SECRETE

Secretul bine pazit al americanilor...

In doar trei ani, intre 1969 si 1972, 12 oameni, toti americani, au
pus piciorul pe Luna. De atunci, timp de 38 de ani, nici un paman-
tean nu a mai ajuns acolo. Motivul? Simplu, ni s-a interzis sa ne mai
vizitam satelitul. Ii „deranjam“ pe cei care sint acolo de foarte multa
vreme si le incurcam planurile pe care le desfasoara
cu noi, cu planeta noastra, cu sistemul nostru solar. Chiar sint alte
fiinte acolo?
Astronomul rus Evgheni Arsiukin si matematicianul ufolog Vladimir
Ajaja, in filmul documentar difuzat pe canalul rusesc de televiziune
RTR, sustin acest lucru cu toata fermitatea, aducind in sprijinul
afirmatiei lor dovezi concrete. Cotidianul Pravda a publicat si el o
serie de destainuiri si fotografii despre cladirile aflate pe partea
nevazuta a Lunii, despre entitatile extraterestre care sint acolo si
despre masinile lor ciudate, enigmaticele OZN-uri, care ne dau atita
bataie de cap. Dar exista asa ceva acolo sau sint doar fabulatii?
Americanii care au ajuns pe Luna spun ceva in acest sens? Au
vazut ei ceva, atunci cind au ajuns acolo?
In mod bizar, filmele facute pe Luna de unele echipaje au…
disparut din arhive, ca si cum am vorbi despre niste banale
inregistrari video facute undeva, aiurea. Treptat insa, anumite
lucruri, tinute secrete timp de trei-patru decenii, au inceput sa
transpire. Pe timpul misiunii Apollo 11, de la 20 iulie 1969, in
legaturile radio dintre Neil Arm-strong, Buzz Aldrin si Centrul de
control au fost doua minute de tacere, justificate initial de NASA prin
aparitia unei supraincalziri a aparaturii, apoi prin faptul ca pulsul lui
Armstrong ajunsese la 140 de batai pe minut, fapt pentru care „i s-a
transmis o fraza codificata”.
Dupa 40 de ani, s-a aflat ca totusi, in cele doua minute, intre Luna si
Pamint s-au purtat discutii aprinse. Lui Neil i-a crescut, intr-adevar,
pulsul brusc, deoarece acesta a vazut ceva ce i-a taiat respiratia si
l-a facut sa strige la colegul sau.
Iata o parte a convorbirilor:
„Armstrong: Ce a fost asta? Ce dracu a fost asta? Asta e tot ce
vreau sa stiu!
Controlul misiunii: Ce se intimpla acolo? (intreruperi, paraziti) Apollo
11, ma auzi? Ce se intimpla?
Apollo 11: Chestiile alea sint imense, domnule!… Enorme… Oh,
Doamne! Nu-mi vine sa cred! Repet, mai sint si alte nave spatiale
aici…, aliniate pe marginea cealalta a craterului! Ei sint pe Luna si
ne privesc acum!
Armstrong & Aldrin: Astea sint lucruri gigantice. Nu, nu, nu este o
iluzie optica. Nimeni nu va crede asta!
Houston: Ce… ce…ce…? Ce naiba se intimpla? Ce s-a intimplat cu
voi?
Armstrong & Aldrin: Ei sint aici, sub suprafata.
Houston: Ce e acolo? (paraziti, emisie intrerupta, interferente)
Controlul cheama Apollo 11.
Armstrong & Aldrin: Am vazut niste vizitatori. Ei au fost aici pentru
un timp, observind instrumentele.
Houston: Neclar! Repetati ultima informatie!
Armstrong & Aldrin: Spun ca aici sint si alte nave spatiale. Sint
aliniate pe marginea cealalta a craterului!
Houston: Repetati, repetati comunicarea!
Armstrong & Aldrin: Am conectat transmisia automata. Imi tremura
rau miinile si nu mai pot face nimic. Incercam sa filmam. Dar, daca
aceste camere nu vor inregistra nimic, cine ne va crede?
Houston: Ati inregistrat ceva pe film?
Armstrong & Aldrin: Nu avem niciun film la noi. Am facut trei
fotografii. Farfuriile zburatoare sau ce-or fi ne-au stricat filmul.
Houston: Aici controlul. Unde sinteti acum? Ce-i cu galagia asta de-
spre OZN-uri? Terminat
Armstrong & Aldrin: Au aterizat aici. Sint aici si ne privesc. Se uita la
noi.
Houston: Oglinzile, oglinzile le-ati instalat?
Armstrong & Aldrin: Da sint puse unde trebuie. Dar oricine a venit
cu navele alea spatiale, cu siguranta miine poate veni sa ni le
demonteze. Terminat“.

Sa mai spunem, in final, ca aceasta discutie a fost receptionata atit

de rusi, care urmareau indeaproape misiunea, cit si de diversi
radioamatori de pe glob si ca, intr-un interviu, Armstrong a declarat
ca, inainte de plecare, au fost avertizati ca pe Luna vor intilni ceva.

