dusese langa Triger si acesta o lua si o pusese, in fund, pe umarul lui, astfel incat ea sa
vada pe unde merg ei.
Triger ajunsese la poarta si acolo in loc de paznic erau doi ingeri in armuri.
- De astia nu mai trece nimeni, zise Triger.
- Doar cei ca noi care au permis.
- Am permis?
- Pai... cred ca da… daca nu… ii ia mama zmeului.
- Vorbeste mai frumos.
- Imi cer scuze sunt suparata pe acel curier.
- Stai linistita, cred ca o sa ne lase sa trecem. Buna ziua, eu sunt Triger, iar ea este Ariel cea de la
ghiseu.
- Stim cine sunteti. Si doar Ariel poate sa treaca… momentan.
- Super. Hai Ariel, fugi la Samael.
- Si tu?
- Eu? O sa stau un pic de vorba cu astia doi. Poate imi fac rost de o copie aceea ce au ei.
Hehehehe, nu-i asa baieti? Cam tacuti, pacat. Pa Ariel.
- Pa Triger.
Triger o lasa pe Ariel sa treaca si se adresa celor doi paznici.
- Si cand o sa pot sa trec?
- O sa fii informat.
- Bun. Acum... nanoboti puteti sa copiati armura si armele lor?
In cateva clipe se intorsesera cu rezultate, care fusesera stocate in baza de date.
- Se pare ca am copiat si armura asta si armele lor.
- Ce ai facut?
- V-am copiat tot ceea ce aveati la voi.
- Pentru asta vei sta aici pana cand o sa iti putrezeasca oasele pe lumea cealalta.
- Pai... eu sunt fizic aici...
- CE??? Imposibil.
- Pai chiar asa si este. De fiecare data cand am ajuns aici am ajuns in carne si oase.
- Cam ciudat.
- Stiu. Numai ca fata de ceilalti care vin in aceasta directie, eu pot sa daram peretele.
- Nimeni nu a reusit.
- Poate sa reusesc eu, cine stie.
- Incearca, sa te lamuresti si tu ca nu se poate.
Triger scoase un tun si tinti catre marginea de sus a zidului, trase si din zid zbura o caramira.
- Opreste-te. Am inteles. Poti sa il darami.
- Ia sa vad...
In clipa urmatoare, Triger se teleporta in partea cealalta a zidului lua caramida si zidul se refacu
ca si cand nu se intamplase nimic.
- Tare zidul asta. Imi place. Zidule tine-o tot asa ca esti tare.
- Multumita tie, zidul este mult mai rezistent.
- Perfect. Eu o sa ma duc ca sunt unii care au nevoie de mine.
- Poti sa treci pe aici, zise un inger care statea in partea cealalta a zidului.
- Multumesc, multumesc.
Triger se dusese direct la Ariel fara sa mai stea pe ganduri si acolo se intalni cu ea, cu sora ei si
cu Samael.
- Ce faceti aici? De ce aveti fetele asa de lungi?
- Am fost demisa, zise Ariel plangand.
- CE????? Cine a luat decizia asta?
- A venit un inger sa o inlocuiasca.
- Stati aici ca ma duc sa vorbesc eu cu el.
- Bine.
Triger se dusese si s-a intors dupa cateva clipe zicand:
- Ala nu stie pe ce lume se afla. L-am intrebat unde trebuie sa ma duc in sus sau in jos si mi-a
cautat numele si nu l-a gasit. Cat de batut in cap sa fii?
- Tu esti in sertarul rosu din stanga, zise ea plangand.
- Daca stii de ce nu ii arati? Adica lasa-l sa se descurce. A vrut postul tau fara sa se gandeasca, sa
se descurce.
Trecura doua zile si peronul se umplu de suflete care trebuiau trimise undeva, dar nu se intampla
nimic.
- Samael poti sa vorbesti cu seful tau de situatia asta?
- De aici nu am cum.
- Tare. BA NOI STAM AICI DE POMANA????? Tipa Triger catre acel inger de la ghiseu.
In clipa urmatoare el, vizibil iritat de situatia creata, se dusese din nou si ii propusese:
- Auzi? Tu si asa nu te descurci, de ce nu o lasi pe Ariel sa isi faca treaba si tu poti sa fii legatura
intre Ariel, sora lui si locul de imbarcare a spiritelor.
- Nu stiu daca o sa fie superiorii mei de acord.
- I-ai intrebat?
- Nu inca.
- Pai ce mai astepti?
Dupa cateva minute veni langa Ariel si ii propusese exact ceea ce ii spusese Triger si ea fusese de
acord si in cateva minute se goli peronul de asteptare.
Triger fusese desemnat pentru a se duse in sus de aceasta data si se dusese fara sa stea prea mult
pe ganduri sau sa conteste decizia luata de ordinea in care fusese chemat.
- Buna draga, sunt Triger, zise el adresandu-se unui inger, si am venit sa fac cele doua munci.
- Buna Triger. Munca ta este de a apara aceasta poarta de catre armata aceea, zise acel inger.
- Doar aia?
- Da, doar aceea.
- Multumesc. Si care ar fi munca pentru ceilalti?
Samael aparu si zise
- Trebuie sa lasi unul sa treaca.
- Hmmm... doar unul?
- Da. Doar unul.
- Draga poti sa il omori tu pe cel care trece?
- Nu.
- Aha. Hmmm… Grea misiune...
- Ca sa ii omori pe toti ar insemna sa faci o fapta buna, dar daca lasi unul inseamna ca
faci o fapta rea.
- Da... numai ca astia nu vor sa il omoare pe ala.
- Asta este treaba lor.
- Ai si tu dreptate.
Triger incepu sa omoare trupele si cand sa termine lasa o creatura mica sa treaca, pe restul
omorandu-i.
- Cred ca am terminat.
- Nu. Ca nu ai omorat armata. Mai este un soldat.
- Pe ala nu pot sa il omor. Decat daca... nanoboti... eu il omor si voi il reinviati.
Zis si facut si Triger scapa de sarcinile pe care trebuia sa le faca si aparu din nou pe nava lui,
numai ca era ceva in neregula. Nava era pustie, panze de paianjen peste tot, praf cat cuprinde,
aerul de abia se putea respira, fapt care il facuse sa isi activeze armura din nou.
- Nanos ce s-a intamplat?
- Nu imi dau seama. Se pare ca nava a ramas nefolosita.
- De ce oare?
- Nu vad semne de lupta sau ceva asemanator. Doar praf si aceste panze de paianjen. Hai pe
punte sa ma conectez la sistemul navei si sa-mi refac fisierele.
- Hai ca o sa mergem acolo... numai ca… nu imi aduc aminte de arhitectura asta.
- In baza mea de date sunt cateva referinte, numai ca sunt vagi fata de constructia actuala.
- Super. Si unde anume ar fi puntea?
- Pai ori pe puntea XII ori pe puntea XLV.
- Da... adica ori intr-o parte ori in cealalta a navei. Super...
- Te cred.
- Poti sa iti dai seama ce data este?
- Nu… cel putin nu inca…
- Si mai bine. Mai este careva in staza? Dar de pomana intreb ca nu esti conectat.
- Corect.
Triger incepu sa mearga catre partea din spate a navei ca sa vada cam in ce situatie este nava.
Ajuns in locul in care trebuia sa fie puntea, el remarca faptul ca aici era un hangar prin de
cadavre si de oseminte de toate tipurile, de la aproape toate rasele prezente pe acea nava.
- Cine ar fi facut asta? Sau ce ar fi putut face asa ceva tuturor?
- Toate raspunsurile sunt pe punte.
- Asa este. Hai sa evitam ceea ce ar putea sa fie pe nava si sa ne strecuram mai repede si mai
silentios.
- Inteles.
Triger incepuse sa se teleporteze din loc in loc pana cand ajunsese de unde a plecat.
- Deci aici am fost adus?
- Da. Exact acolo unde nu este praf.
- Aha…
Triger incepu sa mearga pana cand ajunsese la ceea ce ar fi fost o sala de antrenament. Aici ca si
in celalalt hangar, numai cadavre si oseminte, toate fiind foarte vechi.
- Nu e aici puntea, trebuie sa mai merg.
Zise Triger iesind din hangar.
Dupa ce merse cateva sute de metri remarca o lumina dintr-un hangar. Intra in hangar si vazu
nava cu care venise Blue.
- Opa... Nava lui Blue... O fi careva inauntru?
- Mai bine sa activam nava.
- Corect... nu stim ce se poate ascunde in spatele unui tomberon. Marcheaza acest loc ca sa stim
unde e nava ei, multumesc.
Triger porni din nou si ajunsese intr-un final pe punte. Acolo in locul geamului era o gaura
imensa si pe scaune cateva armuri gaurite acoperite cu praf.
- Nanos, ce s-a intamplat aici?
- Accesez baza de date... stai ca s-a trezit fratele meu adormit... gata s-a reinitializat am facut un
transfer de date... gata. Se pare ca a fost un atac masiv asupra fiecarei nave din fiecare sistem.
- Pe ce nava suntem?
- Pe N... 215...
- Ce???
- Ce cauta N215 aici?
- Stai ca vad imediat... ce bine s-au activat toate sistemele. O nu... am activat scuturile din dreptul
geamului si uita-te pe ecran.
- Ce e cu toate navele astea? Acestea sunt cele de la N30 pana la N503042515. Toate au fost
distruse? Distruse de ce sau de cine?
- Din pacate nu sunt inregistrari.
- Da... trebuia sa ma astept la asta... Droizi?
- Nici macar unul.
- Da... alte nave?
- Este un roi de nave in sistemul acela in care se bateau aia pentru planeta aia nisipoasa.
- Roi de nave?
- Roi de nave de tip N. Se pare ca sunt foarte multe acolo.
- In cat timp o sa poti sa asimilezi toate navele astea?
- In circa trei zile.
- Chiar si cu ultimile imbunatatiri?
- Imi cer scuze nava este mai veche... gata... cu ultimile imbunatatiri putem sa le asimilam in 18
ore.
- Asa mai merge. Poti sa incepi cand vrei.
- Totul o sa porneasca in circa doua ore pentru ca nanobotii trebuiesc imbunatatiti.
- Perfect. Cand trebuie sa porneasca refacerea navei sa imi spui ca sa iti mai dau ceva indicatii.
Pana una alta vezi ce faci cu aia din hangare.
- Pai... nu mai este nici un cadavru acolo.
- Adica vin in aceasta directie? Opreste-i cu orice pret. Trebuie sa refac cateva turete si sa refac si
sistemul de ochire.
- Bine.
In circa jumatate de ora toate usile fusesera inchise si toate aerisirile blocate.
- Triger am blocat totul si esti ca in borcan.
- Perfect. Am refacut sistemele de tintire, toate turetele sunt operationale?
- Cateva…
- Cele care functioneaza sa fie folosite inteligent ca sa nu pateasca prea multe.
- Am inteles.
Turetele se ocupasera de toti zombii prezenti la bord si Nanos incepuse productia in masa de
nanoboti, si asta deoarece nava pe care urma Triger sa o construiasca era cea mai mare nava
dintre toate. Dupa planurile lui Triger aceasta trebuia sa adaposteasca cat mai multe nave de tip N
si nave de tip N+, adica cele care puteau sa aibe in hangare navele de tip N.
- Triger avem suficient material pentru nava de tip M.
- Asa… si ne mai ramane material?
- Da. Cam prea mult. Sa dau drumul sa se faca si una de tip N+?
- Depinde. Ai calculat cat material ai nevoie?
- Da… Am calculat si avem suficient pentru doua nave de tip M sau una de tip M, cinci de tip N+
si 20 de tip N sau... variantele continua numai ca dispare nava de tip M.
- Facem nava de tip M si navele de tip N+ care sa includa cate patru de tip N.
- Perfect am dat deja ordinele.
- Buuun. In cat timp o sa fie gata portul navei de tip M?
- In 2 ore si 37 de minute.
- Perfect. Cand o sa fie gata, toate materialele sa fie aduse la bord si sa se inceapa constructia cat
timp ne deplasam catre acel roi de nave. Daca poti, vezi ce nave sunt.
- Pot sa vad. Sunt navele de la N503042516 in sus.
- Celelalte?
- Pe celelalte nu le gasesc.
- Atacatorul?
- Neidentificat.
- Inteleg… Navele de tip N+?
- Sunt roi in alta parte. Stai sa vad si sa calculez.
- Avem timp. Avem timp pana se face portul si raza cu care sa ii aducem pe aia mai aproape.
- Am gasit navele N+ se pare ca acestea apara navele N1 pana la N29.
- Super! Unde sunt?
- Pai... cam departe... se pare ca navele de tip N au ramas in urma sa mai incetineasca dusmanul.
- Interesant. Cum se face ca nava lui Blue este la bord?
- Se pare ca a fost transferata ca sa nu prezinte interes pentru inamic.
- Inteleg.
- Dar nu pricep de ce... stai un pic am gasit ceva ciudat. Uita-te pe ecran.
- Nava lui Blue nu arata asa, ma refer aici la simbolurile de pe aceasta.
- Inteleg. Atunci a cui a fost?
- Se pare, dupa cum a fost afectata nava, ca cei care au fost la bord au distrus nava din interior.
- Chiar ca este ciudat.
Dupa ce se terminara de construit miezul, raza de tractare, scutul si portul, cum fusese denumit
de catre Triger:
- Nanos, care e situatia roiului?
- Jumatate din nave au fost imobilizate.
- Nasol. Putem sa pornim?
- In circa 20 de minute pornim la un sfert din viteza de impuls, iar dupa inca o ora o sa putem sa
mergem la viteza de impuls.
- E bine… e bine… Cand o sa putem sa mergem mai repede?
- Cand ajungem in sistemul urmator.
- Perfect.
- Tin sa te anunt ca din nava aia a iesit o creatura. O fi ea cam hidoasa dar turetele nu i-au facut
nimic. Nici macar nu au zgariat-o.
- Stai ca ma teleportez acolo.
Triger se teleporta in capatul celalalt al hangarului si veni tacticos, relaxat si fara prea mari
complexe pana langa nava. Creatura prinse viata si se uita de jur-imprejur si il gasi pe Triger.
Incerca sa dea in el, dar scutul acestuia se opusese.
- Cine esti si de ce vrei sa dai in mine?
- Grfffghsdsss...
- Ce?
- Grfffghsdsss...
- Tare... nanoboti! Cred ca in cateva secunde o sa putem comunica.
- Mancare!
- Vrei mancare?
- Ce? Ma intelegi?
- Da.
- Bine. Tu reprezinti mancare pentru mine.
- Nu e ceva nou.
- Cum asa?
- Mai avem la bord niste rase care au ca delicatesa carnea noastra, numai ca s-a rezolvat.
- Cum asa?
- Uite aici. Vezi nisa asta?
- Da.
- Computer... doua meniuri pentru Zod.
In fata lor aparura pe doua farfurii doua halci de carne.
- Miroase a carne buna.
In clipa urmatoare Zod iesi lua halca si intra inapoi dupa ce o manca.
- Cine era ala?
- Un simbiot pe care il hranesc cu carne umana.
- Inteleg. Si... chiar se face carne umana la aparatul asta?
- Gusta.
- Daca nu e buna?
- Daca nu incerci nu ai de unde sa stii.
- Corect.
Creatura lua bucata de carne si o manca. Dupa cateva secunde zise catre Triger:
- Da stii ca-i buna?
- Te cred.
- De unde stii?
- Aparatul a fost programat sa faca in loc de carne prajita, de exemplu, sa faca carne
umana si a fost analizat muchiul fara grasimi.
- Inteleg. De aia era asa bun...
- Si de ce a-ti atacat?
- Noi nu am atacat.
- Dar ce a-ti facut?
- Sincer iti spun ca nu noi am atacat. Noi am aterizat pe nava si toti erau morti si am mancat ce
am mai gasit.
- Cati sunteti?
- Pai doar eu si cu fratele meu.
- Si fratele tau unde este?
- Se zgaieste la stele. Ii place sa se uite la stele. Stai un pic... Bar’tolc vino la mine acum… te rog.
- Bine...
In cateva clipe aparu o creatura identica.
- Salut.
- Salut, eu sunt Triger, vocea pe care o sa o auziti din cand in cand este a lui Nanos. Este
computerul central.
- Tare.
- Da... aveti grija ca el este in toti.
- Adica?
- Adica acum se afla si in voi.
- Ce tare este asta.
- Stiu... acum ma indreptam catre cei care au bombardat navele mele.
- Navele astea sunt ale tale?
- Toate navele de genul asta sunt ale mele, numai ca mai am de lucrat la cateva sisteme pana sa
fie terminate.
- Asta explica usurinta cu care aia au distrus navele, zise Bar’tolc.
- Cred ca da. Trebuie sa vad ce se intampla cu un alt grup de nave ca sa vad exact ceea ce a dus la
distrugerea tuturor navelor acestea si la moartea a 90% din echipaj.
- Pai... noi nu am mancat decat ceea ce nu mai era in viata.
- Stiu mi-a zis fratele tau.
- Credeam ca a omis acest lucru ca si data trecuta.
- Data trecuta?
- Noi avem un contract cu o rasa, ei atacau o planeta si poporul nostru putea sa curete planeta de
cadavre. Cand s-a ivit problema ca ce mancam noi, ei au zis ca mancam si fiinte vii, numai ca noi
pretuim fiintele vii si daca o fiinta vie este ranita, noi incercam sa o ajutam sa traiasca.
- Interesant.
- Triger, sunt Nanos, am facut ca nava sa mearga la viteza de impuls.
- Multumesc Nanos.
- El era Nanos?
- Da.
- Pare foarte puternic.
- Este. Dar este mult mai puternic cand ii dau liber.
Dupa ce mersesera la pas timp de cateva zile in care plictiseala ajunsese la cote alarmante, Nanos
anunta:
- Triger, am ajuns in sistemul acela.
- Asa mai merge! Batalia?
- Mai sunt inca 5 nave.
- Perfect. Scuturile noastre?
- La 50%.
- La naiba. Cate generatoare avem?
- Doar patru operationale. In curand o sa mai avem vreo cinci operationale.
- Cate asteptam?
- 6 generatoare mici, 26 de generatoare mari si unul foarte mare.
- Perfect. Cele mici sunt operationale?
- Ca generatoare operationale avem in acest moment... 6 mici, 2 mari si generatorul foarte mare a
fost pus in functiune. Toate sistemele sunt operationale la capacitate maxima. Cu toate ca
fuselajul nu este terminat, scuturile sunt la capacitate maxima.
- Perfect. Sa ii atacam si sa preluam epavele.
- Am inteles.
- Ce o sa se intample cu cei care mai sunt in viata?
- O sa incerc sa ii salvez, zise Triger ingrijorat.
Nava aceea imensa porni catre campul acela de epave si in scurt timp cateva nave incepura sa
atace nava lui.
- Bravo. Nu va dati seama de dimensiuni.
- Triger... sa stii ca ceva nu este in regula cu navele acelea.
- Cum asa?
- Priveste stelele alea!
- La naiba. Nave invizibile. Nanos!!! Franele!!!
- Nava a fost oprita.
- Toate scuturile sa reziste la orice ar veni.
- Proiectilele lor ne reincarca bateriile.
- Misto!!! Tipa din toti ranchiunii Bar’tolc.
- Bateriile sunt incarcate 76% si creste nivelul. Inca trei generatoare mari au fost terminate.
- Captureaza o nava de-a lor si asimileaz-o.
- Inteles. Am capturat nava si este in curs de asimilare. Se pare ca are nanoboti defensivi... acestia
sunt sub controlul nostru. Nava a fost asimilata.
- Aici capitanul Azir. Cu cine am placerea?
- Aici capitanul Triger, de ce a-ti atacat cele doua flote?
- Deci tu esti cel care conduce aceste flote?
- Nu mi-ai raspuns la intrebare. Daca se poate o sa intru cu nava mea in a ta si o sa incep sa ti-o
devorez.
- Ce nerusinat... trei torpile la babord.
- Nanos, foloseste undele tractoare si ia torpilele, dupa care le poti asimila.
- Ce s-a intamplat? De ce nu au explodat?
- Am dezamorsat torpilele si le-am asimilat in nava mea. Acele arme nu o sa ne mai poata atinge.
- Interesant. Se pare ca in sfarsit pot sa ma duelez cu cineva de talia mea.
- Tin sa te anunt ca nu ai vrea sa ma enervezi.
- Dar asta si vreau. Incearca sa tragi cu ceea ce crezi tu ca ai mai bun.
Triger iesi pe nava isi arma amandoua tunurile cu protoni, le supraincarca cu proiectile perforante
si trasese catre mijlocul navei aceleia. Cand proiectilele se lovira de scuturi, acestea incepura sa
scada in intensitate pana cand pe o raza de 500 de metri in acea zona nu se mai afla nici macar un
scut, cel de-al doilea proiectil trecu fara probleme si in momentul in care izbi fuselajul, nava
aceea se facu vizibila si proiectilul exploda chiar cand sa iasa pe partea cealalta cauzand pagube
enorme in nava.
- Trebuie sa recunosc ca esti destul de puternic.
- Asta a fost doat o miime din adevarata putere pe care o am in mine. Nu o sa iti arat pentru ca nu
are rost. Si asa ti-am aratat cam prea mult, zise Triger suparat.
- Capitane cerem permisiunea de a urca la bord, zise unul dintre capitanii de pe acele nave.
- Permisiunea este acordata. Bine a-ti venit la bord, capitanii sunt asteptati pe punte.
- Triger mi se pare mie sau ai inceput sa pierzi?
- Daca as fi pierdut eram din nou in lumea spiritelor.
- Inteleg. Eu o sa te ajut sa ajungi acolo, incarcati tunul cu antimaterie.
- Iar arma asta? Nanos, incarca tunul principal si trage direct in generatoarele de energie.
In clipa urmatoare Nanos arma singurul tun functional si trasese direct in generatorul principal,
care exploda si separa nava in doua.
- Trebuie sa recunosc ca ai ceva curaj.
- Nanos, pregateste-te sa asimilezi acea nava, mai putin zona in care este Azir.
- Am inteles.
Nanos dusese nava fix langa sectiunea din spate a navei inamice si dupa un atac reusit al
nanobotilor, tot ceea ce insemna motoare fusese facut bucati, adus si cercetat la bord.
Dupa cateva ore in care jumatate din nava inamica fusese asimilata in nava lui, Azir il contacta
din nou.
- Se poate si video?
- Desigur, si Triger activa si partea de video a conferintei.
- Capitane, imi cer scuze ca te-am subestimat. Dar se pare ca si tu m-ai subestimat. Toti nanobotii
tai sunt de fapt in controlul meu.
- Din pacate memoria nanobotilor tai era una volatila nu o memorie inscriptionata ca alor mei,
deci se pare ca ai tai au patit acelasi lucru ca si ai mei, adica au fost inscriptionati si acum
lucreaza pentru mine.
- Aaaahhh.
- Credeai ca nu stiu de aceste siretlicuri? Drept cine ma iei? Hai sa iti mai arat ceva, sticla de la
geamuri are o frecventa de rezonanta, ce s-ar intampla daca as trimite o sonda care sa emita pe
acea frecventa?
- Teoretic s-ar sparge toate geamurile.
- Exact. Si daca se sparg geamurile?
- Ramanem fara aer.
- Exact. Acum ca am lamurit ce vi s-ar intampla daca nu a-ti avea aer, v-as ruga sa imi transferati
toate hartile stelare, toate decoperirile si tot ceea ce inseamna inventie in lumea voastra.
- Si daca refuzam?
- O sa ajungeti sa fiti parte integranta dintr-o nava de-a mea, sau o sa ajungeti ca mancare sau mai
rau, pe post de combustibil fosil.
- Am inteles. Daca am vrea sa facem parte din flota voastra?
- Ma tem ca asta nu se mai poate.
- Din cauza navelor pe care le-am distrus?
- Da. Tocmai de aceea. Se pare ca timpul vostru se scurge mai repede decat ma asteptam,
pierderile de energie sunt cam mari. Daca a-ti inchide toate sistemele mai putin cel de mentinere
a vietii, aveti cam 4-5 ore de trait, dupa aceea...
- Dupa aceea o sa incepem sa murim, am inteles.
- Decizia va apartine.
- Va vom transfera tot ceea ce a-ti cerut si in schimb va rugam sa ne luati la bord, macar ca
prizonieri. Nu vreau ca ceilalti sa moara din cauza mea.
- Nanos in cate ore sunt gata teleportoarele?
- Timp estimativ 34 de minute, numar de teleportoare 5 mii, capacitatea maxima de teleportare 5
mii in doua minute cu tot cu racirea aparaturii.
- A-ti auzit? Pregatiti-va pentru teleportare si sa incepeti sa trimiteti datele. Nu incercati sa
trimiteti virusi sau ceva asemanator ca nu o sa mearga, Nanos are programe care il ajuta sa scape
de asa ceva.
- Am inteles.
In circa o ora toate teleportoarele fusesera gata de activare si incepuse teleportarea in masa.
Triger teleportase, cu ajutorul navei lui, tot echipajul de pe sectiunea din spate a navei lui Azir,
dar cea mai mare parte a personalului era in partea din fata, care era considerata ca fiind
fortareata de pe nava aceea, dar cu toate acestea, Triger, reusise sa sparga acea armura.
- Triger unde sa ii teleportez?
- In hangarul principal, inconjurati de droizi medii si mari, iar turetele automate de pe
tavan sa fie activate.
- Am inteles.
Doua ore durase toata operatiunea in care Nanos teleporta tot echipajul si toate obiectele
care puteau fi teleportate ca sa fie transformate in materie prima.
- Triger, am terminat, incep sa asimilez nava.
- Perfect. Eu ma duc sa vorbesc cu aia, poate le vine mintea la cap.
Triger porni catre hangar si cand ajunsese acolo se opri la usa si se uita la cei care erau acolo. Se
urca la etaj si striga la ei:
- Daca nu faceti liniste nu o sa auziti nimic, zise Triger.
Nanos, prevazator, ii adusese un microfon si instala niste boxe.
- Daca nu este liniste nu o sa auziti ceea ce vreau sa va spun si va asigur ca nu o sa mai repet.
Numele meu este Triger si vreau sa va spun doar atat. Aliniati-va ca sa pot sa va ajut. Daca nu
faceti ce va spun, toti o sa zburati in spatiu incepand cu cei care sunt dezordonati.
Toti se aliniasera si se facura ochi si urechi.
- Acum. Prin fata voastra va trece un droid. Daca vreti sa faceti parte din echipaj ul meu sa puneti
mana pe zona aceea neagra a droidului. Adica pe droid. Din linistea care se asternuse in hangar
se auzi o voce:
- Si daca nu vrem?
- O sa fiti lasati pe prima planeta locuibila, iar acolo va trebui sa va descurcati. Dar daca vreti sa
fiti in armata aceasta va anunt de pe acum ca niste nanoboti vor fi in voi si daca faceti ceva ce nu
trebuie atunci veti muri instant.
Timp de cateva ore se selectasera cei care vroiau si cei ca nu vroiau sa ramana.
- Cei care nu vor sa ramana va rog sa mergeti in stanga salii, iar cei care vor sa ramana sa se duca
in dreapta in mod ordonat tot pe randuri pentru a primi armura, zise Triger si sari de la etaj
aterizand langa droidul care tocmai plecase.
- Ce armura este asta? Intreba un tip care tocmai acceptase sa fie cadet pe una din navele lui
Triger.
- Armura asta tine loc de uniforma care pe voi nu va protejeaza de proiectile mici si medii.
Aceasta armura este prietenul vostru, sau prietena voastra cea mai de incredere, nu uitati sa o
lasati din cand in cand sa se reumple cu energie. Cand vreti sa vorbiti cu armura, nu este nici o
rusine sa vorbiti cu aceasta, cu cat comunicati mai usor cu aceasta cu atat veti fi mai buni in ceea
ce vreti sa faceti. De partea cu reincarcatul, puteti sa vorbiti cu aceasta sa se reincarce cat timp
dormiti sau cat timp voi stati sa va relaxati.
- Si daca ramanem fara energie?
- Atunci ve-ti fi niste bucati de metal cu niste carne inauntru. Daca se intampla sa fim atacati de
unii carnivori si voi nu aveti energie, atunci ve-ti fi devorati fara probleme.
- Chiar si copii pot primi armuri?
- Oricine primeste o armura. Daca armura este detasata, aceasta poate fi chemata de urgenta la
locatia posesorului sau sa tina piept dusmanului fara ca posesorul, adica cel sau cei care sunt
aparati sa pateasca ceva. Singura situatie in care armura nu are ce sa faca este situatia in care vine
o armura superioara, in acel caz aceasta asculta de armura superioara.
Circa 80% dintre toti cei care erau prezenti acolo se alaturasera armatei lui Triger si ca sa
eficientizeze totul, Nanos facu dispensorul de armura in podeaua hangarului, astfel ca ei stateau
si armura se cladea pe ei.
La sfarsit toti erau cadeti imbracati in armurile acelea albe, si cum fiecare avea o specializare,
acestia aveau cateva marcaje de culori diferite si chiar si armura diferea un pic ca forma.
- Cei care o sa vrea o armura ceva mai buna sau altceva cu care sa isi imbunatateasca viata de zi
cu zi este invitatul meu la antrenamente. Cu cat mai multe rezultate, cu atat mai bine ve-ti locui
pe nava. Cu astea fiind zise, succes.
Cand a vrut sa iasa pe usa, unul dintre cadeti il aborda:
- Triger, eu sunt Azir, si...
- Ca sa ajungi la stadiul de capitan trebuie sa castigi cateva antrenamente, daca ai vrea sa ramai la
stadiul de cadet nu e nici o problema. La mine pe nava toti sunt tratati la fel, toti pleaca de jos si
ajung sus. Numai ca numai unii ajung sus si sper ca si tu sa ajungi acolo sus. Hai ca mai vorbim,
trebuie sa refac nava asta inainte de a ajunge vechea flota din urma.
Triger se teleporta pe punte si se aseza in scaunul de capitan. Dupa circa doua minute isi puse
mainile pe genunchi si rasufla usurat, scapase si de acest mic incovenient.
- Triger, nava este terminata in proportie de 68%, putem sa mergem dupa ceilalti daca vrei.
- Pai sa mergem ca trebuie sa vedem ce echipaje au mai ramas in viata.
Dupa cateva ore:
- Azir doreste o intrevedere.
- Pofteste-l inauntru.
- Buna dimineata Triger.
- Buna dimineata Azir, cu ce te pot ajuta?
- Pai, cum ma pot califica ca sa ajung capitan din nou?
- Trebuie sa te antrenezi si sa treci de probele din salile de antrenamente, asta cand o sa fie gata
salile. Nanos… cat mai este de construit?
- Nava este terminata in proportie de 98%.
- Deci in doua zile toate salile de antrenament o sa fie operationale.
- Si pana atunci nimic?
- Doar daca vrei sa faci niste zboruri prin spatiu.
- Nu multumesc, zise Azir razand.
- Macar o sa fii motivat pentru testari.
- Da… Am un entuziasm debordant, deja ma ia somnul si asta numai cand ma gandesc.
Triger se mai plimba pe nava sa vada cum s-au acomodat noii recruti si mai statu de vorba cu
cativa care il mai intrebasera diverse lucruri despre antrenamente, iar Intre timp Nanos se asigura
de constructii si dirijase nava catre planeta de pe care venise nava lui Azir si se opri la marginea
sistemului asteptand sa primeasca dreptul de a intra in sistem.
Pe planeta pe care era sediul armatei care ii daduse nava lui Azir, se discuta venirea acestei nave
care semana cu una de tip N:
- Capitane Randolf, a aparut o nava ca acelea pe care le distrugeam.
- Se pare ca astia nu se invata minte. Buna treaba soldat.
- Multumesc domnule, tin sa mentionez ca ar fi o victorie destul de importanta pentru amiralul
Azir, daca imi permiteti sa recomand pe cineva.
- Bine gandit soldat. Contacteaza-l pe Azir si vezi pe unde este si in cat timp poate sa vina.
Dupa cateva minute de cautat nava care incetase sa existe acum cateva zile, soldatul zise:
- Domnule se pare ca nava amiralului Azir a incetat sa mai existe. Nu am reusit sa gasesc nava.
- Cum ai incercat sa o gasesti?
- Vedeti dumneavoastra darele acestea?
- Da…
- Acestea sunt „urmele” motoarelor pe care le avea nava condusa de amiral. Dar in acest punct
dispar si... nu se poate... bine ca avem o sonda acolo...
- Ce s-a intamplat?
- Vedeti aceste puncte?
- Da.
- Daca maresc imaginea... sunt... mese si scaune... se pare ca... seria se mai vede si o verific...
este din nava amiralului.
- Cum s-a intamplat asta?
- Nu stim domnule, dar se pare ca nava care cere permisiunea vine din acea zona.
- Nu le da permisunea, cel putin nu inca.
- Da domnule. Am incercat sa gasesc urmele pe care le lasa nava aceasta, numai ca testele nostre
nu au gasit nici macar o urma a navei. Nici macar urme de energie din nava, e ca si cand nu ar
avea energie.
- Imposibil. Atunci cum a ajuns aici si cum a oprit?
- Domnule suntem apelati.
- Noi? Aici? Doar presedintele stie locatia bazei.
- Se pare ca totusi suntem apelati de acea nava.
- Deschide canalele de comunicatie.
Triger intre timp cat asteptase Nanos pentru un canal de comunicatie, se antrena un pic si dupa
aceea se duse pe punte unde vorbi cu Nanos:
- Ai gasit zone in care sunt absorbite undele?
- Da. Am gasit patru zone in centura aceea de asteroizi, si pe fiecare planeta cate opt.
- Interesant. Apeleaza asteroizii, poate rezolvam ceva.
In partea cealalta tensiunea crestea.
- Soldat, poti macar sa scanezi nava aceea?
- Nu merge, de cate ori am incercat de atatea ori raza a fost reflectata catre un asteroid sau o
planeta.
- Se pare ca ei ar fi cei cu care ne-am duelat pana acum. Stabileste legatura video si audio. Un
canal securizat, nu vreau panica pe planete tocmai acum.
- Am inteles... gata. Canalul de comunicatie deschis.
- Buna ziua, ma numesc Raul sunt capitanul care asigura paza sistemului astazi. Va rog sa va
identificati si sa spuneti ce doriti.
- Buna ziua, imi cer scuze ca nu apar inca pe video, ma numesc Triger si sunt capitanul acestei
nave. Scopul pentru care am venit este unul umanitar.
- Umanitar?
- Da... vedeti voi... nava mea, nu asta, cea cu care eram, adica una cu mult mai mica, am fost
obligat sa adun ramasitele celor care erau in echipajele mele si sa ii ingrop pe fiecare asa cum
scria datina la ei. Asta nu m-a enervat la primul asalt pentru ca am zis ca probabil a tras unul din
zel, dar cand nava mea era fugarita, restul de nave decimate si nici macar nu s-a avut decenta sa
se zica de ce? E... de atunci m-am infuriat, si cand am inceput sa adun navele avariate, am fost
atacat de unu cu o nava imensa care zicea ca nava lui este cea mai buna, numai ca armele mele s-
au dovedit a fi cu mult mai puternice decat ceea ce a incercat sa faca respectivul capitan de nava.
- Cine era capitanul navei adverse?
- Cum il chema... a da... Azir.
- CE???
- Nu se aude bine? Numele lui este Azir.
- Adica nu a murit?
- Nu… Este unul dintre cadetii mei acum.
- Cum asa?
- Dupa ce le-am facut nava praf, i-am teleportat pe toti la bord si i-am invitat sa faca parte din
armata mea. O parte au acceptat si o parte nu. Cei care nu au acceptat vor sa se intoarca pe
planeta, de aceea am cerut libera trecere prin sistem.
- Inteleg… Ce o sa ne faca sa credem ca nu o sa ataci?
- A-ti detectat vreo sursa de energie activa?
- Nu.
- Inseamna ca tot ceea ce inseamna arme sunt oprite.
- Si unde a disparut nava lui Azir?
- Am asimilat-o in nava mea.
Cei de pe astroid ramasesera uluiti de raspuns, si Triger aparu si se arunca in scaun.
- Buna ziua din nou, eu sunt Triger.
- Ce este aia pe tine?
- Asta? Imbracaminte. Hahahaha, secret. Trebuie sa fii membru al echipajului ca sa aflii.
- Am inteles. Si chiar nu o sa tragi in cladirile de pe planeta?
- Doar daca trag si ele in mine.
- Am inteles… O sa trimitem o nava de pasageri ca sa ii ia pe cei care nu s-au alaturat. De
curiozitate cati s-au alaturat?
- Cam... ba nu... intre 80 si 90%. Mai bine asa, ca poate asculta si altii si sa se inteleaga, eu nu
amenint. Eu ii intreb, la mine sau la voi in armata? Si ei decid, nu eu.
- Interesant. Daca am vrea sa se inroleze cativa de aici?
- Nici o problema. Iesiti cu o nava si eu va aduc la bord, si nava o directionez sa ajunga fara
probleme inapoi.
- Si nava ajunge fara sa faca pagube?
- Desigur, la chestii din acestea nu se glumeste.
- Atunci o sa vad cati vor sa ti se alature. Pot sa revin in cateva minute?
- Desigur, zise Triger si se teleporta inapoi pe nava.
In cinci minute pe canalul de comunicatie, acel capitan se adresa:
- Triger, toti sunt gata.
- Adica mai exact?
- Toti de pe acest asteroid.
- Am inteles. Atunci o sa va iau direct de pe asteroid, care are bagaje ar fi bine sa le tina in mana
sau sa nu fie pe podea, in caz contrar o sa aud plangeri… si sincer nu dau doi banuti pe bagaje
uitate.
- Am inteles. O sa le explic si in 30 de minute suntem gata.
- Bine, zise Triger, iar Nanos deja se pregatea de teleportare masiva.
- Suntem gata Triger. Toti sunt gata.
- Fiti pe faza...
Nanos ii teleporta direct in hangar unde ii astepta Triger.
- Bine a-ti venit pe M1. Eu sunt Triger, gazda dumneavoastra de acum in colo. Care vrea sa
ramana sa puna mana pe acea placheta neagra de pe droidul acesta. Daca nu vreti nu e nici o
problema, ve-ti fi lasati sa plecati pe nava aceea care o sa vina sa ii ia pe ceilalti si ve-ti fi dusi pe
planeta unde probabil ve-ti duce o viata linistita din punctul dumneavoastra de vedere.
Toti pusesera mana pe droid si dupa ce Nanos le facu armuri si dupa ce Triger le explica faza cu
nanobotii si ce se intampla in caz de tradare, toti respirara usurati si-si luara bagajele, care pana
atunci erau foarte grele, din cauza volumului de bagaje sau chiar a greutatii, acum nu era nici o
problema, armurile suportau greutatea bagajelor fara prea mare efort din partea cadetilor.
- Triger, se pare ca o parte din cei care vroiau sa coboare s-au razgandit si s-au prezentat in
hangarul principal.
- Cum adica s-au razgandit? Cati mai exact?
- Pai... mai sunt doi care nu vor sa se inroleze.
- Cine?
- Doi batranei, sot si sotie.
- Inteleg, lasa-i ca nu conteaza, dar… ia-le armurile...
- Am inteles si cu restul?
- Pai... recruteaza-i.
- Eu?
- Da, a venit timpul sa capeti mai multa libertate.
- Multumesc. In timpul razboaielor?
- Tu o sa controlezi nava asta si toate sistemele de aparare, eu doar o sa dau ceva sfaturi, daca o
sa am cand si daca o sa fii de acord desigur.
- Inca o data multumesc. Nu credeam ca o sa vina si ziua asta…
- De ce? Meriti din plin aceasta „promovare” si daca ar fi dupa mine, te-as face si capitan, dar
trebuie sa treci cu brio de niste teste pe care o sa le fac fara sa stii tu.
- Nu e cinstit.
- De ce? Ca o sa te testez cand nu esti pregatit? Stai linistit ca nu fac eu din astea, alea sunt lectii
de viata pe care trebuie sa incercam sa nu le repetam.
- Inteleg. O sa imi dau toata silinta sa nu dezamagesc pe nimeni.
- Hehehe, nu cred ca o sa dezamagesti pe cineva, dar o sa vedem ce incercari ne mai trec calea.
- Multumesc inca o data. Vezi ca s-au facut cantinele si salile de antrenament sunt dotate
corespunzator, chiar si instructorii au fost activati si sunt operationali 100%. Se pare ca avem
surplus de energie. O sa fac cateva unitati de stocare pentru energia asta... opa... un element nou
in sistem.
- Unde? Ce element?
- Pe planeta alora este aceasta poarta care e facuta dintr-un metal foarte rar. Se pare ca aceste
porti se activeaza de la acea consola de acolo. Si daca nu ma insel fiecare sistem solar are cate o
poarta.
- Asta ar insemna ca...
- Ar insemna ca putem calatori fara probleme dintr-un loc in altul, dar pe jos.
- Sau cu nave foarte mici si foarte rapide, zise Triger gandindu-se la ce nave sa faca.
- Exact. Cred ca pot sa modific o nava de reparatii pentru incursiuni pe suprafata acelei planete.
- Problema nu este asta. Daca aia incearca sa se apere si incearca sa o distruga?
- Asta ar insemna ca scutul trebuie sa si absoarba, dar sa si reflecte proiectilele. Pardon, orice tip
de proiectil. Si daca totusi este doborata sa raporteze imediat si sa se autodistruga cumva in caz
ca este avariata.
- Cam greu. Dar cred ca am o solutie...
- Spune-mi.
- Trebuie sa luam o mostra din acel material si sa vedem daca si cum se poate procura o cantitate
cam de un kilogram pentru a fi testata.
- Inteleg. Hai sa mergem sa vorbim cu aia.
Nanos propulsa nava pana pe orbita, facandu-l pe Triger sa cada in scaunul lui.
- Ce rapid ai fost.
- Cu noua tehnologie, viteza noastra maxima este de 15 ori mai mare, dar… mai mult… am facut
ca nimeni sa nu ne ia urma.
- Tare, si cum ai facut cu transmisia de energie? Ca acele motoare trageau foarte multa energie.
- Am facut cate cinci reactoare de energie de dimensiuni mici chiar la motoare.
- Cat de tare, motoarele sunt acum independente. Asta inseamna ca si armele pot fi facute la fel.
Dar hai sa vedem ce tehnologie mai au astia pe planeta, am o senzatie ca ceea ce am luat de la ei
este doar o vechitura.
- La asta ma gandeam si eu, zise Nanos analizand datele venite de pe planeta.
- Buna ziua, am inteles ca sunt doua persoane care vor sa coboare pe planeta?
- Da. le teleportez acum la bordul navei voastre. Gata, zise Triger primind confirmarea de la
Nanos.
- Multumim de ajutor.
- Cu placere. Cum putem sa luam legatura cu presedintele, regele sau cine conduce acest sistem?
- Va trebui sa veniti cu noi si va vom conduce acolo. Nu uitati nici o arma nu este permisa.
- Normal, ca doar nu o sa vin la tratative cu un arsenal dupa mine.
El se teleporta la bordul navei si aceasta porni imediat catre cea mai inalta cladire din cate existau
pe acea planeta. Toate orasele erau construite mai mult pe verticala si se ajunsese in situatia in
care orasele erau suprapopulate si trebuia extinderea lor imediata.
Nava intra in oras si dupa ce merse cateva minute se opri la o platforma si toti fusesera rugati sa
coboare.
Triger se opri la intrare si se uita in sus si in jos sa vada cam cat de mare era orasul ca inaltime,
dar in jos nu reusi sa vada unde se termina cladirea, pe cand in sus remarca faptul ca era foarte
aproape de acoperis.
- Poftiti pe aici va rog, se auzi o voce feminina din spatele lui Triger.
El se intoarse contrariat si remarca faptul ca era o secretara si ca il poftea in biroul celui care,
teoretic, conducea acel sistem. Triger nu statu mult pe ganduri si isi dezactiva armura, ramanand
in acel costum gri de pilot format din pantaloni lungi cu multe buzunare, un tricou cu maneca
scurta de culoare neagra si o vesta umpluta cu o spuma care sa ii tina de cald, care avea si ea
multe buzunare.
- Va rog sa luati loc, ii spuse acea persoana.
- Multumesc, zise Triger.
- Presedintele va veni in curand.
In clipa urmatoare intra presedintele grabit discutand cu unul dintre generali despre extinderea
orasului.
- Buna ziua domnule presedinte, zise secretara.
- Buna ziua Elena, un moment sa semnez aceste documente si sunt numai ochi si urechi, zise el
vizibil preocupat.
Acesta semna si se adresa:
- Spune-mi Elena, ce s-a intamplat?
- Dansul a cerut o intrevedere cu dumneavoastra. El este cel care are nava aceea pe orbita.
- Buna ziua domnule presedinte, incantat de cunostinta, numele meu este Triger.
- Buna ziua Triger, eu sunt Theodor al IV-lea. Zi-mi Teo ca e mai usor.
- Motivul pentru care am venit poate parea cam tras de par. As dori sa aflu de unde si cum se
poate extrage mineralul din care este facuta poarta aceea.
- Care poarta?
- Imi cer scuze, poarta secreta.
- Aha... acea poarta. Din pacate nu stim pentru ca nu am gasit nici macar un zacamant in tot
sistemul. Am fi vrut sa gasim ceva zacaminte, macar ne-am fi facut cateva nave de aparare mai
bune.
- Asta vroiam sa zic. Daca as avea un singur kilogram as putea sa reproduc metalul acela.
- Din pacate singurul metal este in acea poarta iar noi nu putem sa mutam poarta. Este prea grea
pentru tehnologia noastra. Din pacate este atat de grea ca in momentul activarii buncarul s-a
surpat si acum se incearca sa se ajunga din nou la aceasta.
- Inteleg…
- Al doilea motiv ar fi ca am avea nevoie de ceva tehnologie si sa atac nu mi se pare o solutie
prea buna.
- Cum asa?
- Oricum nu cred ca ai avea foarte multe sanse sa supravietuiesti.
- Cel putin am reusit sa distrug nava capitanului Azir. Cred ca era o vechitura nava aceea.
- CE??? Aia era cea mai buna nava a flotei noastre.
- Pe bune?
- Sincer iti zic.
- Ai reusit sa o distrugi?
- Am distrus-o si am asimilat-o in nava mea.
- Cat de tare. Mie imi place tehnologia, sunt la origine un inventator si toate lucrurile noi mi se
par foarte interesante. Cum ai reusit sa treci de nanoboti?
- Am si eu nanoboti, numai ca ai mei sunt de doua ori mai mari din cauza sursei de energie
proprie si din cauza memoriei nevolatile.
- Uimitor… Nu am reusit sa facem sursa de energie pentru ei, si independenta… dar cel mai mare
pas ar fi sa nu mai aibe memorie volatila.
- Oricum am reusit sa ii salvez pe toti inainte ca nava avariata sa ramana fara energie.
- Bravo. Si echipajul?
- Mi s-a alaturat. Am incercat sa ii determin sa vina pe planeta dar nu au vrut.
- Cred si eu. Orasele sunt suprapopulate si nu mai este loc nici macar pentru o familie. Am vorbit
cu generalul sa extinda orasul cu cativa kilometri. Macar sa le ofer ceva mai mult spatiu.
- Cred ca te pot ajuta si cu extinderea… si cu poarta.
- Cum asa?
- Pot sa iti aduc niste droizi care sa faca treaba in locul personalului si s-ar grabi productia.
- Nu asta este problema. Problema este ca in afara zidurilor traiesc niste bande de raufacatori care
vor sa opreasca constructia.
- Atunci o sa ii programam sa faca si niste turete defensive din cinci in cinci metri.
- Se poate? La noi daca sunt mai aproape de zece metri pot sa traga una in alta.
- Daca le pui unde si cum trebuie nu o sa pateasca nimic.
- Atunci o sa iti dam ce tehnologie doresti numai sa ni se extinda un oras cu cel putin 5000%.
- Doar 5000%? Dar... sper ca aveti materiale.
- Materiale sunt, vointa nu prea mai este.
- De azi o sa fie. In legatura cu poarta, o sa aduc o echipa de sapat, ceva mai specializat pentru
asta.
- Ai si asa ceva? Dar daca se surpa din nou?
- O sa vedeti cum se construieste la mine, cu singura conditie ca sa dati materiale cat mai multe si
cat mai repede.
Triger isi activa armura si chema de pe nava trei echipaje de droizi, doua echipaje de constructie
si un echipaj de paza format din diversi droizi de atac sau de aparare.
- Teo, se pare ca echipele sunt deja pe drum si o sa ajunga in cateva minute la destinatie in circa 3
ore. Poti sa trimiti deja materialele de constructie?
- Desigur, si cu poarta?
- Doar daca le aratati drumul catre poarta.
- Nici o problema, Elena se va ocupa de echipa care trebuie sa faca tunelul catre poarta. Eu o sa
vin sa vad cat de repede se construieste peretele exterior al citadelei si cum sunt turetele.
- Bine... ne vedem acolo?
- Da. O sa vina sa ma ia generalul un pic mai tarziu.
- Bine. La revedere tuturor.
- La revedere.
Triger iesi la fereastra si cu motoarele ionice se propulsa afara si de acolo zbura in viteza pana la
locul de intalnire cu cele trei echipe. Din spatele lui veneau cinci nave de lupta si zece
transportoare. El se dadu din calea acestora si se dusese in locul unde urmau sa aterizeze echipele
lui.
Dupa ce au aterizat, nava pleca imediat si echipele raportara si asteptau ordine:
- Buna ziua, am venit sa ajutam. Cum putem sa ajutam?
- Teoretic ar fi trebuit sa ne vina niste materiale ca sa incepem deja.
- Triger se pare ca incarcatura a fost deturnata.
- Ce?
- Cineva a furat incarcatura.
- Aveau cinci nave de atac si vreo zece transportoare?
- Da. De unde stii?
- Au luat-o spre sud-est.
- Trimitem o flota in acea directie.
Dupa ce asteptara cateva ore, cele zece transportoare venira cu incarcatura intacta.
- Ne cerem scuze pentru intarziere, au incercat unii sa faca glume si... nu stiau ca avem
pusti cu luneta.
- Hahahaha, cred ca au ramas ca in pozele de infractori, fata si profil.
- Da. Mai ales profil.
- Bun, acum sa ne apucam de treaba. Echipa Alfa-alfa-gamma 3 sa inceapa constructia aici, iar
echipa de protectie sa stabileasca un perimetru de siguranta. A doua echipa de constructii sa
mearga cu Elena sa refaca un complex, atentie sa il faceti ca inainte, numai ca mai rezistent.
- Am inteles, zisera cu totii si se incepu constructia.
Ca sa mearga mai repede, nanobotii prelucrau solul si toata fundatia, inclusiv vreo zece metri
deasupra solului, droizii facand acel perete inalt de vreo 4 kilometri.
Viteza cu care construiau acei droizi ii uimi pe toti. Nici macat Teo nu se astepta la o asemenea
viteza de lucru.
- Daca remarci toate turetele au un anumit grad de libertate si asta pentru ca nu trebuie sa traga
una in alta, iar ca suport antiaerian e nevoie?
- Pai… da.
- Bine, atunci acelea o sa fie independente de cele care trag catre sol.
- Se poate???
- Desigur.
- Uimitor, zise Teo.
Timp de cateva saptamani acel perete avansase cu o viteza incredibila.
- Triger in cat timp crezi ca o sa se termine asta de construit?
- Cred ca saptamana viitoare este gata.
- Atat de curand?
- Da. Credeai ca dureaza mai mult?
- Sincer… da.
- Stai linistit ca acum poti sa demolezi peretele interior, dar mai bine il lasi in picioare si
il intretii ca poate sa ii tina pe dusmani in afara orasului principal.
- Interesanta idee. O sa il las, ca protectie suplimentara.
- Vezi sa faci nanobotii sa iti repare zidurile si cladirile ca altfel vor fi inutilizabile dupa cateva
megafurtuni.
- Megafurtuni?
- Da. Furtuni care sa mature tot continentul de la un capat la altul...
- Bine ca nu am avut asa ceva.
- Norocul vostru.
Triger asista si la momentul in care acel zid se terminase de construit si isi dadu seama de cat de
bine ii instruise si ii felicita pe toti droizii si le multumi pentru ceea ce facusera.
Dupa doua zile de la terminarea zidului, sistemul de aparare deveni functional si echipele de
construit din oras s-au putut deplasa sa construiasca si alte cladiri, la fel de inalte.
- Teo, din cate am auzit ca buncarul a fost refacut, droizii s-au dus inapoi pe nava, acum ar fi
timpul sa va tineti si voi de cuvant.
- Vezi tu... nu eu decid... parlamentul decide aceste amanunte...
- Inca o scuza si o sa aduc o armata mai mare decat poate zidul ala sa tina.
- Da... stii... eu nu sunt presedintele... eu sunt doar vicepresedintele...
- Asta inseamna ca poti sa imi dai ceea ce am nevoie, zise Triger.
- Nu chiar...
- Pana aici, zise Triger.
El isi activa armura si isi chema toate unitatile pe planeta. In acel moment nava cea mare,
condusa de Nanos intra in atmosfera si se opri fix deasupra orasului facand din zi, noapte.
- Triger, am facut bine ca am venit? Intreba Nanos nevinovat.
- Ai facut foarte bine. Trimite cativa nanoboti sa ia zidul ala, se pare ca nu il mai vor, zise el de
fata cu Teo.
- Se rezolva mai simplu.
- Cum asa?
- Unda tractoare si cativa nanoboti care sa desprinda sectiunile de zid de sol si de celelalte
sectiuni...
- Iar cu unda tractoare se rezolva aducerea la bord a sectiunilor.
- Exact, zise Nanos.
- Bravo, vezi sa reusesti sa plasezi incarcatura destul de bine ca sa nu ocupe prea mult spatiu.
- Daca il pun ca intarire pentru fuselaj? Asa… din start...
- Perfect. Vezi Teo? Ce rapizi suntem si la transporturi? Nu ne trebuie foarte mult timp ca sa
scapam de probleme.
- Stii cum au aparut orasele noastre?
- Cum?
- Cu navele pe care le-am doborat. Generale te rog sa incepi.
- NANOS, AI GRIJA!!!
Generalul trasese cu toate trupele in nava si trasese atat de mult ca in locul ei ramasese doar un
nor de fum.
- Nanos?!
- Triger, scutul pe care l-am instalat de la tine a functionat perfect. Nivelul de energie a scazut
doar cu 2,34%. Felicitari pentru scutul acela.
- Dar au tras si cu proiectile care sa ia energia din scut!!!
- Da. Acelea mi-au luat doar 1.2% din energie. Destul de mult la cate proiectile au tras, dar asta
este. Gata energia s-a refacut. Pot sa trec la contraatac?
- Ce zici Teo? Ne ajuti sau trebuie sa iau cu forta?
- Nu o sa renuntam niciodata!
- Asta este. Pot sa vin la bord?
Triger fusese teleportat la bord si inainte de atac Nanos teleporta cateva containere cu nanoboti
care sa preia toate informatiile din toate bazele de date din acel oras. Mai bine spus ei copiasera
TOT ceea ce exista in acel oras din punct de vedere al datelor stocate pe orice tip de unitate de
stocare, dupa care se intorsesera in containere. Nanos teleporta acele containere la bord si asimila
toate datele, dupa care facu imediat imbunatatirile de rigoare si incepu sa bombardeze acel oras.
- CE???
- Teo... se pare ca nu a avut succes atacul nostru si acum au inceput un contraatac masiv. Imi pare
rau sa te anunt ca toate datele de orice fel au fost copiate si ca orice am gasi acum ar fi inutil.
Peretele este luat in proportie de 60% si nici macar nu am avut timp sa luam echipele de pe
santiere.
- Ar fi bine sa evacuati orasul.
- Orasul era evacuat in perimetrul dintre peretele nou si cel vechi.
- Nu se poate... cum... de ce... ahhhhhh...
- Se pare ca aici ia sfarsit cariera ta de politician. Sa stii ca sunt locuri libere la spalat podele si
toalete la mine in armata.
- Cred ca o sa iau acel post.
Triger nu se opri din bombardarea orasului pana cand cladirea, in care fusese la intrevedere, nu a
fost redusa la un morman de moloz.
- Triger… nu am reusit sa nu distrug nici macar o cladire, in afara de cea in care ai fost la
intrevedere.
- Multumesc Nanos.
- Si acum?
- Mergem in orasul urmator si facem la fel poate o sa mai obtinem ceva materie prima.
- Sa stii ca au anuntat orasele de venirea noastra.
- La naiba. Si eu care vroiam niste materie prima.
- Asta este... poti lansa un mesaj si sa dai caseta pe care am inregistrat-o ca sa se stie ca nu ai vrut
decat sa ii ajuti.
- Bine... trimite-le caseta si sa plecam de aici.
Nava iesi din atmosfera si se plasa din nou pe orbita.
- Triger am trimis caseta si cand eram in atmosfera si acum primim mesaje de la orase. Sunt
foarte multi care vor sa ne ajute. Poarta aia nu era la aia, ci era pe partea cealalta a planetei.
Buncarul ala era un laborator de chimicale, numai ca droizii nu l-au refacut decat in proportie de
90% pe acel laborator.
- Adica e neterminat?
- Exact. La cel mai mic cutremur ala se surpa instant. Asa ca polita de asigurare…
- Super. Atunci sa mergem in orase si sa mai luam cadeti si ceva materiale, pentru armuri nu
pentru altceva.
- Mai avem 20% din acel zid.
- A da? perfect. Nu ne mai trebuie materiale, dar cam cati am putea sa gazduim?
- Pai... de circa 500 de ori capacitatea unui oras ca ala pe care l-ai vazut.
- Interesant...
Triger porni cu Nanos catre orase, fiind nevoit sa reintre in atmosfera, unde la periferie deja erau
instalate niste corturi pentru cei care vroiau sa plece cu el. Spre surprinderea multora de pe nava,
chiar si a lui Triger, foarte multi erau cadre militare, medicale si tot felul de oameni, cu bani sau
saraci lipiti. Toate clasele sociale venisera sa plece cu in noua aventura a vietii lor.
- Problema este... avem loc daca toate orasele se alatura in ritmul acesta?
- Daca vin in ritmul asta dupa al 20-lea oras o sa fim la capacitate de 80%, valoare indicata de
spatiul pe care il avem in acest moment.
- Ia sa vad cine-i jos acolo...
- Printre personalitati este si primarul.
- Super.
Triger se teleporta la sol si se indrepta catre primar.
- Buna ziua, dumneavoastra sunteti primarul orasului?
- Da, zi-mi Geo.
- Eu sunt Triger, capitanul navei. Am auzit ca unii vor sa plece, stiti exact cati?
- Da. Tot orasul.
- CE???
- Ai auzit bine, tot orasul vrea sa ti se alature.
- Hmmm. Stai sa ma gandesc un pic. Si... mancare? Voi cam ce mancati?
- Pai... uite aici e o carte de bucate cu ceea ce mancam noi in mod obisnuit.
- Bun. Care mai are retete ciudate o sa vorbeasca cu mine sau cu Nanos despre acest aspect. Pana
atunci am nevoie sa fac o prezenta sa stiu cine e si cine nu este prezent aici.
- Ar insemna sa stam o vesnicie.
- Nu chiar. Nanos...
- Ti-am luat-o inainte, toti sunt conectati la nava si o sa fie teleportati in ordinea de pe lista in
hangarul principal.
- Perfect.
Triger incepu sa se uite pe lista si acele persoane incepura sa dispara, spre disperarea unora si
spre dezamagirea altora.
- Unde dispar astia? Intreba primarul.
Triger fara sa isi ridice privirea din acel computer zise:
- Toti sunteti dusi pe nava unde vi se fac analizele medicale si cei care pot fi tratati, sunt tratati.
- Am inteles, zise primarul dupa care disparu.
Totul dura cateva ore si in timp ce primea un bilant al persoanelor se trezi ca in acel loc mai erau
persoane, din alte orase care vroiau sa mearga cu el.
- Nanos, calculeaza cati sunt si cati ar putea sa ni se mai alature.
- Am calculat si daca proportia se pastreaza, toate orasele in nava noastra nu intra.
- Cati au fost acum?
- Per total... 525.658 persoane.
- Si cate orase sunt?
- 58 megaorase.
- Tare... ar insemna circa 90% mai multe persoane decat putem sa transportam, cu toate navele pe
care le avem. Ar insemna sa putem sa asimilam un oras ca sa mai adapostim
ceva persoane...
- Am ceva mai simplu... cat mai avem din perete?
- Acum mai avem 10%, tine minte ca ne trebuie materiale si pentru armuri.
- La naiba... era sa uit... hmmmm... vorbeste cu primarul ala si spune-i ca ne trebuie materiale.
Dupa doua ore veni si raspunsul:
- Triger, putem sa luam acea baza militara cu tot ceea ce are ea in dotare.
- Adica?
- Adica echivalentul in material al unui sfert dintr-un oras.
- Cam putin, dar merge. Groapa de reciclat nu au astia?
- Din cate am vazut, nu.
- Super... hai la urmatorul oras, si sa speram ca aia vin cu mai multe materiale.
Nanos si Triger luasera cate materiale reusisera sa ia si ajunsesera la ultimul oras, numai ca
hangarul era plin, persoanele se ingramadeau si resursele pentru armuri si pentru construit punti
pe nava erau foarte mici, aproape inexistente.
- Nanos... daca nici astia nu ne dau resurse ii las pe jos.
- Eu zic sa ii luam si sa le luam unora orasul cu totul.
- Nu putem sa le-o facem chiar asa, desi ar fi fost indicat.
- Ne apeleaza primarul.
- Buna ziua domnule primar.
- Primarita, si buna ziua, ma numesc Areta Harvey.
- Imi cer scuze, numele meu este Triger. Am inteles ca sunt cativa care vor sa vina la bord.
- Asa este. Am vorbit cu toti locuitorii orasului si absolut toti sunt de acord sa mearga cu voi. Ce
spuneti?
- Spun doar ca daca vin toti la bord, pot sa folosesc orasul pentru a extinde nava?
- Din moment ce nu o sa mai fie nimeni prin oras nu vad de ce sa nu il folosesti cum doresti.
- Multumesc. O sa va dau anunt, persoanele din diverse cladiri sa mearga pe acoperis, de acolo
vor fi luati si cladirea va vi transformata in materie prima pentru mine. Sigur vor toti?
- Am votat acum cateva zile, toate voturile au fost pentru mutarea pe nava dumneavoastra.
- Fara „dumneavoastra” ca sunt cam alergic.
- Bine. Triger, o sa ii informam pe toti ca sa astepte semnalul tau.
- Bine.
Triger inchise canalul de comunicatie si astepta reactia lui Nanos.
- Triger am facut ceva. Sper sa nu imi dai in cap. Am trimis nanoboti in primele cladiri si ei o sa
activeze alarma, toti se duc pe acoperis, ii iau si dupa ce ii iau iau si cladirea. Preventiv, nanobotii
o sa verifice cladirea pentru persoanele care au mai ramas inauntru.
- Daca iti zic ceva te superi?
- Depinde ce.
- Ai fost magnific. Vezi? Ai reusit sa intuiesti ceea ce vroiam sa fac. Bravo inca o data.
- Multumesc.
Zis si facut incepura sa sune alarmele si persoanele sa fie teleportate. Cei care nu vroiau
sa fie teleportati trebuiau sa paraseasca orasul si sa se duca in altul.
- Triger am reusit. Am marit nava cu inca cinci punti si toti cei de pana acum s-au cazat,
mai avem jumatate din oras de cazat si jumatate din oras plus zidul de asimilat.
- Uimitor. Nu m-am asteptat.
- Primarita vrea sa vorbeasca cu tine.
- Pofteste-o inauntru te rog.
- Buna ziua Triger, as avea o rugaminte. In acest buncar, si ea scosese un aparat de holograma si
ii dadu drumul, se afla ceva care ar fi o arma pentru cei care nu stiu sa o foloseasca. Te rog sa o
dezactivezi daca poti.
- Cred ca nu o sa fie nici o problema. un singur lucru vreau sa intreb. A-ti folosit asa ceva?
intreba Triger aratand scanarile facute de el de pe partea cealalta a planetei.
- Ce este asta?
- Este o poarta intre sistemele solare din univers.
- Faza e ca... noi nu am deschis mormantul acela.
- Aia este intr-un mormant?
- Cel putin asta am dedus din scrierile de pe perete. Vezi aici si aici sunt simbolurile mortii si ale
pamantului, dar nu imi dau seama de ce exista si copacul vietii, poti sa il vezi aici jos langa foc si
langa apa.
- CE??? Nanos, contacteaza flota noastra acum, Ana si Blue trebuie sa vina de urgenta aici.
- Am inteles.
Dupa doua zile de asteptat cu nerabdare, la marginea sistemului aparura navele care iesira din
hiperspatiu.
- Aici capitanul Starfire. Nanos, am auzit ca este nevoie urgenta de noi si am venit.
- Da. grabiti-va ca avem nevoie de voi pe planeta a treia. Va activez o sonda sa stiti unde sa
veniti. Cate nave mai aveti?
- Doar astea 30. 20 de tip N si 10 de tip N+, doar cu atatea am mai scapat.
- Veniti si mai discutam.
- Am inteles.
- Triger, sunt si ei pe drum.
- Bun. Cand ajung o sa ii intarat un pic ca sa vedem ce s-a intamplat cu ei.
- Am inteles. Nu o sa soptesc nimic.
Dupa cateva minute ajunsera cu totii pe orbita si nava lui Triger tocmai se ascunsese sub
nava lui Nanos.
- Nanos, ce mai faci?
- Pai uite am gasit aici o nava interesanta. Si ca nu ar fi suficient asta nu m-a lasat sa ajung la
ceea ce pazeste.
- Interesant.
- Aveti grija sa nu trageti in ea ca nu merge, ricoseaza proiectilele.
- Ai incercat si cu cele sonice?
- Am tras cu TOATE tipurile de proiectile.
- Am inteles. Nu putem sa stam de vorba cu ala?
- Nu are canalele de comunicatie deschise si nici nu le-a deschis pana acum.
Triger interveni:
- Ce guralivi, nici macar nu ma pot opri si vor sa ma atace. Daca nu plecati de aici o sa suferiti
amarnic.
- Cine esti si ce vrei?
- Mai conteaza cine sunt din moment ce am oprit toate proiectilele trase de nava aia mare? Si
vreau sa va vad plecand.
- Nanos, hai sa mergem, lasa-l sa stea daca vrea.
- Pazeste un mineral foarte valoros pentru noi. O sa vedeti despre ce e vorba.
La bordul navei lui Starfire incepura discutiile privind identitatea acelui pilot.
- Starfire, vocea aia pare cunoscuta, zise Ana.
- Mie mi s-a parut ca ar fi... dar nu are cum...
- Sa fie el?!
- TRIGER DE CE FACI DIN ASTEA???
- Na ca si-a dat seama, ce ti-am zis eu Nanos ca nu pot sa ma ascund de Ana?
- Corect. Ai castigat acest pariu.
- Ce? Intreba mirat Starfire.
- Am pariat cu Nanos pe doi nanoboti ca o sa fiu descoperit si inca doi pe cate o persoana. Eu am
zis ca Ana, el a zis ca Blue, dar se pare ca am avut dreptate.
- Si ce e cu mineralul ala? intreba Starfire.
- Ala e un mineral foarte dur dupa cum se prezinta structura lui atomica. Adica mai dur decat
diamantul, suficient de dur cat sa nu lase sa treaca un glont vidia sau unul cu diamant. Retine
orice energie si o transmite in cantitati suficiente catre periferice, cum ar fi proiectilele cu plasma
sau cele ionice.
- Adica un conductor ideal.
- Mai mult decat ideal. Ganditi-va cum ar fi sa faci toata nava din asa ceva, si asa ceva sa contina
nanobotii nostrii care sa fie facuti din acelasi material.
- Nava aproape indestructibila? Intreba Blue nedumerita.
- Exact. Singura slabiciune cunoscuta de unii e in stare naturala, cand este moale ca pamantul
umed, dar dupa ce este prelucrat devine cel mai dur aliaj de pana acum.
- Se pare ca trebuie sa luam chestia aia de acolo si sa...
- Sa o analizam si pentru ca Nanos sa aibe trupe mai bune.
- Va dati seama? Nanoboti din acel material... asta ar trebui sa faca diferenta ceva mai tarziu.
Triger se dusese sa vada de se intarzia aducerea portii aceleia, si cand sa ajunga in hangar, cateva
proiectile dintr-o pusca cu laser trecura pe langa el.
- Ce? Lasere? Aici?
El intra in hangar si remarca faptul ca doua tabere se luptau pe viata si pe moarte ca sa puna
mana pe acea poarta.
- Nanos... poarta te rog.
- Un moment ca o analizez.
- Daca nu te grabesti un pic, una dintre parti o sa ia acea poarta.
- Am inteles.
Nanos incepu sa scufunde poarta in podea si o lasa fix la jumatate in podea.
- Acum nu o mai ia nimeni in afara de mine, zise Nanos.
- Si acum sa vedem cine sunt astia si ce vor ei de la aceasta poarta. BA NEBUNILOR!!!
In sala nu se mai tragea, nu se mai vorbea, doar doua proiectile mai zburasera si acelea catre
tavanul incaperii.
- Acum ca v-am captat atentia, vreau sa va spun ca nimeni nu o sa mai ia aceasta poarta. Nanos o
sa se ocupe de dezmembrarea ei si va asigur ca nu o sa ma puteti opri sau sa faceti ceva sa o
recuperati. Si inca ceva... Nanos cat de mare se face nava asta?
- Dimensiunile au fost calculate astfel incat toate navele mai mici, adica cele de tip N sau N+ sa
incapa fara nici o problema.
- Vedeti? Nu are rost sa va zbateti atat. Din fericire pentru voi momentan doar 7% din nava a fost
ocupata de echipaj, dar speram ca in curand sa fim suficienti pentru a fi 100%.
- Cine esti si de ce vrei sa o demontezi?
- Daca pot sa o demontez, pot sa fac nava din acest material.
- Asa ceva nu se va intampla, tipa unul din spate si incepu sa traga catre Triger.
Vazand acestea, el isi activa scutul defensiv si astepta cateva minute.
- Ai terminat de tras? Intreba Triger ironic.
- Nu te-a ranit?
- Nici macar nu mi-a parlit parul din nas.
- Cum e posibil?
- Bun daca sunteti atat de prosti va intreb si eu ceva. Daca podeaua inghite o poarta ca asta, de ce
nu a-ti renuntat la a mai trage de nebuni?
- Pai...
- Credeati ca eu glumesc? Uite ca nu glumesc. Nanos cum stam cu analiza materialului?
- Timp estimativ 2 minute pana la prima sectionare a portii.
- 2 minute. Mai aveti doar doua minute pentru a pleca de la bordul navei mele, zise Triger
suparat.
- Dar...
- Dar ce?
- Noi am venit prin poarta?
- Atunci, Nanos... trimite-i prin poarta la locatiile la care vor ei.
- Bine. Activam prima adresa aleatoare, in clipa urmatoare poarta fusese ridicata de doua brate
telescopice din podea si aceasta se activa.
- Multumim pentru sansa de a trai.
- Mai repede ca nu mai am rabdare, striga Triger.
Prima parte pleca si poarta se inchise, iar Nanos o mai activa inca o data la alte coordonate pentru
ca ceilalti sa se poata intoarce pe planeta lor natala.
- Bine ca am scapat, spuse Triger cand vazu ca si ultimii plecasera.
- Poarta poate fi sectionata.
- Perfect. Sa inceapa asimilarea acesteia.
- Asimilarea in curs de desfasurare, maine toata nava va fi construita din acest material.
- Cu atat mai bine. Multumesc Nanos.
- Cu placere.
Triger se teleporta pe punte si dupa ce seta cateva lucruri la un hangar de antrenament, el scana
toate sectoarele invecinate. Spre surprinderea lui, gasi o planeta locuita, cu tehnologie destul de
avansata din toate punctele de vedere, dar altceva parea sa ii atraga atentia asupra acelei planete.
- Starfire! Poti sa vii pe punte un pic?
- Desigur... Nanos?
- Teleportare reusita.
- Multumesc Nanos, zise Starfire.
- Salut, ce zici de planeta asta? Intreba Triger.
- Salut, zise Starfire. Cata tehnologie. Si mai ales ca din cate vad... ce sunt punctele alea? Intreba
Starfire curios asupra unui nor de interferente care statea deasupra planetei.
- Se pare ca sunt cateva interferente.
- Hai sa ne apropiem ca poate putem sa vorbim cu ei.
- Hai. Nanos te rog sa setezi cursul catre acea planeta, viteza de impuls.
- Dar asta inseamna cativa ani, zise Starfire.
- Da. Dar in acest timp pot sa imi testez toate armele cu noul aliaj pe care l-am gasit.
- Am inteles. si in acest timp si nava o sa se imbunatateasca, ca si armurile noastre.
- Exact.
- Atunci eu ma duc sa trag un pui de somn, ca pana la acea planeta mai e destul.
- Mai exact doi ani si trei luni, zise Nanos dupa ce calcula distanta.
- Ne vedem peste doi ani si doua luni, zise Triger.
- Bine, somn usor daca te bagi si tu la somn.
- Multumesc la fel.
Triger se dusese catre hangarul pe care il programase si incepu sa isi testeze una cate una, toate
armele pe diverse structuri si pe diverse armuri facute cu ajutorul acelui aliaj, ca pana la urma sa
gaseasca mai multe avantaje si dezavantaje ale armurii.
Nanos, in tot acest timp isi lua notite la tot ceea ce se intampla si din cand in cand ii spunea lui
Triger ceea ce urma sa se intample. Trecura astfel vreo 4 luni si reusi sa isi testeze, astfel, toate
armele si toate abilitatile pe acel aliaj, ca dupa inca o luna Nanos sa refaca toate armurile,
inclusiv armurile navelor.
- Nanos, te-as sfatui sa tragi un pui de somn din ala iepureste. Eu nu mai rezist, trebuie sa dorm
un pic, zise Triger ducandu-se catre cabina lui.
- O sa mai stau sa mai testez cateva sisteme ca sa nu avem surprize.
- Bine. Somn usor daca vrei sa tragi un pui de somn.
- Multumesc.
Nanos incepu sa isi scaneze incet dar sigur toate sistemele, desigur ca in cateva minute gasi niste
probleme, pe care le corecta, dar pana la urma el reusi sa remedieze toate problemele.
Trecura astfel si celelalte luni si Triger iesi primul din capsula criogenica.
- Ce naspa am dormit. A fost frig tot timpul.
- Vroiai sa fie ceva mai cald?
- Si tu acum, la ce sa te astepti la o capsula criogenica? La 50°C eram prajit si se numea cuptor
asa ca ar trebui sa fiu multumit.
- Am intrat in sistemul solar al planetei si... acelea nu erau interferente.
- Trezeste-l pe Starfire si spune-i ca-l astept pe punte.
- Bine.
Triger se dusese pe la toaleta, se spala, se aranja un pic si intra in armura, dupa care se teleporta
pe punte. Starfire aparu la cateva secunde dupa el.
- Am auzit ca nu ar fi interferente.
- Asta am auzit si eu. Hai sa vedem.
Nanos activa ecranul principal si vazura ca acea planeta era atacata de o sumedenie de nave.
Dintr-o data tresarira cu totii cand fusesera apelati.
- La naiba cu sunetele astea, ma concentram sa vad ce nave sunt.
- Aici Rahm. Amiralul fortelor aliate. Identificati-va sau vom trage si in voi.
- CE? Aici Triger, capitanul navei acesteia... Angels of fury.
- Bun nume, sopti Starfire.
- Ce va aduce in acest sector?
- Pai, eram in trecere, vroiam sa aterizam pentru realimentare pe planeta, dar daca voi o atacati
noi nu putem sa mai aterizam.
- De ce combustibil a-ti avea nevoie?
- Depinde ce se vinde pe planeta.
- Noi va putem da plasma sub presiune. Va avantajeaza cu ceva?
- Nu prea, nava aceasta nu mai merge pe plasma de foarte mult timp.
- Cam de cat timp?
- Cam de vreo doua mii de ani.
- CE??? Nu-i nimic. Si unde a-ti vrea sa aterizati?
- Pai undeva unde sa putem sa realimentam nava, asta putem sa aflam doar de la cei de pe
planeta.
- Corect. O sa incetam sa ii atacam pentru doua zile. Va rugam sa va grabiti ca nu vrem ca ei sa
se regrupeze si sa ne atace prin surprindere.
- Bine...
Triger incerca sa ii contacteze pe cei de pe planeta dar fara rezultat. La un moment dat insa
fusesera contactati de pe planeta.
- jsdfjdjscvu sdfbsdfb sdfnsfnsj igtgoklv?
- Ce? Mai bine vin pe planeta, va rog sa ne ghidati catre un port.
- dj dsxczjvjf gdfgusdfgus fguklpqpdz.
Nanos primi un semnal si incepu sa coboare o nava de tip N catre acel port. Acolo cativa soldati
il asteptara si in scurt timp nava ateriza. Din nava de tip N coborara Triger, Starfire, Ana si cativa
droizi gata de orice interventie.
Dintre acei soldati care asteptasera ca ei sa aterizeze, de Triger se apropie unul mai bine facut
care avea in loc de brate niste arme, iar picioarele erau facute din acelasi material ca si armele.
Era un cyborg destul de bine echipat, chiar si armura parea sa fie foarte rezistenta. Acesta ii dadu
lui Triger un aparat, iar Triger il puse pe armura, care la randul ei il asimila si il transfera la casca
lui Triger.
- Buna ziua si bine a-ti venit in infern. Aceasta este planeta Stratos IV. Eu sunt Statiro si din
partea tuturor va urez bine a-ti venit.
- Buna ziua, eu sunt Triger si va multumesc ca a-ti acceptat sa aterizam pentru discutii.
- Nici o problema. Va rog, urmati-ma.
Triger si ceilalti pornira dupa Statiro care ii condusese intr-o sala destul de mare. Acolo cativa
soldati facusera o masa din cateva cutii si dintr-o placa metalica destul de mare, iar scaunele erau
facute din niste cutii mai mici.
- Imi cer scuze pentru starea in care se afla unitatea aceasta, dar am pierdut ceva teren din cauza
alora de pe orbita.
- Am remarcat ca sunt cam agresivi.
- Da. Din pacate nu avem cum sa ajungem la ei.
- Cred ca daca a-ti avea un teleportor, problema ar fi rezolvata.
- Avem. Dar nu este suficient de puternic.
- Cred ca in cladirile alaturate puteti sa teleportati unitati.
- In cladirile adiacente nu se pune problema. Ci in cladirile care au fost luate deja.
- Daca a-ti putea sa infiltrati niste drone care sa va repare un teleportor atunci a-ti putea aduce
cativa soldati care macar sa tina zona pana vine artileria grea.
- Buna idee. Multumim. Acum sa discutam ceva mai interesant…
- Am putea sa va oferim un scut mult mai bun decat cel pe care il aveti acum. Tot ceea ce avem
nevoie este acces la toate datele voastre.
- Atunci poate ne mai oferiti ceva... mai interesant.
- Bine. Arme mai bune va avantajeaza?
- Desigur. Deci sa inteleg ca o imbunatatire a armelor si a scuturilor pentru acces in toate zonele
noastre... s-a facut. Beta 34 asigura-te ca fiecare semnatura a fiecaruia dintre ei este introdus in
baza de date a sistemelor de securitate. Cand puteti sa va apucati de treaba?
- Imediat cum avem acces la zona de testare si la armament, zise Starfire.
- Perfect. Atunci pe aici va rog.
- Nanos ia nava, noi venim mai tarziu.
- Prea bine.
- Cine este Nanos?
- Entitatea nanobotilor nostri.
- Interesant. Si noi avem nanoboti dar pentru alte treburi.
Triger ajunsese in zona de testare si acolo gasi cateva prototipuri ale armelor pe care le avea deja.
- Armele acestea doua vi le pot da deja. Cea de-a treia vad ca este deja facuta si sper sa gasesc
ceva imbunatatiri.
- Cum sa ai armele astea doua?
- Uite-le. Operationale 100%.
- Alarma, bresa in sectorul 12... in sectorul 9... in sectorul 5...
- Au atacat?
- Se pare ca ne-au atacat din nou.
- Ia sa vedem de ce este in stare aceasta arma...
In clipa urmatoare in camera intrara cativa soldati in armuri de un verde inchis:
- Mainile sus, acum. Nu o sa va spun de doua ori.
Triger activa scutul si incepu sa incarce arma, si in scurt timp lua un soldat la tinta. In momentul
in care trasese, proiectilul il ingheta pe soldat. Il ingheta suficient ca sa fie luat si sa fie dus ca sa
fie transformat intr-un cyborg.
- Din pacate nu se intampla asta mai des.
- Adica?
- Adica sa ducem soldatii inamici sa fie transformati in soldati de-ai nostrii.
- Inteleg. V-ati gandit ca ar fi bine sa puneti mai multe capcane?
- Ne-am gandit si la asta si deja se pune in aplicare.
- Ia sa vedem ce stricaciuni au facut aia.
Triger, ramas singur pe planeta, pleca pe coridoare sa vada mai exact ce stricaciuni suferisera
instalatiile. Statiro il ajunse din urma si ii supuse:
- Cum este sa fii cyborg?
- Eu sunt doar pe sfert si este mult mai bine. Pot sa imi ajut prietenii cu greutatile foarte mari, pot
sa fac foarte multe lucruri la care doar am visat. Si... ce naiba?
- Ce s-a intamplat? Intreba Statiro oprindu-se in mijlocul culoarului.
- Pai uita-te pe peretele din stanga si spune-mi ce vezi?
- Vad peretele si din loc in loc interferente.
- Aha. Ia vino la mine sa iti imbuntatesc partea de vedere.
Triger ii ajusta vizorul pe care Statiro il purta si acesta vazu ca in locul indicat de Triger sunt
niste soldati inamici care stau nemiscati.
- Ce interesant. Multumesc pentru ajutor. Acum toate trupele au acest vizor…
- Foarte bine… Asa si trebuie.
In clipa urmatoare de deasupra soldatilor aparura doi doctori care ii adormira pe toti si dupa
aceea ii luasera cu ei pentru a fi procesati.
- Se pare ca ai facut deja ceea ce trebuia. Acum ai acces in toate zonele noastre.
- Multumesc.
Triger mai merse prin cateva zone ale acelei unitati si ajunsese la iesirea dintr-un hangar. O nava
trecu pe langa el si decola imediat ce ajunsese in camp deschis. El incepu sa mearga pe jos si
dupa o scurta plimbare, cativa nanoboti se intorsesera cu date despre toate materialele intalnite si
dupa ce mai statu o vreme ca sa analizeze solul, restul de nanoboti venisera cu toate datele despre
toate realizarile si despre tot ceea ce se cerceta in acel moment.
Triger isi chema nava si dupa ce se urca in aceasta cateva nave de atac ale celor care asediau
planeta incepura sa il urmareasca. Ca la o altitudine mai mare el sa fie atacat de aceste nave de
atac.
- E na... sa stai sa tragi in ceva care oricum iti este superior. Asta e culmea... chiar cred astia ca o
sa patesc ceva?
- Triger, aici Starfire, ai nevoie de ceva ajutor?
- Multumesc de intentie, dar cred ca ei au nevoie de asa ceva.
- Te asteptam in hangarul A1.
- A1? Acolo se primesc toate transporturile contaminate. Ce i-a apucat? Lasa ca poate e
doar o masura de siguranta, se gandi el.
Ajuns in hangar, nava se opri si Nanos analiza toata nava de pe care plecasera. Nimic schimbat.
- Nanos, ceilalti unde sunt?
- Isi fac activitatile obisnuite.
- Adica dorm pe ei...
- Nu chiar.
- Glumeam.
Triger cobori din nava si se trezi inconjurat de soldatii aceia imbracati in verde inchis.
- Nanos?
- Nanos nu mai este.
- Sigur?
- Foarte sigur.
- Computer ruleaza programele de spalare si de curatare alfa-gamma-2342.
- Secventa inceputa... secventa terminata.
- Triger detectez foarte multi intrusi la bord.
- Nanos?
- Da. Dar cine credeai ca sunt?
- Si asa s-a refacut Nanos.
- Daca nu stai pe loc vei muri.
- Nanos, ce urat vorbesc astia, cred ca ar fi foarte buni pentru cateva proteine.
- Cred ca da, ia sa vedem daca sunt sau nu buni pentru o integrare.
- Te rog sa ii seceri repede sa nu aibe timp sa gandeasca.
- Bine.
Triger statea nemiscat, in timp ce Nanos ii infesta pe soldati, iar nanobotii care erau in soldati se
grupau la inima si la creier.
- Asa... acum scutul.
Triger isi activa imediat scutul si cativa soldati trasesera cateva focuri, ca in circa trei secunde sa
moara instant cazand la podea ca o carpa veche de sters pe jos. Ceilalti soldati ramasesera
inmarmuriti de spaima ca si cand isi vazusera toata viata prin fata ochilor.
- Daca treage vreunul spre mine sau spre vreun membru al echipajului meu, o sa ma asigur ca
aceasta moarte rapida sa fie doar o dorinta arzatoare in sufletele voastre. O sa am grija sa suferiti
atat de mult ca o sa implorati o moarte rapida ca a lor, spuse nervos prin statie ca sa auda toti de
pe nava.
In acelasi timp cei cazuti erau asimilati de Nanos si transformati in materie prima pentru
diversele creaturi care se aflau la bord sau pentru extinderea navei.
- Acum care se mai crede invincibil? Eu recunosc ca nu sunt, asa ca de voi depinde totul, zise
Triger plecand catre puntea principala.
Ca toate sa se tina lant, Nanos bloca toate usile de acces. Triger in scurt timp ajunse pe puntea
principala unde erau Starfire si Ana, dar si cativa soldati inamici care ii tintuiau pe cei doi.
- Ce s-a intamplat? De ce nu va activati armurile?
- Nu am activat comenzile vocale.
- Bravo, asa sa faceti. Care ziceati ca e la comanda pe aceasta nava?
Unul dintre soldati raspunse:
- Amiralul Luke care de abia a debarcat in hangarul A51. Da tu cine esti?
- Eu cica sunt capitanul pe aici.
- Ne pare rau dar Luke e capitanul acum.
- Vreti ca el sa moara ca sa devin din nou capitan?
- Pai...
- Prea bine. Nanos...
- L-am identificat ca fiind aceasta persoana, infestarea are loc si fara prea mari probleme. Se pare
ca avea ceva nanoboti in el, dar erau inactivi, nicio problema acum sunt de partea noastra.
Cat timp Triger urmarise aceasta infestare pe ecranul principal, asa zisul capitan Luke ajunsese
pe puntea principala.
- Ce inseamna asta? Intreba Luke uimit privind cum soldatii ii tineau prizonieri pe Ana si pe
Starfire, dar nu si pe Triger.
- Stii tu... politica firmei. Trebuie sa ia si ei prizonieri pe cei care pot fi luati prizonieri.
- Adica...
- Adica eu nu sunt prizonier. Si mai mult sunt capitanul navei pe care cica ai cucerit-o.
- Acum eu sunt capitanul din pacate.
- Cat de repede vrei sa mori?
- Ce intrebare este asta?
- Pai cum as putea sa redevin capitan daca zici ca tu esti capitan pe nava noastra?
- Prin...
- Exact. Prin moartea ta. De aceea am intrebat cum ai vrea sa mori.
Luke ramasese cu gura cascata. Nu se asteptase la o asemenea intrebare de la un tanar care se
dadea drept capitanul acelei nave impresionante, ca sa nu vorbim de navele care erau ancorate in
cala principala.
- Nanos... vad ca se ocupa loc de pomana cu niste nave mici. Te rog sa le pui la verticala in cala
A43 pe culoarul 41 si de acolo sa aduci o nava de desant si sa o asezi in locul acelor nave.
- Am inteles. Capacitatea a fost marita in ambele locuri cu 50%.
- Perfect. Nanos, te rog sa vezi ce imbunatatiri poti sa iti mai aduci, se pare ca ai nevoie de
tehnologie noua.
- Am analizat deja navele inamice.
- Bravo. Ai gasit ceva bun?
- Da. Doar o imbunatatire a releelor de comunicatie intre nave si intre nanoboti. Si am reusit sa
maresc rata de miniaturizare cu 5%.
- Asta e bine, zise Triger uitandu-se la toata aparatura care era prin camera.
- Hei, striga Luke si vrand sa zica ceva incepu sa tuseasca.
- Da Luke. Ce s-a mai intamplat?
- Cum adica ne-ati analizat nava?
- Pai, de cand a-ti intrat Nanos v-a infestat pe toti pana la ultimul.
- CE??? Striga Luke cu o fata speriata de parca vazuse o nava cum trece la cativa
centimetrii de el.
- Da... si din nefericire pentru voi, daca el se supara puteti sa fiti toti omorati in cateva secunde
fara ca vreunul sa poata sa traga un singur foc.
Triger se dadu jos din scaunul lui si incepu sa se plimbe prin camera. La un moment dat se opri,
se uita prin camera si isi continua mersul prin camera. Cand se aseza din nou pe scaun scuturile
de pe armurile celor care fusesera luati prizonieri se activara, si un mesaj se transmisese in castile
tuturor.
- Acum ca totul a revenit la normal mi se pare ca voi vreti sa cuceriti ceea ce nu va apartine.
- Cum adica totul a revenit la normal? Intreba Luke uimit.
- Adica tot echipajul este liber, toate armurile sunt activate, scuturile acestora au fost reincarcate.
Dar mai ales i-am sfatuit pe toti sa stea calmi si sa nu faca nimic pana cand nu primesc ordine de
la mine.
- Am inteles. Se pare ca am fost invinsi. Catre toti soldatii, asteptati ordinele mele. Sa nu cumva
sa faceti ceva prostesc ca va omor cu mana mea.
- Blue, te rog sa vii pe punte.
- Am inteles.
Nanos intre timp o teleporta pe culoar si in cateva secunde Blue intra pe punte.
- Multumesc Nanos, zise Blue zambind.
- Bine ai venit Blue, am o intrebare pentru tine. Ce sa fac? Sa ii las sa plece sau sa ii recrutez?
- Ai putea sa ii recrutezi, zic asta din cauza vitezei cu care s-au desfasurat evenimentele la bordul
navei.
- Hmmm...
- Dar mai ales pentru ca nu au ranit pe nimeni, asta din cate stiu eu.
- Am inteles, zise Triger cu o privire ganditoare. Luke... a-ti vrea sa faceti parte din echipajul
nostru?
- Pai...
- Avem nevoie de persoane pe care ne putem baza. Si cu cat sunt mai multe persoane de
incredere cu atat mai bine.
- Inteleg. O sa ma sfatuiesc si cu generalii mei si o sa iti dau un raspuns in circa trei ore. E bine
asa?
- Este perfect. Acum... Nanos, trimite-le al doilea mesaj celor din echipajul nostru si pune accent
pe posibilitatea alierii noastre cu ei, ca nu cumva sa faca ceva prostesc. Multumesc anticipat.
- S-a rezolvat, zise Nanos.
Triger se dusese la el in cabina unde il asteptau Ana, Starfire si inca cativa din echipaj, iar in
urma lui intra Blue.
- S-a intamplat ceva? intreba nedumerit Triger.
- Da. Ceva grav.
- CE? Intreba Triger un pic panicat.
- La multi ani! Strigara cu totii in cor.
- Ce sperietura mi-ati tras. Va bat... cu frisca pana cadeti pe jos de ras. Mai grav e ca Nanos n-a
zis nimic... las ca si pe tine te umplu de frisca.
Toti sarbatorira acea zi cat se poate de bine, ca spre seara cand toti sa se retraga catre cabinele
lor. Triger era abordat de Luke.
- Am discutat cu generalii mei si ei vor sa fie sub comanda ta directa.
- Faza e ca in momentul in care o sa fiti sub comanda mea... mai bine facem o conferinta. E mai
simplu.
- Corect...
Triger ii invita pe toti generalii si pe toti comandorii pe care ii avea Luke si incepura sa discute.
- Domnilor, motivul pentru care as vrea ca Luke sa fie comandantul vostru este simplu. Cand o sa
atacam sau cand o sa fim atacati, Luke primeste tintele si le distribuie tuturor navelor pe care le
are in dotare, adica dumeavoastra. Tin sa va mentionez faptul ca toti au nave identice, singura
diferita fiind desigur cea a lui Luke.
