Osciloscopul – In general

Aparatul de măsura (multimetrul) este folosit pentru a măsura tensiuni ce nu variază in timp.
Osciloscopul este folosit pentru a vizualiza tensiuni(semnale) ce variază in timp.

Nivelul de declanşare (trigger) reprezintă nivelul (amplitudinea/tensiunea) pe care trebuie sa îl aibă

semnalul pentru a declanşa achiziţia semnalului. Semnalul este apoi achiziţionat cit este indicat in
desen(pătrat) si afişat pe osciloscop; apoi osciloscopul aşteaptă o nouă condiţie de declanşare. Condiţia de
declanşare, pe lângă nivel, mai are si o condiţie (ce poate fi aleasa) de front crescător sau descrescător.
Deoarece (în imagine) semnalul este periodic (se repeta mereu aceeaşi forma a semnalului), si triggerul
este pus corect, secvenţele ce sunt capturate de osciloscop sunt aproape identice, si de aceea avem
impresia ca pe osciloscop vedem o imagine statica.
Daca semnalul nu este (perfect) periodic sau daca nivelul de declanşare (triggerul) nu este corect pus,
atunci imaginea pe osciloscop o sa „fuga” sau nu o sa apară de loc.

Osciloscop (la modul general): elemente importante

ON – avem un buton de pornire/oprire;

A- Butonul pentru ajustare canal 1 = ajustare amplitudine = reglare amplificare = zoom pe axa Y
Valoarea selectata este scrisa pe ecran sau direct lângă buton (la osciloscoapele mai vechi).
Ay – ajustare offset pentru canalul 1 (deplasează semnalul in sus/jos);
Ai – borna unde se conectează sonda pentru canalul 1; Aici se conectează o sonda ce are un conector de
tip BNC; acesta se introduce si se apoi se roteşte un sfert de tura. La capătul celălalt al sondei se
găseşte un crocodil (negru) care se leagă la masa(GND) şi vârful sondei care se conectează la
semnal; vârful sondei are un mic cleştişor ce poate fi agăţat de firul cu semnal(se trage puţin de
capac).

1 v.0.2
AM – afişare meniu pentru canalul 1 (sau diverse butoane de selecţie)
Permite selectarea modului cum se afişează semnalul pe ecran:
DC – afişare in mod normal (sau simbol linie dreaptă)
AC – afişarea numai a componentei alternative (simbol linie sinusoidală); componenta
continuă(media semnalului este scăzută)
GND – ca si cum ar lega sonda la GND; afişează o linie dreapta, care reprezintă nivelul de 0V.

B, Bi, By, BM - la fel pentru canalul 2

T – baza de timp; reglează cum este capturat şi afişat semnalul pe axa X. regleaza cit sa reprezinte un
pătrat de pe ecran pe axa X; valoarea selectata este afisata pe ecran sau înscrisă lingă buton.
Tx – ajustare offset pe orizontala (deplasează imaginea spre stinga/dreapta)
ƒ La osciloscoapele analogice, primul „punct” capturat (la trigger) se afla in stânga ecranului (asa
cum e desenat in prima figura); si Tx depaseaza imagine cu totul;
ƒ La osciloscoapele digitale punctul de „trigger” se poate afla in mijlocul ecranului, si poate fi
deplasat, si este indicat de o mica săgeata (in susul sau josul ecranului, ce poate avea un „T”(de
la trigger) pe ea); asta înseamnă ca de fapt un osciloscop digital capturează date si după si
înainte de momentul de „trigger” si doar le afişează pe ecran aliniate cu triggerul la mijloc;
poate sa facă aceasta deoarece el stochează datele in memorie si le afişează apoi (osciloscopul
analogic nu are memorie si nu poate face aşa ceva). La osciloscoapele digitale Tx
aliniază/deplasează pe x imaginea relativ la momentul când s-a făcut trigger.
TM – selectare meniu pentru baza de timp; In acest meniu nu umblam la laborator!
TR – ajustare trigger (pe verticală)
La majoritatea osciloscoapelor nivelul (tensiunea) de trigger este afişat pe ecran. Înafara de acest
nivel mai exista butoane (sau meniuri) ce ne permit selectarea frontului (crescător sau descrescător).
ƒ La osciloscoapele analogice efectul îl vedem la marginea din stânga.
ƒ La osciloscoapele digitale efectul îl vedem la mijlocul ecranului (sau acolo unde ne arata o
săgeata (daca am folosit Tx))
TRM – afişare meniu trigger. Putem face:
Selecţie trigger pe canalul 1 sau 2.
Selecţie trigger intern (sau la unele osciloscoape, pe un canal extern, ce vine pe o alta mufa BNC)
Selectarea modului de achiziţie (in legătura cu timpul, axa X):
ƒ Modul de achiziţie „Normal”: Ca in prima figura, in momentul când este întâlnita condiţia de
trigger, se declanşează achiziţia semnalului si se afişează pe ecran. Dezavantaj: daca triggerul
nu este reglat bine( prea sus sau prea joj), condiţia poate sa nu se îndeplinească niciodată, nu
se face nici o noua achiziţie si „imaginea” nu se actualizează.
ƒ Modul de achiziţie „Auto”: La fel ca modul „normal”, insa daca după un anumit timp nu s-a
întâlnit condiţia de trigger, atunci se declanşează automat achiziţia. Avantajul e ca imaginea
se actualizează periodic (chiar daca triggerul e pus aiurea), insa deoarece momentele de timp