Marele secret al lui Stalin: un alt evreu la conducerea lumii

Se spune că Stalin, marele dictator sovietic, era creştin ortodox de

«sânge pur» georgian, născut la Gori, în Caucazia, şi că pentru un
timp a frecventat un seminar. Deşi există diverse «documente» cum
ar fi fotografiile şi fotocopiile, care pot fi adevărate sau false, fiindcă
au apărut după revoluţia comunistă, ofiţerii Serviciului Secret
Român au cules propriile lor informaţii chiar în Caucazia, în timpul
celui de al doilea război mondial, informaţii care scot la lumină şi
dezvăluie, cel puţin pentru noi, misterul vieţii şi carierei lui Stalin.
Ca religie, familia lui se pare că a fost într-adevăr creştin ortodoxă,
dar ca «rasă» Stalin nu era un georgian pur. De multe ori evreii care
trăiesc izolaţi într-o societate creştină preferă, din comoditate, să
adopte în mod formal religia comunităţii, ca să nu fie priviţi de
creştini ca indivizi periculoşi. Dar asta nu schimbă cu nimic
caracterul acestor oameni şi, ori de câte ori se iveşte ocazia, ei se
ridică împotriva religiei adoptive, de a cărei protecţie nu mai au
nevoie şi, ca buni evrei ce sunt de fapt, încearcă să o distrugă.
Stalin, dictatorul roşu, a fost evreu de origine şi în acest sens există
multe probe. Adevăratul nume al lui Stalin era David Visarion
Djugaşvili, căruia i se mai spunea şi Koşba. Numele «Djugaşvili»
înseamnă în georgiană «fiu de evreu». În această limbă, pentru
evreu se spune literar «uria», dar există de asemenea şi cuvântul
«djuga», sinonim cu «uria», care indică originea evreilor caucazieni,
veniţi aici dintr-o colonie portugheză. Cealaltă parte a numelui lui
Stalin, «şvili», înseamnă în georgiană «fiu»”.
Numele de Iosif şi Visarion, pe care le purtau Stalin şi tatăl său, nu
erau folosite de creştinii ortodocşi. Creştinii nu primeau nume de
origine evreiască precum Iosif, Benjamin, Solomon, Miriam etc., ci
nume de origine grecească, slavă şi latină, pe lângă cele locale. De
aici, o primă concluzie: prenumele lui Stalin indică de la început că
este evreu de origine. Numele de Koşba sau Koba, sub care era
cunoscut Stalin ca revoluţionar în Caucaz, nu era decât numele
legendarului evreu Bar-Koşba, care în [anul] 165 d.C. a condus o
răscoală a evreilor împotriva romanilor, în timpul domniei lui
Hadrian. În această răscoală Bar-Koşba a fost numit de către marii
rabini «Mesia», dar răscoala s-a terminat rău pentru evreime, care a
fost împrăştiată de romani în diferite provincii ale Imperiului.
Pentru că adevăratul său nume îi trăda originea evreiască, Stalin a
preferat să-l schimbe cu cel rusesc de Iosif Vissarionovici Stalin.
Originea îi era trădată şi de trăsăturile feţei. Georgienii sunt în
general oameni înalţi şi bine dezvoltaţi fizic, pe când Stalin avea
doar un metru şaizeci înălţime. Acest fapt i-a obligat pe urmaşi să-l
urce pe un scaun «invizibil» în lăcaşul Mausoleului, ca să apară mai
«impozant» pentru masele care defilau în şiruri nesfârşite prin Piaţa
Roşie din Moscova.
Fizionomia lui Stalin era tipic evreiască şi probabil de aceea, ca să-i
ascundă aceste trăsături, toate fotografiile care i se publicau erau în
prealabil retuşate. Familia, sau mai bine zis familiile lui Stalin au fost
de origine pur evreiască. Prima soţie a lui Stalin era o evreică din
Caucaz, Kati Schwanitz, cunoscută sub numele de Katerina
Şvanidze. Ea a fost mama lui Iacob Davidovici Djugaşvili (de ce
Iacob şi nu un nume autentic rus sau caucazian?), fiul cel mare al
lui Stalin, capturat în timpul războiului de germani, în ziua de 16
iulie 1941, şi dispărut, probabil executat la sfârşitul războiului. A
doua nevastă a fost Nadia Alleluiah, cunoscută sub pseudonimul de
Aleluieva. Fosta secretară particulară a lui Stalin i-a devenit
nevastă, mamă a lui Vasili şi a Svetlanei Stalin. Nadia Alleluiah a
fost asasinată de propriul ei soţ, în 1932, din cauza relaţiei adultere
cu evreul Gleizer, el însuşi executat în acelaşi an din ordinul lui
Stalin, ca «troţkist». Sinuciderea Nadiei Aleluieva a fost o minciună
scornită de comunişti pentru a-l apăra pe Stalin, care îşi ucisese
propria nevastă.
A treia nevastă a dictatorului roşu, Rosa Kaganovici, era, cum se
ştie, sora faimoşilor Kaganovici, evrei care deţineau un adevărat
control asupra U.R.S.S., fiindcă aufost singurii care, în ciuda
schimbărilor specifice regimului roşu, s-au menţinut în posturi cheie
şi controlau cea mai importantă ramură a vieţii economice
comuniste, industria.
Cel de-al doilea fiu al lui Stalin, Vasili Iosipovici Djugaşvili, general
în armata rusă, căruia i se spunea «Vulturul» pe vremea când trăia
tatăl său, are o faţă tipică de evreu: păr roşu, faţă plină de pistrui,
nări de evreu, urechi mari şi buze groase. Cât timp a trăit Stalin, fiul
lui a locuit la Moscova şi era considerat unul dintre cele mai
respingătoare personaje de la Kremlin.
Fiica lui Stalin, Svetlana, s-a căsătorit în 1951 cu evreul Mihail
Kaganovici, unul din stăpânii Rusiei sovietice. Întrebarea e: de ce
nu s-a căsătorit Svetlana cu un rus oarecare, ci tocmai cu un
evreu? Fireşte, pentru că şi ea era evreică şi respecta normele
Talmudului, care interzice evreilor să se căsătorească cu ne-evrei,
pentru a nu altera «poporul ales de Dumnezeu».
Între anii 1949-1950, Svetlana Stalin a fost în relaţii amoroase cu
ziaristul evreu Alexei Keplen. Svetlana ar fi putut găsi uşor în
«paradisul» creat de tatăl ei un iubit rus. Dar, cum ruşii de atunci şi
de azi sunt doar sclavi ai evreimii ascunse sub pseudonime, ei nu
şi-ar fi putut permite să întreţină relaţii cu «elita evreiască»
reprezentată de Svetlana Iosipovici Djugaşvili.
În 2003, un grup de istorici şi medici toxicologi de prestigiu (ruşi şi
americani) au dezvăluit că Stalin murise otrăvit cu warfarina (o
otravă pentru şobolani). Warfarina inhibă coagularea sângelui şi
provoacă hemoragie cerebrală. După cum au subliniat Jonathan
Brent şi Vladimir P. Naumov în cartea lor, “Stalin’s Last Crime: The
Plot Against the Jewish Doctors, 1948-1953″, apărută la editura
“Harper&Collins” în 2004. În 2005, istoricul Nikolai Dobrina a
publicat în “Pravda” (29 decembrie 2005) concluziile sale, după ce a
studiat examinările medicale la care Stalin a fost supus timp de 30
de ani. Rămase însă, până atunci, strict secrete. Dincolo de
aspectele medicale, eliminarea lui Stalin a avut consecinţe politice
şi istorice considerabile.

Stalin, un antisemit notoriu încă de tânăr

Simon Sebag-Montefiore semnalează în cartea sa “Young Stalin”,
afirma că dictatorul rus manifesta încă de tânăr sentimente
antisemite. Mai ales antisioniste. Stalin făcea, într-o scrisoare, o
diferenţă netă între “fracţiunea evreiască” şi “fracţiunea ruşilor
adevăraţi” din mişcarea bolşevica. La rândul său, Boris Bazanov –
secretarul personal al lui Stalin – afirmă că acesta avea adeseori
izbucniri de furie antisemită, cu mult înainte de moartea lui Lenin.
Pornirile antisemite ale lui Stalin s-au amplificat în anii 1920-1930
după conflictul cu Troţki (Bronstein). După provocarea demisiei
ministrului de Externe al URSS – Maxim Litvinov (Meir Wallach) în
1939, Stalin a cerut eliminarea tuturor evreilor din minister, doar
pentru a semnala Germaniei naziste că este gata de discuţii
privind un tratat de non-agresiune cu Hitler (Pactul Molotov-
Ribbentrop).
Potrivit istoricului Iakov Etinger, epurările din anii ‘30 au inclus, în
mare măsură, un caracter antisemit, până la izbucnirea războiului.
Mai exact, până la atacarea URSS de către Germania. Când Stalin
a avut o stringentă nevoie de ajutor american, obţinut prin lobby-ul
evreiesc din SUA. De îndată ce războiul s-a sfârşit, Stalin, pe fondul
neînţelegerilor cu Congresul Mondial Evreiesc privind Crimeea, a
declarat în 1946 ca “fiecare evreu este un potenţial spion”.

Stalin şi “războiul” său cu Comitetul Evreiesc Antifascist

La începutul Războiului Rece, Stalin a susţinut recunoaşterea
statului Israel, sperând că astfel da o lovitură Marii Britanii în
Orientul Mijlociu. Când a constatat însă că Israelul preferă SUA,
Stalin a lansat în URSS şi ţările socialiste o violenţă campanie
antisionistă contra naţionalismului evreiesc. Astfel, în 1948, Stalin a
anihilat “Comitetul Evreiesc Antifascist”. Exact cel care îi
reprezentase interesele în SUA, în anii războiului. În URSS a
început campania contra “cosmopoliţilor”, prin care se înţelegeau
“sioniştii” (adepţii tezelor lui Theodor Herlz, cel care milita pentru
existenţa unui stat al evreilor).
După procese înscenate “Comitetului Evreiesc Antifascist”, 13
membri ai acestui comitet au fost executaţi în secret, în ceea ce s-a
numit “Noaptea Poeţilor Asasinaţi”.