- De unde stim ca unele nave nu sunt ceva mai puternice decat celelalte?
- Aveti aici pe ecran modelul de nava pe care o are fiecare. Dupa cum vedeti exista un singur
model. Modelul acesta este pentru navele mai mici, adica cele de recunoastere, de atac sau
aparare, iar acest model care este mai mare este modelul navei lui Luke.
- Am inteles. Dar puterea de foc?
- Toate navele sunt identice pana la ultimul fir de praf de bordul acestora. Chiar ca praful este
reciclat…
- Si cum stim cu ce arme sa tragem?
- Inainte de a fi urcat echipajul, voi ve-ti face o inspectie a navei, adica o nava va va sta la
dispozitie, si voi sa o cercetati. Dupa care intr-un simulator vi se va arata fiecare arma in parte ce
face. Asta prin niste inregistrari care au fost luate in timpul bataliilor de catre toate navele
acestea.
- Nava asta care este?
- Modelul nu este inca disponibil pentru ca nava inca se construieste. Daca mai aveti intrebari ar
fi bine sa consultati si computerul care o sa fie instalat in cabina dumneavoastra.
- Ce se va intampla cu navele noastre?
- Navele vor fi transformate in acest aliaj, zise Triger punandu-si palma pe un stalp de sustinere.
- Si datele din computer?
- Vor fi transferate si analizate in Nanos.
- Am inteles. Eu m-am linistit in aceasta privinta, zise un comandor.
- Atunci o sa va invit sa il urmati pe Starfire. El va va prezenta nava, si inca ceva din cand in
cand sunt probe la antrenamente, daca vreti o armura mai buna, va sfatuiesc sa treceti probele.
Acestea care credeti ca nu sunt oficiale sunt, intr-adevar, oficiale si va asigura confortul pe nava,
adica puteti sa castigati puncte cu care puteti sa luati articole ca o patura in plus, o perna in plus
si asa mai departe. Va urez bine a-ti venit in echipajul acesta si va invit maine la ora 14 pentru a
vi se da armurile.
Timp de cateva saptamani Triger statuse si ascultase muzica in camera lui „secreta” si se relaxase
cat mai bine posibil, ca intr-o dimineata sa se duca la antrenamente si sa vada ca din cati erau pe
nava nu era nici macar un singur soldat la antrenamente.
- Nanos... unde sunt toti?
Din difuzoarele de pe pereti nu se auzi nimic altceva decat un parait electrostatic care facea ca
toata linistea aceea sa para prea apasatoare.
- Ce s-a intamplat cu toti astia? Armura activeaza-te.
Armura se activa complet si Triger isi activa senzorii de caldura si de miscare. In scurt timp
remarca faptul ca in raza de actiune a senzorilor nu era nici macar o sursa de caldura, fapt care l-a
facut sa se pregateasca pentru ce era cel mai rau.
Mergea pe culoarele acelea si nu ii vedea sa creada ca nici macar o sursa de lumina nu functiona.
Enervat la culme incepu sa bata intr-un perete din ce in ce mai repede. Pe coridoare se auzea
numai bataia aceea a lui: Bum... bum... intai la un interval de vreo zece secunde, dupa care la un
interval de cinci secunde, dupa care micsora intervalul la o secunda si in scurt timp la cateva
batai pe secunda. In doua minute se opri si asculta, numai ca de pe acele culoare numai ecoul se
auzea. Contrariat, el inainta cu prudenta si cu scutul activat.
Ajunsese la o intersectie de culoare, in dreapta culoarul ducea catre sala de festivitati, dar de
acolo nu primise nici macar cea mai mica vibratie pe nici macar un senzor. Culoarul din stanga il
ducea la hangarul principal, unde dupa cum ii aratau senzorii nu se afla nici macar o nava, cam
ciudat tinand cont ca singura nava trebuia sa fie cel putin una, cea a lui.
- Interesant. Cum s-a intamplat asa ceva? Au ramas fara energie si au plecat cu celelalte?
Intrebari la care urma sa le afle raspunsul mai devreme sau mai tarziu. Isi activa nava dar aceasta
in secunda urmatoare ramasese fara energie.
- Na ca asta-i chiar culmea. Cum au reusit? Se intreba din ce in ce mai contrariat Triger.
Se hotari sa se duca drept inainte pe acelasi culoar si sa ajunga in zona de antrenament si in zona
cantinelor, dupa care sa se duca direct pe puntea principala. I se paru ca vede o lumina la capat,
dar cand mai facu cativa pasi remarca faptul ca aparura si altele.
Merse ce merse si se trezi ca sta pe o margine si ca nava fusese sectionata in doua de catre o alta
nava, care era si ea foarte avariata, dar care functiona la limita.
- Cum au reusit?
Triger isi activa arma cu luneta si tinti catre nava avariata. Spre surpriza lui vazu ca aceasta este
mentinuta in stare functionala de catre navele de la bordul navei lui. Senzorii aratau ca toti ar fi la
bordul acelei nave.
- De ce au lasat nava in paragina?
Triger dezactiva arma si se intoarse si se dusese direct la generatorul principal. Spre uimirea lui
usile erau inchise. Se opinti un pic intr-un panou si il deschisese. Pe acel ecran care nu prea era
luminat el vazu ca inauntru erau activate si usile de siguranta. Triger se teleporta inauntru si vazu
ca unul dintre reactoare explodase. Se apuca si astupa gaurile facute de explozie si dadu drumul
la doar jumatate din reactoare, care pornisara pe rand asteptand sa se activeze si consumatorii.
Luminile incepura sa functioneze, dupa care se activasera si lifturile si mai tarziu se activara si
scuturile individuale, care erau plasate pe fiecare punte si intre cabine.
- Ce bine e cand e un pic de lumina. Nanos...
Nu primi niciun raspuns si incepu sa mai activeze reactoare. La un moment dat se activara si
sistemele de evacuare din camera si neutralizasera toate gazele nocive.
- Nanos activeaza-te...
In clipa urmatoare se auzi un zgomot puternic si se facu auzita o voce.
- Nanos aici.
- Sunt Triger ce s-a intamplat?
- Triger ce bine. Am fost atacati in timp ce purtam discutii diplomatice cu cealalta nava.
- De ce s-a abandonat nava?
- Pentru ca era pericol de explozie a navei.
- Am inteles. Poti sa repari nava?
- Imi trebuie vreo trei zile.
- Bun, ai patru ca sa faci TOATE reparatiile.
- Mai mult decat suficient, deja am trimis echipele pentru reparatii.
- Si acum sa ajutam la reparatii, zise Triger si isi verifica din nou armura si iesi in spatiu pentru a
aduce o placa enorma de aliaj.
Repeta acest lucru pana cand toate bucatile mari fusesera aduse in apropierea navei, iar in cateva
ore se trezi cu doua nave langa el, dar el nu le dadu importanta.
- Triger?
- Care ma deranjeaza?
- Sunt eu, Starfire, impreuna cu inca doua nave de cercetare.
- Bine ai revenit printre cei vii. Hai sa il ajutam pe Nanos sa repare nava.
- Hai ca trimit o nava cu ceva echipaj pentru reparatii.
- Daca sunt ocupati cu reparatiile pe cealalta nava, sa ramana acolo. Stai linistiti ca nu sunt
suparat pe voi.
- Multumesc de confirmare.
- N-ai pentru ce, zise Triger care continua sa adune bucati si bucatele din nava.
In cateva ore aduna o gramada pe care o dusese in zona motoarelor pentru a repara stricaciunile
din acea zona.
- Triger, scuze de deranj, Nanos sunt. Am facut reparatiile la generatoare.
- Pana la urma sunt generatoare sau reactoare?
- Poti sa le zici cum vrei tu, efectul este exact acelasi. In dictionarul meu sunt sinonime.
- Am inteles. Bun, atunci e bine, sa-i dam drumul si aluia sa functioneze dupa ce pleaca toti
nanobotii din acea incinta.
- Incinta a fost evacuata acum 2 minute si reactorul functioneaza fara probleme. O sa il tin sub
observatie cateva ore ca sa ma asigur ca totul merge perfect.
- Acum sa vedem... Merg senzorii?
- Desigur.
- Motoarele?
- Si ele.
- Atunci hai sa facem faza cu colectarea de reziduuri din spatiu.
- Bine. In cateva minute o sa scanez toata zona si o sa stabilesc o ruta ca sa luam totul.
- Foarte bine. Bravo, asa te vreau. Eu ma duc sa vad ce s-a intamplat cu nava cealalta. Daca sunt
probleme sa ma aduci inapoi pe punte, bine?
- Am inteles.
- Ce m-as face eu fara tine?
- Pai...
- As fi tare trist, dar tu ai ceva care ma face sa ma simt bine. Hai ca am plecat.
- Ba bucur ca te pot ajuta.
Triger iesi pe nava si isi activa motoarele ionice si se dusese pana la o nava de-a lui care era
ancorata la o ecluza a navei avariate, si care avea usa de la cel mai apropiat hangar deschisa
pentru ca el sa poata sa ajunga mai repede acolo unde dorea el sa se duca.
- Triger, sa stii ca cei de la bord sunt toti ocupati cu reparatiile. Daca repara nava aceea, vor putea
sa repare si nava noastra.
- Starfire, tu esti?
- Da.
- Uita-te la nava noastra.
- Ce se mai invarte!!!
- Da... absoarbe toate ramasitele din spatiu. Ce leneviti asa? Hai! La munca nu la-ntins mana.
- Bine ca faci si tu glume pe seama noastra.
- Cine v-a atacat?
- Nava era invizibila si a tras din invizibilitate.
- Aha… Si... ce cautau scuturile dezactivate?
- Pai...
- Diplomatia se poate purta si pe nava noastra, doar daca nu cumva ei sunt alianti cu cei care au
atacat, zise Triger ajungand pe puntea navei.
- Sincer sa fiu… am zis sa nu ii banuim chiar de la inceput.
- Daca era asa, a-ti fi putut sa va intalniti intr-o ecluza, acela e considerat teren neutru.
- La asta nu m-am gandit.
- Nu-i nimic. Nava noastra e functionala 60% si in curand eu o sa ii dau voie lui Nanos sa le
scaneze TOATE sistemele astora. Ca prea mi se pare cam din scurt... detectez ceva pe senzori, tu
ai detectat ceva?
- Nu... ce ai detectat?
- E... o nava in spatele unui asteroid in acel nor de asteroizi.
- Noi nu am detectat nimic.
- Nici eu nu am detectat nimic, zise Nanos.
- A-ti instalat ultimile setari la programul de scanare?
- Pai...
- Pai nu a-ti avut chef... si a fost o sarbatoare neplanificata...
- Nu fi si tu rau cu noi...
- De ce?
- Ca si Ana ne tachineaza.
- Daca e asa imi cer scuze.
- Nu-i nimic. Si nava aia?
- Aia o sa fie analizata in curand. Trebuie sa se refaca un pic nava, mai ales instrumentele de
scanare.
- Am inteles. Dupa aceea o sa stim cine sunt aia?
- Da. Eu deja am inceput sa iau personalul care este obosit si care nu prea mai poate sa lucreze si
i-am teleportat la bordul navelor care au fost ancorate.
- Cum adica au fost ancorate?
- Am lasat doar o nava ancorata la nava cu reparatiile, pe post de releu.
- Bun. Si cu scanarea astora cum ramane?
- Pai cand Nanos o sa aibe nava reparata la 90% sau 95%, atunci o sa ma anunte cand vrea sa
scaneze nava astora.
- Am inteles.
Triger se mai plimba un pic pe nava, dupa care se intoarse pe punte unde monitoriza toti membrii
echipajului lui. Cand sa teleporteze un mecanic, remarca faptul ca acesta era la randul lui
monitorizat de catre o camera video care era noua pe nava.
- Nanos, inlocuieste tot programul de pe nave cu programul tau.
- Gata. Am detectat niste obiecte in plus pe nave. Sa le absorb?
- Chiar te rog ca nu avem ce sa facem cu ele.
Acele camere de supraveghere fusesera puse de cativa membrii ai celuilalt echipaj. Intre timp pe
nava care era ascunsa in spatele asteroidului cei de la monitorizari urmareau ceea ce facea Triger
si incercau sa inteleaga ceea ce face, dar la un moment dat il vazura ca se duce direct catre
camera si ca rupe camera de pe perete. Imaginea ramasese pe ecran in timp ce toate celelalte
imagini incepusera sa dispara.
- Ce camera interesanta... care o fi receptorul?
In secunda urmatoare disparuse si imaginea de pe acel monitor.
- Domnule amiral, au gasit camerele de supraveghere.
- Era de asteptat. Se pare ca asta este un candidat mai bun decat ceilalti. Pregatiti celula pentru
transport. Si de data asta asigurati-va ca este foarte rezistenta. Asta e un candidat care ar face
orice sa scape si daca vrea… va scapa.
- Am inteles domnule. Activati camera X3 si sa instalati scuturile inauntru si afara, va repet nu
trebuie sa scape.
Cine erau si ce vroiau de la Triger numai ei stiau, dar cert este ca vroiau sa-l captureze cu orice
pret.
Nava lui Triger se repara complet si atunci incepura scanarile tuturor navelor, astfel ca in cateva
minute toata structura si toate datele de pe nava cealalta avariata fusesera copiate si incepusera sa
fie analizate de catre Nanos.
- Triger, sunt Nanos, se pare ca nava avariata pe care o reparam a fost si ea atacata de aceeasi
nava pe care ai gasit-o tu. Am gasit ceva interesant. La bordul acestei nave, care era una
hoteliera, erau si niste mercenari, aparent in vacanta, fara arme, fara armuri, fara aparare. Acestia
au fost rapiti, din cate imi dau seama de cei de pe acea nava.
- Interesant... colectionari sau colectori.
- Am mai gasit ceva, se pare ca si pe nava aceea sunt acele camere de supraveghere.
- Adica cineva s-a suit la bord si le-a instalat fara ca cineva sa observe? Nici macar tu sau cine
era de garda?
- Asta mi s-a parut interesant, dar cand am analizat camerele, mi-am dat seama ca nu puteau fi
amplasate decat daca am fi venit in contact cu nava lor si din cate vad prima camera a fost
instalata cand ne-am conectat la nava lor.
- Deci a fost unul la bord.
- Exact. Activez toate scuturile... acestea sunt operationale 100%.
- Perfect. Care e starea hotelului?
- Mai sunt reparatii de facut. Din pacate nava aceea nu are nanoboti pentru reparatii, nici macar
un numar mare de droizi care sa repare nava. Detectez niste intrusi la bord... se indreapta direct
spre punte.
- Separa puntea cu un scut.
- Puntea a fost separata.
Cei care intrasera pe punte incepura sa traga cu niste proiectile menite sa treaca prin scut, dar
ceea avea Triger ca scut era net superior acelor proiectile. Dupa ce consumasera cate un
incarcator, aparu in camera un alt soldat care incepuse sa destabilizeze scutul ca intr-un final sa
poata sa faca o bresa prin acesta, dar Triger nu se lasa speriat de aceasta tentativa si mari
intensitatea scutului prinzandu-l pe un soldat in scut.
- Se pare ca nu mai ai scapare, zise Triger catre acel soldat.
- Te inseli, zise soldatul si dintr-un buzunar iesi o drona care genera un camp din care iesira trei
soldati care il aruncasera pe Triger inauntru.
Toti din camera intrara prin alt camp deschis de aceeasi drona.
- Nanos… unde a disparut Triger?
- Era pe punte, au aparut niste intrusi si dupa aceea au disparut cu totii.
- Cam ciudat. S-a retras la el in cabina?
- Nu stiu pentru ca m-a rugat sa nu spun daca e sau nu in acea incapere. Doar el are acces acolo.
Triger fusese luat si dus in acea celula. Acea celula dupa ce l-a scanat pe Triger s-a umplut cu o
substanta care era menita sa il tina in staza pana cand ajungea nava pe planeta pe care se
organizau concursurile alora.
- Trezeste-te... trezeste-te...
- Cine...
- Sunt Zod. Ai fost capturat si bagat intr-un zer.
- La naiba de aia nu puteam sa ma trezesc...
- Simbioti uniti-va, trebuie sa ii deschidem un ochi.
In scurt timp cu ajutorul celui mai neinsemnat simbiot, Triger se trezi brusc si se uita de jur
imprejur.
- Se pare ca suntem inchisi aici pentru o perioada...
- Poti sa iesi daca vrei.
- Stiu, dar poate mai facem rost de ceva tehnologie.
- Si asta e adevarat.
- Cat loc mai este pentru simbioti?
- In momentul de fata mai ai loc doar de doi simbioti.
- Deci un singur loc. Hmmmm...
- Dar...
- Trebuie sa aveti si voi un pic de loc, nu pot sa va inghiesui ca pe oi.
- Multumim, zisera toti simbiotii.
Triger se incorda de cateva ori ca sa testeze corzile de energie ale cutiei in care era tinut si
plictistit de ideea ca trebuie sa isi activeze jumatate din armura doar ca sa sparga acea celula, se
razgandi si adormi din nou.
Intre timp Nanos reparase nava lui, si la acel hotel fusesera efectuate toate reparatiile.
- Nanos, hai sa plecam de aici.
- Triger mi-a spus sa urmarim acea nava care se ascunde in lantul de asteroizi si sa nu ii
deranjam.
- Atunci sa incepem urmarirea.
Triger simti o zgaltaiala si dupa aceea se deschise cusca si se trezi intr-o alta cusca, dar mai mare
inconjurat de circa 20 de persoane care se uitau la el de parca era un criminal.
- A venit o „printesa”.
- Ai grija ca „printesa” asta este inarmata.
- Uimitor. „Printesa” poate sa muste. Scoate orice arma vrei.
Triger scosese un cutit care fusese imediat tras pe perete si distrus.
- Deci, se pare ca trebuie sa ma folosesc de altceva... ceva... mai distructiv.
Triger incepu sa isi adune fortele si armura se activa complet si Triger deschise casca lasand sa i
se vada ochii, unul albastru si unul rosu.
- Opa. Se pare ca ai cam dat in bara coloratule, se auzi o voce din stanga.
Triger incanta si arunca printre toti o bila de foc care trecu prin scut si topi cutia in care se aflau.
- Se pare ca de data asta o sa fiu invingator, zise Triger zambind.
- N-as fi asa sigur, zise aceeasi persoana.
- Daca te crezi asa puternic de ce nu iesi de aici?
- Pentru ca nu vreau.
- Sau pentru ca nu poti.
Din partea cealalta a peretelui se auzi o voce.
- Se pare ca astia sunt gata sa intre in arena.
- Ne vedem in arena magicianule.
Toti din cutie fusesera teleportati intr-o arena in care erau mai multe cladiri, cazemate si chiar
vehicule, dar spre nesansa lor aveau sa fie folositi drept antrenament de catre garzi.
- Magicianule, de abia acum poti sa-ti folosesti armele.
- Cat de perfect. Numele meu este Triger. Al tau care e?
- Numele meu este Ivan.
- De unde esti?
- Am fost capturat pe planeta mea cand era sa fiu omorat de vreo 500 de soldati republicani,
pentru ca l-am aparat pe senatorul lor.
- Tare. Eu mi-am salvat echipajul si am mai salvat inca un echipaj inainte sa ma ia astia.
- Ai echipaj? De cati? 50, 100 de persoane?
- Hahahahaha, am ajuns sa am circa un milion sub comanda mea. Sincer cred ca am depasit
milionul, dat fiind faptul ca am marit nava de vreo 500 de ori, si ca eu am pierdut sirul la cati
sunt in echipaj.
- Chiar e uimitor.
- Aia care intra acum in arena cine sunt?
- Cei care ar trebui sa ne bata. Sau sa ne omoare, daca publicul vrea asta.
- Cred ca o sa ii macelaresc.
- Daca faci asta si esti prins, vei fi bagat la carcera.
- Sunt obisnuit... Crede-ma.
- Treaba ta.
- Tu stai pe langa mine si o sa traiesti sa vezi si ziua de maine.
Triger se ridica si isi activa scutul, in clipa urmatoare de unde toti spectatorii ovationau garzile,
se facu o liniste mormantala. In acea arena se mai auzea doar bazaitul fin al scutului lui Triger. El
statu un pic, dupa care toti detinutii se napustisera asupra celor care de abia intrasera in arena.
Triger si Ivan se uitau cum acele garzi rapusesera restul de detinuti, pe unii chiar omorandu-i, dar
publicul nu schita nimic, de abia auzeai cateva soapte.
Ivan se ridica, scoase doua pistoale si incepu sa traga la nimereala catre garzi. Cateva cazusera
rapuse de gloante, dar acele garzi aveau si arme. In momentul urmator o ploaie de proiectile veni
spre Triger. El nu schita nici cel mai mic gest ca s-ar da din calea acestora.
Garzile se napustisera si il prinsesera pe Ivan, acesta pusese armele la locul lor in tocurile de sub
acea camasa murdara si indura cateva lovituri.
- Ti-am zis ca daca stai langa mine nu o sa patesti nimic, zise Triger catre Ivan.
In acea clipa doua garzi sarira spre Triger, dar cu un singur gest el ii arunca in partea cealalta a
arenei.
- Doamnelor si domnilor se pare ca trebuie sa eliberam Droizii Mortii.
Toata multimea incepu sa ovationeze cu o putere mai mare decat cea manifestata la intrarea
garzilor. Triger ramasese surprins sa vada ca toate garzile disparura ca prin farmec prin
intermediul unor trape din arena. Enervat, el ii spuse lui Ivan sa se duca in celula si sa-l astepte
acolo, iar in clipa urmatoare Ivan fusese luat in celula.
Triger statea impasibil in mijlocul arenei cu scutul activat. Din spatele portilor pe care au intrat
garzile, acum incepura sa intre droizi. Daca ar fi stiut acti o sa vina isi activa alta arma, dar pentru
moment Triger isi alesele pistoalele. Pistoalele erau lungi cat antebratele lui, asta datorita
tehnologiei foarte avansate oferite de catre toate imbunatatirile aduse pana atunci.
In jurul lui erau circa 200 de mii de roboti de lupta de diverse forme si cu diverse arme, semn ca
aceasta rasa fura si droizi, nu numai persoane.
Incepu sa traga in toate directiile si droizii sa fie distrusi, cate unul la fiecare foc tras de el, in
timp ce toate proiectilele trase de droizi de abia daca reuseau sa ii ia o fractiune din scut.
La un moment dat in arena ateriza un droid ceva mai dezvoltat decat restul. El il remarca, isi
activa tunurile ionice si lasa pistoalele sa se dezactiveze. Acum tragea cu tunurile, ale caror
proiectile treceau prin mai multi droizi, astfel ca dupa cinci minute ramasese doar el cu acel
droid.
- Iti multumesc ca nu ai tras in mine, zise droidul.
- Si eu iti multumesc ca m-ai lasat sa ii distrug pe acesti droizi.
- Acum, cu cine am onoarea?
- Ma numesc Triger.
- Triger... parca... a da... ai un droid din rasa mea in armata ta.
- Cred ca stiu...
- Da il stii, desi numele nu este important, se pare ca de curand s-a stabilit o conexiune intre mine
si el. Intre noi era o conexiune care nu putea sa fie rupta, dar cand planeta noastra a fost atacata,
au supravietuit doar doua treimi din totalul de droizi.
- Planeta voastra...
- Da populatia planetei era formata numai din droizi. Chiar si planeta noastra era un droid.
- Interesant.
- Acum ca am gasit solutia, nu mai este necesara forta aici.
- Daca tu nu lupti, atunci pe cine o sa trimita?
In clipa urmatoare droidul acela trimisese toate datele pe care le avea catre Androidul de pe nava
lui Triger. Android pe care Triger il salvase cu mult timp in urma.
- Ce e asta? Intreba Triger.
- Acum te vei lupta cu Hoarda.
Nici nu termina de zis ca fusese secerat si mai tarziu facut bucatele de zeci de creaturi. Ramasese
uimit la vederea acelor creaturi care puteau sa distruga cladirile pe care cateva dintre armele din
dotare nu reusisera nici macar sa le zgarie.
In clipa urmatoare in jurul lui Triger erau circa cinci sute de creaturi care asteptau ca el sa faca
orice miscare gresita.
El insa se aseza pe bucata de zid din fata lui si lua o piatra de jos zicand.
- Cand o sa se termine toata chestia asta ca m-am plictisit.
Creaturile venira mai aproape si incepura sa il miroasa, ca dupa cateva secunde sa vina o creatura
pana langa scutul lui si sa ii miroasa scutul.
El statea nemiscat, ca si cum ar fi gandit ce sa faca mai tarziu, dar acea creatura isi plasa o mana
pe scut, acest lucru facu ca scutul sa apara, si sa ii respinga incet mana. In acest timp Triger se
uita la indicatorul de scut sa vada cat poate sa reziste acesta, si remarca faptul ca energia incepuse
sa coboare destul de repede, fapt care il determina sa se uite un pic mai urat la acea creatura.
Aceasta nu schita nimic, ba chiar pusese si cealalta mana pe scut, facand ca toata energia din scut
sa fie luata. Triger statea sa vada ce se intampla, iar creatura astepta un pic, dupa care isi plasa
din nou mana in zona in care trebuia sa fie scutul, iar acesta aparu din nou si dramul de energie
din scut se scurse din nou in acea creatura.
- Sa inteleg ca va trebuie energie?
Acea creatura se puse sa doarma langa Triger, care isi activa armura la maximum si dupa cateva
incantatii, pusese mana pe acea creatura care incepuse sa se umple de energie.
Creatura se ridica si se transforma spre uimirea tuturor intr-o persoana.
- Multumesc ca nu ne-ai atacat. Am simtit ceva diferit la tine.
- E posibil sa fi simtit simbiotii din mine.
- Posibil... poti sa ii ajuti si pe prietenii mei?
- Desigur. Dar va dura ceva.
- Noi acum avem tot timpul.
- Am o intrebare totusi, am vazut ca voi cu acele gheare puteti sa taiati materialul acesta, si Triger
arata catre piatra de sub el.
- Hahahaha, aceasta este o piatra magica, si in acelasi timp nu exista aici, de aceea nu o poti
distruge.
- Cum asa?
- Cand suntem in forma de creatura suntem in dimensiunea acelei pietre.
- Am inteles acum. Ia sa incerc...
Triger se concentra asupra unei cladiri, care incepuse sa scartaie din toate incheieturile, ca in
cateva secunde sa se prabuseasa in uralele multimii.
- Se pare ca ai cucerit multimea. Noi nu suntem indestructibili, daca intra garzile acum, ne-am ars
cu totii.
- Ia sa fac eu ceva...
Triger analiza acea piatra si dupa aceea ghearele unei creaturi si toata tehnologia pe care o avea,
se imbunatati de cateva ori, in special tot ceea ce tinea de domeniul armelor albe, adica sabii,
cutite si altele.
Plasa in fata usilor cate o pastila si se retrase in mijlocul arenei, ca in momentul in care intrasera
toti soldatii acestea sa explodeze si sa ii omoare pe toti in uralele spectatorilor. Se dusese si
pusese in fiecare creatura cate un nanobot si le sugera acestora sa se duca inapoi si sa astepte ca
acestia sa il auda pe Triger.
Cel care fusese deja schimbat fugi si se ascunsese intre spectatori, iar Triger incepu sa se incarce
de energie. El se ghemui, iar rata de regenerare a energiei crescu peste limita normala, ca in
cateva secunde Triger sa fie ridicat de o coloana de energie.
Armura rezista fara probleme la acest gen de incarcare cu energie si cand el ajunsese la circa
cinci metri deasupra solului, toata energia fusese eliberata intr-un singur val, curatand locul de
toate energiile negative care se stransesera.
Toti cei care fusesera transformati in acele creaturi hidoase fusesera transformati la loc in
persoanele care fusesera inainte. Isi activa din nou scutul si se pregati pentru ce era mai rau, dar
in clipa urmatoare se auzi pe statiile arenei.
- Triger, ce bine ca am ajuns la timp. Cu ce sa te ajutam?
El se uita in sus si vazu o nava de tip N. Era nava lui Starfire, iar in jurul acesteia roiau navele de
atac si de aparare facute de acesta, si testate de abia acum. Se parea ca toate navele zburau fara
probleme.
- Starfire, teleporteaza cateva trupe in temnite, avem niste pasageri de luat de acolo.
- Am inteles. Am trimis trei duzine de cadeti si sase droizi care sa ii ajute la nevoie.
- Perfect. Ceilalti cum se simt?
- Obositi, au muncit la nava aia nu gluma.
- Felicitari tuturor, zise Triger.
In clipa urmatoare langa nava de timp N, aparu o nava. Era nava aceea hoteliera de la bordul
careia cobori cel care trebuia sa ia tronul ca imparat al acelei planete.
- Triger, zise Ivan aparand de sub un chepeng din podeaua arenei.
- Ivan, cum ai ajuns acolo?
- Am urmat doua culoare si dupa aceea am ajuns aici.
- Vrei sa vii?
- As fi onorat, zise Ivan lasand chepengul sa se tranteasca zgomotos. Dar unde mergem?
- Sus acolo.
- Pe nava aia? Ala e un hotel.
- Uita-te in partea cealalta.
- Aia e nava ta? Nu e cam mare?
- Aia e una dintre cele mai mici.
- Ai nave si mai mari?
- Da... mai e cea mare, care cred ca e pe drum.
- Tare... si noi cum ajungem la bord?
- Pai... vad ca au lansat navele de desant, o sa luam una si mergem la bord. Asta daca nu cumva
vor astia sa ne atace.
- Si daca ne ataca?
- Va trebui sa asteptam pana cand atacul va fi respins.
- Tare...
Triger urmari cu atentie toate navele care plecasera din jurul arenei si remarca faptul ca cele ale
garzilor se dusesera toate in aceeasi directie, comunicand cu un punct din fata acestora, ca in
clipa in care Triger analiza cu atentie zona de langa arena, el sa vada un scut protector destul de
mare pentru a ascunde cateva nave care fugeau.
- Starfire...
- Da Triger.
- Nu inainta prea mult si nu ataca navele care pleaca.
- Am inteles.
In cateva minute toate navele care roiau in jurul navei lui Starfire se retrasesera in acea nava, ca
in clipa urmatoare langa Triger sa apara Starfire.
- Am venit, zise Starfire uitandu-se in sus.
- Exact la timp, zise Triger dandu-i un ghiont.
- Scuze, ma uitam la nava, imi place sa vad cum arata si de afara.
- Poti sa ajuti echipa de reparatii din cand in cand si o sa vezi ce frumos e afara.
- Multumesc de oferta, dar trebuie sa refuz.
- El este Ivan. Ivan el este Starfire, cred ca o sa va intelegeti destul de bine ca echipa.
- Echipa? Intreba Ivan mirat.
- Chiar... echipa? Intreba si Starfire.
- Vreau sa va antrenati de cateva ori amandoi. Ce se aude?
Se uitara cu toii in sus si vazura cateva nave care incercau sa atace nava lui Starfire, dar fara prea
mult succes.
- Si... tantarii aia vor sa piste?
- Asa se pare, zise Triger analizand navele. Nanos, ia-le o nava si asimileaz-o, pe restul te las pe
tine sa decizi.
- Aici Nanos. O sa le asimilez pe toate. Vreo obiectie de la cineva?
- De la noi nu, zise Starfire uitandu-se la Triger.
- Navele o sa fie asimilate in cateva minute.
- Super. Asta inseamna noi imbunatatiri, daca sunt, dar mai ales material de constructie pentru
Nanos.
Cei trei fusesera teleportati la bord si cand sa plece de pe acea planeta un proiectil ii lovi in partea
din stanga a unuia dintre motoarele principale. Acest lucru se solda doar cu o zdruncinare,
deoarece scuturile erau activate si preluasera proiectilul.
- Ce a fost asta? Era sa cad, zise Ivan.
Spre uimirea tuturor Triger nu patise nimic si ii ajuta pe cei care cazusera sa se ridice.
- Starfire, vezi de unde a venit proiectilul, Nanos te rog sa-i faci lui Ivan o armura, se pare ca o sa
aibe nevoie de ea.
- Triger, chiar crezi ca o sa ne atace pe nava?
- Tot ce este posibil, scutul care era pe planeta era suficient de mare ca sa acopere o nava imensa
sau un oras foarte bine dezvoltat.
- Inteleg. Ceea ce nu pricep este cum ne poate ataca tocmai aici.
- Daca am intuit bine, apararea o constituie un turn central care trage daca detecteaza
arme sau ceva asemanator in zona lui.
- Si noi suntem in zona lui?
- Se pare ca da...
Nici nu termina Triger de zis ca un alt proiectil nimeri in dreptul usii hangarului principal.
- Gata m-am saturat. Nanos, salva de tunuri ionice, urmata de salva de tunuri protonice, toate
urmate de bombe sonice cu detonare la impact. Te mai rog sa activezi tunul pe care l-am
proiectat impreuna. Stiu ca inca este la testari, dar trebuie sa-l testam si noi pe viu ca sa stim cata
energie ia acest tun.
- Am inteles.
- Chiar vrei sa le dai jos scutul?
- Daca le cade scutul toate proiectilele sa se autodistruga.
- Am inteles, zise din nou Nanos care incepu sa armeze toate tunurile existente pe nava in partea
stanga.
Cei care nu plecasera din arena fugisera cu totii pe cupola acesteia ca sa vada confruntarea. Se
lasa o liniste mormantala, urmata de un bazait din ce in ce mai pronuntat, dupa care toate tunurile
de pe nava lui Starfire trasesera. Bubuitura facu ca tot praful de pe si din arena sa tremure. Toti
spectatorii ramasesera muti de uimire si consternati de cata putere de foc putea sa aibe acea nava
care nu prezenta nimic concret la prima privire.
Privira cum toate proiectilele suierau prin aerul rarefiat de la acea inaltime si vazura cum se
izbesc de un perete invizibil. Ca la un moment dat sa vada ceva ca un praf care inainteaza catre
acel perete si dupa un timp un bubuit foarte buternic urmat de altele dar de intensitate mai redusa.
Acelea fusesera cateva bombe sonice menite sa scuture un pic scutul si sa il regleze mai bine
pentru tunurile cu protoni. Acestea din urma aparura pe nava si incepusera sa se incarce cu aer si
dupa ce se incarcasera toate, Nanos ceru aprobarea ca toate sa traga in acelasi timp. Lucrul acesta
insemna o contrabalansare din partea dreapta. Triger fusese de acord doar daca acel scut urma sa
cada. Nanos prezenta sansele si toti fusesera de acord.
Toate tunurile trasesera in acelasi timp, facand ca aerul de la sol sa stea in loc. Cei de pe cupola
arenei se vazura in situatia in care de abia mai puteau sa respire din cauza acelor tunuri, dar cand
proiectilele pornira catre acel scut, se porni un vant destul de puternic.
Unele proiectile acumulau energie pe masura ce se indreptau catre tinta si din aceasta cauza unele
se unisera, capatand forme ciudate sau proportii imense.
- Crezi ca mai rezista acel perete invizibil?
- Greu de crezut.
Discutara doi dintre spectatori.
Primul proiectil se izbi de scut si facu o unda de soc in tot scutul, ca la impactul urmator unda de
soc sa fie si mai mare. Un ultim proiectil se vazu remarcat undeva la mijlocul distantei dintre
nava si scut. Acesta acea rolul de a destabiliza complet scutul sau de a-l distruge daca acesta era
suficient de puternic. Proiectilul se izbi de scut si spre surprinderea tuturor trecu prin acesta
lasand o gaura cam cat patru nave de tip N.
- Uimitor... ce gaura a putut sa provoace ala... Nanos, am zis sa fie distrus...
Nanos declansa autodistrugerea acelui proiectil, dar cand acesta exploda, scutul deveni instabil si
se inchisese.
- Asta da surpriza, zisese Starfire.
- Nici eu nu am gasit aceasta solutie, zise Nanos.
- Recunosc ca a mers atacul. Scuturile au fost activate tot timpul?
- Da, zise Nanos prompt.
- Se pare ca o sa aibe nevoie de un scut nou, zise Triger razand.
- Triger esti cautat, zise Nanos si ii teleporta pe cei trei direct pe punte.
- Cine ma cauta? Intreba Triger un pic dezorientat.
- Ma numesc Al’Mair si sunt presedintele acestui oras. De ce am fost atacati?
- Imi cer scuze domnule presedinte, dar daca a-ti fi fost mai atenti a-ti fi remarcat ca noi am fost
atacati primii.
- Ne cerem scuze de acest lucru.
- Se pare ca un proiectil vine spre noi. Nanos dezactiveaza-l.
- Proiectil dezactivat.
- Multumesc.
- Se pare ca apararea noastra a suferit ceva modificari. O sa pun in alerta toata garda ca sa nu fim
luati prin surprindere.
- Domnule presedinte. Se pare ca nu stiti ceea ce se intampla in realitate. Daca acel proiectil ar fi
fost tras asupra altui convoi de nave, adica altei rase, acum nici macar nu a-ti fi fost in viata.
Vreau sa va spun de pe acum ca daca nu va reparati cumva „greseala” din aparare, ve-ti avea de
suferit foarte mult si asta nu cred ca vreti sa se intample. Apropo stiu ca nu esti presedintele
pentru ca emiti dintr-un beci din subsolul unui bloc. Te-am scanat de cateva ori si... asta e... se
pare ca... ups... aveti musafiri...
- CE?
- Toti cei pe care i-ati pacalit, toti cei carora nu le-ai platit vor dori sa va cunoasca. Si asta cred ca
o sa se intample destul de curand. Nanos distruge turnul cu tunul experimental.
- Am inteles.
Nanos arma tunul care se activa undeva in partea din fata a navei. Tunul se incarca si
trase. Turnul cazu ca o carpa uda.
- La revedere. Zise Triger facand semn sa se inchida canalele de comunicatie.
Nici nu inchisese bine canalele de comunicatie ca urma o salva de rachete de printre cladiri, dar
nimeni nu era impresionat. Acele rachete explodasera la impactul cu scutul si Triger ordona
iesirea pe o orbita inalta.
Dupa ce nava se stabili pe orbita din spatele unei planete aparu si nava cea mare care isi
deschisese portile unui hangar pentru ca ei sa poata sa ajunga la bord.
- Starfire... te las la conducere, sa nu le zici nimic... eu as vrea sa plec...
- Din nou??? Intreba Starfire uimit.
- Da... vroiam sa-mi iau un concediu, dar de fiecare data cand imi iau si eu concediu se intampla
ceva. Asa ca o sa ma retrag pentru o vreme.
- Inteleg. Atunci ne zici unde o sa fii?
- Nu.
- Pai...
- Pai ce? Sa ma deranjati cand am chef sa ma relaxez? Nici macar sistemul solar...
- Te roooog...
- Pai... vorbesti cu Nanos. Codul este alfa alfa theta 13.
- Gata am notat in armura. Multumesc. O sa incerc sa nu te apelez decat in cazuri extreme.
- Eram sigur ca o sa zici asta.
- Pai atunci sa inteleg ca pleci deja?
- Da... asta de fapt era o holograma... multumesc Nanos. Si apropo...acel cod era de la holograma.
Ha ha ha ha ha ha...
Holograma aceea disparu si Starfire ramasese cu gura cascata.
- Nanos... noi nu stim nimic de Triger daca intreaba Ana sau Blue...
- De ce?
- Nu iti dai seama ca m-ar omori amandoua?
- Am inteles. Eu nu o sa le zic nimic de Triger decat ca a parasit nava aceasta si ca nu este la
bord.
- Multumesc.
Intre timp Triger era langa nava lui si astepta doi androizi sa-i aduca ceva din camera lui si dupa
ce statu circa zece minute, acestia aparura cu o lada verde cu marcaje galbene pe ea.
- Multumesc pentru ajutor baieti.
- Pentru putin, spusesera cei doi plecand din hangar.
- Si acum sa ma pregatesc... ia sa vad... haine am... aparatura am suficienta in armura... proviziile
de hrana pana la planeta sunt suficiente. Pai vad ca am pus totul... sper sa nu fi uitat ceva...
Si acestea fiind zise, Triger se urca in nava lui si iesi in viteza din hangar, oprindu-se in dreptul
puntii principale si le facu cu mana celor de pe punte.
- Multumesc Nanos pentru modificarile navetei.
- Cu placere, distractie placuta.
- Multumesc.
- Vezi ca o sa fii in legatura permanenta cu mine, trebuie doar sa ma apelezi prin intermediul
armurii.
- Multumesc anticipat pentru tot ceea ce o sa mai gasesc prin nava sau prin armura.
- Cu placere.
Triger intoarse nava si pleca in hiperspatiu pe o planeta asemanatoare cu planeta pe care
copilarise, numai ca aceasta avea gravitatie artificiala, dat fiind faptul ca toata planeta era un port
spatial. Tot ceea ce putea sa te atraga era situat in orasul principal, acolo erau foarte multe cladiri
interesante din punct de vedere arhitectural si nu numai. Erau teatre, cinematografe, magazine, o
piata enorma, un circ si multe alte locatii care meritau vizitate in timpul liber.
In timp ce era dirijat catre o platforma de aterizare, Starfire incerca sa dea explicatii pentru
absenta lui dar nu reusea sa zica nimic concludent.
Dupa ce ateriza isi activa armura si nava incepuse sa se reconfigureze si ramasese masina pe care
el o primise de la acel batran cu cativa ani in urma.
- Ce tare... Nanos esti magnific.
- Buna ziua, numele meu nu este Nanos, eu sunt...
- Stai linistit ca plec... du-te sa iei un alt client.
- Dar...
Triger dezactiva armura si se sui in masina si pleca. El se opri la un imobil care avea pe peluza
un semn. El se apropie si citi cu voce scazuta:
- Inchiriem camera la subsol. Interesant... Doar 200 de ardenieni pe luna. Asta ce mai inseamna?
Ia sa vad.
- Buna ziua. Vad ca ai fi interesat de oferta lui McGill.
- Da... dar nu prea inteleg ce-s aia ardenieni.
- Un ardenian este echivalentul unui credit imperial.
- Doar 200 pe luna???
- Ti se pare mult?
- Nu. Deloc... chiar e mai jos decat celelalte cosmelii din oras.
- Dar alea sunt mai bune.
- Dar alea nu mi-au placut... aveau defecte foarte multe.
- Inteleg. Vezi ca pe McGill il gasesti in spate.
- Multumesc.
- Da... da... da...
Triger se dusese in spate si-l gasi pe McGill, o persoana care la prima vedere parea destul de
tanara.
- Buna ziua, domnul McGill?
- In persoana. Dumneavoastra?
- Numele meu este Triger.
- Incantat de cunostinta.
- O persoana mi-a spus ca v-ati pensionat si ca dumneavoastra a-ti avea o camera disponibila.
- Da... cursele spatiale sunt ceva de speriat... mi-am pierdut piciorul intr-o cursa si a trebuit sa ma
pensionez… si da inchiriez o camera din toate cate am.
- Adica mai sunt si alti chiriasi?
- Da... desigur... tu ai fi primul...
- Pai as vrea sa fiu. Am vazut anuntul ca aveti si subsolul de inchiriat...
- Da... e cam prea mare deranjul...
- Fac eu ordine, nu-i problema.
- Bine. Atunci subsolul este al tau. Eu mananc pe la 7 sau pe la 8 seara. Daca ai vrea sa mananci
cu cineva si nu ai cu cine, ma gasesti in bucatarie. In rest sunt ori la piata, ori aici.
- Am inteles. Vreo institutie de invatamant este prin zona?
- Da, este. Pe strada urmatoare incepe campusul universitar si in stanga acolo unde e autobuzul
este liceul.
- Multumesc.
- Daca ai chef de petreceri du-te in campus, aproape in fiecare zi este cate una.
- Multumesc inca o data.
Triger se apuca de munca si reusi sa termine de eliberat subsolul inainte ca sa se lase inserarea.
- Triger vii la masa?
- In doua minute! Zise Triger ducandu-se catre baie ca sa se spele pe maini si pe fata.
Ajunse in bucatarie si il gasi pe McGill la aragaz preparand mancarea, mana stanga era
robotizata. Atunci realiza Triger ca McGill era un Cyborg.
- Stii am intalnit vreo doua persoane care erau aproape ca tine.
- Cum asa?
- Pai eram intr-o... incinta si acolo l-am intalnit pe un tip... cum il chema... Goliath parca...
- Goliath?
- Da. Ai auzit de unul ca el?
- Da este bunicul meu, sau mai bine zis era ca a murit. Cum adica? L-ai cunoscut?
- Da.
- Asta ar insemna ca...
- Ca am o varsta pe care nu crezi ca este posibil sa o am?
- Exact.
- Pe Goliath l-am intalnit acum 400 si ceva de ani. Si a fost in echipajul meu vreo... 50 de ani
pana sa se stabileasca pe o planeta.
- Acea planeta este aceasta.
- Tare. Sora lui?
- Sora lui a murit la vreo 3-4 ani dupa el. Multi spun ca aveau sufletele legate. Adica erau frati e
suflet.
- Inteleg...
- Dar suficient despre asta. Spune-mi cum era cand era in viata.
- Cum sa spun... era... magnific in tot ceea ce facea. Era strict, destept, puternic, din cand in cand
incapatanat. Ma bucur ca l-am intalnit si ca am fost prieten cu el si cu sora lui.
- Si unde spuneai ca l-ai intalnit?
- Intr-o inchisoare de securitate de nivelul 2. Fusese bagat acolo pentru ca a incercat sa o
elibereze pe sora lui care era torturata intr-o inchisoare de nivelul 5, acesta fiind nivelul maxim.
Au stat si au discutat timp de cateva ore, dupa care se dusesera la culcare pentru ca in ziua
urmatoare sa o ia de la capat cu munca. Timp de o luna Triger se ocupa de reparatiile prin subsol
si de reamenajarea acestuia. Intr-o zi veni sa vada si McGill ceea ce facea Triger cu subsolul sau.
Atunci Triger ii intinse 300 de credite si ii inchise usa in nas zicand: „Nu inainte sa fie gata.”
- Si eu care vroiam sa il iau la piata. Asta e... ba da asta mi-a dat mai mult... lasa ca iau de
mancare ca nu se strica aia concentrata.
Triger iesi din subsol plin de vopsea si il vazu pe McGill cum se opintea cu cateva cutii scoase
din zona de lucru si il interpela scurt:
- Ce faci acolo?
- Imi iau trofeele.
- Sa le pui pe policioara la intrare sau desupra semineului ca sa aduca spor in casa.
- Bine... a... ai terminat?
- Mai am de adus mobila. Diseara e gata.
- Vezi ca saptamana viitoare incepe scoala... daca mai vrei sa faci inca o data scoala esti invitatul
meu.
- Asta si intentionez.
- Pai vezi ca doar maine mai poti sa aplici pentru cele doua institutii.
- Am inteles. Multumesc, zise Triger intrand din nou in subsol.
Dupa vreo doua ore McGill remarca un camion in fata casei lui si cum niste muncitori duceau tot
felul de cutii in curtea din spate. Se dusese si el sa vada.
- Buna ziua domnule McGill, zise unul dintre muncitori.
- Buna ziua... Timmy?
- Da domnule… Eu sunt.
- Ce barbat ai devenit. Bravo sunt mandru de tine si de prietenii tai.
- Multumim domnule, zisera muncitorii in cor.
- El este cel care a doborat recordul galaxiei pe toate traseele. Recordul lui pe traseul nostru inca
mai rezista.
- Uimitor... nu stiam, zisera muncitorii si dadura mana cu campionul lor.
- M-ati facut sa ma rusinez... dar la cine sunt toate cutiile astea?
- La cineva pe nume Triger.
El aparu din subsol manjit de vopsea maronie.
- A-ti ajuns? Asa repede? Astia merita rasplatiti, zise Triger ridicand cateva cutii pe care le
puteau ridica doi dintre cei mai puternici dintre acei muncitori.
Muncitorii ramasesera uimiti, ca si McGill care se uita cum Triger se misca cu atata greutate in
maini.
- Ce a-ti ramas asa? Astea sunt toate cutiile?
- Mai sunt vreo 3 in camion...
Reusi sa zica unul dintre muncitori dupa ce inghiti in sec. Triger se dusese la camion si se
intoarse cu ultimile cutii, care erau si cele mai grele, dar el le transporta de parca erau goale.
Dupa ce dusese cutiile in subsol, el iesi si imparti credite, cate 100 de credite la fiecare muncitor.
- Multumim foarte mult, spusesera muncitorii uimiti de generozitatea lui.
- Daca mai aveti nevoie de ceva transport, sa apelati la firma noastra si sa cereti echipa Lotus.
- Am inteles. Asa o sa fac. Va multumesc domnilor pentru ajutorul acordat. Nu as fi terminat la
timp fara voi. Inca o data… multumesc.
Triger intra inapoi in subsol si iesi in cateva minute zicand:
- Am asamblat toate alea. Pot sa ma inscriu maine.
Muncitorii care stransesera toate ustensilele ramasesera uimiti inca o data: cum reusise un pusti
sa asambleze toate cele 58 de corpuri de mobilier in 5 minute?
Triger ii pofti sa se uite la ce facuse in acel subsol si dupa ce intrara, toti ramasesera uimiti de
cum fusese refacut acel subsol.
- Domnule McGill...
- Vad ca a facut ceva restructurari, zise uimit McGill.
- Eu va las sa beti ceva, ma duc sa ma spal.
- Bine, zisera inmarmuriti muncitorii si McGill.
Dupa ce isi revenisera, Triger li se adresa:
- Stie careva pana la cat e deschis la biroul acelui liceu?
- Pana la 6 seara, zise un muncitor.
- Acum e... 5 si 14. Perfect... am timp sa ma inscriu.
- Daca te inscrii la sfarsitul programului te baga in clasa speciala.
- Adica?
- Adica toti cei care repeta anul, sau aia care nu vor sa mai faca scoala.
- Am inteles. Ma risc… tre sa ma inscriu.
- Dar ce-ti veni?
- Tre sa invat diverse lucruri, ceea ce nu prinzi in alta parte decat de la profesori.
- Am inteles, zise McGill.
Muncitorii plecasera si McGill ii dadu lui Triger o cheie de la intrarea principala.
- Uite. Asta e cheia de la intrare, sa nu te mai furisezi ca ma sperii.
- Multumesc si... am inteles.
- Bine, acum du-te si vezi ce faci cu inscrierea.
Triger se dusese si ajunsese acolo chiar cand sa se inchida ghiseul.
- Buna seara doamna, se poate sa ma inscriu si eu?
- Desigur, bine ca ai venit la timp ca maine nu se mai fac inscrieri ca trebuie sa plec la matusa
mea.
- Dar i s-a intamplat ceva?
- Da, se pare ca a racit la plamani.
- Imi pare rau, dar pot sa va dau medicamentul pe care il lua fratele meu, are efect foarte bun la
asa ceva.
- Adica pentru raceala la plamani?
- Da doamna. Uitati aici cate o pastila pe zi. Nu mai mult ca nu stiu ce reactii adverse poate avea.
- Cate sunt?
- Doar 6 pastile. V-am dat 12 ca daca mai are careva din familie nevoie sa puteti sa ii dati.
- Multumesc draga. Asa... sa te inscriu... ia sa vedem... asa... am gasit o clasa perfecta... numai
elevi silitori, toti au participat la cel putin 2 olimpiade.
- Daca se poate as vrea intr-o clasa mai retrasa, ca sa nu fiu coada plutonului.
- Am inteles... unde anume?
- Pai parca aveati o clasa speciala?
- A... aceea?
- Da. Daca se poate...
- Se poate, dar esti sigur?
- Da doamna. Cred ca aia sunt suficient de „destepti” cat sa nu se ia de mine.
- Ha ha ha ha, daca ai vreodata nevoie, la note sau ceva... de genul, te ajut.
- Multumesc doamna, multumesc foarte mult.
Triger se intorsese si ii povesti lui McGill toata intamplarea. Dupa ce termina de povestit McGill
i se adresa:
- Mai... ESTI TAMPIT??? AI LEACUL PENTRU RACEALA LA PLAMANI??? TREBUIE SA
O DAI LA SPITALUL CENTRAL PENTRU ANALIZA!!!
- Dar nu trebuie sa tipi. Nu am fost intrebat de asa ceva pana acum, dar voi duce cateva pastile la
analiza.
- Multumesc.
- Dar de ce esti asa impacientat?
- Pai, sotia mea este la terapie intensiva...
- Opt pastile, si Triger ii intinse pastilele lui McGill.
- Doar opt?
- Da. Dupa ce le ia pe astea nu prea o sa mai fie bolnava... si stai linistit ca am suficiente.
- Am inteles. Ne vedem maine, trebuie sa o ajut pe sotia mea.
- Fugi.
Triger se dusese sa se culce, din cauza oboselii, iar McGill se dusese direct la spital pentru
laboratorul de analiza si pentru sotia lui. Cei de la laborator au ras si i-au spus:
- Daca sotia ta se face bine, atunci o sa multiplicam pastilele tale.
- Vedeti voi in 9 zile.
- Ha ha ha ha ha ha, rasera din nou cei din laborator.
Incepuse scoala si Triger veni in masina aceea pe care o primise, McGill il astepta acolo in fata
cladirii.
- Salut. Ce s-a intamplat?
- Au mutat-o pe sotia mea in salon.
- Si asta nu e bine?
- Ba da. Numai ca m-au arestat pentru posesie de droguri, si ii arata catusele. M-au pus sa indic
persoana care mi le-a dat.
- Nu-i nimic. Stai linistit, zise Triger zambind. Asigura-te ca primeste pastilele.
- De asta m-am asigurat.
- Bine. Atunci ne vedem in cateva ore.
- Pai...
Politia aparu de nicaieri si ii inconjurasera.
- STAI NU MISCA.
- Imi pare rau Triger.
- Ti-am spus ca o sa ne vedem in cateva ore. Stai linistit, zise el zambind.
Un politist il aresta pe Triger care coopera cu acestia fara sa spuna nimic. Iar la sectie fusese dus
intr-o camera de interogare si pus la un aparat, dupa care intra in camera un individ bine facut.
- Salut, inspector general Vasy. Esti conectat la un sistem care iti inregistreaza toate functiile
vitale si vezi tu becul asta? Daca se face rosu ar fi bine sa reformulezi ceea ce spui.
- Numele meu este Triger.
Becul se inverzi.
- Bun. Se pare ca ai reusit sa treci de prima intrebare cu succes. Sa vedem restul. De unde ai
drogurile?
- Din buzunar, zise Triger si becul se facu verde.
- Destept raspuns. Cine ti le-a bagat in buzunar?
- Eu, si becul se inverzi.
- Se pare ca asta nu merge... ia spune-mi tu... cine si cu cine le-ai facut?
- Eu cu mine, becul ramasese la culoarea verde.
- Deci tu esti dealer si consumator?
- Nu. Nu sunt dealer. Si nici consumator.
Spre uimirea detectivului becul ramasese verde.
- De unde esti? Din spatiu?
- Nu. De pe o alta planeta, zise Triger si becul era verde.
- Ai distrus vreo nava spatiala?
- Da, zise Triger zambind, am distrus mai multe. Becul palpai de doua ori culoarea verde.
- Inteleg. Poti sa treci testul asta fara probleme. Stai sa te deconectez... gata.
Aparatul fusese inchis si detectivul i se adresa:
- Cum ai reusit sa pacalesti aparatul?
- Este sub controlul meu, zise Triger razand.
- Nu te cred.
- Fii atent...
Aparatul afisa pe ecranul principal exact ceea ce inregistrase de la Triger, iar la capitolul bataile
inimii figurau 34 de inregistrari.
- Cum adica?
- Nu ai intelege, poate... hai sa zicem ca de abia in momentul in care ai vrea sa crezi adevarul
despre mine.
- Incearca-ma.
- Vezi tu paharul ala de plastic?
- Da.
Triger il ridica de la distanta si il adusese in mana lui, se apuca sa soarba din pahar si termina de
baut apa si ii arata lui Vasy cum dispare paharul. Parca se topea in mana lui, dar daca nu stiai, ca
si acest politist zelos, nanobotii lui Triger asimilasera paharul.
- Vezi? Nu mai am nici macar un pahar in mana.
- Uimitor...
- Stiu. Dar nu ai intelege despre ceea ce este vorba. Asa ca poti sa-mi dai drumul ca sa ma duc la
ore.
- Da... du-te la ore. Am incetat urmarirea ta. Caz clasat.
Triger pleca si se dusese direct la ore. Ajuns la liceu il vazu pe McGill pe trepte, se dusese la el si
ii spuse:
- I-ai dat pastila astazi?
- Ce? A... da... imi pare rau Triger.
- Stai linistit ca inspectorul ala cred ca o sa ma salute oriunde as fi.
- De ce?
- I-am facut un pahar sa dispara.
- Da? Tare…
- Nu ca scamatoriile de la circ. Uite vezi paharul ala?
Paharul veni in mana lui Triger. Fiind plin, Triger se gandi sa bea din el, dar se auzi o voce:
- Ce crezi ca faci cu paharul meu?
- Pai... eu...
- Lasa glumele si da-mi paharul.
- Macar poti sa-mi dai o coala?
- Bine. Uite o bucata de hartie. Si da-mi paharul.
- Uite... nu m-am atins de continut.
- Mai bine.
Fata pleca suparata.
- Oricum... vezi bucata asta de hartie?
- Da.
- Vezi cum se descompune?
- Da...
- Gata s-a descompus.
- Si unde este acum?
- Undeva in costumul meu.
- Si poti sa o refaci exact ca inainte?
- Da, daca asta imi propun, numai ca dureaza mai mult descompunerea.
- Inteleg... bravo.
- Hai ca mai vorbim diseara, trebuie sa ajung la ora, zise Triger luandu-si ramas bun de la John
McGill.
Ajuns pe hol, el isi cauta dulapiorul si isi lasa inauntru acel pahar si acea bucata de hartie si isi
inchisese dulapul. Apoi se dusese sa vada in care clasa o sa aibe cursurile si ajunsese undeva la
demisol intr-o clasa pe peretii carora erau desenate diverse personaje. Se aseza in ultima banca
langa o fereastra mica care dedea la parcul din campus si se intinse in banca. Se auzi harmalaie
pe hol si dintr-odata se umplu clasa de elevi fiecare imbracat in alt stil.
- Ha ha ha ha, i-ai vazut mutra lu’ ala? mai avea un pic si plangea.
- Daca il luam io atunci… chiar plnagea.
- Tu nu l-ai facut sa planga nici macar pe Willie.
- Ha ha ha ha ha.
La un moment dat atentia tuturor se indrepta catre Triger.
- Se pare ca avem un nou incepator.
- Cine esti taca?
Triger nu raspunse.
- E cam tacut, zise una dintre fete.
- Probabil ii e atat de frica ca nici macar nu o sa ne salute.
Triger le facu un semn de salut cu mana si se intinse mai bine in banca.
- Opa... aude... taca va trebui sa te dai ca daca nu o sa plangi ca Willie.
Tirger nu raspunse dar se aseza mai bine in scaun.
- Ca sa vezi nesimtire, zise acel individ. Nu stii cine sunt?
Triger ii facu semn sa plece.
- Ba ce tupeu, zise individul. Eu sunt Caramida si o sa vezi de ce mi se spune asa dupa ce iti dau
una.
Vrand sa-i dea una lui Triger, acesta isi lua avant si cand sa-l pocneasca pe Triger, el se feri si-i
prinse pumnul.
- Se pare ca nu esti suficient de rapid pentru mine, ii sopti Triger la ureche.
- Aaaaaaa, zbiera Caramida si se dadu cativa pasi inapoi dupa ce Triger ii dadu drumul.
- Ce tare e tipu, zisera fetele. Nimeni nu a mai barat lovitura astuia pana acum.
- Lasa ca pe mine nu ma poate evita, zise un alt tip.
Triger se ridica isi aranja hainele si se aseza la loc.
- Eu sunt Neutrino… si piciorul meu e mai rapid decat pumnul aluia.
Incerca sa il loveasca pe Triger, dar el ii prinse piciorul si apasa un pic pe cateva vene facandu-l
pe Neutrino sa cada pe jos de durere. Triger il trase pe Neutrino si ii sopti:
- Se pare ca nici tu nu esti mai rapid ca mine.
Neutrino se dadu speriat mai in spate si tipa:
- BA ASTA E POSEDAT!!!
- Ha ha ha ha ha ha, daca eram posedat credeti ca a-ti mai fi fost in viata? Zise Triger ridicandu-
se din scaun, si in acelasi timp Zod si inca un simbiot ii aprinsesera ochii.
Triger avea acum un ochi rosu fosforescent si celalalt verde fosforescent.
- Spre nesansa unora am aterizat fortat aici, dar spre... avantajul altora am ajuns la momentul
potrivit, zise Triger. Dar suficient despre mine... o sa aveti suficiente oportunitati sa ma
cunoasteti, zise el si ochii ii revenira la normal.
- Buna ziua copii. Incepem, din nou un an scolar, zise sarcastic profesorul Edwin, profesor de
matematici.
- Buna ziua, murmura Triger.
Lectia se desfasura normal si la sfarsit Triger se sui pe banca si iesi afara pe acel gemulet.
- Ce face ala? intreba profesorul mirat.
- Am iesit in pauza, zise Triger cu voce tare.
- Ce nebun e, zisera cativa din clasa.
Langa el aparura cativa politisti. Acestia erau de fapt niste roboti facuti sa mentina ordinea si
disciplina in campus.
- Buna ziua, numele si seria de pe cardul de student.
- Buna ziua, Triger si inca nu am numar ca nu sunt la puscarie.
- Corect. De ce a-ti iesit pe geam?
- Ca sa iau mai mult aer. Nu prea merge ventilatia in acea clasa.
- Am inteles. Va uram o zi buna.
- O zi buna domnilor ofiteri.
Politistii plecara ca si cum nu s-ar fi intamplat. Dupa care iesi si un coleg de-al lui care era
imbracat numai in piele de culoare neagra.
- Si... sa inteleg ca va place noua iesire de urgenta? Intreba Triger de pe banca situata in fata
gemuletului.
- Da… e... foarte buna si folositoare in cazuri de urgenta.
- Stiu. De aceea am vrut sa vad si cine ar avea curaj sa iasa.
- Hehe... cred ca am trecut nu?
- Cred ca da. Eu sunt Triger.
- Ironfist Mc Grow.
- Incantat de cunostinta... cred...
- Da... si eu...
- Si? Cu aia ce e?
- Cu colegii aia?
- Da.
- Batuti in cap. Fac misto de mine... ii pocnesc din cand in cand.
- Cred ca te cam supara daca ii pocnesti, depinde si cat de tare ii pocnesti.
- Corect. Ma... se pare ca noi doi o sa ne intelegem bine.
- Se pare ca da.
- Ce e aia de pe mana stanga? O consola?
- Da.
- Parca armurile aveau console.
- Vad ca stii ceva despre armuri.
- Numai cei din armata au armuri... si cei din echipa speciala de interventie a politiei... si unii mai
bogati. Deci din care faci parte?
- Pai cred ca din aia care au fost intr-o armata si care au ajuns atat de sus ca au trebuit sa
se retraga.
- Interesant. Eu am fost la infanterie. Tu?
- Eu am fost pe nava spatiala, la artilerie, la comando si inca cateva tipuri de unitati.
- Uimitor.
- Da... la artilerie era tare. Aia imi dadeau coordonatele, eu scanam zona, confirmam sau ceream
sfatul si bombardam pana nu ramanea nimic in picioare.
- Da... adica...
- Da… bombardam in special infanterie, blindate si fortificatii. Acuratete de 98,8% si
mortalitate de 99,6%.
- Pai... si la comando?
- Daca supravietuia unu sau daca mai ramaneau unii in viata dupa bombardament, echipa noastra
de comando trebuia sa omoare supravietuitorii din zona. Eu doar supervizam si din cand in cand
ma mai antrenam pe aia. Dar asta a fost acum foarte mult timp, mai nou ca antrenament foloseam
puntea cu holograme, adica holoprobele. Daca eram in razboi, tot ceea ce se putea converti in
resurse, converteam ca sa avem mai multe nave sau mai multe punti pe nava, sau mai multe zone
de agrement, si aas mai departe.
- Cred ca aveai o flota destul de impresionanta. In ce joc era asta?
- Joc? Totul este adevarat…
- Da... sigur.
- Il stii pe John McGill?
- Pe nebunul din oras?
- Nebun? Doar neinteles... daca nu ma crezi pe mine, intreaba-l tu despre mine, poate de la el o sa
obtii alte raspunsuri, zise Triger razand.
- Atunci cum se face ca nu mai ai nici macar o nava?
- Vezi masina aia de acolo?
- Da.
- Aia este nava mea.
- Cred ca glumesti. O masina-nava costa de... vreo 50 de ori mai mult decat o nava, ca sa nu
vorbim de cat de ieftina e o masina.
- Hai sa-ti arat, zise Triger ridicandu-se de pe banca.
Se dusesera amandoi si Triger deschise portierele inainte ca sa ajunga langa masina.
- Te rog... sa stii ca nu musca... inca...
- Bine...
Triger se urca la volan, care era compus din doua parti o parte pentru manevrele de acceleratie si
frana, si o a doua parte care controla directia. El accelera brusc si ridica nava, facu cateva tumbe
si ateriza lin in acelasi loc.
- Ce s-a intamplat Iron?
El dadandu-se jos din masina zise:
- Cu tine la volan nu mai merg... decat daca suntem in pericol foarte mare.
- Bine... bine... data viitoare nu mai ambalez chiar atat de tare nava.
- Cred ca poti sa te inscrii in echipa liceului la curse…
- Curse?
- Da… nu stiai? Se organizeaza un campionat de curse si cine castiga ia premiul cel mare o
excursie pe plajele pe de Auris Prime. Ce plaje... ce tipe... ce apa... e feeric.
- Inteleg… dar nu cred ca o sa concurez. Cel putin nu cu masina asta.
- De ce? Cred ca e mai rapida decat orice masina de curse pe care am vazut-o eu vreodata.
- E na?
- O sa-ti arat diseara. Bine ca maine si poimaine avem liber. O sa trec pe la tine sa-ti aduc
inregistrarile cu toate cursele de anul trecut.
- Multumesc, o sa te astept pe la 1 la pranz.
- Si... astia?
- Cine? A... ascultatorii aia care stau gramada la geam? Pot sa vina si ei. Asta daca nu cumva le e
frica sa traverseze strada, zise Triger astfel incat sa il auda cu totii.
Cei doi se intorsesera in clasa si Ironfist isi trasese masa langa cea a lui Triger.
- Si? Ce ziceti? Maine la 1 la pranz pe la mine?
Toti incepura sa dea din umeri sa se foiasca si sa mormaie.
- Bine… daca nu vreti nu veniti, zise Ironfist.
- Iti dai seama ca va trebui sa ne sacrificam nu?
- Adica?
- Va trebui sa ne sacrificam sa bem toate berile alea reci...
- Pacat de beri...
- Asta e...
- Se mai intampla...
In clipa urmatoare toti se „abonara” la cel putin o bere.
Se terminara orele si Triger si Ironfist se urcara in masina si plecara pe calea aerului catre centrul
campusului unde Ironfist trebuia sa se intalneasca cu prietena lui. Ajunsi acolo vazusera ca ea nu
era in zona.
- Hmm. Cam ciudat... ea era aici...
Era o liniste mormantala, Triger opri motorul ca sa poata auzi ceva. Din spatele unei cladiri se
auzi un tipat. Cei doi iesira din masina fara sa mai deschida portierele si se dusesera sa vada ce se
intampla.
- Lasati-ma!!!
Se auzi din spatele cladirii.
- Stai linistita ca altfel va trebui sa te bruscam.
Triger isi activa armura, si Ironfist ramasese cu gura cascata. Armura trecu imediat pe modul de
invizibilitate si Triger il lua pe Ironfist de brat si il facu si pe acesta invizibil si se dusesera sa
vada despre ce era vorba.
- Ra’Ami? Se intreba Ironfist cu glas scazut.
- Ea este prietena ta? Il intreba Triger pe Ironfist prin telepatie.
- Da, raspunse acesta.
- Aia cine sunt?
- Niste dobitoci din echipa de curse... si doi din echipa de fotbards.
- Mai tarziu o sa imi spui ce e cu... echipa de… fotbards.
- Pana una alta, ajut-o... te rog...
- Nu trebuie sa ma rogi, deja m-au insultat astia. Si asta e alta poveste...
Triger ii lasa lui Ironfist o sfera care il tinea invizibil, si el se facu vizibil.
- Ce avem noi aici? Opaaa... tu nu esti prietena lui Ironfist? Sunt cu el in clasa.
- Ajuta-ma!!!
- Taci tarfulito. Ce vrei tu? Zi repede pana nu te taiem bucatele, zisera doi dintre ei venind spre el
cu doua cutite fiecare.
- Pai... sa-i da-ti drumul si sa nu va mai atingeti de ea niciodata?
- Pai sa vedem... nu?
- Nu? Pacat... se pare ca va trebui sa bat bine de tot. Zod sau Pro?
- Ce?
- Zod.
In clipa urmatoare din Triger iesi Zod pregatit sa hacuie cativa inamici.
- C-c-ce e asta???
- Zod. Ei sunt vinovatii, baieti... el este Zod, el este cel ca va va speria un pic.
- AAAAAA!!!
Toti fugisera, in afara de prietena lui Ironfist care o lua pe fata de mana stanga facand-o
invizibila.
- Ups. Se pare ca a-ti uitat-o pe fata!
- Da...
Se intorsesera cativa dar nici Zod si nici fata nu mai erau pe acolo.
- Ce?
- Ce... ce?
- Pai... era un monstru aici...
- Cred ca vi s-a parut. Vad ca a-ti si baut...
- BAIETI!!!
Toti se intorsesera cam tematori si incepura sa o caute pe fata.
- A-ti pierdut-o?
- Unde este???
- Nu stim sefu parca a disparut in pamant...
- Ia sa vedem, zise Triger.
- Tu cine mai esti? Parca... a da... pe tine trebuia sa te hacuim.
- Ups... trebuie sa plec...
Triger dadu sa plece, dar ceilalti pusesera mana pe el si il trasesera in acea curticica.
- Va previn...
- Taci...
In clipa urmatoare Triger se rasuci si sari in aer lovind cativa si ateriza in acelasi loc. Cei care
incercasera sa-l tina fusesera doborati si nici macar unul nu mai era constient.
- Ups… Iar?
- Eu o sa-ti vin de hac, zise cel care se autointitulase seful acelor batausi.
- Esti sigur? Il intreba Triger si in clipa urmatoare il dobori pe acel sef dintr-o singura lovitura.
- Iron?
- Da...
El aparu dintr-un colt al curtii respective urmat de prietena lui care inca mai tremura.
- Sa o duci acasa si sa vorbesti cu ai ei. Vezi ca tu ai salvat-o, nu eu. Eu doar am vorbit cu prostii
astia, zise Triger.
- Am inteles, zise Ironfist luand-o pe fata si ducand-o catre casa.
Triger mai trecu de cateva ori pe langa ei ca sa se asigure ca nu se mai ia nimeni de ei si se
dusese si el acasa.
A doua zi la pranz distractia era in toi, numai Triger era un pic ingandurat. Dar acele ganduri
disparura cand pe usa intra Ironfist cu prietena lui.
- Salut Iron.
- Salut Trig, uite asta e pentru petrecere, si Ironfist pusese un butoias de bere langa masa.
- Ea cum se mai simte? Intreba Triger.
- Ceva mai bine ca ieri. Sper sa fie bine.
- Cred ca, Triger se uita in spatele lui Ironfist si o vazu pe Ra’Ami venind spre ei.
- Buna Triger, multumesc de ajutorul de aseara.
- Am facut ceea ce am crezut ca e mai bine. Asa ca i-al pe asta de aici si oboseste-l un pic la dans
sau daca vreti puteti sa stati un pic sa va relaxati pe o canapea sau pe vreun fotoliu, voi decideti...
a... si sa nu uit... bautura e din partea casei ca sa nu va treaca prin gand sa platiti ceva pe aici.
- Buna gluma cu platitul, zise un alt invitat. Am fost la bar sa iau un pahar de bere si ala cere
bani.
- Cum adica? Nu ai bani? Uite aici niste bani, si Triger ii dadu niste bani de la jocurile pentru
copii.
- Asta ce mai este? Vreo gluma proasta? Lasa ca vezi tu glume proaste...
Tipul acela pleca exact asa cum a venit, la fel de repede. Triger ii intinse lui Ironfist cateva hartii
de bani de jucarie si ii arata barul.
Ironfist se dusese cu Ra’Ami la bar, dadu o hartie si ceru doua bauturi, doua tarii pentru el, dar
Ra’Ami scosese si ea o hartie la fel si comanda si ea doua bauturi. Primira amandoi restul si se
asezara la o masuta intr-un colt mai ferit al incaperii. Intre timp in camera principala intra si
McGill si incepu sa se distreze alaturi de ceilalti invitati, dar la scurt timp intra si acel individ
urmat de vreo 4 tipi masivi de la echipa de fotbards. Triger ii invita la o bautura si la distractie,
dar ei nu venisera pentru asta, ci pentru a se asigura ca acel tip se va razbuna.
- In acest oras nimeni nu petrece fara ca eu sa nu beau si sa fac sex cu cine vreau eu.
- Se pare ca ai gresit petrecerea. Aceasta este una privata si nu ai fost invitat.
- Nu intelegi? Eu sunt invitat si la cele private!
- Scuze de deranj, interveni Triger. Eu sunt gazda si daca nu ai fost invitat, inseamna ca NU esti
invitat.
- Cred ca TU NU M-AI INTELES, zise acel tip.
- Stai sa iti spun ceva, hai pana afara cu prietenii tai cu tot.
Triger si cei cinci indivizi se dusesera afara si toti care ramasesera in incapere se bulucira la etaj
pe terasa sa vada confruntarea.
- Mai aveti cateva minute pana cand ma supar. Asa ca va sfatuiesc sa plecati.
- Hai sa jucam un joc. Vrei?
- Bine.
- O sa jucam un joc de fotbards. Regulile sunt simple. Aici facem un cerc si la tine un cerc si care
puncteaza de 3 ori castiga. Bine?
- Hmmm. Bine...
In cateva secunde acea echipa marcase.
- Va miscati cam incet. Bine ca stiu cat de repede va puteti misca.
- Treaba ta...
Triger lua acea mingie si puncta inainte ca ceilalti sa se puna pe pozitii.
- Se pare ca deja am marcat.
- Ce? Ahhhhh...
Cei cinci pornira pe atac si Triger din cateva miscari pe langa acestia, lua mingea si o lasa in
cerc.
- Hei unde-i mingea?
- Cred ca am punctat din nou...
- Lasa ca de data asta nu mai reusesti.
- Lasa ca va dau eu un punct... asa de la mine. Deci e 2-2?
- Da...
Triger lua mingea si in cateva fractiuni de secunda o lasa in cercul advers.
- La naiba... am inscris din nou... McGill se pare ca astia se misca mai incet decat am crezut.
- Triger ai grija, tipa Ironfist.
Unul dintre acei tipi masivi incercase sa ii dea un cot lui Triger in gat, dar se opinti in armura si
se auzi un trosnet, cedase osul.
- AAAAA...
- I s-a rupt mana? Nu... are doar osul fisurat... se pare ca nu o sa mai joace foarte mult timp.
In clipa urmatoare din ceilalti patru incercasera sa dea in el dar dadura in gol ca Triger era in
dreptul zonei unde era mingea. El lua mingea si o arunca la cei patru si le spusese:
- Se pare ca sunteti in inferioritate.
- O sa vezi tu!!!
Doi dintre tipii aceia masivi il atacara pe Triger, iar acesta isi activa si restul armurii si ii lovi pe
acestia in picioare. Loviturile fusesera suficient de puternice cat sa provoace fisurari ale oaselor.
Ultimul tip masiv lua de jos o teava si se napusti catre Triger, dar acesta din urma avusese timp
sa activeze scutul de pe mana stanga, sa bareze si sa ii dea un pumn sanatos in falca. Seful lor
vazand acestea dadu sa fuga, dar Triger il lega cu mainile si picioarele de ceilalti patru si ii
trimisese catre primul spital.
- Triger se pare ca armura ta e ceva mai puternica decat cea a alora din armata, zise Ironfist
aprobat de McGill.
- De sute de mii de ori, dar nu-mi place sa ma laud cu chestii din astea, si el isi dezactiva armura.
- Daca esti atat de bun de ce nu vii in echipa noastra pentru curse? Intreba un coleg de-al lui
Triger.
- Pentru ca as castiga la sigur si asta ma plictiseste.
- Daca castigi pe liceu, pleci in cursa pentru district, dupa care e cursa pe oras si dupa aia pe
continent, dupa care urmeaza finala, cursa curselor... cursa suprema... cursa pe planeta.
- Hmmm... si ce viteze ating masinariile alea?
- Pai in jur de 2500 Kmg/hfg.
- CE?
- Adica in termenii tai, zise mcGill, cam 3600 de km/h.
- DOAR ATAT?????
- Cum adica doar atat? Intreba Ironfist mirat.
- Pai... doar cu motorul principal, nava atinge 2 warpi.
- E na?
- Daca mai activez si motoarele auxiliare... nava atinge 4 warpi.
- Ma... 4 warpi???? Nici macar o nava de anul trecut nu a trecut de 1.8 warpi. Si tu ai
4????
- Da... bine... asta e cu motoarele simple.
- Adica mai ai si alte motoare?
- Da, armura le cerceteaza acum si o sa le inlocuiasca pe cele vechi.
- Si cat o sa aibe nava?
- Pai cam... 2.5-2.8 warpi motorul principal si daca pun si auxiliarele... cam 7-7.4 warpi.
- 7?????
Toti ramasesera muti de uimire.
- Da... 7... bine dar dupa ce schimb motoarele armura o sa le imbunatateasca cu ultima
tehnologie.
- Adica mai mult???
- Da... o marire cu aproape 80%... adica 4-4.5 warpi pe motorul principal si cu cele
auxiliare cam 10.5-11.2 warpi.
- Deja esti in alta plaja de viteza.
Intre timp toti coborara in curte sa vada masina.
- Aici este regulatorul de materie si in partea asta este generatorul principal.
- Dar exact... cat este de rapida? Intrebara cateva persoane.
- Pai... cred ca Ironfist poate confirma, ca a mers cu vreo 500 km/h.
- Uimitor...
- Si vreau sa spun ca mai vroia, dar nu am avut cum sa-i fac pe plac din cauza programului pe
care il am.
- Bravo tipule, se auzi din multime si toti incepura sa-l felicite pe Ironfist.
Triger ii facu cu ochiul lui Ironfist si acesta incepu sa rada.
- Acum... care ar vrea sa mearga cu vreo... 2 warpi?
Se lasa linistea in acea curte.
- Lasati… ca oricum trebuie sa mai testez masina, asa ca de data asta va iert.
- Si totusi nu te inscrii?
- Si sa risc sa mi se inlocuiasca motorul in timpul cursei si sa prind vreo 5 warpi? Ar merita...
Nanos ne inscriem in cursa.
- Cine este Nanos?
- Nanos este computerul meu, prietenul meu cel mai bun si... mai bine zis... o parte din mine.
In clipa urmatoare din armura aparu o holograma intre toti.
- Triger, sunt Starfire......... probleme......... sistemul Cordiy......... atacati.........
Triger statu un pic si zise:
- Nanos, activeaza sonda A454FT si trimite-o acolo cu strategia TG435554.
- Atacul tau?
- Da... partial... mai ales cu capacitatea navei de a asimila ceea ce este pe si in ea.
Sonda iesi dintr-un buzunar lateral si cu o viteza uimitoare se dusese spre acel sistem.
- Nu te duci sa-i ajuti?
- Ceea ce am trimis o sa-i ajute, cel putin o sa-l ajute pe Nanos sa preia controlul asupra navei
principale.
- Noi am intrebat in perspectiva ca poate ne duci si pe noi acolo.
- Hahahahaha, lasa ca o sa vina ei. Si atunci care vrea poate sa vina la bord si sa devina membru
al echipajului. Dar nu stiu cand o sa vina.
- Bine ca o sa vina.
Petrecerea continua ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic si dupa vreo patru ore, cam pe la ora 8
seara se auzira niste batai in usa. Erau acei patru tipi bine facuti.
- Va rog, zise Triger poftindu-i in camera.
- Ne cerem scuze pentru felul in care ne-am purtat mai devreme.
- Stati linistiti, stiu ca era ala si ca ala da ordine.
- Multumim de intelegere.
- Acum... ce a-ti vrea sa beti... mergeti la bar, si platiti cu acesti bani.
- Dar astia sunt bani de jucarie.
- Exact. La mine totul e din partea casei, dar trebuie sa platiti cu ceva, si am ales acesti bani ca
sunt amuzanti si trebuie sa ne simtim bine, nu?
- Asa este.
Trei dintre ei se asezara si al patrulea spre surprinderea tuturor se dusese si deschise usa si isi
facura aparitia 4 fete, prietenele lor.
- Se poate Triger? Intrebara fetele
- Desigur.
Petrecerea continua pana pe la ora 10 seara, dupa care toti incepura sa se retraga la casele lor.
Luni Triger primi confirmarea de participare la cursa pe liceu. Si ii anunta pe toti de acest lucru:
- Draci... pardon... dragi colegi, am primit acceptul de a concura in cursa...
- Ra’Ami, vrea sa vorbeasca cu tine... e la telefon...
- Da?
- Vezi ca astia vor sa te scoata din cursa... ai grija de tine...
- Si tu de tine... mai vorbim... pa... vezi ca ti-l dau pe june.
- Bine...
- Si dupa cum ma asteptam si mi s-a confirmat, aia vor sa ma scoata din cursa.
- Si o sa reuseasca?
- Nu. Nava este identica cu cea mare. Toate sistemele defensive sunt la fel. Doar implementarea
difera.
- Si daca vrea unu sa te buseasca?
- Se va busi singur de perete sau in cel mai fericit caz o sa treaca prin fumul de la reactoare.
Toti incepusera sa rada.
Triger se prezenta urmat de toti cei din clasa si de cativa profesori la inscriere, el confirma astfel
ca va participa la acel eveniment. La circa 20 de metri de ei era circuitul pe care urmau sa se
intreaca. El dupa ce semnase de doua ori pe prima pagina, la confirmarea de participare, se hotari
sa se duca sa vada cum este traseul dar din spatele lui se auzi o voce:
- Trebuie sa participi la calificari!
- Si... in ce consta o calificare? Zise Triger intorcandu-se si vazand-o pe arbitra oficiala a
turneului, fiica primarului.
- Pai trebuie sa obtii cel mai bun timp la masini si dupa aceea cel mai bun timp la nave.
- Si cum se desfasoara cursa?
- Cursa? Cursa se desfasoara in doua etape: una in care trebuie sa conduci masina pe acest traseu
si cea de-a doua in care traseul este in aer sau in spatiu, depinde de conditiile atmosferice. Dar te
previn ca in aer sau in spatiu circuitul este suspendat si poti folosi o nava sau o masina, pe cand
in prima parte nu poti folosi decat o masina.
- Perfect...
- Aia e masina ta?
- Da.
- Va trebui sa treci de inspectia de greutate.
- Greutate?
- Nu trebuie sa depaseasca greutatea maxima de 10 tone.
- Doar 10 tone?
- Da. De ce?
- Pai eu care imi faceam probleme, am instalat tot felul de chestii si am tot redus din greutate ca o
sa ziceti ca trisez.
- Hai sa vedem.
- Colegi... fiti atenti cum ma dau astia afara ca am masina prea usoara.
Triger urca la volan si dusese masina pe rampa, iar contoarul incepuse sa jongleze si se opri la
876 de kilograme fara pilot.
- Nu am mai vazut o masina asa de usoara…
- Eu da... tot asta inainte sa incep sa ii imbunatatesc motoarele. Cand o sa termin greutatea o sa
scada foarte mult aproape de jumatate.
- Interesant. Sper sa supravietuiesti cursei, succes, zise arbitra razand ironic.
- Multumesc mult, ii raspunse Triger pe acelasi ton.
El veni langa colegi si le zise vestea si le spusese de calificari si a zis ca nu are rost sa se chinuie
ca are suficiente tururi de circuit ca sa ii intreaca pe toti.
Miercuri incepea cursa si Triger statea pe langa masina si se gandea cum sa activeze nava mai
repede ca sa beneficieze de timp suplimentar.
- Lasa ca o sa gasesti tu o metoda, zise Ironfist.
- Ai dreptate, cursa este maine si ar trebui sa ma odihnesc.
El se intinse pe bancheta din spate si adormi. Se trezi de dimineata din cauza ceasului, si ca de
obicei se dusese sa isi faca un dus. Se spala si se dusese sa manance ceva. Se opri in bucatarie isi
facu un ceai si isi pregati ceva rapid de mancare din cateva fructe si dupa ce mananca se urca in
masina si pleca catre traseu.
Acolo incerca sa vada unde sunt prietenii lui, dar nu reusi.
- Va rugam sa eliberati pista cursa incepe in 2 minute.
Traseul se elibera de membrii celorlalte echipe si Triger intra pe geam in masina si isi prinsese
toate cele trei centuri de siguranta si se baga mai bine in scaun.
Dupa ce incepuse cursa, Triger castiga suficiente pozitii cat sa poata sa ajunga in puncte. El era
pe locul 11 si mai avea nevoie de 1 pozitie pentru a fi in puncte, dar in fata lui se aflau masinile
unor concurenti pe care ii recunoscu din acea seara. Nici nu statu pe ganduri ii fenta si trecu de
amandoua masinile in acelasi timp si accelera foarte mult apropiindu-se de locul 8. Dar cand sa il
depaseasca intra pe traseu o masina de siguranta care oprea cursa, astfel toti concurentii fusesera
adusi in spatele acesteia. Nici nu iesi bine de pe circuit aceasta ca Triger tasni si lua prima pozitie
si pana la sfarsitul primei etape nimeni nu il ajunsese din urma, ba chiar incepuse sa bata
recordurile celorlalti.
Inainte de a incepe a doua etapa, cativa nori isi facura aparitia pe cerul acela senin si Triger se
uita la viteza cu care inaintau si se gandi: „Poate o sa inceapa sa ploua” si se dusese la masina si
isi schimba geamul din fata cu unul care sa preia apa mai repede.
Chiar inainte sa inceapa ce-a de-a doua etapa Triger se uita o ultima oara la cer si vazu cativa
nori inchisi la culoare si imediat dadu drumul la stergatoare, ca in cateva secunde sa inceapa sa
picure. Etapa se desfasura in doua stagii unul la sol, dupa care toate masinile sau navele urcau in
diferite transportoare si erau duse la acea pista.
El fusese primul la cursa la sol si ajunsese la transportor primul si isi activa motoarele si
transforma masina intr-o nava. De fapt el nu facuse altceva decat sa traca masina in modulele ei
si sa scoata nava din modulele respective.
Cand ajunsese sus el porni cu un avans urias, dar nu mergea foarte repede pentru ca in orice
moment electricitatea statica care se acumula putea sa produca un scurtcircuit la sisteme si acest
lucru insemna ori abandon ori o explozie in nava. Cand sa zica ca trece primul linia de sosire
unul dintre candidati pati exact ceea ce incerca Triger sa evite, electricitatea statica insa se
acumula in cantitate suficienta cat sa ii prajeasca toate sistemele si sa il faca pe acel concurent sa
abandoneze cu cateva sute de metri inainte de sosire. Triger trecu pe langa el si il tracta pana
dupa linia de sosire, oricum acel concurent nu putea sa castige decat daca nava sau masina
acestuia inca mai functionau. Triger reusi sa castige toate cursele care fusesera organizate si
astfel adusese un trofeu la acel liceu, un trofeu care nu mai fusese adus de cateva generatii,
spaland astfel un pic rusinea.
Dupa doua saptamani de la victoria finala, cateva corporatii destul de mari se oferira sa cumpere
„echipa” lui Triger pentru raliurile interplanetare, dar fara succes.
Triger isi continua activitatea de zi cu zi in acea mica comunitate de la acel liceu si dupa trei ani
in care nu se intamplase absolut nimic, acea planeta se vazu fata in fata cu o armata care deja
distrusese cateva avamposturi. Toti trebuiau sa se inroleze, dar Triger le spusese sa nu se prezinte
la oficiul de recrutare.
Toti erau in clasa si vorbeau cu profesorii care nu fusesera chemati, numai ca toti erau chemati la
recrutare.
- Si cum o sa facem daca vin aia dupa noi?
Triger le explica exact ceea ce trebuia sa spuna fiecare:
- Fiti atenti. Daca nu ziceti nimic o sa ia totul ca o aprobare si o sa va recruteze. Daca deja sunteti
recrutati, adica de mine, nu au ce sa va faca.
In clipa urmatoare in clasa intrara doi soldati care avand o lista incepura sa ii strige pe nume, dar
acestia nu spuneau decat „prezent, recrutat deja in alta armata”. Nervosi, soldatii au vrut sa dea
intr-un elev, dar Triger ii prinse mana si il ruga sa nu mai incerce asta inca o data:
- Dar ce o sa-mi faci? Civilule...
- In primul rand nu sunt civil, si Triger isi activa armura. In al doilea rand sunt mai mare in rang
decat tine si decat toata familia ta la un loc. Ar trebui sa stii sa saluti un amiral cand vezi unul.
- Nu vad niciun amiral in fata mea, zise soldatul si incerca sa dea in Triger dar acesta se feri si-l
izbi cu cotul in stomac pe soldat.
Celalalt soldat lua pozitie de drepti si saluta.
- Bun. Acum vreau date despre atacator. Acesti elevi o sa faca parte dintr-o echipa speciala pe
care o antrenez de trei ani. Ai inteles soldat?
- Da domnule.
- Acum... pe loc repaus si stai linistit, ai vreo poza cu atacatorii?
- Da, am luat-o de pe retea... domnule...
- Am zis sa stai linistit. Sa ma domnesti doar cand sunt altii in zona, cand suntem doar noi doi,
poti sa-mi spui Triger. Bine?
- Bine... Triger...
- Vezi? E simplu.
- Uite aici e poza...
- Asta e nava... bravo soldat... ia-l pe asta si du-l afara, o sa-si revina in cateva minute.
- Am inteles.
Soldatii plecara si Triger se adresa tuturor:
- Astia sunt ai mei. Nu cred ca au atacat avamposturi decat daca au fost atacati ei primii. Si daca
este asa, inseamna ca vor trimite o nava dupa mine. O sa cer o nava de tip N ca sa puteti sa veniti
si voi.
- Si familiile noastre?
- Nicio problema. Putem sa-i teleportam la bord in cateva secunde, important este ca voi sa fiti in
siguranta.
Iesira cu totii si desupra lor aparu o nava de tip N. Aceasta plutea la circa 100 de metri de sol si la
un moment dat in fata lui Triger aparu Starfire.
- Ne-ai lasat sa ne facem griji atata timp? Lasa ca Ana o sa aibe grija de spinarea ta. Cu ei ce e?
- La bord, si trebuie sa le gasim familiile.
- Nanos?
- Nanos e bine, e teafar. O sa-i fac o reactualizare cu toate datele.
- Bine. Soldatii aia doi?
- Stai un pic. Soldat!
- Da?
- Vino un pic.
- Desigur.
Soldatul il lasa pe cel ranit si se apropie de Triger.
- Eu sunt amiralul pe care il cauta acea flota daca ceva este in neregula voi reface toata armata.
Dar un lucru este cert trebuie sa aflam cine a tras primul foc.
- Am inteles... dar...
- Stai linistit ca nu o sa atacam decat daca suntem atacati, zise Triger dand mana cu acel soldat.
Starfire se teleporta la bord si in scurt timp se teleporta si Triger. Ajuns la bord nava se facu
invizibila si se dusese catre marginea sistemului unde erau si celelalte nave.
