Aspecte ale Curriculum-ului.

Proiectul pentru Învăţământul Rural-

rezultat benefic al curriculum-ului zonal

●Repere de construire a curriculumului românesc

Învăţământul românesc operează cu două accepţiuni ale conceptului de Curriculum. În

sens larg, „Curriculum-ul este ansamblul experienţelor de învăţare prin care trece elevul pe
parcursul traseului său şcolar”. În sens restrâns „Curriculum-ul reprezintă ansamblul
documentelor şcolare care reglementează desfăşurarea activităţii şcolare: plan de învăţământ,
program, manuale, ghiduri de aplicare etc.”Curriculum Naţional concentrează ansamblul
experienţelor de învăţare pe care instituţiile de învăţământ din România trebuie să le asigure
copilului şi elevului pentru a realiza finalităţile prevăzute prin „Legea Învăţământului”.
Pe parcursul evoluţiei lor, domeniile cunoaşterii s-au diversificat, înmulţit şi specializat.
Încercarea de a aprofunda, de a cerceta temeinic diferitele probleme ale lumii, au condus la
multiplicarea decupajelor cunoaşterii şi la specializări tot mai înguste. În lumea contemporană
asistăm însă la o reevaluare epistemologică : după o lungă perioadă de specializare, ultima
jumătate de secol schimbă perspectiva, propunând abordări transdisciplinare şi acceptând că
decupajele tradiţionale ale cunoaşterii sunt artificiale şi puţin operante în faţa problemelor
complexe ale lumii contemporane. În acest context gruparea disciplinelor şcolare în arii
curriculare şi dezvoltarea programelor şcolare pornind de la dominante ale acestor arii constituie
un semn al compatibilizării ofertei de educaţie la tendinţele epistemologice actuale.
Din această perspectivă, documentele de politică educaţională5 menţionează următoarele
repere de construire a curriculum-ului românesc :
- Raportarea la dinamica şi la nevoile actuale, dar mai ales la finalităţile sistemului
românesc de învăţământ; în acest sens este de răspuns la întrebarea ce trebuie să poată face
absolventul unei trepte de învăţământ?
- Raportarea la acele tradiţii ale sistemului nostru de învăţământ care se dovedesc
pertinente din punctul de vedere al reformei în curs; altfel spus, ce este util să păstrăm, în noile
condiţii?
- Raportarea la tendinţele generale de evoluţie şi la standardele internaţionale unanim
acceptate în domeniul reformelor curriculare; de aici încercarea de a răspunde la o întrebare
provocatoare: ce înseamnă învăţământ performant?

●Noi dimensiuni introduse prin curriculum naţional

Aplicarea consecventă a reperelor enunţate conduce la inducerea în sistem a unor noi

dimensiuni(Cf.Curriculum Naţional, 1998):
• Plasarea învăţării - ca proces - în centrul demersurilor şcolii (important este nu ceea ce
profesorul a predat, ci ceea ce elevul a învăţat).
• Orientarea învăţării spre formarea de capacităţi şi atitudini, prin dezvoltarea
competenţelor proprii rezolvării de probleme, precum şi prin folosirea strategiilor participative
în activitatea didactică.

1
 • Flexibilizarea ofertei de învăţare venită dinspre şcoală (structurarea unui învăţământ
pentru fiecare, deci pentru elevul concret, iar nu a unui învăţământ uniform şi unic pentru toţi,
conceput pentru un elev abstract).
• Adaptarea conţinuturilor învăţării la realitatea cotidiană, precum şi la preocupările,
interesele şi aptitudinile elevului.
• Introducerea unor noi modalităţi de selectare şi de organizare a obiectivelor şi a
conţinuturilor, conform principiului "nu mult, ci bine"; important este nu doar ce anume, dar cât
de bine, când şi de ce se învaţă ceea ce se învaţă, precum şi la ce anume serveşte mai târziu ceea
ce s-a învăţat în şcoală.
• Posibilitatea realizării unor parcursuri şcolare individualizate, motivante pentru elevi,
orientate spre inovaţie şi spre împlinire personală.
• Responsabilizarea tuturor agenţilor educaţionali în vederea proiectării, monitorizării şi
evaluării curriculum-ului.
Abordând problema tipologiei curriculum-ului, o serie de autori –precum Ph.
Perrenoud(1993), C. Cucoş(2002), Emil Pǎun(2002) identificǎ mai multe ipostaze ale
curriculum-ului, le relevǎ specificitatea şi le anticipeazǎ efectele asupra elevilor pe care aceste
tipuri de curricul-um le vor induce ca urmare a parcurgerii lor.
De exemplu, C. Cucoş(2002, pag. 183-184- apud Frunzǎ V., 2003, pag. 134-135) enumerǎ
mai multe tipuri de curriculum: core-curriculum(curriculum general), curriculum specializat(sau
de profil), curricumum ascuns(subliminal), curriculum informal, curriculum recomandat,
curriculum prescris, curriculum predat, curriculum învǎţat(realizat), curriculum suport,
curriculum testat, curriculum zonal(local), curriculum exclus.Aceste tipuri de curriculum nu
fiinţeazǎ ca entitǎţi complet separate, ci ca variante de curriculum care presupun multiple
interdependenţe; în consecinţǎ, specialiştii în curriculum, atunci când le proiecteazǎ, trebuie sǎ le
configureze într-o asemenea manierǎ, încât respectivele forme sǎ se susţinǎ reciproc şi sǎ nu fie
în relaţie de disonanţǎ.
Curriculum zonal reprezintǎ o ofertǎ educaţionalǎ adaptatǎ unei zone geografice, cu
scopul de a favoriza la beneficiari formarea unor competenţe care sǎ le favorizeze desfǎşurarea
unor activitǎţi care sunt specifice acelui spaţiu geografic.

