Sunteți pe pagina 1din 32

Cyan Magenta Yelow Black

«Sufletul«Sufletul
trebuie tratat
trebuiecatratat
pamântul. Sã i se dea
ca pãmântul. Sã ice-i trebuie
se dea pentrupentru
ce-i trebuie a fi roditor!» » (ConstantinNoica
(Constantin
a fi roditor! Noica))

,
,
CENACLUL P{LTINI±
Nr. 12
de
la
FondatFondat
la Sibiulan Sibiu
Anul II
 Anul I Iulie
Nr. 2010
3 n 32 pagini
August 2009  32 pagini 3 2lei
lei
REVIST{ LUNAR{ DE CULTUR{ ±I CIVILIZA|IE

NOICA
101 ani de la naştere

aproapele nostru

IMPACTUL SOCIAL
 MIRCEA ELIADE note critice
de Radu Vancu
 Dan Mucenic: Luxul lecturii
lui Patrick Suskind
 Diaspora: Dan D[nil[
 Dan Ioan Bogdan, poeme,
Ucenicul meu Casanova
 Adrian Suciu: Terminus
(fragment de roman)
 Ioan T[m]ian:
Sticlarul e un adev[r[t artist
 Ioan Radu V[c[rescu: Spa\iul
B[r[ganului (geografie literar[)
 Laz[r Z[han: Nevoia de filozofie

Num[r ilustrat de Rare§, Radu §i Constantin ILEA


Din sumar:
• Horia Tabacu - Proză
• Dan Mucenic - Luxul lecturii
• Adrian Suciu - Poetul de gardă
• Dan Dănilă, Axe, Stela Manolescu,
Liceul de Artă - Prezentare plastică
• Tălmaciu - Istorie şi civilizaţie
• Teatru - sesiunea de vară “Radu Stanca“
• Sigfried Sigmund - PortretFoto: evz.ro
• Civilizaţia net - noile tehnologii
2 Broderii laice Pietro Cutugnaru
în jurul
Iulia
2010
Nemuritorului Scrisori de la Rio del Sadu
garaj, să-i dau apă de băut şi mâncare, după care m-a întrebat dacă
Dragilor,
editoriale