Stalin, suspicios faţă de medicii evrei

În ultimii săi ani de viaţă, Stalin a început să manifeste o tot mai
mare neîncredere în doctorii evrei de la Kremlin, adeseori
recurgând pentru consult la medicii veterani. Anul 1952 marchează
o acutizare a suspiciunilor lui Stalin faţă de medicii de la Kremlin.
La începutul lui 1952, decesul subit, inexplicabil, al Mareşalului
mongol Horlugin Cioibalsan îl alertează pe Stalin, care îşi aduce
aminte şi de moartea subită a lui Andrei Jdanov, Aleksandr
Scerbakov sau a bulgarului Ghiorghi Dimitrov. La sfârşitul lui 1952,
Mikhail Riumin îl avertizează pe şeful său – Viktor Semionovici
Abakumov, ministrul Securităţii Statului – că profesorul Iakov
Etinger comisese malpraxis în tratamentul aplicat lui Andrei Jdanov
şi Aleksandr Scerbakov, cu intenţia de a-i ucide. Cum Abakumov
nu-l crede, Riumin trece peste el şi merge direct la Stalin, tot mai
anxios.
Stalin: “Fără mine, ţara aceasta ar fi distrusă…pentru că nu ştiţi să
recunoaşteţi imediat inamicul”
Pe agenda consfătuirii prezidiului PCUS din 4 decembrie 1952
figurează şi punctul intitulat “Situaţia în MGB şi sabotajul din rândul
muncitorilor medicali”. La consfătuire, Stalin a declarat: “Fără mine,
ţara aceasta ar fi distrusă. Pentru că nu ştiţi să recunoaşteţi imediat
inamicul”.
În acelaşi timp, pe 3 decembrie, la Praga, s-a dat verdictul în
“procesul Slansky”, în cazul a 13 lideri ai Partidului Comunist
Cehoslovac” (dintre care 11 erau evrei). Pe 16 decembrie, la
Conferinţa Naţională a PCC, Preşedintele Cehoslovaciei Antonin
Novotni anunţă: “În cursul anchetelor şi al procesului centrului
conspirativ antistatal a fost descoperită o nouă reţea a trădării şi
spionajului care a penetrat Partidul Comunist. Este reţeaua
Sionismului”. Procesul de la Praga i-a întărit suspiciunile lui Stalin
privind presupusul complot al medicilor de la Kremlin.

Campania antisemită din 1953 şi începutul complotului

medicilor evrei
Tot la sfârşitul anului 1952, se face publică o scrisoare pe care o
doctoriţă de la Kremlin, Lidia Timasuk – i-a trimis-o lui Stalin,
acuzându-şi superiorii ierarhici de atentat împotriva stării de
sănătate a liderilor sovietici, prin sabotarea tratamentului medical.
Timasuk va fi răsplătită imediat cu “Ordinul Lenin”, la 20 ianuarie
1953. Pe 13 ianuarie 1953, TASS şi “Pravda” anunţă descoperirea
unei “conspiraţii” în cadrul elitei medicale sovietice. Este debutul
“Complotului medicilor” sau, aşa cum i s-a mai spus, “Complotul
halatelor albe”.
Medicii de la Kremlin, în majoritate evrei, erau acuzaţi de “Pravda”
şi TASS că urmăreau să-i otrăvească pe unii dintre liderii sovietici.
Articolul din “Pravda” purta titlul incitator “Spioni şi asasini, sub
masca de medici titraţi”. La rândul ei, TASS anunţa arestarea
“medicilor-sabotori”. Cum începuse totul?

Stalin devine suspicios după moartea liderului mongol

În realitate, afacerea începuse odată cu decesul liderului comunist
mongol, Mareşalul Horlugin Cioibalsan, aflat la începutul lui 1952 în
tratament la Moscova.
Stalin a comentat atunci: “Ne omoară unul câte unul! Scerbakov
Dimitrov, Cioibalsan au murit suspect de repede! Cred că trebuie
să-i schimbăm pe medicii vechi cu unii noi”.
Lista era însă ceva mai lungă şi îi cuprindea şi pe Mareşalul URSS
Ivan Konev (cel care condusese bătălia de la Stalingrad), pe
Alexandr Vasilevsky şi Leonid Govorov, pe Generalul Stemenko,
Amiralul Levcenko şi pe alţii. “Complotul medicilor” a rămas însă un
mister mult timp, din cauza faptului că toate documentele relevante
de arhivă au rămas clasificate.

Scrisoarea evreilor împotriva medicilor evrei

Există cel puţin trei scenarii de interceptare a complotului medicilor.
Un document esenţial a fost descoperit în arhive: scrisoarea
colectivă către “Pravda”, semnată de 60 de proeminenţi evrei
sovietici, care îi condamna pe medicii “sabotori” şi cere pedepsirea
lor exemplară. Scrisoarea, concepută la jumătatea lui ianuarie 1953
de Nikita A. Mihailov (tatăl regizorilor Nikita Mikhalkov şi Andrei
Mikhalkov-Konchalovsky) declară că unii evrei sovietici s-ar fi aflat
sub influenţa unor forţe străine ostile URSS. I.I. Mints şi I.S.
Khavinson au făcut să circule scrisoarea în mediul elitei evreilor
sovietici, iar unii dintre aceştia – că Vasili S. Grossman sau S.I.
Marsak – au fost siliţi să o semneze.
Articolul din “Pravda”, citat mai sus, îi acuză pe următorii medici
pentru aplicarea unor tratamente incorecte liderilor sovietici: Miron
Vovsi (medicul personal al lui Stalin), Iakov Etinger (un cardiolog de
renume mondial), A. Feldman (otorinolaringolog), A. Grinstein
(neuropatolog), Boris Kogan (terapeut), Mihail Kogan, I. Iegorov şi
V. Vinogradov. Cu toţii au recunoscut acuzaţiile după interogatorii
şi, probabil, torturi. O campanie antisemită, fără precedent, a fost
pornită în URSS.
În primăvara lui 1953, toţi evreii din MGB (fostul NKVD) sunt
îndepărtaţi. Cu excepţia unui mic grup de aşa-zişi “evrei ascunşi”.
Adică cu o origine evreiască parţială, fiind din acest motiv
înregistraţi la alte grupuri etnice. Interogatoriul medicilor acuzaţi a
fost încredinţat – după cum îşi aminteşte Hruşciov – unuia dintre cei
mai duri anchetatori: M.D. Riumin. “Nu a constituit nicio surpriză că
majoritatea medicilor şi-au recunoscut crimele”, notează Hruşciov.
La Congresul al XIX-lea al PCUS, din octombrie 1952, Stalin părea
hotărât să facă o nouă şi amplă epurare la vârf. El a înlocuit vechiul
Birou Politic, format din 10 persoane, printr-un Prezidiu alcătuit din
36 de membri. Lui Hruşciov, Stalin i-a mărturisit: “Sunt terminat! Nu
mai am încredere în nimeni! Nici măcar în mine!”

Vânătoarea de medici evrei începe…

Pe 9 februarie 1953, la Ambasada URSS din Israel a avut loc o
puternică explozie. Două zile mai târziu, URSS anunţa ruperea
legăturilor diplomatice cu Israelul. (Vor fi reluate în iulie, după
moarte lui Stalin). Pe 12 februarie 1953, autorităţile sovietice o
arestează pe Maria Weizmann, medic din Moscova, sora primului
Preşedinte al Israelului, Chaim Weiszmann (care murise în 1952).
Treizeci şi şase de doctori sunt arestaţi, dar numărul lor creşte
vertiginos, ajungând la câteva sute, de pe întreg teritoriul URSS.
În Ucraina, de exemplu, MGB-ul anunţa descoperirea unui “complot
al medicilor” local, în fruntea căruia s-ar fi găsit faimosul
endocrinolog Viktor Kogan-Iasni. Primul doctor care a aplicat în
URSS tratamentul cu insulină diabeticilor, salvând astfel de la
moarte mii de pacienţi. Între timp, Occidentul – Albert Einstein,
Winston Churchill şi multe alte personalităţi – trimit scrisori
ministrului de Externe sovietic, solicitând demararea unei
investigaţii.