●Proiectarea curriculum-ului şcolar

Demersul elaborării unui curriculum este în general empiric. În mod tradiţional, curricula
a fost elaborată de comisii constituite din: funcţionari din ministerele de resort, inspectori,
profesori de diverse specialităţi etc.
În prezent, Teoria Curriculum-ului acumulează o experienţă ştiinţifică din ce în ce mai
bogată.
Se consideră că la baza elaborării unui curriculum trebuie să stea următoarele patru
întrebări:
 C e obiective educative trebuie să realizeze şcoala/ instituţia?
Care sunt experienţele educative în măsură să conducă la realizarea acelor obiective?
Prin ce metode se va realiza învăţarea?
Cum vom evalua ceea ce s-a realizat?

2
Construcţia curriculum-ului se face, în general, după modelul: cercetare, planificare,
experimentare, difuzare, evaluare.

●Proiectul pentru Învǎţǎmântul Rural

Proiectul pentru Învăţământul Rural( în valoare totală de 91 de milioane USD,

cofinanţat de Banca Mondială şi Guvernul României ,care se derulează în perioada 2003-
2009), a necesitat adaptarea curriculumului la mediul rural .

Scopul şi obiectivele generale:

Îmbunǎtǎţirea accesului la o educatie de calitate pentru elevii din mediul rural- exprimatǎ
prin rezultate şcolare mai bune la testele naţionale, precum şi printr-un procent mai mare de
promovabilitate, absolvire şi înscriere în cicluri superioare de învǎţǎmânt.

Obiectivele educaţionale:

• Îmbunǎtǎţirea activitǎţilor de predare-învǎţare în şcolile din mediul rural(un punct de

interes al acestui obiectiv este adaptarea curriculum-ului la mediul rural);
• Pregatirea profesionalǎ a cadrelor didactice din mediul rural prin activitǎţi desfǎşurate în
şcoalǎ;
• Crearea de posibilitǎţi de pregǎtire profesionalǎ pentru cadrelele didactice din mediul
rural;
• Asigurarea condiţiilor minime de funcţionare a şcolilor din mediul rural;
• Asigurarea materialelor didactice necesare şcolilor din mediul rural;
• Îmbunǎtǎţirea relaţiilor dintre şcoalǎ şi comunitatea localǎ;
• Întǎrirea capacitǎţii de monitorizare, evaluare şi elaborare de politici prin crearea Bazei
Nationale de Date privind Educaţia (BNDE), elaborarea indicatorilor naţionali ai educaţiei
şi realizarea evaluǎrii naţionale a învǎţǎmântului obligatoriu.

Beneficiarii direcţi ai Proiectului :

-toţi elevii şi toate cadrele didactice din mediul rural;
-autoritǎţile şi comunitǎţile locale;
-furnizorii de programe de formare;
-factorii de decizie.

3
●Implementarea proiecului curricular cuprinde:

monitorizarea obiectivelor specifice nivelului respectiv şi a resurselor;

monitorizarea comunicării, participării şi a motivării persoanelor implicate;
monitorizarea formării persoanelor şi grupurilor în vederea realizării sarcinilor de
dezvoltare curriculară şi a dezvoltării personale a celor implicaţi;
prevederea elementelor de flexibilitate care fac posibilă modificarea pe parcurs (dacă
situaţia o cere);
combaterea rezistenţei la schimbare prin înlăturarea barierelor;
obţinerea sprijinului efectiv al persoanelor şi factorilor implicaţi.