2 v.0.2
 când se face achiziţia nu sunt sincronizate, imaginea nu este stabila. La laborator o sa folosim
mai mult acest mod deoarece e comod pentru începători.
ƒ Modul de achiziţie „Single Shot”: La fel ca modul „Normal”, insa nu se face decât o singura
„captura” si apoi imaginea „îngheaţă”. Util pentru examinarea semnalelor neperiodice.
Selectarea condiţiei de trigger :
selectare declanşare pe front crescător sau descrescător;
osciloscoapele moderne permit si folosirea altor condiţii de trigger (unele complexe), pe care nu
le vom folosi la laborator;
modul AC/DC;
ƒ modul DC este cel explicat pina acum; adică TR stabileşte o tensiune la care se face
declanşarea.
ƒ modul AC nu mai stabileşte o tensiune absoluta, ci o valoare relativa la media semnalului; util
atunci când valoare medie a semnalului este variabila
Run – îngheaţă imaginea pe ecran (sau lasă sa ruleze achiziţia normal)
Ref – borna pentru calibrare; pe ea este prezent un semnal periodic (generat de un circuit din interiorul
osciloscopului) a cărui caracteristica este de obicei scrisa lângă;
Daca se doreşte calibrarea osciloscopului, se pune sonda osciloscopului la acea borna (la unele
osciloscoape este prezenta si o borna de masa, unde se prinde crocodilul; la altele nu); apoi se face
reglarea osciloscopului, sau la cele moderne se poate apăsa pe un buton „AutoSet”. Butonul de
„AutoSet” nu îl vom folosi la laborator decât când sonda este legata la borna de calibrare.

Exemple de măsurare a amplitudinii si frecventei semnalului folosind osciloscopul:

Exemplul 1:

Obs: "pătrăţelele" sunt formate de liniile mai groase. Subdiviziunile lor sunt de obicei marcate la 0.2
Se reglează din offset astfel incit forma de unda sa fie aliniata pentru a face uşoara măsurătoarea(aliniem
cu unul din repere);
Perioada:
Se măsoară comod intre 2 vârfuri ale semnalului sau intre 2 intersecţii (venind din aceeaşi direcţie) cu
linia orizontală.
Intre 2 vârfuri (pe x) avem 2.8 pătratele(diviziuni); O pătratica(diviziune) înseamnă 0.1us => 2.8 * 0.1 =
0.28 us (perioada)
Frecventa = 1 / perioada => f = 1 / 0.28us = 3.5714 MHz
Obs: În multe locuri pentru microsecunde (μs) se foloseşte „us” (deoarece simbolul „μ” e mai greu de
reprodus)

Amplitudinea (vârf la vârf):

Se reglează din offset astfel incit forma de unda sa fie aliniata pentru a face uşoara măsurătoarea;
De sus pina jos (intre 2 vârfuri pe Y) avem 5.6 pătratele(diviziuni). O pătratica(diviziune) înseamnă 0.5V
=> 5.6 * 0.5 = 2.8 V,
deci amplitudinea vârf la vârf AVV = APP = 2.8V
Observam: Nivelul de trigger e aproximativ la 0.5V (vezi marginea din stânga). Punctul de trigger e
marcat in acest desen cu un „X”.