Documente secrete privind starea de sănătate a lui Stalin

Istoricul Nikolai Dobriuha a publicat, la 29 decembrie 2005, în
“Pravda”, concluziile desprinse din documente rămase până acum
necunoscute din arhivele Kremlinului. Documentele spulbera
comunicatele oficiale în care se afirmă că Stalin ar fi murit în urma
unei “comoţii cerebrale”, pe fondul unei “sănătăţi slăbite” de anii
războiului. Documentele cercetate de Nikolai Dobiuha sunt rapoarte
ale examinărilor medicale la care Stalin a fost supus, timp de 30 de
ani, şi care au rămas până acum secrete.
Rapoartele medicale demonstrează că Stalin nu era câtuşi de puţin
refractar la examinările medicale şi nu manifesta reticenţă faţă de
tratamentul prescris de medici. În realitate, cei mai calificaţi medici
erau chemaţi imediat ce Stalin manifesta fie şi cea mai mică
indispoziţie.

Stalin n-a fost niciodată grav bolnav

Pe 4 martie 1953, în comunicatul dat de Kremlin se specifică:
“Stalin a fost grav bolnav, mai ales după anii dramatici ai celui de-al
Doilea Război Mondial”. Stalin nu fusese însă niciodată “grav
bolnav”. Un raport medical din septembrie 1947 – descoperit de
Nikolai Dobriuha – arată că Stalin, consultat de medicul Kirilov,
avea o tensiune arterială de 14,5 cu 8,5, normală pentru un om (şef
de stat), în vârstă de 67 de ani. Un alt raport medical consemna că
Stalin (70 de ani) avea o tensiune de 14,0 cu 8,0 şi un puls de 74
de bătăi pe minut. După efectuarea unei băi, s-a constatat că lui
Stalin îi scăzuse tensiunea la 13,8 cu 7,5, iar pulsul scăzuse la 68.
Stalin nu avea “coşmaruri” şi efectua cu regularitate uşoare mişcări
de gimnastică, potrivite vârstei sale. La 72 de ani, raportul medical
consemna că Stalin avea tensiunea 14,0 cu 8,0, iar pulsul 70.
Buletinul medical – emis de urmaşii lui Stalin de la Kremlin –
preciza însă că, în noaptea de 2 martie 1953, Stalin suferise o
“hemoragie cerebrală”, provocată de hipertensiune, precum şi o
“arteroscleroză”.

Stalin, otrăvit cu otravă pentru şobolani pusă într-o sticlă de

apă minerală
Buletinele medicale privind moartea lui Stalin au fost contrasemnate
de Malenkov, Beria, Hruşciov, Voroşilov şi de ceilalţi membri din
biroul prezidului. În realitate, Stalin fusese otrăvit cu warfarina, o
otravă pentru şobolani, după ce consumase apă minerală, în
perioada 28 februarie – 1 martie 1953. Adică exact în intervalul
vineri seara – luni dimineaţa. O perioadă, la sfârşit de săptămână,
când doctorii sunt mai greu de găsit. Această perioadă de 72 de ore
oferea însă otrăvii administrate lui Stalin timpul necesar pentru a-şi
face efectul.
Pe 4 martie, toate cotidianele sovietice consemnau comunicatul
oficial al Kremlinului: “Stalin a suferit o comoţie cerebrală, în
apartamentul său din Moscova, în noaptea de 2 martie”. Altă
eroare. Stalin nu era, în perioada respectivă, în “apartamentul său”
din Moscova, ci la vila sa din afara Moscovei. Bodyguardul lui Stalin
a declarat, la interogatoriu, că Stalin s-a simţit foarte rău, după ce
băuse un pahar dintr-o sticlă de apă minerală, la vila sa din afară
Moscovei.
Într-un raport din 8 noiembrie 1953 – la 8 luni după moartea lui
Stalin – Departamentul Sanitar de la Kremlin consemnează că a
trimis “Muzeului Stalin” medicamentele luate de Iosif Vissarionovici,
precum şi trei sticle de apă minerală. În mod straniu, la “Muzeul
Stalin” nu au ajuns însă decât două sticle de apă minerală.
Bodyguardul l-a găsit pe Stalin căzut lângă un birou pe care se
găsea o sticlă de apă minerală, cerută şi adusă în ajun, împreună
cu un pahar. Care este
secretul celei de-a treia sticle de apă minerală?, se întreabă istoricul
Nikolai Dobriuha.
Rapoartele medicale, recent descoperite în arhiva Kremlinului,
dovedesc că lui Stalin i s-a aplicat tratamentul tipic pentru o
persoană otrăvită. Stalin a intrat în comă profundă pe 4 martie, cu
pielea prezentând un colorit albastru, specific celor otrăviţi. Când un
organism este invadat de otravă, hemoglobina se transformă în
metemoglobina, prezentând o culoare închisă. În noaptea de 5
martie, testele se sânge şi urină- consemnate în rapoartele
medicale recent descoperite de Nikoali Dobriuha – dovedesc, fără
dubii, că Stalin fusese otrăvit.
În 2003, istorici şi toxicologi (ruşi şi americani) au stabilit că Stalin a
fost otrăvit cu warfarina (otrava pentru şobolani). Toată ziua de 5
martie, Stalin a vomat sânge. Pulsul i s-a intensificat brusc şi a
apărut cianoza. Medicii – potrivit rapoartelor – au
aplicat imediat carbogen, dar condiţia pacientului nu s-a
îmbunătăţit. La ora 21.40, lui Stalin i s-a făcut respiraţie artificială.
Conform rapoartelor, la ora 21.50, Stalin a decedat.

Sora “Moiseieva”, dispărut ulterior, i-a făcut lui Stalin injecţia

fatală
Unele rapoarte consemnează faptul că o soră medicală – care s-a
iscălit în rapoarte drept “Moiseieva” – i-a administrat lui Stalin – la
ora 20.45 – calciu gluconat. Niciodată, însă, înainte lui Stalin nu i se
prescrisese şi administrase calciu gluconat. La 21.48, aceeaşi
“Moiseieva” consemna că îi administrase lui Stalin camfor şi
adrenalina. Imediat după aceea, Stalin a decedat. “Când rapoartele
medicale au fost verificate de medici contemporani, aceştia au
precizat că injecţiile cu adrenalină erau complet interzise unui
pacient care prezenta simptomele lui Stalin”.

Implicarea lui Beria, şeful securităţii sovietice, în uciderea lui

Stalin
La vremea aceea, circulaseră zvonuri potrivit cărora Lavrentie Beria
ar fi instruit o femeie să-i aplice lui Stalin o injecţie specială. Numită
“Moiseieva” nu a mai putut fi găsită ulterior. Dispăruse, pur şi
simplu. În acelaşi timp, directorul “Laboratorului de Toxicologie” din
Moscova – profesorul Grigori Moiseievici Maironovski – laborator
care din 1937 trecuse în subordinea şefului Secţiei “Războiul
Tehnic”, din cadrul NKVD, a fost arestat. Ulterior, şi el a dispărut
fără urme.
O sesiune secretă a fost ţinută, în mare grabă la Kremlin,
desemnând drept urmaşi ai lui Stalin o troikă formată din Malenkov,
Beria şi Molotov. Apoi întreg grupul de complotişti s-a deplasat la
căpătâiul lui Stalin. Când medicii au anunţat moartea lui Stalin,
Beria a jubilat, iar ceilalţi au răsuflat uşuraţi. În sfârşit, “tătucul
popoarelor” a
murit…
 