- Triger... am facut-o de oaie. Nanos s-a suparat si nu ne-a mai dat mancare vreo 3 zile, pana cand
nu ne-am cerut scuze. Apa nu prea am avut, si ce este mai grav este ca sunt unii pe urmele
noastre.
- Adica...
- Da... nu am ascultat de Nanos.
- Asa va trebuie. Nanos bine le-ai facut, dar faza cu apa e cam dura... dar totusi si-au meritat
pedeapsa.
- Bine ca si tu esti de partea lui, zise Ana.
- Pai cine sa tina cu ursul daca nu el? Intreba Blue.
- Si daca tin cu ursul ce? Asta e...
- Triger, zise Nanos, nave inamice la cativa parseci distanta. Se pare cavin direct catre noi.
- Multumesc Nanos, pozitii defensive si trimite toti droizii medii si mari pe fuselaj.
- Sa activez si turelele, in caz ca avem nevoie de putere de foc?
- Da, dar sa le tii inactive pana cand o sa fie nevoie de ele.
- Am inteles.
- Nanos, sa le dam niste apa?
- Ar cam trebui. Nu de alta dar sa nu inceapa sa miroasa astia pe aici.
- Ai dreptate.
In clipa urmatoare toate dispozitivele anti-incendiu incepusera sa dea apa.
- Bravo Triger. Acum chiar ai facut-o.
- Nu aveati nevoie de apa? Intreba Triger razand.
In final toti incepura sa rada si dupa cateva minute se dusesera pe punte si asteptau inevitabilul.
- Triger, am crescut un pic temperatura ambientala ca sa nu raciti si vezi ca navele inamice vor sa
vina invizibile.
- Le poti localiza?
- Fara probleme.
- Bun. Lasa-i sa se apropie, activeaza scuturile si toata defensiva. Si inca ceva… inregistreaza
lupta si transmite-o live catre acea planeta, sa vada si ei pe cine aparam noi de fapt.
- Triger, acea planeta a trimis un transportor... e de fapt o nava catre coloniile de pe lunile unei
alte planete. Sa o protejam?
- Nu. Fa-mi legatura cu comandamentul de pe planeta.
- Legatura realizata.
- Cine? Ce? S-a realizat legatura? Buna ziua, amiralul Von Meier. Cu cine am onoarea?
- Buna ziua, amiralule Von Meier, eu sunt Triger, amiralul flotei care intentioneaza sa va apere
de acea flota care deja v-a distrus... trei avamposturi? Cum or fi reusit nu imi dau seama.
- Ei? Noi am crezut ca voi le-ati distrus.
- Daca le distrugeam noi, nu ar mai fi ramas nimic din planeta.
- Daca nu ataca… ce faceti?
- Nimic.
- Dar...
- Nu putem sa intervenim decat daca ne cereti asta.
- Am inteles.
- Si inca ceva... aveti un transportor care se indreapta catre o colonie care a fost distrusa.
- Da... e o echipa de cercetare... un moment...
- Se pare ca nava a fost distrusa. Asta ar insemna ca vor sa se lupte cu voi.
- Noi nu avem capacitatea de a lupta in spatiu.
- Am inteles. Doriti ceva protectie?
- Daca se poate... da.
- Doamnelor si domnilor, a-ti auzit. Sa incercam sa nu lasam pe nimeni sa treaca de noi.
Domnule amiral vom face tot posibilul sa nu ii lasam sa treaca de noi. Daca totusi trece vreo nava
de noi, sa o distrugeti inainte sa aterizeze, bine?
- Macar atat sa facem si noi.
- Legatura incheiata. Triger, am o sugestie...
- Spune-mi.
- Avem circa 80% din flota in spatele lor...
- CE??? Sunt pe invizibilitate?
- Da.
- Pai sa incercam sa vedem cat de puternice sunt scuturile, si dupa aceea sa atace toate acele
nave.
- Am afisat aici planul de atac si toata schema de aparare.
- Interesant... bresa asta ai facut-o ca sa-i atragi pe aia?
- Da. Iti place tactica?
- Buna tactica... sa o punem in aplicare sa vedem ce se intampla.
In cateva minute in raza de actiune a nevelor intrara acele nave inamice. Triger se dusese pe
fuselaj cu armura activata si isi activa si el tunurile si se pregati de atacul celorlalti. Navele
inamice se oprira la o distanta nici prea mare, dar nici prea mica de nava principala a lui Triger si
se pozitionara in formatie de atac, dar nici macar o arma nu se descarca.
- Ce? Intreba mirat Triger.
El se teleporta pe punte si deschise canalele de comunicatie.
- Buna ziua. Sunt amiralul Ariste De Burre si va cer sa va predati armele in numele imperiului.
- Buna ziua. Triger, amiral pe flota imperiului independent. Ce imperiu aveti voi?
- Cum nu stii imperiul nostru?
- Pai... nu...
- Ahhhhh... Se pare ca va trebui sa cunosti puterea absoluta. Activati generatoarele. In spatele
acestora aparu o luna defensiva.
- Si asta ar trebui sa ma sperie?
- Da… De ce? Nu va speriat?
- Nu. Asa ceva avem si noi, numai ca avem cate doua sau trei in fiecare sistem solar, cu mici
exceptii avem peste cinci.
- Am inteles... Dar ca ale noastre nu sunt. Hahahaha, incepuse sa rada acel amiral.
- Nanos, te rog... avem nevoie de acea luna defensiva, doua nave sa o captureze restul sa o apere
pana cand o aducem pe pozitie pentru noii aliati.
- Am inteles.
In circa jumatate de ora, cat timp Triger vorbise cu acel amiral, luna defensiva a atacatorilor
fusese neutralizata.
- Triger, am luat luna defensiva.
- Domnule amiral se pare ca armata dumneavoastra a fost micsorata.
- Cum asa?
- Luna aceea defensiva este acum in posesia noastra. Va rog sa nu ne mai amenintati acest sistem,
altfel va trebui sa va luam cateva sisteme adiacente. A-ti inteles?
- Am inteles. Data viitoare luna defensiva va fi a sefului meu si pe aceea chiar nu aveti cum sa o
luati.
- O sa mai vedem. Pana atunci noi va uram succes in achizitionarea sistemelor care nu sunt ale
noastre, ca daca sunt ale noastre... aceasta discutie se va purta ca de la capitan la detinut, si tine
minte ca eu sunt capitanul.
Acea flota formata din cateva nave de atac si cateva de aparare plecara fara sa mai schiteze
nimic, dar in mintea tuturor celor de pe cateva dintre acele nave se intiparise o imagine a ceea ce
ar fi insemnat flota lui Triger, iar unii capitani deja se gandeau la schimbarea taberelor.
- Triger se pare ca le-ai oferit astora ceva aparare.
- Asta este... daca aia nu sunt atenti.
- Corect.
- Domnule amiral Von Meier, v-am facut rost de ceva aparare.
- Cum adica?
- Am capturat o luna defensiva si o sa o punem pe orbita planetei voastre, astfel incat sa nu va
afecteze.
- Multumim mult de ajutor, aia ne ataca cam de doua ori pe an. Sa speram ca nu o sa ne mai atace
deloc.
- As zice ca daca vor sa va atace, atunci o sa vada ce inseamna sa ai o flota.
- Cred ca imi dau seama.
- Acestea fiind zise, o sa va modific luna pe care o aveti deja si o sa aveti doua luni defensive. In
plus deja v-am trimis planurile pentru lunile defensive si cateva schite pentru motoarele
antigravitationale. Alea o sa va ajute enorm de acum in colo. Ca aparare suplimentara o sa las
vreo trei nave sa va tina de urat pana va puneti pe picioare o flota cat de mica.
- Multumim mult de tot pentru ajutorul acordat. Multumim mult de tot.
- Cu placere. La revedere.
- La revedere.
- Triger acum incotro? Intreba Blue.
- Pai sa analizam resturile alea...
- Buna idee. Vedem si noi ce era de fapt in acea nava.
Analizasera resturile si vazura ca cei de pe planeta spusesera adevarul. In nava fusesera cateva
persoane dar fusesera numai echipajul, ca in cateva secunde sa gaseasca si echipa aceea. Toti din
acea echipa fusesera in locul in care nimerise acea torpila.
- Pacat de ei... de ce a trebuit sa ii atace? Nici macar arme nu aveau...
- Din cand in cand mai sunt si victime colaterale.
- Cam des daca ma intreaba careva, zise Blue.
Triger iesi de pe punte si se dusese direct intr-un hangar de antrenament si relua inregistrarea cu
acea explozie si simula de cateva ori ceea ce s-ar fi intamplat daca fuselajul era nimerit de o
torpila asemanatoare. La prima vedere totul parea in regula, dar el vazuse ceva si vroia sa se
convinga. A realizat acel perete cu cateva butelii de oxigen pe el si a tras aceeasi torpila. Impactul
a fost devastator.
- Nanos, se pare ca aia au nimerit din greseala ventilatia sau vreun loc mai subred din fuselajul
alora.
- Asta am ramarcat si eu. Parea prea puternica explozia ca sa faca o gaura atat de mare in fuselaj.
Dar totusi nu pot sa imi dau seama cum au reusit sa faca ca toata nava sa explodeze.
- Daca culoarul de la acea incapere ar fi fost bine aerisit, si usa de la incaperea generatorului si
cea de la incaperea aceea erau amandoua deschise, atunci cred ca e posibil.
- Pai… nu prea… ca nu are motorul scurgeri.
- Corect... dar daca prin ventilatie ar fi fost reziduuri de combustibil?
- Insuficient pentru explozia motorului.
- Se pare ca avem... ia stai un pic... avem toate bucatile... hai sa incercam sa refacem nava.
In cateva saptamani nava aceea fusese refacuta si Triger se plimba pe acel culoar.
- Nanos. Acum... multumesc de ajutorul acordat... cum ziceai? A... da...
- Ziceam ca poate acea torpila a intrat pe geam... s-a produs depresurizarea si dupa aceea
torpila si-a continuat traiectoria, dar peretele acesta nu indica ca ar fi explodat torpila in el... ci in
spatele lui... deci...
- Deci prima explozie a venit din interior?
- Da. Dar cum este posibil?
- Nanos, sterge toate planurile si toate referirile la luni defensive si motoare antigravitationale din
bazele de date ale celor de pe planeta.
- Gata. Dar de ce?
- Cred ca era doar o metoda de a pune mana pe tehnologie mai buna.
- S-ar putea. Dar trebuie sa aflam... si stiu si metoda... hi hi hi...
- Nu-mi spune ca vrei sa infestezi TOATA populatia planetei...
- Ba da...
- O nu... iti dai seama cat timp iti va lua acest lucru?
- Da, si imi dau seama ca nu ai fost la facultate pe acea planeta.
- Corect...
- Vezi sa nu uiti de musafiri...
- Era sa uit... bine ca mi-ai adus aminte. Unde sunt? Ce fac?
- Pai...
- !?!?!?
- Sunt in hangarul de recreere A5 si se distreaza de minune.
- Multumesc. Poti sa...
- Te duc in cateva secunde.
Nanos il teleporta pe Triger in acel hangar si acolo fusese luat la bataie cu bulgari pentru
intarzierea prea mare. Se lasa batut cu bulgari, pentru ca stia ca o merita.
- Mii si mii de scuze ca am venit atat de tarziu.
- Asta este...
- Puteti... sa... va opriti un pic? Multumesc.
- Ia zi...
- Faza e ca am nevoie de ajutorul vostru. O sa va arat ceva si sa va dati cu parerea.
Triger ii dusese in celalalt hangar si le arata simularea cu nava, si dupa cum se astepta toti au zis
ca „parca a explodat din interior si dupa aceea a venit si torpila aia”. El se tinu de promisiune si ii
dusese inapoi pe planeta in fata tuturor studentilor, dar el ca un final tot pentru el astepta ca toti
sa coboare si le spusese: „Sa aveti grija de voi si sa va mancati tot grisuletul pe care vi l-am pus
la pachet”, dupa care se teleporta in spatele lor.
- Se pare ca va trebui sa-l ascultam, zise Triger.
- CE?
- Hai ca esti tare...
- Multumesc, multumesc tuturor fanilor care au cumparat de pomana albumul meu.
In clipa urmatoare pe toti ii bufnira rasul.
- Eeehhhhhhhh, ofta usor Triger. Da, sa speram ca totul o sa se rezolve cat mai repede posibil.
- Si dupa aia pleci?
- Da, din pacate va trebui sa plec.
- Si... cu plata daca vrem sa fim pe nava ta? Salariu sau platim noi?
- Nimeni nu plateste nimic. Totul se face din replicator, adica... daca vrei cacao cu lapte ai cacao
cu lapte. La haine e mai simplu... vorbesti cu Nanos.
- Aha. Si cum facem sa fim si noi pe nava ta?
- Pai... sunteti foarte siguri ca vreti asta? Daca muriti muriti doar o data, nu ai cum sa dai inapoi
sa reinvii, decat daca treci prin anumite probe pe lumea cealalta.
- Si... mai explica-ne ce inseamna sa fim in echipajul tau.
- Pai as putea sa va dau manualul de prezentare la care aplica 95% din candidati si sa vedeti cum
este si dupa primul an renunta 90% din ei. Faza e ca nu e atat de greu pe cat pare daca iti faci
antrenamentele si daca „promovezi”. Ia zi Starfire... cum e cu promovarile?
- E foarte simplu. Sunt doua tipuri de promovari: una care iti ridica rangul si in acelasi timp si
armura, si una mai sociala care iti ofera facilitati in cabina ta, cum ar fi un tablou, sau un covor, o
perna in plus sau o patura in plus, si asa mai departe.
- Adica chiar trebuie sa participam la antrenamente?
- Sunt cate doua antrenamente pe saptamana. Credeti ca nu faceti fata acestora doua? Mai ales ca
sunt fara antrenor, sau cu antrenor la cerere. Atunci ajungeti sa fiti simplii soldati, dar cu armura
cea mai prapadita, ca sa nu vorbim si de dotarile acesteia.
- Adica cu cat e mai mare rangul cu atat mai bine?
- Exact.
- Interesant...
- Si cu distractia? Intreba Ironfist.
- Restul zilelor, adica in cele in care nu ne batem cu vreo rasa razboinica sau cand nu sunt zile de
antrenament poti sa faci ce vrei tu, atata timp cat nu ii deranjezi pe cei din jur.
- Tare... eu ma inscriu, zise Ironfist.
- Esti sigur? Daca prietena ta nu vrea? Ce faci atunci? Intreba Starfire.
- Pai...
- Gandeste-te bine inainte sa dai vreun raspuns.
Pana la urma toti fusesera de acord si pana sa plece Nanos afla si secretele amiralului si reusi sa
scape de orice copie a planurilor pe care le daduse si reusise sa trimita apararea in alt sistem care
chiar avea nevoie de asa ceva.
- Triger, am terminat cu stersul informatiilor de pe planeta.
- Bun... acum vezi daca poti sa... mai bine nu...
- Recruti?
- Nu... mai bine folosesti nava aia pe care am refacut-o, ca materie prima.
- Bine…
- Mai ai nevoie de ceva imbunatatiri?
- Pai... nu cred. Tot ceea ce am avut nevoie am facut din timp ca sa nu stau acum dupa
imbunatatiri. Totusi am gasit cateva dar sunt pentru hangare si o sa le fac in cateva ore.
- Intai cele pentru tine si dupa aceea cele pentru nava, intotdeauna, nu vreau ca sa fii mai putin
operational.
- Multumesc pentru gandurile tale.
- As face orice ca sa nu te pierd, asa ca stai pe aproape, zise Triger zambind.
- He he he, am inteles mesajul.
- Bun... acum sa vad... ce? Parca era ceva pe fuselaj...
Triger isi activa armura si se teleporta pe fuselaj. Acolo vazu o excrescenta pe fuselajul fin al
navei.
- Nanos. Asta parca nu era aici.
- Invelisul nu pare a fi afectat si nici circuitele.
- Ai acces la camera mea video si la senzorii de pe armura. Ce ar putea fi chestia asta?
- Nu imi dau seama. Poti sa extragi acel material?
- Nu vad cum ca nu am cu ce sa scot acea bucata.
- Interesant. Ceva incearca sa ma acceseze exact din fata ta.
- Si...
- Si atat. Bine ca mi-ai dat acele programe de protectie.
- Bine ca Mouses a trecut pe la tine ca altfel aia eram, zise Triger si incerca sa apuce cumva acel
material.
Cand sa puna mana pe material, o raza tasni din acel orificiu mic si il lovi pe Triger in piept
aruncandu-l in spatiu. Nanos il recupera cu ajutorul a cativa droizi si reusi cu ajutorul lor sa
scoata acel material. Era un tub plin, facut dintr-o substanta care nu se putea taia cu nimic.
- Triger si-a revenit? Intreba Ana.
- Nu inca, cum isi revine va anunt, zise Nanos.
- Dar ce este asta? Intreba Starfire.
- Este ceea ce a gasit Triger in fuselajul meu. Dar asta a tras in el ca si cum s-ar fi descarcat si
dupa aceea am putut sa extrag acest obiect din nava.
- Sper sa nu fie ceva malefic, zise Blue ingrijorata.
- Cum adica?
- Pai... inainte sa fiu inchisa am auzit ceva de o fiinta care calatorea prin spatiu si care putea sa
controleze orice fiinta oricat de mare sau oricat de puternica ar fi aceea.
- Problema e acum sa nu fie acea creatura in Triger. Nanos, te rog sa supraveghezi si simbiotii,
nu vrem ca ei sa pateasca ceva, zise ingrijorat Starfire.
- Am inteles, zise Nanos.
Intre timp Triger era in camera lui, in care nu avea acces decat Nanos si ocazional cine era invitat
de el. Parea sa doarma dar visele nu erau ceea ce s-ar fi asteptat el. In vis el se trezi pe o bucata
de pamant inconjurata de multe altele unele aveau cate o fiinta pe ele, altele erau goale.
- Unde sunt?
O voce ca un tunet ii raspunse.
- Esti in locul in care nu mai ai ce sa faci, de acum in colo, corpul tau va fi al meu. Cu toate ca
aveai cativa simbioti, se pare ca si pe acestia am reusit sa ii aduc aici.
- Aici unde?
- Acest loc este in mine, zise creatura care aparu in fata lui Triger.
- Atunci hai sa facem cunostinta, tu stii cine sunt, dar eu nu stiu cine esti si as vrea sa aflu.
- Sunt creatura noptii, a haosului in ordine si a ordinii in haos.
- Nu cred… rolul asta este luat deja.
- Probabil de vreun inlocuitor temporar.
- Probabil. Ia sa vedem... in tine pot sa imi maresc puterile? O da...
- Ce??? Asta nu este posibil...
- Imposibil ar zice unii este sa te intorci din taramul mortilor cu armura asta, si Triger isi arata
armura primita si arma primita din acea dimensiune.
- Imposibil!!!
- Nu si pentru mine... am reusit sa trec peste toate problemele ridicate de catre acea trecere dintr-
o parte in alta.
- Si eu care credeam ca sunt singurul care a trecut dintr-o parte in alta.
- Si tu?
- Da. Hai ca ies ca sa stam mai bine de vorba ca aici e un pic de ecou si nu-mi place.
- Bine... in cat timp?
- Cam in 5 minute o sa-ti revii.
- Multumesc.
- Nu ai de ce. Eu ar trebui sa iti multumesc.
Triger isi reveni si langa el era o creatura neagra precum smoala, armura de pe aceasta parea sa
fie aceeasi cu a lui Triger, numai ca nu era identica. Ochii erau rosii si patrunzatori, iar mainile
erau prevazute cu gheare care probabil ar fi trecut prin armura lui Triger ca printr-o hartie.
- Si cum ai reusit sa treci?
- Eu? Interba Triger un pic buimac. Eu am trecut batandu-l pe acel conductor de tren.
- Tot cu trenul se plimba si acum?
- Probabil... oricum... si dupa ce l-am batut am primit armura.
- Asa... si?
- Si dupa aia a trebuit sa ajung in lumea asta. Si am...
- Ai facut alea doua munci prostesti, ca daca il bateai pe ala puteai sa faci muncile alea doua. Si?
Cine mai e jos?
- Samael…
- O da... tot el ma testat si pe mine, l-au promovat?
- Cand l-am gasit era seful pe zona aia.
- Tare. Si pe rampe? Tot taximetristul ala adormit?
- Da... si ce viteza baga ala...
- Ala m-a bagat in sperieti... a trecut milimetric pe langa un transport de suflete catre rai.
- Pe mine cu modul in care lua curbele... si viteza aia... ceva de speriat... dar asta a fost prima
oara cand nu eram obisnuit.
- Si la ghiseu... fetele?
- Din cate stiu sunt bine. Cel putin asa le-am lasat. Vroia unu sa se ia de ele...
- O fi fost frati-miu... hahahaha ce prost si ala... si? Cum l-ai dovedit?
- Care frate? Al tau? Cati frati ai?
- Pai... eu... ala de care zici tu si unul care e ala mai mic... dar de ala nu stiu nimic... decat ca
vroia sa o violeze pe una si sa se nasca mai puternic. Sau ceva de genul...
- Ceva legat de Moore?
- Parca... da... ceva de genul...
- Atunci l-am trimis si pe el pe lumea ailalta.
- Asa-i trebuie. Si lui si lu ala mai mare. Si chiar a vrut sa se ia ala mare de fetele alea?
- Da, si Samael s-a infuriat si m-a chemat acolo si l-am caftit si a ajuns ala mare sa fie cel
care conduce trenul.
- HA HA HA HA HA HA. Oricum ar fi e cea mai tare munca pentru el.
- De ce?
- Poate asa o sa fie suficient de puternic sa ma provoace la duel.
- De ce sa te provoace la duel?
- Vechi dispute.
- Si a doua oara, cand am fost dupa fratele tau, Samael ar fi trebuit sa-mi dea puterile lui,
dar l-am refuzat si am acceptat o copie a sabiei lui.
- Tare... as fi ramas cu puterile lui. Ca de oricate ori se mareau puterile lui se mareau si ale tale.
- Nu ar mai fi avut farmec sa mai fac cate o vizita la el sa ne mai aruncam de pe o piatra pe alta.
- Corect... ce? Mai tine concursul ala?
- Da... cu aruncatul pe pietre. Care-si arunca adversarul mai departe castiga.
- Tare meciul...
Intre timp in spatele lor aparu o luminita firava, de culoare rosie, ca in cateva secunde sa apara
Samael.
- Ce faceti baieti?
Amandoi se speriasera.
- Da stiu ca ai talent la sperieturi, zise Triger.
- Vad ca l-ai cunoscut pe Arios. Fratele mijlociu. Pe ceilalti doi i-a batut asta de i-a snopit...
- Da... mi-a zis... Ha ha ha ha ha ha. Sincer sa fiu meritau aia doi o batuta zdravana, ca la cate
tampenii au facut...
- Corect... el e Triger, singurul care a trecut de doua ori. Si cred ca in curand a treia oara.
- Ce?
- Nu trebuia sa zic asta. Sefu’, zise Samael uitandu-se in sus, imi cer scuze, m-a luat gura pe
dinainte. O sa incerc sa nu se mai intample.
- Ce? Interba mirat si Arios.
- Bine acum ca a-i aflat inseamna ca pot sa zic. Stelios... tatal lor... vrea sa arunce-n haos
dimensiunea asta si singur nu am cum sa apar.
- Ba... haosul sunt eu, zise Arios.
- Asta stiu, dar haos cu haos nu merge...
- Corect… Lasa ca vorbesc eu cu tata si se rezolva.
- Si... daca nu se rezolva?
- O sa ii spun direct lui Samael sa vedem ce facem.
- Bine... merge asa. Gaseste el o metoda sa ma aduca acolo.
- Asta asa este. Ia... cred ca... s-a rezolvat... a stat de vorba seful cu el si s-a rezolvat.
- Mutumim, zise Triger uitandu-se intai in sus dupa care se uita si in jos.
- Lasa ca sarbatorim mai tarziu, zise Samael dupa care pleca luandu-si la revedere dand din mana
stanga.
- Cred ca ma duc si eu... trebuie sa vad ce mai face tata. Nu de alta dar nu l-am mai vazut de
mult. Ne mai vedem... salut, zise Arios si disparu.
- Salut, la revedere... zise Triger facand cu mana.
- Nanos... unde sunt capitanii?
- Ana, Joe si Starfire sunt in vacanta, Jimmy si Debora sunt la antrenamente, Blue e in cantina
bea o ciocolata calda.
Triger se teleporta in cantina si isi lua si el o ciocolata calda si mai lua si un ceai cu lamaie si cu o
planta verde care facea baie in cana lui.
- Blue...
- Buna Triger ia loc te rog.
- Multumesc...
- S-a intamplat ceva?
- Da... am o planta care isi face baie in cana mea...
- Scuze... era o planta din cele pe care le-am recoltat de pe o planeta pe langa care trecusem.
- Nu asta ma deranjeaza... sunt uimit ca isi face baie... uite...
- A... isi face baie... hei! Tu cine esti? Intreba Blue.
- Eu sunt Greenie. Sunt o zana.
- Ei bine ai reusit sa iei o zana. Si cu planta cum ramane?
- Planta sa uscat si a trebuit sa o arunc ca mirosea, zise zana.
- Am inteles. Ai vrea sa ramai la bordul navei sau sa te intorci pe planeta?
- Pai... nu sunt singura zana de pe nava asa ca o sa raman.
- Adica sunteti mai multe?
- Da... cam cinci sute si ceva.
- Interesant...
- Am venit cand a luat Blue avea planta, noi eran niste oua transparente sub frunzele acelei
plante, dar jumatate s-a uscat si am aruncat acea parte uscata si am pastrat lastarul care a crescut
un pic.
- Si... cum de nu v-am vazut? Intreba Blue nedumerita.
- Pai... noi ne ascundeam. Am crezut ca o sa ne omorati.
- Asta doar daca nu suntem atenti. Adica din greseala, zise Triger.
- Am remarcat.
- Totusi... daca incearca careva sa va omoare va rog sa-mi spuneti ca sa vorbesc eu cu acea
persoana. Bine?
- Multumim, zise zana aceea care facuse o plecaciune si pleca.
- Numai de asa ceva nu dadeam acum...
- Imi cer scuze Triger, nu am stiut ce era pe planta.
- Stai linistita ca nu sunt suparat. Sunt si bucuros si curios... zane... tare...
- Hahahahaha, incepuse sa rada Blue.
Isi baura „licorile” si mai statura de vorba doar ca sa mai treaca timpul.
- Blue... m-am decis sa ma retrag... dar nu stiu cand si cum, si mai ales unde.
- De ce?
- M-am cam plictisit de alergat prin univers asa de nebun.
- Si... cu noi cum ramane?
- Nanos o sa aibe grija de voi.
- Ma refeream la ceilalti „noi”.
- Am inteles... nu stiu ce sa zic... mai bine va las sa va descurcati si singuri. Ma simt cam ciudat...
- Adica?
Triger incepu sa nu vada bine, dar auzul i se ascuti simtitor.
- Triger? Te simti bine?
- Nu... stiu...
El cazu de pe scaun si se intoarse cu privirea in sus.
- Asta da senzatie, zise el si clipi de cateva ori.
- Medic!!! Se auzi o voce din sala.
In lipa urmatoare Triger disparu.
- Nanos!? Unde este Triger?
- Nu stiu. A disparut brusc de pe lista de pasageri... parca ar fi disparut complet.
- Nici eu nu imi dau seama unde ar fi putut dispare... sper sa fie bine.
El se trezi brusc intr-o capsula hexagonala, armura era pe el, simbiotii nu patisera nimic, doar
nanobotii suferisera o alterare. Acestia suferisera cateva avarii si nu indeplineau decat functia de
reparare a celulelor.
- Unde... unde ma aflu?
- LINISTE!!!
- Ce?
- Am zis: LINISTE!!!
- Cine esti?
- Sunt numit de multi pe nedrept Cronos, ca cica m-as juca cu timpul, dar eu nu stiu cum.
- Ce?
- Sunt un vanator de recompense.
- Am inteles.
- Ma numesc Rat.
- Si... pentru cine?
- Pentru unu bogat... a platit FOARTE bine ca sa fii adus la el.
- Poti sa imi zici ceva de angajatorul tau?
- E un colectionar de persoane. Colectioneaza persoanele care il fascineaza.
- Poti sa-mi dai cateva exemple?
- Nu ii cunosti pe cei prinsi de el asa ca nu are rost sa iti zic nume, ci doar ca are in capsulele lui
toti criminalii, toti amiralii, si altii, adica toti care au realizat ceva in universul lor.
- Inteleg...
- Faza este ca pe toti i-a raspandit ca pe niste cutiute prin tot universul si le zice tuturor ca numai
o anumita persoana ii poate elibera. Cred ca zice despre el, ca doar el are cheile de la aceste
capsule. Imi pare rau ca a trebuit sa te iau de acolo...
- Stai linistit ca nu sunt suparat pe tine... am vazut niste zane si am ramas uimit.
- Ai vazut zane?
- Da… Pe nava aia de pe care m-ai luat aparusera niste zane... zane aduse la bord de pe niste
frunze...
- A... zanele alea care alearga de colo colo?
- Cred ca alea sunt.
- La alea merita sa stai sa te uiti cum danseaza, cum se joaca... sunt amuzante... atat de amuzante
ca din cand in cand te trezesti ca razi de te dor falcile. Ele mananca doar lamai verzi, pentru ele
sa aibe o lamaie galbena e deja un adevarat festin.
- Era una in ceaiul meu cu lamaie.
- Ceaiul de tei?
- Da...
- Teiul pentru acele zane este singura planta pe care o folosesc la imbaiere. Cel putin asta am
remarcat eu...
- Si...
- Daca vrei sa ma intrebi de ouale pe care le depune fiecare... habar nu am. Ma tot uitam sa vad
daca au ceva pe plante si cand iti era lumea mai draga, din niste oua care erau invizibile ieseau
acele zane si incepea deja dansul. Problema este ca planta nu trebuie sa moara, cred ca sunt
interconectate... nu sunt inca sigur...
- Multumesc.
- Ma... sincer... nu am nimic cu tine, dar trebuie sa te predau aluia ca sa imi iau fiica inapoi.
- Stai linistit. Totusi sper ca ala nu i-a facut nimic.
- Si eu sper...
Triger adormi si timp de cateva saptamani acea nava in care erau, pluti prin spatiu si se ducea
catre planeta acelui „magnat”. Cand ajunsesera acolo, vanatorul de recompense il trezi pe Triger
si ii lega si mainile si picioarele.
Cu toate ca putea sa scape, Triger astepta sa vada ce se intampla.
- Imi cer scuze de catuse...
- Deja ma impovarezi cu scuzele... te rog... ajunge...
- Bine...
Dupa ce aterizasera, zece solati imbracati in armuri aproape identice cu cea a lui Triger se
apropiara de nava. Vvanatorul de recompense deschise usa navei si cobori cu prizonierul sau si
fusese intampinat de aestia:
- Bine ai venit. Regele te asteapta... desi ai intarziat.
- Aceasta captura a fost dificil de prins si mi-a luat ceva mai mult timp.
- Nu conteaza asta. Conteaza ca l-ai adus. Du-l in sala tronului.
- Prea bine.
Cei doi plecara agale catre intrarea in acea cladire, iar in spatele lor soldatii ancorasera nava si
incepura sa se indrepte si ei in aceeasi directie.
- Stai un pic...
Cei doi se oprira.
- Daca nu deschidem usa, o sa fii prajit.
- Multumesc.
- Pentru putin.
Cei zece soldati isi continuara drumul prin acele incaperi mari si bine luminate. La un moment
dat ei deschisesera o usa imensa dintr-un lemn de o culoare deschisa la culoare.
- Daca te intrebi din ce este usa, lemnul se numeste santal. Probabil ai mai intalnit acest tip de
copac, zise vanatorul de recompense.
- De asta poti fi sigur.
Intrara cu totii intr-o sala imensa, tavanul era sprijinit pe 12 coloane, toate erau diferite, iar in
capat erau doua tronuri imense la inaltime si la baza. Ornamentele fusesera facute cu o migala ca
puteai sa juri ca tot acel model este viu.
Langa tronuri, de o parte si de cealalta erau doi soldati.
- Am ajuns, zise un soldat.
Se auzira voci de undeva dintr-o camera alaturata si de acolo iesira 12 persoane in varsta care se
indreptara pe langa perete catre iesire.
- Ce curios... de ce 12?
- Asta ne-am interbat si noi, dar cum nu am primit nici macar un raspuns, ne-am lasat pagubasi,
argumenta unul dintre soldatii din spatele lui Triger.
Acea conversatie din camera alaturata dura cam trei minute, dupa care iesira 12 persoane care
pareau sa fie ori fiicele ori nevestele acelui rege. Din lateral se auzi un gong de trei ori si toti
soldatii facura o plecaciune, vazand asta facu si Triger o plecaciune. Imediat dupa aceea, regele,
urmat de inca 2 persoane se indreptau catre acel tron. Dupa ce regele si una dintre acele persoane
se asezasera pe tronurile lor, a treia persoana se retrasese in camera din lateral.
- Ce vesti imi aduceti dragii mei soldati?
- Prea marite imparat si suveran peste aceste lumi. A venit vanatorul de recompense cu o noua
achizitie pentru dumneavoastra.
- Interesant... apropiati-va cu totii va rog.
Cei treisprezece se apropiara si cei zece soldati formasera un semicerc in jurul vanatorului de
recompense si a lui Triger.
- Bine ai revenit, spuse regele.
- Prea marite imparat... v-am adus, asa cum v-am promis, acest exemplar.
- Foarte interesant... si presupun ca iti vrei fiica.
- Daca se poate majestate...
- Prea bine. Aisla...
Fata veni si din acea camera si se lipi de tatal sau.
- Acum... draga vanatorule de recompense... te-as ruga sa stai cu noi la cina. De acum in colo esti
considerat o persoana H.
- Multumesc prea marite imparat, si facura amandoi o plecaciune si plecara.
- Acum... care este numele tau sclavule?
Triger nu raspunse.
- Daca nu imi raspunzi va trebui sa te omor si nu-mi va face placere.
Triger din nou nu raspunsese, ba mai mult se uita un pic la armurile soldatilor si le analiza un pic
din priviri.
- Soldati, puteti sa-l omorati, zise imparatul ridicandu-se si dand sa plece se uita inca o data la
Triger.
El isi rupse legaturile si dupa cateva lovituri aplicate soldatilor, acestia cazura la podea ca si cum
ar fi fost morti.
- Asa mai merge, zise imparatul. Nici mie nu-mi plac catusele alea, nici pe mine si nici pe
„invitatii” mei. Te rog... hai sa facem o plimbare...
Triger se conforma si iesira amandoi pe o usa in partea opusa celei de unde iesise imparatul.
- Dupa cum probabil ai aflat deja, eu sunt imparatul pe aceasta planeta si pe majoritatea spatiului
dintre foarte multe planete. Din pacate pentru supusii mei, acestia nu pot sa ma vada atat de
aproape ca tine... As dori sa aflu numele tau, daca se poate... imi cer scuze... eu sunt Imparatul
Abraham al treilea.
- Incantat de cunostinta, Triger este numele meu.
- Si eu sunt incantat de cunostinta.
- Acum... de ce m-ai adus aici?
- Tot ceea ce as dori de la tine este... cum sa iti explic... dar nu aici... Cei doi se dusesera intr-o
gradina in care nu avea nimeni acces in afara de el si de un muncitor care avea grija de sistemul
de stropit plantele.
- Asa... ma tem pentru viata mea... am auzit de la fiicele mele... acelea 12...
- Mamele lor?
- Din pacate au murit. Erau niste fapturi gingase... si pe toate... le-au asasinat.
- Si... de ce crezi ca vor sa te asasineze?
- Fetele mele sunt numai ochi si urechi la toate barfele de prin palat si... intr-o seara au aflat de
asta si mi-au spus.
- Sa nu cumva sa incerce altii sa te deruteze... la noi se practicau chestii din astea ca sa
demonstreze ca tu erai cel care era nebun.
- De ce ar face asta?
- Supusii tai in ce conditii traiesc?
- Ca si mine... aceleasi conditii... cel putin asta am vrut eu, acum daca s-a realizat nu stiu pentru
ca nu pot sa ies din palat.
- De ce?
- Nu sunt lasat de garzi.
- Cum asa?
- Mi-au zis ca sunt niste creaturi pe afara si ca nu putem sa iesim.
- Eu nu am gasit nimic pe detector.
- Da... nici eu nu gasisem nimic si totusi nevestele mele?
- Inteleg... vrei sa fii sigur. Vrei sa stii daca au fost sau nu asasinate.
- Exact.
- Hmmmm... cred ca as putea sa aflu... SAMAEL!!! Striga Triger cu toata puterea pana cand
ramasese fara aer.
In clipa urmatoare cerul se intuneca atat de tare ca nu puteai sa mai vezi decat la cativa centimetri
in fata ta, dupa care in toata sala aparu o culoare rosie. Nici macar o coloana nu avea umbre.
- Triger... prietene... cu ce te-as putea ajuta? Zise Samael stand pe tron.
- Prietene, am o intrebare... o rugaminte...
- „Cine a omorat nevestele?” cam asta ar fi pe scurt, zise Samael.
- Da...
- Pai ia sa vedem... Thorio...
- Da stapane, zise o faptura care se materializa in fata celor trei.
- Cine a omorat nevestele acestui imparat?
- Un moment... se pare ca a fost vorba de o creatura... care traieste pe aceasta planeta... se pare ca
este crescuta de niste soldati dar nu-mi dau seama care soldati pentru ca sunt vreo sase factiuni in
joc...
- Multumesc Thorio, zise Samael trimitand inapoi acea faptura.
- Samael, mii si mii de multumiri, zise Triger.
- Acum... din partea ta... ce muzica i-ar placea nevestei mele? Ca nu stiu ce sa aleg?
- Fii atent... cand ea este in camera ei, trage si tu cu urechea la ce asculta... sau vezi ce muzica are
si fa-i cadou acele albume. Cred ca i-ar facea placere, dar nu uita, cand i le dai trebuie sa fie ceva
romantic... o cina in doi... o plimbare in doi... stii tu, zise Triger inghiontindu-l.
- Am inteles... multumesc si eu Triger. Ne mai vedem... la revedere...
Zise Samael disparand, iar dupa ce disparu complet lumina incepu sa revina.
- Cine era?
- O fiinta fenomenala... momentan este in partea intunecata a lumii sufletelor, ii prinde bine
munca pe care o face...
- Sa inteleg ca este...
- Da... un fel de tartor. Si ii place...
- Hehehehe. Cand iti place ce faci este perfect.
- Corect...
- Si zicea ca o creatura care este crescuta de niste soldati...
- Hmmmmm... nu am detectat nici o creatura diferita de noi pe o raza destul de mare.
- Atunci inseamna ca este in alta factiune.
- Cam care este raportul de puteri intre factiuni?
- Pai... suntem noi care suntem pe locul trei ca putere... sunt nordicii care sunt primii, sunt esticii
pe locul al doilea, sunt sudicii pe locul al patrulea, sunt cei din caverne care sunt pe ultimul loc si
sunt cei care salasuiesc in arhipelagul cetos care sunt penultimii.
- Interesant. Si cum se face ca voi detineti atatea informatii?
- Orasele noastre sunt zburatoare si de sus avem mai multe informatii decat toti ceilalti la un loc.
- Uite vezi? Asta este un motiv pentru tentativa de a te detrona.
- Inteleg... si cum sa fac sa descopar cine este tradatorul?
- Am o idee... cam nebuneasca, dar ar trebui sa mearga...
- Ce idee?
- Fii atent... tu...
Si Triger ii spusese exact ceea ce are de gand sa faca si ceea ce trebuia sa faca el ca imparat, dupa
care se despartira si Triger se dusese direct la seful garzilor.
- Cum te numesti?
- Arifoht. De ce?
- Imparatul crede ca o sa fie asasinat.
- Nimic nou. Asta cred si eu, desi se pare ca suntem singurii care credem asta.
- Cum asa?
- Pai... Imparatul nu stie... dar... nu... lasa...
- Ia stai un pic, zise Triger si il scana pe acesta.
- Ce faci?
- Te-am scanat... tu esti fiul lui, zise Triger in soapta, iar acesta confirma dand din cap.
- Oricum capitane, nu cred ca Imparatul va fi asasinat... nimeni nu este atat de nebun sa se ia la
harta cu trupele tale.
- Nici eu nu cred dar trebuie sa ma asigur ca nici macar nu o sa incerce.
- El mi-a spus un plan foarte indraznet si eu doar l-am completat un pic, fii atent... tu trebuie sa te
prefaci ca vei fi impotriva a ceea ce o sa zica imparatul peste o ora.
- Am inteles... dar daca vrea sa ma numeasca imparat?
- Orice ar fi legat de tron... sa nu fii de acord. Ai inteles?
- Am inteles. Si tu?
- Eu o sa ma chinui sa omor asasinul sau tradatorul. Sau daca sunt mai multi sa ii dovedesc pe
toti.
- Inteleg... succes...
- Multumesc... acum... ia sa copiez eu tehnologia voastra...
- Ce? Poti sa faci asta?
- Da. Si fara sa fac prea multe stricaciuni.
- Interesant... Intr-o ora este conferinta?
- Da. Ar fi bine sa chemi garzile care stau de pomana in locurile in care stau ceilalti de veghe.
Sau mai bine sa pui patrule peste tot, in felul asta mai spargem niste gasti de protestanti daca este.
- Asa o sa fac.
Triger isi pusese o pelerina de o culoare inchisa si iesi din cladire. Afara deja incepuse sa ploua si
dupa cum se vedea, ploaia nu avea intentia sa se opreasca prea curand. El merse pe cateva
stradute fiind atent la toti senzorii de care dispunea, fie ca erau ai simbiotilor, fie ca erau ai
armurii. Intra intr-o carciuma, se aseza intr-un colt isi activase o pusca pe care o rezemase in colt,
langa el, dupa care isi activa si doua pistoale pe care le pusese pe masa. In clipa urmatoare veni o
chelnerita tanara:
- B-b-buna z-z-ziua. P-p-pot sa v-v-va iau comand-d-da?
- Buna ziua domnita, imi cer scuze ca va intreb... sunteti balbaita?
- Nu domnule.
- Bun... trage-ti sufletul, nu o sa folosesc armele decat daca ma intarata careva, si crede-ma ca nu
ratez.
- M-am linistit. Deci... ce a-ti dori de mancare?
- Te las pe tine sa alegi si mancarea si bautura.
- Bine... o sa vin cu ele in cateva clipe, zise aceasta zambind.
- Multumesc.
Ea pleca si se duse la bucatarie sa comande, dupa care se dusese la bar si comanda trei bauturi.
Se intorsese la masa lui Triger si lasa pe masa bauturile, dupa care se dusese la bucatarie si veni
cu sase farfurii, pe ambele tavi, si le lasa pe masa lui Triger. Din spatele unei tejghele veni si
bucatarul sa ia o mica pauza.
- Buna ziua, stimate domn, fiica mea m-a intrebat daca putem sa luam o mica pauza si eu vroiam
sa va intreb daca se poate sa stam la masa dumneavoastra.
- Hehehe, desigur, zise Triger razand si isi dadu gluga pe spate.
Pe jumatate de fata avea o parte din armura care era activa si scana pe o raza de cativa kilometri.
- Esti cyborg, zise batranul.
- Pai... depinde cum privesti... cand am armura pe mine... da sunt cyborg... numai ca un cyborg
nu are simbioti. Eu am foarte multi...
- A... scuze...
- Nu-i nevoie... simbiotii nu se vad intotdeauna, deci nu aveati cum sa stiti.
- Corect...
- Pana una alta, hai sa mancam ca sincer imi este un pic foame.
- Hahahaha.
Ei mancara destul de repede, oricum nu prea aveau ce sa manance, pentru ca mancarea era foarte
consistenta. Dar cand terminasera au avut surpriza sa descopere o insecta intr-o farfurie.
- Inseamna ca a fost buna mancarea, zise fata.
- Atat de buna ca a atras singura musca flamanda de aici, zise Triger zambind. Din punctul meu
de vedere acea musca trage numai la mancare buna... stiti de ce?
- Nu...
- Vedeti voi individul de langa usa?
- Da.
- Ala este nespalat de cateva zile daca nu de cateva saptamani, si nici macar musca asta nu s-a
apropiat de el.
- Hahahahaha.
- Nu-i corect?
- Asa este, zise batranul. Se pare ca e o musca mai pretentioasa.
In clipa urmatoare in carciuma intrara doi soldati imbracati in galben.
- Sudici, zise batranul.
- Taranoi, sopti fata.
Triger se aseza din nou pe scaun si sorbea din bautura pe care o primise.
- Mosule!!! Un rand de tocana si un rand de bauturi pentru noi doi.
Batranul se conforma si le dusese mancarea si bautura.
- Ma... si sa fi vazut cum a zburat ala prin perete... ii plangeai de mila.
- Da ala nu avea arme? Nimic?
- Ma... a avut...
- Hahahaha, a avut... bine zis...
Triger isi trasese gluga pe cap si continua sa soarba din bautura, dar ascultandu-i pe cei doi
laudarosi.
- Ma fii atent... un pasager...
- Un ce?
- Pardon un calator... de aia au astia atata tehnologie... de ce sa coboare calatorii astia, care merg
prin spatiu, si pe la noi...
- Ne-ar prinde bine ceva tehnologie noua...
- Hai sa vedem ce are ala...
- Hai...
Isi terminara masa si venira cu bauturile la masa la Triger si se asezara si incepura sa vorbeasca:
- Fii atent ce pistol, zise unul ridicand un pistol de pe masa.
- In locul tau l-as aseza incet exact unde era, zise Triger.
- De ce? Ai lua pistolu’ asta si l-ai impusca? Zise celalalt luand pistolul al doilea.
- Nu. As lua asta si v-as impusca, zise Triger luand pusca de langa perete. Pistoalele nu sunt
incarcate decat daca vreau si cand vreau, dar mai ales si cu ce vreau, asa ca mai bine puneti alea
inapoi si o sa mai traiti sa vedeti si alte rasarituri.
- Ce? Te crezi smecher cu o prastie?
- Tin sa mentionez ca nu e prastie, si ca te-ar face „prastie” inainte sa iti dai seama care e butonul
pe care trebuie sa apesi ca sa se activeze pistolul.
- Ma... asta e smecher... hai ma afara sa vedem care e mai smecher, zise unul dintre ei si cei doi
baura ceea ce era in pahare si iesira din carciuma lasand pistoalele pe masa.
Triger plati pentru ceea ce consumase el si pentru ceea ce consumasera cei doi si iesi din
carciuma zicand:
- Batrane, sa nu cumva sa iesiti indiferent ce auziti.
- Am inteles, zise batranul uimit.
Triger isi dadu jos pelerina si in timp ce aceasta cadea se puteau vedea culorile vii ale armurii
care incepea sa se activeze.
- Domnilor... va las sa trageti primii...
- Noi oricum trageam, zise unul dintre ei si cei doi scosesera cate un pistol automat.
Incepura sa traga, dar scutul lui Triger nici macar nu tremura in fata proiectilelor, nici macar o
unitate de energie nu se consuma.
- Ce e asta? Am tras... si nici macar...
- E randul meu, zise Triger activand tunurile protonice.
- Am dat de naiba!!!
Triger incarca si trasese. Cei doi fusesera evaporati instant.
- Ceva nu este in regula, zise Triger dezactivand tunurile si activandu-si pistoalele.
- Bine ca ne-am ferit... altfel eram prajiti, zisera cei doi aparand pe un acoperis.
- Se pare ca va trebui sa chem niste ajutoare... Zod, Pro...
Simbiotii iesira si se facura nevazuti.
- Ce magie e asta??? Nu ii auzi... nu ii vezi!!!
In clipa urmatoare amandoi erau prinsi in niste plase de energie, iar Zod si Pro se intorsesera in
Triger.
- Acum... sa spuneti tot ceea ce ar trebui sa stiu despre prezenta trupelor voastre in acest oras.
- Stim doar ca am fost contractati de cei din subteran ca sa cream panica in oras, atata tot...
- Cati sunteti?
- Mai multi decat ai putea sa dovedesti vreodata, zise o persoana din spatele lui Triger.
El se intoarse si isi activa complet armura si isi activa si sabia lui Pro.
- Se pare ca astia doi si-au gasit nasul... asta este...
Zise acea persoana si scoase un pistol si ii impusca pe amandoi in cap si in piept. Triger statea
nemiscat si analiza acea persoana din cap pana in picioare.
- Sunt Aritcloth. Capitanul astora... din pacate aia erau ultimii... din fericire am scapat de doi
idioti. Tu cine esti sa ne intrerupi misiunea?
- Triger. Si sunt mercenar angajat.
- Interesant...
- Nu cred ca ai avea suficiente fonduri ca sa cumperi serviciile mele asa ca...
- Ia sa vedem... 5 miliarde de tone de diamante?
- Pai... ce ziceam mai devreme?
- Bine... diamantele si vreo 3 milioane de tone de aur, plus ceea ce vrei atata timp cat nu ma
depaseste ca rang.
- Sincer... am de cateva mii de miliarde de ori mai multe bogatii decat ai zis tu...
- Am mentionat si sclavii? Avem o gramada... numai bunatati...
- Ma... nu ma intereseaza!
- Bine... atunci trebuie sa mori...
In spatele lui Triger aparu o nava mica de atac si incepu sa traga, dar scutul de abia se clinti.
- Ce? Intreba Triger un pic distrat.
- Cum se poate asa ceva??? E imposibil... navele noastre sunt cele mai puternice la lupta unu la
unu si totusi nici macar nu te-a afecat...
- Pai... e cam slaba nava dupa standardele mele...
Zise Triger si activa o pusca cu luneta, tinti si trase. Nava se prabusi imediat ca un morman de
fiare vechi.
- CE????
- Ce s-a intamplat capitane... ai amutit?
- Dar... dar...
- Ia sa vedem daca e mai dezvoltata decat cea a aerienilor... hmmm... doar un pic la tunuri, dar la
motoare v-au intrecut. Asta este... te sfatuiesc prieteneste sa te intorci cu toate trupele inapoi de
unde ai venit.
- Dar...
- Cu TOATE trupele...
- Am inteles, in jumatate de ora am plecat.
- Bine.
Triger se intorsese in carciuma si se aseza la aceeasi masa si mai comanda o bautura. Batranul
veni langa el si incepura sa vorbeasca despre carciuma. Timp de jumatate de ora vorbira, dupa
care, Triger, se ridica si plati pentru amandoi si il intreba pe batran in timp ce isi punea pelerina
pe el.
- Ce parere ai despre imparat? Fara menajamente ca n-are rost sa ne pacalim unii pe altii.
- Sincer... el a fost cel care a aprobat construirea carciumei mele. Desi nu aveam nici macar un
ban pentru constructie, el a finantat si mi-a donat aceasta carciuma. De atunci toti pe o raza de
cateva strazi vin sa bea ceva cand simt nevoia. El e singurul care a asigurat transportul si si-a dat
acceptul pentru a face trasee intre factiuni fara sa se implice in confruntarile dintre acestea. Am
auzit ca i-au asasinat nevestele... mare pacat... cine ar face asa ceva?
- Asta incerc sa aflu. Cred ca cineva vrea sa-l omoare.
- Asta nu este bine...
- Da... vezi ca o sa tina un discurs azi din cate am auzit.
- Sper sa nu renunte la tron. Dar daca o face sa-l puna pe capitanul garzilor... este unul dintre cei
mai seriosi soldati.
- Nici macar nu stiu ce ar putea sa zica, sper sa nu faca vreo prostie, zise Triger si in clipa
urmatoare intra Cronos.
- Triger!
- Da?
- Bine ca te-am gasit... m-am intalnit cu un batalion de estici... ce naiba se intampla???
- L-am confruntat pe capitanul acelui batalion si el a pierdut.
- Ma speriasem...
- Ia zi... ce noutati mai ai?
- Pai am mai vazut ca se strange lumea in piata si cica imparatul o sa zica cateva vorbe.
- Asta stim si noi, zise batranul. Altceva mai serios nu ai gasit?
- Ba cred ca da... in multime am vazut foarte multi mercenari, numai ca nu pot fi arestati ca au
venit sa vada ceea ce zice imparatul.
- Asta asa este... hai sa mergem...
Se dusesera in piata si asistara la discursul imparatului, care dupa ce termina ceea ce avea de spus
de pe acele foi, isi ridica privirea catre cei adunati si spuse pe un ton grav:
- Dragii mei cetateni, din cauza unei boli misterioase voi fi nevoit sa cedez tronul cuiva care se
poate ocupa de asa ceva. Cineva care va avea misiunea sa imi gaseasca un antidot pentru ca eu sa
revin pe tron. Aceasta persoana este... Triger.
Triger se prefacu surprins, dar cetatenii il aclamau de parca era salvatorul lor.
- Buna ziua cetateni, este o onoare pentru mine sa preiau stafeta de la imparat. Sincer sunt un pic
surprins. Sper din tot sufletul sa nu va dezamagesc.
Multimea ovationa de parca inlocuirea urma sa fie definitiva, numai ca nu toti se bucurau.
Plecand de la tribuna, el se opri in sala tronului unde era ceremonia de incoronare temporara.
Dupa ce deveni imparat temporar, un fel de loctiitor, el ceru celorlalti ca actualul imparat sa ii fie
consilier. Nimeni nu spusese „nu”, mai mult fiind cu totii de acord.
Ramanand singuri, imparatul si Triger deja planuiau ce sa faca ca sa ii atraga pe atacatori. Triger
fiind ceva mai viclean decat regele, spuse:
- Am sa fac ceva... o sa iau cateva nave de mare altitudine si o sa incep cartografierea planetei.
Acest lucru o sa supere pe cineva, asta in mod sigur, si o sa inchei niste aliante cu care sa intaresc
aceasta pozitie. Sper totusi sa nu se uneasca toti impotriva noastra.
- Da asta ar fi de evitat, nu ca nu le-am face fata, dar sunt cu mult mai multi decat noi.
- Hmmm.... am o idee... voi aveti nave invizibile pentru radarele celor de la sol?
- Da, dar nu stim cat de mult a evoluat tehnica jos pe planeta.
- De asta o sa ma ocup sa aflu.
Triger isi trase o pelerina si dadu cateva indicatii imparatului de drept si se facu nevazut.
Intre timp Starfire, Ana si ceilalti incepura deja sa mareasca si sa imbunatateasca nava pe care
Triger le-o lasase in grija. Se plimbasera prin sisteme solare care de abia se nascusera, se
plimbasera prin unele care erau pe moarte, vazusera sori negativi, asistara la moartea unor stele
de dimensiuni gigantice, dar nimic nu ii pregatise pentru o implozie a unui generator pe materie-
antimaterie. Deflagratia se produsese intr-un moment in care ei se pregateau sa plece dupa Triger,
numai ca in timpul saltului, o defectiune mai mult sau mai putin provocata a facut ca generatorul
4 pe baza de materie-antimaterie sa explodeze cu o forta iesita din comun. Datorita constructiei
navei, facuta de Triger si revizuita de Nanos, pagubele fusesera doar pe o raza de cateva punti,
suficient insa sa ii arunce pe toti pe o planeta acoperita in totalitate de o jungla foarte deasa, cu
mlastini care ar fi inghitit si 200 de nave de genul acela. Insa, cu ajutorul lui Nanos, nava
ramasese la suprafata si statea la jumatatea inaltimii in acea mlastina.
- Nanos, ce s-a intamplat de am ateriazat aici?
- Din nefericire, generatorul 4 pe baza de materie-antimaterie a explodat si in urma exploziei
toate celelalte generatoare au fost oprite. Ele consumau circa 5% din cat produceau, acum ca nu
functioneaza sistemele care erau active si care nu necesita folosire au fost oprite. Mai sunt active
doar trei sisteme: mentinerea vietii, antigravitational, la 5% din capacitate ca sa nu ne scufundam
mai mult in mlastina, si ultimul cel defensiv pentru musafiri nepoftiti.
- Foarte bine. Numai ca ar trebui sa-l opresti pe ultimul, consumul este prea mare. Cata energie
mai ai pentru tine?
- Triger mi-a facut sursa separata.
- Am inteles, zise Starfire ingandurat.
- O alternativa ar fi sa golim toate armurile si sa pornim un generator, numai ca ramaneti fara
aparare, si pana se incarca toate bateriile de pe nava...
- Am ramane descoperiti cat timp? Intreba Ana.
- Un an si jumatate.
Pe puntea navei se lasa linistea, dar o voce rasuna de nicaieri:
- Dar daca golim 80% din armuri?
- Atunci cei 80% care nu au armuri ar fi o prada sigura pentru oricine ataca aceasta nava, iar
timpul in care a-ti ramane descoperiti ar fi de doar 3 ani.
- Navele din cale? Mai sunt functionale sau au patit acelasi lucru.
- Din nefericire suflul a fost foarte puternic, doar armurile au rezistat. Nu imi explic de ce pentru
ca aceleasi sisteme defensive sunt si la nave sunt si la armuri, doar scala difera.
- Nasol. Nanos, daca gasesti vreo metoda, te rog sa ne anunti. Trebuie sa facem rost de mancare.
- Mancarea este din belsug afara... numai ca nu am scanere si nu stiu cine ar putea sa va
pandeasca afara.
- Corect... Putem sa-l contactam pe Triger?
- Mesajul o sa ajunga la el, dar nu stiu cand.
- Transmite-i mesajul si sa speram ca o sa ajunga destul de repede.
Triger pe de alta parte deja se infiltrase si recrutase cativa spioni care sa-i dea informatiile de care
avea nevoie si dupa 4 zile de strans informatii se intoarse la palat si ii convoca pe amiralul care se
ocupa de spionaj si contra-spionaj si pe amiralul care se ocupa de forta aeriana.
- V-am chemat din cateva motive...
- Am auzit ca a-ti reusit sa refaceti reteaua de spionaj.
- Corect si tocmai de aceea v-am chemat. Aici sunt date despre tehnologia inamica, vreau sa va
puneti de acord si sa faceti unul sau mai multe modele de aparate de zbor care sa fie total
invizibile, si radar si in camp vizual.
- In camp vizual avem deja, dar la radar e mai greu.
- Va dau timp de gandire pana maine la aceeasi ora. Trebuie sa facem asta ca sa avem o idee a
ceea ce se afla sub noi... sau mai simplu niste sateliti mai mult sau mai putin artificiali care sa ne
dea informatii despre ceea ce se afla la sol si sub acesta. Credeti ca se poate?
- Desigur, maine o sa avem o plan.
A doua zi cei doi prezentara doua modele de aparate de zbor, iar cel care era mai rapid fusese
ales de toti pentru ca nu putea sa fie atins de nici macar o tehnologie actuala.
- Triger, am auzit de la unii ca l-ai fi obligat pe fostul imparat sa-ti acorde tronul, ce zici de asta?
Intreba unul dintre rivalii la tron.
- Sincer... nu ma asteptam sa ma numeasca, eu as fi vrut sa-l numeasca pe seful garzilor ca cica
era mai agreat de cetateni. Nu stiu ce sa zic, de impus nu i-am impus sa faca asa ceva pentru ca
nu as avea ce sa castig din asta.
- Pai nu stii?
- Sa stiu ce?
- Nevestele imparatului devin nevestele tale. Tu tanar... ele tinere...
- E na? Tu faci misto de mine... oricum daca ar fi asa, din punctul meu de vedere sunt nevestele
lui, nu ale mele. El fiind consilierul meu nu cred ca am dreptul sa le fac ceva.
- Hmmm... la asta nu m-am gandit.
- Oricum ar fi trebuie sa citim amandoi regulamentul ca sa nu ne prinda altii ca nu prea l-am
citit... cred ca o sa ma apuc in seara asta sa-l citesc.
- Si eu la fel... ca simt ca imi scapa ceva in legatura cu ghilda aia a comerciantilor... o seara buna
„imparate”.
- O seara buna domnule...
- Paulo Alberto Verti.
- Domnule Verti... o seara cat mai placuta.
- Si dumneavoastra la fel.
Cei doi se despartira si Triger se opri direct la biblioteca, dar aici constata cu surprindere ca fetele
imparatului se bateau cu perne.
- Bravo! Zise el batand din palme si razand.
- Ne scuzati... ne-a luat valul, zise fiica cea mica care era pe jos intre cateva perne.
- As avea nevoie de regulamentul pentru imparat si de legile acestui tinut.
- Sunt primele doua din stanga, pe randul al treilea de sus in jos din stanga ta, zise o alta.
- Multumesc, zise Triger si inainte sa iasa se intoarse si le spuse zambind: Puteti sa continuati dar
sa nu faceti dezordine, bine?
- Bine, spusera toate in cor si incepura din nou sa se bata cu perne.
Triger se opri in camera lui unde era imparatul cu privirea in podea.
- Ce s-a intamplat?
- Am fost sa-mi vad fetele si nu erau in camera lor...
- Sunt in biblioteca se bat cu perne. Oricum am luat cartile astea din biblioteca sa le citesca ca
cica nevestele tale ar trebui sa devina ale mele. De cand pana cand?
- Cred ca asa este...
- Da. din cate stiu in alte culturi asa este doar in cazul in care fostul imparat renunta la toate
drepturile, numai ca tu esti consilierul meu acum si acest lucru face ca nevestele tale sa fie numai
ale tale.
- De unde intrebarea asta?
- M-a interbat unu... Paulo Alberto Verti de chestia asta si i-am spus ce parere am eu si l-am cam
incurcat de aceea am luat cartile din biblioteca.
- Bine ai facut... cat de repede poti sa le citesti?
- Atat de rapede cat armura poate sa faca poze cartilor in timp ce dau paginile.
- Poate te ajuta calculatorul acela... are toate cartile in el...
- Si acum zici?
- Se poate ca in carte sa fie vreo lege omisa in calculator.
- Am inteles... in cinci minute sunt gata si sper sa am un raspuns mai bun. Dupa zece minute
imparatul veni la Triger:
- Ai gasit ceva?
- Ajutorul tau a fost de mare valoare am gasit cateva legi omise, se pare din graba, nu-i problema
ca am pus cartea in calculator acum si toate legile s-au actualizat.
- Deci? Cu nevestele?
- E decizia mea daca le vreau ca neveste ale mele sau nu. Daca da, va trebui ca fiecare sa nasca
cel putin un copil, daca nu...
- Daca nu ce?
- Aici e mai greu... zice ceva de „aristolest”.
- Ma temeam de asta...
- Ce?
- Cuvantul ala reprezinta moartea mea si a sotiilor in acelasi timp cu o ghilotina enorma, asta in
cazul in care nu primesc alt post, de rang 3 sau mai sus.
- Pai... si acum ce rang ai? Ma refer ca functie de consilier...
- Momentan rangul este… 5 cu unul sub al tau, zise imparatul citind din carte.
- M-am linistit...
- Si eu, zise imparatul luand loc pe un fotoliu.
A doua zi, in fata biroului respectiv erau capitanul si fetele.
- Ce s-a intamplat?
- Pai o sa le las pe ele sa spuna ce au facut.
Dupa jumatate de ora in cate toti isi prezentara versiunea, Triger incepuse sa vorbeasca:
- Sa inteleg ca a-ti rupt un scaun?
- Spunteti ce scaun a-ti rupt.
- Pai, am rupt tronul.
- Inadmisibil... Drept pedeapsa o sa ma ajutati la sortatul scrisorilor, dupa care „foc de voie”.
- Doar atat? Intreba capitanul.
- Faptul este consumat, tronul era vechi si o sa contractam pe cineva sa faca un alt tron ceva mai
rezistent de data asta, si cu aceasta ocazie...
Intra fostul imparat si le vazu pe fete cu privirea in podea si indreptandu-se catre sacii cu scrisori.
- Cine a rupt tronul???
- Imi cer scuze... eu am fost, zise Triger.
- Cum asa?
- M-am impiedicat de o treapta aseara cand am vrut sa mai stau sa citesc pe tron.
Uitandu-se la fete si la capitan, fostul imparat isi dadu seama cine era faptasul si zambind spuse:
- Bine ca nu s-a ranit nimeni, ala se poate inlocui. O sa contractez pe cineva din oras.
- Fetele au fost dragute sa ma ajute astazi si as vrea sa contractez cativa localnici din oras sa ajute
la triere, dar asta de saptamana viitoare.
- Desigur o sa il chem pe cel care se ocupa de angajari sa vada de ceea ce ai nevoie.
- Multumesc. Acum trebuie sa trecem la treaba.
Zise Triger sarind din scaun si luand un sac se indrepta catre mijlocul camerei scotand cate un
plic si punandu-l intr-o parte a camerei.
- Asta e o cerinta a unuia din popor, o pun aici. Asta este o cerere de casa, o sa o asez aici.
Toti, urmand exemplu dat de el, se apucara sa sorteze sacii cu corespondenta. Toata tevatura dura
circa trei ore, timp in care se triase toata corespondenta.
- Cu multumiri... imparatul, zise Triger dupa ce se uita sa vada de alti saci de corespondenta.
- Poftim? Intreba fiica cea mica a imparatului.
- Asa se scrie la sfarsitul unei scrisori de multumire din partea mea.
- Hihihihi, ce frumoooos.
- Multumesc mult pentru ajutor. Acum va trebui sa le rasfoiesc sa vad despre ce este vorba.
- Succes, spuse fiica cea mica si toti plecara din camera.
Triger, cu ajutorul armurii, scana si procesa toate doleantele si toate actele care venira. Dupa
pauza de masa, cam la 30 de minute, el se dusese la serviciul de contabilitate si incepu sa intrebe:
- Soldele soldatilor se pot mari?
- Pai... cat sunt acum?
- Acum sunt la 5 galbeni si as vrea sa vad daca se poate sa le marim si daca putem sa le marim,
cu cat am putea sa le marim.
- Aceasta operatiune va dura ceva, imparate, spuse acel domn Paulo Alberto Verti care era seful
acestui departament.
- Sincer am tot timpul, de semnat am semnat ceea ce trebuia semnat, iar ceea ce nu merita citit
am aruncat pe foc.
- Dar...
- Asa ca am ceva timp astazi, accentua Triger.
Dupa vreo 5 ore, unul dintre functionari veni cu un catalog cu toate cheltuielile care trebuiau
facute in cursul unei luni, incepu sa-i explice lui Triger ce si cum si la un moment dat cand
considera el ca se termina prezentarea spuse:
- Asa... si dupa toate aceste calcule putem vedea ca nu putem sa marim soldele soldatilor.
- Bun. Dar ce reprezinta aceasta coloana?
- Procentajul din productia interna.
- Asa... ia sa adunam noi... opa... dupa primele 5 valori, valoarea depaseste 100% si mai sunt 30
de campuri?
- La asta nu m-am uitat... sfinte... inseamna ca toate calculele noastre erau gresite?
- Nu intocmai... ia sa vedem... de unde apare aceasta greseala. O sa iau acest dosar si o sa ma uit
un pic peste el sa vad ce valori mai apar. Bine?
- Desigur, chiar va rog. Eu o sa verific cine are acces la aceste informatii si o sa va contactez cat
mai repede posibil, zise functionarul un pic speriat.
- Stai linistit, fa-ti treaba calm, vii la mine in birou si vedem ce si cum. Bine? Nu e un capat de
tara ca s-au gresit cateva valori. Totul este sa nu fim noi datori si daca avem surplus de ceva,
atunci sa ajutam populatia cu acel surplus, zise Triger in soapta.
- Am inteles, zise functionarul ceva mai linistit.
- Domnule Verti, dupa program te rog sa il trimiti la mine in birou ca trebuie sa ma lamureasca
asupra dosarului acesta.
- Pot sa va ajut eu daca doriti.
- Din cate am inteles el s-a ocupat de acest dosar, deci el ar trebui sa stie cel mai bine aceste
lucruri. Fara suparare, dar cred ca momentan el este cel mai avizat in aceasta privinta.
- Desigur, cum spuneti dumneavoastra.
Triger pleca cu cateva suspiciuni din acel departament si se dusese direct in biroul lui, unde il
astepta consilierul lui.
- Am o intrebare. Stii pe cineva impartial care poate sa-mi spuna in doua cuvinte ceva despre
acest dosar de contabilitate?
- Mary, a doua mea nevasta stia foarte bine. Cred ca Mirriam ar trebui sa stie ceva contabilitate.
Triger trimisese vorba dupa Mirriam si in cinci minute fata veni, ii saluta si lua loc pe un scaun in
fata biroului lui Triger.
- Buna Mirriam, te-am chemat ca am nevoie de inca o parere in legatura cu acest dosar.
- Hmmm... cam multe greseli... unele sunt doar de transcriere, ca acestea doua. Dar sunt unele
care sunt facute intentionat cum ar fi aceste procentaje. Daca toate cifrele sunt corecte, atunci
conturile regale ar trebui sa fie ticsite de bani.
- La asta ma gandeam si eu, spuse Triger. Vezi pe undeva urme de extrageri?
- Da... sunt destul de multe catre cateva firme.
- Capitane, poti veni o clipa te rog? Zise consilierul prin statia de pe biroul lui Triger.
- M-ati chemat?
- Da, zise Triger. Stii cumva indicii firmelor din oras?
- Doar cativa. 384 pentru carciuma unde mai stau cu baietii, 543 ghilda negustorilor, am avut de
saltat ieri pe cineva care facea scandal, si 436... parca... era firma de reparatii care vine si face
lucrari din cand in cand.
- Hmmm... Mirriam?
- Doar 436 apare din cand in cand. Mai este 7823 care apare de cele mai multe ori, ca in rest 13 si
18 sunt companiile de facut curat care au sume nesemnificative.
- Ce firma o avea indicativul ala? Cine ar putea stii?
- Cel mai sigur ar sti seful departamentului de contabilitate.
- La el nu vrem sa apelam.
In clipa urmatoare intra un soldat cu acel tanar contabil.
- Domnule, acest domnisor doreste sa va vorbeasca.
- Multumesc Jon.
Soldatul Jon pleca si tanarul contabil ramasese cu un dosar la piept.
- Salut, zise Triger invitandu-l pe contabil sa ia loc.
- Multumesc... am luat acest dosar fara sa stie sefu... sper sa nu patesc cine stie ce...
- Multumesc, zise Triger. Te rog sa mai stai ca trebuie sa elucidam ceva mistere.
- Desigur.
Cei cinci stateau si se uitau peste noul dosar si vazura cu stupoare aceeasi firma 7823 care aparea
pe toate paginile.
- Ce firma are acest indicativ?
- Prima cifra indica sectorul, iar a doua indica faptul ca respectiva firma are sediu stabil si in ce
zona este situat.
- Adica Sectorul 7, zona 8?
- Da. Atat am fost invatat despre firmele din oras.
- Hmmm... datele din calculator pot fi accesate... de ce ma complic... ia sa vedem... ce firme
avem... pai in zona aia sunt doar 24 de firme... si asta are indicativul 23. Deci care firma este?
Daca le luam alfabetic avem firma... „Reparatii la orice ora”, insa daca luam dupa numele si
numarul strazii avem firma „Micii buticari”. Greu de spus...
Toti ramasesera un pic pe ganduri, dar totul se lamuri cand intra in camera un curier cu o
scrisoare cum ca cei de la curtea regala ar avea de platit o suma modica.
- Ce numar are firma?
- 7823, domnule.
- Esti tare... si de unde ai luat aceasta scrisoare? Intreba Triger.
- Cum adica?
- Stii cumva numele firmei? Intreba contabilul.
- Aaaa, de la „Micii buticari”, dar ciudat este ca acel domn nu l-am mai vazut pana atunci...
- Hmmm, cum adica? Intreba Triger.
- Mai luam scrisori de la ei, dar nici macar o data nu a fost domnul ala, zicea ca e rost de bani
multi daca ma duc la contabilitate si soldatul de la usa m-a trimis aici.
- TARE!!! Zise capitanul.
- Jon era?
- Da, el l-a trimis aici pentru ca inauntru era cineva de la contabilitate.
- Ai mai inregistrat scrisori dintr-astea?
- Eu nu. Doar seful inregistreaza ceea ce trebuie sa luam sau sa dam la firme.
- Deja se pare ca avem o deturnare masiva de fonduri. Capitane, ne trebuie un filaj si cat mai
multe trupe speciale care sa fie ascunse in zona acelei firme.
- Dragul meu curier, trebuie sa duci aceasta scrisoare inapoi la firma, numai ca o sa o semnez cu
un alt nume. Pentru tine este valida si cand ajungi acolo trebuie sa transmiti mesajul: „de la V.
Trebuie sa golim tot cat mai repede, pentru detalii o sa fiu afara langa fantana la ora 21, sa vii si
cu actele necesare”. Ai inteles?
- Desigur.
- Si cum o sa il atragi pe celalalt?
- O sa trimit acelasi curier cu o scrisoare in care sa scrie: „Prin prezenta va anuntam ca trebuie sa
returnam banii luati din tranzactiile efectuate din data 2561.25662.2366 pana in prezent. Semnat
7823”. Aceasta scrisoare sa ajunga la seful contabilitatii si din greseala, si scrisoarea urmatoare:
„domnule Triger, va informez ca la ora 21 langa fantana de langa 7823 voi fi prezent si o sa pot
sa va inmanez documentele cerute de dumneavoastra”. Ai inteles?
- Ultimile doua la seful contabilitatii si prima la firma.
- Perfect. Uite aici 50 de galbeni, ia-ti ce vrei tu din acesti bani.
- Nu e cam mult? Intreba consilierul.
- Momentan este suficient. Sa vii maine pe la mine sa mai stam de vorba, ii zise Triger curierului.
Cat despre suma... lasa ca nu stau eu in 50 de galbeni.
Toti inmarmuriti de afirmatie, se facura ca au de lucru si-si continuara activitatile, iar curierul
pleca imediat.
- Triger, zise consilierul, sa stii ca la noi 50 de galbeni este foarte mult chiar si ca salariu.
- Gandeste-te la faptul ca acum acel curier va fi disponibil pentru noi oricand, cu toate ca o sa ii
dam cu mult mai putin de fiecare data, sa zicem... vreo 5 galbeni.
- Inteleg... ii atragem pe toti de partea noastra.
- Mai mult de partea ta decat de partea mea ca nu pot sa raman imparat pentru o vesnicie.
Dupa ce terminasera cu tot ceea ce aveau de facut, se dusesera impreuna cu capitanul garzilor sa
vada ce urma sa se intample cu acele scrisori raspandite de Triger. Ajunsi acolo la ora 21 si 4
minute, au vazut ca erau doua personaje luate de politie care incercau sa se bata intre ele.
Apropiindu-se, Triger si ceilalti, remarcara faptul ca era vorba de seful departamentului de
contabilitate din palat, Paulo Alberto Verti, si seful acelei firme.
A doua zi, se numi alt contabil sef si totul reveni la normal.
Intre timp nauvragiatii de pe nava care se prabusise tot incercau sa faca rost de energie, numai ca
incercarile lor erau in van. Toata energie stocata era prea putina si se risipea prea repede pentru a
putea face economii.
Triger pe de alta parte se pregatea de alegeri, la care se hotarase sa nu candideze. Numai ca dintre
cei doi candidati, actualul consilier care fusese imparat inaintea lui Triger si un sef de garnizoara,
toti cetatenii il votasera pe fostul imparat, astfel ca Triger se putea retrage in liniste. In urma unei
intruniri in piata centrala Triger spusese:
- Ma bucur ca am avut ocazia sa conduc o tara atat de puternica ca suflet si ca persoane. Si nu ma
refer numai la soldati ci si la cetatenii acestei tari, fara de care nu am fi putut avansa ca
tehnologie sau din punct de vedere social. Va multumesc tuturor pentru ajutorul acordat. Acum o
sa-i inmanez noului imparat sceptrul regal.
Triger ii dadu sceptrul noului imparat si spuse catre multime:
- Iata noul vostru imparat. Fie ca zeii sa aibe grija de el asa cum au avut grija si de mine.
Acestea fiind zise Triger cobori de pe acea scena si se opri in primul rand langa Jon si langa fiul
imparatului zicandu-le in soapta:
- Acum aveti sansa sa invatati ceva mai multe decat de la mine.
Cei trei isi luara ramas bun si cand sa plece, Triger vazu o pata neagra pe o cladire. Uitandu-se cu
atentie, observa ca aceasta pata neagra era acea creatura pe care o mentonase imparatul. In
momentul acela, Triger scosese pistoalele si incepu sa traga in acea creatura. Gloantele acelea
nimerira creatura in foarte multe locuri si ii provocasera suficiente rani ca aceasta sa fie
imobilizata de catre garzile prezente in acea piata.
Imparatul ii multumi pe aceasta cale lui Triger ca nu il lasase la greu in nici macar o clipa.
Toata ceremonia de incoronare se termina si Triger se dusese in camera lui sa-si stranga lucrurile
pe care le lasase raspandite pe podea sau pe pereti, ca sa fie surprins de fiica cea mica a
imparatului:
- Ce faci?
- Imi strang jucariile si ma intorc la prietenii mei.
- O sa vii sa ne vizitezi?
- Nu promit nimic, dar o sa fac tot posibilul sa vin... pana una alta... inchide ochii si intinde mana
stanga.
- Uaaauuuu... ce este asta?
- Daca apesi pe butonul acela mic albastru o sa poti sa vorbesti cu mine. Oriunde as fi, acest
aparat te va ajuta sa iei legatura cu mine. Si iti mai dau inca doua sa le dai sefului garzilor si al
doilea unei alte surori, care vrei tu. Bine?
- Multumesc, zise fetita si il imbratisa pe Triger, dupa care fugi sa dea acele emitatoare.
El zambi si se apuca din nou de strans, ca in circa zece minute camera si fie curatata de orice
tehnologie cu care venise el.
La iesirea din palat imparatul impreuna cu seful garzilor ii dadura lui Triger o naveta cu care sa
poata sa mearga pana in sistemul solar invecinat unde Triger urma sa cumpere o naveta ceva mai
mare.
Cand sa se urce in naveta, langa el aparura trei dintre fetele imparatului echipate de plecare, cu
geamantane ticsite de lucruri si langa ele un vlajgan care avea si el cateva geamantane si o lada.
Triger se uita la cei patru si primi un raspuns:
- Lada aceasta este a mea, zise vlajganul. Geamantanele sunt ale lor.
- Mi-ai luat o piatra de pe inima, dar... nu cred ca imparatul o sa fie de acord cu aceasta...
plimbare...
- Triger! Se auzi o voce din spatele geamantanelor.
- Am mai auzit vocea asta...
- Sunt imparatul, si aceasta aparu de dupa geamantane.
- Aha! Stiam eu ca e cineva cunoscut cu vocea aceea.
- Te-as ruga daca vrei... sa le iei si pe fetele acestea trei ale mele si sa le duci in port. Ele sunt
Anca, Laura si Neeva.
- Si de acolo? Sper ca nu o sa se tina dupa mine.
- Asta depinde de ele, zise imparatul si fetele se facura nevazute in naveta.
- Am inteles... deci trebuie sa scap de ele, mormai Triger.
- Cu bine Triger, zise imparatul.
- Cu bine! Zise Triger uitandu-se inca o data la palatul pe care il vazuse doar din interior.
El sari in nava, urmat fiind de acel vlajgan, dupa care usa se inchisese imediat si naveta decola cu
o viteza incredibila.
- Doamnelor si... matahala... cursul e stabilit catre port. Sper ca v-ati legat centurile de siguranta
ca o sa incerc cateva manevre.
Triger incepu sa testeze limitele acelei navete care se comporta destul de bine la ceea ce incerca
el.
- Cand ajungem?
- Exact in momentul in care o sa ajungem, zise Triger. Daca intalnim vreo nava care va ia drept
ostateci si o sa traga dupa noi, atunci o sa ajungem mai tarziu in acel port. Dar daca nu… o sa
ajungem... in cele 5 minute care nu se mai scurg.... iar s-a stricat ceasul... la naiba...
Ajunsesera cu bine in port si Triger le dadu cheile navei celor patru pasageri si le spuse cu un
zambet firav:
- Aici drumurile noastre se despart. Eu o sa imi fac rost de o nava si o sa ma asigur ca o sa ma
duca direct acasa...
- Si noi?
- Si voi ce? Voi a-ti vrut sa vedeti portul si v-am adus... la revedere, zise Triger facandu-se
invizibil.
- Nuuuuu, striga una dintre fete.
- Ce? Triger dezactiva modulul de invizibilitate.
- N-ai plecat...
- Nu stiu ce am uitat la bord... a da... ba nu... e in armura deja... hmmmmm, ia sa vad.
Triger rula imediat un program de diagnosticare si in clipa urmatoare pe cer aparu o pamblica de
energie.
- FUGITI!!!!!!!!!
Toti din port incepura sa fuga pe cele mai apropiate nave, care nu ezitau sa plece cand ajungeau
la numarul maxim de persoane.
- Triger?
- Ce?
- Ce e aia?
- La naiba... am mai vazut asta... stai sa vad... luati nava si plecati acum... e un ordin...
Cei patru plecara imediat, iar Triger analiza pamblica de energie. Se parea ca nu era ca cea pe
care o mai vazuse cu mult timp in urma.
- Ce faci tu fata de sora ta? Se intreba Triger uitandu-se la pamblica.
Pamblica se izbi de port si crea in acel loc o poarta in timp si spatiu care trasese tot ceea ce
insemna obiect neasigurat, si cum Triger nu se asigurase la timp, fusese si el tras in acea poarta.
Se trezi intr-o lume ciudata, el se afla pe o limba de nisip in mijlocul unei mari.
- Unde ma aflu?
- Ai fost adus in lumea mea.
- Si... tu cine esti? Zise el un pic speriat, intorcandu-se sa vada cine este.
- Vrajitoarea Khally. Tu ai fi... Triger... te astept de ceva vreme, dar se pare ca... cineva... avea
alte planuri cu tine.
- Si... tu ce planuri ai tu… cu mine?
- Lumea asta este asemanatoare cu cea in care l-ai intalnit pe Starfire. Un fel de... nou inceput.
- Stii ca o sa fiu tot pirat, numai ca tehnologia ma va face si ii va face pe toti sa evolueze pe cai
necunoscute.
- Stiu si de aceea trebuie sa-ti dau aceasta potiune.
Triger o bau imediat.
- Asta te va trezi pe aceasta planeta, si vrajitoarea ii arata lui Triger o holograma a planetei pe
care Triger avea sa se trezeasca.
- Stii ce am zis mai devreme?
- Da. Si toti ne asumam riscuri.
- Hmmmm, cred ca o sa maschez armura pana una alta.
- O alternativa mult mai viabila. In felul asta o sa vezi ce tehnologie au ceilalti.
- Exact...
- Nu. Nu citesc mintea unora... a ta este protejata... spre norocul tau...
- Am auzit remarca aia...
- Ce? Stai linistit ca nu am cum sa iti fac ceva rau, pentru ca nu imi sta in atributii. Sunt o
vrajitoare buna asa ca stai linistit.
- Si...
Triger adormi inainte sa termine propozitia.
- Daca vroiai sa intrebi cand adormi, as fi zis ca trebuia deja. Daca vroiai sa intrebi cand ajungi
pe acea planeta... in cateva secunde dupa ce adormi.
Triger se trezi pe o insula acoperita de o padure tropicala atat de deasa ca nu vedeai decat la cel
mult 4 metri in fata. Copacii nu pareau sa fie ca cei de pe planeta pe care il intalnise pe Starfire,
dar frunzele si coaja acelor copaci il facura pe Triger sa isi aduca aminte cateva secvente:
- Pamantul... arborii pentru constructii… parca... Starfire... ce naiba e sunetul ala???
In larg remarca o corabie care lasa o barca la apa. Dupa circa doua ore de vaslit, cei 12 din barca
se apropiara de Triger care deja purta niste haine asemanatoare celor din barca.
- Pustiulica... ia zi cum te cheama si ce insula e asta?
- Triger... si insula asta nu cred ca are nume... cred ca vasul pe care eram s-a scufundat ca nu prea
imi aduc aminte foarte multe lucruri.
- Bine. Atunci poti sa fii noul baiat bun la toate la bordul corabiei noastre. Vrei?
- Care corabie? Aia?
- Nu... mai e una sub scoica aia... desigur ca aia.
- Cred ca am fost tunar... ca imi tiuie urechile de mor...
- Ia sa vedem... ia pusca asta si din 5 focuri sa nimeresti fructul ala verde...
Triger tinti si din a doua tentativa nimeri fructul.
- Opa... avem un nou tunar.
- Cum se numeste vasul?
- Marie – Jose.
- Frumos nume... ce viteza are? Ce tunuri avem?
- Bilele sunt cele standard de 2 kile...
- Perfect... distanta maxima cam de un kilometru?
- Exact...
- Lasa ca marim noi distanta asta, si Triger incepu sa mai intrebe in stanga si in dreapta lucruri
legate numai de corabie.
- Dar... de ce pui atatea intrebari despre corabie?
- Daca suntem atacati si moare capitanul...
- Sa ne fereasca, zise unul din barca.
- Corect, dar daca se intampla, atunci adjunctul va trebui sa fie sprijinit de noi cu tot ceea ce
avem mai de pret...
- Corect, zisera cu totii si incepura sa cante.
- De ce canta? il intreba Triger pe cel de langa el.
- Canta ca sirenele sa nu se apropie de noi.
- Sirene... fapturile marii care atrag marinarii in apa?
- Exact...
- Dar mai este si paznicul marii...
- Da... el este cel caruia ne rugam seara la culcare. Trebuie sa ne rugam cuiva... si ne rugam lui ca
sa nu ne scufundam sau sa avem vant bun.
- Am inteles.
Ajunsi la bord, se facura prezentarile:
- Capitane... am gasit pe unu exact cum ti-a zis vrajitoarea.
- Buna seara. Numele meu este Jack si acesta este umilul meu echipaj. Am inteles ca ai fi un
personaj care ar putea revolutiona ceva in lumea asta...
- Daca revolutionez cu ceea ce am acum pe mine, si credeti-ma ca nu vreti sa aflati, atunci lumea
aceasta ar disparea in trei... hai sa zicem cinci zile.
- In primul rand am dori sa imbunatatim tunurile, ca de cateva zile nu reusim sa distrugem nici
macar o corabie asemanatoare noua.
- Ce tunuri aveti?
- Bronz complet.
- Nu. Ne trebuie de otel de pe continent si neaparat cu teava dreapta si proiectile modificate.
- Adica...
- Uite aici... vezi? Cam asa ar trebui...
- Asa avem noi tunurile dar proiectilele sunt cam vechi...
- Am inteles ca sunt cele de 2 kile.
- Da... cele standard... sferice... nu ca cele desenate de tine.
- Astea, asa cum le-am desenat, au un corp alungit, si care sunt aproape la diametru cu teava.
- Din alea nu avem... de unde facem rost?
- Ar trebui sa le confectionam.
Triger se trezi in clipa urmatoare in port, dupa care se trezi din nou pe corabie.
- Esti bine? Ai disparut pentru cateva secunde...
- Cred ca da...
Se pusesera pe treaba si se instalara pe insula ca sa faca cateva proiectile, iar dupa ce fusesera
facute, testara tunurile. Nu numai ca trageau mai bine si tunarii, dar tinta era cu mult mai sigura
si cu mult mai devastatoare, cand venea vorba de tras asupra navei inamice.
Triger timp de cativa ani statu si analiza acea lume. Nu numai ca era asemanatoare cu cea de pe
care plecase, dar unele constelatii erau aceleasi.
- Asta este sansa mea sa devin un mercenar de temut, zise Triger.
- Ce? Il intreba Jack.
- O sa ma fac cel mai de temut mercenar. Te-as ruga sa ma lasi si pe mine in primul port ca sa imi
incep munca.
- Imi pare rau dar nu se poate.
- De ce?
- Vrajitoarea mi-a spus ca va trebui sa ma ajuti sa capturez un port... Martine.
- Cu noul tip de munitie poti sa cuceresti ce port doresti.
- Am inteles... multumesc de ajutor...
Triger se dadu jos de pe corabie si in portul acela se facu nevazut. El isi construi o naveta mica si
pleca, dar cand sa plece de pe planeta se trezi inapoi in portul acela spatial.
- Ce naiba???
- Pamblica a trecut si pentru cateva secunde ai disparut.
- Cateva secunde? Intreba Triger ironic.
- Da... cand a lovit pamblica ai disparut si acum ai reaparut.
- Si tu cine esti?
- Un umil cersetor...
- Ia de aici cateva credite pentru mancare. Ar trebui sa te angajezi pe o nava de pasageri... ceva
legal... si sa muncesti pentru ceva mai multi bani.
- Multumesc, zise cersetorul si disparu cand Triger isi lua privirea de la el.
- Acum ce sa fac??? Ia sa vad... o da... bine ca vin cu totii inapoi...
Toate navele aterizasera inapoi in zonele unde platisera.
- TRIGER!!! Se auzi o voce de pe o cladire.
- Ce?!
- Aici sus!
- Ce cautati acolo?
- Aici am mai avut loc...
Triger se dusese pe acoperis, unde era o zona de aterizare, si le vazu pe fete pe geamantane si pe
vlajgan scotand toate bagajele din nava.
- Ce a-ti facut?
- Nava... nu mai e buna decat pentru un drum. Am programat un droid sa duca nava inapoi,
numai ca... e cam avariata... ne-a prins o ploaie de cutii din pamblica aia.
- Nasol... macar ai pus un mesaj in transmitatorul navei?
- Desigur.
- Foarte bine... acum sa vad cum o sa pot sa plec de aici.
- Dar noi?
- Voi inapoi la palat...
- Dar...
- Imi cer scuze dar unde ma duc acum nu e un loc in care sa veniti si voi...
- Si sa nu ne spui ca nu sunt si tipe pe acolo ca nu te cred, zise cea mai mica dintre ele.
- Tot ceea ce spun este ca o sa plec din portul asta...
Triger isi activa invibilitatea si pleca sa caute o nava suficient de rezistenta sa-l duca cateva
sisteme. Gasi una destul de buna si spatioasa, dadu cateva credite si nava care ar fi trebuit sa se
intoarca pe planeta.
- Nu cred ca mai vine dupa noi, zise cea mijlocie.
- Nici eu nu cred, zise insotitorul uitandu-se in directia in care plecase Triger.
Dintr-o data se auzi o voce:
- Va dati si voi un pic?
Toti sarira intr-o parte ca sa faca loc, dar spre surprinderea lor nu era Triger, ci un simplu
muncitor in acel port. Ca sa nu mai aibe probleme se mutasera sub un balcon, intre cateva lazi de
diverse dimensiuni.
- Ce facem acum? Intreba insotitorul.
- Nu stiu... zisera ele aproape in cor.
In clipa urmatoare insa toti muncitorii de pe acea platforma se oprira, ascultara ce lise spusese in
casti si incepura sa dea toate lazile jos de pe acea rampa. Dupa ce terminara, unul dintre ei se
dusese pe o platforma destul de mica care il ridica cativa metri si incepu sa semnalizeze
coborarea unei nave.
Pe platforma ateriza o nava inchisa la culoare, cu pete mari de rugina si cu cateva peticiri vizibile
in multe locuri. Din nava coborara doua persoane urmate de o a treia care parea sa cerceteze
locurile si sa se uite dupa ceva sau dupa cineva. Cei de sub balcon reusira sa auda cateva cuvinte
„ ... cautam... Triger... armura ciudata... arme...”, iar in clipa urmatoare unul dintre muncitori ii
arata pe cei de sub balcon. In clipa urmatoare toti o rupsera la fuga in directii diferite, dar
fusesera prinsi toti in afara de Anca.
- Astia sunt toti?
- Cea mijlocie a scapat...
- Deci ele sunt...
- Aceasta este Neeva, cea mica. Ea este Laura, cea cu fusta aceea rosie. Si el este...
- Guliverty, sunt caraus.
- Am inteles... si Triger?
- A zis ca se duce intr-un loc in care noi nu-l putem urma.
- Iar a disparut...
- Cum asa?
- De cate ori il ajungem din urma el dispare.
- Dar voi cine sunteti?
- Imi cer scuze... eu sunt Blue, el este Starfire, iar cel de acolo este Jimmy. Facem parte din
echipajul lui.
- El are propriul echipaj? Intreba Laura.