3 v.0.2
Exemplul 2:

Osciloscopul are setările: 1V/diviziune, baza de timp: 250us/diviziune

Calculam: Amplitudinea: 5.1 * 1V = 5.1 V
Perioada: 3.2 * 250us = 800 us Frecventa: 1/800us=0.0013 MHz = 1.3 kHz
Observam: Nivelul de zero al semnalului - indicat de „1>” la stânga - e la „zero”(coincide cu linia
groasa, axa X a osciloscopului). Nivelul de trigger e la zero (săgeata din dreapta). Momentul de trigger e
cu 100us mai la dreapta fata de mijlocul ecranului (săgeata mica de sus si indicaţia numerica de jos).
Punctul de trigger e marcat in acest desen cu un „X”.

Exemplul 3:

Osciloscopul are setările: 200mV/diviziune, baza de timp: 25ms/diviziune

Calculam:
Amplitudinea: 5 * 200 mV = 1000 mV = 1V
Perioada: 4.7 * 25ms = 117.5 ms Frecventa: 1/117.5ms=0.0085 KHz = 8.5 Hz
Observam: Nivelul de zero al semnalului - indicat de „1>” la stânga - e la +100mV. Nivelul de trigger e
la zero fata de semnal (săgeata din dreapta), la aceeaşi valoare. Momentul de trigger e cu 13ms mai la
stânga fata de mijlocul ecranului (săgeata mica de sus si indicaţia numerica de jos). Punctul de trigger e
marcat in acest desen cu un „X”.

Exemplul 4:

4 v.0.2
Osciloscopul are setările: 2V/diviziune, baza de timp: 250us/diviziune
Calculam:
Amplitudinea: 2.5 * 2V = 5V
Perioada: 4 * 250us = 1000us = 1ms Frecventa: 1/1ms = 1 KHz
Observam: Nivelul de zero al semnalului - indicat de „1>” la stânga - e la „zero”. Nivelul de trigger e la
2.48V(săgeata din dreapta). Momentul de trigger e in centrul ecranului (săgeata mica de sus si indicaţia
numerica de sus). Punctul de trigger e marcat în acest desen cu un „X”.

La osciloscoapele digitale putem (rareori, dar e posibil) sa ne păcălim asupra caracteristicilor semnalului
pe care îl vedem pe ecran datorita fenomenului de Aliasing. Osciloscoapele analogice, culeg si afişează in
mod continuu pe ecran semnalul, in schimb cele digitale culeg eşantioane („samples”) din semnal la
momente discrete de timp. In exemplul de mai jos, săgeţile le consideram eşantioanele culese de
osciloscop (in realitate ele sunt mult mai dese decât in desen, insa fenomenul de aliasing se manifesta le
fel). Observam ca pentru 2 semnale de frecvente diferite, putem culege exact aceleaşi eşantioane.
Asta înseamnă ca osciloscopul poate sa arate pe ecran semnalul b) dar in realitate de la generator sa vină
semnalul a)

In practica, pentru a nu fi păcăliţi, după ce credem ca am reglat osciloscopul digital, mai comutam de vreo
2 ori baza de timp către perioade mai mici(frecvente mai mari). Daca cumva se întâmpla se vedem o
densitate mai mare de linii, însemna ca a apărut fenomenul de alias, si de fapt semnalul nostru era de
frecventa mai mare decât credeam, si e cazul sa mergem la frecvente mai mari(perioade mai mici) pentru
a vedea semnalul adevărat.

5 v.0.2