Programarea Mentală - «Asul din mânecă» al organizaţiei
criminale a «Iluminaţilor»
Dezvăluiri cutremurătoare despre tehnicile de mind control de
Daniela Voicu
Un document declasificat al CIA, datând din 7 ianuarie 1953,
descrie experimente de un cinism cutremurător, care vizează
declanşarea fenomenului psihic cunoscut sub denumirea de
„personalităţi multiple” la tinere de 19 ani. „Subiecţii au demonstrat
în mod clar că pot trece dintr-o stare complet trează într-o stare
hipnotică profundă indusă… prin intermediul telefonului, prin
primirea unui mesaj scris, prin folosirea unui cod, semnal, sau
anumite cuvinte. A reieşit de asemnea în mod evident că, controlul
victimelor poate trece de la un individ la altul fără prea mare
dificultate. Experimentele cu aceste tinere au arătat că ele pot
opera drept curieri cu scopuri informaţionale, fără să fie conştiente
de aceasta.”
CIA – Bluebird, MKULTRA
CIA – Agenţia Centrală de Spionaj – a fost constituită sub Legea
Securităţii Naţionale din anul 1947. Unul dintre principalele subiecte
al investigaţiilor CIA era controlul mental (Mind Control). Din
informaţiile care au fost desecretizate, s-a aflat că primul program
de control mental datează din anul 1950 sub denumirea de
BLUEBIRD. În august 1951, BlueBird a fost redenumit
ARTICHOKE. Acesta a încetat în anul 1956.
Proiectul MKULTRA a început în mod oficial în anul 1953.
Etimologia MK se presupune a veni de la termenul german „mind
kontrolle”. Mulţi cercetători germani nazişti aduşi în SUA după cel
de-al doilea război mondial au participat la dezvoltarea MKULTRA.
Corelaţia dintre experimentele din lagărele de concentrare naziste
şi numeroasele subproiecte MKULTRA este evidentă.
În anul 1973, Richard Helms, directorul general al CIA la acea dată,
aflând din anumite surse de investigaţiile care urmau să fie făcute
asupra agenţiei pe care o conducea, a ordonat distrugerea tuturor
înregistrărilor şi dosarelor MKULTRA. Comitetul de Investigare a
Agenţiilor de Spionaj al Senatului (Senate Intelligence Comitee) a
descoperit, totuşi, în timpul investigaţiilor din anul 1976, câteva
dosare secrete. Senatorul Frank Church, cel care a condus
investigaţiile Congresului asupra acţiunilor ilegale ale CIA a afirmat
faptul că agenţia era „o mare ticăloşenie”, operând mai presus de
lege, plănuind asasinate, spionând ilegal mii de americani, chiar
drogând cetăţeni în eforturile de a crea noi arme pentru arsenalul
lor secret.
În anul 1977, printr-o cerere făcută în numele Legii accesului liber la
informaţie, 16.000 de pagini de documente despre tehnicile şi
experimentele de control mental au fost descoperite printre
dosarele de contabilitate ale CIA.

Proiectele mind control ale CIA

Un document CIA datând din 10 februarie 1954 descrie un
experiment din cadrul operaţiunii de programare mentală a...
asasinilor!!! (experimentul este şi mai şocant dacă avem în vedere
că ambele persoane supuse programării mentale erau, în acest
caz, femei!): „X a fost instruită (după ce şi-a exprimat frica de
armele de foc) să folosească orice metodă are la dispoziţie pentru a
o trezi pe Y (cufundată într-un somn hipnotic profund) şi, dacă nu
reuşeşte, să folosească pistolul, trăgând un foc de armă înspre Y. A
fost instruită să nu ezite să „omoare”. X a realizat aceste comenzi,
inclusiv a tras cu arma către Y. Pistolul nu era încărcat. După ce le-
au fost făcute anumite sugestii, cele două persoane au fost trezite
din hipnoză. X a negat în totalitate faptul că secvenţa anterioară ar
fi avut loc.”
În decursul a peste 60 de ani, programul de control mental al CIA,
MKULTRA s-a dezvoltat extraordinar de mult, devenind o acţiune
de tip mamut. Natura cercetărilor sale include şi aceste subiecte de
cercetare, formulate aici la modul interogativ:
- Se poate impune printr-un control post hipnotic o acţiune contrară
principiilor morale de bază ale individului?
- Se poate „altera” personalitatea unui individ ?
- Se poate garanta amnezie totală asupra unor evenimente, în cazul
oricăror condiţii ?
- Este posibil să fie programat un subiect şi apoi în decurs de o oră
de control post hipnotic să fie determinat să prăbuşească un avion?
- Se poate pune la punct un sistem de transformare a subiecţilor
independenţi în agenţi care se supun în totalitate programatorilor lor
mentali? Este posibil ca apoi să fie transferat controlul acestora
către agenţi fideli, dar neantrenaţi
în mind control, care să declanşeze reacţiile dorite prin utilizarea
anumitor coduri şi semnale?
Dr. G. H. Estabrooks afirmă: „În anii 1920, hipnotizatorii din clinici
învăţaseră deja să fragmenteze individul în personalităţi multiple de
genul Gekyl şi Hyde. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial,
am pus în practică această tehnică asupra unui locotenent din
marină pe care îl voi numi Jones. I-am fragmentat personalitatea în
Jones A şi Jones B. Jones A, odată un marinar «normal», a devenit
complet diferit. Vorbea despre doctrina comunistă cu multă
seriozitate. A fost primit cu mult entuziasm de celulele comuniste şi
i-a fost în mod deliberat acordată retragerea dezonorantă din
marină. Jones B era personalitatea mai profundă care cunoştea
toate gândurile lui Jones A, dar fusese instruită să nu spună nimic
în timpul fazelor conştiente. Tot ceea ce a trebuit să fac a fost să îl
hipnotizez, să intru în contact cu Jones B şi în felul acesta aveam o
legătură directă în zona comunistă.”
Dr. Jose Delgado, medic neurochirurg şi profesor la Universitatea
Yale, a primit fonduri pentru cercetările sale legate de implantarea
electrozilor în creier, realizând experimente asupra copiilor şi
adulţilor. În anii ’50, a creat un electrod miniatural care, plasat în
creierul subiectului, putea să primească şi să transmită semnale
electronice. Delgado putea controla mişcările subiecţilor săi prin
simpla apăsare a butoanelor unei telecomenzi. A făcut o
demonstraţie spectaculoasă, ilustrând controlul mişcărilor asupra
unui taur, în creierul căruia cercetătorul a implantat un electrod.
Apoi a intrat în arena taurului. Animalul s-a năpustit asupra lui
Delgado, dar dintr-o dată s-a oprit, chiar înainte de a ajunge la el.
Puternicul taur fusese oprit prin simpla apăsare a butonului unei
mici telecomenzi pe care Delgado o ţinea în mână.
În a doua jumătate a secolului XX, proiectele de mind control au
generat un abuz politic extins în domeniul psihiatriei. Zeci de mii de
oameni au fost supuşi la experimente de programare mentală, de
multe ori fără acordul sau cunoştinţa lor.
Dr. William Sweet a participat la experimente în care se urmărea
implantarea electrozilor în creier şi injectarea cu uraniu a subiecţilor,
la Universitatea Harvard. Doctorii din armată au fost implicaţi în
testarea efectelor drogului LSD cel puţin până la sfârşitul anilor ’70.
Subiecţii experimentelor cu LSD includeau copii în vârstă de cinci
ani, iar celor de 11 ani le-au fost implantaţi electrozi în creier.
Svali, o fostă programatoare MKULTRA care a reuşit să iasă din
organizaţia criminală a „Iluminaţilor” în care a fost ea însăşi
programată mental, afirmă: „Prin proiectul Paperclip, CIA a
participat la aducerea în America a oamenilor de ştiinţă nazişti după
cel de-al Doilea Război Mondial. Majoritatea erau lideri
francmasoni, iar unii dintre ei aparţineau chiar elitei «Iluminaţilor» în
ţările lor. Sunt mulţi cercetători care aparţin acestor secte satanice
infiltraţi în CIA, FBI şi alte servicii secrete. MKULTRA a fost fondat
în parte cu bani de la «Iluminaţi».”