- Da... bine... doar ca titulatura... nu-i place sa fie numit capitan, dar Nanos il asculta de parca ar
fi frati.
- Nanos?
- O mare parte din armura, din fiinta, din viata si din navele lui Triger, zise o voce aproape
umana, dar cu inflexiuni robotice.
- Nanos?
In fata lor din nava aceea darapanata aparu un personaj facut parca din metal lichid.
- Da. Eu sunt facut din nanoboti si boti mai mici decat nanobotii, si asta datorita lui Triger.
- Dar de ce il cautati?
- Toata flota a disparut... ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Doar noi am mai ramas... ne e
teama ca daca nu-l gasim la timp pe Triger ceva groaznic o sa se intample.
- Avem niste credite... daca puteti sa luati o nava ceva mai buna ar fi perfect, zise Neeva.
- Nu-i problema... in cateva ore resursele de care nu are nevoie acest port o sa fie procesate de
catre mine si nava o sa fie refacuta in una de tip N... cel putin o sa aibe o punte si cateva cabine.
- Interesant...
- Anca?
- Cred ca e prin zona...
- Este dupa acele cutii, zise Nanos.
- HEIII, tipa Anca. Cum m-ai vazut?
- Am scanat tesuturile surorilor tale si portul de la un capat la celalalt si te-am gasit.
- Nu-i cinstit...
- Stai linistita ca nu o sa va facem nimic, doar o mica injectie fara ac... Nanos?
Nanos trimisese cativa nanoboti in cei patru si le spuse:
- Acum o sa fie bine, la orice boala, corpul o sa se apere cu mult mai bine decat pana acum.
- Multumim! Zise Anca zambind.
- Altceva nu a zis Triger?
- A fost cam ironic la aparitia dintr-o pamblica de energie...
- Iar???
- Asta cica ar fi fost diferita de cealalta...
- O nu... e diferita... dar mult mai puternica...
- Cred ca a plecat in directia aia, zise Neeva.
Nanos incepu sa scaneze, dar nu gasi nimic.
- Nimic... ca intotdeauna... doar... asta e... urmarire... cred ca la-m gasit... este pe o planeta din
apropiere... pe cea pe care era acel razboi.
- Adica? Intreba Laura.
- Lui ii place sa stea si sa vada razboaiele si sa asimileze tehnologie in armura sa. Cand
asimileaza tehnologia respectiva, acele proiectile nu-l pot rani... poate doar sa-i lustruiasca
armura, dar nimic grav.
- Pai sa mergem, zise Guliverty.
Ei se urcara in nava, trecura un pic pe la groapa de gunoi si isi refacura nava intr-una de tip N,
dar cu o singura punte si cu cateva cabine in care sa doarma echipajul existent.
Dupa ce mersera cateva ore, Nanos intra pe orbita acelei planete.
- Am ajuns... se pare ca o sa fie atacat acel oras... vad lansatoare de rachete, tancuri, foarte putine
trupe la sol si cateva nave. In oras cateva cladiri cu rezistenta si cateva turnuri defensive. Stati...
ce sunt alea? Roboti???
- Droizi mai mari, zise Starfire. Materie prima pentru noi cand se termina razboiul.
- Se pare ca ataca...
In clipa urmatoare intre acele nave aparu o nava gigantica care incepu sa traga in oras daramand
cladirile de parca era un spectacol sau de parca se tragea pe poligon.
Intre timp, Triger se plimba pe strazile pustii in partea cealalta a orasului si din cand in cand mai
lua ceva retete de mancare din magazinele pe langa care trecea.
- Ce oras pustiu... imi place... e liniste...
Nici nu termina bine de zis ca o cladire se darama in spatele lui.
- CE?
Triger se intoarse si vazu nava aceea enorma.
- Tare... ce nava mare...
E se urca pe o cladire si incepu sa traga cu un pistol in nava.
- Hei... acolo pe cladire...
- Am vazut... el este... Triger?
- Nu acum... sunt ocupat... cine a zis asta?
- Nanos...
- Bravo... aud voci acum?
- Nu. Suntem cu o nava facuta bucatele pe orbita.
Triger se uita direct la nava, o scana si zise:
- CE??? Doar o punte??? Lasa ca marim noi nava aia... stii la ce ma refer...
- Nava de tip M.
- Exact. Flota?
- Disparuta complet.
- Tare... acum lasa-ma...
Nava aceea imensa trimisese mesaje catre toate tupele celelalte sa-l atace pe Triger, dar el activa
o mitraliera pe care nimeni nu o vazuse pana atunci si incepu sa distruga tancurile si tot ceea ce
incerca sa se apropie de el. Proiectilele acelei mitraliere, la impactul cu solul sau cu orice
suprafata, creau o unda de soc foarte puternica, ceea ce facea ca cei de la sol sa nu aibe nici
macar o sansa.
Urmara si navele cele mici sa atace, dar Triger precaut incepusa traga dupa ele inainte ca acestea
sa inceapa sa atace, astfel incat navele acelea fusesera distruse inainte sa se apropie un pic de el.
Ramasese doar nava aceea imensa.
In cateva minute de asteptare, nava inamica incepu sa traga cu toate tunurile catre Triger, tunuri
care ar fi facut ravagii daca isi atingeau tinta, si cum sistemul de ochire era foarte bun toate
proiectilele se dusesera direct spre Triger. Remarcand acest lucru si isi activa scutul si astepta.
- Il vor omori!!! Tipa Neeva speriata.
- Stai... nu poti face nimic... oricum armura lui Triger a primit lovituri mult mai puternice decat
gloantele alea, zise Starfire incruntat.
In clipa imediat urmatoare toate proiectilele isi atinsesera tinta si transformara acel bloc intr-un
morman de cenusa si intr-un nor imens de praf. Dupa cateva ore, norul de praf se micsora si toti
il vazura pe Triger cum statea neclintit. Nava incepu sa se miste un pic, dar nu ca sa fuga ci isi
activa arma suprema. Aceasta nava avea abilitatea de a se desface in patru parti egale. Prima
separare incepu intre partea superioara si partea inferioara a navei, urmate de o despartire a
acestora pe verticala fix in mijloc, lasand sa se vada un generator imens. Triger deja isi activa
complet armura si se pregati pentru ce era mai rau.
Nava trasese, iar fasciculul de culoare verzuie strabatu cerul cu o viteza uimitoare si se izbi de
Triger cu o forta uimitoare.
- Nu!!!! Tipara fetele de la bordul noii nave.
- Semnele vitale ale lui Triger, indica faptul ca el este in viata si ca scutul si armura ar fi...
- Ce? Ar fi ce?
- Ele ar fi absorbit complet acea energie, zise Nanos inmarmurit de rezultat.
Intre timp Triger isi dadu seama ca acel tun isi consumase munitia si redirectiona energia
acumulata in tunul sau cu ioni, numai ca acesta, ca si celelalte pe care le avea, erau prea firave ca
sa traga cu toata acea energie. In acel moment Triger uni toate tunurile si isi facu unul singur. Un
singur tun suficient de puternic incat sa sparga scuturile si sa treaca prin fuselaj, dar cand sa
traga, toate tunurile de pe nava aceea incepura sa lanseze proiectile in directia lui.
Cei de pe nava ramasesera inmaruriti de puterea de foc a acelei nave si spre surprinderea lor
indicativul scutului lui Triger nu fluctuase decat foarte putin.
- Si acum sa incarcam, zise Triger.
Numai ca tunul era imens, dar greutatea sau dimensiunea nu erau o problema, ci reculul sau
canistrele goale care urmau sa fie aruncate. Triger conecta acele canistre la sistemul de recul,
astfel incat daca tunul tragea, lasa in spate canistrele goale atasate de arma pentru a putea fi
reincarcate de armura sau de cineva care putea sa-l ajute.
- Acum... bine ca am conectat munitia... sa tintesc...
Triger isi activa sistemele de prindere si se stabili pe sol ca sa poata sa traga fara probleme. Tinti
si trase direct catre generator cu toata puterea acelui tun.
Proiectilul trecu prin scut cu o viteza enorma, lasand in urma lui o gaura de cateva ori mai mare
decat diametrul proiectilului, si se izbi de generator cu o forta un pic mai mare decat trasese acea
nava. Tunul dupa ce trasese arunca in spate cele sase canistre din care iesea un abur fosforescent
de culoare verde-albatruie.
- Si cu asta se termina si incursiunea astora pe aceasta lume, zise Triger privind nava cum
incepuse sa cada. Triger nu tintise altceva decat stabilizatorul gravitational care tinea nava in aer.
El isi activa motoarele si decola catre nava. ajuns pe nava prelua controlul din hangar si ateriza
nava direct pe mormanul care ramasese din nava aceea imensa, iar Nanos se apuca sa
converteasca ramasitele in acel aliaj pe care il folosisera inainte.
- Triger, zise Starfire plin de entuziasm. Ce mai faci batrane?
Triger insa nu raspunse nimic, ba mai mult nu schita nici macar un gest ca ar sti ca Starfire e
langa el.
- Triger? Mai zise Starfire un pic mirat.
- Ce? Aaa... tu erai... scuze... ascultam niste muzica. Mi-am selectat muzica pe care vreau sa o
ascult.
- Hahahahaha, muzica aia o sa te omoare intr-o zi.
- Sper sa nu fie azi sau maine, in rest e perfect.
- De ce azi sau maine?
- Pai ar trebui sa-i dau lui Nanos toate imbunatatirile si de aceea.
- Hahahaha, altceva nimic?
- Ce altceva? Altceva nu prea imi permit... poate doar o vacanta permanenta pe o insula in
mijlocul unei mari.
- Asta se poate rezolva doar daca mergem cu totii.
- Desigur, zise Triger zambind.
Starfire vazu ca in spatele acelei masti pe care o afisase Triger era cu totul altceva si spuse:
- Hai ca mai vorbim dupa ce te odihnesti. Cred ca te-a epuizat nava aia.
- Da... probabil de la aia este...
Triger cazu ca o carpa pe podeaua metalica a hangarului, iar Starfire il lua imediat si-l dusese
direct in noua infirmerie unde Nanos ii astepta.
- A cazut asa... ca o carpa...
- Pune-l aici si trage-ti sufletul acolo pe scaunul acela.
- Uffff, da grea mai e armura astuia.
- Stiu... Dar trebuie sa ne gandim ca este singura armura care il mai poate tine in viata.
- De ce?
- Uite. Vezi plansa aia?
- Da.
- Ce remarci la ea?
- Ca apare ceva verde...
- Alea sunt oasele.
- Alea rosii?
- Simbiotii.
- Cele albastre?
- Cele albastre ma ingrijoreaza. Simbiotii spun ca nu detecteaza nimic, desi simt ca ceva este in
neregula cu el. Armura ii administreaza tot felul de medicamente... ia sa vad...
- Hei... ala e pentru dureri de cap... ala e pentru raceala...
- Se pare ca si armura a simtit ceva... si se pare ca viata lui Triger atarna de un fir de ata
acum... nu-mi dau seama... ia sa incerc... Na’anory activeaza-te.
Din armura iesi o antena si Nanos incepu sa vorbeasca cu nanobotii din Triger.
- Starfire... avem o problema foarte grava...
- Adica?
- Triger are o boala foarte rara si singurul leac era in acel oras pe care l-am vazut distrus.
- Cum asa? Si Triger s-a dus acolo asa... ca a vrut el?
- Nu. Nanobotii si-au dat seama si ca sa nu ii panicheze pe toti ceilalti l-au dus pe Triger acolo
sperand ca o sa gaseasca antidotul... ce??? Cica se intampla ceva cu Triger... sa urmarim
ecranul...
- Ce e pe ecran?
- Analizele lui Triger in timp real...
- Se pare ca partea albastra s-a localizat si... ce? Unde a disparut?
- Se pare ca acea... boala... este de fapt un microorganism care se hranea cu energia lui Triger...
- Cand l-a nimerit raza aceea gigantica... atunci s-a declansat chestia asta!
- Exact... numai ca acum...
- Nanos... ce e aia de langa masa?
- E acel... micro-organism.
- Se pare ca s-au unit celulele si a rezultat asta... o creatura ciudata...
- Buna dimineata, zise Triger. Am ratat ceva?
- Da... creatura de langa patul tau...
- Aaaa... ce e aia? Intreba Triger un pic speriat.
- Aia a fost in tine si toti au incercat sa te ajute. Se pare ca nanobotii au ractionat cum trebuia...
au facut ca acea creatura sa evolueze.
- Asta probabil pentru ca le-am dublat numarul de laboratoare de cercetare... adica toate cladirile.
- Tare... si asta inseamna ca...
Incepuse sa zica Starfire, dar fusese intrerupt de Triger.
- Inseamna ca in curand o sa poata sa vorbeasca.
Creatura aceea lua forma unei alte creaturi, de parca era tipul de creatura care se transforma in
orice.
- Salut, tu cine esti? Intreba Triger.
Creatura se uita la Triger si se transforma intr-o creatura mica cu patru picioare si patru maini, o
coada scurta, corpul acoperit de niste solzi atat de mici ca puteai sa juri ca nu sunt acolo.
- Si... care e numele tau? Intreba Starfire.
- Bleeeep... bleaaap... grrrrrrrr...
- Triger... se pare ca inca nu poate sa vorbeasca, zise Starfire.
- Triger, zise creatura.
- Se pare ca primele cuvinte sunt cele mai socante...
- Triger... Triger... Triger.
- Eu... Triger... tu...
- Eu... Triger... noi...
- Starfire... se pare ca invata destul de repede.
- Eu... Triger... somn... eu... invatat... vorbit...
- Cum te numesti?
- Eu invatat vorbit repede Triger.
- Daca ai un calculator, poti sa inveti mai repede?
- Eu invatat repede calculator, Triger invatat eu.
- Vino cu mine, zise Triger, iar creatura il urma indeaproape.
Dupa cateva minute, in alta cabina, Triger aseza creatura la calculator. Iar in cateva ore acea
creatura asimila limbajul de comunicare.
- Ei? Ai reusit sa inveti ceva? intreba Triger.
- Desigur. Am invatat foarte multe. Multumesc ca nu m-ati omorat. Sunt un ambasador de pe o
planeta pe cale de disparitie si am folosit tunul lor ca sa ma teleportez, numai ca dupa ce m-am
teleportat m-am trezit in Triger si cu chiu cu vai am reusit sa comunic cu nanobotii lui si sa le
spun despre ce este vorba, si acum iata-ma.
- Cum adica planeta ta este pe cale de disparitie?
- O rasa cu mult mai avansata ne fura bucati din planeta. Noi nu suntem o specie agresiva, numai
ca nu avem unde sa ne ducem ca oriunde ne stabilim vin astia in ne fura planeta.
- Asta a cata planeta este?
- Prima si singura pe care am avut-o si e facuta si din coloniile care au incercat sa se stabileasca
pe alte planete.
- Tratate cu ei nu aveti?
- Nici macar nu vor sa auda de asa ceva.
- Hmmm, o sa mergem si o sa dicutam noi cu ei...
- Stati... am mai vazut nave ca asta facute praf stelar de navele lor. Nu vreau sa vi se intample
ceva.
- STARFIRE!!! Tipa Triger dupa Starfire, iar acesta incremeni.
- D-Da?
- Cum s-a intamplat asta?
- Pai... nu stim ca cei de pe Prime eram in vacanta...
- A... si? Cum a fost? Intreba Triger zambind.
- Nu prea bine ca a plouat un pic.
- Cam nasol... macar a-ti reusit sa faceti plaja sau sa va relaxati?
- Da... nu in fiecare zi a plouat.
- Bravo. Bine ca v-ati distrat. Acum sa vedem ce o sa facem in continuare... nu de alta dar as vrea
sa mai invat cateva chestii de pe cateva planete.
- Bine... pai...
- Pai voi o sa va luati vacanta pe rand, nu toti in acelasi timp. Asta macar va compensa un pic... i-
am dat lui Nanos aproape toate imbunatatirile pe care le-am luat pana acum. Cert este ca daca se
trage asupra voastra o sa fie bine... carena a fost intarita, fuselajul la fel… scutul este identic cu al
meu... deci... nu cred ca o sa va mai deranjeze careva.
- Multumim mult de tot...
- Acestea fiind zise eu o sa plec catre un sistem la intamplare... si sa-l ajutati sa-si salveze
planeta. La revedere...
Triger se dusese in cala si isi activa nava care in cateva minute era gata de plecare.
- Ce am uitat... stiu ca am uitat ceva, dar nu stiu ce... ahhhh si imi sta in varful limbii...
Iesi din nava se mai uita inca o data la aceasta si cand sa se urce se auzira cateva voci de pe
coridor:
- Triger! Triger!
- O nu...
Dadu sa se urce si Nanos il prinse de umar:
- Cineva vrea sa stea de vorba cu tine.
- Poti sa-mi zici in timp ce ne urcam in nava?
- Nu pot, deoarece acele persoane vor sa vorbeasca cu tine.
- Exact... si acest lucru se poate face si prin statie...
- Au insistat sa vorbeasca cu tine personal...
- O nu... o nu...
In hangar intrara vreo cinci siluete, asta din cate vazuse Triger la prima vedere.
- Cine trebuie sa vorbeasca cu mine?
- Cei cinci pe care i-ai agatat din port.
- O nu... acum chiar trebuie sa plec, zise Triger, dar Nanos il tinu destul de bine.
- Chiar trebuie sa vorbesti cu ei.
- Ai dreptate... chiar trebuie sa vorbesc cu ei?
- Da.
- De ce?
- O sa vezi.
- Triger. Am auzit... ufff...
- Trageti-va sufletele... cred ca alergatura asta...
- Nu ne-a prins bine, zise Laura gafaind.
- Atunci... nu conteaza... ia spuneti. Ce s-a intamplat?
- Am zis ca venim cu tine...
- Si a-ti venit cu mine... si acum eu trebuie sa plec pentru ceva vreme, si din pacate nu iau
pe nimeni.
- Ghinion... Anca si Neeva sunt deja la bord.
- Ghinion... sistem antifurt cu teleportare... iata-le... haha, unde incercati sa va ascundeti? In
cutiile invizibile?
- Nu-i cinstit, zise Neeva.
- Stati linistite... in cativa ani o sa vin inapoi si atunci o sa raman aici ca o masura defensiva a
navei. Starfire... dupa ce refaceti nava complet, sa nu faceti altele... doar intretinerea navei si
nimic mai mult, bine?
- S-a facut sefu’!
- Ceva imi spune ca o sa ajung mai repede pe nava asta sa va salvez fundurile alea frumoase, si
nu ma refeream la tine Starfire...
- Mi-am dat seama...
- Oricum... pana atunci va urez distractie placuta la vanatorile de dobitoci.
- Multumim, zisera toti cu ochii plini de lacrimi si regret.
- Lasati vrajeala ca vin eu inapoi si a-ti face bine sa nu terbuiasca sa va salvez...
- Hai du-te pana nu te legam de nava, zise Starfire.
Triger se urca in nava, porni motoarele si dupa cateva secunde se uita la toti le facu cu mana,
ridica nava si o dirija deasupra lor dar cu cabina in jos. Le facu cu mana inca o data si pleca cu o
viteza incredibila din hangar.
- S-a dus, suspina Neeva.
- Stai linistita ca daca a zis ca vine, pai atunci asa este... si daca vine suparat si suntem in conflict
cu careva, atunci e vai de aia.
- Ar fi bine sa ne apucam sa mai facem rost de resurse, nu Nanos? Intreba Ana prin statie.
- Ar fi bine, raspunse Nanos.
- Hai ca am gasit un camp de asteroizi. Si e perfect ca majoritatea contin elemente de care avem
nevoie.
- Perfect... capitane. Du-ne acolo, zise Neeva.
- La drum! Nu de alta dat trebuie sa-i salvam aluia planeta, zise Starfire luand-o pe Neeva in
carca.
- Corect! Si sper ca maldarul asta de metal va fi o nava mai buna dupa reparatii, zise Anca.
- O sa fie cea mai de temut nava din toata galaxia, zise Nanos. Dupa ce refacem jumatate din
nava o sa ma apuc de facut droizi ca sa avem niste armata la bord.
- Si niste sisteme defensive pe culoare, zise Starfire.
- Corect, ca din cate am vazut la celelalte nave, alea nu aveau asa ceva, zise Nanos.
Nava porni usor usor catre acel camp de asteroizi.
Intre timp Triger isi facu nava invizibila si se tinu un pic dupa ei, dupa care cand sa plece vazu o
luminita aprinsa pe bord si se uita mai atent. Acea luminita indica ca este ceva in compartimentul
destinat unui sistem de flotabilitate in caz de prabusire intr-o mare.
- Ba... ce naiba se mai intampla? Ia sa vedem...
Triger se uita cu atentie pe toti senzorii si vazu ca la un moment dat senzorii din compartiment se
stinsesera dar se activasera altii in alt compartiment. El se ridica din scaun, deschise usa cabinei
si se dusese in zona indicata de senzori si pusese pe jos cateva canistre de fum.
- Ia sa vedem ce avem noi aici...
Activa canistrele acelea cubice si fumul umplu tot acel culoar si incepu sa se extinda in toata
nava, ca in vreo doua minute sa nu mai poti vedea nimic la cativa metri in fata ta. El isi activa in
casca cativa senzori si incepu sa vada de parca nu era fumul acela gros pe culoar. Astepta un pic
si dintr-o data se deschisese un panou si iesi cineva din acel compartiment tusind din cauza
fumului.
- Computer, nu mai este nevoie de fum.
In clipa urmatoare aerisirile preluara fumul, si il trimisesera afara, iar Triger isi lua acele canistre
cubice, care nu erau mai mari decat un tub de suc, si le dezactiva.
- Acum... ia sa vedem cine esti...
- Ce? Zise persoana aceea printre cateva reprize de tuse.
- Cum te numesti?
Persoana se intoarse si Triger ramasese uimit, era Blue imbracata in niste haine de camuflaj,
murdarite prin nava lui Triger, cu armura dezactivata si cu o geanta pe care o trasese din
compartiment, asezata langa ea.
- Acum inteleg de ce senzorii o luasera razna.
- Te rog sa nu ma duci inapoi pe nava.
- Si... de ce nu te-as duce inapoi pe nava? As dori vreo trei motive.
- Pai... primul ar fi ca as vrea sa ma distrez si eu, ca m-am plictisit de nava aia.
- Asta ar fi primul motiv.
- Al doilea... ca trebuie sa salvez lumea asta cumva si daca stau pe nava aia ma simt inutila.
- Sa zicem ca asta ar fi al doilea... si al treilea?
- Pai...
- Ascult...
- Nu imi dau seama inca care ar fi al treilea.
- Asta este... trebuie sa te duc inapoi...
- Nuuu, te rog... nuuu.
- Hmmm... bine fie... acum va trebui sa gasesc o planeta pe care sa fie cat mai multe persoane
diferite ca... origine.
- Multumeeeesc.
- Bine... bine... nu ma omori cu multumirile...
- Bine... fie...
Triger cauta in toate hartile si gasi vreo 36-37 de locatii in care puteau sa se duca si sa mai invete
ceva nou.
- Ia zi... cum stii in ce locatie sa mergi?
- Fii atenta.
Triger scosese un zar, luat de pe planeta mai ciudata, care avea aproximativ 24 de fete. El arunca
zarul si cazu 15.
- Bun... acum mai dau de trei ori sa vad ce numere cad.
Mai arunca de doua ori si zarul arata numerele 4 si 21.
- Si acum ca ai trei numere... ce o sa faci?
- Pai am doar cinci cifre. Si sa vedem... sa introduc numerele... si... dupa calcule facute la
intamplare cu acele numere, avem rezultatul... 16. Adica lumea a 16-a.
- Spre lumea 16. Mai are si un nume?
- Asta o sa aflam cand ajungem acolo. Ca o sa luam mai multe date depre acea lume. Banii nu
sunt o problema decat daca au credite unice pentru planeta lor, dar cred ca reusesc sa fac ceva sa
avem foarte multi bani.
- Bine ca la asa ceva nu o sa ducem lipsa.
- Si acum un zbor relaxant. Doamnelor si domnilor puteti sa va deconectati centurile de siguranta
si sa trageti masutele pentru livrarea bauturilor si gustarilor pe care le aveti prin sosete.
- Prin sosete?
- Hehehehehe.
- Tare... cat dureaza zborul?
- Cam 2 zile...
- Si ce facem pana atunci?
- Nu stiu despre tine dar eu o sa trag un pui de somn.
- Buna idee.
Se dusesera in cabine si adormisera aproape imediat, nava fiind setata pe pilot automat sa ajunga
la limita senzorilor lor si sa devina invizibila pentru a nu crea panica. Intre timp ceilalti
ajunsesera deja intr-o zona in care erau foarte multe roci care zburau prin spatiu in toate
directiile.
- Ana... ce naiba e asta? Sigur sunt astea coordonatele?
- Da, astea sunt... uite fragmentul in fata.
Din toata planeta ramasese doar o bucata destul de mica, dupa calculele facute de Nanos, acea
bucata ramasa era a 64-a parte din planeta.
- Ce planeta mare a-ti avut...
- Cand m-am nascut era doar jumatate si stiu cum arata doar din filmele din arhive.
- Starfire... ai grija ca vin nave din stanga.
Langa ramasite aparura trei nave, doua de lupta si una menita sa ia ceva.
- Hai sa vorbim cu ei.
- Starfire, zise Nanos, suntem apelati.
- Afiseaza pe ecran.
- Buna ziua, suntem aici pentru a lua acea ramasita. Daca interveniti va trebui sa va distrugem.
- Atunci avem o problema. Noi vrem sa cucerim acea roca pentru noi.
- In acest caz avem o problema. Catre navele de razboi... foc de voie.
Navele incepura sa traga cu tot ceea ce aveau la dispozitie, numai ca scutul dat de Triger era
aproape indestructibil.
- Starfire, zise Jimmy revenit la bord cu sotia sa in urma cu cativa ani, scuturile au scazut foarte
mult...
- CE?
- Da Starfire, de la 100% energie, acum sunt la 99.999% energie. Opa... s-au refacut. Scuze...
- Interesant scutul lui Triger. Acum activati tunurile de aparare si trageti cateva salve in nava din
stanga.
In clipa urmatoare scutul acelei nave cazu si majoritatea proectilelor explodara in nava inamica
lasand nava fara energie.
- Ce tunuri puternice... Nanos... si a doua nava te rog, dupa care sa ii asimilam...
Zis si facut in circa doua ore, a treia nava intra in hiperspatiu si parasi campul de bataie.
- Se pare ca ti-am salvat planeta.
- Multumesc.
- O sa iti lasam o nava mica sa va apere.
- Mii de multumiri, si daca doriti puteti sa stai cat doriti.
- Multumim de oferta... si cred ca o sa o onoram acum.
Triger ajunsese in acel sistem, si se trezi si se dusese somnoros pana in cabina.
- Ce planeta frumoasa. Apa... nori... sol... plante... superb...
- Triger? Intreba Blue somnoroasa.
- Am ajuns... acum accesez reteaua de comunicatii sa vad ce si cum si dupa aceea o sa aterizam
in liniste.
- Ce este punctul ala care se apropie de noi?
- Un satelit defect... il aduc aproape de noi ca sa ne ascundem mai bine.
Dupa ce se echipasera exact ca cei de pe planeta, nava lua forma unui camion de-al localnicilor si
Triger incepu sa coboare cu satelitul prin atmosfera, numai ca acel satelit se dovedea a fi cu mult
mai rezistent la intrarea in atmosfera decat crezuse el.
- O nu... chestia asta nu se face bucati...
- Trage in satelit.
- Daca trag in el nu stiu incotro o sa se duca bucatile, si apoi... nu as vrea sa aterizez prea
fortat.
- Corect... si atunci?
La comandamentul central de pe acel continent se monitoriza intrarea cam ciudata a satelitului.
- Domnule comandant, azi la orele 16:04:33, unul dintre vechii saletili si-a schimbat brusc
traiectoria si acum se indreapta catre zona galbena G34.
- G34... acolo ce avem?
- E un orasel foarte mic. Circa 200 de suflete.
- Interesant... si unde o sa cada?
- De cazut... langa aceasta ferma, domnule.
- Bun... domeniu public... cumparati bucata de teren acum. Altceva?
- Am reperat un al doilea obiect in spatele acelui satelit.
- Un al doilea obiect?
- Da domnule.
- Si? Despre ce e vorba?
- Nu ne dam seama din cauza flacarilor provocate de satelit, iar camera de pe acesta este stricata.
- Vreau sa fie cel putin cateva echipaje in zona aia cand cade satelitul. Populatia sa stie ca o sa
cada satelitul stricat... meteoriti sau ceva de genul... si daca mai este ceva in spatele lui sa vedeti
ce este si sa il recuperati.
- Am inteles domnule.
Intre timp Triger facu nava invizibila si dupa ce se linistira flacarile el se desprinse de satelit si
ateriza in alta parte, iar cei de la armata nici macar nu-si dadura seama ce se intamplase. Ca sa nu
trezeasca suspiciuni, el condusese in alta parte si ajunsesera in localitatea vecina la un magazin.
- Buna ziua, zise Triger vanzatorului.
- Buna sa va fie ziua si dumneavoastra, cu ce as putea sa va ajut?
- As dori sa cumpar ceva de mancare, dar nu m-am hotarat ce. Puteti sa ma ajutati?
- Desigur. Uitati aici cateva sortimente din mezelurile pregatite special de macelarul nostru. Va
garantez ca asa ceva nu a-ti mancat pana acum.
- M-ati convins. Va rog doua portii ca sunt cu cineva si...
- Am inteles, zise vanzatorul zambind.
- Cat va datorez? Intreba Triger politicos.
- Nimic, la noi in localitate mancarea este gratuita. Mai sunt cateva localitati in preajma care au
adoptat politica noastra si speram ca si in orasele mari sa se ajunga sa se adopte aceasta politica.
- Cred ca o sa vorbesc cu cativa prieteni sa incepem ceva de genul acesta ca ar prinde foarte bine
in orasele mari. Stiu ca mancarea este suficienta pentru toti, asa ca nu vad de ce nu ar manca cu
totii cam aceeasi mancare.
- Corect. Si in felul asta nu ar mai fi certurile alea in magazine pe mancare.
- Este trist sa ii vezi ca se cearta.
- Asta asa este.
- Va doresc o zi buna in continuare si... la revedere.
- La revedere.
Triger iesi si intra in masina.
- Blue... astia dau mancare gratuita. Daca si-ar da seama aia din orase, s-ar muta aici in cateva
minute.
- De ce?
- Cica sunt revolte in magazinele alimentare.
- Nasol.
Triger se pregati sa porneasca motorul si dintr-o data se trezi cu o fumigena in masina. Nu apuca
decat sa activeze sistemul de urmarire a lui Blue ca adormira amandoi.
El se trezi intins pe o targa… sangera de la umar si se pare ca Blue nu era langa el. In acea clipa
se gandi si incerca sa afle ce se intamplase, dar un baiat care mergea pe langa targa ii spuse:
“Dormi si nu te gandi la rana… lasa viermisorii aia sa aibe grija de tine”. In capul lui Triger se
crea un fel de ceata si adormi, dar se trezi din nou intr-un fel de casa din pamant si paie. Zacea
intins pe un pat improvizat din trei cutii goale pe care stateau cateva paie, iar pe acestea el. Se
ridica si se uita de jur-imprejur si in clipa urmatoare ameti si cand sa cada un brat ferm il sprijini
si se auzi aceeasi voce
- Se pare ca zeii au grija de tine… sper sa nu ii dezamagesti.
- Zei? Nu exista decat doi din cate stiu…
Zise Triger si adormi din nou. Se trezi din nou in miez de noapte plin de transpiratie, se dusese si
se spala de praf, transpiratie si de insectele care se hraneau cu pielea lui moarta de la degete si de
la umarul stang. Cand se intoarse il gasi pe acel baiat care nu parea sa aibe mai mult de 25 de ani
si il intreba:
- De cat timp dorm?
- De ieri dimineata cand te-am vazut eu pe targa lor… mai mult nu stiu. Eu sunt Mu’tamba, fratii
mei imi spun Sageata franta. Tu cum te numesti?
- Eu sunt Triger… si… cred ca nu au reusit aia sa imi ia… hahahahahahahaha, izbucni in ras
Triger.
- Ce s-a intamplat?
- Prostii nu stiau cu cine au de-a face… au vandut-o pe prietena mea imparatului… trebuie
neaparat sa il vad si sa il provoc… GARDIAN!!!
- Nu ai ce face? Nu ai cum sa ajungi sa-l vezi pe imparat… daramite sa o salvezi pe prietena ta.
- Ai face pariu pe chestia asta?
- Nu…
- Bine…
Din spatele gratiilor se auzi un urlet:
- Daca nu dormi macar taci si lasa-i pe altii sa doarma!
Triger se intinse pe podea si se uita la cer printr-o crapatura in tavan, dar fusese intrerupt acel
moment de gandire de un alt gand care nu era al lui:
- Ce s-a intamplat? Parca m-ia cazut un camion in cap.
- Zod?
- Da…
- Se pare ca ne-au adormit pe toti cu o grenada…
- A naibii grenada!!! Ne-a anesteziat pe toti… pana la urma eu am tras un pui de somn si acu ca
am simtit ceva activitate cerebrala o sa vad sa ii trezesc si pe ceilalti. Sa activez sistemul de
urgenta al armurii?
- Nu inca… tre’ sa o gasim pe Blue…
- Stiu unde e… stai linistit… l-am rugat pe Nanos sa aibe grija de ea.
- CE??? Era cu noi?
- Da… cel putin o parte din el… nu stii ca tu l-ai rugat sa stea pe langa tine?
- Am uitat…
- Stiu… dar nici eu si nici el nu am uitat… stai linistit… dormi un pic pana maine dimineata…
cred ca o sa avem nevoie.
- Multumesc Zod… o sa dorm un pic… somn usor toturor…
- Somn usor.
Triger adormi, dar se trezi cu cateva picioare date usor intre coaste.
- Scoala lenesule… aveti meci in arena… va asteapta sefu’ la inspectie si ar fi bine sa fiti gata de
lupta!
Triger se trasese langa Mu’tamba si il intreba:
- Ce lupta?
- In arena… sabii, scuturi, lancii, plase… si alte arme care mai de care mai interesante. Faza e ca
tre’ sa luptam pana la moarte.
- Nu-mi vine sa cred… cand zic ca scap de arena, hop… alta arena…
- Ai mai luptat intr-o arena?
- Nu in una… in zeci…
- Sper sa te ajute si aici…
- De ce zici asta?
- Concurentii sunt cavaleri Siltro… sunt foarte buni si au nevoie de antrenament… adica de carne
de tun…
- Antrenamentul nu se face pe reptile… ci pe creaturi din cele mai periculoase, se auzi o voce din
partea cealalta a peretelui.
Dupa ce fusesera aliniati, le fusesera rupte acele carpe pre care le aveau pe ei de ramasesera doar
in niste pantaloni scurti facuti din acele carpe. Fusesera deparazitati prin niste camere care
dadeau cu un gaz verde in jurul celor aflati inauntru ca sa moara si ultimii paraziti pe care puteai
sa ii mai ai pe piele. Din fericire pentru Triger si pentru cei care traiau in el acel gaz nu putea sa
faca niciun rau nici lui si nici simbiotilor.
In scurt timp incepuse selectia acestora:
- In timp ce voi va veti lupta in arena, incepu sa vorbeasca stapanul lor, publicul va sta in fata
monitoarelor si va manca si va bea si mai ales va paria pe cel pe care il vor ei sa-l vada
invingator. Aceasta scoala a fost facuta de insusi imparatul acestei lumi si de aceea se numeste
simbolic: Ingerii decazuti, sau cum ne numesc tabloidele din marile orase: Ingerii razbunarii. Tin
sa va spun ca unii dintre voi nu vor mai apuca ziua de maine, iar cei care o vor apuca s-ar putea
sa moara din cauza ranilor sau in cel mai fericit caz sa mai lupte inca o zi in… ARENA.
Selectia avusese loc destul de repede deoarece totul se rezuma la cat de bine stiai sa te lupti cu
sabia sau cu orice alta arma. Triger isi alesese un arc ceva mai inalt decat el.
Intinse arcul fara sageata si statu asa cateva secunde, dupa care lua o sageata si cu aceasta trasese
in partea cealalta a acelei curti lunga de vreo 500 de metri fara ca sageata sa tinda sa coboare.
Antrenorul il remarca si il arata stapanului care il chema pe Triger.
- Ia spune… de ce ti-ai ales arcul?
- Pentru ca imi place sa arunc cu securea dupa altii… si asa mai bine trag cu cateva sageti dupa
ei.
- Mda… in arena nu o sa luptati cu armele astea de lemn… ci cu unele mai sofisticate. Cei care
se califica diseara vor primi lectii in ceea ce priveste manuirea acelor arme, dupa care mai
vedem. Bine?
- Bine… si daca o sa fie foarte multe victime dintre inamici?
- Nu prea se poate… dar fie… daca o sa iesiti invingatori dupa cateva meciuri, o sa ajungeti cu
ajutorul meu sa luptati in arena cea mare de pe planeta Angelico Prime.
Toti se retrasesera, la un semn al sefului, pe bancutele de langa perete lasandu-i pe sclavi sa se
antreneze.
- Hahahaha, diseara nu o sa luptati decat cu sabii si cu scuturi…
- Si atunci ce rost are sa ma antrenez cu arcul daca o sa ma legati de maini si de picioare?
- Imi placi luptatorule… ai un spirit razboinic in tine…
- Razboinic sau nu eu o sa imi iau arcul cu mine… fara sageti daca vreti…
- Bine… fara sageti. Ai grija Tom sa nu aibe sageti cand intra in arena.
- Preabine stapane… Hai sclavule misca…
Triger isi lua arcul si se dusese la umbra pe o bancuta langa Mu’tamba.
- Ce arc ti-ai facut…
- Ha… cica nu am voie sa folosesc sageti… sa vezi ce o sa zboare sabiile dintr-o parte in alta a
arenei…
- Ma inveti si pe mine?
- Cam putin timp pana la lupta… dar fie…
Si astfel Triger in cateva ore il antrena pe Mu’tamba cum sa tina sabia, cum sa dea si cum sa
pareze loviturile, dar mai ales cum sa arunce pumnale si aproape orice tip de sabie. Dar cand sa-i
arate cum sa arunce o sulita sau ceva de genul acesta, Tom intra si spuse:
- Hai!!! Afara la macel cu voi.
Toti iesira afara in cateva secunde si se ascunsesera fiecare dupa cate o gramada de caramizi sau
dupa cate o bucata de perete nedaramata pana atunci. Doar Triger se opri fix intre cele doua
gramezi si lua o sabie si o pusese pe post de sageata si intinse arcul catre poarta cealalta.
- Doamnelor si domnilor, se auzi o voce din niste difuzoare. In aceasta mareata seara in care
sarbatorim a douaprezecea saptamana, saptamana in care au cazut coloniile Birha in mainile
marelui nostru imparat, va aducem dumneavoastra o imagine a luptelor care s-au dat pe Birha
P3X9000. In partea aceea sunt bastinasii care au avut curajul si nebunia sa se impotriveasca
imparatului nostru cu armele lor rudimentare…
In clipa aceea Triger ii intreba pe toti de langa el:
- Care din voi a mai participat la asa ceva?
- Eu, zise unul dintre sclavi tinand o sulita la nivelul solului.
- Bun... du-te repede langa perete, stai jos si cand ies aia le pui piedica… bine?
- Dar…
- Fa cum iti zic… mai bine ia niste caramizi si pune-le acolo… o sa vezi de ce.
Vocea aceea nu incetase sa aclame soldatii care urmau sa intre in arena si la un moment dat se
opri si spuse:
- Si iata-i ca vin!!! Iar pe un ecran aparu scris: Compania Angelico XIII
Triger astepta un pic pana cand usa aceea era deschisa pe jumatate si cand sa iasa acei soldati, ei
nu se impiedicasera de caramizi si ramasesera un pic surprinsi de acestea, dar Triger trasese deja.
Unul dintre soldati a vrut sa se uite unde sunt ceilalti in arena dar cand il vazu pe cel cu sulita,
sabia lansata de Triger ii strapunse casca si acesta cazu cu sabia in cap spre disperarea celorlalti.
Urmara cateva schimburi de focuri intre cele doua tabere fara incidente, dar cand acesti soldati se
credeau superiori acel soldat-sclav cu sulita se furisa pe langa perete pana in spatele acestora si
monta sulita in acel pamant de asa natura ca daca te intorceai brusc, sulita intra prin tine si te lasa
sa sangerezi pana mureai sau pana te omora cineva. Vazand acest lucru Mu’tamba lua cateva
pumnale si le arunca in sus catre cealalta tabara, unde unul dintre ei isi activa un scut energetic
pentru a respinge pumnalele. Acestea cazura prin acel scut si ranisera doi dintre cei sase care mai
ramasesera in viata. Panicat, unul a vrut sa fuga si se infipse in acea sulita.
Triger se ridica cu doua sabii si o lua la fuga pe langa perete si incerca sa se apropie de acea
cazemata improvizata, dar nu reusi decat pana la cativa metri de ei, loc in care era o coloana
foarte groasa. Ceilalti de unde plecase Triger, fugisera in sens invers ca sa ajunga in acelasi loc,
dar cativa soldati avusesera grija sa mai omoare din ei, astfel incat dupa cealalta coloana se mai
aflau doar vreo cinci din douazeci si trei cati erau initial.
Triger le facu semn sa arunce armele catre acea cazemata macar sa mai raneasca cativa, si Triger
porni imediat dupa ce ei aruncasera toate armele in acea directie. Sari peste zid si ajuns intre
soldati ii omori pe toti cu cele doua pumnale pe care le pastrase. Se ridica doar dupa ce se asigura
ca toti acei soldati fusesera omorati… inclusiv cel din sulita.
Multimea era in delir… patronul lor era un pic panicat pentru ca nu stia cum o sa reactioneze
imparatul la o asa veste. Problema era ca, desi el nu stia, imparatul vedea toate luptele din toate
arenele si fusese un pic surprins de acel deznodamant. Blue urmarise si ea acea lupta si zambi
cand il vazu pe Triger ca ii macelari pe toti.
- Iti place cum lupta sclavii astia? Mi-au rupt al 13-lea contingent… nu-mi vine sa cred… stai un
pic…
- Ce este stapane, intreba Blue, crezi ca o sa infranga astia orice echipa?
- Nu… asa ceva nu. Mai ales ca urmatoarele meciuri sunt din ce in ce mai grele.
- Adica?
- Adica o sa trimit pe rand toate echipele ca sa ii macelareasca pe acei… sclavi.
Triger intre timp se vindeca si simbiotii creasera deja un antidot pentru acel somnifer. Mu’tamba
dupa vitejia de care daduse dovada, deveni liber… impreuna cu ceilalti sclavi care mai traiau in
arena… mai putin Triger…
Dupa cateva saptamani de antrenamente, el primi de la armata imparatului o armura… cam
jerpelita si gaurita, dar era ceva fata de nimic.
- Nanos… Dragi simbioti… de acum in colo… Armura trebuie sa se antreneze cu voi, sau doar
voi, sau doar armura, zise Triger zambind.
Dupa ce refacu armura cu piesele gasite la groapa de gunoi, Triger activa armura care copie doar
infatisarea acelei carpe, nu si caracteristicile ei care nu il ajutau pe Triger sa supravietuiasca prea
mult. Astfel ca in urmatorul meci, armura lui se antrena cu companiile X, XI si XII fara ca Triger
sa transpire sau sa simta vreun efort in muschi. Vazand acestea imparatul ordona ca toate luptele
lui Triger sa se desfasoare in arena mare… sub ochii lui… in curtea lui putea sa aranjeze meciuri
fara probleme, asta doar daca acel cineva nu avea ca buni prieteni niste masinarii de omorat.
Si astfel Triger se urca intr-o nava de transport impreuna cu patronul si cu Tom, insotiti de cativa
soldati.
- V-am spus… nu era nevoie si de soldati… eu nu vreau sa va creez probleme, zise Triger.
- Stim asta, zise Tom, dar din pacate asta este protocolul.
- Da Triger, si din pacate pana si noi trebuie sa ne supunem… daca de exemplu am ajunge fara
soldati acolo am cu totii arestati si aruncati in inchisoare pe viata pentru contrabanda. Legile
astea stupide…
- Hmmmm… si o sa urmariti fiecare lupta?
- Pe prima nu… ca ii stim deznodamantul… dar urmatoarele patru… acolo o sa fie macelul cel
mare.
- Domnule am auzit ca in sistem au aparut si… fantomele…
- CE??? Tom… acum zici???
- Fantome? Ce fantome?
- Zi tu Tom… ca tot ai aflat mai repede si asa aflu si eu ceva mai multe…
- Asa… se zice ca acele nave sunt atat de rapide ca nici nu iti dai seama unde sunt in timpul
bataliei, unii care au mai supravietuit au spus ca acele nave pur si simplu mananca toate bucatile
care raman dupa lupta. Unii spun ca din unele nave vin armuri incarcate cu sufletele celor morti
pe acele nave si dupa ce gauresc invelisul exterior, intra in nava si cu toate ca aceasta nava este
deja bombardata, acele armuri cauta sa faca cat mai multe pagube in randul echipajului prezent
pe nava… Unii mai nebuni spun ca pe unele nave, dupa inceperea razboiului mare, unele nave isi
omorau echipajele prin asimilarea lor in podele sau in pereti…
- HAHAHAHAHAHA, izbucni Triger in ras…
- Ce este asa de amuzant??? Tipa Tom speriat.
- Nu va faceti griji… navele alea ma cautau pe mine. Si… zi… in razboiul ala mare… cine a
castigat?
- Cica ar fi castigat imparatul… dar nimeni nu a vazut vreo inregistrare sau ceva asemanator din
acel conflict…
- Hai sa va spun ce s-ar fi putut intampla… sunt cateva variante: prima ar fi ca in cautarea mea,
adjunctul meu sa fi dat peste civilizatia voastra si imparatul, vrand sa se dea mare smecher cu ce
flota a facut el… a atacat navele acelea si dupa o lupta apriga doar de partea imparatului, navele
mele s-au retras. O alta varianta ar fi ca navele treceau sau se reincarcau in sistemul vostru si ca
ceva sau cineva a vrut sa le atace si s-a declansat razboiul si vrand-nevrand adjunctul meu a
plecat din sistem, urmand sa se intoarca cu bateriile pline. Si se pare ca toate navele sunt acum
operationale… Tom… nu te panica… in fata noastra e o nava din aia… vezi ce vor…
- A-a-a-aici, nava Razz 34. Ci-ci-cine sunteti?
- Buna ziua, sunt Starfire, capitan si viceamiral al acestei flote. Nu va suparati ca va intreb…
unde il duceti pe Triger?
- Salut Starfire… mergem pe prima planeta. Ia zi cum a fost cu razboiul?
- Care razboi? A… ala… ajunsesem pe orbita planetei pe care vrei sa mergi si in timp ce
realimentam nava cu tot felul de gunoaie, ca stii ca tre’ sa marim vreo 4 nave de tip M, am fost
atacati de o nava imperiala. Am activat scuturile si i-am lasat sa traga… ca ne reincarcam
bateriile mai repede. Cand… dintr-o data… ne trezim ca o flota intreaga vrea sa traga in noi fara
motiv… si noi platisem pentru acel combustibil… nici acum nu-mi vine sa cred… ce mai faci, ce
mai zici?
- Pai… ar trebui sa ajungem acolo… fara escorta militara de o asemenea amploare…
- Corect… corect… Ana si toti ceilalti iti transmit toate cele bune. O sa fim in sectorul beta al
sistemului solar respectiv… este sectorul nostru.
- Bun… atunci sa mergem.
Cu o escorta atat de mare, nava aceea se apropie pana la marginea sectorului beta si acolo se
despartira.
- Triger…
- Da Tom.
- Tu esti amiralul astora?
- Da.
- Si… cum se face ca nu esti pe nava aia?
- Pai am vrut si eu o vacanta si se pare ca eu am ajuns la voi, iar unul din colegii mei… Blue… a
ajuns unde nu trebuie, iar eu trebuie sa o salvez.
- Si cum mai exact o sa o salvezi??? Murind in arena???
- Nu intelegi Tom? Am mai fost in arene de genul asta de cateva milenii… m-am cam saturat de
asta, dar se pare ca unii nu vor sa stea linistiti. Tot ceea ce vroiam era sa stam vreo cativa ani si sa
asimilam cat mai multe date despre cultura voastra si dupa aceea sa ne mutam in alta parte si tot
asa…
- Interesant… si sunteti tot timpul pe drum?
- Aproape tot timpul. In cat timp ajungem?
- Cam in cateva minute la primul punct de control… ar fi bine sa te duci la locul tau sa nu dam de
banuit.
- Corect.
Nava se apropie de punctul de control, iar la cateva minute aparu o patrula care ii scana si le dadu
permisiunea sa ii insoteasca pana la un al doilea punct de control. Se parea ca o sa rascoleasca pe
toata nava.
- Buna ziua, va rugam sa aterizati pe platforma IV.
- Buna ziua, pe platforma IV. Receptionat.
Nava pluti usor pe langa statia orbitala respectiva si se aseza incet pentru a putea se orienta catre
intrarea in incinta. Aterizarea se facu destul de repede tinand cont de dimensiunea redusa a
platformei fata de nava pe care trebuia sa o sustina. Pe platforma isi facura aparitia vreo sase
soldati inarmati, fiecare, cu cate o pusca cu plasma si cate un pistol, care parea sa fie tot cu
plasma.
Cei sapte coborara si ei din nava. Intai coborara doua garzi, urmate de cei doi oficiali si urmati de
celelalte doua garzi si de Triger care, chipurile, era legat.
- Buna ziua, Capitanul Kardolean va asteapta in biroul lui. Luptatorul dumneavoastra va fi dus in
zona de detentie pe perioada sederii dumneavoastra aici.
- Buna ziua. O sa mergem cu totii la domnul capitan pentru ca suntem presati de timp… era sa
fim jefuiti de niste banditi pe drum si mai presus de toate imparatul ne asteapta.
- Stim de ce va asteapta imparatul, dar de banditi nu stim nimic. Va rugam sa va supuneti ca nu
vrem sa avem probleme cu capitanul.
Imediat se auzi o voce printr-un difuzor:
- Ceva probleme locotenente?
- Nu domnule, zise locotenentul printr-un microfon. Va rog…
Cei sapte se conformara, doua garzi cu oficialitatile, doua cu Triger. Ajunsi in biroul captanului
respectiv fusesera luati imediat la intrebari.
- Buna ziua, cum se face ca tocmai intr-o colonie ca a voastra apare si sotia si noul rival al
imparatului?
- Noul rival?
- Nu fa pe prostul cu mine… am cercetat trecuturile tuturor celor care trec prin spatiul meu si tin
sa mentionez ca am intalnit niste tipi ceva mai ciudati ca voi, dar erau in regula. Asta pe care il
duceti in arena… la imparat… nu a aparut pana acum decat pe planeta voastra mizerabila si plina
de carcalaci hidosi.
- Pai… din cate stiu eu este un fost muncitor intr-o mina de sare… care si-a omorat seful si a fost
dus intr-o mina de ardeminit, de unde a scapat cu o rana destul de urata in umar, iar eu l-am
cumparat impreuna cu inca vreo douazeci si ceva de neispraviti pentru a face parte din
antrenamentul saptamanal al companiei Angelico XIII… si mai mult… am aflat ca imparatul se
uita la toate luptele in care companiile lui pierdeau. Si ce sa vezi mi-a trimis si companiile XII…
XI… si ca nu era de ajuns si compania X. Culmea este ca in arenele amenajate de ei tot au
pierdut pe greselile lor, si nu pe avantajul aproape inexistent a lu’ ala pe care-l tii tu in carcera.
- Adica…
- Adica a macelarit patru companii fara sa stea pe ganduri. Mai mult… in drum spre imparat mi-a
promis ca o sa imi aduca atat de multi bani daca pariez pe el ca o sa vreau sa ma spal pe talpi si
pe cap cu ei.
- Se pare ca are ceva de impartit cu imparatul… o fi din cauza noii neveste?
- Cum o cheama?
- De unde sa stiu? Ce sunt eu? Profet?
- Asta cat timp l-am tratat a zis cateva nume… Zod… Blue… si Starfire…
- Blue cred ca o cheama… stai sa vad… da. Pe ceilalti doi nu ii gasesc nicaieri.
- Interesant… se pare ca Blue era sotia lui sau ceva asemanator…
- Probabil. Totusi… cat de bun este?
- Vrei sa-l incerci?
- As vrea…
- Bun… de cine vrei sa scapi din inchisoare?
- Pai… de Buhto.
- Baga-l in ring cu Triger si mai vedem care cat traieste.
Zis si facut toti se dusesera sa aranjeze de partea lui acea lupta.
- Pssst… Triger… trebuie sa il omori pe unu Buhto ca sa scapam de aici…
- Doar atat?
- Da… cum adica doar atat?
- Ma plictisesc aici…
Triger se ridica si dadu din cap ca participa, iar Tom il lua si-l dusese intr-o curte inchisa pe
peretii careia erau aproape toti gardienii, meciul fiind televizat pentru infractori.
- Triger… cu cat mai repede cu atat mai bine.
- Bine Tom… ia zi… cum vrei sa-l omor?
- Pai… rupe-i gatul.
- Merge…
Intra si celalt in ring si se dadu startul dupa ce iesira organizatorii si dupa ce intra un arbitru care
era de fapt un alt puscarias.
- O sa te fac bucatele, ii zise Buhto lui Triger.
- Pacat… eu trebuie doar sa iti rup gatul… acum trebuie doar sa ma gandesc cum… sa iti separ
capul de corp sau nu… grea decizie…
- Doamnelor, zise arbitrul… nu uitati… nu exista reguli.
Buhto isi dadu camasa jos si incepu sa se incordeze, si in acest timp sa isi mareasca proportiile
considerabil. Triger se rezuma la a pune un picior pe perete si de a astepta sa inceapa lupta.
- Incepeti! Se auzi vocea arbitrului.
Buhto incepu sa alerge catre Triger, dar acesta chiar inainte sa-l prinda Buhto sari peste acesta si
din spatele lui facu cateva miscari si ajunsese fix in carca lui Buhto care nu putea sa il atinga pe
Triger. Se izbi acesta de cativa pereti in speranta ca il va da jos pe Triger, dar acesta de fiecare
data se ridica pe capul lui Buhto si statea in maini. Asta se intampla de vreo doua ori, pana cand
se dezechilibra si cazu, dar cand sa-l calce Buhto pe piept, el se feri si sari in spatele acestuia. Din
patru lovituri de picior Buhto cazu lat pe acea podea si mai tremura de cateva ori si muri. Arbitrul
veni si il investiga rapid pe Buhto si zise:
- Buhto e la podea… are gatul rupt… Triger a castigat.
Nava lor fusese pregatita deja de decolare si toti plecasera imediat. Capitanul ii urmari de la
geamul biroului sau, unde fuma un fel de trabuc. Si cum ii urmarea el pe geam isi zise:
- Tare luptatorul asta… nimeni nu l-a mai batut atat de de bine pe Buhto.
Intre timp intrara in birou doua garzi impreuna cu Buhto care isi revenise la formele lui dinainte
de lupta.
- Buna ziua… m-ati chemat?
- Da… cum de te-a batut ala?
- Nici macar nu am apucat sa ma intorc ca am simtit cum imi trosneste gatul…
- Am inteles… asta este… oricum sper sa nu se mai intample.
- Niciodata domnule, deja m-am adaptat la stilul lui de lupta.
- Bun… e timpul sa fie dus in arena la imparat.
- La imparat… domnule… as fi onorat daca as putea sa merg in nava dumneavoastra…
- Desigur… nicio problema atata timp cat stai linistit.
- Prea bine domnule zise Buhto si facu stanga imprejur si se dusese direct in celula lui sa-si
stranga lucrurile.
Ceilalti prizonieri erau in delir. De abia asteptau sa vada meciurile lui cu ceilalti luptatori. Toate
transporturile ajunsesera pe Angelico Prime si se parea ca o sa fie foarte multi combatanti.
- Triger… uita-te un pic cati au venit…
- Chiar ca… cred ca sunt vreo cateva sute… mai multe persoane la capitolul personal decat la
capitolul combatanti.
- Hahahaha, incepu sa rada Tom. Asta asa este, zise el printre cateva rasete.
Ei se dusesera la vila in care urmau sa stea sa vada cum este amplasata si cam ce le-ar mai trebui
din oras ca sa se simta bine.
- Ei? Ce vrei sa-ti aduc din oras?
- Niste doamne… droguri si bautura…
- E na?
- Glumeam… adu-mi te rog un terminal care sa fie legat la biblioteca centrala. Asta daca
reusesti… daca nu… asta este…
- O sa incerc, Triger. O sa incerc. Si zi asa… sa pariem pe tine?
- Da… ar fi o idee… vezi ca Buhto nu este mort… l-am vazut in multimea aia.
- Nu zau? Dar parca i-ai rupt gatul…
- Asa credeam si eu, si am intrebat si eu mai departe si se pare ca va trebui sa il carbonizez ca sa
moara… trebuie sa-l omor cu vreo grenada cu antimaterie sau ceva asemanator…
- Din cate focuri?
- Sub zece…
- Multumesc Triger. Vezi ca Paul vine in cateva minute. Patul ala mare este al lui.
- Paul?
- Da… a… scuze… stapanul nostru…
- Am inteles, zise Triger razand, si calmandu-se se aseza la masa cu garzile si incepu sa ii intrebe
despre luptele in arena mare, deoarece unii aveau rude care lucrau in arena ca diversi functionari.
Tom pleca si lua cu el si primul set de pariuri al garzilor lor si la lui Paul. Acesta veni la cateva
minute dupa ce pleca Tom si intrand in camera unde erau ei la masa intreba:
- Unde s-a dus Tom?
- Cu pariurile… cred ca a luat si pariurile dumneavoastra, zise unul dintre soldati.
- Perfect. Care este camera mea?
- Cea de la etaj, zise Triger. Subsolul este al meu si restul trebuie sa imparta ei cu Tom.
- Ce? Parca noi stateam la subsol…
- Nasol… si daca casa este atacata sau in flacari cine tre sa scape primii? Eu?
- Aici ai dreptate, zise un soldat.
Tom se plimba prin oras si la un moment dat ajunsese la casa de pariuri si vazu in geam, undeva
in spatele lui o naveta asemanatoare cu cele care ii escortasera. Dadu pariurile si isi lua
chitantele. Cand iesi din casa de pariuri se dusese la prima trecere sa ajunga la acel minihangar in
care ateriza naveta aceea. Pe strada ii vazu intr-un cortegiu pe imparat cu toate nevestele lui,
printre care si Blue. Ii facu semn si dupa ce Blue se uita la el, el ii facu semn sa taca ca totul este
in regula. Ea zambi si isi vazu de treburi mai departe. El traversa si dupa ce coti de cateva ori,
ajunsese la minihangarul acela. Intra si intreba cativa muncitori de acolo incotro o luasera acei
musafiri. Ei ii indicasera hotelul alaturat si se dusese la receptie, unde erau toti si zise prompt fara
pic de sovaire:
- Mainile sus si ziceti unde este Starfire!
- In spatele tau maestre.
Tom sari ca ars si se uita in spatele lui si ii vazu pe Starfire, Ana si pe inca vreo cinci din echipaj.
- Ce s-a intamplat?
- Vino cu mine… restul sa ramana aici…
- Bine… l-ati auzit… faceti-va comozi si vorbim un pic mai tarziu.
Starfire il urma pe Tom pe niste stradute si ajunsera chiar in spatele casei in care erau ei cazati.
- Stii de ce am cerut aceasta casa?
- Pentru ca… a-ti mai fost in ea?
- Exact. Si am facut cateva modificari de care nici macar seful meu nu stie… fii atent…
- Cat de tare… unde duce pasajul asta?
- La Triger… in subsol… i-am dat lui subsolul pentru a fi si el mai liber, zise Tom si ii facu cu
ochiul lui Starfire.
- Super… hai la el…
- Eu trebuie sa intru pe usa din fata… tu poti sa vii oricand… sa nu vina prea multi pentru ca o sa
dea de banuit celorlalti din jur…
- Am inteles…
Starfire cobori si in urma lui se inchisese acea lespede.
- Triger?
- Da… Starfire?!
- Amice… Tom asta e ceva de speriat… stai ca vine si el imediat. Trebuie sa intre in mod normal
la tine acum.
- Stiu…
- Blue ce face?
- Nu ai vazut-o la televizor? Zise Triger un pic incordat.
- Mi s-a parut mie ca vad pe cineva cunoscut. Dar cum s-a intamplat?
- Stai sa iti povestesc…
Si Triger ii povesti in cateva minute tot ceea ce se intamplase.
- Si armura ta?
- Habar nu am daca mai e pe mine sau nu…
- Asta ce este?
- O vechitura pe care am primit-o de la sefu’ de sus.
- Am inteles… o sa scaneze Nanos pentru a gasi armura.
Intre timp aparu si Tom.
- Salut Triger. Ti-am adus mancarea si cele doua pariuri care le-ai pus. A… si terminalul, zise
Tom in soapta.
- Starfire, zise Triger, ai grija ca lui Tom, lui Paul si garzilor sa nu li se intample nimic. Bine?
- S-a facut… ne vedem mai tarziu Tom… succes maine Triger, zise Starfire plecand prin acelasi
culoar.
- Maine este primul meci? Il intreba Triger pe Tom.
- Da. Maine la pranz… s-ar parea ca o sa te lupti cu echipa de pe Corelia 5. Sunt trei in echipa…
uite… gata…
- Un film… misto…
- Taci si fii atent… asta este Braur, are doua pistoale si foarte multe incarcatoare… ai grija ca
tinteste foarte bine, unii zic ca poate sa devieze traiectoria gloantelor trase de el asa ca trebuie sa
ai grija dupa care stalp te ascunzi. Al doilea este Hibbes-ames, este unu care are un simbiot in
el… arma lui… toiag energetic. Ai grija la lupta corp la corp si la tiruri repetate din acest toiag.
- Tare…
- Liniste… al treilea din echipa este o ea. Mya. Are o pusca cu luneta si un aruncator de grenage.
Sa nu cumva sa te prinda cu vreo salva de grenade ca ala esti.
- Daca Starfire imi gaseste armura in timp util… nici nu trebuie sa ma mai complic.
- DACA!
- Corect… stai linistit… vedem maine, zise Triger.
- Asa este. Somn usor… o sa vin maine sa iti aduc de mancare si orice veste am de la Starfire.
- Multumesc.
Tom iesi din camera si se dusese afara sa ia un pic de aer. Aici dadu de un tip complet argintiu.
- Tu cine esti?
- Nanos… scanez sa vad unde ar fi armura lui Triger.
- Ceva rezultate?
- Da… cica ar fi pe el.
- Cum asa? Du-te la el prin pereti si spune-i si lui asta.
Nanos se dezintegra lasandu-l pe Tom cu gura cascata.
- Triger?
- Nanos… ce bine-mi pare sa te vad…
- Armura ta…
- Ca intotdeauna scurt si la obiect. Ce e cu armura?
- Cica armura ta ar fi pe tine. Nu pot sa detectez de ce nu s-a activat…
- Nici daca intrii in mine la propriu?
- S-ar putea sa o patesti…
- Crezi ca dupa cate mi s-au intamplat in ultima vreme… ma mai intereseaza?
- Cum asa?
- Am gasit pe unul care nu are nevoie de armura sa stea in viata… l-am omorat si el a revenit viu
si nevatamat…
- Interesant…
- Mai mult de atat… daca mor in arena?
- AUZI? De unde ai complexele astea?
- Armura nu se activeaza… am fost adormiti de un somnifer la care teoretic ar fi trebuit sa avem
antidot… sa mai enumar?
- Foarte interesant… Samael !!!
Dintr-o data se auzi o soapta in vantul cald care venea de afara:
- Cine ma cheama?
In clipa urmatoare Samael aparu in camera in fata celor doi.
- Ia spune-mi… ce se intampla cu el?
- Stai sa vad ca nu eram atent in acest sistem… in alt sistem se macelaresc aia pentru orice…
ORICE…
- Hehehehe… aia da distractie, zise Triger razand un pic si revenind la tristetea lui.
- Ce l-a apucat? Intreba Samael.
- Asta incercam sa te rog… sa vezi daca cumva este vrajit… sau ceva de genul…
- Stai…
In clipele urmatoare timpul parca se opri in loc si Samael se uita cu atentie la liniile timpului si
ale vietii lui Triger si gasi ceva interesant, iar in clipa urmatoare el reveni in lumea reala.
- Am fost pana la marginea timpului si la itele vietii lui si e cam nasol… armura a fost
dezactivata la inchisoarea unde s-a batut el cu unu.
- Si nu poti sa faci nimic?
- Hmm… stai sa vad… am gasit! S-a rezolvat… maine in arena, armura lui originala o va absorbi
pe… acea carpa… si crede-ma… totul o sa fie bine… sa ii spui dupa lupta ca imi este dator…
- Poti sa iei niste nanoboti de reparatii de la el… sau de la mine si totul ar fi chit…
- Stii ca nu e o idee rea? Mersi…
Samael pleca ca si cum nu ar fi fost acolo si Nanos il adormi pe Triger si pleca catre hotelul unde
era Starfire.
A doua zi Tom veni in camera lui Triger si cand sa il trezeasca incepu sa tipe:
- Nu ca esti nesimtit… de ce nu deschizi si tu geamul cand ai gaze? Vrei sa ne omori pe toti?
- Lasa-ma sa mai dorm…
- Nu! Pentru asta nu o sa mai dormi… treci la masa.
- Bine… bine… oricum nu am fost eu ala cu vanturile…
- Da cine? Nu tu stai acum aici?
- Ba da…
- Nanos nu cred ca trage vanturi.
- Uite la asta nu m-am gandit pana acum… Nanos trage vanturi?
- Fii serios. Mananca si vino sus… va trebui sa mergem in arena.
Cand termina de mancat urca sus si fusese intampinat de Paul care incepuse sa il toace la cap cu
detaliile pe care Tom i le prezentase deja, dupa care il legasera de forma cat sa ajunga in arena
fara sa trezeasca suspiciuni.
- Tom… cat e ceasul?
- E tarziu…
- Ai vazut aia??? Tipa Triger ca din gura de sarpe.
- Ce sa vad?
- Pe armura asta… niste chestii albastre ca la aia veche! Cred ca pot sa o reactivez… bine ca mi-
am adus aminte de vraji…
Triger incepu sa faca cateva incantatii si sa apeleze la magie si pana la urma armura se activa.
- Triger?! Ce s-a intamplat?
- Ai fost…
- Cineva m-a dezactivat cand am vrut sa ma activez in inchisoare…
- Cum asa? Vreun sistem de securitate intern al inchisorii?
- Posibil.
- Ce bine ca te-ai intors…
- Am vazut ca au luat-o pe Blue… O sa ii aranjez eu pe aia pana in semifinale…
- S-a facut! Ai auzit Tom? Armura si-a revenit... imi facusem griji pentru ea si pentru simbioti.
- Cum asa?
- Sistemul de securitate din inchisoare… se pare ca s-a resetat sistemul lor si acum… ca tot
putem… vezi ca pariurile o sa fie batute in cuie. Cum vreti sa o pateasca aia, asa o sa o pateasca.
- Glumesti nu?
- Nu.
- Bine… fii atent… pariurile pe care le-am facut au fost ca tu o sa castigi si atat… daca vreti sa
castigati in vreun fel anume, atunci infigeti-le alora un pumnal in cap. Nu este obligatoriu sa lasi
pumnalul acolo, si nu conteaza unde il infigi in cap, adica poti in frunte… in moalele capului…
in nas… unde vrei tu.
- S-a facut!
Dupa ce ajunsesera la arena, Triger se aseza in genunchi si facu o rugaciune, dupa care se ridica
si intra in camera lui. Intre timp in arena deja se dadusera cateva lupte si nu trecu mult timp pana
cand Triger ca nu fie chemat si el.
Intra in arena si isi lua locul in partea lui. Activand doar o sabie de energie.
- Acum… cu sabia prin capetele lor. Bine?
- S-a facut, ii confirma armura.
Zis si facut. In cateva minute de la inceperea partidelor Triger ii secera pe toti cu acea sabie
energetica cu lovituri numai in zona capului. Astfel ca el fusese singurul concurent care a iesit
primul din calificari.
A doua zi se intalnise cu luptatori din alte grupe de calificari de care scapa la fel de usor, armura
lui invatand si aplicand diverse tehnici si tactici de lupta de fiecare data, ajungand pana in finala
intr-un timp record de cateva ore.
Finala se anunta a fi ceva extraordinar. Dupa cum a presupus Triger, Buhto se calificase si el si
isi invinsese toti adversarii, dar prin omorarea acestora. In regulament nu era stipulata nicio
interdictie de a nu-ti omora adversarul atata timp cat acest lucru insemna victoria pentru tine. Si
astfel Buhto era in finala alaturi de Triger. Se preconiza a fi cel mai dur meci din cate vazusera cu
totii pana atunci.
Dupa cateva ore:
- Triger…
- Da Paul…
- Mie imi este frica de acest meci… mi se pare ca este un aranjament la mijloc… sper sa ma insel
dar asa mi se pare.
- Da… si mie mi s-a parut, dar sper sa nu fie asa. Oricum… avand toate astea pe mine acum si cu
toti prietenii aproape vom castiga. Si acest trofeu o sa il dedic tuturor celor care m-au ajutat pana
acum.
- Sa faci asta in fata reporterilor si o sa fim cei mai renumiti.
- Stiu…
- Somn usor Triger…
- Somn usor Paul…
Triger se facu ca se intinde in pat si astepta ca Paul sa plece din camera. Se ridica si incepu sa se
plimbe prin camera cufundata in semi-intuneric. Se plimba incet astfel incat sa nu fie auzit de
nimeni.
- Hmmm…
- Ce s-a intamplat?Intreba Nanos curios.
- Ma gandeam ca ala deja mi-a studiat toate meciurile. Stie la ce sa se astepte de la armura mea…
stie la ce sa se astepte de la tine… prea multa ata alba in cusatura asta…
- Stii… incercam sa rulez un program care sa iti dea posibilitatea sa… prezici intr-un fel
miscarile adversarului… dar se pare ca nu prea merge… ma ajuti?
- Hai ca te ajut… daca tot nu am somn macar sa fiu util.
Triger si Nanos petrecura astfel toata noaptea testand si refacand acel program, ca pana la urma
sa reuseasca sa il puna la punct. In clipa imediat urmatoare intra Paul in camera si il intreba:
- Tu ai stat toata noaptea treaz?
- Pai… cred ca au trecut doar vreo 2 ore…
- 2 ore au trecut de cand m-am trezit eu… acum e dimineata. Dormi si tu un pic… dupa-amiaza
ai meci.
- Cred ca ai dreptate o sa ma odihnesc un pic… Nanos… localizeaza te rog cel mai apropiat oras
in care ploua si hai sa mergem acolo…
- Desigur.
- Stai linistit Paul, zise Triger zambind, ma intorc cu o ora inainte sa plecam de aici.
Ii facu cu ochiul lui Paul si se teleporta in orasul vecin. Aici aparu pe un acoperis darapanat si
fusese nevoit sa isi activeze aproape imediat celulele antigravitationale ale armurii.
- Ce liniste…
Triger inchise ochii si lasa ploaia sa cada in voie pe armura si nu dupa mult timp se auzi din
spatele lui:
- Ce cauti aici? Pleaca de aici hot nenorocit!
Contrariat se intoarse sa vada cine urla in halul acela.
- N-ai auzit? Pleaca de aici!
- Imi cer scuze… nu este nevoie sa va speriati… eu sunt doar in trecere in cateva ore o sa plec.
- O sa pleci acum! zise acea faptura imbrobodita din cap pana in picioare in carpe de o culoare
bej inchis, culoare asemanatoare cu nisipul ud, si avand o pelerina neagra. In maini tinea ceva
care semana cu pusca de vanatoare, iar pe umar avea un fel de sistem de ochire.
- Prea bine… am sa plec…
Armura isi activa motoarele ionice si pleca usor, fara zgomot, pana pe acoperisul vecin.
- Ah… ce batai de cap imi dai! N-ai auzit sa pleci? Pleaca si nu te mai intoarce!
Faptura trasese un foc pe langa bratul drept al lui Triger. Acesta pleca si se opri pe un alt acoperis
in alt cartier.
- AAA! Un hot!!!
- Ce? Unde? Sari Triger ca ars.
- Tu ala de pe terasa… pleaca sau… sau chem paza…
- Imi cer scuze ca v-am speriat. Nu sunt hot… nici macar nu vreu sa fiu hot…
- Nu face nimic, se auzi o a doua voce.
Din spatele unui paravan care culisa in jos aparura un tip batran, cu parul carunt, avand o arma
asemanatoare cu cea pe care o avea faptura de pe primul acoperis, tinuta era un pic mai aranjata,
iar pe cap avea o palarie de pe care toata apa curgea pe umarul acestuia. Langa acesta o faptura
aproape identica cu cea pe care o intalnise mai devreme, singura diferenta era ca aceasta avea un
fel de bratara dintro carpa gri.
- Ia zi tinere, ce vant te aduce pe aici?
- Pai… salut, eu sunt Triger si… am vrut sa ies si eu un pic sa ma relaxez.
- Triger zici? Nu cumva…
- Ba da… cu Buhto in cateva ore…
- Mai sa fie… ce onoare…
- Hmm?
- Iti dai seama? O sa lupti cu regele Buhto… regele lumii de dincolo… se zice ca nu poate sa
moara, iar unii spun chiar ca este un zeu. Eu am auzit, din cercetari personale fara sa ma bag prea
mult in probleme, ca ar fi doar patru ca el in toata galaxia.
- Spune-mi te rog… povesteste-mi, zise Triger contrariat.
- Pai de unde sa incep… totul a inceput acum 200 de ani cand…
- 200 de ani?
- Da… specia mea poate sa traiasca cateva mii de ani daca nu survine o moarte mai mult sau mai
putin accidentala. Asa… totul a inceput acum vreo 200 de ani cand regele care este acum la
putere a gasit o chestie ciudata in curtea casei sale de la tara… da… el era un biet taran. Acel
lucru l-a atras pe Buhto catre el, si… astfel a ajuns Buhto in inchisoare… furand acea chestie de
la rege. Nu inainte ca el sa activeze cumva acea… chestie… nu stiu ce reprezinta acel obiect, dar
se pare ca i-a facut nemuritori pe amandoi.
- Cum asa? Este aproape imposibil… doar daca…
- Doar daca acel obiect este amuleta zeitei noastre Mah’Leeh. E vorba de mitul zeitei noastre care
si-ar fi ascuns toata armura si toate armele pe aceasta planeta.
- Stai un pic… ai vreo pictograma cu zeita?
- Da… uite…
- Seamana cu Blue… de aceea a rapit-o ala…
- Asa… stai sa zic mai departe. Buhto stie sa foloseasca acea presupusa amuleta si de aceea
incercat, si a si reusit sa ajunga aici in concurs… vezi tu? Daca activeaza amuleta aia… toata
armura va veni catre el. In momentul in care toata armura este completa, acea persoana se va
lupta cu o creatura care se spune ca ar fi omorat-o pe zeita noastra… daca acea armura cade pe
mainile acelei creaturi, atunci haosul va domni peste galaxia aceasta pana la sfarsitul timpului.
Numai ca regele se pare ca a reusit sa faca niste arme care sa-l opreasca pe Buhto si sa-l tina la
distanta de acesta.
- Bun… si… rolul vostru care este?
- Te-am prins hot netrebnic! Se auzi o voce din spate.
- Ce? Unde? Cine?
- Stai pe loc Triger… Amira… e in regula… el este cel care trebuie sa se lupte cu Buhto.
- EL??? Acest… fite-cine?
- Acest… individ… este singurul care il poate omori pe Buhto…
- Cum asa?
- Stai sa vezi.
- Triger… armura ta… unde ai gasit-o?
- Pe planeta mea, intr-o incapere amenajata de catre o alta rasa. De ce?
- Seamana foarte mult cu armura zeitei noastre…
- Bine… am auzit cam multe despre aceasta zeita… cine sunteti voi? Ce faceti voi pe aici? Care e
treaba cu aceste haine? Si mai ales de ce incearca sa ma alunge de aici?
- Corect… imi cer scuze… eu sunt Schizzar. Sunt unul dintre paznicii inelului alb. Acest inel...
- A fost al zeitei, zise Triger.
- Exact. Si nu trebuie sa cada in mainile regelui sau ale lui Buhto…
- Bun… poti sa mi-l dai mie, zise Triger razand.
- Nu este chiar asa usor… sa continuam… ea, cea care te-a urmarit, este Amira, iar ea este sora ei
Jadera. Hainele astea retin orice proiectil care este tras inspre noi, iar armele sunt copii fidele ale
unei arme de jucarie ale zeitei.
- Orice proiectil nu cred, dar sa zicem ca te cred. Pana una alta… el este Nanos, iar ei doi sunt
Zod si Zero, sunt doi dintre simbiotii mei si doi dintre cei mai buni luptatori pe care ii am asupra
mea. Restul de simbioti va saluta si va ureaza viata lunga si prospera.
- Ciudat… foarte ciudat…
- Ce? Intreba Triger.
- Maestre, zise Jadera, zeita noastra avea si ea niste creaturi in ea, numai ca acestea erau argintii.
- Se poate sa fie Nanos… el este argintiu, zise Amira.
- Da… dar asta ar insemna ca acea… Blue… ar fi ajuns in trecut aici. Dar cum?
- Hei! Aveti vreo descriere a acelei creaturi cu care s-a luptat zeita?
- Nu. Din pacate biblioteca unde se tineau cele mai bune pergamente, a ars acum 350 de ani.
- Pacat…
- Mare pacat.
- Poate ca… Jadera… ia cauta in pergamentul 4 din anul 13 al casei albastre. Nu avem ceva pe
acolo?
- Hmm… aici nu scrie decat ca zeita avea prieteni care erau foarte puternici. Nu sunt decrieri…
stati asa… doar acest simbol. O aripa de inger…
- Mda… se pare ca este unul dintre membrii ecipajului meu… dar care… nu stiu exact. Cum ai
tradus cartea asta?
- Cu ajutorul acestei placi si cu ajutorul placutei acesteia. Acum nu mai are curent…
- Ce? Asta este un raport cu… o nu… se pare ca Buhto a fost si el un membru al echipajului meu.
Si se pare ca… Nanos… te rog rega acest jurnal.
- Imediat…
- Chiar poate sa-l refaca?
- Gata. Se pare ca Buhto a fost in acea inchisoare de unde era si regele lup.
- Regele lup? Lupii invizibili? Intreba Jadera.
- Da… de ce?
- Aici scrie de acei lupi.
- Nanos… inca o rugaminte… tradu te rog tableta asta.
- Desigur… gata… se pare ca zeita de care vorbesc ei este cea care ne servea pe noi in sala de
mese principala. Se pare ca atunci cand am fost luati prin gaura neagra ea a ajuns aici. Si cum
nu era nicio armura in zona…
- Hahahahahaha, asta inseamna ca armura aia e mai veche si mai proasta decat oricare alta din
noua generatie.
- Corect. Singura problema este ca atunci nu aveam sisteme de detectat alte armuri si o sa ne fie
foarte greu sa gasim toate bucatile.
- Hmmm… am o idee… Jadera… spuneai ca aici este inelul. Pot sa-l vad?
- Desigur… urmati-ma cu totii…
Simbiotii lui Triger intrara inapoi, la fel si Nanos, si pornira la drum. Dupa cateva intorsaturi si
dupa ce au trecut pe sub cateva poduri din oras ajunsesera la muzeul national. Intrasera si
mersesera direct la exponatul dorit.
- Acesta este.
- Hahahaha… asta este inelul de la mijloc… cam ca acesta. Deci nu este inel ci un fel de centura
de siguranta… si inca mai are ceva activ inauntru. PAZNIC!!!
- Ce s-a intamplat? Intreba paznicul.
- Cheama-l pe seful care rapunde DIRECT de acest exponat… iar cativa colegi de-ai tai sa
evacueze de urgenta muzeul. ACUM!
In cateva minute muzeul se goli si aparu seful muzeului.
- Buna ziua, eu sunt Saahri Marianos. Aaa… buna Jadera.
- Buna ziua domnule Marianos, zise Jadera. El este Triger… el are armura zeitei…
- Stai sa vad… seamana un pic…
- Un pic? Asta este cea mai buna armura care exista… dupa aceasta armura s-a facut armura
zeitei voastre… am o rugaminte… deschide usor caseta ca se pare ca cineva a activat o grenada
de pe acea centura.
- Adica de pe inel? O grenada pe acel inel? Imposibil.
- Domnule Marianos… va rog ascultati-l…
- Bine…
Apasa un buton din spatele unui tablou expus si caseta se ridica.
- Asa… Nanos… grenada…
- Era o mina anti personal. Si da… am dezactivat-o.
- Am scapat… este o armura de-a noastra?
- Da. Chiar eu am realizat-o. Am luat inapoi toti nanobotii de pe ea… sa o reciclez?
- Nu… dezactiveaz-o complet. Nu inainte de a salva orice date are in ea.
- Am salvat tot… am dezactivat-o complet.
- Bun… ia sa vedem…
Armura activa de la sine un proiector si incepuse sa redea inregistrarile personale ale acelei foste
membre din echipaj.
- Uite! Buhto a fost in acea inchisoare si el nu primise armura in momentul in care am intrat prin
gaura neagra, dar se pare ca a avut niste nanoboti care l-au ajutat sa treaca in partea cealalta.
- Triger, am rafacut conexiunea dintre mine si acesti nanoboti vechi. Ei nu au atacat de loc, au
recunoscut codurile de dezactivare si de reactivare, si i-am reintegrat in sistem. Totodata am
gasit pe ce lungime de unde comunica ei si nu va fi o problema sa ii chem inapoi in caz de
urgenta.
- Perfect… cat e ceasul?
- Prea tarziu… o sa te teleportez direct in toaleta… nu e nimeni acolo.
- E timpul sa ii zgaltaim un pic pe astia doi.
- Triger… detectez ca si regele are aceiasi nanoboti. Blue e bine si iti trimite salutari si mai
spune ca meciul este aranjat. Sa ii spun ce am descoperit?
- Nu inca. Spune-i doar ca venim.
- Inteles.
- Triger… acum ca s-a elucidat misterul… ce o sa se intample cu relicvele?
- Ups… imi cer scuze ca va informez… sunt doar niste exponate si atat… niste bucati de tabla. O
zi buna tuturor…
- Stai un pic… cu noi trei cum ramane? Intreba Amira.
- Daca vreti puteti sa vorbiti cu Starfire si sa urcati la bord… membrii ai echipajului...
- O sa vorbim cu el. Dar unde il gasim?
- Nanos… te rog sa ii ajuti cu legatura cu Starfire…
Si dintr-o data pe difuzoare se auzi Starfire care le ura bun venit la bord si le dadea toate detaliile
cum sa ajunga la cea mai apropiata nava de-a lor. Aceasta nava urmand sa ii aduca la bordul
navei principale. Urmat de un sunet static in difuzoare ca urmare a teleportarii lui Triger.
- TRIGER!!! Unde mama zmeului te-ai ascuns?
- Eram la baie… atipisem un pic… scuze, zise Triger iesind din baie.
- Ce m-ai speriat. Hai ca trebuie sa ajungem la arena. Esti gata?
- O da… o da! De abia astept…
Dupa doua zeci de minute de gonit prin oras si de rupt bariera de la intrarea in arena, masina lor
ajunsese la vestiare.
- Triger. Un singur lucru te rog: ai MARE grija de tine.
- Tot iti faci griji Paul?
- Da…
- Stai linistit… Buhto era cu mine pe o nava… il aranjez eu atat de bine ca nu o sa mai ramana
nimic din el. Starfire… ai citit si tu aia nu?
- Da. Am citit… el a omorat-o… de aceea Buhto este in inchisoare si regele asta face ce vrea cu
tehnologia noastra. O sa o teleportez pe Blue pe nava ta… da am reperat-o… dar sa ne dai de
stire cand, pentru ca are un scut activ. Se pare ca este scutul ala de antrenament polarizat la
maximum ca sa acopere toata arena. Esti singurul care poate sa strice un pic scutul… ma auzi?
- Am inteles… o sa ma ocup.
In cateva minute Triger pasi in arena cu toate sistemele operationale si cu toti simbiotii gata de
lupta.
- Doamnelor si domnilor. Batalia finala incepe! In stanga… in armura traditionala neolista…
Buuuuhtooooo. Multimea era in delir deja. Iar in partea dreapta este… Triiigeeerrrrr.
Doamnelor si domnilor va reamintim ca aceste jocuri au fost organizate de catre regele Tiberius
al treilea!
Triger merse pana in mijlocul arenei unde era un paralelipiped de mici dimensiuni si se urca pe
el. Se intoarse cu fata catre rege facu o plecaciune scurta, dupa cum fusese intruit de Paul si se
dadu jos de pe acel paralelipiped.
Buhto intra si el in arena si proceda la fel. Numai ca nu se mai dadu jos de pe acel mic podium, ci
prefera sa atace imediat, numai ca adversarul sau era pregatit pentru orice ar fi putut sa incerce sa
faca.
In mijlocul bataliei Triger isi activa o sabie transparenta, facuta dintr-un cristal pe care il gasise
in inchisoare. Acest cristal, pe langa aceasta proprietate de a fi transparent, el putea fi energizat
sau polarizat cu diverse energii pozitive sau negative, astfel incat sa capete diverse forme si
dimensiuni, de la cativa centimetri pana la o lungime de cativa metri. Iar Buhto lua din arena, de
pe un perete cu arme, o secure si o spada. Nici nu le lua bine ca Triger din cateva salturi era langa
acesta si distrusese toate armele de pe acel perete inclusiv pe cele din mainile lui Buhto.
- Ce? Cum este posibil asa ceva?
- In tot acest timp ai uitat cine esti de fapt…
- Nu am uitat cine sunt, zise Buhto luand o pozitie de aparare.
- Ba da. Ai uitat cum este sa fii membru al echipajului. Ai omorat un membru si ti-ai insusit
armura si abilitatile acesteia, ba mai mult ai evoluat-o… dar din cate vad… armura a evoluat
foarte putin.
- Ce vrei sa spui cu asta?
- Ca ai ramas la stadiul de cadet…
- AAHHHHH…
- Remuscarile astea, zise Triger sarcastic.
- Si da… si nu… imi aduc aminte… o nava… un echipaj… cateva persoane care rad impreuna cu
mine… ce inseamna asta?
- Se poate… stai sa vad.
Triger veni langa Buhto care de durere era chircit de durere pe jos. Toata multimea amutise cand
el pusese mana pe ceafa lui Buhto si dupa cateva clipe scosese un aparat cu foarte multe fire.
- E mai bine?
- Da, multumesc… Triger? Cum am ajuns aici? Imi aduc aminte ca eram in aceeasi capsula cu
Mah’Leeh… si cu inca trei… doi erau buni prieteni cu ea si unul era frati-miu…
- Din pacate ea a murit, astia zic ca tu ai omorat-o…
- Ce imi aduc aminte este ca trebuia sa ma casatoresc, dar cu cine nu ma intreba…
- Stai sa vad, si Triger scana de cateva ori acel aparat si spuse: Se pare ca nu tu ai omorat-o.
Aveai acest aparat in tine cand s-a intamplat. Din fericire pentru tine, el a inregistrat ceea ce s-a
intamplat atunci. Dar din pacate nu se poate vedea cine a omorat-o… dar… daca…
- Ce s-a intamplat?
- Stai sa verific ceva.
Triger il scana din nou si cu o miscare de spadasin impunsese ceva care se afla in piciorul stang a
lui Buhto si trase repede spada cu acea creatura.
- Asa cum credeam… se pare ca aveai si un parazit… stai sa il descoasa ai mei…
In clipa in care ajunsese acel parazit la cativa centimetri de armura, cateva tentacule mici si
carnoase iesisera din el si isi asteptau prada. Multimea deja era in delir cand aflasera ca Buhto era
nevinovat si ca adevaratul asasin era pe cale sa fie dat in vileag, dar cand Triger a luat acel
parazit se lasase o liniste mormantala. Nimeni nu se astepta ca el sa aive atatia simbioti in el, si
mai ales sa poata sa ii “hraneasca” cu paraziti sau alte creaturi.
Acele tentacule isi pipaira tinta si in cateva clipe acestea tasnira catre victima imobilizand-o si
tragand-o in el. Urma o pauza de vreo doua, trei minute, iar dupa aceea parazitul fusese scuipat
ca pe o coaja de samanta. Parazitul muri la cateva secunde, se vedea pe el ca fusese torturat
destul de bine si ca nu mai avea vlaga in el sa mai riposteze sau sa se mai miste si muri aproape
imediat dupa ce cazuse.
- Se pare ca avem un tradator intre noi, zise Triger aratand catre rege.
- Cum asa? Intreba mirat Buhto. El este regele acestui tinut… nu-i asa?
- Nu! El nu este regele acestui tinut, el este fratele tau care vroia sa scape de tine si care vroia ca
Mah’Leeh sa fie cu el si nu cu tine. Vezi tu? Ea trebuia sa se casatoreasca cu tine nu cu el.
Disperarea si mania… poate si ura… l-au directionat astfel incat el i-a omorat prietenii si dupa
aceea a omorat-o pe ea, dar nu inainte de a da vina pe tine. Acest mic parazit avea menirea de a
pastra amintirile tale si, deci, o parte din energia ta. Ia aceasta sfera si pune-o in dreptul inimii…
- Multumesc…
Buhto lua sfera si o pusese in dreptul inimii. Bataile acesteia incepusera sa se inmulteasca si dupa
un timp se dublasera ca numar. Sfera incepuse sa se micsoreze pana cand disparu complet si
bataile inimii lui reintrara in normal.
- Mah’Leeh… iubirea mea… luata cu forta si omorata pentru ca iubea cu adevarat pe altcineva.
- Daca vrei sa te razbuni… lasa-ma pe mine ca si mie mi-a facut cam acelasi lucru.
- Nu vreau sa ma razbun… oricate femei ar fura acest misel tot nu va avea ce isi doreste.
- Asta asa este.
- Locul meu mai este disponibil daca vreau sa revin?
- Desigur. Starfire… la semnalul meu sa il iei si pe Buhto, bine?
- S-a facut sefu’.
- Tiberius… acum domnia ta a luat sfarsit.
In clipa urmatoare cateva garzi il luara pe sus si il aruncara in arena unde Triger il prinse intr-o
sulita si il lasa in mijlocul arenei in acea sulita.
- Stiu ca mai traiesti… dar nu o sa mai traiesti foarte mult. Daca tii la sclavii tai… da-le
drumul… sa nu ii omori. Macar sa ai decenta sa ii eliberezi si multi dintre ei te vor aclama dupa
disparitie pentru gestul nobil pe care l-ai facut.
Tiberius intinsese mana cu un transmitator si il dadu lui Triger:
- Da-le drumul si te rog sa le ceri iertare pentru mine… n-am vrut sa le fac niciun rau…
- Au vazut si singuri, zise Triger aratand ecranele si uitandu-se la Tiberius vazu ca el decedase
deja.
In clipa urmatoare o multime veni si il luara si ii dusesera corpul intr-o cladire, dupa care un
barbat se indrepta catre el.
- Triger… multumim pentru ce ai facut. Un alt rege va fi ales si vrem sa stii ca el, aratand cu
degetul in spate, va fi cinstit pentru faptele bune pe care le-a facut. Dar in cartile noastre o sa
trecem si faptele rele pe care le-a facut pentru ca toti care vor sa stie, sa aive cunostinta de
ambele laturi ale lui.
- Si mormantul?
- Va fi facut destul de repede… numai ca nu putem sa inchidem cupola aia de energie.
- Aia nu este o problema, am gasit sursa si o sa inchid scutul.
- Iti multumim ca ne-ai ajutat. Oricand vrei sa vii te rog sa stii ca esti binevenit.
El se teleporta direct la generator si inchisese acel scut dand posibilitatea tuturor sa se bucure de
atat ravnita libertate.
Nici nu apucara sa se bucure prea mult ca soarele incepuse sa faca implozie. Nimeni nu isi
daduse seama de acest lucru decat cand a fost prea tarziu. In cateva minute dupa implozie o unda
de soc facu ca acel soare sa devina o stea si toate planetele fusesera spulberate cu o forta nespusa.

