Hipotermia este starea care se instalează atunci când pierderile de căldură ale

corpului depăşesc capacitatea acestuia de a o genera. Nu, nu este doar un subiect de ştiri
sau de film. Se poate întâmpla fiecăruia dintre noi în anumite condiţii dacă nu ne
comportăm şi nu ne echipăm adecvat gradelor Celsius. Am putea spune că persoanele
care prezintă un risc crescut sunt vârstnicii, copiii, bolnavii cu afecţiuni cronice
(hipotiroidism, boli neurologice sau psihice, diabet etc.). Dar mai există o categorie destul
de largă aflată în pericol: victimele modei, indiferent de vârstă, care se îmbracă după
ultimele tendinţe, şi nu după rigorile anotimpului! Mai sunt şi alţi factori agravanţi:
vântul, ninsoarea, scăderea mobilităţii sau pierderea cunoştinţei, consumul excesiv de
alcool.

Temperatura normală a corpului este de 37 de grade Celsius, iar tulburările încep atunci
când aceasta scade sub 35 de grade Celsius. Iniţial, apare tremorul, contracţii musculare
menite să genereze căldură, mecanism depăşit când temperatura scade sub 31 de grade
Celsius. Pielea devine palidă şi rece, scade frecvenţa cardiacă şi respiratorie, creşte
diureza (ceea ce conduce la deshidratare, fenomen periculos după reîncălzire), apar
somnolenţa, letargia, confuzia, tulburările de echilibru, iritabilitatea, halucinaţiile şi, dacă
nu se intervine în timp util, se poate ajunge la comă şi moarte.

Pentru a preveni aceste neplăceri, îmbrăcaţi-vă adecvat. Purtaţi mai multe rânduri de
haine, care pot fi scoase şi puse la loc dacă faceţi efort sau dacă aţi transpirat. Cea mai
mare greşeală este să se rămână îmbrăcat în haine ude. Lenjeria de bumbac este bună în
timpul verii, dar când e frig preferaţi-o pe cea din polipropilenă, care atrage umezeala de
pe corp spre straturile exterioare de îmbrăcăminte pentru a se evapora.

Peste aceasta, purtaţi un strat călduros de îmbrăcaminte confecţionată din lână sau tot din
material sintetic (poliester) tip lână. Hainele trebuie să fie destul de lungi, cămaşa sau
tricoul trebuie să poată fi băgate în pantaloni. Deasupra se poartă o haină sau jachetă
călduroasă, căptuşită, impermeabilă, uşoară, comodă, închisă cu nasturi sau fermoar. Nu
uitaţi căciula sau gluga. O soluţie poate fi măcar o bentiţă pe frunte şi urechi, iar la gât,
un fular. Mănuşile trebuie să fie groase, călduroase, de preferat cu un deget (pentru a
permite contactul degetelor între ele) şi nu trebuie folosite când sunt ude. Purtaţi mai
multe rânduri de ciorapi, lungi şi groşi, care trebuie schimbaţi când se udă. Încălţămintea
trebuie să fie de mărime potrivită, solidă şi izolată. Dacă vremea e aspră – foarte frig,
vânt, precipitaţii –, adăpostiţi-vă pentru un timp şi continuaţi să vă mişcaţi. Dacă sunteţi
într-un loc izolat, până primiţi ajutor adoptaţi o poziţie în care se conservă căldura: cu
genunchii strânşi la piept, picioarele lipite şi braţele în jurul lor sau împreunate în jurul
gâtului. Dacă sunteţi pe drum sau pe munte, mai ales seara, asiguraţi-vă că puteţi lua
legătura cu cineva. Dacă trebuie să staţi într-o maşină, nu lăsaţi motorul să meargă în
permanenţă, pentru a evita expunerea la emisiile de monoxid de carbon.

Persoana care suferă de hipotermie trebuie transportată rapid într-un loc încălzit. I se scot
hainele ude şi se acoperă cu pături. Persoana respectivă nu trebuie încălzită brusc, prin
căldură directă. Se pun comprese sau sticle calde la gât, torace şi în zona inghinală. Dacă
este conştientă, va bea lichide calde. Se urmăreşte frecvenţa respiratorie şi cardiacă şi se
caută eventuale degerături. Dacă persoana este în comă sau dacă apar alte complicaţii, se
contactează serviciul de urgenţă.