Evoluţia Proiectului MKULTRA – Proiectul MONARCH

Pe baza unor diferite surse, cercetătorii în domeniu au ajuns la
concluzia că există 149 de subproiecte care funcţionează sub
„umbrela” proiectului MKULTRA. Proiectul MONARCH nu a fost
identificat din actele oficiale ale guvernului ca fiind unul dintre
subproiectele corespondente. El este amintit mai degrabă de către
supravieţuitori, terapeuţi şi de către oameni din interior. Este posibil
ca MONARCH să fi rezultat din subproiectele MKSEARCH cum ar fi
operaţiunea Spellbinder care avea ca scop crearea asasinilor (aşa-
numiţii „candidaţi manciureini”) care puteau fi activaţi printr-o frază
cheie sau un cuvânt, în timp ce se aflau în transă post hipnotică.
Numele MONARCH nu are neapărat legătură cu statutul imperial, ci
se referă la fluturele Monarch. Atunci când o persoană este supusă
unei traume prin electroşocuri, ea resimte o stare de plutire, de zbor
ca cel al unui fluture.
De asemenea există şi simbolismul metamorfozei acestui fluture:
dintr-o stare de cocon, de adormire se transformă într-o minunată
insectă zburătoare. Victimele MONARCH, deşi sunt chinuite până
dincolo de limita imaginaţiei, fiind programate mental prin inducerea
unor traume, sunt făcute să creadă că sunt speciale, că se
transformă în ceva foarte frumos.
Principiul şi obiectivul de mind control în proiectul MONARCH ar
putea fi descris ca o formă de disociere structurată şi integrare
ocultă care sunt realizate în vederea „compartimentalizării” minţii în
personalităţi multiple în cadrul unui sistem bine organizat şi
controlat de către programatori.
Controlul MONARCH este o programare mentală bazată pe stări de
traumă. De obicei subiecţii încep să fie programaţi de la vârste
foarte fragede, adesea chiar înainte de naştere. Pentru ca mintea
să reziste la torturile pe care le trăieşte, ea se împarte formând
compartimente diferite sau alter-egouri.
Ceea ce în trecut era denumit „sindromul personalitate multiplă”,
este recunoscut în prezent sub denumirea de „identitate
disociativă”, iar acest dezechilibru constituie baza pentru
programarea mentală de tip MONARCH. Următorul pas este
introducerea unor comenzi sau mesaje detaliate în „alter-ul” (alter-
egoul) specific. Pe parcursul programării sunt incluse ritualuri
satanice, cu scopul de a „ataşa” un demon sau un grup de demoni
la alter-ul corespondent, declanşând fenomene de posesiune
demoniacă sau chiar satanică.
Dacă facem analogia dintre controlul mental de tip MONARCH şi un
complex program pe calculator ne dăm seama de următoarele: un
fişier (alter-ego) este creat prin traumă, repetiţie şi consolidare.
Pentru a activa fişierul sau alter-egoul pe care îl doreşte,
programatorul foloseşte un cod de acces sau o parolă.
Victima este numită „sclav” de către programatorul său, care la
rândul lui/ei este numit „stăpân”. Aproximativ 75% dintre sclavii
MONARCH sunt femei, deoarece ele posedă o toleranţă mărită la
durere şi au tendinţa să se „disocieze” mai repede decât bărbaţii.
Subiecţii sunt folosiţi în principal pentru operaţiuni sub acoperire,
prostituţie, pornografie. Implicarea în industria entertainment-ului
este foarte mare şi, aşa cum vom arăta în articolele următoare,
majoritatea „vedetelor” în acest mediu au fost supuse unei
programări mentale de tip MONARCH.