- Ce facem acum? Intreba un demon.

- Nu prea avem ce sa facem… zise un altul.
- Liniste! Se auzi o voce din spatele lor. Se pare ca desi toti au murit, unele spirite au fost trimise
direct catre reincarnare… asta nu poate insemna decat ca seful are planuri mari cu unii dintre
ei.

Arcturia Secundus, planeta desertica de la prima cercetare a sa de catre nava Magelanic IX

Populatie estimata: 2.204.268 – usor variabila

Flora: aparent inexistenta, desi cateva specimene au fost gasite uscate

Fauna: Viermi de nisip… aparent acestia sunt aceiasi cu cei gasiti si pe alte planete…

Intr-un sat izolat, la marginea stancilor de vest, se naste o fetita. Tatal este foarte fericit si este
felicitat de catre toti membrii satului pentru aceasta. Mama este in camera ei inconjurata de
moase si de alte cateva femei, dar mai ales este ajutata de catre vraciul satului:
- Hai Atma, inca un pic te rog, se pare ca mai ai un copilas...
- Nu cred ca mai pot... ma simt cum ma lasa puterile...
- Uite pune asta sub limba...
Atma punand acea frunzulita sub limba simti cum prinde puteri si reusi astfel sa mai nasca inca o
fetita spre delirul si extazul celor care asteptau afara. Cele trei erau acum in afara oricarui pericol.
A doua zi intra si tatal in camera:
- Buna, cum te mai simti?
- Buna draga, ma simt foarte obosita, dar ele se simt foarte bine. Mananca destul de mult pentru
varsta lor si asta le cam ingrijoreaza pe doici.
- Nu-i nimic, voi sa fiti sanatoase.
In clipa urmatoare intra si vraciul:
- Buna dimineata fetelor, salut Mihai.
- Salut Tibi, ce mai faci?
- Am venit sa vad cum se simt fetele. As putea sa vorbesc un pic cu tine Mihai? Intre patru ochi
daca se poate.
- Desigur.
Cei doi se retrasesera in camera pusticului, o camera separata de casa din care nu se auzea nimic
si in care nu puteai sa inregistrezi nimic.
- Ce s-a intamplat?
- Uite ce e Mihai. Acum trei zile eram in transa, am calatorit pana intr-un sistem solar unde
soarele a murit fara ca nimeni sa-si dea seama de ce. Am vazut fapte marete inainte de
catastrofa...
- Ce legatura are cu noi?
- Imediat ajung si la noi. Cum spuneam cei de pe planetele care orbitau in jurul acelui soare au
murit instant. Fara regrete, fara pacate... sufletele lor au fost reincarnate aleatoriu. Rugamintea
mea este urmatoarea: daca vreo fata de-a ta viseaza sa zboare in spatiu sa-mi spui neaparat... sa
nu imi ascunzi ceva...
- Atat? Pentru atat?
- Crede-ma ca este foarte important... ieri... da! Tot ieri s-au nascut in satele vecine nu mai mult
de 54 de copii. Dintre toti doar unul mi s-a parut cam... ciudat...
- Al meu?
- Nu tinere... este un copil nascut in satul vecin. Un baiat... baiatul lui Meriah si Johan.
- Johan are un baiat? Astea da vesti.
- Ideea este ca acest baiat este cu mult mai puternic decat ar trebui... pe mainile lui au aparut niste
fire argintii... cand ma rog zeilor imi apare si imaginea lui cum era el inainte si se pare ca a fost o
persoana importanta, dar mai mult de atat imi apare si imaginea lui de acum...
- Ce s-a intamplat?
- Ma simt un pic ametit...
- Ia loc...
- Asa... si mai mult de atat... aura lui este...
- Cum este?
- Capul meu... aura lui este atat de mare si de stralucitoare... parca ar avea armura zeului
razboiului.
- Atat de puternica a aparut imaginea?
- Da... din pacate da...
- De ce din pacate?
- Pentru ca s-ar putea ca el sa fie destinat sa moara pentru ai lui sau pentru o cauza mai mare
decat o vedem noi acum.

Trecusera cativa ani si la scoala din sat venisera si ceilalti copii din satele vecine pentru a fi
invatati tainele scrierii, vorbirii si mai ales ale muncilor pe care urmau sa le presteze fiecare in
cadrul acelei mici societati.
- Alex? Alex!
- Aici.
- Mirc’hal? Mirc’hal!
- Aici.
Se auzea o prezenta din clasa intai a acelui an.

Dupa cateva saptamani de activitate unii elevi incepusera deja sa se deprinda cu cateva
indeletniciri pentru viitoarele slujbe pe care urmau sa le primeasca. Dintre toti, cei 30 de elevi,
doar 14 stiu deja cam ce ar vrea sa faca in viata, ceea ce era si scopul invatatorului. Unul dintre
aceste scopuri era sa identifice pentru fiecare elev in parte ce tip de munca li s-ar potrivi cel mai
bine. Astfel ca pana la sfarsitul acelui an doar 4 elevi nu erau inca decisi sau nu li se gasise inca
un loc.
- Vraciule, nu stiu ce sa fac... pentru aia patru din clasa nu am reusit sa gasesc inca un loc de
munca mai potrivit... nu stiu la cine sa mai apelez. Te rog ajuta-ma...
- Cum se numesc elevii? Sau mai bine zis din ce sat sunt?
- Sunt cei 2 frati din satul din care vii si mai sunt Cain si Bur’gah din satele Areen si respectiv
Harpeen.
- Interesant... Areema, Alex, Cain si Bur’Gah.
- Da...
- Las ca o sa ii iau eu sa vad ce si cum...

Dupa vreo cateva saptamani de testari ale vraciului, Cain si Bur’Gah s-au intors in satele natale
urmand ca scolile lor sa ii invete cum sa ii faca asistenti in spitalul local sau daca urmau sa
exceleze sa se faca medici sau poate chiar vraci pentru satele respective. Urma o perioada in care
vraciul fusese plecat, dupa care acesta o lua pe Areema pentru a o testa.
- Areema, ia uita-te pe masa si spune-mi ce vezi?
- Mult sange... prea mult sange...
- Bun... si in afara de asta?
- Niste chestii.
- Acestea sunt organele noastre. Aceasta este inima, acesta este stomacul...
- Cred ca imi vine rau...
- Inteleg. Hai sa iti arat ceva aici...
- Ce reprezinta imaginea?
- Acesta este portretul tatalui meu. L-am facut acum cativa ani pentru a incerca sa imi aduc
aminte de el oricand as avea nevoie de ajutor si oricand as putea sa ma concentrez pe o anumita
tema. Uite... ai acolo o pensula si o tablita cu vopsea. Ia incearca sa desenezi casa ta... cu tine...
cu familia...
Dupa cateva ore, timp in care vraciul pregati o masa copioasa pentru el si pentru cei doi invitati,
ea reusise sa deseneze cat de cat casa, cativa pomi si familia.
- Cred ca am terminat, zise ea fericita.
- Foarte frumoasa poza... sa-mi spui te rog cine este fiecare.
- Aici am desenat casa si cei trei copaci din gradina, cei din care tata vinde fructele si ne mai da si
noua din cand in cand. Aici sunt: mama, tata, eu, fratiorul meu si prietenii lui sclipitori.
- Prietenii lui sclipitori?
- Da. Sunt atat de frumosi cand trebuie sa repare ceva prin casa sau cand trebuie sa faca curat...
- Il ajuta sa faca curat? Asa este Alex?
- Da... nu stiu de unde au venit, dar le multumesc ca ma ajuta de fiecare data cand am nevoie de
ei.
- Stii cumva cand au aparut?
- Nu...
- Nu-i nimic, zise vraciul zambind. Hai sa mancam ca poate va este foame.
- DA! Zisera cei doi in cor.
Mancasera si nici nu terminasera ca un mic cutremur strabatu toata zona.
- Ce a fost asta? Intreba Areema.
- Cred ca a cazut vreo piatra din cer in mijlocul desertului. Cad din ce in ce mai multe...
- Vraciule... am visat aseara ca eram in desert si ca o piatra a cazut langa mine... era calda si cand
am vrut sa pun mana pe ea s-a intamplat ceva ciudat... o creatura a aparut din aceasta piatra...
avea ochii rosii si un mers ciudat... nici macar un mark’tol nu ar merge asa.
- Mark’tol-ul nu merge, ci se taraste.
- Vraciule, ce este un mark’tol?
- Este o reptila care este foarte rara, si este foarte asemanatoare sarpelui din mitologii.
- Multumesc...
- Alex... ce culoare avea piatra?
- Neagra...
- Bun. Si altceva iti mai aduci aminte?
- Inainte sa deschid ochii acel... sarpe... a capatat picioare... cam subtiri... dar avea picioare...
numai ca erau ca ai scaunului invatatorului.
- Adica mecanici... foarte interesant... daca va rog sa stati aici linistiti cateva ore se poate?
- Da, dar sa ne spui unde este baia, zise Alex dand din cap in directia Areemei care de abia se mai
tinea.
Vraciul pleca imediat in desert si se intoarse in circa doua ore.
- Alex! Areema!
- Suntem la desenat!
- Bravo copii, sunt mandru de voi. Ce desen dragut...
- Am desenat cum arata acea creatura pe care a visat-o Alex, vezi? Ochii rosii... mainile cu
gheare si picioarele mecanice.
- Foarte bine desenate detaliile...
- Am urmat instructiunile lui...
- Si a reusit sa deseneze foarte bine cum arata chestia aia. Nu stiu de ce dar mi se pare foarte
cunoscuta acesta creatura.
Nici nu termina vraciul de analizat acel desen ca de afara se auzea alarma din sat.
- Copii, hai sa vedem ce se intampla.
Vraciul inchisese pestera cu un pietroi enorm care era actionat de o parghie ascunsa si scosese
dintr-un tufis un vehicul destul de ciudat. Ii urca pe copii in spate si el urca in fata la ghidon.
- Ce este asta?
- Asta e o copie a unui mecanism vechi. l-am gasit in desert si am cautat si cum sa il pot repara si
alimenta. Se pare ca merge fara probleme...
In cateva minute ajunsesera in sat. Aici cativa soldati incepusera sa interogheze toti satenii.
- Cati copii s-au nascut in ultimii 10 ani?
Nu veni niciun raspuns de la sateni, iar vraciul indignat tipa o incantatie si ii izola pe toti soldatii
de restul satenilor.
- Cine sunteti si ce vreti?
- Suntem pirati, numai ca fata de cei rai noi cautam sa ajutam popoarele care nu sunt dezvoltate.
Si cei slabi trebuie sa se apere intr-un fel sau altul.
- Da... sigur...
- Daca nu o sa ne dai drumul nava noastra de pe orbita ne va lua la bord si va distruge acest sat
din temelii. Te rog... nu vrem sa va facem niciun rau.
- Cum te numesti?
- Eu sunt Joe.
- Salut Joe, eu sunt vraciul acestui sat.
- Buna ziua tuturor.
Vraciul le dadu drumul soldatilor care pusesera armele in teci.
- Vraciule, unde putem sa stam un pic de vorba, doar noi doi?
- Vino cu mine...
Ceilalti soldati se intorsesera pe nava urmand ca Joe sa stea de vorba cu vraciul.
- Spune-mi te rog ce cauti ca sa vad cum te-as putea ajuta.
- Seful meu... amiralul nostru a cazut la datorie salvand populatia unei planete si se pare ca
semnatura lui spirituala a fost reperata in zona acestor 5 sate de aici, zise el activand o harta.
- Acesta este satul nostru... aici este scoala... aici sunt satele vecine noua...
- Da, este harta zonei acesteia, dar din pacate nu avem cum sa aflam cine este seful nostru... sau
cel putin persoana in care s-a transferat sufletul lui.
- O sa va ajut cum pot... imi va trebui un aparat cu care sa masor energia spiritului asa cum zici
tu, ca sa iti dea valorile pe care le cauti si sa nu te conduc pe cai gresite.
- Iti multumesc mult de tot.
- Am auzit ca tu cautai copii de cam 10 ani... avem doar 6... dar sub 18 ani nu va dam pe
niciunul...
- De ce?
- Trebuie sa invete responsabilitatile vietii. Sa stie sa dramuiasca fiecare resursa de care dispune.
Ca sa zic altfel sa aiba o educatie in capitala.
- Inteleg. O sa revenim in zece ani pentru a-i cunoaste.
- Prea bine.
Joe se teleporta pe nava si pleca.
Dupa cativa ani:

Ajunsi in capitala, vraciul si cei sase elevi care meritau cu adevarat sa primeasca o educatie
aleasa se dusesera direct la receptia universitatii.
- Buna ziua doamna.
- Buna ziua. Cu ce va pot ajuta?
- Ma numesc Brad Timothy Cell si as vrea...
- Domnule Cell ce onoare, vreti sa inscrieti acesti tineri?
- Desigur.
- Imediat...
In cateva minute isi facura aparitia si doua garzi care urmau sa ii escorteze pe cei sase catre
camerele lor. Aceasta “paza” era menita sa ii ajute sa nu se piarda si sa le mai explice tinerilor
care erau conditiile sederii lor in campus.

A doua zi:

- Bine a-ti venit la cursul meu. Ma numesc Gregory si voi fi profesorul vostru de armament,
lupte, pilotaj si demolari. Daca nu vreti sa faceti acest curs, eu nu va retin. Daca trebuie sa-l faceti
de forma va pot da cea mai mica nota de trecere, iar daca chiar vreti sa urmati acest curs trebuie
sa tineti minte ca el se intinde cam mult... asa ca mine... pe vreo 4 ani. In fiecare an este altceva...
Intrebari?
- Anul asta ce invatam?
- Anul intai o sa invatati totul despre toate armele din dotare si o sa va decideti asupra uneia. In
anul doi va fi practica, adica simulari si... sau lupte simulate in sali speciale. In anul trei veti fi
transferati la aviatie unde veti face un an de pilotaj. In acest an veti invata sa pilotati toate tipurile
de nave. Iar in ultimul an veti face un curs special numai de demolari. Alte intrebari?
- Doar acest curs trebuie sa il urmam?
- Nu. Aveti de ales intre acest pachet: cursul meu, biologie, anatomie si medicina, si pachetul al
doilea in care intra toate celelalte activitati.
- In ce zile am avea cursul dumneavoastra?
- In primele trei zile ale ciclului este cursul meu, urmate de 2 zile de biologie, 4 de anatomie, 2
zile de medicina si in mod normal cele 5 zile libere in care puteti sa faceti una sau doua zile la
alegere un seminar. Acest seminar va fi de excursii programate la diverse unitati de pe toate
planetele din sistemul nostru. In acest seminar veti fi invatati tehnici de comando, tehnici de
supravietuire si multe alte lucruri foarte utile pentru anii care urmeaza. Alte intrebari?
- Primim vreun echipament special?
- Desigur. Toti cadetii primesc un echipament special care va fi imbunatatit in functie de
rezultatele din cursul anului sau de la sfarsitul anului in cazul unor materii. Daca acestea au fost
intrebarile va astept de maine din ciclul unu pe campul de langa hangarul H43A22. Sunteti liberi!
A doua zi Alex se trezi un pic mai devreme si se deplasa un pic mai anevoios , era inca un pic
adormit. Intra in baie si se spala, dupa care se dusese direct in bucatarie sa pregateasca ceva de
mancare pentru ei. Areema se trezi si ea cand auzi ca el se trezise. Se dusese si isi facu un dus,
dupa care se dusese direct catre camera ei unde se schimba si se imbraca intr-un costum in care
sa ii fie usor sa dea examenele sportive care erau probabile pentru acea zi.
- Areema ! Vrei sa mananci oua de hieropteron cu niste branza sarata ?
- Da... vezi sa lasi galbenusul moale. Nu ca pentru tine, da?
- Bine!
Se apuca si facu de mancare si acoperi farfuriile cu niste capace ca sa nu se raceasca mancarea si
se dusese si el sa-si faca un dus. Ea intra in bucatarie si se apuca sa manance, iar el iesi din baie
gata costumat si veni si el la masa.
- Pofta buna.
- Multumesc la fel, zise Areema mestecand de zor la o coaja de paine.
Alex se aseza in fata ei la masa si incepu si el sa manance.
- Crezi ca o sa ne chinuie la testarea asta ? intreba Areema un pic ingrijorata.
- Nu. Nu cred... dar nu ai de ce sa-ti faci griji.
- Multumesc de incurajare, zise ea zambind.
- Cred ca o sa fac cursul de lunetisti si arme automate.
- Asta vroiam sa te intreb...
- Stiu, iar tu cred ca ar trebui sa faci ceea ce-ti place.
- La ce te referi ?
- La trupele speciale...
- A...
- Asta daca vrei sa faci parte din armata. Daca nu, cred ca ai putea sa te duci la facultatea de arte
cum ti-ai propus inainte sa fugi de vraci.
- CE?
- Las ca stiu ca ai fugit de el. Ca mi-a trimis o scrisoare dupa ce ai plecat tu...
- Si ce a spus, zise ea un pic rusinata.
- M-a rugat sa am grija de tine pana anul urmator cand trebuia sa te inscrie el in facultatea de
arte. Stii... el are un renume pe aici si te poate inscrie mai repede decat daca te-ai duce tu pe cont
propriu.
- Nu stiam.
- Nici eu pana nu l-am vazut discutand cu secretara de la facultatea noastra.
- Si... cum ar trebui sa procedez acum ?
- Ai avea doua posibilitati: sa ramai aici, unde ai avea o locuinta si ai putea sa exersezi in liniste,
sau sa te intorci la vraci. Din punctul meu de vedere daca vrei sa te intorci, ar trebui sa vin cu tine
sa nu patesti nimic.
- Asta ar insemna sa ratezi maine antrenamentul.
- Il recuperez daca este nevoie.
- Ce se aude ? intreba ea nedumerita.
- Am schimbat soneria ca aia veche de abia se auzea. Ma duc sa vad cine este...
Dupa cateva minute intra in bucatarie :
- Vorbind de lup...
- Buna Areema.
- Vraciule !
- Da... am venit sa-ti spun ca poti sa ramai aici daca o sa imi promiti ca mai exersezi pentru anul
urmator. Ca sa intrii la acea facultate iti trebuiesc cateva lucrari pe care o sa le triem din ceea ce
faci anul acesta.
- Multumesc mult, zise ea plina de entuziasm.
- Alex. Am vorbit cu antrenorul tau personal... da... fiecare cadet are un antrenor. Am vorbit cu el
si mi-a confirmat urmatoarele: pe planeta a cazut o piatra neagra cum ai vizat tu. Aceasta este in
custodia facultatii. Cand o sa ajungi in sala mare de antrenament o sa vi se spuna ca este un
asteroid... balarii. O sa am rugamintea sa cercetezi cu mare atentie acea piatra. Ar putea avea o
legatura foarte stransa fata de sufletul tau... fata de cine ai fost tu intr-o viata anterioara. Totusi
am rugamintea sa fii foarte atent, bine?
- Desigur.
- Inca ceva... chestiile alea argintii...
- Nu s-au mai manifestat... doar cand am fost mic...
- Las ca o sa vadem ce si cum. O sa mai vorbesc si cu Joe.
- Joe... mi se pare cunoscut numele. E tipul cu care ai vorbit tu?
- Da. Stai ca daca tot sunt aici macar sa apas pe butoanele astea cum m-a rugat... gata... hmmm se
pare ca nu merge... nu-i nimic o sa mai vin anul urmator la inscrierea ei si mai incercam atunci.
Am de ajutat pe cineva intr-un sat vecin...
- De unde stii?
- Am primit o scrisoare ieri inainte sa plec.
- Hahahaha, rasera cu totii.
- Eu am crezut ca ai puteri speciale si alte chestii...
- Alex... alea le am deja. Dar de ce sa imi consum din ele daca exista sisteme de comunicare?
- Corect, zise Areema. Cati ani o sa fac?
- Tu ai mai putin cu un an fata de el. Asta inseamna ca o sa luati amandoi diploma in acelasi an,
si in aceeasi sesiune. Foarte interesant cum se desfasoara aceste lucruri... o sa mai meditez asupra
acestor mici detalii. Eu v-am lasat... succes maine si mai vorbim.
- La revedere!
- La revedere dragii mei.
- SALUTAREEEE !!!!! striga Cain din toti plamanii. Scuze vraciule... nu stiam ca vii incoace.
- Am venit ca am avut ceva de rezolvat. Ai grija ce faci la antrenament! Sa nu cumva sa ma faci
de ras... daca da, o sa ii spun tatalui tau ca nu asculti de antrenor. Ai mare grija.
- Am inteles !
Vraciul pleca fara sa mai spuna vreo vorba si cei trei respirasera usurati.
- Ce e cu el ?
- A venit dupa Areema. A fugit din sat...
- A fugit dupa tine... nebunaticilor...
Areema se inrosi toata.
- Asta stiam si noi... nu trebuia sa o faci sa se rusineze de tot, zise Alex razand.
- Da... asta asa este, zise ea cu lacrimi in ochi si fugi in camera ei.
- Ce mai faci Cain? Unde te-au cazat astia?
- Langa voi, cu Bur’Gah si Harpeen. Apartamentul nostru este cu mult mai mare si de aceea ne-
au repartizat acolo. Voi aveti loc?
- Da... eu am camera mea, ea are camera ei, zise el dand un pic din umeri.
- La ce ora trebuie sa fim la antrenament?
- Cam...
Alex se uita un pic la ceas si isi facu repede un calcul
- Cam in trei...
- Trei cicluri ?
- Trei ore...
- Adica cicluri... ore... cum le zice...
- Da... pana acolo vreo 20 de fractii.
- Superb... 2 ore jumate. Unde mergem?
- Ma gandeam sa vad muzeul facultatii.
- Nu se poate. Trebuie fii terminat anul 1 din orice facultate ca sa poti sa intrii in muzeu.
- Naspa.
- Da stiu... ca vroiam sa vad si eu navetele alea vechi... cica au niste forme superbe.
- Asta am vazut si eu ieri pe niste afise...
- Ce norocos... macar tu ai vazut CEVA.
- Eu ma gandeam la meteoritul ala de care vorbea vraciul cu secretara.
- A... piatra aia... cica au pus acea roca ca exponat in mijlocul holului de la intrare. Se pare ca
dupa ce se sting luminile acea piatra radiaza lumini rosii si albastre in acelasi timp. Nici macar
cei mai tari oameni de stiinta nu stiu ce se petrece in acea piatra.
- De unde stii atatea? Intreba Areema de sus de pe scari.
- Am vorbit cu cei din grupul spargatorilor de calculatoare. Care apropo sunt langa camera
noastra intr-o camera secreta.
- Super.
- I-am rugat sa ne ajute cu diverse chestii prin facultate si au zis ca daca nu suflam nimic de ei,
totul e perfect. Cica sa intram pe acest forum cu numerele camerelor noastre si sa lasam
rugamintile acolo. Mai departe se ocupa ei. Cat despre ajutorul nostru catre ei, ne-au rugat de
niste calculatoare din biblioteca... sa le dam parolele cand suntem inauntru. Vor sa copieze toata
biblioteca ca sa nu se piarda toata informatia daca se porneste vreun razboi.
- Aici sunt de acord sa ii ajutam, ce zici Alex?
- Da. Suna foarte bun targul din punctul nostru de vedere. Numai ca va trebui sa apelam la ei
numai in cazuri de forta majora... adica nu la schimbarea notei la examene, ci de subiecte. Nu ne
trebuie notele schimbate daca invatam ce trebuie nu?
- Asa este, zisera si Cain si Areema in cor razand.
- Hai sa vedem ce mai este prin oras pana una alta.
- Nu ai voie sa iesi din campus pana nu ai trecut de prima ora de antrenament.
- Ah... alte tampenii.
- Lasa Alex ca o sa mergem diseara sa vedem ce si cum. Pana atunci fac rost de ustensilele pentru
arta de pe retea.
- Buna idee... te rog sa comanzi si un sistem audio mai bun, iar la instalare sa dai ziua de maine,
bine ? Trebuie sa fim aici sa vedem ce fac prostii aia, sa nu ramanem fara mobila prin casa.
- Corect ! Ma apuc imediat, zise ea si se dusese la Alex in camera.
- Ea nu are calculator in camera ?
- Nu, pentru ca acea camera este teoretic camera de oaspeti. Un pat, o biblioteca, un fotoliu, o
noptiera si cam atat.
- Am inteles. Iar la tine este si biroul si sunt toate chestiile de retea, audio, calculator si alte
prostii.
- Exact.
- Hai sa mergem... poate putem sa facem antrenamentul mai devreme, zise Cain.
- Hai. Nu avem nimic de pierdut.
Au mers pe jos pana la sala de antrenament. Pe drum se intalnisera cu mai multi studenti, mai
mari, mai mici...
- Stii ce am remarcat ? intreba Cain.
- Nu.
- Ca toate studentele care trec se uita la tine, iti zambesc... unele iti fac cu ochiul... iar tipii care se
uita in directia noastra se uita de parca ar vrea sa ne bage in pamant.
- Se prea poate. Gandeste-te ca noi... noi doi... ne-am imbracat cu ce aveam mai bun prin valize si
sincer sa fiu imi place sa ma imbrac lejer...
Nici nu termina de vorbit ca langa ei trasese o masina:
- Salut, sunt Martin seful fratiei Kappa Kappa Sigma...
In lipa urmatoare se auzi dintr-o masina neagra de deasupra:
- Salutare bobocilor. Sunt Zeek.
In fundal toti susoteau ca cei trei au dat de belea, Zeek fiind seful celei mai dure bande din
campus.
- Salut, zise Cain.
- Salut, zise si Alex.
- Martin... te rog sa pleci acum !
Martin se urca in masina si pleca imediat.
- Baieti... cum sa va spun eu... aveti de ales... maine va trebui sa va alaturati unei fratii. Adjunctul
meu v-a recomandat ca fiind baieti de gasca.
- Pai...
- Cei pe care nu ii vede nimeni...
- A da... vecinii nostrii, zise Cain catre Alex.
- Am inteles. Eu sunt Alex, el este Cain.
- Incantat de cunostinta, zise Zeek sprijinindu-se intre amandoi cu mainile de umerii lor.
- Cum am putea sa aplicam?
- Simplu. Ma rugati si eu va dau cate o insigna de-a noastra. Daca aveti probleme apasati pe ea...
aici in lateral... si cei mai apropiati 5 membrii va vor veni in ajutor.
- Super...
- Asta nu e tot. Fiecare fratie are niste bonificatii in timpul anilor... va tineti bine? Numai cu noi
puteti sa intrati PRIMII sa va alegeti armele la inceputul oricarui curs. Asta e foarte bine... scapati
de foarte multe neplaceri. Am inteles ca prietena ta o sa urmeze artele...
- Da... de unde stii?
- Mai intrebi?
- A da...
- Asa, deja am recrutat vreo 20 si ceva de la arte. Suntem primii acolo si am primit bonificatia
maxima. Acces la orice resursa din biblioteca... am inteles ca o sa aveti treaba pe acolo.
- Asa este. Trebuie sa ne tinem promisiunea, dar din pacate putem doar la anul.
- Nu asta este problema, atata timp cat va respectati partea totul este bine.
- O intrebare. Avem vreun sediu? Intreba Alex.
- Da... tot campusul.
- E na? Intreba nedumerit Cain.
- Nu avem un sediu fix pentru a nu fi tinta celorlalte fratii. Tare nu?
- Ce era cu Martin ala?
- Fratia tocilarilor inraiti, cum ii spunem noi. Sau daca vreti... fratia bogatasilor care nu au ce face
cu banii, si care vor sa injoseasca recrutii.
- La voi nu e asa? Intreba Cain.
- Nu. La noi primiti insigna imediat... fara probe ciudate. Singurul criteriu este stabilit de vecinii
vostrii.
- Super, zise Alex. Macar avem niste vecini pe care nici nu o sa ii deranjam, poate foarte rar. Si
asta in sesiune...
- Era sa uit. Multumesc baieti ca mi-ati adus aminte... in sesiune sunt 10 examene. Avantajul
nostru este ca avem subiectele la 8 din 10. Suficient cat sa treceti fara probleme... 80 de puncte
din 100 cred ca sunt suficiente.
- Da. Dar daca avem 100? Intreba Cain.
- Hehehe, rase Zeek. Inteleg ce vrei sa spui Cain. Daca ne bagam mai mult riscam ca vecinii
vostrii sa fie cautati si probabil gasiti.
- Mai bine nu. Cum stim care sunt cele 2 la care trebuie sa invatam ?
- Cele doua sunt optionalele. Convenabil nu ?
- Mai mult decat perfect, zise Cain.
- Zeek. Eu vreau sa intru in fratia voastra, zise Alex hotarat.
- Si eu ! zise Cain.
- Bun. Uite aici insignele. Ele se vor activa maine... a... sa nu uit. Una pentru prietena ta... asta ca
sa nu mai fie nevoie sa candideze la anul, zise Zeek facand cu ochiul.
Masina lui se lasa la nivelul bordurii, el urca si geamul se lasa usor in jos fara prea mult zgomot.
- Baieti. Bine a-ti venit in club, zise Zeek aruncandu-le o carte de vizita a fratiei si pleca imediat.
- Ce tare… suntem intr-o fratie.
- In cea mai proasta dintre ele, zise Martin din spatele lor.
- Cum asa?
- Anul trecut nici macar unul nu s-a calificat la curse. Sa speram ca anul asta... sau mai bine zis
ca poate voi va veti califica cand va va veni randul.
- Eu sigur o sa ma calific, zise Alex. Atunci o sa vedeti cum este sa pierdeti.
- Nu cred... avem cele mai performante navete, asta din pacate pentru voi. Ne mai vedem. Sa nu
uit... aveti grija sa nu pariati ca altii pe prietene sau pe navete... nu avem nevoie de sclavi... acum
depinde de cum arata sclavii. Mai vorbim... pa pa fraierilor.
- Asta nu stiam... ce curse ?
- Am auzit doar ca ar fi parte din cursuri nu din viata de zi cu zi... dar se pare ca sunt ceva de
genul curselor din desert, iti aduci aminte?
- Da... de alea da... am castigat de 2 ori pana sa vii tu sa te inscrii... atunci ai castigat tu de doua
ori... bine ca a trebuit sa mergem la facultate ca nu mai rezistam sa ies pe locul 2.
- Hahahaha, incepu Alex sa rada. Lasa ca tu conduceai foarte bine fata de Harpeen... iar Bur’Gah
concura sa nu stea pe acasa. Cel putin asa zicea el... si il cred, parea foarte plictisit acasa cand am
fost atunci la el dupa ce ai castigat tu a doua oara.
- A da... imi aduc aminte.
- In aceste curse unul conduce si unul trage... navetele sunt facute special cu doua locuri. Daca nu
ai un coechipier nu esti primit in cursa respectiva.
- E na ? Ce idioti... nu pot sa conduca si sa traga in acelasi timp ?
- Ba da... dar traseul este cu mult mai complex decat cele din desert.
- E na ? Cum asa ?
- Au capcane... si tot felul de chestii care sa te incurce.
- Au...
- Da... chiar ca au...
Ei plecasera si se dusesera catre sala. Ajunsi acolo au asistat la antrenamentele antrenorilor lor.
- Uimitor... uite fii atent acolo... cat de rapid e ala... ce forta are tipa aia... ce tinta a avut ala,
incepuse Cain.
- Asa va trebui sa ajungem si noi. Daca nu MAI buni decat ei.
- Cum sa ajungi mai bun ca ei?
- Prin antrenamente intensive intre noi si cu ei. Cu cat mai multe cu atat mai bine.
- Aici ai dreptate.
- Salutare cadeti, zise comandantul.
- BUNA ZIUA ! zisera amandoi in cor intr-o pozitie de drepti.
- Stati linistiti ca nu suntem in armata, zise comandantul zambind. Eu sunt Marikonos... prietenii
imi zic Mar.
- Buna ziua, eu sunt Cain, el este Alex.
- Vad ca sunteti in echipa craniilor... buna alegere… sa va luati primii armele este un avantaj
foarte mare asupra celorlalti cadeti. Sa aveti grija ce arme va luati... vedeti ca acum... ia sa vad...
da. Stati un pic...
Comandantul scoase un telefon si forma repede un numar si incepu sa vorbeasca :
- Alo ? Comandamentul suprem ? Cate persoane au craniile?
- Peste 300.
- Asta ce inseamna ?
- Asta inseamna ca in loc de 1 arma, pot sa ia 2 arme... sunt primii care aleg armele... munitia
este dublata fata de anul trecut... si... a da... vad ca le-a aparut ceva nou. Au voie sa-si inscrie un
echipaj in curse. Sa speram ca au cu cine sa concureze ca nu au avut pana acum un echipaj.
Nimeni de la ei nu s-a calificat cu navetele la curs... poate doar daca au ceva experienta sa
poata sa concureze. Cam asta ar fi tot Mar...
- Multumesc Ari. Multumesc mult de tot.
- Pentru putin, ne vedem diseara la Nille da ?
- Da. Nici nu se pune in discutie sa nu vin.
- Perfect. Vorbim... salut.
- Salut.
Se intoarse catre cei doi :
- A-ti auzit ? Sunati-va seful sa-i spuneti. Daca vreti sa incepeti antrenamentul o puteti face dupa
ce va gasiti instructorul. Eu trebuie sa monitorizez lupta... ce plictisitor... mai vorbim baieti.
Succes !
- Multumim domnule.
- Ce tare...
Cain dadu repede telefon si vorbi direct cu Zeek si ii explica ce si cum. Ramasese sa se
intalneasca dupa ce mai vorbeau o data la telefon dupa antrenamentul lor.
- Eu ti-am gasit antrenorul, ii zise Alex lui Cain.
- Care este ?
- Vezi tu tipa aia de acolo ?
- Da... ea este?
- Da. Din pacate da... ai mare grija sa nu o superi ca joaca foarte bine si s-ar putea sa te rupa.
- Am inteles... si al tau?
- Ar fi tipul ala de acolo.
- Nu pare periculos...
- Da... dar aparentele pot insela.
Se dusesera fiecare la instructor si incepusera sa vorbeasca cu ei:
- Buna ziua, eu sunt Cain, si am inteles ca dumneavoastra sunteti instructorul meu...
- Buna Cain, zise instructoarea ridicandu-se si deconectandu-se de la aparat. Eu sunt Meera.
Meera avea un corp superb, iar Cain nu se putea abtine sa nu se uite mai atent la ea.
- Sa inteleg ca vrei sa incepi antrenamentele ?
- Da... da, vreau.
- Trebuie sa te urci in acel scaun.
- Aici?
- Da. Pui picioarele acolo si iti prinzi cele doua sigurante: glezne si genunchi. Dupa care prinzi
siguranta de la mijloc si cea de pe piept. La mine sunt automate... daca inveti bine o sa poti sa-ti
imbunatatesti si tu pupitrul. Cele de la maini se cupleaza automat, ca si casca.
- Atat ?
- Nu, zise ea zambind. Acum te vei conecta.
Cei doi intrasera intr-o camera special facuta pentru antrenament, separata de cea in care se
antrenau instructorii.
Dincolo, Alex, ajunsese langa instructor.
- Buna ziua...
- Salut Alex... eu sunt Dark Raven. Acesta este pupitrul tau. Cu cat avansezi mai repede cu atat ai
facilitatile mai repede.
- Dar experienta...
- Experienta o sa ti-o faci pe cadetii ceilalti... este cel mai sigur asa, asta pana iti pui la punct
pupitrul. Dupa aia vom putea sa ne jucam intre noi, ce zici?
- Perfect...
- Ce-mi place vraciul ala. Avea dreptate trimitandu-te la mine... suntem pe aceeasi lungime de
unda.
- Asta e bine ?
- Este perfect... cred ca in cateva sedinte s-ar putea sa te iau la antrenamentele intre instructori...
ia sa vad... da... si se pare ca si Meera se descurca de minune cu Cain. Incepem?
- Da. Cu cat mai repede cu atat mai bine.
- Bun. Sigurantele sunt : glezne, genunchi, mijloc, piept. Mainile si capul sunt asigurate automat.
Casca este facut special pentru tine asa ca nu ai de ce sa-ti fie frica, zise Raven razand.
Alex activa antrenamentul si dupa jumatate de ora in care invata cum sa utilizeze acel mediu ireal
aparu in sala urmatoare alaturi de Raven.
- Salut Alex.
- Salut...
- Spune-mi Raven. Sau Dark...
- Raven...
- Bine. Acum... in fata ta ai cele 50 de arme... trebuie sa alegi doua. Dupa ce le-ai ales ele nu vor
mai fi disponibile celorlalti.
Aparura si Cain cu Meera.
- Salut Cain, buna Meera, zise Raven.
- Ah... i-ar m-a luat, zise Meera.
- Nu-i nimic, zise Cain. Eu si Alex suntem amandoi pe arme diferite.
- Cum asa? A-ti mai luptat impreuna? Intreba Meera surprinsa, iar Raven isi masca surprinderea
prin ridicarea unei sprancene.
- Da. In desert... cand vanam. El foloseste o pusca cu luneta iar eu arme automate.
- De aceea eu o sa iau cea mai buna pusca cu luneta si cel mai bun pistol. Iar ca arma secundara,
de lupta corp la corp, o lama de energie.
- Bravo, zise Raven. Asa te vreau... Cain ?
- Eu o sa iau o pusca automata, cea mai buna logic. O pusca de vanatoare... sunt?
- Da, zise Meera. Asta e cea mai buna: 12 gloante. Restul o sa le vezi in sala.
- Asa. Si ca arma de corp la corp... un cutit de vanatoare.
- Foarte bine, zise Meera. Rapiditate si consum mic de energie.
- Scuturi ? intreba Raven.
- Nu au voie, fratiile nu au acumulat suficient punctaj.
- Nici o fratie ?
- Nici macar una.
- Tare, zise Raven un pic dezamagit.
- Cum adica scut ? intreba Alex.
- Adica invizibilitate sau un scut care sa mai preia din pagubele produse de catre armele rivalilor.
- Am inteles.
Incepusera sa se antreneze cu armele si din primele tentative, Alex se descurca de minune cu
armele din dotare, astfel ca pana la sfarsitul orelor de antrenament reusi sa doboare toate
recordurile in materie de viteza pe armele lui. Acest lucru facu ca tot pupitrul sa se
imbunatateasca, iar el isi dadu seama de aceste imbunatatiri prin faptul ca armele se comportau
din ce in ce mai bine. Ratele de reincarcare si rata de foc se marisera simtitor, iar acuratetea lor la
distante mari se mari destul cat sa-l ajute pe Alex sa nu mai rateze decat foarte rar.
- Gata Alex. Pentru astazi este suficient...
- Atat?
- Da, zise Raven razand.
- Pentru astazi cred ca este destul si pentru tine...
- Eu sunt conectat aproape tot timpul. Eu asigur defensiva in vest pe unde migreaza cangurii aia
spinosi. Ii tin la distanta de unele vai in care ar putea sa pateasca niste chestii urate. Iar ei imi
multumesc prin a testa de fiecare data scuturile si armele mele.
- Adica te ataca? Intreba Alex deconectandu-se in acelasi timp cu Raven.
- Da, zise Raven care deja era in picioare.
- Tare... si cum s-a modificat pupitrul?
- Acum toate sigurantele sunt automate... trebuie doar sa te arunci in scaun si sigurantele se prind
singure. Ca sa nu mai zic de avantajele pe care le ai cu armele pe care probabil le-ai simtit deja.
- Asta vroiam sa zic... ca pusca se incarca mult mai repede, nu mai fuge tinta asa mult ca inainte,
iar la pistol am acuratete mult mai mare...
- Lasa ca data viitoare te bag la cele de corp la corp ca sa maresti si acolo, zise Raven facandu-i
cu ochiul.
- Multumesc mult Raven.
- Si eu iti multumesc pustiule. Macar o sa am si eu cu cine sa alerg la viitoarele antrenamente ale
instructorilor.
- Cum s-a descurcat?
- Salut Mar. Foarte bine... spre rusinea mea mi-a batut aproape toate recordurile... la pusca a facut
grad 6 si la pistol 5.
- Tu parca aveai 5 cu 5. Te-a luat la pusca cu luneta?
- Da.
- Inceputul este promitator. Ce faceti data viitoare? Arme secundare si pusca cu luneta?
- Da... mai mult arme secundare.
- Perfect... data viitoare intru si eu. M-am plictisit pe margine.
- Mar... Cain se descurca si el destul de bine.
- E na?
- Da... m-a luat. La automate a facut 8 iar la vanatoare are 7.
- Tu parca ai facut 7 cu 6... chiar atat de mult a facut?
- Da... e meritul lui.
- Se pare ca astia doi au marit punctajul fratiei lor, zise Mar.
- De ce...
- Afisajul o sa apara maine dupa ce se inscriu cu totii in fratii. Si atunci o sa intre si punctajele
baietilor. Sa inteleg ca maine aveti liber... bravo voua baieti. Bravo. V-ati miscat ireprosabil.
Daca mergeti in ritmul asta o sa putem sa concuram cu facultatile Est, Vest si Nord. Cei din Nord
sunt pana acum cei mai buni.
- Si daca ii batem pe toti??? Intreba Cain dandu-se jos din scaun un pic obosit.
- DACA reusiti sa ajungeti in finala... atunci o sa capati, ca fratie doua... nu, trei stagii in plus fata
de celelalte fratii.
- Sper, zise Alex. Cum putem sa ii provocam ?
- Asta numai din anul urmator, sau daca nu cumva intrati ca rezerve in echipa mare. Dar asta
depinde de ceilalti instructori. Pentru ca o sa trebuiasca sa jucati cadeti impotriva instructorilor si
atunci o sa vedem care merita sa joace in echipa mare, ca rezerva sau ca titular.
- Ar fi tare sa fim in echipa, zise Cain. Asa cum faceam in desert, nu Alex?
- Da... si sa ii vanam ca pe oritopterix viciatus...
- Voi erati derbedeii care omorati acei pradatori?
- Da... era destul de usor pentru noi.
- Vorbim peste doua zile baieti, zise Mar cu o figura grava. Fugiti acasa si odihniti-va.
- Multumim pentru antrenament, zisera cei doi si plecasera imediat.
- Raven... Meera... intensificati antrenamentul. Pustii astia doi o sa intre sigur in echipa mare ca
rezerve. De asta sa fiti siguri.
- Cum asa? Intreba Meera. Ce este un...
- Oritopterix viciatus? Intreba Raven ca o completare pentru Mar. Acest animal... daca i se poate
spune asa. Este si pasare si mamifer si cyborg... are un sistem de urmarire demn de invidiat... te
vede de la sute de gilah distanta, unele specimene se pot teleporta, altele devin invizibile. Au fost
rapoarte in care jumatate din instructori au fost scosi din uz de catre un singur specimen...
- Asa este zise Mar, te rog continua Raven. Se pare ca stii cu mult mai multe ca mine despre ei.
- Asta este adevarat. Am reusit sa rapun de cateva ori niste pui, dar niciodata un adult. Cand ma
gandesc ca astia doi rapuneau aproape lunar... fara sisteme defensive sau ceva ajutator, cate un
adult... mi se face pielea de tarticarita. Si acum mi se zbarleste parul pe spinare cand ma gandesc
cat sunt de mari creaturile alea.
- Cell este vraci in zona aia si ii antreneaza pe pusti de cand sunt mici.
- Asta explica multe, zise Raven. Dar tot nu-mi dau seama cum de astia doi au rapus pana acum
14 adulti si un exemplar din ala... zii... din ala vechi. Sau cum i se zice...
- I se spune ornitopterix viciatus maximus gladiatus. Puterea de foc, rapiditatea de contrare a
atacurilor sunt... net superioare tuturor instructorilor, zise Mar.
- Din cate stiu... doar tu si Cell a-ti doborat unul... si ei au doborat unul. Deci...
- Da... dar asta cand eram in anul doi. Astia l-au doborat cu arme rudimentare... cu pagube la
10% din capacitatea celor de anul 2 de la noi. Sa fim seriosi ca daca astia rapun in mod constant
oritopterix viciatus e clar ca toti instructorii de aici nu mai au ce sa faca in fata lor.
- Asta asa este Mar, dar este de datoria noastra sa scoatem din cei 50 instructori cat mai multi si
cat mai buni.
- Corect... nu cred ca cei doi o sa ramana instructori...
- Nici eu, zise Meera. Cred ca o sa se inscrie in concursul inter planetar pana la urma si atunci o
sa ne aduca cu mult mai multe avantaje. Corect?
- Asta asa este, zise Mar. Daca participa si castiga multe meciuri acolo, planeta primeste niste
puncte, dar 50% din puncte le primim noi ca de la facultatea asta vin.
- Eu o sa incerc sa vorbesc maine cu cei doi, incepuse Raven sa zica, sa incerc sa ii conving sa isi
ia cursurile suplimentare. Orice antrenament in plus pentru ei este... ca o mana cereasca pentru
niste studenti asa buni. Nu cred ca o sa zica nu...
- Foarte bine. Macar te mai vad si eu iesind din camera asta... te mai vede soarele si pe tine.
- Cine a zis ca o sa ies ziua?
- Hahahaha, incepusera ei sa rada si se intoarsera la pupitrele lor.
Intre timp cei doi studenti ajunsesera in dreptul caminului lor si auzisera niste piuituri. In clipa
urmatoare aparu deasupra lor o sageata care le indica unde trebuie sa mearga. O rupsera la fuga
pentru ca sageata arata spre geamul lui Alex.
Ajunsi sus gasisera usa deschisa. Alex intra in forta urmat de Cain si se oprisera brusc cand
Areema ii linisti si ii pofti la masa ca Zeek urma sa apara si el cu adjunctul. Nici nu termina de
zis ca cei doi aparusera:
- Salut. Am rugat-o sa apese pe buton ca sa va cheme... am programat insigna ei astfel incat sa va
cheme numai pe voi. Sper ca nu am gresit cu ceva, zise Zeek.
- Ce ne-ai speriat, zise Cain aprobat de Alex.
- Scuze... ea ocupa functia de adjunct al fratiei noastre. Ea este...
- Meera, zise Alex inaintea lui Cain care ramasese cu gura cascata.
- Da. Ea este in fratia noastra pentru ca inca este studenta si este si instructoare in acelasi timp.
In clipa urmatoare intra si Raven.
- Buna Meera... Zeek... salut Alex, Cain... buna Areema.
Toti ramasesera cu gura cascata.
- Ce e cu voi? De ce a-ti ramas asa?
- Pai...
- A... sunt doar in trecere... ma duc pana la “incoruptibilii”. Alex... Cain... as vrea sa va rog sa va
luati si cursurile alea doua suplimentare. V-ar fi de foarte mare ajutor. Eu, Mar si Meera va vom
ajuta daca aveti nevoie de ceva. Ganditi-va si mai vorbim maine seara. Nu maine... poimaine
trebuie sa scrieti in fisa ce cursuri vreti sa urmati.
- Eu o sa imi iau toate cursurile, zise Alex. Nu am de unde sa stiu in ce masura ma pot ajuta, dar
ma gandesc ca nu sunt puse de pomana in foaia matricola. Corect?
- Corect, zise Meera. Ce zici Cain? Poti face fata la inca 2 cursuri ?
- Cred ca da, zise el cu o voce stinsa.
In clipa urmatoare intra in camera vraciul.
- Baieti… Salut Meera… Salutare Raven, nu ne-am mai vazut de mult, scuze ca nu am mai trecut
de mult pe la tine. In schimb am fost foarte atent la evolutia ta. Baieti... cursurile suplimentare
trebuiesc urmate. Va vor ajuta pentru cursurile din anul doi maul mult decat credeti. In plus daca
sunteti cuminti si ascultati de Mar, s-ar putea sa primiti permise speciale de la presedinte ca sa
vizitati oricand muzeul si biblioteca pentru lectura si pentru relaxare. Contez pe voi.
- Nu mai stati un pic ? il intreba Alex pe vraci.
- Pentru ? raspunse vraciul. Am aflat de rezultatele voastre de la antrenamente. Bravo... sa va
mentineti aceasta stacheta. Nu de alta dar aveti doi dintre cei mai buni instructori din toate
facultatile... pacat ca Mar nu are cum sa ii bage in echipa mare. Ar fi facut treaba mult mai buna
decat fraierii aia pe care Raven si Meera ii secera runda de runda. Am dreptate Meera? Raven?
- Nu ne putem pronunta, zise Meera. Nu depinde de noi.
- Asta asa este... numai ca daca astia doi se ridica cu mult peste ceilalti studenti voi doi, ca si
pustii o sa intrati ca rezerve... nu chiar din primul meci. Dar de la al doilea sau al treilea va
asigur... stelele NU mint. Acum... Zeek... ia vino si zi-mi cum e cu sistemele alea de comunicatie
din desert... alea care cica atrag oritopterix viciatus...
- Nu am nimic de ascuns... asa ca o sa vorbesc deschis. Am interceptat niste semnale puse de
catre unele dintre facultatile celelalte in desert. Se pare ca sunt niste cutii menite sa atraga un
anumit fel de creaturi. Langa facultatea din Nord sunt chemati zilnic circa 20 de oritopterix
viciatus si din pacate numai puii vin acolo. Este un adevarat macel, zise el lasand capul in podea.
- Asa este... continua te rog.
- Da... s-a depistat inca un semnal asemanator in desert langa satele tale Cell. Numai ca acolo
semnalul cu toate ca este bruiat de noi si de vant, ca sa nu mai zic de jilakurile de nisip care s-au
depus peste emitator... acolo vin numai adultii... 1-2 pe luna... daca vin 2 in acelasi timp, al doilea
pleaca. Se inteleg intre ei... nu am reusit sa intelegem cum, dar se inteleg intre ei fara lupta, desi
se stie ca sunt foarte teritoriali. Din cate imi aduc aminte numai unul stravechi a venit acolo.
- Ala cu rosu asa... era ala stravechi ? intreba Cain.
- Da... ala cu carapacea rosie ala este stravechi. Este mult mai puternic decat cei obisnuiti. Vin
direct din mijlocul desertului, acolo se spune ca exista unul... doar unul care ar fi de 1000 de ori
mai puternic decat unul stravechi. Sa ne fereasca zeii de acea creatura...
- Nu i-ati dat nume ? Intreba Meera.
- Nu stim inca daca este sau nu adevarata aceasta creatura. Din cate stim in antichitate in mijlocul
desertului era un oras cat toate aceste 4 metropole la un loc. Ba chiar un pic mai mare din cate am
gasit noi prin sateliti, sunt gratuiti nu ? Oricum... monitorizam miscarile lor si le transmitem
comandamentului imediat prin intermediul “incoruptibililor”. Tot ei au gasit urmele acestei
creaturi care ar sta in subsolul acelei metropole. Nici macar un adult nu intra in subsol decat daca
duce hrana sau daca e sa dea un raport sau sa ia ordine. Au o structura militara foarte bine pusa la
punct...
- Cum a-ti remarcat asta ?
- Cei din nord impreuna cu cei din est fac incursiuni repetate spre mijlocul desertului. Nici macar
o data nu au reusit sa treaca de prima linie defensiva a lor. Au incercat o gramada de tactici...
nimic nu a dat rezultat. Cel putin pustii astia luau lunar cate un adult... sa nu mai zic de acel
stravechi. Stati... tocmai am fost instiintat ca acel sistem din zona satelor tale Cell... acel sistem
care incerca sa ii ademeneasca a fost distrus intr-o furtuna de nisip de proportii uriase. Am primit
aceste imagini...
Pe perete aparura imagini cu furtuna.
- Asta nu e furtuna... uite aici in margine... asta e un picior?
- Da. Este acea creatura imensa... se pare ca populatia lor s-a impartit in doua... un trib este acolo
in mijloc... si uite ce a iesit...
Era un oritopterix viciatus care era de vreo 40 de ori mai mare decat un adult. Carapacea era
galbena ca nisipul. Se scutura de cateva ori si se aseza la loc. Tot nisipul se aseza din nou peste
acea creatura impresionanta.
- Bun. Unul in mijloc si unul aici langa noi... am dat de belea... daca astia ataca suntem prajiti in
cateva minute.
- Nu as fi atat de sigur... uite in ce directie sta ala cu capul... ca sa nu mai zic de ala din centru...
vedeti ? Amandoi se uita catre orasul din est ...
- Nu ! asta din centru s-a miscat si e cu fata catre nord, iar asta de langa noi este cu fata catre est.
- Cell?
- Va trebui sa intru in transa sa incerc sa iau legatura cu asta de langa noi sa vorbesc poate se
aliaza cu noi si ne ajuta cumva sa stopam raidurile din nord si est asupra lor... sa vad ce pot face...
pana una alta se pare, asa cum credeam de multa vreme ca sunt niste creaturi formidabile si ca
putem sa invatam foarte multe de la ei. Ei de la noi nu prea mai au ce sa invete... dar noi de la ei
foarte multe. Ma duc la mine acasa... macar daca e sa se intample ceva sa nu fie orasul atacat,
zise el cu un zambet trist. Alex... Cain... Areema... terminati-va facultatile la timp.
- Asa voi face ! zise Alex facand o plecaciune mica in fata vraciului, urmat cu aceeasi afirmatie
de Cain si Areema.
- Areema... nu are rost sa mai vii acasa... daca astia ataca nu o sa aveti la ce sa va intoarceti.
- Am inteles... zise Areema cu lacrimi in ochi.
Se stapani cu greu sa nu planga, iar vraciul facu stanga imprejur le facu cu mana in timp ce pleca
in graba din camera.
- Da… Cain… se pare ca trebuie sa tragem din greu… pe noi se bazeaza astia…
- Asa este... sa ne pregatim.
Batura palma in semn de acceptare si se intoarsera catre ceilalti si Cain zise:
- Acum amandoi o sa luam TOATE cursurile, optionale sau nu.
- Si nu numai atat... o sa incercam sa dam tot ce putem in tot ceea ce facem. Nu se mai pune
problema sa stam ca simpli studenti, zise Alex. Ne vom antrena atat de bine incat ii vom face pe
toti sa aiba incredere in acest program si nu numai. O sa incercam sa aducem cat mai multe
puncte posibil ca toti studentii sa beneficieze de conditii mai bune.
- Ca o completare... VOM FI CEI MA BUNI !!! striga Cain.
Ziua lua sfarsit cu fiecare in camera lui.
Intre timp vraciul ajunsese cu bine la locuinta lui, ca sa remarce ca in jurul acesteia stateau de
paza noi pui de oritopterix. Facu cate o plecaciune in fata celor doi care pazeau intrarea, iar
acestia se dadura din calea lui si se ingropasera la cativa pasi de intrare. Intra precaut in locuinta
si remarca ca in bucatarie, unde trebuia sa fie focul era un tunel sapat de catre larvele de
oritopterix. Intra si merse cateva ore prin galerii, memorand drumul. Ajunsese, dupa ce drumul il
dusese in jos cateva etaje bune, intr-o sala in care era acea creatura imensa.
Creatura se intoarse catre el, il lua cu un fel de tentacula si il aseza intr-un fel de loja care avea un
fel ce ciuperca pe ea. Vraciul se aseza pe ciuperca, care se comporta ca un veritabil fotoliu, era
atat de moale.
- Buna seara, imi cer scuze ca va deranjez spuse vraciul.
In clipa urmatoare un alt tentacul ii dadu doua creaturi mici si il mangaie pe urechea dreapta.
Vraciul lua creaturile si o pusese in urechi. Dupa cateva secunde acele mici creaturi se instalasera
confortabil in urechile lui.
- Imi cer scuze ca ne-am instalat aceasta baza atat de aproape de asezamintele voastre, dar cu
atacurile acelea din ce in ce mai dese suntem nevoiti sa ne asiguram perpetuarea. Am mutat cresa
si gradinita aici. Sper ca nu va suparati...
- Cum...
- Da. Aceste mici creaturi se hranesc cu sunetele care vin din afara si ceea ce elimina sunt
sunetele care reprezinta ceea ce zicem noi... transforma cuvintele pe care nu le intelegi in cuvinte
pe care le poti intelege. Un fel de traducatori.
- Multumesc. Legat de venirea voastra aici...
- Da?
- Suteti bine veniti. Am vorbit cu cei din orasul de sud...
- Orasul de langa aceste sate?
- Da. Acest oras este Orasul de sau din Sud. Cu ei am vorbit si NU vor intreprinde nimic
impotriva voastra. Mai mult, toti soldatii au fost de acord, chiar si studentii care se fac soldati, au
fost de acord ca sa va ajute in aceasta problema cu raidurile. Din ce in ce mai multi cetateni din
oras sunt oripilati de ceea ce fac cei din orasele din Est si din Nord. Vrem sa va ajutam cu tot ce
se poate, desigur... daca se poate.
- Va multumim din suflet. O sa mutam cuibul sub voi si va vom asigura o protectie...
- Scuze de intrerupere... nu va fi nevoie. Daca mutati cuibul prin subteran, asa cum a-ti facut
acest mic tunel prin care am venit... Celelalte orase nu vor stii de existenta voastra.
- O idee foarte buna... o sa comunic imediat lucratorilor acest aspect... si cu protectia voastra?
- Protectia noastra este asigurata de catre guvern. Din punctul lor de vedere voi nu existati decat
in mijlocul desertului, iar cativa dintre... elevii mei au tinut si tin in continuare secreta aceasta a
doua baza a voastra.
- Cum am putea sa va multumim?
Vraciul raspunse zambind usor.
- Prietenia voastra conteaza pentru noi cu mult mai mult decat prietenia unora care nu apreciaza
viata la adevarata ei valoare.
- Cuvinte grele pentru un simplu vraci.
- Grele sau usoare... timpul va decide.
- Inca ceva inainte de a pleca, poate vrei sa te duci sa te odihnesti.
- Numai dupa ce aceasta discutie va fi incheiata.
- Multumesc. Am monitorizat cei doi tineri... elevii tai... i-am pregatit cat am putut de bine pentru
a rapune soldatii ceilalti in acel concurs dintre orase... acel... Alex cred ca se numeste... are un
suflet foarte bun, curat. Tot ceea ce face el... pleaca din suflet. Am stat impreuna cu sotul meu
care este acum in desert si am meditat impreuna si am descoperit ca intr-o viata anterioara a fost
un personaj greu... de marca... se pare ca nu trebuia sa moara atunci. Dar... din cate am vazut,
cativa dintre prietenii lui cei mai buni au ajuns impreuna aici... el ca ultima suflare a protejat
armura si pe prietenii lui, trimitandu-i ca o roca... aceea a ajuns in orasul vostru. Cam atat am
aflat noi. Tu ce ai aflat?
- Eu am aflat urmatoarele: el a visat acea piatra si v-a visat pe voi. A spus ca desi in vis creatura
arata foarte urat, si din descriere aceea era ca voi, am citit pe chipul lui ca s-a simtit extraordinar
in prezenta aceleia. Mi-a descris piatra care a aterizat aproape de oras dupa vreo cativa ani. Si
indirect a venit un tip...
- Joe.
- Da. Joe, care este adjunctul celui care s-a sacrificat.
- Triger este cel care s-a sacrificat. Pe noi ne-a salvat in trecut de pe alta planeta unde nu aveam
ce sa mancam, si ne-a adus aici spunandu-ne: imi pare rau ca nu am putut sa iau mai multi cu
mine. Ii vom fi mereu recunoscatori.
- Nobil...
- Da. Macar atat sa facem si noi pentru el. Daca nu era el noi nu am fi existat acum... aici...
- Se pare ca cineva acolo sus are planuri cu el daca toate evenimentele s-au derulat asa.
- Nu numai sus... ci si in partea cealalta. Am auzit, si astea sunt doar zvonuri interplanetare, ca el
ar fi ajutat ambele parti in foarte multe randuri. Si ca ar fi cerut ajutorul partilor si ca l-ar fi primit
de cateva ori.
- Foarte interesant... va trebui sa mai caut in arhive, dar nu avem acces... bine ca au obtinut acces
la biblioteca si ca o putem face publica pentru toti cetatenii.
- Asta este un pas foarte important... am fost informata ca ne putem reloca... sa te tii bine.
In clipa urmatoare se auzi un bubuit puternic si toata camera se umplu de lumina, o lumina atat
de puternica ca vraciul inchisese ochii.
- Gata... poti sa deschizi ochii... suntem sub oras acum. La cateva gilah adancime fata de oras.
Suficient de jos ca sa nu se simta nimic in oras, dar nici sa nu apara pe nici macar un sistem de
scanare.
- Perfect. Bravo... foarte bine lucrat. Eu o sa... cum ies?
- In spatele tau se face un coridor care o sa te puna in legatura cu noua camera a
“incoruptibililor”, iar de acolo ai acces imediat catre campus. Este foarte ferita iesirea, te asigur.
- Multumesc mult de tot.
- Si noi va multumim... acum defensiva se poate relaxa usurata stiind ca viitorul lor este asigurat.
- Sa nu se relaxeze prea tare ca sa nu dea de banuit.
- Hahahaha, rase ea. Aceasta relaxare va aduce victorii mult mai rapide pentru noi. Imi cer scuze
inca o data, ma numesc Jeeha’ree, iar sotul meu este Mir’deator. In numele tuturor... mii de
multumiri.
Vraciul se ridica, facu o plecaciune ca pentru regi si regine si iesi din camera ducandu-se direct la
cel mai apropiat hotel sa poata sa doarma fara sa deranjeze noii oaspeti.