●Implementarea curriculum-ului

Implementarea semnifică monitorizarea aplicării proiectului curricular respectiv,

urmărirea indicatorilor cantitativi şi calitativi care vor fi supuşi evaluării pe parcursul derulării şi
la finalul acestuia (Şerban Iosifescu, 2001, pag. 276).
Monitorizarea implementării curriculum-ului şcolar înseamnă urmărirea sistematică şi
continuă a modului în care sistemul se comportă în raport cu modificările propuse(în tehnologie,
un “monitor” este un dispozitiv de supraveghere care declanşează o alarmă în caz de dereglare a
funcţionării).
În ceea ce priveşte învăţământul, se disting trei tipuri de monitorizare:
monitorizare administrativă, care se referă la urmărirea/ supravegherea respectării
dispoziţiilor legale;
monitorizare formativă, axată pe elevi. Spre exemplu, administrarea periodică a testelor
criteriale care se referă la/ vizează esenţa unui program de studii permite identificarea
problemelor, a dificultăţilor în derularea acestuia;
monitorizarea/
 pilotajul randamentului şcolar. Se realizează, în general, cu ajutorul
testelor normative; au rolul de a informa, comparativ, cu privire la ceea ce “produc” şcolile şi
clasele. (Dictionnaire de l’ evaluation et de recherche en education, PUF, Paris, 1992, pag. 72;
Dictionnaire encyclopedique de l’ education et de la formation, Nathan, 1998-apud).
Alţi autori precizează că monitorizarea unui curriculum ar trebui să stabilească în ce
măsură acesta răspunde următoarelor cerinţe/ exigenţe (G. de Landsheere şi M. Crahay -1990,
pag. 476-apud Potolea Dan, 2005, pag. 31 ):
coerentă;
calitate;
echitate.

●Evaluarea curriculum-ului:

A evalua un curriculum înseamnă a determina dacă obiectivele propuse sau asumate

iniţial au fost realizate.
Când se evaluează un curriculum trebuie să se ia în considerare:
acceptarea sau neacceptarea de către cadrele didactice;
adecvarea la cerinţele şi aşteptările beneficiarilor (elevi, părinţi, profesori);
costurile etc.
Evaluarea unui curriculum trebuie să însoţească fiecare etapă a construcţiei sale:

4
 în momentul determinării scopurilor trebuie să se evalueze:
● valorile culturale;
● aşteptările forţelor sociale;
● randamentul şcolar actual;
● evaluarea nevoilor;
în momentul planificării: controlul adecvării obiectivelor, conţinuturilor, strategiilor, al
materialului didactic, inclusiv al manualelor şcolare;
în timpul prestării: observarea reacţiilor profesorilor şi elevilor, studiul rezultatelor
elevilor etc.;
în timpul experimentării pe teren: reacţiile celor cuprinşi în experiment (eşantionului);
controlul calităţii programului în condiţii diferite;
în timpul introducerii în practica şcolară pe scara largă (examenul formei finale a
curriculum-ului):
● controlul eficacităţii sistemului în ansamblul său;
● controlul pregătirii cadrelor didactice pentru promovarea curriculum-ului respectiv;
în momentul controlului calităţii: examenul calităţii realizării curriculum-ului: studiul
cauzelor variaţiei de eficienţă, eventuale sugestii de corectare etc.
Deci: evaluarea unui curriculum înseamnă colectarea de probe sau informaţii care
permit să se ia decizii cu privire la oportunitatea, eficienţa şi valoarea sa educativă.

Bibliografie

● Cerkez, Matei,2005-2006, Managementul curriculum-ului(Curs- Management Educaţional şi

Comunicare Instituţionalǎ-master online), SNSPA, Bucureşti
● Cf. Curriculum Naţional. Cadru de referinţă pentru învăţământul obligatoriu, MEN – CNC, Ed.
Corint 1998
●Frunzǎ, Virgil, 2003, Teoria şi metodologia curriculum-ului, Editura Muntenia, Constanţa,
pag.134-135
●Iosifescu, Şerban, 2001, Managementul educaţional pentru instituţiile de învǎţǎmânt, Editura
Pogrup press, Bucureşti-pag. 276
●Potolea, Dan, 2006, M.E.C.,Proiectul pentru Învǎţǎmântul Rural,Teoria şi metodologia
Curriculum-ului, Bucureşti, pag.31
●Vlăsceanu, L. (coordonator), Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în curriculum-ul
îvăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editat de MEC şi Centrul ducaţia 2000+,Ed.Polirom,
2002.
●Ministerul Educaţiei şi Cercetǎrii, 1998, Curriculum Naţional, Bucureşti
●www.credis.ro-Programul pentru Învǎţǎmântul Rural

Institutor I, Cǎpǎţînǎ Mirela, Şcoala nr. 16 Constanţa