În ultimii ani au început să apară unele mărturii ale fiinţelor care au

fost supuse programării mentale şi, de asemenea, ale unor fiinţe
care au jucat rolul de „programatori mentali”. În majoritatea
situaţiilor, aşa-zişii programatori sunt formaţi la rândul lor prin
tehnici de mind control, fiind ei înşişi victimele unor traume şi
abuzuri psihologice, mentale şi fizice, care le-au anulat
discernământul. Acest articol cuprinde câteva fragmente din
relatările şi mărturiile unei femei care a fost programatoare
MKULTRA-MONARCH şi de asemenea instruia programatori în
organizaţia criminală a „Iluminaţilor”. Pseudonimul sub care ea face
aceste dezvăluiri este Svali.
Fosta programatoare MONARCH a ales să folosească un
pseudonim deoarece se teme pentru viaţa copiilor şi a soţului său.
Ea s-a născut în 1957 în Alexandria, Virginia. Atât mama sa cât şi
tatăl vitreg aparţineau grupării „Iluminaţilor”. Mama sa făcea parte
din consiliul regional al Washingtonului, ocupând „scaunul pentru
spiritualitate”. Svali relatează că „Iluminaţii” au şase „scaune” în
consiliul maeştrilor cu rang înalt: ştiinţe, guvern, conducere,
învăţământ, spiritualitate şi militar (desigur că aşa-zisa lor
spiritualitate nu are nimic în comun cu spiritualitatea autentică şi cu
iubirea de Dumnezeu).
Atât ea, cât şi familia ei, au făcut parte din această grupare ocultă
până în urmă cu 15 ani, când au reuşit să o părăsească şi au
început terapia de deprogramare mentală. În ultimii ani, Svali a fost
consultant al unui grup de supravieţuitori ai acestor experimente,
care se ocupă de problemele legate de programarea mentală în
cadrului cultului şi de abuzurile ritualice.
Svali este scriitoare şi soră medicală. Ea a publicat o carte intitulată
„Illuminati: despre cum cultul programează oamenii”. Mai mulţi
experţi în domeniu au spus că dezvăluirile lui Svali sunt „informaţii
nepreţuite”. Vă oferim scurte fragmente din relatările ei.
„Ritualurile oculte erau doar o parte a lucrurilor pe care le-am
învăţat în această organizaţie, iar celelalte cinci zone de interes
aveau parte de aceeaşi atenţie. Am petrecut mai mult timp învăţând
istorie, limbi străine, ştiinţe, decât participând la ritualuri, deşi
acestea erau importante pentru grup. În plan educaţional am studiat
ca să devin asistentă medicală şi de asemenea am obţinut şi un
certificat de cunoscător al limbii spaniole. După absolvire, în anul
1981 am început să lucrez în «scaunul» de conducere din regiunea
San Diego. Consiliul de conducere din San Diego se întâlnea în
Ramona Ca., pe proprietatea unui bărbat numit Jonathan Meiers.
Unul dintre numele sale din interiorul cultului era «Mâna Neagră»
deoarece purta mănuşi negre atunci când lucra cu oamenii (adică,
atunci când îi programa). Era instructorul principal al grupului şi unul
dintre
cei mai sadici şi brutali indivizi pe care i-am întâlnit. Îi «termina» pe
aproape toţi instructorii cu care lucra, dar eu am reuşit să îi
subminez autoritatea, deoarece aveam o cunoştinţă în consiliul de
conducere care era în conflict cu el şi care m-a ajutat.
«Iluminaţii» sunt un grup politic tipic de oameni care «te fac pe la
spate», având o mentalitate de «care pe care»; toţi vor să urce cât
mai sus în ierarhie. După 12 ani de lucru cu Jonathan, am ajuns în
poziţia de secund al său. Deşi se pregătea să se retragă, totuşi, din
cauză că nu ne agream deloc unul pe celălalt, mi-a făcut o
înscenare pentru ca să fiu retrogradată din funcţia pe care o
deţineam. Acesta este unul dintre motivele pentru care am părăsit
gruparea în anul 1995, fiind dezgustată de minciunile, înşelătoriile şi
politica lor şi totodată temându-mă pentru viaţa mea. Am început
terapia în Texas cu Dr. Mundgaze care nu a ştiut cum să mă ajute
şi să mă deprogrameze. Mi-a spus: «ai un rang mai înalt decât cei
pe care i-am mai tratat şi eşti mult mai bine şi mai profund
programată».
Deoarece îmi aduceam aminte totul şi puteam evoca aceste amintiri
în timpul activităţilor zilnice (nu aveam nevoie de pase hipnotice sau
regresii temporale, ca alte fiinţe care au suferit programări mentale),
am început să lucrez cu mine însămi, singură. Am petrecut un an
întreg deprogramându-mă intens, de una singură. Fusesem
programator la nivel înalt şi mi-am putut folosi toate cunoştinţele
pentru a desface ceea ce fusese făcut asupra mea. Treptat am
început să realizez ce gen de abuzuri am îndurat şi ce le-am făcut
altora, înţelegând de-abia acum că acestea nu erau normale şi erau
utilizate doar în scopul manipulării, iar acest lucru m-a revoltat din
ce în ce mai mult.”
Fritz Springmeier, un binecunoscut cercetător al Iluminaţilor şi
modalităţilor lor de programare mentală, afirmă: „Acţiunea celui care
programează mental este mult mai «curată», dar în acelaşi timp
este la fel de distructivă pentru programator, ca şi pentru victimă.
De cele mai multe ori cel care programează este de asemenea
programat şi controlat la nivel mental. Niciuna dintre cele două părţi
nu este conştientă de activitatea pe care o desfăşoară şi, totuşi,
ambele sunt implicate în perpetuarea acestui program diabolic de
sclavie care îşi are rădăcinile în lagărele de concentrare naziste.
Acest program a fost iniţat de nazişti, sub comanda Dr. Josef
Mengele, care a fost pus în poziţia de operare maximă chiar aici în
SUA cu ajutorul OSS/CIA, prin operaţiunea Paperclip.”
În urma conştientizării rolului pe care l-a jucat, Svali mărturiseşte:
„Am fost unul dintre criminali şi acum regret imens acest lucru.
Doresc să fac aceste dezvăluiri despre gruparea «Iluminaţilor» în
semn de recunoştinţă faţă de DUMNEZEU. De asemenea am scris
cartea pentru cei care fac terapie, pentru a-i ajuta să înţeleagă
organizaţia şi metodele ei.”
Aceste tehnici se perpetuează în mod insidios, prin intermediul
familiilor. După cum relatează şi alte persoane care au reuşit să
părăsească acest mediu ocult, „formarea” copiilor începe de la o
vârstă foarte fragedă, iar atrocităţile la care sunt supuşi unii dintre ei
sunt de neimaginat. Iată ce relatează Svali despre consecinţele pe
care le-au avut aceste tehnici de mind control asupra apropiaţilor ei:
„Acum doi ani, copiii mei mi-au vorbit despre abuzurile la care au
fost şi ei supuşi, la rândul lor. Înainte să părăsesc gruparea,
«Iluminaţii» îmi spuneau că, copiii mei vor fi lideri în Noua Ordine
Mondială. Ambii mei copii visează noaptea în limba germană (limbă
pe care o cunosc «Iluminaţii»), deşi în timpul zilei nu au auzit
niciodată limba germană şi nici nu o vorbesc, nici nu o înţeleg.
După ce am scăpat, fostul meu soţ a venit într-o zi să ia copiii
înapoi şi a vorbit cu ei. Mi-a spus apoi: «tu chiar nu vrei să te întorci
înapoi în „familie”, copiii au refuzat să vină cu mine». După aceea a
luat avionul către California, şi-a dat demisia, s-a mutat în altă parte
şi în prezent face terapie pentru personalitate multiplă şi abuz
ritualic. Fiul meu de 12 ani este acum aproape complet reintegrat şi
este mai fericit decât a fost vreodată. Fiicei mele
de 16 ani îi este mai greu. Dar îmi păstrez credinţa în DUMNEZEU,
care ne-a ajutat pe toţi să ne vindecăm. Acum îmi dau seama că
ceea ce am făcut a fost greşit.
Sora mea îşi aminteşte abuzul ritualic de când avea trei ani şi
despre cum bunica din partea tatei o ducea între vârsta de trei şi
cinci ani la nişte cunoştinţe care se foloseau sexual de ea. A
devenit apoi alcoolică la vârsta de 13 ani şi a încercat de mai multe
ori să se sinucidă. Fratele meu mai mare nu are nicio amintire
despre absolut nimic până la vârsta de 20 de ani. Şi el a încercat să
se sinucidă când avea opt ani. Fratele meu cel mai mare este
mereu pe fugă, îi este frică să trăiască oriunde mai mult de câteva
luni deoarece este convins că «vor să îl prindă». Şi el a încercat să
se sinucidă de mai multe ori atunci când era copil.”
Brice Taylor, „model prezidenţial”, una dintre victimele MONARCH
care a avut norocul să scape din program, aminteşte într-un
interviu: „Mai mulţi politicieni sunt încurajaţi să apeleze la escorte
CIA pentru sex. În acest fel nu se vor regăsi în poziţia vulnerabilă
de a spune secrete naţionale cuiva din exterior. «Elita», care
doreşte să introducă o Nouă Ordine Mondială şi un singur Guvern
Mondial, susţine faptul că planeta este prea populată şi că ceva
trebuie făcut: un război psihologic şi biologic. «Elita» (adică
francmasonii «Iluminaţi») consideră programarea mentală «asul din
mânecă», ceva la care lumea nu se aşteaptă, o armă invizibilă.”
Scopul organizaţiei criminale a „Iluminaţilor”
Înainte de a prezenta tehnicile de control mental şi modul în care
pot fi recunoscute victimele, este important să înţelegem la modul
esenţial „ideologia” pe care se bazează „Iluminaţii” atunci când
programează mental fiinţe umane.
Fără îndoială, toate organizaţiile urmăresc anumite scopuri. În cazul
„Iluminaţilor”, scopul urmărit depăşeşte cu mult avantajele
financiare. Ei vor, nici mai mult nici mai puţin, decât să conducă
lumea, prin instaurarea „Noii Ordini Mondiale”. Ei cred că s-au
născut ca să conducă. Sunt aroganţi şi consideră populaţia ca pe
nişte „oi proaste” care vor fi foarte uşor de controlat de lideri cu o
mână de fier.
Planul lor este, pe scurt, următorul: mai întâi vor crea un colaps
financiar, care se va propune să fie soluţionat prin intermediul
structurilor suprastatale (de tipul Uniunii Europene). Apoi, la un
moment dat, va urma cucerirea militară, regiune după regiune,
urmărindu-se crearea unei anarhii, iar atunci guvernul va declara
stare de urgenţă şi va impune legea marţială.
Svali afirmă că majoritatea dintre supravieţuitorii MONARCH cu
vârsta sub 36 de ani vorbesc despre programarea militară care li s-
a făcut. „Illuminaţii” îşi antrenează „sclavii” pentru a fi pregătiţi
pentru orice fel de reacţie a fiinţelor umane care le vor rezista. Multe
victime ale programării mentale vor fi atunci chemate „la datorie”
prin anumite coduri şi parole specifice. Aceste coduri de acces ale
sclavilor MONARCH sunt menite să creeze în programarea lor un
sistem complet loial organizaţiei. Apoi vor fi folosite parole specifice
pentru a distruge complet alter-egourile care nu sunt loiale
organizaţiei.
Svali aminteşte că atunci când a părăsit gruparea Iluminaţilor, cam
1% din populaţia SUA ori făcea parte din „Iluminaţi”, ori simpatiza
cu ei, ori era o victimă a programării mentale. Deşi nu sună mult,
imaginaţi-vă 1% din populaţie ca fiind bine antrenată în folosirea
armamentului, a controlului asupra maselor de oameni, a tehnicilor
psihologice şi comportamentale şi având legături cu grupări
paramilitare. „Illuminaţii” consideră că pot cu uşurinţă să „ia pe sus”
restul de 99% din cetăţeni.
Agenda „Iluminaţilor” francmasoni conţine mult mai multe „alineate”
dar ceea ce am prezentat mai sus este baza pe care aceştia se
sprijină. Pentru ei este foarte important să transmită această
agendă generaţiilor care urmează. Svali afirmă că atunci când
făcea parte din gruparea malefică a „iluminaţilor” aceştia îi spuneau
că, copiii ei vor vedea această instaurare a Noii Ordini Mondiale
cândva în secolul 21. În prezent, „Iluminaţii” pregătesc în tăcere
planul agendei lor prin infiltrarea în: mass-media, sistemul bancar,
sistemul educaţional, guvern, ştiinţe, biserici.
Ei au urmărit de-a lungul ultimelor sute de ani să preia controlul
acestor domenii. „Iluminaţii” nu merg la o instituţie spunând „Bună,
sunt francmason, membru al «Iluminaţilor» locali şi aş vrea să
preiau controlul băncii dumneavoastră”. Ei încep prin a investi
fonduri, de-a lungul anilor, prin mai multe persoane. Gradat, ajung
să cumpere din ce în ce mai multe acţiuni ale băncii (sau a altor
instituţii pe care doresc să le controleze) până când deţin un control
financiar majoritar în cadrul instituţiei respective.
Pentru „Iluminaţii” francmasoni este foarte importantă imaginea în
societate. Aceştia ar face orice pentru ca să îşi întreţină o aparenţă
respectabilă, normală. Niciodată nu vorbesc în mod deschis despre
agenda lor sau despre activităţile din cadrul cultului. Adesea ei par
să fie amnezici faţă de acestea.
Svali relatează în cartea sa: „Într-un comitet de conducere a cărui
membră eram, al unui oraş foarte important, metropolitan din SUA,
făceau parte:
- un director al administraţiei locale a micilor investitori
- un director şi acţionar al unei firme guvernamentale de apărare
- un director al unei şcoli Creştine
- un vice primar al oraşului
- un jurnalist
- o soră medicală
- un doctor
- un psiholog comportamental
- un colonel de armată
- un comandant al marinei
Cu o singură excepţie, toţi mergeau la biserică săptămânal. Toţi
erau foarte respectaţi în societate. Niciunul dintre ei nu părea a fi
«rău» sau «diferit».”
Svali consideră că mulţi dintre „Iluminaţi” sunt nişte oameni plăcuţi,
chiar charismatici în timpul zilei şi că unii dintre ei sunt complet
inconştienţi de răul în care sunt implicaţi pe timpul nopţii.