A doua zi dimineata Alex iesi din camera lui si se dusese sa-si faca un dus. Adormit cum era intra
in baie si intra sub dus. Se rezema cu palmele de perete si lasa apa sa-i cada pe cap si pe umeri,
prelingandu-se pe corp pana in cadita. Isi facu un scurt masaj la gat si se spala complet.
Iesi de sub dus, se barbieri si se imbraca.
Nici nu iesi bine din cabina in care se schimbase ca se auzira cateva batai in usa.
- Cine este ?
- Deschide mai repede si nu ma mai tine la usa atata, se auzi glasul inconfundabil al vraciului.
El deschise usa si vraciul spuse :
- Eu nu mai intru. Iti spun doar atat... ei sunt acum sub oras. Nu au nici cea mai mica intentie de a
rani pe vreunul din oras. Ma duc acum sa vorbesc si cu presedintele metropolei pentru a-l linisti.
Stai linistit ca ei, zise vraciul aratand catre usa secreta, stiu deja pentru ca am vorbit cu ei.
- Bine...
- Sa va continuati studiile este foarte important.
- Am inteles.
Vraciul pleca imediat fara prea multe vorbe, dar se auzi de undeva de afara “mai vorbim si cu
alte ocazii”. In capul scarii statea Areema intr-o camasa mare, imprumutata de la tatal ei. In
picioare nu mai avea decat o soseta roz.
- Cine era? Zise ea adormita.
- A venit vraciul sa-mi spuna ca trebuie sa ne continuam studiile si ca acele creaturi sunt pasnice
si ca au facut un cuib sub oras ca sa fie protejati si tinerii lor.
- Am inteles, zise ea si se dusese din nou in camera.
Inchisese usa in urma ei si se baga din nou in pat.
Alex isi pregati ceva baut, un suc din cateva fructe, si se aseza sa vada ultimile stiri de pe front,
dar atipi un pic dupa ce bau.
Dintr-o data se auzeau niste batai puternice in usa.
- Cine e??? Intreba Alex sarind ca ars.
- Suntem de la instalatii... s-a facut o comanda pentru... doua lampi, un sistem audio, un nou
monitor, si alte chestii ?
- Imediat!
Alex deschise usa si intrara trei tipi masivi si un al patrulea tip mai mic de statura si mai slab
decat ceilalti.
- Noi suntem fratii Wright, el este Tim Bob si se va ocupa de componentele audio. Noi doar le-
am adus aici.
- Bun. Cu ce as putea sa va ajut?
- Pai... Alex nu ?
- Da.
- Cum ai vrea sa faci in camera?
El le explica in mare cum trebuia sa fie prin camera, iar cei trei vlajgani pusesera aparatura exact
unde trebuia astfel incat Bob sa poata sa faca toate conexiunile. Totul se termina in cateva clipe
pentru ca erau foarte bine organizati si aveau experienta destul de multa in ceea ce faceau.
- Bun... acum o sa vina Bill, varul meu si o sa iti ascunda in pereti toate firele pe care le-am intins
eu pe aici... ar fi trebuit sa vina cu noi, dar a avut niste probleme...
- Fiziologice... nu este nicio problema. Sunt aici si il astept.
- Multumesc mult de tot pentru intelegere. Mai rar ne este dat sa dam peste clienti care sa ne ajute
atat de mult ca dumneavoastra.
- Si eu va multumesc. O zi buna.
- La revedere.
Nici nu iesisera din apartament ca aparu Bill.
- Salut Bill, el este Alex. Ai de pus doar firele prin pereti. Restul am facut noi.
- Multumesc mult de tot vere. Vin in cateva clipe...
Bill se apuca cu cateva scule speciale si trasese cu o dexteritate deosebita toate firele prin tuburile
ticsite de fire din pereti si verifica inca o data sistemul.
- Se pare ca nu sunt probleme. Daca totusi apar probleme...
- Multumesc pentru cartea de vizita. O sa recomand si eu mai departe...
- Si eu va multumesc pentru intelegere si... distractie placuta.
- Multumesc, zise Alex razand.
Bill iesi din apartament urmat de varul lui, Bob.
Cain intra val vartej si intreba :
- Cand au zis aia ca vin ?
- Au venit, au vazut, au instalat tot si au si plecat.
- Cand asta ?
- Pai... nu cred ca a durat mai mult de 30 de fractii.
- E na?
- Daca iti zic... au venit trei vlajgani si au pus toata aparatura unde trebuie, un al patrulea a facut
conexiunile si ultimul a tras firele prin pereti.
- Ba da ce bine ti le-au pus astia in pereti... cu... nu se poate cu gel din ala de constructii ???
- Cred ca da... de ce ?
- Asta nu il dai jos decat daca dai jos si peretele.
- Nasol...
- Las ca e bine ca nu mai ai suporti si alte tampenii care probabil ar fi cedat in timp. Si mai ales ar
fi aratat jalnic toate astea cu suporti...
- Asta cam asa este... Areema s-a ocupat de toate astea...
- Cat v-a costat?
- Din cate am vazut in nota pe care am semnat-o... cam 1500 de credite… e mult?
- DOAR ATAT???
- Ce ai ? Nu ti-e bine?
- Nu imi vine sa cred ce noroc au unii… cu 1500 de credite iti poti lua cea mai proasta masina
din targ... si tu dai 1500 pe CEL MAI TARE SISTEM AUDIO DIN SISTEMUL ASTA SOLAR.
- E cel mai bun? Nu stiam…
- A... ea a ales ?
- Da... i-am dat mana libera. I-am spus ca daca tot isi ia chestiile alea pentru ea... planseta si
culorile... si toate celelalte ustensile, sa se uite si de un sistem audio cat suntem noi la
antrenamente.
- Foarte... nu imi vine sa cred, si mai aveti bani ?
- Da. Eu am platit astea...
- Te-ai ticnit ?
- De ce zici asta ?
- Cati bani ti-au dat ai tai ?
- Pai... 4750 de credite.
- A... zi ma asa... m-am speriat...
- De ce? Credeai ca sunt un miliardar?
- Nimic nu este imposibil in ziua de astazi.
- Asa este. Oricum 1500 asta... cat or fi si ustensilele... s-ar putea sa trebuiasca sa imi gasesc un
loc de munca.
- Las ca mergem sa facem curat in arene. Sunt foarte bine platite posturile...
- Da... ca daca te nimeresti sa faci curat cand se trage... ala esti.
- La asta nu m-am gandit. Dar... ea nu are niciun ban?
- Iti aduci aminte ca ea a fugit dupa noi?
- A da... las ca mai aveti cam... 3250. Si cum chiria e 250 pe luna... mai ramai cu... 250 dupa un
an de zile. Ai dreptate maestre... trebuie sa ne gasim ceva de facut.
- La asta ma gandeam. Nu maine... poimaine sa mergem sa vedem de niste posturi pentru din
astia ca noi. Ce zici ?
- S-a facut. Hai ca ma duc sa vad ce fac si ceilalti.
Dupa cateva ore Cain veni cam trist.
- Ce s-a intamplat?
- Aia doi au bani sa intoarca cu lopata... tatal lui Bur’Gah are nu stiu ce mina si ii trimite astuia
vreo 1000 de credite pe luna... ca sa nu mai zic ca maica-sa ii trimite si ea vreo 1000 ca sa aiba de
chirie... cheltuieli cu fetele si alte alea. Iar Harpeen are un fond de vreo cateva milioane de credite
pentru ca ai ei sunt plecati nu stiu pe unde si i-au lasat bani de buzunar... cateva milioane daca iti
vine sa crezi.
- Ce sa mai zic...
- Mie mi-au dat ai mei 6000 de credite pentru chiria pe doi ani. Dar cu aia doi in apartament o sa
tampesc...
- Cum asa ?
- Numai discutii din alea ca marca cutare este mai buna decat marca cutare...
- Lasa-i ca dupa cateva ore o sa isi dea seama va trebui sa faca si ei ceva ca sa nu o ia razna.
- Sper sa ai dreptate.
- Si eu sper.
- N-ai plecat  ??? se auzi o voce din camera Areemei.
- Cu cine vorbesti? Intreba Alex.
- Cu Cain... tipa de parca ar fi pe camp.
- Bine... plec... ma duc sa vad ce fac ceilalti. Ne vedem maine, da ?
- Da. Maine... jos in fata intrarii dupa stirile de dimineata?
- Perfect.
- Am plecat!
Cain iesi din camera si tranti un pic usa dupa el.
- Ce s-a intamplat ?
- Nu mai am cu ce sa ma imbrac. Zise ea iesind din camera in aceeasi camasa, dar de data asta cu
ambii ciorapi in picioare. Nu-mi vine sa cred... unde imi sunt hainele?
- Cred ca le-ai pus aici in garderoba.
- EXACT! Si cine era in camera de nu puteam sa trec? Cain... nu il suport... sta de parca ar avea
lipici pe talpi. Nu are si alte treburi?
- Sa inteleg ca iti cam place de el de nu vrei sa te vada imbracata asa ?
- CE ??? Nici vorba...
- Hai recunoaste.
- Nu il suport pe ala ! Cum as putea sa plac pe cineva daca nici macar nu suport prezenta lui?
- Cum asa? Si in scoala cine statea cu el in banca?
- Stateam pentru ca nu aveam incotro... iar tu stateai cu “iubirea” lui... Harpeen... vai tu... proasta
tipa aia.
- Esti cumva geloasa pe ea?
- Pe cine? Pe aia? Pe ingamfata aia? Dar... ia stai tu putin... ce incerci tu sa faci?
Incepu sa planga si zise :
- Daca stiam ca nu iti place de mine, ramaneam in sat si ma faceam educatoare... ca si mama...
Alex isi lua un pic avant si sari catre ea. Se prinsese de marginea podelei si se trasese langa
balustrada. Statea in fata ei in partea cealalta a balustradei.
Ea statea si se uita cu lacrimi in ochi la el si nu stia ce sa faca. El ii lua mana stanga si ii spusese :
- Iti aduci aminte ce ti-am spus ? Daca ai vrea sa te intorci in sat, eu te voi duce acolo... indiferent
de ceea ce ar trebui sa fac in ziua urmatoare. Prefer sa stiu ca ai fi ajuns in siguranta acasa decat
sa te las singura.
- Imi aduc aminte...
El o lua in brate si pana sa-si dea ea seama el se lasa pe spate si cazura amandoi pe canapea.
- Sa nu mai faci asta... puteai sa te... sa ne ranesti.
Se uita la ea zambind si o stranse usor in brate. Ea sari ca arsa in clipa urmatoare.
- Ce s-a intamplat?
- Eu...
- Hainele tale sunt in camaruta aia cu haine si in stanga.
- Multumesc… revin…
Intre timp venise si ceea ce a comandat ea de pe acel portal.
- Au venit uneltele tale! Planseta... culorile... pensulele... doua palete... halatele si bonetica...
cateva miniaturi si cateva mici chestii...
- Astea sunt pentru baie... pentru a parfuma apa din cada cand vrei sa stai sa te relaxezi.
- Am inteles...
- Te-ai imbracat bine?
- Nu. Tu ce crezi? Daca afara a inceput sa bata vantul ala rece doar nu o sa merg dezbracata ca sa
racesc.
- Corect, zise el razand.
- De ce razi?
- Nu pot sa-ti spun ca te superi pe mine...
Alex se aseza pe fotoliu razand.
- Hai zi-mi...
- Stai sa-mi mai revin...
Dupa cateva clipe isi reveni si spuse:
- Stii ca acea caciula... este roasa si ti-a iesit capsorul prin ea?
- CE???
El cazu din nou pe fotoliu de ras, iar ea se dusese sa verifice.
- Asa este... ce ma fac???
- Putem sa mergem sa iti cumperi alta. Poate gasesti si o gentuta care sa se potriveasca si... daca
tot mergem sa imi iau si eu un palton si daca gasesti niste ghetute pentru tine cu atat mai bine ca
nu stim cum e iarna pe aici. Eu am ghete asa ca nu o sa imi iau inca o a doua pereche, pentru ca
mai am cizmele alea de cauciuc in caz de inundatii.
- Bine... hai sa mergem!
Au iesit, au inchis usa si s-au intalnit cu Cain si cu Harpeen.
- Voi unde va duceti?
- Sa-si ia o caciula ca asta...
- Ce pacat... avea un model frumos, zise Harpeen. Putem sa mergem si noi?
- Da, zise Areema. Poate gasim ceva.
- Si uite asa mergem si noi la cumparaturi, zise Cain.
Alex si Cain mergeau in spatele lor la cativa pasi si vorbeau in soapta ca sa nu fie auziti:
- Ei? Cum a fost? Ai vorbit cu Harpeen?
- Da. Si a zis ca va trebui sa se mai gandeasca pentru ca...
- Si Bur’Gah?
- Da...
- Las ca o sa vada ca tu esti ala.
- Sper sa nu fie nicio problema.
- Nu cred ca o sa fie. Si chiar daca ar fi, ce? Nu facem parte din aceeasi fratie?
- Asta asa este!
- Poate reusesti sa o cooptezi si pe ea in fratia noastra... mai stii? Mai ales ca ei sunt si la arte
acum.
- Stii ca nu ai o idee rea?
- Ce tot susotiti acolo? Intrebara fetele.
- Ii reaminteam ca fratia noastra este inscrisa si la facultatea de arte.
- Serios?
- Da, zise Cain. Si mai mult de atat... avem si acces nelimitat la biblioteca si la muzeu.
- Ce tare... pot sa intru si eu in fratia voastra? Intreba Harpeen.
- Da, zise Areema. Oricand...
- Atunci o sa vorbesti tu cu Zeek de o insigna? Il intreba Harpeen pe Cain.
- Desigur. Ii dau telefon cand ajungem in primul magazin.
Se urcasera in primul mijloc de transport care ii dusese direct in zona comerciala. Ajunsi aici au
ramas un pic mirati de cat de impunatoare era cladirea.
- Areema. Uite... ai aici cardul si asta e codul. L-ai retinut?
- Da.
- Sper sa-ti ajunga fondurile... eu ma duc sa vad de palton si poate gasesc ceva de munca.
- Hai ca mergem cu totii, zise Harpeen. Si eu ar trebui sa imi gasesc ceva de munca pentru ca asa
mi-au comunicat ai mei: “noi am si muncit pe timpul facultatii si uite cat de bine am ajuns
acum”. Asa mi-au zis... deci... ca sa imi trimita bani in continuare trebuie sa fac dovada ca m-am
angajat.
- Am inteles, zise Cain. Oricum cred ca am putea sa incepem sa cautam intai hainele dupa care
am venit si sa ne uitam in acelasi timp dupa niste locuri de munca.
La sfarsitul zilei se intalnisera din nou la intrarea principala:
- Am gasit toate hainele de care aveam nevoie, zise Alex. Voi ati gasit ce v-ati propus?
- Da. Numai cu locurile de munca a fost mai greu.
- Stim... noi nu am gasit nimic.
- Nici noi.
- Si ce ne facem?
- STIU!!! Striga Areema.
- Ce ne-ai speriat...
- Scuze. Stiu ce am putea sa facem!
- Ce? Intreba Cain.
- Deschidem in zona noastra un mica cofetarie.
- Nu este o idee rea... si in felul asta Harpeen s-ar putea lansa de pe acum, iar parintii ei ar fi
foarte multumiti de ea.
S-au urcat repede intr-un taxi si ajungand in dreptul apartamentelor, Cain iesi cu bagajele si le
dusese sus impreuna cu Harpeen. Areema si Alex mersesera in continuare cu taxiul cautand o
locatie pentru acea cofetarie. Au gasit pana la urma un mini local si s-au decis sa le trimita poze
prin telefon celorlalti.
Venisera repede pe jos si se uitau cu totii la acel local.
- Cred ca ar fi suficient pentru ce avem noi nevoie, zise Areema.
- Da. Pentru inceput este perfect, zise Harpeen. Hai sa vedem ce si cum...
Intrasera si incepusera sa intrebe in stanga si in dreapta informatii despre patron.
- Buna ziua, as dori si eu o ciocolata calda. Mi-a intrat frigul in oase, zise Alex chelneritei.
- Vreti sa cumparati localul? Intreba ea tematoare.
- Da. Am vrea...
- Si ce ati face din el?
- O cofetarie.
- Ce frumos... doamna de acolo e patroana.
- Multumesc.
Alex se dusese langa dansa si intreba:
- Sarut mana stimata doamna. Se poate sa iau loc la masa dumneavoastra?
- Desigur. Te rog. Cu ce te-as putea ajuta?
- Am citit afara ca doriti sa vindeti localul, iar noi am vrea sa il achizitionam. Asta daca oferta
mai este inca valabila.
- Oferta este valabila tinere. Pentru ca mi-a placut modul in care mi-ai vorbit, nu ca derbedeii
ceilalti care au venit zilele trecute. Auzi tu... sa cumperi localuri ca sa le inchizi si sa le lasi asa.
Sau mai rau sa le transformi in magazine sexuale. Asa s-a intamplat cu acel magazin de pe colt...
acolo era o bacanie... ce vremuri...
- Ce loc propice pentru o bacanie. Nu-mi vine sa cred ca l-au transformat in... hidosenia aia...
- Asa. Sa revenim la treburile noastre. Localul este de vanzare pentru suma de... 15000 de credite.
- Un moment va rog. Harpeen... Cain... Areema...
- Da? Intreba Harpeen.
- Aceasta distinsa doamna este proprietara si suma necesara achizitionarii este de 15000 de
credite.
- Bun. Stimata doamna... aveti cumva actele si ceva de semnat la dumneavoastra?
- Desigur. Uite aici...
Harpeen semna si scoase din geanta un card mic pe care il introdusese in computerul portabil
adus de Cain.
- Asa... acum sa transfer cele 15000 de credite in contul dumneavoastra... numai ca as vrea sa
introduceti codul contului.
- Aici in casuta asta?
- Da.
- Gata...
Creditele se transferasera imediat si veni si confirmarea din partea contului primitor.
- Dragii mei. Va doresc mult succes. Acum ma pot pensiona anticipat. Multumesc mult.
- Si noi va multumim si va mai asteptam pe la noi.
- Dragii mei... ma retrag pe plaja.
- Atunci distractie placuta, zise Alex zambind.
- Multumesc tare mult.
Ea pleca repede, iar ei, cu planurile si actele cladirii in mana incepusera deja sa se gandeasca cum
urma sa reamenajeze.
In cateva zile veni si echipa care reamenaja localul, urmati de cei 5 tipi care le facusera din nou
sistemele electrice si audio inauntru.
- Salut Bob.
- Salutare Alex. Frumos local... al vostru?
- Da.
- Te superi daca o sa mai venim din cand in cand?
- Nu ma supar. Sunteti bine veniti oricand intre orele afisate.
- Desigur. Acum la munca, nu la intins mana. Hai baieti...
- Aveti aici un card pentru fiecare. Preturi mai mici cu 10%. Bob, al tau are 50%...
- Multumim mult de tot. Ce cadou frumos, zise Bob vizibil marcat de cadoul primit.
In ziua respectiva tot localul fusese reparat si renovat de sus si pana jos. In mod normal veni si
controlul de rutina.
- Buna ziua, inspectorul de calitate Amelia. El este ajutorul meu Geo.
- Buna ziua si bine ati venit.
- Cofetarie?
- Da.
- Ia sa vedem...
Dupa cateva ore de control riguros.
- Nu-mi vine sa cred... este prima cofetarie pusa la punct 100%.
- Doamna... daca se poate... cate un card de fidelitate. Pentru dumneavoastra si pentru ajutorul
dumneavoastra o reducere de 25% la orice produse.
- Vai... nu trebuia, zise ea incercand sa para modesta.
Lua cardurile si ii intinse si ajutorului unul.
- Din pacate eu va trebui sa plec. Mai am cateva controale de efectuat.
- Va mai asteptam pe la noi.
- O sa mai vin si neoficial, zise ea zambind.
- O zi buna in continuare.
Intre timp, la tejghea stateau doua fete un pic mai mari ca varsta decat cei patru.
- Buna ziua cu ce va putem ajuta? Intreba Areema.
- Buna... Areema. Noi suntem ospataritele care erau aici inainte...
- Ce bine ca ati venit!
- Da?
- Da... fugiti la Alex... este cu Harpeen si Cain in spate. Pun la punct ultimile detalii... puteti sa-l
trimiteti pe Alex aici in fata sa ma ajute un pic cu curatenia? Multumesc mult de tot.
Ele se dusesera in spate
- Buna ziua... Alex?
- Da.
- Te roaga Areema sa o ajuti in fata la curatenie.
- Acum ma duc. Multumesc...
El iesi din camera.
- Stiti noi suntem ospataritele...
- Da... nu erau numerele de telefon trecute aici, zise Harpeen. Ce bine ca ati venit... salariul o sa
fie un pic mai mare, adica de la 3000 la 4500. Bacsisurile va privesc... cat primiti este bine
primit. Intrebari?
- Cand putem sa incepem?
- Azi un pic la curatenie, dar cred ca Alex si Areema au terminat ce mai era de terminat. Cel mai
bine de maine, o sa deschid eu cu 15 fractii inainte de stirile de dimineata ca sa prindem si ziarele
diminetii.
- S-a facut. Maine la prima ora suntem aici.
- Perfect... a... vedeti ca nu avem o uniforma anume. Inca nu ne-am decis asupra unei uniforme.
- Am inteles. Multumim mult de tot... si numerele noastre de telefon sunt acestea, si ele
intinsesera cate o foaie cu numerele lor de telefon.
- Multumesc si eu pentru ajutor fetelor.
Cele doua iesisera din local si mergand pe drum au inceput sa discute:
- Ce bine ca nu ne-au dat afara...
- Da. Nu-mi vine sa cred. Oricine altcineva ne-ar fi dat afara, dar ei au preferat sa ne angajeze.
Ceilalti terminasera curatenia si tot ceea ce mai lipsea erau ingredientele. Seara tarziu se auzisera
din spate cateva claxoane. Alex si Cain sarisera ca arsi si se dusesera imediat.
- Salutare... voi sunteti... Cain si... nu vad ce scrie... Alex?
- Da.
- Ce bine ca v-am gasit. Hai sa vedeti...
Batranelul deschise usa din spate si le arata marfa
- In cutiile cu scris maro aveti ciocolata. In cele cu roz si cu alb... alte doua arome pe care le-am
uitat. Iar in spate de tot sunt cele de panificatie. Nu va speriati ca nu au patit nimic... sunt in cutii
speciale antisoc.
- Am inteles. Hai sa descarcam...
- Nu va grabiti asa... stai sa va arat...
Se dadura cu totii intr-o parte si toata marfa iesi pe o platforma speciala, metalica, de forma
dreptunghiulara.
- Cu aceste platforme se transporta orice.
- Si ce facem noi cu ea?
- Luati marfa de pe ea. Maine dimineata... eu o sa trec cu masina si o sa iau platforma de aici ca
sa va aduc si alte chestii.
- Perfect. Multumim mult de tot.
- Si eu va multumesc. Bafta multa...
- O seara buna.
Alex si Cain mutasera marfa inauntru si dupa golisera platforma, aparu batranelul.
- Ati golit-o deja? Da rapizi mai sunteti...
- Cu ce va putem ajuta?
- La ce interval sa va aduc marfa?
- La 2 zile. Nu maine, poimaine.
- Perfect... am si eu timp sa mai fac si alte livrari. Salutare baieti, zise el luand platforma.
- Salut.
Dupa cateva luni de antrenamente de inalta dificultate cei doi, impreuna cu instructorii lor
fusesera admisi la antrenamentele oficiale dintre intructorii mari. Era un mare privilegiu sa poti
sa lupti cu cei mai buni dintre cei mai buni. Acesti instructori erau din toate orasele, iar arena in
care se luptau era un oras parasit situat chiar intre toate cele patru orase.
Ceea ce ii fascina pe toti era ca acel oras isi schimba peste noapte cladirile, strazile, apareau
masini parasite pe unele strazi pe care in zilele precedente nu era nimic. Cei mai superstitiosi
sustineau ca un oras fantoma ca acesta te-ar putea inghiti intr-o buna zi din cauza varietatii sale.
In paralel cu aceste antrenamente, cei patru reusisera sa ridice din anonimat mica lor cofetarie si
sa o faca celebra in tot orasul.
Era primavara si puteai sa ii vezi pe Cain si pe Alex alergand ca doi disperati catre sala de
antrenament ca sa nu intarzie la prima sedinta interoraseneasca.
- Hai Alex... hai ca intarziem.
- Nu... de abia mai pot... numai...
Totusi... au ajuns la timp. Au ajuns cu doua fractii inainte de a incepe exercitiul.
- Am intarziat? Il intreba Alex pe Raven.
- Ai ajuns perfect. Fii atent... cupleaza-te la pupitru acum... restul de instructiuni ti le dau cat se
incarca totul.
- Bine.
Se aruncasera amandoi in scaune si acestea incepusera imediat sa ii cupleze la toate funtiile si sa
ii asigure pentru meci.
- Fii atent... sunt 3 runde. In prima o sa jucam de amuzament. Iar in celelalte doua o sa jucam la
rupere... tot ce poti sa omori in rundele 2 si 3, omori. Daca nu... macar sa iei cat mai multi
inamici dupa tine.
- Am inteles.
Toate meciurile se disputau intre niste holograme care imitau identic comportamentul din salile
de antrenamente. Orice pagube se inregistrau la fel, diferea doar campul de lupta. Toate acestea
erau realizate prin intermediul unor sateliti speciali, opt la numar, plasati pe orbita, fix deasupra
acelui camp de lupta.
- Alex... aici... lupta o sa vezi ca este TOTAL diferita. Multi cunosc unele zone, numai ca orasul
este schimbator. Daca ieri acolo era o usa, azi nu este, maine s-ar putea sa fie usa la loc.
- Dar s-ar putea sa nu.
- Exact.
- Asta inseamna ca trebuie sa ne adaptam imediat tuturor conditiilor.
- Bravo. Deja ai castigat 5 puncte...
- Pe bune?
- Da. Vezi pe mana stanga ca ai o consola de viata. Ea iti afiseaza si scutul, care are scut...
- Si daca vreau sa... fur o arma?
- Nu merge... decat daca ai o plasa speciala.
- Am inteles...
- Unii spun ca unele arme le gasesti numai pe aici in locuri bine ascunse... si mai ales pazite de
cate o tabara. Nimeni nu stie unde sunt armele mai exact... dar daca gasesti una e bine sa o iei.
Nu o sa iti pierzi nicio arma pentru ca astea intra in lacasuri speciale in armura asta a ta.
- Un fel de sertare ascunse...
- Da... un fel de... acum..
- Salut Mar, zise Alex.
- Salut Mar, zise si Raven.
- Ceilalti?
- In cateva clipe...
Aparura si ceilalti combatanti din echipa lor instructorii, Cain si Meera si generalul suprem.
- Buna ziua tuturor. Astazi o sa incercam cu vesticii sa eliminam echipa nordica din primele 2
runde pentru a scapa de ei. Macar acum sa iesim si noi invingatori. Morala este: nu trageti in
galbeni si in albastrii, restul... foc de voie. Daca un albastru trage in voi... ei bine... foc de voie.
Intrebari? Nu? Sa-i dam drumul...
- Voi si cu mine, zise Mar catre Raven, o sa incercam sa curatam turnul ala mare. Cain si Meera
o sa baricadeze nivelele de la subsol pana la jumatate... restul de etaje trebuiesc curatate de noi.
Iar de la etajul 75 din 100 o sa supraveghem tot orasul. Alex... am o treaba cu tine. Restul... la
munca!
- Da Mar... ce s-a intamplat?
- Nu stiu ce tactica ai cu Raven. Aia va priveste... cat despre cea a generalului... nu o asculta ca
nu o sa mearga. Rupe tot ce poti pentru ca... de aia esti incepator... bine... mai putin pe ai nostrii.
Daca gasesti o arma speciala, o iei. Ea se salveaza la tine si putem sa facem schimb daca e ceva...
si inca ceva. Vezi ca de la etajul 90 in sus sunt gardieni... se prea poate ca acolo sa fie o arma
foarte puternica... ai mare grija.
- S-a facut sefu’.
- Fii atent ca numai in prima runda poti sa-ti iei niste suplimente...
- Am luat unul de viteza.
- Tu stii mai bine. Ai grija... succes.
Areema si Harpeen stateau si se uitau pe monitoarele din sala de antrenament.
- Hai Cain...
- Hai Alex, stim ca puteti sa invingeti.
Prima runda trecu destul de repede, toate echipele consolidandu-se in oras. Alex deja era pe la
etajul 34, iar ceilalti pe la 20 baricadand totul si punand capcane peste capcane.
In mijlocul rundei a doua Alex ajunsese la etajul 79. Cand sa urce se trezi cu o rafata de
mitraliera de pe scara.
- Alex... esti bine? Intreba Mar.
- Da... un gardian ratacit... scap imediat de el.
Iesi de dupa colt si trasese cu foarte mare precizie fix in creierul gardianului, care cazu pe jos si
disparu imediat.
- Mar... astia diapar...
- E na??? i-a disparut cadavrul?
- Da...
- Holograme! Ca noi... se pare ca era un concurent. Elimina tot ce e mai sus si vino la 80. Bine?
- Bine.
Urca incet scara, fara sa faca zgomot. Se ridica si scosese din perete cu foarte mare grija corpul
de iluminat care functiona foarte greu pentru a nu-i fi data de gol pozitia. Se uita cu grija si vazu
pe unde sunt ceilalti gardieni. Tinti cu pistolul si pusca si trasese cu amandoua. Gardienii
cazusera imediat.
- Mar, cum se descurca Alex? Intreba Raven dupa ce mai elimina 2 concurenti.
- Stai sa vad... destul de bine e la nivelul 99 si urca catre 100. A eliminat pana acum... 24 de
gardieni... mai are 2 gardieni si totul e ok. Sper sa fie vreo arma acolo... i-a disparut semnalul!
- Stai... e in viata... uite semnele vitale!
- Da...
- Nu ne poate contacta... si nici noi pe el, dar putem sa vedem daca mai traieste sau nu.
- Macar atat...
Pe monitorul lui Alex nu se mai vedea nimic. Fetele deja erau ingrijorate, dar s-au mai linistit
cand au vazut si ele semnele vitale.
- Ia sa vad eu ce avem aici.
Se gandi Alex ridicand privirea peste ultima treapta.
- O sala goala?
Urca si intra in sala. Se aseza in mijloc si se uita in toate directiile... nimic. Numai stalpii goi se
vedeau.
- Ce rost ar avea sa omor atatea holograme de gardieni? Nu ma mai joc... gata... ma duc acasa...
Dadu sa se intoarca si langa el un gardian. Se intoarse repede... altul.
- Ultimii doi?
Cel din spate il batu pe umar si ii arata un birou pe care era un calculator.
- Hei... cum ati facut asta? Nu era cand am intrat eu...
Se apropie de calculator si citi pe monitor:
- Salut. Eu sunt A000063. Tu cine esti?
Alex se aseza in genunchi si incepuse sa scrie.
- Salut. Eu sunt Alex. Tu unde te afli?
- Salut Alex. Ce ma bucur ca a venit cineva care sa mai stea de vorba cu mine...
- De ce? Nu vine multa lume?
- Nu... pentru ca toti trag in gardieni si nu au un pic rabdare. Daca ai intra fara arme la tine, ei nu
te ataca.
- Inteleg. Totusi...
- Eu sunt doar un program pe acest calculator.
- Si totusi esti intuitiv.
- Nu. Asa am fost programat. Acum ca ai ajuns aici ar trebui sa iei arma aia speciala nu?
- Nu stiu... e prima oara cand ajung aici. Nici nu stiu ce arme speciale sunt.
Acel pupitru disparu, ca si gardienii din spatele lui, iar in locul acelui pupitru aparu o cutie.
- Multumesc A000063.
Deschise cutia si lua o arma automata din ea.
- Asta e pentru Cain. Lui i-ar fi foarte buna... ce? Ce e asta?
De arma era agatat un bilet: “Cu multumiri pentru imbunatatirile facute. A000063 a devenit
A000064”.
- Ce tare...
- Alex! Esti bine?
- Da. Am gasit o arma speciala buna pentru Cain... sau pentru cine o vrea.
- Bun. Vezi daca poti sa mai elimini cativa de acolo...
In clipa urmatoare Alex se trezi langa Raven.
- Ce s-a intamplat?
- Cand se gaseste o arma speciala tot orasul se schimba din nou. Daca te prinde vreun perete e...
mortal.
- Am inteles... totusi... baricadele si capcanele?
- Inutile acum.
Alex isi activa acea unitate de viteza si refacu toate baricadele si capcanele sub alta forma.
- Cred ca am reusit.
- Mai ai ceva viteza?
- Da. Un sfert de canistra...
- Mar?
- Imi ajunge ca sa ajung in tabara nordica dar nu suficient pentru a elimina din aparare.
- Alex, da-mi... Unde e pustiul?
Alex o luase la sanatoasa catre tabara estica care era un pic mai aproape.
- Am ajuns in tabara estica... tai comunicatiile acum. Merg pe silentios...
Intra si se furisa. Elimina cativa combatanti si nici nu apuca sa iasa din ascunzatoare ca vazu
generalii estici cum ieseau de la toaleta si ii urmari cum au intrat in sala de mese.
- Pot sa elimin toti generalii estici, sopti Alex in microfon.
- Fa-o. Zise imediat Mar.
Statu un pic si se uita la mana stanga la indicator. Runda a doua era aproape de sfarsit.
- In runda urmatoare Mar... in runda urmatoare.
- Tu decizi.
Se termina runda si incepu a treia. Alex statu un pic din cauza unor pasi prin jurul lui ca sa
constate ca pasii erau ai unor sergenti care intrasera si ei in sala de mese.
Se ridica usor si inainta catre sala de mese cu pistolul intr-o mana si cu pusca de vanatoare in
cealalta. Spre surprinderea lui in clipa in care urma sa deschida usa, aceasta se deschisese larg si
un locotenent pasi cu spatele catre el razand si vorbind cu ceilalti. Acesta simti teava in ceafa si
se facu galben la fata. In clipa urmatoare Alex trasese si intra tragand dupa toti prin sala.
Pret de cateva clipe semnalele vitale ale lui fluctuasera cam ciudat, dar el se calma si reusi sa
termine ce avea de facut.
- I-am luat pe toti... inclusiv personalul din sala de mese.
- Bravo. Echipa estica a fost invinsa. Acum trebuie sa ne concentram pe nordici. Cu cat mai
repede... cu atat mai bine.
- S-a facut.
Cele doua echipe ramase s-au napustit pe fortificatiile echipei nordice facandu-i pe acestia sa bata
in retragere. Alex se intalni cu Cain intre cateva case si-i dadu arma.
- Ai grija de ea.
- Ce tare... stii ce tare e? E usoara si are gloante care pot exploda la impact.
- Super... hai sa-i rupem.
Cei doi incepusera sa alerge printre case tragand cate un foc sau doua prin geamuri pentru a-i
impiedica pe cei aflati inauntru sa traga asupra lor. Au fugit pana intre niste pereti pusi de catre
echipa adversa drept pavaza la intrare.
- Pana aici am ajuns. Acum sa te vad, ii zise Cain lui Alex care scosese pusca cu luneta.
- Stai sa-i vezi...
Cain iesi pe o parte si incepu sa traga la nimereala si reusi sa rapuna vreo 2 combatanti, pe cand
Alex, se furisa si se instala strategic langa steagul echipei nordice. Incepu sa urmareasca toate
persoanele si incepu sa traga: general, colonel, colonel, sergent major, trei locotenenti si vreo
patru soldati cazusera pana sa-si dea seama de unde se trage. Se muta intre niste butoaie goale si
statu un pic acolo urmarind persoanele care veneau in dreptul steagului. In acel loc el pusese o
mina gasita la intrare, dezactivata si reactivata de Cain, care secera si ea vreo doi soldati si rani
alti trei. Astfel in mijlocul rundei a treia, Cain iesi din ascunzatoare si incepu sa traga secerand
pur si simplu tot ceea ce mai misca prin curtea unitatii.
Meciul se termina in clipa in care disparu si ultimul soldat luat de ultimile gloante ale lui Cain.
Victorie categorica la puncte si la runde: echipa Sudica a eliminat singura doua echipe adverse
prin eliminare numerica efectiva, adica omorasera toti soldatii din taberele respective.
Toti fusesera deconectati si se asteptau rezultatele.
- Alex... Cain... bravo. Sunteti oficial cei mai nebuni de pe aici, zise Mar razand.
- Nu-i nimic ca la urmatoarele o sa facem spectacol, zise Cain razand.
- Mar! Rezultatele! Striga Meera de langa pupitrul de comanda.
- Ia sa vedem... zice asa: pe primul loc si cu parantezele de rigoare “era si timpul”, echipa sudica
cu punctajul de... cate cifre sunt aici???
- Cu un punctaj de 7.536.566.244 puncte. Acestea se impart la cei 30 de combatanti de la noi?
Intreba Meera.
- Da. Toate punctele astea... tare... stai ca a venit si punctajul reactualizat al competitiei.
Hahahahaha... suntem in topul celor zece cu doar vreo 7 oameni. Pe locul intai... Alex cu... un
sfert din punctele echipei urmat de Cain cu aproape acelasi punctaj. Da... ai cu 15 puncte mai
putin decat Alex... ce sa zic. Restul sunt in ordine: Raven, Meera, eu si generalul.
- Felicitari tuturor pentru meciul de astazi. Mar... felicitari pentru toate rezultatele de astazi. In
scurt timp o sa primim si imbunatatirile. Se pare ca... stai asa... punctajul a fost marit foarte mult
de tactica abordata de cei doi juniori. Cat despre imbunatatiri: armele au acum sansa de 5% pe
glont tras ca acesta sa explodeze. Asta datorita pustii lui Cain... felicitari Alex pentru castigarea
armei. Inca o data felicitari tuturor... inca ceva... stai ca am mai primit ceva... armurile sunt mai
rezistente cu 20%. Asta era ceea ce ne lipsea noua... Mar... succes in continuare.
- Multumesc generale.
Transmisia se termina la fel de brusc cum incepuse.
- Acum sa stim cu totii ce am primit... si sincer sa fiu este foarte bine. Acum cu pistoalele putem
sa daramam cladiri. Si cu armurile sa facem fata la turnamentele mari... in caz ca suntem
chemati. Cat despre punctajul pe orase... Alex are acum sefia cu 1 punct. El a castigat acum la
punctaj si in clasamentul general are 1 punct, restul zero.
- Si... cum se calculeaza aceste chestii? Intreba Areema.
- Sunt 12 runde, care ia 7 e castigator.
- Si ce primeste castigatorul? Intreba Harpeen.
- Ahh... castigatorul primeste cateva milioane de credite, iar echipa din care face parte primeste
dublul punctelor pe care le-a castigat in turneul care s-a incheiat.
- Super! Exclama Cain.
- Da... sa va vad cum castigam si celelalte 6 exercitii si dupa aia ma pronunt.
Iesisera cu totii din sala, ramanand doar instructorii si comandantii.
- Acum ca astia au plecat... Raven! Cat i-au crescut abilitatile pe arme?
- Lui Alex... pistolul si pusca de vanatoare sunt acum amandoua la 24, iar pusca cu luneta are...
36.
- Cain are 33 pe pusca automata... la pusca de vanatoare... 24.
- Armele secundare? Intreba Mar.
- Nu le-au folosit in acest meci.
- Ce inseamna cresterea lor?
- Alex a crescut cu 50% in aceasta confruntare. I-a prins foarte bine, o sa il antrenez mai bine si
cu arma secundara. Gloantele i-au ajuns si i-au mai si ramas pentru inca o runda.
- Bun. Cain?
- El are o crestere de 70% pe arma principala, pe cea secundara de doar 25% pentru ca nu a avut
conditii sa o foloseasca.
- Bun... Este bine, dar...
- Dar? Mar la ce te gandesti? Intreba Raven.
- Daca ne ataca insectoizii aia din desert?
- Ce? Te-ai ticnit? Tipa dintr-o data Meera. Esti singurul care nu stie?
- Sa stiu ce? Nu am mai apucat sa-mi deschid corespondenta de cateva zile.
- Daca nu stiai, acum o sa aflii, zise Raven. I-a loc te rog, si Mar se aseza pe un scaunel. Acei
insectoizi din desert sunt pasnici. Cell a reusit sa vorbeasca cu ei si suntem acum aliati. Cei din
nord si est le atacau cuibul si nu puteau sa creasca sa-si apere teritoriul de alti pradatori. Stii
creaturile alea negre... e alea mananca larvele astora. Acum ca si-au mutat cuibul de acolo sub
orasul nostru, ei pot sa ne apere de chestiile alea negre si sa se si bata cu cele doua armate.
- Asta e bine. Si... Nu le trebuie mancare sau ceva de genul?
- Asta nu este o problema pentru ca se pare ca din gunoaiele noastre se obtine o substanta care
pentru aceste creaturi este o masa copioasa.
- Cu atat mai bine. Bun... si cu acele chestii negre din partea cealalta a lumii ce facem? Ca la un
moment dat o sa inceapa sa atace orasele celelalte.
- La asta se ocupa acum insectoizii. Isi fac o armata suficient de mare cat sa se duca peste acele
creaturi si sa se extermine. Este o problema de care pe care. Daca noi murim mor si ei. Daca ei
mor... murim si noi in timp. Noi nu avem capacitatea de a ne lupta cu acele creaturi pentru ca
sunt foarte rezistente, pe cand ei se pot lupta cu usurinta pentru ca au alte arme fata de noi.
- Inteleg... bun... atunci... ochii pe est si nord sa nu ne atace. Antrenamentele continua ca pana
acum si noi sa fim sanatosi ca sa putem razbi problemele care o sa mai apara.
- Bun. Acum... ce facem cu aia doi? Intreba un alt instructor. Doua rezerve sa ne surclaseze intr-
un mod... strigator la cer.
- Ganditi-va ca pana sa vina aici, ei se luptau cu insectoizi adulti... o singura data cu un stravechi.
Stilul lor de lupta difera total de al nostru si asta s-a vazut astazi, zise Raven.
- Ei erau derbedeii aia din desert? Se auzi o voce de undeva din spate.
- Da... ei sunt aia.
- Bine ca au venit aici si nu s-au dus catre est ca... orasul ala este mai aproape de satul lor, zise
Meera.
- Aici trebuie sa-i multumim lui Cell, zise Mar. el este vraciul satelor din zona aia si i-a tinut si
pe banditi departe de noi si de sate. Numai el stie cat a tras sa ajunga la asemenea rezultate.
- Bun... si noi ce facem acum? Intreba un alt instructor.
- Noi o sa-i antrenam pe toti studentii astia... pe toata generatia asta. Par sa aduca ceva nou, zise
ganditor Raven. Daca nu punem biciul pe ei sa scoata rezultate mai bune... atunci noi o sa
pierdem. Daca cel putin jumatate din ei devin instructori, atunci chiar ne-am atins scopul.
Intre timp afara cei patru deja faceau cumparaturile pentru o mica petrecere pe care o dadeau in
acea seara.
- Ce trebuie sa mai luam? Intreba Cain.
- Pai... doar niste bauturi... ca alea pe care nu ar trebui sa le agite Alex.
- Nu trebuiesc agitate?
- Nu! Zise Areema razand si luandu-i sticlele din mana ii linisti pe toti.
- Scuze nu stiam.
- Nu-i nimic, zise Cain. Eu era sa fac praf niste chestii care cica sunt foarte fragile. Eu zic sa nu
ne mai bagam... mergem acasa, bem niste suc si vin fetele cu toate cumparaturile.
In clipa urmatoare se trezi cu o palma dupa ceafa de la Harpeen.
- Asta sa o credeti voi.
- Asta vroiam sa spun si eu, zise Alex vrand sa para ca era de partea lor.
- Da, da... sa te faci frate cu ele... bine... bine...
Razand si glumind in continuare au facut toate cumparaturile si se intreptau catre apartamentul
lui Alex.
Ajunsi acasa, au pregatit totul, au dat toate telefoanele si si-au invitat colegii, prietenii si
instructorii.
- Bine ati venit. Au venit Raven si compania de sunet si culoare.
- Cine? Intreba Alex nedumerit.
- Eu, Meera, Mar cu sotia, Aria, si inca cativa prieteni. Printre care si Ari de la comandament cu
nevasta lui.
Raven facu introducerile pentru toti ca sa se simta ca intr-o familie. Aparu si vraciul pentru
cateva minute pentru a-i felicita si pentru ca sa ii mai indemne sa continue.
- Va rog. Anul asta a trecut si l-ati promovat cu cele mai bune calificative.
- Dar nu am dat niciun examen, zise Cain.
- Ba da... la antrenamente cu valorile pe care le-ati obtinut, zise Meera zambind. Hai Raven, hai
sa dansam.
Alex se dusese cu Areema si cu vraciul in camera Areemei sa discute linistiti.
- Am vorbit cu secretarele si cu decanul facultatii de arte. Maine seara ne intalnim cu totii, si o sa
vii si tu Alex, la cofetaria aia... de la doua statii...
- Aia este cofetaria noastra.
- Cum asa? Adevarat?
- Da. Asa este, am cumparat localul pe numele Harpeenei. Ea este proprietarul in acte, iar noi
luam un salariu muncind acolo.
- FOARTE BINE! Chiar mi-ati luat o piatra de pe inima.
- Vroiam sa-ti spunem sa duci banii astia in satele in care este nevoie de ei.
- Va multumim pentru ajutor. Asa... maine o sa iti facem si actele pentru admitere. Sper ca ai
lucrari...
Ea iesi din camera si se intoarse cu doua mape pline de lucrari.
- M-ai dat gata... doua mape?
- Da, a lucrat mai mult decat si-a propus. Este drept ca a avut si timp la dispozitite ca daca noi
avem o zi libera am zis sa o inlocuim noi in cofetarie... si asa a reusit sa faca mai multe in acelasi
timp.
- Ajutor pentru care le-am multumit si inca le multumesc.
- Bravo. Felicitari. Ne vedem maine pentru ca trebuie sa ajung inapoi.
- Multumim pentru vizita.
- N-aveti pentru ce. Mi-a facut placere.
Vraciul pleca imediat, Areema isi puse mapele la loc, iar Alex se dusese si li se alatura celorlalti
la distractie. Veni si Areema in cateva fractii cu un platou de gustari care fusese facut de ea.
La plecare Raven:
- Acum... ca tot ati trecut in anul 2, Zeek v-a reactualizat insignele si noi legitimatiile.
- Cum adica ne-a reactualizat insignele?
- Daca aveti probleme... semnalul vostru va fi difuzat si la noi in sala. Asta ca sa va gasim mai
repede.
- Multumim, zise Harpeen. Acum ca avem si legitimatiile putem sa mergem la biblioteca si in
muzeu?
- Da, puteti sa mergeti, spuse Aria. Dar numai in timpul orelor de vizita si fara bauturi la voi.
Toti rasera in hohote pentru ca toti bausera in acea seara.
- Ce se aude? Intreba Meera incercand sa se aseze pe un scaun care era cam subrezit.
- Stai nu te aseza. Este alarma de la comandament...
- Ce? Meera imediat isi reveni.
- Suntem atacati!
Atacul era de fapt o ploaie de meteoriti cauzata de trecerea unei comete pe care nu o anticipase
institutul de specialitate astronomica.
- Stati linistiti, zise Mar. A fost o ploaie de meteoriti... inapoi la dans... inapoi la dans.
- Draga nu trebuie sa repeti.
- Nu am repetat draga. Era ecoul... ecoul...
Si astfel se pusera din nou pe dansat si pe ras. Toti dansau, radeau, beau si mancau.
A doua zi toti erau rupti de oboseala, se dusesera fiecare la casele lor sa se odihneasca pentru ca
munca lor ii chema a doua zi.
In seara respectiva toti patru, Areema, Harpeen urmate de Alex si Cain se duceau catre cofetarie.
Ajunsi acolo Harpeen si Cain ajutau in bucatarie, iar Alex si Areema s-au asezat la o masa.
- Ce v-as putea aduce? Intreba razand chelnerita.
- Eu as vrea ceva cu frisca, zise Areema.
- Eu as vrea... ceva cu sirop si cu ciocolata, zise Alex.
- Niste sucuri naturale?
- Desigur, zise Areema. Eu vreau din cel verde, iar el vrea... din cel portocaliu... am nimerit?
- Da.
- Hihi.
- Va aduc imediat comanda.
Intre timp ajunse si Cell cu decanul si secretara acestuia.
- Daca va spun. Raidul de aseara a fost oprit deja de insectoizi... dar sa lasam aceasta discutie pe
mai tarziu. Ea este Areema. Candidata pe care ar trebui sa o inscriem la facultatea
dumneavoastra, iar el este Alex, prietenul ei.
- Inteleg. Eu sunt John Smith, decanul facultatii de arte, iar ea este scumpa mea secretara Margitt.
- Incantata de cunostinta.
- Am inteles ca ai un portofoliu destul de impresionant.
- Nu stiu cat de impresionant este pentru ca sincera sa fiu nu m-a corectat nimeni pana acum in
ceea ce am facut.
- Nu-i problema. Ia sa vedem.
- Acestea sunt cele doua mape in care imi tin lucrarile. Alex, va trebui sa mai luam o mapa ca nu
mai am loc in astea.
- Fara probleme maine la pranz vin cu mapa.
- Multumesc.
- Ce parare aveti? Intreba Areema un pic ingrijorata.
- Da-mi te rog si mapa a doua.
- Poftiti.
- Astea sunt toate de pana acum?
- Da. E vreo problema?
- Pai... sincer sa fiu... singura problema ar fi ca... nu am ce lucrare sa rup. Eu de obicei rup
plansele care nu sunt bune. Nu te gandi ca le rup doar pe cele execrabile, ci si pe cele cu defecte
foarte mici.
- Si lucrarile mele...
- Domnisoara, lucrarile dumneavoastra va sugerez sa le inramati. Eu va pun preturile pe ele si le
expunem de maine seara in galeria centrala a facultatii. Ce spuneti?
- Nu stiu ce sa mai zic...
- Inteleg, zise decanul razand. Va astept maine pe amandoi sa ma ajutati cu noile tablouri, aratand
catre mape. Imi este dat sa vad, dar foarte rar... sa zic o data la vreo 20 de ani, un student sau in
cazul asta o studenta cu un asemenea har. Eu nu predau in facultate, dar am rugamintea sa te tii
de ea pentru ca o sa iti perfectionezi stilul si cu alte idei. Asta o sa iti prinda foarte bine in cariera.
Felicitari domnisoara ai intrat la facultatea de arte.
- Multumesc.
- Acum te rog sa semnezi aici pe foaia de inscriere, spuse secretara zambind.
- Gata.
- Cell... daca stiam cat talent are fata asta in ea...
- Asa se descopera talentele... din primii ani de viata.
- Cel mai mult mi-a placut si o sa fiu corect la banii pe care vi dau pe tablou. Este reprezentarea
aceasta a orasului. Atata verdeata as vrea si eu sa fie... este idealul nostru ca popor nu de alta.
Dupa cateva zile de antrenament in care ei invatasera sa foloseasca, si mai ales de ce in unele
situatii sunt mai bune alte arme decat ale lor, cei doi s-au invoit o zi, urmand sa o recupereze
imediat.
- Alex… tu ce o sa faci in ziua ta libera?
- Ce sa fac? Cred ca o sa o iau pe Areema si o sa mergem in portul spatial. Am auzit ca acolo au
adus un muzeu si va sta acolo toata vara.
- Ce muzeu ma? Fugi ma… tu si muzeele.
- Daca nu stiai… acea piatra neagra a fost dusa in acel muzeu. Noi avem deja bilete pentru a
intra. Se spune ca iti indeplineste si cele mai ascunse dorinte. Totul depinde cat de mult crezi in
ceea ce ar putea sa iti ofere.
- Inteleg. Dar tu chiar crezi ca o sa iti indeplineasca dorinta aia de a avea propria nava in spatiu?
Nu ma refer aici la una de dimensiuni reduse… cum sunt cele de patrulare sau cele pe care o sa
facem in cateva zile la antrenamente.
- Da… stiu este un vis de-al meu. Nu cred ca acea dorinta a mea ar fi sa am propria nava. In acest
moment vreau sa trecem mai repede de cursurile astea doua si sa incepem pilotajele cu navete.
- Daca tu conduci, eu trag, zise Cain intinzandu-se cat era el de lung. Ce zici? Te-ai risca?
- Eu m-as risca pentru ca te vad cum conduci cand mergem in ringurile alea din parcuri.
- Chiar asa prost conduc?
- Daca te-ai vedea cum conduci ai muri de inima.
- Hai ma… zi si tu sincer…
- Sincer vorbind… fata de mine pe o scara de la 1 la 10, eu as fi pe la 4, dar asta cu indulgenta.
Tu ai fi undeva pe la 9 si ceva… m-am uitat la tine cum conduci cursa de cursa si pot sa spun ca
am mai invatat cateva chestii de la tine.
- Ma bucur ca ai invatat cateva chestii… dar… sper sa nu fie prea greu antrenamentul pe
navete…
- Alex! Cain! Striga Mar de pe partea cealalta a strazii.
- Salut Mar, zisera cei doi in cor.
- Mai veniti azi la antrenamente?
- Azi avem si noi ziua aia libera, zise Cain un pic dezamagit.
- Lasa asta. Ca stiti ca nu va chemam eu de pomana, zise Mar traversand strada dupa ce se
asigurase in prealabil.
- Si… ce ar fi asa… interesant? Intreba Alex incercand sa scoata ceva de la Mar. Arme noi?
- Si asta… dar si ceva mai tare.
- Mai tare?
- Arme speciale?
- Mai tare, zise Mar cu un ranjet mare pe fata.
- Ce ar putea fi mai tare de atat? Il intreba Cain pe Alex.
- Pai… cateva zile libere? Zise Alex catre Cain.
- Asta ar fi foarte tare! Exclama Cain zambind catre Mar.
- Nici chiar asa, le zise Mar un pic sfidator.
- Atunci o sa astepte pana dupa ziua noatra libera.
- Regret sa va spun, dar ziua voastra libera se anuleaza. Biletele pe care le-ati luat pentru muzeu
au fost returnate si vi s-au transferat banii inapoi in cont.
- Cum asa? Intreba Cain. Dar noi nu putem sa avem niciodata liber?
- Ba da. Cand o sa fiti in cutie… la 2 pasi sub iarba.
- Nici chiar asa Mar. Am adus echipei pana acum 5 arme speciale si un unicat. Din cate tin minte
am primit liber de la sefu’.
- Ei bine… chiar sefu’ v-a retras ziua libera.
- Ce tare… asta da veste buna, zise Cain sarcastic. Hai Alex… hai la somn. Mergem pe la pranz
la antrenamente.
- Bine… fie… m-ati convins, zise Mar un pic socat de atitudinea celor doi. De azi ar trebui sa
incepeti antrenamentul pe navete pentru curse si pentru cursurile de pilotaj. Daca vreti puteti sa
va faceti nava de la zero sau sa concurati pe o nava care vi se da de catre consiliul sporturilor si
pariurilor sportive.
- Si alea cum sunt? Asa dupa tine…
- Praf! Mai bine va faceti una de la zero. Eu va pot pune in legatura cu centrul de reciclari
militare unde este varul meu Tiberius. El v-ar putea ajuta cu mult mai multe chestii pe acolo
decat eu. Vedeti voi? Noi nu suntem autorizati sa va ajutam sa construiti naveta cand o ridicati de
la zero.
- Stii cumva un garaj in zona?
- Da. Dar nu stiti de la mine. Ala e liber… Z45.
- Multumim. O sa vorbim si noi cu seful de post sa vedem ce zice.
Cei trei se despartisera, Mar se dusese direct la Tiberius, iar cei doi studenti se dusesera cu
mainile in buzunare la seful de post.
- Salut Mar.
- Salut Tibi. Care mai e treaba pe aici?
- Am primit o naveta tare. Uita-te la ecranul 30. Ce zici?
- Poti sa mi-o pastrezi in secret pentru 2 studenti de-ai mei?
- Desigur. Fara probleme… dar vezi ca e ca o sita.
- Cum asa?
- Au incercat sa treaca cu ea de bariera nou instalata in din jurul axei planetei a cincea. Stii ca au
facut o sfera de turete?
- Nu stiam…
- Ei bine… aceste turete nu tin cont de ce scuturi ai pe tine. Ele trag in scut, iar scutul trimite o
cantitate de energie ca si proiectilul direct in fuselaj. Astia au fost printre primele tinte.
- Printre primele tinte?
- Da. Am auzit ca niste transporturi clandestine ar fi fost deja topite pe Almaria Prime.
- E na?
- Stai sa verific… John! Salut… ce se aude cu transportorul ala care ai zis ca mi-l trimiti?
- Salut Tibi… scuze ca nu am putut sa te sun. Armata asta-mi sufla in ceafa mai tare ca varul ala
al tau care mi-a promis o bauta pe cinste. Nu am avut cum sa-ti trimit transportorul sa-l vezi
pentru ca nu mai are motoare… vezi ca ti-am trimis pozele pe care le-am facut eu. Sper sa fie
indeajuns…
- Sunt. Multumesc mult John! Cat despre bauta aia s-ar putea sa fie in curand pentru ca as avea
nevoie de tine in cateva chestii.
- Ia zi.
- Doi pusti vor sa faca de la zero o naveta. Am primit naveta aia din sectorul Omega si…
- Iti trebuie motoare… electrica si ca sa nu mai zic de cateva computere pentru toate functiile pe
care vor sa le puna pe naveta. Am dreptate?
- Da ai… as mai vrea niste turete si niste tunuri puternice. Ca sa nu mai zic de vreo 4
generatoare… vreau sa aiba cat mai multa energie pentru ca sa nu se mai intample ca data
trecuta.
- Am inteles. Sa vad ce am pe stoc si vin personal cu ele. Nu de alta dar trebuie sa imi iau vreo
30 de zile de concediu de pe luna trecuta.
- Te asteptam cu bratele deschise. Oricand poti sa vii esti binevenit.
- Multumesc mult. Vorbim cand ajung la voi. O sa plec in cateva zile de aici. Vorbim atunci.
- Bine. Salut!
- Multumesc mult de tot Tibi.
- Cand putem sa ajutam, suntem mai uniti ca fratii.
- Frate, frate, dar sunca e pe bani. Sa-mi spui cat va datorez…
- Ce sa ne datorezi? Totul e ca pustii aia doi ai tai sa se priceapa la condus si la tras… de restul ne
ocupam noi astia care nu suntem in armata. Ai uitat ca nu e prima oara cand facem din astea?
- Ce sa-i faci? Batranetea asta…
- Asa este…
Intre timp cei doi discutau cu seful de post:
- Buna ziua, noi suntem cei care am vrea sa inchiriem hangarul Z… patru zeci si…
- Z45. Doar asta mai e liber. E suficient de mare pentru a gazdui o nava de desant. Asa ca o
naveta de-a voastra ar incapea fara prea mari probleme.
- Cat ar trebui sa platim pentru inchiriere?
- Din punctul meu de vedere nimic pentru ca energie se mai pierde prin baza… un calculator
deschis… un ventilator… un calorifer uitat in priza… se mai intampla.
- Nu… acum sincer… cat ar trebui sa dam? Intreba Alex inca o data.
- Voi sunteti aia doi care a-ti rupt acum cateva zile in antrenamente! Zise unul dintre soldati.
- Cine ma? Intreba seful de post.
- Ei sunt Alex si Cain. Varfurile de lance ale noastre. Baietii astia doi i-au casapit pe toti
ceilalti… PE TOTI!!!
- Asta ar insemna ca… am putea sa pariem la sigur, zise seful de post.
- Noi nu stim nimic, zise Cain facand cu ochiul.
- Desigur… noi nici nu ne cunoastem. O sa pun aici un pret fictiv… oricum o sa luam banii din
pariuri, zise el.
- Asta este perfect. Noi trebuie sa va spunem ceva detalii?
- Nu. Nu este nevoie. O sa pariem pe voi si atat… care vrea detalii sa urmareasca meciurile
precedente si sa va analizeze un pic.
- Oricum noi luptam haotic…
- Asta am remarcat la lupta trecuta… ce diferenta intre lupte… nu mi-a venit sa cred, zise
soldatul.
Seful de post se uita un pic mirat la acel soldat.
- Da. Bun… eu o sa pun paza la hangar. Zi se zi cate 16 soldati cu glont pe teava. Din pacate nu
putem sa lasam sa intre nici macar o autoritate militara sa va vada.
- Asta este, zise Cain. Sa se multumeasca cu privitul la testele finale.
Acestea fiind zise, cei doi mai aveau sa discute doar cu Tiberius, dar in acea parte deja se
vorbise. Numai ca ei se dusesera direct la antrenamente.
A doua zi, ei se dusesera catre casa de bilete de unde cumparase Alex biletele.
- Buna ziua, as vrea doua bilete la muzeul din port.
- Ne pare rau. Muzeul va intarzia din cauza raidurilor piratilor in zona dintre cele trei colonii de
vacanta New Hee’Tars si sistemul nostru.
- Stiti cumva cand s-ar putea sa vina? Intreba un pic dezamagit Alex.
- S-ar putea sa vina la sfarsitul verii.
- Peste 120 de zile…
- Lasa ca o sa vina si atunci va iau eu bilete, zise Cain incercand sa-l mai incurajeze.
- Lasa ca nu asta e treaba…
- Dar?
- Vroiam sa mai am si eu un pic de pauza.
- Am inteles…
- Multumesc mult doamna.
- Pentru putin.
Cei doi plecasera de acolo si se indreptau catre partea cealalta a orasului. Ajunsi la centrul de
reciclare fusesera intampinati de cativa roboti vechi, unul era cat o masina de gunoi. Cain se uita
imediat la serie si zise:
- Uite… asta a luptat in razboiul de independenta. Ce tare… bine ca nu l-au casat. Asa mai
vedem si noi cum aratau pe vremuri robotii de lupta.
- Da… acum sunt aproape ca noi.
- Uneori ma inspaimanta acest aspect…
- Si pe mine...
- Salut baieti! Cautati pe cineva sau vreo adresa anume?
- Il cautam pe domnul Tiberius…
- L-ati gasit, zise el. Si voi sunteti…
- Scuzati-ne. Eu sunt Cain, el este Alex. Vroiam sa va rugam sa ne ajutati, daca este posibil, sa
facem o naveta pentru concursurile anuale. Eventual sa poata iesi in spatiu…
- Nu eventual… da sau nu?
- Noi am vrea, zise Alex.
- Bun. Ia sa veniti sa vedeti… Acolo in colt este o naveta primita zilele trecute din sectorul
Omega… este cam ciuruita, dar ar avea niste capacitatii mai speciale… viteza si acceleratie
destul de bune fata de ceea ce am vazut prin port ieri...
- Multumim mult.
- N-aveti de ce...
Intrasera si se uitau de jur imprejur si vedeau numai bucati din alte navete.
- Am ajuns in cimitirul navetelor?
- Se pare ca da... uita-te dupa un sistem de ghidaj, computerul de bord si tot ce inseamna
electronice, zise Alex catre Cain.
- Dupa asta ma si uitam... sa vad daca se mai poate salva ceva.
- Bun... ia sa vedem... ce motoare putem sa gasim.
- PARDON! PARDON! VICTIMA NOUA! Striga functionarul din nou si intra cu niste bucati
dintr-un camion de tractare de pe un santier.
- Motoarele le mai are?
- Da... sunt pe platforma urmatoare. De ce? Intreba Tiberius.
- Ce greutate si ce capacitate au?
- Cam cat voi amandoi in greutate fiecare generator... motoarele sunt cam de vreo 10 ori mai
grele... iar ca si capacitate sunt cele mai puternice motoare daca vreti sa le puneti pe vreo naveta
din aia de joaca.
- Cam cat?
- Voi sa le ancorati cat mai bine daca le puneti pe astea, zise functionarul razand.
- Multumim.
- Deci avem carcasa, motoarele si generatoarele. Ne mai trebuie electrica?
- Da. Hai sa cautam mai bine.
Dupa vreo cateva ore de cautat, obositi si murdari din cap pana in picioare se oprisera si se
asezasera fiecare pe cate o movila de resturi.
- Bine ca am gasit computerul si conductele... tu ce-ai gasit?
- Am gasit cateva console de pilotaj, vreo trei pentru arme si inca cateva care nu stiu pentru ce
sunt ca nu apare nimic pe ele. Sper sa mearga macar una, pardon... doua.
- Trebuie sa mai gasim cateva conducte si sa ne uitam de un tren de aterizare.
- Baieti! Vedeti ca rabla aia are aproape tot ce va trebuie... are si tren de aterizare si conductele
intregi. Electrica e de ultima ora, numai caroseria s-ar putea sa fie un pic „ciupita”.
- Multumim! Un pic „ciupita”? Are gauri mai multe decat o sita.
- Nava a fost recuperata de la niste pirati si adusa aici pentru dezmembrare. Numai ca nu am avut
timp sa o demontez.
- Adica are totul pe ea? Motoare... generatoare...
- Da. Totul... puteti sa o luati pe aia si sa va luati si piesele...
- Multumim mult de tot, zisera cei doi.
- Deci le avem pe toate.
- Hai acasa...
Ajunsi fiecare in apartamentul lui, s-au dus imediat la spalat ca sa nu fie vazuti asa murdari si
dupa aceea se dusesera direct la garaj.
- Hai sa vedem cat de “ciupita” este naveta asta.
- Salut baieti, zise Mar intrand in garaj. Ce naveta... este cam mica fata de cea pe care o aveati,
dar pare mai rapida.
- O sa o facem si mai rapida, uita-te in colt langa generatoare.
- Vai de capul meu... XLR 54000??? V-ati ticnit??? Motoarele astea sunt prea puternice!
- Da? Stii ce motoare are naveta asta? Intreba Cain care tocmai demonta unul dintre motoare.
- Nu.
- XLR 45000.
- Stai un pic... asta inseamna ca o sa reziste... de unde aveti naveta aia?
- De la reciclari... cica a fost adusa din sectorul Omega.
- A da?
- Tu ne-ai trimis acolo. Iti mai aduci aminte?
- Da... Nu sunt chiar atat de ramolit.
- Ne gandeam...
- Hai. Gata cu glumele si la munca. Mai aveti trei saptamani jumate, si daca imi aduc bine aminte
din 2 in 2 zile aveti antrenamente.
- Offf... trebuia sa ne aduci aminte, zise Alex care scosese generatoarele vechi.
- Alex... ia stai asa, zise Cain.
- Ce?
- Generatoarele astea vechi sunt mult mai bune decat cacaturile astea noi. Vezi? Au capacitate
mai mare si rata de regenerare este uriasa. Bine ca au si mufele pentru astea noi... hai... pune
generatoarele la loc si sa vii sa ma ajuti sa punem motoarele.
- Daca punem ambele seturi de generatoare?
- Si sa ne gasim si niste arme energetice? Buna idee... hai ca te ajut.
In doua saptamani au reusit sa termine toate reparatiile si finisajele, cu tot cu antrenamente.
- Bine ca am terminat. Acum sa vedem ce tampenii am facut, zise Alex care se dusese langa usa
de la garaj si o deschisese.
- Ce faci?
- Trebuie sa o testam un pic inainte! Veniti??
- Eu nu ma sui inca in ea, zise Cain. Trebuie sa... sa ma duc sa ma spal...
- Da... ce sa zic. Ce scuza a putut sa gaseasca. Mar?
- Eu trebuie sa fiu prezent maine la sediu.
- Bine... asa deci?
Alex sari in naveta si incepu sa activeze sistemele de zbor.
- Generatoarele functioneaza si sunt la 100%... sistemele de test au raportat o greutate ceva mai
mare pe spate dar a fost compensata prin stabilizatoarele aferente. Ia sa vedem... cica avem si
arme... o sa le testam in poligon. Totul este operational din cate se pare.
El pleca incet din garaj spre uimirea paznicilor de afara si spre entuziasmul celor care au ramas
jos. Naveta se ridica dintr-o data si el incepu sa faca manevre de tot felul. Mar si cu Cain se
dusesera imediat langa poligon sa vada rezultatele.
- Activez mitralierele... tunurile cu laser... si... cica mai are un tun cu fotoni sau protoni... nu
prea inteleg ce scrie. Trebuie sa verificam de cateva ori consola asta. Ia sa vedem...
- Ia-le pe rand. Fa cate o trecere pentru toate.
- Receptionat.
Trecu in primul raid cu mitralierele si tinta fusese facuta praf, ultima tinta cazu sectionata in
doua. La a doua trecere tinta fusese taiata, iar ramasitele luasera foc de la razele laser ale navetei.
La ultima trecere el activa tunul, tinti si cand sa traga naveta incetini un pic, incarca si trase. In
locul tintei ramasese un crater destul de mare. Aseza naveta pe primul helioport disponibil si iesi
din aceasta.
- Suuupeeeer!
- Alex, zise Cain gafaind. Va trebui sa punem o tureta in spate... deasupra... si eventual una
dedesubt.
- Punem din alea controlate din naveta. E mai sigur si ne pastram si linia navetei.
- Cum zici tu cu linia...
- N-am incercat inca motoarele la capacitate maxima, dar pana acum s-au comportat perfect.
Naveta a rezistat la niste intoarceri aproape imposibile fara sa geama sau sa se auda tot felul de
sunete ciudate. O sa o scanez diseara pentru puncte de tensiune.
- Asa.... Tintele au fost facute praf... ai auzit? PRAF! Zise Mar un pic obosit dupa cat alergasera.
- Aia am vazut. Si ce e asa ingrijorator?
- A... un fleac... alea erau captusite pentru tancuri, zise ironic Mar.
- E na? Serios?
- Va trebui sa reduceti puterea armelor. Macar folositi doar laserele ca alea se ajusteaza mai usor.
- Bine. O sa le testam poimaine din nou...
Le testasera pana cand ajunsesera la 5% din capacitatea initiala.
- Asa. Si... cu capacitatea initiala?
- Aia se poate regla oricand din consola. Ai acolo indicatorul... si computerul imi spune si mie cu
cata energie tragi, asta fata de valoarea initiala.
- Foarte bine asa, ca sa ne putem verifica.
Facusera si turetele, tot cu lasere, numai ca acestea aveau puterea nominala de 5% din valoarea
laserelor principale.
- Si pe astea de ce nu le putem pune mai puternice si sa le reducem? Pentru orice eventualitate
zic...
- Ai dreptate Cain... si cand ai dreptate, chiar ai.
In urmatoarele patru zile montasera noile lasere care erau identice cu cele principale si le si
facusera aceleasi setari, inclusiv racordarea lor la sistemul principal al navetei pentru a modifica
oricand puterea lor.
- Mar, am auzit ca pustii tai au facut o naveta noua, zise generalul.
- Da asa este. Au facut o naveta de la zero, numai din reciclate.
- Inteleg. As vrea sa o testez peste o saptamana intr-o aplicatie de-a noastra.
- Domnule, as putea sa va trimit imaginile de la primele teste. Acum naveta a fost reconfigurata
ca putere pentru acele curse.
- Totul este dinamic?
- Cred ca da. Nu stiu sigur... Puterea tunurilor este dinamica si controlata de cei din interior. Dar
restul...
- Bun asa. Roaga-i te rog, totusi, pentru o demonstratie cu munitie de razboi. Bine?
- Desigur, zise Mar un pic ingrijorat.
Trecusera de cursa aceea cu bine, luasera primul loc fara probleme si mai mult fara sa primeasca
vreo lovitura sau sa elimine pe cineva.
- Cain, Alex... generalul vrea o demonstratie cu munitie adevarata si cu setarile la parametrii
normali.
- Te-ai ticnit? Cum asa? Intreba Cain. Nava asta este facuta numai pentru curse, zise Cain pe un
ton mai ridicat.
- Lasa ca stiu ce setari se pot face. As putea sa va confisc nava pentru o zi daca ar fi cazul, zise
Mar mai in soapta.
- Mar, are dreptate. Nava aia a fost doborata de armata, noi suntem in armata... hai sa ne ajutam
unii pe altii. S-ar putea ca unii piloti sa foloseasca candva naveta asta si mai mult de atat s-ar
putea ca patrulele sa fie dotate cu asa ceva si sincer iti spun ca as vrea sa ii stiu pe ei in siguranta
ca astfel noi suntem in siguranta... la adapost de toti nemernicii din spatiu care incearca sa ne
jefuiasca.
- Acum am inteles... da Mar. O sa venim maine cu setarile facute. Si tot maine testam cu adevarat
si motoarele principale.
- Adica voi ati mers numai cu auxiliarele??? Tipa Mar speriat.
- Da, zise Cain un pic mirat de reactia lui Mar.
- Bine... aveti grija sa inchideti aici si duceti-va la culcare. Maine o luam de la capat... dupa
antrenament.
Cei doi se dusesera acasa si isi luara ramas bun si se felicitasera din nou pentru reusite.
- Alex???
- Da? Zise un pic circumspect Alex vazand intuneric in apartament.
- Esti singur?
- Da... de ce??? Deja incepuse sa intre la banuieli.
- Pai...
In acea clipa aparu Areema legata cu mainile la spate, iar in spatele ei se afla un tip imens.
- Salutare Alex... mie mi se spune James „Distrugatorul” Smith.
- Salut...
- Am venit sa te avertizez ca in cursa urmatoare ar trebui sa iesiti pe locul doi sau mai jos.
Altfel... frumusica asta o sa o pateasca urat de tot. Aveti mare grija...
- Am inteles.
- Si sefu spunea ca sunteti cam tari de cap... sa nu ma dezamagesti, zise James aruncand-o pe
Areema catre Alex.
Acesta o prinsese si intre timp James tasni pe langa Alex si zise din cadrul usii.
- Aveti mare grija ca nu as vrea sa va ranesc...
Cu aceste ultime cuvinte se facu nevazut.
- Areema... nu plange...
- Stii...
- Ti-a facut ceva?
- Nu. Dar... m-a speriat foarte tare tipul asta... si-a plimbat mainile pe mine... si cutitul ala pe
care-l avea...
- Iti promit ca nu ti se va intampla ceva rau. Iti jur acest lucru. Stii doar ca mi-as da si viata
pentru tine.
- Alex... multumesc mult, zise ea imbratisandu-l.
Au stat imbratisati cateva ore si ea spuse desprinzandu-se.
- O sa pregatesc ceva bun de mancare. Vrei sa ma ajuti?
- Desigur, zise el zambind. Stii...
- Da?
- Daca o sa mai fie vreo problema de genul asta... incearca sa ajungi in camera mea si sa dai o
palma in butonul ala de lumina...
- De ce?
- Cred ca se izoleaza camera...
- E na?
- Trebuie sa verificam. Daca este asa o sa instalez si niste chestii sa nu patesti tu nimic in caz de
urgenta.
- Multumesc mult... hai sa mancam ca mi s-a facut foame... mi-e atat de foame...
Ea isi pregati o portie ceva mai mare decat manca ea de obicei, mai multe ingrediente care sa-i
dea energie si sa o revitalizeze, iar el isi pregati ceva usor de mancare.
- Imi cer scuze daca ti se pare ca mananc asa mult...
- Ai nevoie... dupa socul de azi, ai nevoie de ceva care sa compenseze pierderea vitaminelor si
mineralelor din corp, zise el si ii intinse si un pliculet cu niste pastile care sa o ajute sa doarma
fara probleme.
- Multumesc... ce m-as face fara tine?
- Cred ca ai fi ceva mai in siguranta... si probabil intr-un loc in care nu ti-ar placea sa stai, zise
Alex mancand fara sa ridice privirea din farfurie.
- Da... probabil, zise ea.
Dar si el si ea stiau ca ceea ce spusese era adevarat. Daca ea nu venea dupa el, parintii ei ar fi
obligat-o sa se marite din urmatorul an cu cineva cu care ar fi trebuit sa isi petreaca toata viata ca
intr-o inchisoare.
- Si...
- Multumesc mult pentru masa, zise Alex. O sa ma duc sa fac patul si te astept.
Se ridica de la masa isi dusese farfuria murdara in recipientul pentru reciclare si lasa acolo si
tacamurile. Se stersese cu servetelul si il arunca si pe acesta in acea masinarie. In drum catre
camera lui se opri si-si facu o scurta baie, dupa care se sterse, se schimba si se dusese direct in
camera lui.
Ea isi arunca farfuria si tacamurile in masinaria de reciclare si se spala pe fata si pe dinti. Intra in
camera lui si remarca ca desi in timpul saptamanii era dezordine, acum era cat de cat curat.
- Sting lumina? Intreba ea.
- Da, poti sa o stingi. Daca vrei tu...
- Gata... nu mai vad nimic...
- Aprinde lumina si vino in pat.
El statea intins in pat, cu patura peste el.
- Bine...
Ea se urca in pat si se inveli si ea cu cealalta jumatate de patura. Alex batu din palme de doua ori
si lumina se stinsese, iar in locul ei se aprinsese o lampa undeva sub birou. O lampa care isi
schimba culoarea din galben inchis in portocaliu, din portocaliu in rosu, din rosu inapoi in
portocaliu si din nou in galbenul acela inchis.
- Alex...
Ea se cuibari langa el cu capul pe bratul lui drept si cu mana dreapta pe pieptul lui.
- Da?
- ...
- Stiu... si eu te iubesc, si o saruta pe frunte.
- Multumesc, zise ea si adormi aproape imediat.
- Intotdeauna draga. Intotdeauna...
Adormi si el in cateva minute.
A doua zi dimineata, el era in aceeasi pozitie in pat, iar ea era dormea peste el. Capul era intors
catre dreapta, catre fereastra, iar mana dreapta era indoita si statea rezemata cu palma pe umarul
lui. El se trezi si incerca sa-si miste bratele, dar erau un pic amortite. Incepu sa faca exercitii sa-si
puna sangele in miscare si in cateva clipe senzatia de amorteala disparuse. Ea dormea foarte bine
si el se uita un pic la pozitia in care ea dormea in acel moment.
Se auzi un scrasnet de roti afara, cateva claxoane si masina respectiva pleca mai departe. Ea
deschisese ochii usor si cand vazu cum dormise se dadu imediat jos de pe el.
- Buna dimineata. Ai dormit bine? Intreba el zambind si intorcandu-se catre ea.
- Da...
- Ma bucur. Poti sa mai stai in pat cateva minute eu ma duc sa-mi fac un dus.
- Multumesc ca nu m-ai trezit.
- Pentru putin. Sa stii ca imi place sa te vad dormind.
- Cum asa?
- Dormi foarte profund si... din cate se pare te relaxeaza.
- Asta asa este, zise ea rosind un pic.
El iesi in camera si-si facu dus, se schimba si incepu sa pregateasca de mancare pentru amandoi.
Ea iesi din camera cascand si se sprijini de balustrada. Era imbracata ca de obicei: intr-o camasa
in carouri verzi de-a lui Alex si cu niste pantalonasi mici de un albastru deschis, iar in picioare cu
niste papucei care reprezentau niste broaste verzi cu ochi mari albi.
- ’Neata. Zise ea din nou cascand si se dusese sa se spele si sa se schimbe.
El zambi si continua sa pregateasca de mancare. Dupa cateva minute ea aparu in pantaloni scurti,
o bluza scurta care-i punea in evidenta buricul, iar peste bluza isi punea o jacheta care ii venea
pana peste cureaua de la pantaloni.
- Ce mi-ai pregatit bun? Miroase atat de bine...
Zise ea venind repede la masa.
- Te rog sa te asezi. Astazi am pregatit oua de ghilorghi cu paine... ca legume avem arpinache,
ghirlanee si... yulipore.
- Vai... vrei sa nu ma mai ridic de la masa? Dar cu ce ocazie?
- Adica nu vrei sa mananci?
- Nu am zis asta!
- Stai sa se mai fiarba un pic supa si dupa aceea o sa-ti dau prima portie. Bine?
- Multumesc, zise ea zambind si se dusese pana in sufragerie si dadu drumul la muzica.
- Ce muzica este asta? Intreba Alex curios.
- Nu stiu. Ne-a adus-o un curier cand ai comandat programul ala pentru tine. Pare destul de
veche... si mi se pare ca nu e de pe planeta asta.
- La partea cu planeta ai dreptate... mi se pare foarte cunoscuta muzica asta si nu stiu de unde.
- Curierul care mi-a dat pachetul a zis ca ne va ajuta foarte mult.
- Cum il chema?
- Joe... Jim... ceva de genul asta...
- Joe... am mai auzit de el...
Cum statea el si amesteca in supa ultimele ingrediente, ea se furisa si il imbratisa.
- Multumesc, dar... ar trebui sa amestec in supa...
- Da... eu iti multumesc pentru ca ai fost... ca esti langa mine si ma ajuti sa trec peste toate
greutatile astea.
Ea ii dadu drumul si el stinse focul.
- Am terminat... in cateva momente o sa putem sa mancam linistiti.
Se intoarse la ea si o remarca ca ii curgeau cateva lacrimi.
- De ce plangi?
- Mi-a intrat ceva in ochi...
- Areema?
- Bine... fie... cum sa zic... as vrea sa nu il asculti pe James. Sa castigi cursa aia... ne descurcam
noi cu James, nu?
- O sa vorbesc si cu Cain sa vad ce zice, zise el. As vrea sa pot sa-l fac pe James sa nu mai
incerce niciodata sa mai faca ceva... nici macar sa nu mai treaca pe aceeasi parte a strazii cu
tine...
Ei se imbratisasera si printre suspine, ea ii spuse.
- Stii... curierul ala a spus ca ar merita sa vizitam muzeul maine. Ce zici?
- Mergem, zise Alex luand telefonul si rezervand doua bilete pentru muzeu. Gata... maine avem
program. Sper sa fie cea mai frumoasa zi de pana acum.
- Si eu sper, zise ea stergandu-si lacrimile.
- O sa vezi ca o sa fie, zise el zambind si sarutand-o pasional.
Ea ramasese un pic mirata.
- Micul dejun este servit. Cu ce doresti sa incepi?
- Cu orice, zise ea imediat.
- Prea bine. Un bol mic de supa...
- Mai maricel un pic?
- Desigur, zise el razand.
Mancasera si iesisera din apartament.
- Salut Alex, zise Cain un pic suparat.
- Salut Cain. Ce s-a intamplat?
- A venit unu si a bruscat-o...
- James? Intreba Alex.
- Da, de unde...
- Si la noi a fost. Cica sa pierdem locul 1 data viitoare.
- Mie mi-a zis ca cica sub locul 5.
- Da... ce? Sub 5?
- Da... s-a referit la arme... sa nu tragem in nimeni, zise Cain.
- Si sa mai si pierdem... liniste.
- Buna Areema.
- Buna Cain... Buna Harpeena...
- Buna Areema... Alex...
- Buna Harpeena, zise Alex.
- Si pe voi v-a vizitat ala? Intreba Areema direct.
- Da, zise Harpeena.
- Nasol... oricum noi doi mergem la muzeu maine, zise Areema fericita.
- Ce? Si noi? Intreba Cain.
- Am luat patru bilete... noi seara voi pe la... cred ca pe la pranz...
- E bine si atunci, zise Harpeena facandu-i cu ochiul Areemei.
Toti se dusesera direct la cofetarie pentru un desert, dupa care fetele se apucasera de munca in
cofetarie, iar baietii erau la antrenamente urmand ca in cateva clipe dupa antrenament sa se duca
la garaj sa demonstreze ce putea sa faca naveta pe care o facusera.
- Salut Alex, zise Raven. Totul e bine?
- Da... de ce?
- Pari cam abatut...
- Da... a venit unu ieri si a amenintat-o pe Areema. Va trebui sa ne clasam pe locul doi din
pacate.
- Interesant...
- Unu James... Smith... si inca ceva...
- Cred ca stiu care... James „Distrugatorul” Smith.
- Asa! Il stii?
- Da... e din echipa nordica. E singurul care sta TOT timpul conectat. Ceea ce a fost in
apartamentul tau a fost robotul lui de lupta. Se spune ca ar fi cel mai tare din echipa lor.
- Si... o sa concureze?
- Se pare ca o sa concureze. Daca v-a amenintat sigur o sa concureze. Ce ai de gand?
- Momentan imi termin antrenamentul si dupa aia o sa ma duc ca trebuie sa sustinem
demonstratia. Iar maine ma duc cu Areema la muzeu.
- Asta da delectare... mergeti in sala mare sa vedeti roca aia. Cata culoare intr-un singur loc. Mie
nu mi-a venit sa cred.
- Inteleg, zise Alex zambind.
Se cuplasera la aparate si incepuse antrenamentul, cand dintr-o data Alex fusese separat ce
ceilalti.
- Ce??? Raven??? Meera??? CAIN!!!
Se trezi in naveta lor cu doi tipi in fata pe scaune. Acestia faceau manevre evazive si trageau de
timp.
- Cine sunteti voi si ce cautati in naveta mea???
- Nanos! Ia-ne de aici.
In clipa urmatoare cei doi disparusera imediat, iar naveta fusese ciuruita de o santinela din acel
sector.
- Ce s-a intamplat? Trebuia sa mor... gloantele...
In clipa urmatoare se trezi pe puntea unui crucisator. Era a generalului
- O sa muriti ca doi sobolani! FOC!!!
- Nanos! Ia-ne de aici...
- Domnule... au fost teleportati...
- Am vazut... unde e nava aia???
Nava aparuse in fata lor doar pentru a se intoarce un pic si pentru a intra in hiperspatiu, iar in
clipa urmatoare se trezi pe acea nava ciudata. Mai intai pe fuselaj in timp ce era in hiperspatiu
chiar cand aceasta se opri. Ce priveliste... o stea albastra, orbitata de doua stele mai mici rosii.
Imediat se trezi pe puntea principala.
- Joe? Cum a decurs totul?
- Perfect... sper totusi ca nava sa ajunga la el. SAMAEL!!!
- Da? Intreba acesta aparand instant intre toti, stingand toate luminile de pe punte si toate stele
palisera.
- Te rog sa ai grija ca naveta sa ajunga la el. Macar asa Nanos o sa fie cu el si o sa ii ajute sa-si
aminteasca cine este. Asta daca nu cumva ajung la asteroid intre timp... Starfire... ceva noutati?
- Da... ar fi ca ea a inceput sa-si aminteasca. Vezi? Copacelul a inceput sa prinda viata...
- Cand crezi ca o sa isi revina amandoi?
- Probabil niciodata din cauza socului... as putea sa ii aduc la forma lor precedenta... daca vreti.
Zise Samael si le facu cu mana si disparu.
- Nu am vrea asta pentru ca nu ar trebui sa fie prea socati.
- Simte careva asta??? Intreba Ana.
- Ce sa simtim?
- Mai este cineva cu noi. Aici si acum...
El se trezi din nou in antrenament de unde ramasese. Totul dura doar o fractiune de secunda.
Cain si Alex ca de obicei distrusesera tot, numai ca Alex distrusese TOT ceea ce ii iesi in cale,
ziduri, cazemate si alte sisteme de aparare. Si dupa deconectare:
- Alex, ce s-a intamplat? Intreba Raven, iar langa el erau Meera si Mar.
- Nimic...
- Cum nimic??? Intreba Meera. Era sa prajesti cativa instructori de-ai nostrii acolo.
- Scuze...
- Zi... ce s-a intamplat.
El le povesti ce s-a intampla, iar Mar il ruga pe general sa vorbeasca dupa teste sau inainte cu
Alex.
- Alex... hai la garaj. Avem de testat o naveta foarte buna...
- Stiu... poti sa-mi transferi toate controalele in pupitrul meu?
- Da... de ce intrebi?
- Vreau sa incerc ceva, numai ca nu vreau ca tu sa fii ranit in chestia asta.
- Bine. Fii atent...
El ii explica pe drum ce urma sa faca in nava cu un pupitru si il lasa sa testeze nava de unul
singur.
- Generale, baietii sunt gata.
- Bine. Sa-i dam drumul.
- Alex... da-i drumul, zise Cain.
- Inteles.
El porni motoarele si se inchise comunicatia.
- Ce? Nanos?
- Da.
- Cine esti tu? Si mai ales... cine sunt eu?
- Eu sunt cel mai bun prieten al tau... cel putin unul dintre ei. Te asteapta toti... Armura ta , Zod,
Pro, Starfire, Ana, Joe, Debora si multi altii. Multi... multi altii...
- Cei pe care i-am vazut...
- Ce ai vazut?
- Nu conteaza. Ar trebui sa setez nava la maximum si sa testez armele pe toate tintele alea...
- S-a facut... am planificat cursul la viteza maxima si traiectoria ideala pentru a avea efectele
scontate in cat mai putin timp posibil.
- Stai sa vad si eu... uimitor... nu m-as fi gandit la aceasta trecere de aici.
- Aceasta trecere ai facut-o... a facut-o Triger intr-o batalie.
- Din cate am inteles pana acum, poti sa pornesti, eu as fi acest... Triger...
- Ca suflet da. Tu esti Triger si Areema este Blue.
- Dar corpul este unul nou.
- Exact. Prima tinta a fost distrusa cu mitralierele, iar celelalte doua de langa de turete...
- Blue... parca...
- As putea sa iti arat imagini cu Triger si cu Blue... in felul asta ai putea sa iti faci o parere
despre el. Dar cu adevarat daca vrei sa stii cine sunteti voi doi trebuie sa atingi acel asteroid.
Puterea ta si a Areemei se afla in acea roca.
- Inteleg...
- A doua tinta a fost topita.
- Doua proiectile in ultima tinta te rog.
- S-a facut. Proiectil geaman incarcat... lansat... tinta a fost distrusa.
- Nu a mai ramas nici macar baza de sustinere a tintei...
- Desigur. Acest tun este facut de Triger... nava asta este a lui. El a facut-o asa cum este acum...
- Adica... a mea...
- Da. Tot tu ai modificat-o...
- Uimitor...
- Intr-adevar...
- As vrea sa mai vorbim...
- Oricand. Aterizez nava pe acelasi helioport de pe care am plecat.
- Cum...
- Dupa ce ve-ti merge la muzeu va fi mult mai simplu... o sa vezi de ce.
- Multumesc pentru... toate informatiile.
Dupa ce coborase:
- ALEX!!!
- Nu tipa asa Mar... am inchis comunicatia pentru a avea energie maxima in arme si motoare.
- Multumesc... acum zici? Zise Mar alergand catre el.
- Scuze. Am testat si nava cat am putut de mult. Am reusit sa accesez un segment al computerului
central care m-a lasat sa fac si niste scheme de lupta. Ai vazut intoarcerea aia???
- Da... tare... si cum ai tras si cu armele si cu turetele... uimitor... dar zi... cum ai tras doua
proiectile in ultima tinta?
- Ti-am spus. Am reusit sa intru in computer si am ales sa trag un proiectil geaman. Asa era
denumit acolo... si a tras de doua ori in aceeasi tinta.
- Fascinant... acum ar trebui sa punem nava in constructie pentru patrulele de la marginea
sistemelor, zise generalul.
- Domnule, zise Mar salutand urmat de Alex.
- Pe loc repaus, zise repede generalul. Am auzit ca ai vrea sa vorbesti cu mine? Alex nu?
- Da domnule.
- Diseara la cantina.
- Da domnule.
- Liberi, zise generalul plecand.
In seara respectiva Alex ajunsese la cantina si spre surprinderea lui nu era nimeni de paza. Intra si
se dusese la tejghea. Arunca o privire in sala si constata ca nu era nimeni in afara de general si de
bucatar.
- Salut Alex. Ca de obicei? Intreba bucatarul.
- Da, te rog. Si o budinca in plus.
- Desigur. Poftim... pofta mare, zise el zambind larg lasand sa se vada dintii ingalbeniti de atatea
energizante.
Se dusese catre masa si se aseza.
- Stii... nava aia a voastra, incepuse generalul sa zica printre imbucaturi, a fost prinsa in sectorul
Omega. Dupa cum probabil ati vazut nava a ajuns intr-o conditie foarte proasta dupa ce a pierdut
scuturile. Are invelisul prea subtire...
- Da. Am remarcat ca la reparatii a mers foarte repede. Un lucru as vrea sa va intreb...
- Spune. Nu te sfii.
- Cand nava aia v-a atacat... nava aia mai mare a cui era?
- Ce? De unde...
- In timpul antrenamentelor mi s-a intamplat ceva ciudat si am vazut acea nava imensa...
argintie... am vazut-o pentru putin timp ca a sarit in hiperspatiu.
- A... zi asa... nava aia. Avea o linie foarte interesanta... parca ar fi fost o elipsa... uite...
Generalul desena nava asa cum se pricepuse pe un servetel cu ajutorul furculitei si a sosului
rosiatic din farfurie.
- Cam asa cred eu ca ar arata, zise generalul zambind usor.
- Da... cam asa... ciudata nava.
- Da... mi s-a parut foarte ciudat ca si-au luat oamenii, dar nava nu au luat-o. Este posibil sa nu fi
putut sa o teleporteze, sau sa mearga pe principiul imperial: pastrezi ceea ce cuceresti sau ce
obtii.
- Se prea poate.
- Am senzatia ca ne scapa ceva si nu as putea spune ce...
- Te referi la prostii aia din orasul de nord? La James?
- De unde stiti?
- Areema e fiica-mea si mi-a spus de intalnirea voastra cu el... lasa ca o sa caut eu in arhive ceea
ce trebuia sa caut de cateva zile. Adu-mi aminte la urmatorul antrenament sa-ti trimit ceva, zise
generalul razand copios.
- Am inteles...
- Mananci budinca aia?
- Daca o vreti...
- Multumesc.
Alex ii dadu budinca lui pe care o luase in plus, iar generalul o manca destul de repede.
- Buna budinca fac astia...
- Am remarcat ca si mancarea este din ce in ce mai buna.
- Pentru asta trebuie sa va multumim, tie si lui Cain pentru victorii.
- Se dau si ratii mai bune?
- Nu... se pun mai multe chestii in replicatoare si sa nu zic ca i se deblocheaza niste functii care
fac mancarea cu mult mai buna. Acum mai avem de deblocat ultima treapta la replicator... cica o
sa avem mancare si din aia exotica...
- Pai noi acasa avem si din aia.
- E na? Ar trebui sa mai trec pe la voi asa din cand in cand.
- Cred ca ar trebui... s-ar simti si Areema mai bine sa va stie aproape.
- Imi place cum gandesti... numai ca in arena de abia daca stiu ce vrei sa faci.
- Asta este si scopul...
- Folositi tunul principal sa eliminati echipa nordica si renuntati pe motive tehnice la cursa. E cel
mai bine asa. James nu va avea motiv sa vina dupa voi, cel putin la asta ma gandeam.
- Multumesc pentru sfat. Ar trebui sa ma duc spre casa... maine mergem la muzeu. Sa vedem si
noi acel asteroid. Se spune ca ar fi cald si ca lumineaza. Este adevarat?
- Da. Este... are... este cald la atingere. Nu foarte cald ca sa te arda, dar suficient de cald ca poti sa
tii mana pe el foarte mult timp. Ce sa zic despre culori... are niste striatii mai adanci care
lumineaza de la galben la un rosu aprins. Zici ca e o lampa din aia din magazinul central... cum ii
zice... licurici.
- Da. Din aia ne-am luat si noi. Este foarte relaxanta as putea sa zic.
- Exact. Hai fugi acasa...
- Noapte buna.
- Noapte buna si distractie placuta maine.
- Multumim.
Alex lua un mijloc de transport in comun si se opri la cofetarie.
- Salut fetelor. Salut Cain... pot sa va ajut cu ceva?
- Da. Daca o vezi pe Areema spune-i ca merg toate replicatoarele, o sa se bucure.
- Bine. Salut...
- Pa.
El se dusese catre casa si ajunsese in fata usii si batu. Usa se deschisese, iar in casa era o
dezordine de nedescris.
- Areema?! AREEMA!!!
- ALEX?!
Se auzi o voce de undeva din casa. El intra si se dusese direct catre camera lui. Se deschisese usa
camerei lui si ea statea ghemuita in colt.
- Ce s-a intamplat?
- James s-a gandit sa-mi faca o vizita si am reusit sa ma ascund aici si sa stii ca usa aia
functioneaza. Chiar a mers... i-a tinut afara...
- Ma bucur ca nu ti s-a intamplat nimic. Acum vestea buna... la cofetarie merg replicatoarele... le-
ai facut sa mearga si vanzarea a crescut foarte mult. Ca o alta veste buna am vorbit cu tatal tau sa
mai treaca din cand in cand pe aici... ca parea un pic cam trist ca nu prea mai are cum sa te vada
acum ca te-ai mutat. I-am dat adresa si l-am rugat sa mai treaca cand are timp.
- Multumesc mult de tot, zise ea sarindu-i in brate.
- Sper ca o sa stai linistita in seara asta si o sa te uiti la film de aici. Eu o sa fac curat jos... si o sa-
ti pregatesc ceva de mancare, zise el razand.
- Se aude chiar asa tare stomacul meu?
- Nu chiar ca al lui Cain, dar nici mult nu mai are.
Ea incepu sa rada, se instala in pat si inchise usa din nou dupa ce iesi Alex din camera. El se
apuca de curatenie si termina destul de repede, deoarece nu prea erau pagube semnificative. Testa
sistemul audio, testa si monitoarele sa vada daca mai merg. Toate mergeau fara probleme. Se
apuca sa faca de mancare si dupa ce incalzi bine tigaile se apuca sa prajeasca si sa caleasca
carnea si legumele. Facu o mancare traditionala de trei portii. Lua tava cu picioare, pusese un
stergar cu dungi rosii si albe, pusese doua cani de suc natural, pusese doua farfurii cu acea
mancare traditionala, doua seturi de tacamuri si cateva servetele. Lua tava si urca catre camera.
Usa se deschisese si intra cu tava. O aseza intre ei si zise:
- Pranzul si cina sunt servite.
- Ce bine miroase... ce ai pregatit?
- Ceva bun. O sa iti dai seama dupa ce gusti.
Mancasera tot si el dusese resturile in masina de reciclare, iar tava o aseza langa perete. Isi facu
un dus, se schimba si urca in camera.
- Cum te mai simti?
- Destul de bine avand in vedere ca aia nu prea vor sa ne lase in pace.
- Lasa ca o sa il dresez eu pe prostul ala... de abia astept...
- Cum asa?
- Hai ca vedem ce o sa se intample de maine, bine?
- Bine, zise ea si stinsese toate luminile.
A doua zi dimineata el se trezi si se furisa afara din camera, prepara repede ceva de mancare si ii
dusese din nou pe tava in camera.
- Ce s-a intamplat? Intreba ea somnoroasa.
- Ti-am pregatit ceva gustos. Pun pariu ca asa ceva nu ai mai mancat.
- Ce mi-ai pregatit? Intreba ea ridicandu-se in fund in capul patului si frecandu-se la ochi si
adulmecand mancarea.
- Gusta... iti place?
- Mmmmm... foarte bun! Ce este?
- Salata de fructe cu sos din ala de care am pus acum cateva zile in salata aia de cruditati.
- Foarte bun... sper ca ai timp sa mai faci ca e foarte buna.
- Ma bucur ca-ti place.
- Pot... sa vin cu voi?
- Desigur... poti sa vii si la testele mele cu naveta. Daca vrei... Cain si Mar stau si observa ca cica
nu este sigura naveta, zise Alex razand.
- De ce nu ar fi sigura?
- Pai... cam o pun la incercari din cele mai grele...
- Am inteles... senzatii tari... vin si eu, zise ea cu un zambet larg.
Dupa ce isi facu si ea un dus si se schimba in niste haine de strada, ei se urcasera in prima masina
care ii dusese direct la unitatea militara.
- Salut baieti. Cain a ajuns? Mar?
- Cain vine un pic mai tarziu, iar Mar este deja aici... este in sedinta, zise soldatul din post.
- Multumesc.
- Stii... ea nu are voie in incinta...
- E na? Bine... Asteapta-ma un pic aici. Vin foarte repede, zise el catre Areema.
- Fugi.
El se dusese direct la garaj, deschise lua naveta si veni pana langa Areema. Ii facu semn sa urce
si ii saluta pe baieti si dupa ce se instala si ea in cabina, ei decolasera in viteza.
- Ce frumos este orasul, zise ea uitandu-se pe fereastra.
Alex inchisese comenzile de tragere ale turetelor si zise:
- Sa-ti pui casca aia si sa vezi acolo priveliste.
- Uimitor... cat de bine se vede. Unde este camera asta?
- Pe o tureta de afara.
- Cat de bine se vede...
Nava zbura prin atmosfera cu o viteza destul de mare, dar nu cat sa sperie radarele de la sol.
- Si... ce teste trebuie sa-i faci?
- In primul rand tine casca aia pe cap pentru ca o sa iesim in spatiu, zise Alex si ridica nava si iesi
in cateva clipe din atmosfera.
Activa toate motoarele si seta cursul catre planeta a doua din sistem. Nava incepu sa se
alimenteze si intr-o fractiune de secunda aceasta aparu direct langa acea planeta.
- Cica am ajuns.
- Asa repede?
- Se pare ca da...
- Catre nava neidentificata... va rugam sa ne urmati pana in port.
- Desigur. Am facut ceva rau?
- Nu. Dar nu aveti nava inregistrata si va trebui sa o inregistrati.
- Am inteles.
Pilota nava pana in port si ateriza pe primul helioport de langa cladirea principala.
- Stai aici ca sa inregistrez nava. Vin repede.
Alex iesi din naveta si se dusese cu ofiterul de serviciu pana in biroul premierului.
- Buna ziua... Alex... si mai cum?
- Doar Alex...
- STAI! Tu esti ala din cupa... cu Cain...
- Da...
- Aia e naveta voastra?
- Da.
- Trebuie sa o inregistram... neaparat aici.
- De ce aici? Intreba Alex un pic contrariat.
- Pai... daca o inregistrati aici, nu trebuie sa mai platiti taxa de vizitare a plajelor, zise premierul
facandu-i cu ochiul.
- Multumesc mult de tot.
- Ar fi un mic favor pe care ti l-as cere...
- Va rog...
- As vrea sa fac o poza cu tine si cu nava si daca se poate sa-mi dai un autograf?
- Desigur.
Facusera cateva poze pentru toti din acel punc de lucru si dadu autografe tuturor.
- Ce s-a intamplat? Intreba Areema razand. Te-au prins fotografii?
- Da... bine ca avem licenta pentru nava. Acum putem sa venim la plaja cand vrem noi... de cate
ori vrem noi fara sa platim taxele portuare sau cele de sedere.
- SUPEEEER!
Ea sari in bratele lui si il saruta. Dupa cateva clipe ea se desprinse si se aseza in scaunul ei.
- Da... uau... unde ramasesem? Intreba el.
- Ramasesem la partea cu intorsul acasa... daca afla tata ca m-am aventurat atat de departe fara
sa-i spun ma omoara.
- Nu cred ca te va omori pe tine, zise el razand in hohote. Eu sunt o tinta mult mai sigura.
Porni nava si in cateva clipe aparusera deasupra bazei militare, chiar langa comandament. Porni
din nou motoarele si se dusese cu nava direct in garaj.
Aici era asteptat de Mar si de Cain.
- Asa deci? Ai inceput testele fara noi?
- Daca voi nu vreti in naveta, am gasit pe cineva care a vrut sa urce cu mine la teste.
In clipa urmatoare cobora Areema, era imbracata intr-o salopeta de mecanic cu un tricou la
aceeasi culoare cu salopeta.
- Am gasit sapca asta inauntru, zise ea punandu-si sapca invers pe cap.
- Era a mea, zise Mar.
- Ghinion, acum este a mea.
- Ce ai mai testat de data asta?
- Motoarele principale si modulul interplanetar.
- Si?
- Si am inregistrat naveta pe a doua planeta... la plaja, zise el zambind larg.
- Nu-mi vine sa cred... ti-au dat aia licenta?
- Da. Pe cateva poze si cateva autografe.
- Ce noroc are asta, zicea Cain.
- Lasa ca o sa mergem cu totii la plaja. Asta va garantez.
- Bine...
- CARE E ALA CARE ZBURA PE LANGA COMANDAMENT??? Intra un comandant furios.
- Acela sunt eu domnule. Am testat nava si merge foarte bine...
- NU MA INTERESEAZA CAT DE BINE MERGE. Pe tine o sa te intereseze faptul urmator:
esti lasat la sol pentru 4 saptamani.
- Esti sigur? Intreba Alex zambind diabolic.
- Sunt foarte sigur! Si mai sunt sigur ca vei fi in arest la domiciliu pentru violarea spatiului
militar, zise acel sergent foarte arogant.
- Inteleg... asta nu tine cu noi, zise Cain catre Mar.
- Nu te uita la mine ca nu am ce sa fac, zise Mar. Astazi nu sunt de serviciu...
- Dar eu SUNT!
Se auzi de afara unde oprisera trei masini blindate.
- Domnule general! Zisera Cain, Alex si Mar salutand, urmati de restul soldatilor.
- Mhmmm. Deci asta este nava de care imi ziceai tu?
- Da domnule, zise Mar.
- Care dintre cei de aici a construit-o?
- Ei doi, domnule.
Pe Mar si pe sergent ii treceau toate transpiratiile.
- Tu. Cum te numesti?
- Alex, domnule.
- Pe loc repaus toata lumea. Lasati chestia asta cu domnitul. Acum... ei, adica cei care au
construit si testat aceasta nava sa ramana. Restul sunt liberi.
In hangar ramasesera doar generalul, Mar, Cain, Areema, Harpeen si Alex.
- Bine ca am scapat de prostul ala, zise generalul. Imi cer scuze, eu sunt Tom Goldmann. Buna
Areema, zise el luand-o in brate.
- Buna tata. Ce bine imi pare sa te vad.
- Domnule...
- Mar... spune-mi Tom. Te rog...
- Tom... stii ca trebuie sa dam planurile navei generalului Hadthor...
- Nu inca tinere... maine o sa aflati o veste buna. S-ar putea sa socheze pe cativa, dar asta este.
- Tom, zise Alex. De la ce serviciu esti tu?
- Serviciile imperiale. General clasa A. Distinctia 24A+.
Mar era uimit, doar auzise de un general care ar avea acea distinctie, dar nimeni nu stia exact cine
este acela.
- Tata, de ce m-ai lasat in acel sat?
- Daca erai aici la oras in acea perioada ai fi fost intr-un pericol cu mult mai mare decat isi
inchipuie vreunul din aceasta camera. Cand erai tu mica a fost un razboi al spionilor in oras. Tot
ce puteam sa fac era sa stau ascuns in sat cu tine ca sa pot sa... sa pot sa te tin in viata.
- Multumesc mult de tot, zise ea luandu-l in brate.
- Si eu iti multumesc, zise el imbratisand-o. Nu stii cat ma bucur ca te stiu fericita. Si acum la
treburi mai serioase. Alex, ai aici arma mea unicat. Pusca cu luneta, foc automat, admite ORICE
gloante. Atentie... ORICE gloante. Iar tu Cain... ai aici pe discul asta pusca automata a
presedintelui. Ai grija de ea cu pretul vietii... nu o sa ai nevoie de munitie la ea, zise Tom
facandu-i cu ochiul. Iar de la sotia presedintelui pentru voi doi...
- Ce este asta? Intreba Mar.
- Habar nu am, zise Tom. Tot ce stiu este ca daca apesi pe asta verde apare un droid gri. Uite.
- Buna ziua. Numele meu este Nanos. Cu ce va pot ajuta? Detin informatii privind orice carte din
biblioteca... biblioteca nationala.
- Se pare ca este un invatator sau ceva de genul, zise Cain.
- Pot sa-l iau eu? Intreba Alex.
- Da. Ia-l de pe capul meu, zise Cain. Nu vreau sa imi dea lectii de gatit cand prepar vreo
curiozitate pentru mine.
- Asta ramane de vazut, zise Alex uitandu-se si zambind catre Areema.
Se despartisera.
Alex si Areema se suisera in nava si decolasera catre muzeu. Ajunsi acolo si-au delectat privirea
cu toate operele de arta care fusesera recunoscute de catre toti maestrii din acel sistem solar.
Ajunsesera si in sala in care era acel asteroid.
- Ce culori poate sa aive, zise Areema in soapta.
- Uimitor.
Dintr-o data urma o explozie de lumina si Triger se trezi pe nava mare inainte ca steaua sa
explodeze.
- Blue...
- Da... cred ca am fost si eu in acea realitate...
- CAPUL MEU!!! Striga Starfire dintr-un colt.
- Se pare ca... Nanos... hiperspatiu acum.
Nava intra in hiperspatiu cu cateva secunde inainte ca nava sa fie lovita de unda de soc. Numai ca
in clipa urmatoare iesirii din hiperspatiu senzorii o luasera razna. O parte din energia undei de
soc se propagase dupa ei prin acel tunel in hiperspatiu si ii lovi cu o putere de cateva ori mai
mare. Nava se rupse in doua... toata energia era distribuita spre scuturile ramase intacte pe puntile
expuse.
El se trezi din nou in fata acelui asteroid metalic, tinand-o pe Areema de mana.
- Cred...
- Triger?
- Blue?
- Da, eu sunt.
- Se pare ca...
- Bine ca am aflat ce s-a intamplat.
- Asa este, zise el punand discul primit de la sotia presedintelui pe acel asteroid.
Roca se transforma intr-o sfera argintie si din ea se auzi o voce:
- Care dintre voi este sortit sa piara?
- Eu, zise Alex fara sa stea pe ganduri.
In clipa urmatoare el se intoarse catre ea si ii spuse:
- Te iubesc din toata inima.
Clipa in care el vazu cum podeaua se apropie foarte repede de obrazul lui si dupa ce atinse
podeaua isi dadu seama ca nu simti nimic. Era mort de-a binelea si vazuse ultimile fragmente din
viata lui.
Sfera respectiva disparu complect, iar Areema plangea langa Alex. Dupa un timp venisera si
gardienii, salvarea, politia civila urmata de cea militara.
In cateva zile se oficia inmormantarea in cimitirul din satul „natal”. Erau prezente foarte multe
persoane. Venise chiar si presedintele cu sotia sa, Mar, toti instructorii din toate orasele,
profesorii universitatilor din orasul sudic, Cain, Harpeen, Tom si Areema. Raven era la cateva
sute de metri de locul cu pricina, statea impreuna cu un soldat al insectoizilor.
- Cine ar vrea sa spuna ceva? Intreba preotul.
- Eu, zise Cain.
- Te rog.
- Se pare ca si in ultimul ceas al lui a incercat sa salveze pe cineva asa cum a facut-o pe campul
de antrenament de nenumarate ori. Pustiule... oriunde ai fi... nu te vom uita. Ai ramas in inima
mea pentru eternitate. Iti multumesc pentru toate lectiile pe care mi le-ai dat. La revedere...
Toti isi luara ramas bun.
Era o vreme cam ciudata pentru o vara asa calduroasa, astfel ca incepu sa picure. Toti incepusera
sa fuga la masini sa se retraga la casele lor sa contemple un pic tragedia, dupa care sa isi reia
vietile tumultoase. Langa groapa ramasese Areema care se abtinea cu greu sa nu planga.
Momentul ploii veni ca o eliberare pentru lacrimile ei care incepusera sa curga siroaie.

- Ei? Cum ti s-e pare?

- Ce sa mi se para? Sufletul ala? Nu multumesc... nu astazi ca sunt satul.
- Bine... fie... il lasam sa treaca mai departe...

Deschise ochii... totul era cu fundul in sus... durere... o nevoie de a tipa... frig... caldura... ce fiinte
mari... cine sunt oare aceste fiinte?
Dintr-o data se auzi undeva afara:
- Ce este?
- Baiat, sa va traiasca.
- Draga... esti bine?
- Da. Uite... fiul nostru.
- Ce frumos este...
- Tine-l un pic...
- Tata... tata... eu sunt tatal tau. Uite, vezi? Acolo e mama ta. Ea este mama ta.
Mama... tata... ce concepte ciudate... imposibil de a scoate un sunet... fasele astea chiar tin de
cald.

Dupa vreo 12 ani familia statea la masa la iarba verde:

- Tata, ce ti-ai zis cand am aparut pe lume?
- Ehei... nu stiam daca esti fata sau baiat. Vroiam sa ajung la mama ta sa vad cu ochii mei.
- Si cand a venit si te-a vazut... a ramas fara cuvinte. S-a bucurat nespus, spuse ea.
- De unde iti veni intrebarea asta? Intreba tatal curios.
- Pai... o sa radeti de mine.
- Hai zi, zise mama ca sa-l incurajeze.
- Eram pe o nava in spatiu si cel mai bun prieten al meu de acolo, pe care desi nu il cunosc
murise. Si m-am intristat atat de tare... dar mi-am adus aminte ca nu pot sa fiu eu cel care a murit
daca imi vad prietenul murind. Asta am visat duminica. Zilele trecute am visat ca eram pirat si ca
faceam tot felul de nebunii... salvam persoane... ma luptam ca un gladiator in arena... foarte tare.
In clipa aceea parintii lui au ras un pic si l-au linistit pe baiat.

Dupa ceva timp, cand era la liceu, el se dusese in parc cu inca un coleg.
- Ce facem? Plecam sa ne jucam la sala sau... ce facem?
- Hai sa dam o tura de parc. Dupa aia mergem la sala si ne jucam, iar dupa aia mergem in parcul
mare si agatam.
- Asa sa fie. Stii... ma simt urmarit.

- Sefule, cred ca l-am depistat. Nivelul de energie este aproape acelasi.

- Esti sigur Robert?
- Sunt sigur. Uita-te la aparatul meu ca sa vezi.
- Da... ai dreptate. Il vom urmari si pe alte cai... vino la baza.
- Am inteles.

Ajunsi in sala de joaca, Edi remarca ca erau doua pupitre libere:

- Andro... uite... doua pupitre libere.
- Edi, tu il iei pe cel mai bun ca stii care este ala. Eu cu ce ramane ca sa invat si eu ce si cum.
- Ce? Tu nu ai acasa din asta?
- Nu.
- Bine... lasa ca te invat.
In cateva minute Alex invata cat de cat sa se joace alaturi de Edi. Desigur ca Edi era cu mult mai
bun decat oricine din acea sala, dar Alex incerca sa invete cat se putea de repede.
Dupa cateva ore ei iesisera in parcul mare si se asezasera pe o banca:
- Ei, ai jucat destul de bine pentru un incepator, zise Edi razand.
- Da... sigur...
- Vorbesc serios. Pentru un incepator esti destul de bun. Trebuie sa tii cont ca tu ai invatat destul
de multe in prima zi si mai ales ca nu ai un pupitru acasa... as zice ca ai lua un 8 pe o scara de la
1 la 10 la incepatori. Bravo... felicitari.
Era prima si ultima zi in care Alex chiulise in acel an. Isprava lor fusese trecuta cu un pix rosu in
carnetul de note si observatii.

Prin anul doi, cand toti ii „cunosteau” pe toti incepusera sa faca mini petreceri acasa la cate unul.
- Alex. La tine cand facem?
- Doar daca nu faceti mizerie si nu deranjati foarte tare.
- S-a facut, zise Tobi unul dintre cei mai buni priteni ai lui Alex. Lasa ca o sa invit fetele si doar
cativa din clasa. Aia cu care ne intelegem noi cel mai bine. Ce zici?
- Ti-am spus... sunt de acord. Si ti-am spus si conditiile.
- S-a facut. O sa vorbesc cu lumea.
- Vezi ca fac eu rost de toate alea.
- Pe bune?
- Vorbesc cu ai mei si se rezolva.
- Ma... fara ai tai...
- Fara ei... ei sunt la munca. Ei o sa-mi dea ceva bani sa ma duc la serbarea unui prieten...
- A... cadou si alte alea...
- Exact.
- Destept esti... vorbim diseara?
- Da.
- Ne intalnim in parc la salcii?
- Bine.
Se intalnisera in parc pe bancile de sub salcii. Locul era ferit de lume fiindca acele salcii aveau
ramurile pana la pamant, facand o perdea naturala si ferindu-i de ochii indiscreti.
- Ia zi, cum a ramas?
- Ca astazi dimineata. Facem petrecerea... ai mei mi-au lasat bani de cadou si mi-au zis ca daca
nu este petrecerea cum trebuie... adica daca simt ca nu-mi place sa vin acasa si asta este. Macar
sa fac prezenta.
- Prezent o sa fii... cadoul o sa il dai maine... si din pacate petrecerea unde o sa te duci o sa fie
atat de nasoala incat o sa venim si noi cu tine.
- Da. Din pacate o sa fie o petrecere plictisitoare la ala sau la aia si o sa trebuiasca sa veniti la
mine. Asta este se intampla.
- Ha ha! Ce-mi place cum gandesti.
- Ce luam de baut... de mancat pot sa fac ceva usor si distractiv in acelasi timp.
- Cam ce poti tu sa faci de mancare? Ia sa aud...
- Pai gratare... prajeli in general... aperitive mici...
- Deci sa vin la tine cu vreo 2 ore inainte sa pregatim totul.
- Exact... ba nu... la 9 fix la magazinul din fata parcului. Sa luam cascavalul si carnaciorii am o
idee de apritive...
- S-a facut maine la 9. Pot sa mai vin si cu altii?
- Stii conditiile. Cand le spui de petrecere, le spui si conditiile de participare.
- S-a facut.
A doua zi se stransesera in fata parcului circa 25 de persoane.
- Unde mergem? Stie careva?
- Vine Tobi si ne ia. A zis ca Alex nu sta departe.
- Uite-l...
- Salutare... cam multi... pe voi... 16 va cunosc. Restul?
- Salut Tobi.
- Salut Mihai.
- Am adus si eu cateva persoane... 7 fete si doi baieti, prietenii astora doua.
- Stiu si ei regulile? Intreba cu voce tare Tobi.
- Da. Toata lumea stie... nu facem deranj prea mare.
- Ca daca nu facem deranj de loc ne-am scos cu un loc de petreceri... de nota 20. Loc avem in
locuinta berechet, zise Tobi facandu-le semn celorlalti sa-l urmeze. Tipul a pus la dispozitie
sufrageria, bucataria, doua camere, doua balcoane si doua bai. O singura camera este taram
sfant... camera parintilor. Nimeni... dar nimeni... nu are voie acolo. In rest totul e ok. Bautura...
stati ca e rosu... bautura a fost pusa de el ca si aperitivele.
- Si noi care am zis sa aducem si noi ceva...
- Nu-i nimic. Toate resturile se vor arunca dupa petrecere, care se va termina pe la ora 2,
maximum ora 3, toate resturile se arunca la ghena de la etajul 3. Sticlele se lasa in camera unde
este ghena, restul se arunca pe ghena. Hai sa traversam.
- Mai e mult de mers?
- Aici in spatele blocului e intrarea in blocul lui.
- Aici? Asa aproape? Si cand ma gandesc ca mai intarzie...
- Da. Lasa-ma ca si eu l-am injurat de cateva ori cand am vazut cat de aproape sta si tot intarzie.
A ras si mi-a spus simplu: cine se scoala de dimineata... casca mai mult. Si asta asa este...
Tobi suna la interfonul blocului si usa se deschisese aproape imediat.
- Ce v-am spus? Zise Tobi. Acum etajul este 8...
- Cam sus...
- Da... dar are omul meu o panorama de zici ca nu-i adevarat. Si mi-e imi este frica de inaltimi,
dar cand imi spune ala ce si cum... parca nu-mi mai este frica de nimic. Apartamentul este cel de
langa scari!
- Nu cred ca o sa se duca in apartament de buna voie.
- Asta asa este... lasa ca ajungem si noi cu ultima caleasca.
Dupa o petrecere de pomina care se termina pe la ora 3 si jumatate cand plecara si ultimi oaspeti,
Alex si Tobi au facut repede curatenie si au aerisit camerele. Totul parea in regula, cand dintr-o
data se auzi o cheie in broasta. Cei doi erau deja in fotolii la televizor.
- Salut!
- Salut. Tata, ele este Tobi... colegul meu de banca.
- Salut. Victor Richthelm.
- Tobi Frontz.
- Incantat de cunostinta. Ia zi, ai fost?
- Plictiseala... n-am vazut asa ceva... de aia am venit acasa.
- Chiar asa rau a fost?
- Nu ai idee, zise Alex plecand sa-l conduca pe Tobi.
A doua zi la scoala distractia era in toi. Alex ajunsese cu 2 minute dupa ce se sunase de intrare,
dar ca de obicei profesoara de geografie intarzia. Dansa discuta cu elevii care mergeau la
olimpiade, restul nu prea meritau atentie.
- Ce s-a intamplat? Il intreba Alex pe Tobi.
- Stii ca a venit si Mihai cu fetele alea... lui Claudiu i-a placut de una care era cu prietenul pe
acolo si de abia acum a aflat de la ala.
- Cum asa?
- A incercat sa se dea la aia si ala i-a tras un sut in fund. Asa de avertisment.
- Bine i-a facut. Daca nu casti ochii... casti punga.
- Bine zis. Profa?
- Profa era langa cancelarie cu doi din ultimul an.
- E clar vine la jumatatea orei. Am ceva sa-ti zic... dar nu acum... dupa ce iesim.
- Bine. Cum zici tu.
Dupa ore Tobi si Alex o luasera inainte si iesisera pe poarta liceului. Acolo un grup de golani
asteptau sa iasa alta clasa.
- Salut Tobi! Asta e ala care ti-a facut chestia aia acum o luna?
- Nu! El este un bun prieten de-al meu. Va fac cunostinta maine. Bine?
- S-a facut! Vorbim maine!
- Astia il asteapta pe Vladimir din clasa aia de langa aia de la E.
- Adica de Vladimir de la D? Da ala ce a mai facut?
- Cica l-ar fi batut pe unu Rachita.
- Daca nu stii pe cine are in spate... mai bine stai in banca ta, nu asa ziceai tu in clasa a noua?
- Exact. S-a intins mai mult decat ii este plapuma.
Ajunsi in parc la locul de taina, Tobi spuse:
- Stii ca Mihai a venit cu fetele alea si cu aia doi...
- Ai mai zis asta o data...
- Stai sa termin. Doua dintre alea au pus ochii pe tine...
- Aia care era in blugi si cea care avea fusta aia gen dansatoare latino?
- Da alea. Ai grija ca aia in blugi are pe unu in armata. Vezi in ce ape se scalda cu „fostii”
prieteni inainte de a face ceva. Si faci cum iti spun... la chimie stam amandoi si daca e copiem.
Zise Tobi cand trecusera doua cupluri pe langa ei.
- Lasa ca de copiat nu e o problema, zise Alex cu acelasi ton ca sa intareasca spusele lui Tobi.
- Baieti, aveti un foc? Intreba un muncitor care tundea iarba.
- Da, ia de aici. Ia zi stii cumva prin zona un loc bun de peste?
- Da sefu. Vezi ca e o balta la marginea cartierului astuia... cum ii zice... in fine... mergi dupa
tranvai pe partea cu electronicele si cand e sa o faca dreapta tu o tii inainte pana la strand. Nu
intrii pe strand. Mergi pe strada aia pana ajungi la o poarta albastra. Acolo este o balta pentru cica
pentru pescuit sportiv. Am fost doar o data la un concurs... nu mi-a placut.
- Multumesc mult, zise Tobi.
- N-ai pentru ce, zise muncitorul. Sefu’ n-ai cumva o tigara?
- Pentru sfatul dat ia de aici cinci ca sa ai si pentru mai tarziu. Pastreaza bricheta ca fac eu rost de
alta.
- Multumesc mult sefu’.
Muncitorul pleca sa tunda iarba in continuare. Parca tundea mai cu spor de cand primise acele
tigari si acea bricheta.
- Asa. Ai mare grija.
- Multumesc pentru sfat...
- Stai linistit, de aia suntem prieteni. Vezi ca maine... maine e vineri?
- Da.
- Maine seara mergem la terasa... bem, mancam, dansam, ne distram. Vine toata lumea din
pacate. Si ai nostrii si ai lui Mihai.
- Nasol.
- Da... ce zici de tipa aia in rosu care se tot plimba prin casa. Am inteles ca se plimba dupa mine.
- Stai un pic sa-mi aduc aminte... avea pantofii aia negrii? Si era tunsa scurt cu parul carliontat?
- Da aia.
- Nu arata rau. Nu prea am vazut-o cei drept. Stai ca ma suna cineva... Mihai! Salut Mihai!
- Salut Alex. Uite ce vroiam sa te intreb... unde esti? As vrea sa vorbim ceva...
- Sunt in parc langa liceu. Sunt cu Tobi.
- Ce bine. Hai ca vin si eu in cateva minute.
- Perfect. Vezi ca ne gasesti la salcii.
- S-a facut.
In cateva minute aparu si Mihai.
- Salut baieti.
- Salut Mihai, ce s-a intamplat?
- Mi-a luat Scobitoare sapca aia pe care o luasem ieri din targ.
- Sapca aia gen armata?
- Da ma, aia.
- Hai ca vedem ce zice si ala maine. Cred ca o sa apara cu ea la scoala.
Mai vorbisera un pic si se despartisera.
A doua zi dupa prima ora, cea de franceza, Tobi si Alex se dusesera in parculetul din incinta
liceului si dadura acolo peste acel Scobitoare. El purta tendentios acea sapca si se lauda fata de
ceilalti cum i-a luat sapca lui Mihai. In momentul culminant a povestirii, Alex se facu nevazut si
aparu ca din pamant in fata lui Scobitoare. Se uita un pic la el ii lua sapca de pe cap, se uita la ea
si ii spuse:
- Acum asta e a mea. Daca o vrei inapoi sa vi sa o iei de la mine. Te astept in clasa.
Tobi ramasese mut si il urma pe Alex in clasa.
- Mihai. Asta e a ta?
- Da... dar...
- Ia-o.
- Multumesc mult.
- Alex... te-ai ticnit?! Tipa Tobi.
- Dar ce a facut? Intrebara ceilalti.
- S-a dus la Scobitoare si i-a luat de pe cap sapca... lui Scobitoare...
In clipa urmatoare intra tipul pe usa:
- Cum te numesti?
- Alex. Tu?
- Nu stii cine sunt?
- Aici toti suntem egali.
- Corect... au sunt Alin, mi se zice si Scobitoare.
- Incantat de cunostinta.
- La fel... mergem maine la o bere. La 6 dupa amiaza la terasa „Pelicanul”. Doar tu.
- S-a facut.
Alin se intoarse, se mai uita o data la Alex si spuse.
- Sper...
A doua zi, sambata, Alex se dusese la terasa si se aseza la o masa in coltul terasei. Loc din care se
vedea foarte bine toata aleea. Lua o bere, fara pahar si se uita la ceas: 5:50.
Aparu si Alin la sase fara un minut.
- Salut, Alex.
- Salut. Berea asta este pentru mine?
- A ta vine acum.
Chelnerul adusese imediat o bere. Aceeasi cu a lui Alex, vorbise si platise el totul inainte.
- Multumesc, zise Alin.
- Si sa trecem la treburi mai importante.
- Corect... Noroc.
- Noroc.
- Luni in parcul liceului va trebui sa mi te alaturi.
- Depinde impotriva cui.
- Traian...
- Conteaza pe mine.
- Sigur? Se spune ca ala o sa vine cu niste motociclisti.
- Las ca vorbesc eu cu aia. Tu poti sa-l faci praf pe ala?
- Da. Fara probleme. Dar mi-e teama ca o sa intervina aia.
- Stai linistit. Nu o sa intervina.
Mai bausera cateva beri discutand de diverse prostii si plecasera fiecare acasa.
Veni si ziua de luni si Alex se prezenta in parculet langa Alin.
- Salut. M-ai rugat sa vin si am venit. Daca indrazneste vreunul din aia... il palesc chiar eu.
- Multumesc. Uite-l ca vine.
- Salut Alin.
- Salut Traian. Astia care-s cu tine cine sunt?
- Niste... prieteni.
- Inteleg. El este Alex. Un bun prieten de-al meu. Se va asigura ca daca vreunul din astia va
incerca sa faca ceva, sa ii puna la punct.
- Nu cred ca va fi vreo problema.
- Asa... mi-ai adus banii pe care ii datorezi?
- Ce bani?
- Nu te face ca uiti...
- Din punctul meu de vedere nu am sa-ti dau nici macar un ban.
- Te rog. Ma jignesti...
- Auzi... stii ce? Esti un mare prost.
- Bine... atunci hai sa ne incercam... unu la unu?
- Baieti!
In clipa urmatoare Alex se interpuse intre cei doi si acei motociclisti.
- Daca incercati ceva... o sa va para rau.
Cei cinci tipi facusera cativa pasi in spate si Alex se aseza la loc pe banca.
Bataia nu dura foarte mult pentru ca Alin era mai tehnic decat Traian si castiga fara probleme.
- Diseara sa aduci banii aia. Nu-ti cer nicio dobanda... nici macar nu ti-am dat cu camata si faci
atata scandal.
Traian se ridica cu greu si pleca.