(va urma)

De ce ne-am lasat dusi in rahat:

1. Pentru că ne urâm între noi. - Ardeleni vs. bucureşteni, olteni vs.
moldoveni, posesori de „Logan” vs. posesori de „BMW” sh de la
nemţi, admiratori ai lui Mircea Badea vs. critici ai lui Mircea Badea,
dinamovişti vs. stelişti, corporatişti vs. antreprenori, cumpărători vs.
dezvoltatori imobiliari, etc, etc….
2. Pentru că suntem “Gică Contra” din naştere. - Orice iniţiativă în
mintea noastră este sortită eşecului. “Cum, afacere în agricultură?
Nu ai nicio şansă. Să vinzi cartofi la piaţă, nuuuu! Să deschizi un
chioşc, nuuu, te mănâncă mafia locală, îţi sparg
ăştia magazinul, vine banca şi îţi ia casa, etc, etc…”. Nici nu vedem
că alţii reuşesc în jurul nostru … “Eh, ăştia au pile...”
3. Pentru că indiferent cât de scurt este drumul de parcurs, sau cât
de aglomerat este traficul, noi ne urcăm în maşină.( “ca să ajung
mai repede...”)
4. Pentru că nu ne bucurăm de viaţă. Suntem mici roboţei doborâţi
de grija zilei de mâine .
5. Pentru că vecinii mai vechi din bloc se consideră proprietari ai
locurilor de parcare publice din faţa blocului.
6. Pentru că ridicăm 100 de biserici şi 2 şcoli.
7. Pentru că ne înfofolim copiii cu 2 tricouri şi 3 pulovere chiar dacă
sunt 20 de grade afară.
8. Pentru că suntem săraci din
cauza prostiei şi nu ne dăm seama.
9. Pentru că suntem egoişti: investim tot ce avem în propriile
locuinţe, însă nu vrem să dăm niciun ban pentru reparaţia blocului
în care trăim, pentru parcuri, pentru curăţenie publică, pentru multe
altele care aparţin şi altora....
10. Pentru că l-am ales de trei ori pe Iliescu şi de două ori pe
Băsescu.
11. Pentru că deşi avem o mulţime de femei frumoase, suntem o
naţie de “frustraţi”
12. Pentru că am lăsat să apară Guţă, Salam, Minune …
13. Pentru cozile de la loto de Crăciun şi înainte de alegeri.
14. Pentru că nu suntem capabili să ne adaptăm la noile tehnologii.
Părinţii şi copiii lor nu prea mai discută, pentru că părinţii nu sunt
capabili să pornească un mp3 player sau să intre pe yahoo.
15. Pentru că la nuntă invităm toţi cunoscuţii şi necunoscuţii la
nunţile cărora am mers şi noi la rândul nostru.
16. Pentru că McDonald’s este un succes în România .
17. Pentru că românii care mai fac ocazional un sport sunt atât de
rari încât întorci capul după ei prin parcuri.
18. Pentru că burta la bărbaţi este ‘sexy”
19. Pentru că pădurile noastre (câte mai sunt), după weekend-uri
arată ca o groapă menajeră.
20. Pentru că nu facem nimic dacă nu suntem plătiţi.
21. Pentru că nu înţelegem termenul “solidaritate socială” – mulţi
dintre noi consideră că banii pe care îi dau la fondul de pensii sunt
un fel de “depozit
bancar” pentru bătrâneţe. Nicidecum că acesta este ajutorul nostru
pentru bătrânii şi bolnavii care nu mai pot munci.
22. Pentru că facem rate la bancă pentru plasmă şi maşină de
spălat vase fără să ne pese de comisioane şi dobânzi, apoi dăm
vina pe bănci că ne jefuiesc.
23.  Pentru OTV
24.  Pentru că suntem invidioşi. Pe colegul care a fost promovat, pe
vecinul care şi-a pus termopan, pe fratele care şi-a făcut vilă şi pe
colega care arată mai bine. Nu ne întrebăm ce au făcut ei ca să
ajungă acolo (muncă, sport, învăţătură, efort etc). Nuu, e mai simplu
să găsim explicaţii de genul “şi-o trage cu şeful,fură, are noroc…”
25.  Pentru că mai ţinem milieul şi peştele de pe televizor.
26.  Pentru că deşi turcii ne-au cotropit sute de ani, noi la şcoală
învăţăm despre cele câteva victorii pe care le-am avut împotriva lor.
De parcă “Istoria” trebuie să fie motiv de mândrie, nu ştiinţă de
studiu.
27.  Pentru că din şcoală ieşi aşa cum ai intrat.
28.  Pentru că aruncăm mizeria din maşină pe geam.
29.  Pentru că mergem la Mall fără să intenţionăm să cumpărăm
ceva
30.  Pentru că donatorii de sânge sunt muritorii de foame care au
nevoie de bonuri de masă.

       Pentru că........mai adaugati si voi