Incepea penultimul an de liceu si se zvonea ca dintr-o clasa plecasera cativa si ca urmau sa vina
altii noi. Tobi si Alex se dusesera sa vorbeasca cu cei ramasi.
- Ce faci Martin?
- Salut Tobi, salut Alex. Ce sa fac... uite nu-mi vine sa cred ca aia s-au mutat la alte licee... in
ultimul an ?
- Stii cumva cine o sa vina in locul lor?
- Ne-a spus diriginta ca o sa ii vedem pe toti la ora de engleza... cand facem cu voi. Atunci o sa
vina pentru prima oara.
Veni si ora de engleza, fusesera prezentati si cei noi:
- Dragi elevi, ei sunt noii vostri colegi: Anca, Flori, Ene si Bogdan. A... sa nu uit maine o sa vina
o noua colega o cheama Elisa.
Profesoara isi tinu ora ca de obicei, Tobi, Alex si inca cativa raspundeau si faceau sa treaca ora
mai repede pentru ceilalti.
A doua zi la bufet:
- Alex, ia-mi si mie doi covrigi si un... suc la 10 bani. Uite aici 12 bani.
- Asa... bine.
- Ce zici de alea doua noi?
- Ce sa zic? Nu-mi plac ca sunt noi. O sa faca mutre cand o sa fie cu plecatul de la ore o sa vezi.
Cel putin Bogdan nu-mi place din start.
- Nici mie. Las ca-l da Martin pe brazda.
- Sper. Noua colega a astora?
- Eliza, nu Elisa cum a numit-o profa. Este cea de acolo cu parul scurt si pantaloni gen armata cu
vesta aia verde inchis.
- Aha... la prima vedere... interesant subiectul.
- Da. Asa am zis si eu.
- Cica a fost cativa ani in Anglia, Spania si Franta.
- E na? Esti sigur?
- Uiti ca mama e secretara?
- A da. Scuze.
- Nu face nimic.
La cantina liceului
- Cinci covrigi, doua sticle mici de suc, o sticla mare de suc si trei napolitane cu ciocolata.
- Te rog ia-mi si mie 2 gogosi si un suc mic, se auzi din spatele lor.
- Si inca 2 gogosi si un suc mic, va rog, zise Alex catre vanzatoare.
- Asa... in total 10 credite si... 20 de bani.
- Uitati aici 11credite. Multumesc.
- Multumesc si eu.
- Care e cu gogosile? Intreba Alex intorcandu-se cu bratele pline.
- Eu, zise Eliza.
- Bun. Ai aici gogosile si ia o sticla de suc de deasupra...
- Multumesc.
- Pentru putin... plata se face la casierie. Tobi, te rog sa rupi chitanta.
- Imediat sefu’.
- Cat face?
- Doua credite si 50 de bani.
- Uite aici trei credite si pentru serviciul prompt.
- Multumim domnisoara, mai poftiti pe la noi, dar nu poftiti prea mult ca vi se apleaca.
- Asa... asta este a lui Alin... asta a lui Marius si asta a lui Matei. Iar pentru tine astea si eu am... o
sticla de suc si un covrig.
- Bravo. Le meritai...
- Hai mai zi ceva ca te caftesc. Mi-era o foame... bine ca sunt ultimile doua ore.
- Ca bine zici.
- Salut. Astea-s ale noastre?
- Da. Pofta buna.
- Multumim.
Mancasera cu totii acolo in parculet pe o banca, impartind „prada” frateste.
Dupa cateva saptamani, Eliza se mutase in clasa cu Tobi si Alex.
- Ce s-a intamplat ieri? Intreba Alex care reveni la scoala dupa o raceala.
- Eliza e la noi in clasa si s-au gandit unii sa o aseze in prima banca si s-a mutat tot randul mai in
spate.
- Ciudat...
- Ce e ciudat?
- Nu putea sa stea Irina cu ea? Are aia raie?
- Ai si tu dreptate...
- Las ca vedem ce si cum.
Intre timp relatiile dintre ea si clasa se ameliorau rapid pentru ca ea reusea sa faca unele teme
inaintea altor fete din clasa, iar acestea ca sa nu se certe facusera un pact: rezolvau temele in
grup. Astfel ca la un moment dat veni o lucrare neanuntata la chimie, materie la care Alex si inca
o colega, Ana, aveau un rol mai important in grupa. Acestia doi erau cei mai buni, fata de restul
colegilor care invatau doar ca sa treaca clasa.
- Doamna, va rugam dati-ne data viitoare lucrare, zise Ana.
- Nu. Mi s-a dat de la inspectorat tema, si va veni in curand un inspector sa vada cum va
descurcati.
Alex interveni:
- Doamna, ceilalti nu si-au invatat nimic. Daca vine inspectorul o sa vada o clasa care nu scrie
nimic, cu exceptia a 4-5 persoane. Va rugam... este posibil sa dam data viitoare lucrare?
- Hmmm. Din pacate nu cred. Haideti ca o sa intreb inspectorul cand vine.
Alex facu semn tuturor sa se apuce sa-si faca copiute in momentul in care pleca profesoara. El
starea in capul scarilor ca sa dea semnalul ca sa nu fie prinsi.
El intra repede in clasa si facu semn. Toti se linistisera.
- Copii astazi nu dam lucrare, dar va trebui sa iesiti la tabla. Alex, Ana... Tobi si... Eliza. Voi veti
iesi la tabla.
- Eliza? Il intreba Tobi pe Alex.
- Lasa ca daca iesim amandoi la tabla eu rezolv ceea ce am de facut si cand scriu o sa-ti soptesc
rezolvarea.
- Bine.
Veni si inspectorul si ii scosese la tabla pe cei trei in ordine: Alex, Eliza, Ana si Tobi. Cei trei din
urma nu stiau mare lucru si se bazau pe Alex sa le rezolve exercitiile.
- Doamna profesoara. Pot sa le dau un exercitiu? Intreba inspectorul.
In clipa urmatoare, profesoara ramasese un pic mirata, iar interventia lui Alex ii salva pe toti:
- Desigur. Ce exercitiu? Teoretic sau practic?
Inspectorul se ineca, isi drese glasul si spuse printre expectoratii:
- Aplicatie teoretica. Aici pe foaie este problema, poti sa o rezolvi?
- Detergenti ? Nu am ajuns inca la acest capitol, dar o sa incerc sa o rezolv.
Ceilalti trei elevi fusesera trecuti la loc, inspectorul isi trasese scaunul in fata clasei langa catedra
ca sa vada mai bine ce facea Alex la tabla, iar elevul cu pricina insirase toate formulele
compusilor care erau pe acea foaie.
- Foarte bine, pana aici te-ai descurcat foarte bine. Mai departe?
- Ia sa vad... valentele... acizi... baze... trebuie sa dea saruri si apa...
In circa 45 de minute din ora de curs, care era de 50 de minute, el reusi sa ajunga la un rezultat.
- Ia sa vedem... asa... ce saruri ti-au dat tie? Mhhmmm... mmhhhhmmmmmm. Pentru faptul ca nu
a-ti facut inca capitolul de detergenti, care probabil era programat pentru astazi, te-ai descurcat
foarte bine. Acum ca suntem in afara orei, iar eu mi-am terminat inspectia... Alex nu?
- Da.
- Alex, ai facut totul bine de la cap la coada. Felicitarile mele doamna. A-ti avut dreptate in
privinta lucrarii. Vreau sa va felicit pentru o clasa exceptionala. Asa sunt toti elevii?
- Sincer, nu. El este cel mai bun din aceasta clasa la aceasta materie, si trebuie sa tinem cont ca
nu sunt de profil, fac doar un curs pe saptamana... atat.
- Doar atat? Dar baiatul asta stie foarte multe.
- Este posibil ca sa stie atatea de la mama lui. Ea lucreaza in constructii, din cate am inteles eu.
- Da. Aici aveti dreptate. Foarte multi constructori angajeaza din diverse domenii cum ar fi fizica,
chimie si informatica. Au nevoie de cunostintele tuturor. Stimata doamna inca o data felicitari.
Stiti cumva doamna Alina, profesoara de biologie unde are cabinetul?
- Da. In corpul celalalt, la etajul intai. Cum urcati scarile din capatul culoarului imediat in fata
este laboratorul de biologie.
- Va multumesc.
- Si eu va multumesc.
In ora urmatoare, cea de dirigentie, veni si profesoara de chimie si ii multumi lui Alex pentru
efortul depus. Acesta se scuza ca poate nu a facut un lucru bun, dar a incercat sa ii ajute pe
ceilalti.
- Lasa asta. Multumesc ca m-ai ajutat si ca ti-ai ajutat astfel colegii. Felicitari. Nu ma asteptam sa
rezolvi acea problema.
- Acele tipuri de probleme le-am rezolvat deja zilele trecute cu ai mei. Ma pregatesc deja pentru
admiterea la facultate si inca nu m-am decis ce facultate sa urmez: informatica, chimie sau
universitatea de litere.
- Inteleg. Mult succes la pregatiri.
- Multumesc.
A doua zi toti colegii lui cereau indicatii la tema data in ziua precedenta la chimie, iar el le
explica calm fiecaruia in parte cum sa rezolve mai repede si mai simplu orice problema,
exemplificand direct pe cateva cazuri concrete.
- Alex, dar aici cum se rezolva? Intreba Tobi.
- Fi atent. Ai aici patru nuclee de oxigen? In legatura asta ma refer.
- Da.
- Bun. Cati electroni pot fi dusi in partea cealalta?
- Trei.
- Bun asa. Acum... daca ii duci pe aia trei... cum devine molecula in sine?
- Instabila si tre sa mut ceva din partea cealalta.
- Exact. Si ce se muta cel mai des?
- Bucata asta ?
- Exact.
- In sfarsit... bine ca am inteles si eu acum tipul asta de probleme.
- Las ca te mai invat si maine o alta rezolvare mai rapida, zise Alex facandu-i cu ochiul.
- E si una mai rapida?
- Da. O sa vezi. Iti arat tie si... ma mai gandesc...
- Multumesc sefu’.
- Hahahahaha, acum te duci sa tunzi iarba?
- O am tunsa deja, zise el facand cu ochiul.
- A da, incepuse sa rada Alex.
Se termina si anul fara alte evenimente notabile, trecuse si vacanta, iar elevii veneau pentru a-si
lua orarul in prima zi de scoala.
- Salut Alex.
- Salut Tobi. Ce ai mai facut in vacanta?
- Mai nimic... am fost la mare... la munte... cu ai mei la bunici... tu?
- Eu am fost la un curs de doua luni la unitatea varului meu. Asta ca sa nu fac armata dupa liceu.
- Ce tare... Si ? Cum a fost ?
- Cam ciudat... ma trezeau aia foarte devreme, dar m-am obisnuit. Ceea ce mi-a placut in toata
chestia aia a fost ca am putut sa trag cu arma... ce tare e...
- Te cred...
- Salut baieti.
- Buna Eliza, zise Tobi. Cum ti-ai petrecut vacanta?
- Ehh, mai mult pe acasa. A trebuit sa renovam si... un chin, ce sa mai.
- Cel putin ai o casa „noua”.
- S-ar putea spune si asa.
- Restul unde sunt? Intreba repede Tobi vazand ca au ramas singurii din fata intrarii.
- Sunt in clasa, zise ea. Au venit aproape jumatate... cred ca restul o sa vina de maine.
- TOBI!
- Oh... nu...
- Mama ta? Intreba Alex.
- Da. DA!
- VINO PUTIN LA FEREASTRA!
Se dusese la fereastra care era cam la 2 metri inaltime fata de trotuar:
- Ce s-a intamplat ?
- Vezi ca de la 12 o sa vina un ofiter. Cica de saptamana viitoare o sa fie stare de alerta. Vezi cum
te comporti, bine?
- Multumesc.
- Fugi la ora, ai biologie acum.
- Bine mama.
Se intorsese la ceilalti:
- Cica o sa vina nu stiu ce ofiter pe la 12 la noi si ca o sa ne zica ceva in legatura cu starea de
alerta de saptamana viitoare.
- E na? Intreba Eliza. Sper sa putem sa facem cursuri militare. Mi-ar placea la nebunie sa fiu
medic...
- Nu stii ce vorbesti, zise Alex luand si ultima gura de suc, dupa care arunca sticla direct in cosul
de gunoi care era la vreo 5 metri de ei. Eu ma duc in clasa...
- Ce e cu el? Il intreba Eliza pe Tobi.
- Nu stiu... hai ca vedem in pauza urmatoare.
In pauza iesisera cu totii in parculet si vorbeau despre cum si-au petercut fiecare vacanta. Tobi il
trasese pe Alex mai intr-o parte si-l lua la intrebari:
- Ia zi. Ce-ti veni sa-i spui Elizei sa renunte?
- Cand eram in tabara, la una dintre trageri...
- Ia zi-mi si mie, incepuse Eliza sa strige in gura mare, de ce sa nu ma fac medic?!
El ii aduna pe toti in jurul lui si incepuse sa povesteasca:
- Vara asta am fost in unitatea militara unde este varul meu comandant si am facut si ultimile 2
luni din cele 6 obligatorii. Trezirea inainte sa rasara soarele... mancare cand apucai si ce mai
apucai sa mananci... trageri... ca intr-o zi superba sa mergem la trageri. Ne-au luat in camioane pe
toti si ne-au dus pe poligon. Ajunsi pe poligon ne-au insirat si ne-au dat arme si munitie cu care
sa tragem. Unii s-au sustras de la trageri si s-au dus pe poligonul alaturat care era pentru trupele
speciale. In acelasi timp... acel poligon urma sa fie demolat, iar demolarile poligoanelor le face
artileria... va spun ca nu am mai gasit din 4 persoane cate erau acolo decat 5 ghete, o casca,
jumatate de arma, sange si bucatele de carne peste tot. Asta se intampla la razboi... de aceea sunt
foarte sceptic in privinta multora dintre voi ca daca va recruteaza s-ar putea nici macar sa nu
ajungeti sa terminati cursul. Nu am nimic impotriva urmarii cursurilor, daca se vor face. Ele vor
fi pregatitoare si vor elucida sau confirma ceea ce cred eu despre foarte multi din liceul asta.
Acum eu sunt inscris la trageri la clubul sportiv si va sfatuiesc ca daca ne dau cursurile militare
sa veniti si voi macar o data pe saptamana... o sa va prinda foarte bine.
Toti ramasesera socati de ceea ce le spusese si se intorsesera cu totii in clasa fara sa scoata o
vorba.
In timpul orei de istorie:
- Si... ce ai simtit cand i-ai vazut pe aia? Il intreba Tobi pe Alex in soapta.
- Sincer... nimic. Primul lucru care mi-a venit in minte a fost: cat de prosti au fost aia.
- Si in acest fel marele domnitor Bogdan al 3-lea luasese cele doua teritorii. In continuare...
- Fii atent... e 12 fix.
- E na? Intreba Alex mirat. Ar trebui...
Usa se izbi de perete:
- Buna ziua! Se auzi o voce din afara clasei.
Profesoara speriata pofti persoana in clasa:
- Pu-pu-puteti sa intrati, ce m-ati speriat.
- Imi cer scuze doamna. Sa ma prezint: sunt generalul Joe...
- Vai... general?
- Da doamna. Generalul trupelor speciale. Imi permiteti?
- Va rog...
Joe se opri langa catedra, se intoarse catre elevi si spuse:
- Pentru cei dintre voi care vor accepta sa faca cursurile militare la trupe speciale... PERSONAL
voi inmana cate un costum ca acesta...
Langa el aparu din neant un alt soldat in pozitie de drepti.
- El este Jim si poarta ultimul tip de costum al trupelor speciale. Fara echipamentul adecvat el
poate sa se infiltreze oriunde. In funtie de rezultatele obtinute o sa fiti recompensati cu niste
puncte pe care le puteti transforma in unelte, arme, munitie sau... de ce nu, obiecte pentru viata
de zi cu zi. ATENTIE! Cei care se inscriu... sunt automat retrasi de la acest liceu, iar in baza
performantelor vor primi diploma ca au absolvit liceul militar. Sa nu uit... MAI MULT pentru cei
care promoveaza, si aici depinde in mare masura cu ce rezultate, vor primi „din partea casei”
acces la depozitul central al armatei. Va rog sa nu imi dati un raspuns astazi... noi vom veni si
maine si saptamana viitoare in aceeasi zi si la aceeasi ora. SOLDATI!
In clasa mai aparura 20 de soldati, cate unul in dreptul fiecarei banci si dadusera cate un fluturas
fiecarui elev in parte, dupa care plecasera cu totii.
- Desigur, zise Joe inainte sa iasa pe usa. Daca criza nu se va rezolva... multe tari vor intra in
razboi... asta daca nu cumva ne ataca extraterestrii, zise el razand catre profesoara care rase si ea
un pic. Doamna... o zi excelenta sa aveti. Copii... vreau raspunsuri ferme de la voi.
Ora lua sfarsit si Joe cu soldatii plecasera. Elevii din toate clasele plecasera acasa.
- Mama, tata...
- Da, ce s-a intamplat Alex?
- Cred ca o sa ma inscriu la trupele speciale.
- Gandeste-te bine ca daca intrii... nu prea mai poti sa pleci.
- Imi place armata... imi place sa trag... imi plac exercitiile fizice, mai ales ca nu facem acelasi
exercitiu fizic zilnic... aparatura de top... poate fac si cursurile de pilotaj...
- Ce pot sa zic?! Zise tatal lui. Daca asta vrei sa faci noi nu o sa te oprim. Singura rugaminte este
sa tii o legatura cat de firava cu noi sa stim ca esti bine.
- Promiti? Intreba mama lui.
- Promit, zise el zambind. Multumesc mult pentru tot sprijinul acordat.
- E... facem si noi ce putem. Hai fugi la culcare.
Alex se dusese in dormitor, se intinsese in pat, isi pusese bratele sub cap si se uita in gol spre
tavan.
- Tobi... nu conteaza ce zic sau ce hotarasc altii. Daca aia se duc sa moara, te duci si tu? Il intreba
tatal lui Tobi pe acesta.
- Nu! Normal ca nu. Dar daca raman aici si chiar incepe razboiul nu o sa am sansa sa apar ceea ce
iubesc mai mult pe lume... pe voi... pe aceasta casa asa cum este ea.
- Lasa-l sa se duca, zise mama lui. Lasa-l sa se duca ca daca nu poate se duce si nu mai stim
nimic de el. Promiti sa ne tii cat de cat la curent cu starea ta? Daca esti sanatos, daca ai nevoie de
ceva...
- Promit.
- Din partea mea, poate sa mearga, zise pe un ton foarte ferm mama acestuia.
- Bine. Poti sa mergi, accepta un pic mahnit tatal.
- Multumesc, zise el si se dusese la culcare.
A doua zi la 12 venise Joe cu o tableta semitransparenta. Aceasta era ca o rama metalica foarte
usoara care genera un mic camp de energie ca o foaie de hartie.
- Aici sunt numele fiecaruia dintre voi, un creion magnetic, un camp pentru semnatura in dreapta
si niste camioane care va asteapta afara. Care doreste sa se inscrie sa vina si sa se semneze...
Pret de cateva secunde se facu liniste... o liniste mormantala. Aceasta liniste fusese sparta violent
de un scaun care se tarase un pic pe podea. Alex se ridica si se dusese langa catedra. Lua tableta o
intoarse pe toate partile, ridica creionul magnetic si se semna...
Se intoarse spre clasa si spuse:
- E... ce a fost mai greu a trecut, zise zambind.
Avea un zambet care nu era prea larg. Se mai ridicasera cativa si semnasera si se luasera dupa
indicatiile soldatilor care erau pe culoare. La camioane li se pusesera cagule fara orificii pentru
ochi pentru a nu vedea unde ajungeau.
Ajunsi in tabara fusesera coborati din camioane ca niste saci.
- Bine a-ti venit! Striga Joe. Aceasta va fi casa voastra pentru cat timp vreti sau mai bine zis
pentru cat puteti voi. V-am pus in coloana pentru a va fi mai usor la inscrierea pe sectoare de
activitate, vom sta aici pana la ultimul. Sa inceapa distractia!
La un birou pus in mijlocul curtii era un soldat care statea pe scaun, iar in dreapta lui era un
dispensor de costume.
- Nume ?
- Raven.
- Am zis nume...
- Raven... adica Tobi, domnule.
- Bun. Raven, unde vrei sa fii infanterie, mecanizate, aero sau medico-inginerie?
- Pai as vrea sa fiu intr-o echipa de asalt...
- Infanterie... trupe speciale... asalt... urca in cilindru.
- IMI ARDE HAINELE?
- Da. Si-ti face un costum biologic... ca a doua piele.
- SUPEEER!!!
Mai trecusera cativa candidati si ii veni randul lui Alex.
- Nume?
- Triger...
- Bun... infanterie, mecanizate, aero sau medico-inginerie ?
- Se poate la toate?
- Da... daca chiar asta vrei,da...
- Bun, zise el urcand in cilindru.
- Asa... ia sa vedem... gata.
Iesi cu o armura total diferita de toti ceilalti.
- Urmatorul! Nume?
- Eli.
- Infanterie, mecanizate, aero sau medico-inginerie ?
- Medico-inginerie
- Bun... Trig! Da-te un pic de acolo.
- Eliza?
- Da. O sa fiu la medico-inginerie, zise ea urcand.
Iesi cu o armura alba cu o cruce rosie pe ambii umeri, un scut micut pe mana stanga langa o
consola cu scris albastru.
- Bine ai venit, zise Triger.
- Bine te-am gasit, zise Raven.
- Se duce armata de rapa cu voi doi, zise Eliza.
- Daca mai apar cativa de la noi sigur o sa ne bage la disciplinar.
In circa 6 ore se termina toata tevatura cu inscrierea si se auzi pe megafoane:
- ALINIEEEREA!
- Astazi este o zi mare... a inceput razboiul. Stati linistiti momentan suntem tara neutra. De aceea
va vom baga la antrenament intensiv. Nu este ceva de speriat, trezirea va fi la orele 10 in loc de 5
pentru a putea face antrenamentul. Acesta tine pana la orele 20. Masa va fi in pauza de 60 de
cicluri intre orele 14 si 15. Cadetii care isi aud numele sa vina la mine! Triger... Raven... K...
Eli... Skinner... fratii Skarg, Rank si Tank... Iron Fist... Hammer... Orion... sa se prezinte la mine
in birou!
- Opa...
Ajunsi in birou se aliniasera si Joe incepuse sa le vorbeasca.
- Voi sunteti cei care promit cel mai mult. Nu ma dezamagiti... va rog sa nu ma dezamagiti. Cand
a-ti fost in acel cilindru v-am scanat structura si am ales cate o arma pentru fiecare. Sper sa nu fi
dat gres. Arma va aparea pe aceasta masa. Si acum... intrebari?
- Noi vom sta separat de restul cadetilor? Intreba Tank.
- Da. Uitasem sa mentionez, o sa fiti 3 sau 4 intr-o camera si sa citesc la fiecare numarul camerei
imediat dupa ce va dau armele si... costumele adevarate. Acest costum pe care il aveti pe voi este
interfata intre adevaratul costum si voi. Toate reflexele, tot ceea ce inseamna miscare, gand,
impuls, este tradus. Costumul adevarat preia comanda si o executa in fractiune de secunda, ca si
cum a-ti fi voi imbracati intr-un trening si jucand fotbal sau volei. Si acum... Skarg, Rank si
Tank...
- Noi vrem sa fim cu Skinner. Este varul nostru si am vrea sa fim impreuna.
- Skinner?
- Da domnule, nu am nimic impotriva.
- Bun. Camera este... 1008. Armele sunt dupa cum urmeaza... vad ca aveti toti arme de asalt.
Bun... va luati armele intrati in acel cilindru, va luati „armura” iesiti si va duceti in camera
voastra.
Cei patru facura toate acestea isi salutasera colegii si superiorii si se dusesera fericiti in camera
lor.
- Asa... acum... K ?
- As vrea cu Iron Fist si Hammer. Suntem din aceeasi zona... daca nu aveti nimic impotriva.
- Eu nu am nimic impotriva. Cu Hammer ma cunosc de mai mult timp, zise Iron Fist.
- Perfect... K, Iron Fist si Hammer in ordinea asta o sa apara armele. Lupta stransa, Lupta stransa
si demolari. Mai bine nu se putea... camera 1108.
Cei trei plecasera.
- Si acum voi? Va separ in doua?
- Cum doriti, spusera cei patru un pic mai reticenti.
- Asa... o sa va pun in camera... 1408. Este de sase persoane... cred ca o sa aveti loc suficient.
- Cum rezolvam cu mobilierul?
- Camerele sunt goale, dar dupa ce intrati cu totii in camera, computerul central dispune
mobilierul in camera si il creaza in zonele optime pentru fiecare, dupa care... dupa preferinte... va
puteti schimba in camera ce vreti voi in limita punctelor pe care vi le da computerul central.
Aceste puncte fiind in functie de armura, arma si ceea castigati in timpul antrenamentelor.
- E bine, zisera Orion si Eli.
- Bun. Acum sa vedem ce arme va dat computerul central... asa... Orion: demolari.
- Super! Scuze...
- Eli... Pistoale, pistoale ascunse, arme albe, arme chimice, aruncator de flacari.
- As vrea tot ceea ce inseamna pistoale, arme albe si arme chimice.
- Bine... Raven. Tu ai ales la asalt... dar vad ca ai mai mult spre recunoastere... tie ti-a dat arme
automate sau semiautomate. Ce alegi?
- Automate.
- Perfect... foarte buna alegere. Alex...
- Da?
- La tine e mai greu... ai ales toate grupele. Totusi vad ca din toate grupele, computerul... inca nu
ti-a selectat arma? Interesant... stai ca a selectat: arme de mare precizie, arme albe si demolari.
- Le iau pe toate.
- Stai ca mai calculeaza... pilotaj nave mici, medii si mari, tactica... artilerie... bio-inginerie si
dezvoltare bio-mecanizata, pe astea nu le-am mai vazut pana acum. A... si stai ca nu a terminat...
gata... a mai dat. Stai ca nu vad... a sunt mai multe: spargeri terminale securizate... inca vreo 4
chestii din astea... adica spionaj si... mai vad aici... stai sa dau in jos. Gata... proiecte speciale ?
- Cum am spus... le iau pe toate, zise el razand.
- Bine... cursurile oricum o sa le ai in armura. Antrenamentele trebuie sa le faci.
- Cum fac cu punctele? O sa obtin mai putine decat ei pentru ca am mai multe cursuri...
- Nu te ingrijora. O sa vezi la ce ma refer dupa ce ajungeti in camera.
- Multumim. Dar de ce ne-ati ales asa?
- Nu v-am ales eu, ci computerul central. Eu am facut armata la gramada, adica 50 de persoane
intr-un dormitor, o singura baie cu 10 toalete, 10 chiuvete, mai departe va puteti imagina si
singuri. Hai... la culcare ca e cam tarziu si maine incep antrenamentele.
A doua zi insa ploua torential, iar toate clasele fusesera anulate.
- Ce zi de cacat.
- De ce, zici asta? Il intreba un instructor pe Joe.
- Daca ne tine asa cateva zile o sa ramanem in urma si va trebui sa recuperam...
- Cine e ala?
- Stai sa-l scanez... e Alex... adica Triger.
- Ce face?
- Nu stiu... ma duc sa vad.
Joe iesi din birou si se dusese direct catre Alex.
- Stii ca tre sa stai in cladire ?
- Da...
- Da si mai ce?
- Da, domnule.
- De ce esti asa trist? Ai permisiunea sa vorbesti liber.
- Nu sunt trist. Imi place sa stau in ploaie si cu... parpalacul asta pe mine pot sa stau in ploaie cat
vreau. Pot sa ma duc la trageri?
- NU!
- Pacat... as fi vrut sa incerc sa trag si pe ploaie...
- Ce vezi tu atat de fascinant ?
- Pai... m-ati crede nebun. Nu va pot spune.
- Nu as fi ajuns aici daca nu eram cat de cat nebun.
- Domnule?
- In a doua saptamana am primit 2 luni de carcera. Imi pocnisem ofiterul care dadea trezirea...
- Asta as fi vrut sa fac acum 2 luni dar... m-am gandit ca mai bine ma misc si ii fac in ciuda
sefului. Mai gaseam si alte scuze sa ma dau jos din pat, dar asta era cea mai buna.
- Buna scuza... chiar vrei sa mergi la trageri?
- Da... as vrea... ce este chestia aia de acolo de pe cer?
- Parca... e un topter de transport... care vine spre noi. Joe catre turn, avem vreo nava care trebuie
sa aterizeze la noi?
- Nu domnule, se auzi pe statia din curte.
- Cine sunt aia?
- De-ai nostri domnule.
Acel transport se opri in mijlocul curtii, lasa cateva cutii si vreo 3 persoane.
- Buna ziua generale, comandor Starfire la raport.
- Lasa asta... ce mai faci batrane.
- Bine. Am venit aici pentru ca se pare ca aveti o persoana mai... delicata.
- Cine?
- Din poza asta pe care am primit-o ar fi aceasta fata.
- Eliza?
- Asa o cheama?
- Da. Dar voi ce ar trebui sa fiti?
- Extra protectie...
- Lasa glumele.
- Joe... Nu glumesc. Chiar ne-au angajat pentru protectie suplimentara. El cine e?
- El este Alex... adica Triger.
- Buna ziua domnule.
- Salut. Lasati prostiile astea cu... „domnule”. Ma fac sa ma simt nasol si nu-mi place. Sa inteleg
ca tu esti asta din poza...
- Da... vinovat la acest cap de acuzare.
- Haha... tare... cap de acuzare. Se pare ca o sa fie cateva saptamani care o sa treaca foarte usor
daca esti pe aproape.
- S-ar putea sa fiu pentru ca ea este in echipa cu mine si inca 2.
- Uuuuu. Ma simt mai bine. Uite ce e pustiule, zise Starfire impungandu-l pe Triger cu degetul in
umar, eu sunt acum aici ca sa o apar. Tu o sa te joci cu jucariile tale de tinichea de acum inainte.
- Nu ma mai impunge...
- Cum? Asa?
Starfire incerca sa-l mai impunga o data, moment in care Triger il apuca de deget si ii dadu un
dut in genunchi facandu-l sa cada pe burta.
- Nu o sa iti mai repet inca o data. Nu ma calca pe „coada” ca nu e de bine.
- Triger, zise Joe. Hai la antrenament.
- Multumesc Joe.
- Pentru putin. Cat despre tine, sper sa nu ne stai in drum.
- Inteles, zise Starfire de jos.
Joe il urca pe Triger intr-o masina si plecasera catre poligonul de trageri. Era o liniste in masina
ca se auzeau toate picaturile care picau pe capota. Chiar si stomacul lui Joe se facu auzit.
- Opa! Cineva s-a trezit.
Alex nu raspunsese, dar zambi.
- In primul rand vreau sa iti spun ca ai facut bine ca l-ai pus la punct pe derbedeu, asta din
punctul meu de vedere. Dar din punct de vedere militar nu prea ai voie. Il stiu pe mucosul ala si
nu o sa depuna plangere... fii atent si nu te lasa pacalit. Sigur va incerca sa se razbune.
- Stiu asta. S-a auzit in icnitul lui cand a aterizat.
- Da... HAHA!
- Si? Cu ce tragem astazi?
- Tragem? Adica cu ce tragi astazi? Opreste pe dealul ala de acolo.
Oprise masina si se dusesera in spatele acesteia.
- Aici inauntru ai cel mai bun aliat al tau. Inca nu ii da drumul...
- Ce este mai bun decat armura?
- Copilotul tau.
- Copilotul meu e in cutia aia?
- Da. Tot in cutia asta este ceva ce am facut special pentru un mine. M-am dus la Shan, un mester
armurier, a murit anul trecut... pacat...
- Si?
- Asa... si l-am rugat sa-mi faca cea mai buna arma cu luneta care a existat si care va exista
vreodata. El a numit asta... Cobra...
Joe deschisese cutia si aparura un cub verzui si o pusca cu luneta.
- Ia pusca...
Alex ridica pusca si exclama
- CE USOARA ESTE! Cum... cu ce...
- Cea mai buna arma cu luneta. Calibru special... incarcatorul are un generator propriu care face
gloantele. Acestea sunt: normale, incendiare, perforante, sonice, plama, laser si inca cateva. Raza
este foarte mare... stii ce e un punct mort la o arma ca asta?
- Nu.
- Uita-te prin luneta...
- Asa...
- Vezi punctul ala?
- Da... e tinta...
- Ala este punctul mort. Cand persoana este cat punctul, aceasta se ascunde in punctul tau mort.
Numai ca, atentie! Daca nu il mai vezi in luneta, desi l-ai urmarit si stii ca e acolo trage...
- Asa in gol?
- Nu. Daca este la distanta si se ascunde in punctul mort tu trebuie sa tragi. Il vei nimeri cu
siguranta.
- Asta ce inseamna ca distanta?
- Habar nu am.
- Atat de departe trage?
- Da. Pana la „habar nu am”.
- Inteleg...
- Acum... el este copilotul tau. Eu am denumit-o Blue... pentru ca are interfata albastra.
- Asa. Si acum revenim la ceea ce vroiam sa-ti spun...
- Asa... ca ziceai ca o iei razna.
- Cand eram mic am visat persoane si evenimente in care apareau si numele tau, al lui Starfire,
Blue... Ana... si inca cateva... nu imi aduc aminte de toate.
- Inteleg. Si... ce se intampla in aceste vise?
- Cine-si mai aduce aminte? Am memorat doar numele. Cand le-am spus parintilor ca a venit Joe
sa ma recruteze s-au ridicat amandoi si mi-au spus ca indiferent de ceea ce o sa aleg sa tin
legatura cu ei... asa... din cand in cand.
- Se rezolva, il intrerupsese Joe. Imi aduc aminte ca am visat si eu ceva asemanator. De nume nu
imi aduc aminte, dar mi-am spus ca este posibil sa-mi recunosc prietenul din acel vis si ca il voi
ajuta cum pot mai bine... cand te-am vazut in clasa aceea era sa lesin... da... eu marele general. Ce
era sa fac? Am inghitit in sec, am intrat, am spus tot si am iesit...
- Ce ar putea sa insemne toate astea?
- Mama ar fi spus ca ceva sau cineva ne vrea impreuna ca sa trecem de ceea ce este mai greu.
- Asta este adevarat... si ai mei ar fi spus la fel. Ca asa ne-ar fi sortit.
- Pana una alta... hai! Pe burta... ai 10 tinte. Tre sa tragi in ele nu de timp. De povesti o sa mai
avem timp.
Timp de vreo 8 ore ei consumasera nu mai mult de 25000 de gloante.
Intorsi in tabara se dusesera la dusuri, dupa care in sala de mese, era totusi ora cinei.
- Salut Raven!
- Salut Triger, pe unde ai fost?
- Cadeti! Primele 100 de puncte au fost luate astazi de catre cadetul Triger. Felicitari, zise Joe.
Pofta buna. Maine indiferent de conditiile meteo o sa inceapa antrenamentele, pofta buna tuturor.
- Super, zise Orion.
- Perfect, zise si Eli zambind. Poti sa dai o patura la fiecare... 20 de puncte. Si ramai si tu cu 20.
- O sa mai strang.
- Unde ai fost aseara? Ca nu ai dormit in camera, zise Raven.
- De parca tu ai fost in camera, zise Eli uitandu-se piezis la el.
- Eu am fost la Skinner si la ceilalti si am jucat carti toata noaptea.
- Bravo, eu m-am plimbat prin tabara...
- Si azi? Intreba Orion.
- De ce ai casca activata? Nu conteaza... Astazi am fost pe poligon, l-am convins pe Joe sa
mearga si am primit un mic cadou. O arma si un copilot... si 100 de puncte.
- Cred ca nu mai ai punctele...
- Ce?
Triger se uita pe consola si remarca ca nu avea cele 100 de puncte. Ridica un pic capul catre
tavan, dupa care se uita din nou in consola la rubrica de achizitii unde figurau arma si copilotul.
- Cica am cheltuit punctele pe arma si pe copilot, dar nu sunt deblocate... Joe.
- Da. Joe ti le-a dat.
Mancasera si se dusesera direct in camera. Triger se intinsese si isi activa armura pentru a
estompa din zgomote. Eli ezita un pic si se dusese in baie si se schimba. Orion se intinsese direct
in pat.
- De ce nu iti mai scoti si tu armura? Intreba Eli.
- Pai...
- Hai, zise Eli. Nu ai de ce sa te temi, ii sopti. Alex adoarme repede.
Orion isi desfacu armura si iesi din aceasta.
- Esti fata?
- Da...
- Ce bine... mi-ai luat o piatra de pe inima. Credeam ca sunt singura din camera.
Camera era mare, nu avea paravan intre paturi, dar avea baia si dusul in camera. Orion intra in
baie sa-si faca dus si dupa ce termina iesi in halat. Vazu ca Alex doarme, se uita si la Eli. Dormea
si ea. Isi dadu jos halatul si cand sa ia prosopul sa se stearga intra Raven, care evident era beat. Il
urmari inmarmurita cum se duce si se tranteste in pat. Lua repede prosopul se stersese cat de cat
si se imbraca in armura.
- Ce rece e armura, isi sopti ea.
- Te cred, se auzi o voce din difuzorul din dreapta.
Instinctiv intoarse capul catre dreapta, dar acolo nu erau decat Triger si Raven care dormeau.
- Cine esti?
- Nu ma vezi? Te uiti la mine...
- Pai...
- Da. Nu dormeam ca ma doare umarul drept de la tragerile de astazi.
Ea se ridica in picioare.
- Stai linistita ca ma bag la somn imediat, zise el intorcandu-se pe partea cealalta.
A doua zi de dimineata, Triger se dusese si isi facu un dus fierbinte, se stersese, se imbraca si iesi
din baie. Orion statea in fata lui fara casca activata.
- Buna, zise ea aproape fara glas.
- Buna. S-au trezit si ceilalti?
- Nu inca, zise ea dupa ce isi drese glasul.
- Bun. Stai linistita ca singurele exemplare ale pozelor sunt puse bine si dupa ce ma plictisesc de
ele o sa-ti trimit originalele arhivate.
- M-ai pozat aseara?
- Da. Si stai linistita ca nu o sa ajunga la nimeni, decat la tine...
- Multumesc... cred...
- Se da trezirea in 2 minute, ar fi bine sa fii gata.
- Multumesc.
El se dusese in curte, il saluta pe sergentul care dadea desteptarea si se pusese la locul lui din
zona de aliniere. Se dadu trezirea, iar Orion deja era imbracata, se trezise Eli si se dusese imediat
in baie sa se spele. Raven era in pat si dormea dus.
- Raven! Trezirea!
- Ce? Ce?
- S-a dat trezirea si tre sa te speli si sa mergem la antrenamente.
- Nu...
- Ba da...
- Dar tu cine esti?
- Orion...
- A! Buna... dimineata... esti fata...
- Da. Si tu esti mahmur...
- Si trebuie sa te speli, se auzi vocea lui Eli din dulap.
- Bine... ma duc...
La al doilea apel trebuia sa fii deja la aliniere.
La antrenamentele din acea zi totul fusese foarte usor: alegari, exercitii fizice, cateva lupte om la
om, incheiate cu cateva trageri.
- Trig. Cat e ceasul? Intreba Raven gafaind.
- Mai avem 1 ora pana la trageri...
- Sunt mort...
- Si tu? Am crezut ca doar eu ma simt asa nasol.
- Cadeti! Acum schimbati partenerul. Voi doi! Activati-va armurile acum.
Ei isi activasera din nou armurile si intrasera din nou in cerc. Se luptasera unul cate unul pana
ajunsesera la ei.
- Triger te lupti cu... Orion. Iar Raven se va lupta cu Eli.
Erau un fel de lupte greco-romane combinate cu karate si judo.
Orion care facuse judo cativa ani incercase sa il surprinda prin cateva miscari, dar nu reusi. La
ultima tentativa fusese neatenta si fusese prinsa. El o tinea la podea si cum o tinea el, avea mana
stanga libera. Cu aceasta scosese din buzunarul de pe piciorul lui stang un disc mic si il strecura
in armura ei prin aerisirea de langa sanul ei stang. Aerisirea era mascata destul de bine, dar nu
suficient.
- MAGARULE!!! Tipa ea din toti plamanii.
- Vezi ca ti-am lasat pozele in aerisire, ii spuse el in difuzoare fara sa auda ceilalti si se ridica din
acea priza cu care o tinea printr-un salt inapoi.
- Ce s-a intamplat? Intreba antrenoarea.
- Nimic, zise el.
- Orion? Intreba antrenoarea.
- Pai...
- 3 zile de carcera pentru hartuire.
- Multumesc... domnule, zise Triger uitandu-se la antrenoare si ducandu-se catre paznicul salii.
- 1 saptamana carcera!
- Multumesc, domnule. Pot sa mai primesc una, domnule?
- 2 saptamani de carcera! Ia-l din fata mea!!!
Paznicul il scoase usor pe Triger din sala si ii dadu un cub galben.
- Asta e de la mine. Sa mi-l dai cand iesi, bine?
- Stai ca ti-l dau acum, zise el si isi facu o copie. Multumesc.
- Sincer sa fiu esti primul care a reusit sa ii bata recordul lui Joe la intrarea in carcera. Noi aveam
un pariu ca daca intra unul in carcera mai devreme, sa ii spunem lui Joe, iar el o sa ne dea 5 zile
permisie plus o tombola de 20 de zile de permisie.
- Se pare ca ai 5 zile libere in plus. Felicitari...
- Multumesc... in programul ala ai niste chestii care te ajuta sa faci puncte mai repede. Iti arata
toate... telurile. Toate... chestiile pe care trebuie sa le faci pentru a face puncte suplimentare.
Aceste puncte suplimentare nu sunt in lista si sunt secrete. Asa ca nu le da la nimeni, bine?
- S-a facut. Multumesc inca o data.
- Multumesc si eu pentru ca fara astea 5 zile nu stiu cum as fi putut sa fiu langa sotia mea.
Trebuie sa nasca.
- Felicitari. O sa vorbesc cu Joe, poate te scoate castigator.
- Ar fi ceva, dar nu cred ca o sa vrea.
- Il intreb si vedem. Stii pe careva care are un modul de nanoboti?
- Nanoboti... cred ca da... pentru avansare pasiva nu?
- Da.
- Stii ca daca te prin astia...
- De aia am luat cursurile pe care le-am luat.
- Vorbim cand iesi. Pana atunci sa vad ce aflu.
A doua zi aparuse ca vizitator Joe:
- Salut. Eu te caut pe teren si tu esti aici?
- Da. M-am gandit ca ar fi bine sa inspectez celula aia pe interior timp de 2 saptamani.
- Da... ideea este ca ar trebui sa alegi care dintre instructori primeste o permisie mare.
- I-as da celei de la lupte sa mai vegeteze pe acasa ca se pare ca are niste probleme in familie, dar
nu o sa ii dau ei. O sa ii dau paznicului care m-a adus pana aici. Un tip de treaba, mi-a spus
cateva chestii despre fiecare instructor in parte... macar sa pot sa-l rasplatesc intr-un fel, nu?
- Corect. Deci?
- Lui ii dai permisia fara dar si poate.
- Si eu care speram sa-mi dai si mie vreo 2 zile, glumeam. S-a facut, zise el ridicandu-se. Stii... eu
macar mi-am pocnit seful ca sa intru 2 saptamani. Tu nu ai facut nimic si ai intrat 2 saptamani.
- Daca vrei sa te lovesc sa-mi spui, zise Triger razand si ridicandu-se de pe scaun.
- Bine, o sa iti spun.
Zise Joe razand si iesind din cladire.
- Generale, trupe ale aliantei nordice se strang la granitele noastre intre localitatile Chilimonul de
nord si Bilinotrin.
- Cata armata?
- Doua regimente de infanterie, unul de tancuri, unul de blindate.
- Armuri?
- Nici macar una. Cel putin momentan.
- Comunica catre comandament urmatoarele: trupele noastre raman unde sunt. Iar catre
presedentie urmatoarele: sfatuiesc neutralitate totala. „Totala” cu litere mari. Atat pentru acum.
Trecuse o saptamana de carcera si mai veni un vizitator.
- Buna.
- Buna Orion. Ce vant pe la cei oprimati?
- Termina...
- Ce sa termin? Spune ce ai de spus...
- Am venit sa-mi cer scuze.
- Nu-i nevoie. Altceva?
- De ce te porti asa?
- Pentru ca poate daca erai in echipa noastra, totusi apari pe lista ca fiind in echipa, reactionai
altfel. O sa cer inlocuirea ta sau mutarea ta la alta echipa la alegerea ta. Gardian!
- De asta am venit sa-mi cer scuze...
- Gardian! Am terminat vizita.
- Sper sa ma ierti pana iesi, zise ea cu lacrimi in ochi.
- Nu plange ca nu ai de ce si faci si riduri, zise el iesind pe usa.
- Te-a iertat, ii spuse Eli in casca.
Se intorsese in camera.
- Esti sigura?
- Il stiu. A facut aia intentionat.
- Nu prea cred...
- In sala a facut-o intentionat. In sala te-a provocat ca sa vada cum reactionezi si ca sa aiba la ce
sa se gandeasca cat timp este inauntru. Desi nu cred ca o sa se gandeasca la asta...
- Cum asa?
- Ideea este ca nu i se pune pata pe cineva doar pentru atata lucru. Nu-i asa Raven?
- Ce?
- Zi de cate ori i s-a pus pata lui Alex pe cineva care l-a suparat.
- Pai... nu cred ca i s-a pus pata pe cineva. Ea daca ar fi ar fi prima, dar nu cred. Mai stii cand s-a
luat ala de el si s-au batut de parca era in joc viata unuia sau altuia?
- Da. Imi aduc aminte...
- A doua zi vorbeau de parca nu s-ar fi intamplat nimic. De aia zic ca el nu se supara pe cineva...
nu prea ii sta in fire. Este ca apa, lasa pietrele in urma.
- Si... ziceti ca m-a iertat?
- A-ti vorbit cu el?
- Da. S-a dus ea sa-si ceara scuze.
- De abia acum? Trebuia de atunci, dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Si ce ti-a zis?
- Dupa ce a spus ca ma scoate din echipa, am cedat nervos si mi-au dat lacrimile si i-am spus ca
poate ma iarta, iar el a spus sa nu mai plang ca nu am de ce si ca fac riduri.
- HAHAHAHA, izbucni Raven in ras. Te-a iertat, stai linistita, zise el intinzandu-se in pat cu fata
la perete. Si oricum din cate stiu eu daca are muzica lui totul este perfect.
- Si de unde sa aiba atata muzica? Intreba Eli. El acasa are calculatorul PLIN de muzica.
- Se aude ca ar fi facut rost de un minidisc.
- Bine ca mi-ai adus aminte, zise Orion care se dusese imediat in baie.
Iesi dupa cateva minute
- Mi-a dat discul asta... sa vad ce e pe el.
- De aia a fost bagat la carcera ca ti l-a plantat in armura?
- Da... in aerisirea de langa, zise ea aratandu-i Elizei aerisirea de langa sanul stang.
- Cred ca l-as fi pocnit dupa, zise ea calma.
- Bine, dar nu stiam ce face.
- Corect... ei? Ce e pe disc.
- O arhiva personala si un programel de legatura... legatura la ce? Ia sa vad.
- In sfarsit si-a adus aminte. Se auzi o voce casca partial dezactivata a ei.
- Alex?
- Da. Buna Eliza. Vezi ca utilitarul asta il poti folosi si tu si Raven. Trezirea porcule ca de tine
vorbesc.
- E plecat.
- De ce ii vad semnatura in camera? Si nu te mai da pe dupa piersic.
- Porc, dar cu coada in fata.
- Bravo, asa da. Vedeti ca o sa va dau acces la fisierul meu de muzica.
- Cum ai facut rost?
- Am inca 2 prieteni, Frank si Clyde. Mi-au facut rost de cateva utilitare. Ce se mai aude cu
razboiul? Joe?
- Joe nu este aici.
- E la usa, lasa-l sa intre.
In clipa aceea se auzi un batut la usa.
- Salut, zise Joe. Vroiam sa va spun sa mai mergeti si voi pe la ala sa i se para ca trece timpul mai
repede.
- Multumesc pentru grija Joe.
- Ce? Nu... programele utilitare???
- Da. Le-am perfectionat ca aveau secvente de inchidere de la distanta a armurii sau chetii din
astea mai ciudate. Vroiam sa te intreb: ce se mai aude cu razboiul?
- Suntem neutrii momentan. Ne-am declarat total neutrii.
- Asta inseamna ca aia din nord si-au lasat niste trupe pe post de santinele la granita cu noi. Au
adus si armuri?
- Nu. Monitorizam tot timpul granitele si informam ambele tabere despre strapungeri ale
granitelor noastre.
- Foarte bine. Din punctul meu de vedere...
- Hai ca trebuie sa plec. Mi-a facut placere sa te aud vesel din nou. Mai vorbim cand iesi.
- Salut. Hai ca inchid ca vreau sa dorm. Somn usor.
Dupa iesirea din carcera urma un antrenament intensiv pentru a recupera timpul pierdut si reusi
sa recupereze astfel incat primi circa 1500 de puncte pe care le cheltui jumatate pentru locuinta si
jumatate pentru armura si echipamente. Ajunsese sa fie cel mai dezvoltat tehnologic din intreaga
companie in doar 5 luni de la iesirea din carcera.
Veni si ordinul de trimitere pe front a tuturor cadetilor. Cazuse neutralitatea pentru ca ambele
tabere vroiau sa obtina sistemul de aparare, adica planurile de cosntructie ale armurilor.
- Joe. Am incredere in tine. Asta este singura copie a tuturor datelor strategice si de securitate
nationala. Sa le pui la loc sigur.
- Doamna presedinte, le pun in cateva minute la loc sigur.
- Multumesc Joe pentru tot ajutorul.
Transmisia lua sfarsit.
- Sonia, chiama-l pe Triger la mine te rog.
- Imediat.
El veni cat a putut de repede.
- M-ati chemat?
- Da. Ia loc te rog. Trebuie sa termin comanda asta... Gata. Te-am chemat pentru ca trebuie sa
ascund in armura ta acest disc.
- S-a facut.
- Aici sunt toate datele strategice si de securitate nationala. Daca pun aia mainile pe ele, aia
suntem.
- Bun. Toate trupele sa mearga sa apere obiectivele strategice cat vorbesc diplomatii cu ambele
parti pentru neutralitate absoluta.
- Da. Sa speram ca o sa fim ascultati...
- Daca nu le fac praf toate trupele cu care ne ataca.
- Cum asa?
- Le pot da ca tinte soldatii lor. Pentru a le mai reduce numarul, nu de alta.
- Ai mana libera. Din acest moment, cu aceasta foaie ai imunitate prezidentiala. Orice soldat,
functionar sau civil are obligatia de a te ajuta pentru a ne ajuta ca popor.
- Cred ca o sa mearga cu populatia civila?
- Nu stiu. Dar tu ai foaia aia semnata si parafata de doamna presedinte.
- Am inteles. Totul pentru patrie.
El iesi imediat din camera si fusese oprit imediat de Joe:
- Poti sa iei cati soldati ai nevoie!
- O sa renunt la ei. Mai bine ii mai antrenezi un pic. Macar o saptamana. Ia un civil care sa fie in
locul meu pentru o saptamana. Doar sa se plimbe prin unitate.
- S-a facut! Ai mare grija.
Pleca imediat din unitate lasand un bilet in camera pentru ceilalti, explicandu-le despre ce era
vorba.

Intr-o saptamana ajunsese aproape de granita, se uita pe consola conectata la sistemul de urmarire
al trupelor inamice. Acest sistem era atat de performant ca dadea in timp real pozitia oricarei
trupe inamice care se afla la mai putin de 100 de kilometri de granita. Nici nu verifica bine ca
dintr-o data vazu cum de granita se apropie in viteza cateva unitati.
- Avioane? Se gandi el.
Pe deasupra lui trecusera 5 elicoptere, numai ca pe consola erau doar 3.
- Au mers suprapuse...
Facu cale intoarsa si se dusese la locul de aterizare. Un luminis la vreo 120 de kilometri in
interiorul tarii.
- Joe... ma auzi?
- Te aud. Spune-mi.
- Regret sa-ti spun dar toate trupele care ne-au trecut granita au lasat alte trupe in tara... sistemul
este de cacat.
- Zi-mi ce vezi...
- Cinci elicoptere au intrat in tara, desi consola arata doar trei. Doua au mers sub celelalte trei.
- Inteleg.
- Trupele sunt lasate la vreo 120 de kilometri de granita, asta in tara noastra.
- Multumesc. O sa activam sistemul pentru toata tara.
- Adica?
- Verifica consola in 2 minute.
Dupa doua minute consola era ca un brad de craciun. Trupele inamice erau in toata tara si se
deplasau catre puncte strategice.
- Multumesc Triger. Stii ca ai mana libera sa faci ce vrei.
- Daca ma ai fixat pe harta uita-te cu atentie la punctele rosii. Triger incheie.
- Urmareste zona L3.
- L3 marit pe ecranul principal. 57 de trupe inamice. 56... 55... 50... 40... 20... 0... nu mai sunt
trupe inamice... domnule?
- Triger?
- Asta o sa pateasca cu toti cei care incearca sa ne calce in picioare.
- Trimite inregistrarea diplomatilor. O sa aiba un atu in plus... sau in minus...
Triger o lua la fuga catre un deal apropiat pentru a inspecta zona.
- Joe.
- Da. Am un grup mare in fata: infanterie, artilerie, tancuri, tunuri antitanc, toate chestiile.
- Liber dreapta.
- Am inteles...
Aceasta conventie era stabilita intre ei doi dupa o gluma, si insemna ca are liber sa faca ce vrea.
Ca de obicei inregistrasera toata evolutia, dar de aceasta data, Triger ii avertiza pe combatanti,
dar din pacate tunurile si artileria fusesera inutile. El ataca pe flancul in care era artileria si unde
erau cei mai putini soldati. Dupa ce casapi vreo 20 de soldati, el intra in mijloc si incepuse sa
traga in stanga si in dreapta, dupa care pleca si ii lasa sa se macelareasca intre ei, el asigurandu-se
ca nu supravietuieste nimeni. In circa 30 de minute din 2000 de soldati fusesera linsati fara a
distruge vreun tanc sau tun.
- Trimite pe cineva sa ia astea de aici... de preferat cat mai putini. Ii apar eu.
- S-a facut. Zise Joe.
Dupa a doua runda de negocieri in cadrul careia fusese prezentata a doua inregistrare, fusese
acceptata neutralitatea absoluta a tarii, toate trupele retragandu-se imediat de pe acest teritoriu.
- Triger. Bravo. Ai reusit. Intoarce-te la baza.
- A mers?
- Da. Suntem neutri din toate punctele de vedere.
- Ajung maine dimineata. Cate puncte am facut?
- Multe, zise Joe razand.
- Asta e bine. O sa ajung la aliniere.
- Bravo. Ai grija.
Ajunsese de dimineata cu circa o ora inainte de primul apel. Intra usor in camera, se uita la
ceilalti cum dorm linistiti si intra in baie. Activa antifonarea baii si dadu drumul la apa sa curga.
Se spala pe dinti, se barbieri si se uita in oglinda, se uita in gol. Dupa ce incepu sa se abureasca
oblinda de la apa fierbinte care curgea de la dus, el se dezmetici si se baga sub dus si incepu sa se
stearga de sange si de namol, sange care nici nu stiai daca era sau nu al lui. Iesi de sub dus si se
stersese bine de tot. Se imbraca la loc si se baga din nou, dar sub apa clocotita care curgea la dus
si isi spala si armura. Se usca destul de repede si armura si se opri la chiuveta sa isi taie unghiile,
moment in care se deschisese usa de la baie si intra Orion.
- A! Ce m-ai speriat. Nu stiam de ce e lumina aprinsa.
- Scuze, zise el zambind. Ies in 2 minute.
Ea nu spusese nimic, iesi din baie si se rezema de perete. Era pe jumatate adormita.
- Gata, zise el iesind din baie.
- Multumesc.
El pleca din camera si se dusese din nou pe platforma. La locul lui. Il saluta pe ofiterul de
serviciu si se asezase pe locul lui.
Seara dupa ce mancasera si se intalnisera in camera incepusera sa vorbeasca intre ei
- Cum a fost?
- Obositor, dar foarte antrenant. Destul de greu in unele situatii, dar ma bucur ca am scapat teafar.
- Cate puncte ai primit?
- Nu m-am uitat. Stai sa vad... ce tare... 5500 de puncte. Ce mai aveam nevoie in camera?
- Televizor, calculatoare, NET! Zise Eliza.
- Muzica! Zise Raven.
- Un frigider?! Adauga Orion.
- Cred ca... stai sa vad... putem sa luam: un frigider sau 2 calculatoare sau un televizor cu cititior
universal si un calculator. In variantele astea ramanem cu 500 de puncte.
- Frigider, votasera cu totii dupa o matura chibzuinta.
- Eu ma duc sa-mi fac duc ca m-am tarat toata ziua, zise Triger. Simt ca am pamant si in urechi...
- Eu am avut trageri si o sa ma duc sa dorm, noapte buna, zise Raven.
Se chinui sa ajunga in pat si se intinsese adormind aproape imediat.
- Eu strang aici si ma culc dupa, zise Eli.
- Iar eu o sa te ajut, zise Orion.
Stand sub dus si chinuindu-se sa nu adoarma, Triger isi inspecta o rana care nu stia cum ii
aparuse. Era o gaura ca de glont, la care se luase coaja. Rana era pe spate si-l jena. Se uita pe lista
de achizitii si gasi o spuma care aplicata in sau pe rana, o steriliza si actiona ca un pansament.
Pansament care ajuta pielea sa se refaca mai repede decat de obicei. Debloca spuma si ramasese
cu 100 de puncte.
- Ce sa iau de 100 de puncte? O sa iau niste sapun si niste sampon... a... uite un pachet din asta.
Ce bine pot sa iau doua pachete, isi zise el bifand livrarea lor impreuna cu frigiderul.
In clipa in care isi pusese armura pe el intra Eli si zise.
- Orion s-a taiat, ajuta-ma.
- Ia banii astia si du-te si cumpara niste prosoape de hartie si niste prosoape de baie.
- Pentru?
- O sa vezi. Trebuie sa mi se deblocheze ceva...
- Bine... ma duc.
Eliza iesi din camera, iar Triger se dusese in bucatarie.
- Unde te-ai taiat?
- Mi s-a part un borcan in mana, cioburile au cazut pe picior si incercand sa ma feresc de
cioburile care cadeau m-am lovit in coltul de la masa. Si acum am cinci taieturi... trei vanatai cat
o zi de post.
- Ia sa vad daca mi s-a activat... am primit acceptul.
- La ce?
- Un plasture nou. Il are si Eliza pentru ca l-am luat pentru echipa, dar la mine acum este mai
eficient pentru ca am mai multe chimicale identificate si deblocate.
- Bravo.
El ii dadu cu spuma pe sold si o pusese sa intinda un pic spuma pentru a acoperi toate vanataile si
pentru a se inchide si ranile de la mana, el intre timp scosese cioburile din picior si din talpa.
- Se pare ca asta in timp ce cadea a pocnit. S-a mai spart o data pe masa?
- Cred ca da.
- Asa. Ti-am dat pana la glezna... mai ai cateva zgarieturi pe gamba... le-am acoperit. Genunchiul
arata bine. Pe pulpa te da Eli daca mai ai probleme. Eu am terminat ce era mai greu.
- Multumesc.
- Pentru putin, zise el. Ma duc la culcare.
- Am venit cu prosoapele. Pentru ce sunt cele de hartie?
- Pentru a va sterge pe maini dupa ce mancati sau pentru a sterge o suprafata umeda. Iar celelalte
o sa ne trebuiasca pentru ca s-a defectat generatorul cladirii in care sunt masinile de spalat.
- Multumim.
- Multumesc pentru pansament.
- N-ai pentru ce. Noapte buna.
Se intinsese in pat si isi activa doar casca. Ele facusera curat repede si se culcasera si ele.
Inca circa doua saptamani de antrenamente si sefii tuturor departamentelor se intalnira pentru a
planifica in urmatorul set de exercitii menit sa mai instruiasca studentii si sa tina soldatii in priza
pentru a evita eventualele greseli.
- Salut Joe, ce mai fac cadetii?
- Numai prostii Ioane, numai prostii. Bine ca avem carcera suficient de mare.
- Salut Joe, John.
- Ooo, salut George. Ce mai faci? Am auzit ca a mai cazut un avion.
- Nu-mi aminti... era un aparat destul de bun... nici macar dupa analizarea cutiilor negre nu am
reusit sa ne dam seama ce s-a intamplat de fapt.
- Ei, lasa. O sa punem mana de la mana si iti luam un avion nou.
- Nu e asta problema. Asta ar fi ultima mea problema...
- Dar?
- Se pare ca senzorii de la bord au „sesizat” un obiect care venea cu o viteza incredibila catre
acesta. Dupa aceea nimic... nici macar cate secunde a mai stat in aer... se poate sa se fi ciocnit de
ceva?
- Tot ce se poate.
- JOE!
- Da?!
- Am vesti de la spitalul militar central. Se pare ca Triger facea misiunea aceea de recunoastere
de care am vorbit.
- O Doamne. Geo... se pare ca un cercetas de-al meu s-a ciocnit cu avionul tau ratacit.
- Pustiul e bine?
- Nu stiu domnule, am venit sa va spun ca a ajuns la spital. Atat am afalat si eu.
- Bine. O sa ma duc sa vad ce face...
- Domnule... obiect zburator neidentificat se apropie pe o traiectorie cam ciudata...
- Cum adica ciudata? Intreba Ion.
- Merge un pic in zig-zag, dar programul de predictie nu poate sa-l ia ca tinta.
- O fi...
In clipa urmatoare cazu intre ei Triger cu armura facuta bucati. De pe mana dreapta lipseau foarte
multe bucati, de pe cea stanga lipsea o bucata mare intre cot si umar in partea din spate si lateral.
Pe piept avea o gaura de puteai sa pui un penar inauntru, iar casca era pe jumatate lipsa.
- Buna ziua!
- Ce s-a intamplat Triger?
- Din pacate am avut un accident, domnule.
- Cum asa?
- Permiteti sa raportez. Incercam sa zbor pe culoarul de zbor programat impreuna cu tacticienii
nostri si cu turnurile de control cand intre munti s-a ridicat ceata. Toate sistemele de telemetrie au
fost dintr-o data date peste cap de un stalp de inalta tensiune pe care l-am evitat, dar cand sa imi
revin ceva m-a izbit in plin. Am lesinat... numai ca armura m-a dus de urgenta la cel mai apropiat
spital militar. Cand m-am trezit eram inconjurat de medici si mecanici care incercau sa ma scoata
din armura sa vada daca nu am ceva rani. Dar conform diagnosticului armurii nu aveam nimic si
am decis sa plec si sa vin la dumneavoastra sa raportez.
- Bravo. Vezi ca in hala aia ai niste componente de schimb. Ar trebui sa treci si pe la Eliza sa te
scaneze sa vezi daca nu ai si alte rani.
- Multumesc domnule. Domnilor.
- Nu-mi vine sa cred. Proiectul tau da roade din ce in ce mai... bune, zise Geo satisfacut.
- Nu rade inca pentru ca nu si-a termiat stagiatura la noi, iar dupa aceea trebuie sa se duca la
Traian... mai bine vine la tine mai intai pentru pilotaj si dupa aceea la Traian pentru restul.
- Ce? Sa vina la mine? Pentru ce?
- Si-a luat toate pachetele... inclusiv pilotaj si tactica.
- La naiba. Va trebui sa mai suport un pusti rasfatat.
- Sa stii, incepuse Ion, ca este foarte bun si asculta de tine daca il ajuti. Daca ai incredere in el s-
ar putea sa ai si tu ceva de invatat. La mine a fost si sincer... am invatat destul de multe chestii.
Spre exemplu am inceput sa echipam toate navele, si o sa iti dau si tie planurile, cu un sistem
impotriva undelor electromagnetice care ar lua energia. Un fel de scut invizibil anti-lipitori
energetice.
- A facut el asta?
- Da, numai ca nu il facuse si pentru energie si campuri de energie.
- Adica?
- Cum a fost acel stalp de inalta tensiune, zise Joe. Se pare ca imbina foarte multe tehnologii intre
ele. A pus senile care se retrag la o simpla masina de teren. Prima oara am zis ca s-a ticnit, dar
cand a plouat si a trebuit sa plecam din garnizoana catre comandament am vazut ca avand
senilele alea am ajuns chiar mai devreme decat am preconizat.
- Interesant... si zici ca face asa oriunde?
- Da, zise Ion. Ai incredere in el. Da-i mana libera si o sa vezi ca nu o sa te dezamageasca.
- Cam greu de facut pentru ca ar insemna sa ii dau avionul unui... pusti care nici macar nu stiu
daca a zburat drept pana acum.
- Te inteleg ca este greu, si mie mi-a fost. Si uite ca da rezultate nesperat de repede. Ce-i drept
mi-a demontat un tun de pe nava prezidentiala fara a-l mai asambla la loc. L-am lasat asa pentru
ca inca mai cauta un compus care sa faca cartusul mult mai puternic fara a distruge carcasa
tunului.
- Interesant... daca imi demonteaza un avion? Il mai face la loc?
- As zice ca da, zise Joe. Eu am incredere in el... doamna presedinte are incredere in el.
- Da? Cum asa?
- Toate secretele de stat sunt in armura lui si pana acum nu a reusit nimeni sa-l faca praf. Nici
macar un avion cu cateva tone bune de munitie activa, zise Joe.
- Si care din cate am inteles au si explodat, adauga Ion.
- Geo. Te rog... ai incredere in mine cand iti spun ca pustiul asta este de fapt un fel de cercetator.
- Bine. M-ati convins... in cat timp vine la mine?
- Pai... cred ca imediat dupa exercitii, cel putin asa ramasese cu Traian. El zicea ca dupa exercitii
sa se prezinte la el. Dar cred ca mai bine vine la tine mai intai...
- Lasa sa mearga la Traian ca trebuie sa rezolv problema cu avionul ala mai intai. Multumesc...
acum. Care cum jucam?
- Stai sa vina si Traian, iar apoi incepem. Bine? Intreba Ion.
- Bine.
Intre timp Triger era in drum catre corturile unde era compania lui.
- Cine esti? Intreba santinela.
- Triger... lasa-ma sa trec. Trebuie sa ajung sa imi fac niste reparatii la armura.
- Parola!
- De abia am venit de unde sa stiu parola?
- Stai ca trag! Parola!
Triger se repezi si in cateva clipe fusese langa santinela.
- Crezi ca am chef de glume proaste?
- Scuze...
- Nu-i problema. Te inteleg... Raven pe unde e?
- Cred ca e in cantina.
- Multumesc, hai ca te las. Ia de aici o ciocolata. Macar sa-ti indulceasca cineva ziua. Cum te
cheama?
- Bob. Multumesc pentru ciocolata.
- N-ai pentru ce. Ai grija de tine. Salut.
- Salut.
El se repezi catre primul cort si se strecurase inauntru. Era un cort pentru dusuri. Iesi calm din el
si inainta catre hangarul in care se faceau reparatiile. Intra inauntru si cand sa faca cativa pasi de
la usa dadu cu piciorul intr-o cheie.
- Cine-i acolo? Se auzi o voce feminina din spatele unei gramezi de cabluri.
- Triger... am venit pentru reparatii la armura...
- Stai ca vin imediat, zise vocea.
Din gramada de cabluri si fire iesi o fata care nu parea sa aiba mai mult de 18 ani.
- Buna. Eu sunt Anabelle. Sunt mecanicul sef si... unde ai fost cu armura asta?
- A dat un avion peste mine...
- Cum sa dea un avion peste tine? Zi ca ai intrat in el si o sa te cred.
- Pai...
- Pai ce?
- Am zburat cu ea pentru prima oara...
- A! Asta explica multe...
- Si cand treceam prin trecatoarea Billing-tros s-a ridicat o ceata dintr-o data, iar instrumentele de
navigatie au luat-o razna. Am evitat un stalp de inalta tensiune, si cand m-am ridicat si redresat,
m-am trezit cu un avion in fata.
- De ce ai luat-o prin trecatoarea aia? Nici macar pe jos nu se trece pe acolo... se spune ca acolo
salasuieste un spirit necurat. Multi care au trecut pe acolo spun ca insusi necuratul locuieste
acolo.
- Si tu acum... ala era planul de zbor... pe deasupra vaii.
- Lasa... ia sa vedem. Urca pe platforma aia si stai sa te scanez ca sa stiu ce iti lipseste si ce ar
trebui sa iti repar din mers.
- Aici?
- Da. Stai nemiscat te rog.
- Bine...
- Scanarea incepe in 3... 2... 1... stai nemiscat... gata.
- Si acum?
- Acum scanez zonele in care pagubele sunt superficiale.
- Bine...
Ea se apropie cu un aparat in forma literei Y. Conecta aparatul la o cutie de langa platforma si
incepuse sa scaneze. Cand dintr-o data se opri.
- Cum iti simti piciorul?
- Bine. Pot sa calc pe el, nu ma jeneaza nimic...
- Ai o piesa indoita, iar de langa aceasta iese un lichid ciudat. Pare sa fie combustibil sau ulei cu
sange. Du-te la un medic si vino maine ca sa ma lasi sa mai repar armura. Pana atunci mergi asa
sau imi lasi armura de pe acum.
- O sa o las de pe acum... unde?
- Acolo in patratul ala galben. Si activeaza-i te rog sistemele defensive...
- Gata.
- Bun. Acum fugi la masa si ne vedem maine.
- Bine...
- Hai dispari.
- Am inteles... bine... am plecat.
Iesi din hangar si se dusese direct catre popota. Venea un miros placut de scortisoara urmat de un
miros de varza care fierbe si din cand in cand un miros vag de paine prajita. Intra in incinta si se
aseza la coada. Dupa ce isi lua portia de sarmale, paine si orez cu lapte, indulcit cu miere si cu
scortisoara din abundenta se uita prin sala si isi vazu prietenii la o masa mai retrasa fata de
intrare.
- Salut copii ce mai faceti?
- Am auzit ca ai luat-o in freza astazi, zise Orion.
- Da. Am luat-o pe coaja de la un avion de bombardament ratacit.
- Am auzit ca era un prototip de avion fara pilot, adauga Raven.
- Sincer a durut ca naiba cand m-am trezit...
- Hahahaha, ai lesinat, zise Raven razand cu mancarea in gura.
- S-a lovit de un bombardier, la ce te astemptai? Ii lua apararea Orion.
- Lasa ca-l examinez eu dupa ce mancam, zise Eliza.
- Singura rana pe care a vazut-o cineva ar fi una la picior.
- Lasa ca vedem dupa ce mancam.
Terminasera de mancat si se dusesera in cortul lor. Triger isi dadu jos costumul secundar si
ramasese in pantaloni scurti, dupa care se intinsese pe sacul lui de dormit.
- Dar stiu ca ai luat cateva lovituri destul de dure, zise Eli.
- Da? Nu stiam...
- Da. Ai vreo 7 vanatai destul de mari pe spinare in zona toracica si vreo 3 in zona lombara.
- Atat de multe?
- Te doare cand te apas?
- Sincer, foarte putin. Aaaa... aia doare mai tare.
- Asta este cea mai proaspata. Vad ca pe picioare mai ai un pic si esti „omul vanata” asa ca nu are
rost sa mai intreb. Intr-adevar sunt vanatai care sunt in ultima faza de vindecare, dar... stai
nemiscat ca ai o taietura destul de nasoala pe pulpa dreapta.
- Probabil de acolo curgea sangele pe care l-a vazut Anabelle...
- Cine e Anabelle? Intreba scurt Eli.
- Este mecanicul sef... am lasat armura in hangarul principal pentru reparatii.
- Si? Cand te duci sa-ti iei armura?
- Cand o sa fie gata... pana atunci recuperare, zise Triger intinzandu-si mainile.
- Aha... si unde o sa te duci pentru relaxare?
- Pai... pe aici pe undeva... ma plimb prin unitate... nu stiu.
- Mhmm, bine.
- De ce? Ai vreun plan?
- Pai...
- Hai zi acum ca teoretic suntem doar noi doi.
- Da... stii... eu...
- Bine. Lasa uita ca am intrebat. Ajuta-ma sa ma refac si vad eu ce fac mai tarziu.
- Nu asta vroiam sa spun... m-ai luat prin surprindere, zise ea rusinandu-se.
- Am inteles. Te rog sa ai grija de mine si dupa aceea vedem noi ce facem. Bine?
- Bine.
Ii inchisese rana de pe picior si testa din nou zona respectiva pentru eventuale vase de sange care
nu se inchideau la timp sau pentru rani care nu se inchideau corespunzator.
- Cred ca am terminat cu rana asta. Acum sa-ti dau cu pansamentul asta pentru vanatai si am
terminat.
- Multumesc mult Eli, zise Triger.
Ea rosi un pic si incepuse sa puna acel unguent care desi era transparent dupa aproximativ o
secunda se facea rosu, ca apoi sa intre foarte repede in piele, in urma lui neramanand nici macar o
urma cat de mica, asta daca zona era masata corespunzator.
- Hai ca pe spate a intrat foarte repede in piele si vanataile au inceput sa dispara, acum pe
picioare.
- Ai grija la rana aia...
- Asta? Nici nu ar trebui sa te doara.
- Preventiv...
- Hehe, lasa ca pe aia o sa o masez prima sa vad cat de mult te zvarcolesti.
- Multumesc.
- N-ai pentru ce.
In clipa urmatoare intra Raven in cort.
- Salutare lume!
- Salut, zisera cei doi.
- Ce-ai patit? Unde e armura?
- In hangar la reparat.
- Am o intrebare... sper ca nu va suparati pe mine dar o sa am nevoie de cort diseara.
- Adica sa dormim in alta parte?
- Da... cam asta ar fi ideea.
- Si Orion?
- Am vorbit cu ea si este la exercitii.
- Bine. Hai ca o sa lipsim si noi in seara asta, zise Triger.
- Multumesc mult. Raman dator, zise Raven zambind larg si iesi repede din cort.
- Bun. Si unde o sa stam? Mai ales ca maine dimineata va trebui sa ma trezesc foarte devreme
pentru a incepe exercitiile?
- O sa iti arat peste o ora...
- Peste o ora? Dar ce e peste o ora?
- N-ar mai fi surpriza, nu?
- Bine. Fie...
Termina Eli de intins unguentul, care-si facu datoria, se spala bine pe maini si cat timp se stergea
se uita intr-o oglinda la Triger care isi tragea costumul auxiliar.
- Si... unde mergem?
- O sa vezi imediat. Hai sa mergem, zise el verificand incuietoarea de la piept.
Iesisera din cort si o luasera spre hangarul principal.
- Urca pe aici.
Urcasera pe hangarul principal si se sezasera pe un suport al unei antene care nu fusese montata.
Suportul era circular si permitea sederea a doua persoane in el.
- Si acum... sa inceapa spectacolul, zise el.
- Ce spectacol?
In clipa urmatoare toate navele incepusera sa decoleze si sa faca manevre, sa traga, sa se evite
una pe cealalta, sa faca rasuciri, rasturnari si alte acrobatii aeriene.
- Asta da spectacol de lumini, zise ea.
- Ma bucur ca iti place, zise el luand-o in brate.
Ea se lipi cu spatele de el lasandu-si capul pe pieptul lui.
- Cand o sa mergem acasa in permisie sa vii pe la mine, spuse ea. Vreau sa iti arat ceva ce am
gasit la bunicii mei.
- S-a facut. Din cate am auzit maine va trebui sa ne prezentam cu totii in hangarul principal, stii
cumva de ce?
- Am auzit doar ca rasa care ne-a dat tehnologia asta avansata ar avea nevoie de niste trupe in
plus.
- Inteleg. Ce film ai vrea sa vedem mai tarziu?
- Nu stiu... hai sa vedem o animatie.
- Bine. Sa vedem ce mai ruleaza si mergem.
- Multumesc pentru ajutorul de dimineata cu lazile.
- N-ai pentru ce.
Au mai stat cateva minute si au plecat in camera lor pentru a viziona acel film. A doua zi
aparusera pe cer, deasupra fiecarui oras mare si mediu ca intindere, cate o nava imensa. Acestea
isi deschisesera calele pentru a lasa navetele sa circule si isi dezactivasera scuturile si armele.
- Soldati! Astazi va prezentati in orasele voastre si va inrolati. Trebuie sa ne ajutam aliatii cu
orice pret! Intrebari?
- Navele au aparut si in celelalte tari?
- Pe toata planeta fiule! Alte intrebari?
- NU DOMNULE!
Sosisera circa 20 de camioane ca sa ii preia pe toti din unitate. Pe drum fusesera escortati de doua
planoare de lupta ale vizitatorilor, care statusera cand pe o parte, cand pe cealata pentru a-i putea
scana pe toti si pentru a le asigura cat de cat o protectie.
Ajunsi in oras, Alex si Eli se dusesera la ea acasa.
- Mama, buna, unde e cutia de la bunica?
- La tine in camera, buna Eli, buna Alex. Va inrolati din nou?
- Da...
- Am gasit! Uite... poate stii ce simboluri sunt astea.
- Cateva imi sunt foarte cunoscute dar nu-mi dau seama de unde.
- Hai ca poate iti amintesti pe drum.
Plecasera si se dusesera direct la punctul de imbarcare.
- Ce nava mare... cred ca intra vreo 2000 de persoane inauntru, zise Eli.
- Nu va suparati, cate persoane pot intra in acea nava? Il intreba Alex pe un soldat.
- Ar trebui sa poata sa preia 3500 de unitati. Dar daca apar unii mai... corpolenti, o sa se reduca
numarul. Din cati au venit as putea sa spun ca o sa incapa vreo 2600-2800 de persoane.
- Multumesc, zise Alex.
- Cu placere.
Se indreptasera catre magistratul care tinea o tableta si bifa persoanele care urcau.
- Buna ziua domnule magistrat.
- Buna ziua, cu ce va pot ajuta?
- Suntem de la U.M.S. 01254, si am venit sa ne inrolam.
- Ce bine. Spuneti-mi va rog numele de cod.
- Triger si Eli.
- Triger... te-am gasit... si... Eli... gata. Urcati la etaj in camera 8.
- Multumim.
- Si eu va multumesc. Urmatorul!
Nici nu intrasera bine ca se auzi de undeva din stanga lor:
- Stati pe loc! A... sunteti in costumele de lupta deja, nicio problema, puteti sa urcati.
- Multumim.
Ajunsi in camera respectiva remarcasera ca aceasta avea circa 500 de scaune, toate prevazute cu
sisteme de prindere de siguranta.
- Aici sunt locurile noastre, zise Alex.
- Crezi ca o sa stam mult?
- Cred ca da, vrei sa cobor sa iti cumpar ceva?
- Te rog. Ia-mi si mie o apa si doua pachete de biscuti... si un pachet de servetele.
- Bine, vin imediat.
Cobori si vorbi cu gardianul care pazea poarta sa il lase sa iasa cateva minute si cand se intorsese
mai repede decat promisese, gardianul ii multumi pentru intelegere. Urca la etaj si incepuse sa
auda galagie. Il opri pe un pusti si il intreba:
- Ce e cu galagia asta?
- Unul a incercat sa o pipaie pe o tipa si aia l-a pocnit pe ala cam tare, si acum s-au luat la bataie
prietenii aluia cu tipa aia...
Intra repede in camera si remarca ca ea fusese imobilizata si ca acei tipi incercau sa-i scoata
costumul. In acel moment Alex isi activa costumul si in jurul lui se facu loc, iar cei 8 indivizi se
uitau suparati catre noul venit.
- Esti bine? Intreba Alex cu voce tare.
- Nu, astia cred ca mi-au desfacut cateva cleme de siguranta.
- Mai baieti... va sfatuiesc sa va potoliti.
- Sau ce? O sa ne bati la fundulet?
- Se prea poate... daca asta vrei.
- Hai sa vedem ce iti poate pielea. Baieti !? Pe el!
Cei opt se ridicasera si il inconjurasera incercand sa para mai... superiori.
- Tabaram pe el si il batem bine!
In clipa urmatoare, Alex, facu doi pasi in dreapta si isi lovi adversarul direct in abdomen
trimitandu-l in cel mai apropiat perete. Facu repede un pas in fata si isi lovi adversarul in ureche.
- Va potoliti sau trebuie sa va linistesc pe toti?
- Gata! Joaca s-a terminat, se auzi o voce din spatele lor.
Isi facusera aparitia doua garzi care ii pusesera pe cei sase ramasi intr-o incapere separata. Alexo
ridica pe Eliza de pe jos, ii verifica costumul si ii spuse:
- Se pare ca o sa ai nevoie de un sistem de protectie.
- Daca ai avea unul portabil ar fi perfect.
- Stai ca iti transfer niste... muzica. Cu aceste... melodii, costumul tau o sa poata sa se apere si tu
o sa te poti apara cu mult mai bine.
- Ce sunt de fapt?
- Sunt tehnicile de lupta pe care le-am invatat eu, ii sopti Alex inainte de a se aseza langa ea.
- Multumesc, zise ea in soapta.
In circa 2 ore, nava fusese umpluta si se faceau pregatirile de plecare. Doi soldati faceau
instructia pentru cateva sute de persoane.
- Va legati centurile de siguranta dupa care va puneti si cadrul de deasupra si il fixati in dreptul
scaunului.
Nava incepuse sa decoleze si