Printr-un straniu joc al tainelor, mo- şi cântă. I-am spus că nu ştiu dacă şi cântă, pentru că acum doarme
ment în care dispar graniţele de sare Grele şi triste vremuri trăim, dar uite că se mai îmtâmplă pe lume în sac, că aşa fac orătăniile de obicei, dorm noaptea. În fine, l-am
a reticenţelor umane, pulverizate de şi minuni. Adică, lucruri după care, aşa cum zicea cineva, să fie dus în pivniţă şi l-am aşezat într-o cutie de carton pe care am pus un
adierile violent-candide a conştiinţelor bine şi toată lumea mulţumită. Ia uite-aici: în urmă cu vreo trei ani geam de sticlă ca să văd ce şi cum. Şi iarăşi m-a sunat nea Mitică,
dezamorsate, eliberate de orice con- stăteam în curte la nea Mitică, la Rio del Sadu, şi făceam mişto de un spunându-mi că mai bine ar fi să-l tai şi sa-l îngheţ, să-l punem în
strângeri, am fost acceptat în “sanctu- cocoş. Îl luam în răspăr când unul, când altul. Că nu era un cocoş ca oală cu o primă ocazie, dar imediat a doua zi, că altfel slăbeşte şi
arul” nemuritorului păltinişan. Relaxat, orişicare, nu mergea prin curte decât în pas de defilare, başca faptul nu mai alegem nimic de el, că lui nu-i mai trebuie cocoş, şi aşa în
marcat de o bonomie jucăuşă în privirile că sărea la toată lumea de i se dusese vestea în toată zona. Făceam anul acesta are şapte de la cloşcă, şi numai cinci puicuţe, de parcă
istovitor-pătrunzătoare, maestrul Noica a mişto de cocoş pentru că era programat sărmanul la pus în oală chiar ar fi vreme de război. Şi m-a mai întrebat iarăşi dacă şi cântă. Ce să
acceptat să se debaraseze de “birou” (o în acea zi, pe când focul cu lemn de fag ardea pălălaie în soba din mai zic !
placă de lemn pe care scria - întins în pat) bucătăria de vară. Şi chiar atunci i-a trebuit lui Nea Mândrean să A doua zi dimineaţa am coborât în pivniţă să scot cocoşul la sacrifi-
schiţând oficii de gazdă bună în camera intre pe poartă şi să ne prindă cu miştoul pe buze, el care venea din cat. Vezi să nu ! Acesta, disperat, de parcă ar fi înţeles ce-l aşteaptă,
de sus a vilei. Afecta ghiduş, voit ludic, satul lui în al lui nea Mitică cel puţin de două ori pe săptămână ca a ţâşnit afară pe uşa pivniţei şi după aceea pe scări şi în curte. L-am
că absenţele lui Nicolae şi a Noricăi, aju- să-l convingă pe acesta să-i dea lui cocoşul, că are mai bine de zece alergat vreo două ore, în lătrăturile vesele ale lui Clyde, care credea
toarele lui fidele, îl împovărează, sugerân- găini şi nici un stăpân peste ele. Milos cum sunt cu animalele, ce că ne jucăm un joc nou, iar personajul pestriţ e o nouă jucărie în
du-ne din priviri să apucăm borcănelele mai tura-vura, de data aceea l-am convins pe nea Mitică să-i dea locul mingiei roşii şi buline albe. Şi tot alergându-l eu pe cocoş, nu-
goale de muştar din vitrina-rastel. Cu omului cocoşul, nea Mândrean fiind şi el om de-al meu, şofer de-o mai că mi-a venit o idee genială. Am lăsat orătania să se odihnească
ironie dulce ne-a invitat (eram împreună jumătate de secol, cel cu care-am bătut Românica în lung şi-n lat. în gardul viu de carpen unde se ascunsese, l-am chemat pe nea Gile,
cu Iacobina, prietena mea, şi cu prof. univ. Că i-am şi zis atunci lui nea Mitică, mai bine aruncăm pe jar, aşa, vecinul meu, şi i-am oferit acel cocoş pe gratis. A fost de acord ime-
George Bălan, un autentic dizident, de o ca-ntr-o doară, nişte frigări de cârlan puse pe beţe de alun, că merg diat, că şi aşa avea în ogradă şase găini şi nici un cocoş. „Şase găini
erudiţie copleşitoare, pierdut ulterior prin mai repede şi mai bine cu rieslingul minunat din pivniţă. Însă, omul virgine”, a ţinut să specifice vecinul, după care l-a mai alergat pe
labirinturile unor abaţii occidentale) să ne şi-a primit cocoşul în dar cu o condiţie: să aducă la rându-i un cocoş băiat vreo două ore şi cu chiu cu vai am reuşit să-l transbordăm
aşezăm pe nişte hocăle şchioape, să ne tânăr şi cântăreţ la anul, după ce ies puii de sub cloşcă, la el acasă, pe alergător în anturajul găinilor cu pricina. La început a fost cam
cinstim din galonul de vodcă adus cadou. în satul românesc Suptgardul de Mijloc. stingher săracul, dar într-o singură zi s-a obişnuit şi făcea pe şeful,
Marcat de o detentă psihică specială, poate De curând, la o altă întâlnire fericită în ogradă la nea Mitică din iar după altă zi a început să-şi alerge haremul şi să-l dea pe brazdă
animat şi de emoţia estetică provocată de Rio del Sadu, şi urmărind noi, stând acolo pe buturugi cu sticlele cumsecade, una câte una din mirese căzând la datorie.
“cea mai frumoasă domnişoară ce mi-a de bere în mâini, orătăniile plimbându-se de-a valma şi de-a moaca Bineînţeles, pe seară m-a sunat iarăşi nea Mitică. I-am spus de toată
călcat pragul”, maestrul, cu elegant şi de- prin curte, numai că îşi aminteşte nea Mitică de nea Mândrean şi tărăşenia, dar nu s-a supărat deloc că, uite, al doilea cocoş a scăpat,
suet cavalerism, încerca să dialogheze ter- de cocoşul dat la un presupus schimb de generaţii. Că omul nu mai care va să zică, nepus în oală. Aşa-i când nu-i să fie, ce să-i mai faci.
estru cu Iacobina, numind-o “fascinantă venise aproape deloc pe la Rio del Sadu, şi pentru că microbuzul la „Măcar cântă?”, m-a mai întrebat nea Mitică, la care i-am răspuns că
statuetă de Tanagra”. Într-adevăr, care trăgea de volan stătea pe butuci de destulă vreme. „Când îl vezi, da, cîntă foarte frumos, de tot cartierul e cu urechile ciulite, atâta de
bronzată infinit, cu ochii-tăciune muţi să-i spui de cocoş”, mi-a atras atenţia nea Mitică, „de trei ani trebuia frumos cântă, şi fute, apoi fute şi iar cântă. Şi uite-aşa, e bine şi toată
de admiraţie, Iacobina sta prosternată, să-l aducă pe cel nou.” Aşa am şi făcut, cu prima ocazie i-am atras lumea mulţumită, cum vă ziceam, nea Mitică e mulţumit că şi-a
într-o tăcere plină, deşteaptă fiind, uluită atenţia la rându-mi lui nea Mândrean că are o datorie mai veche şi primit datoria şi anul ăsta are şapte cocoşi, din care-şi poate alege
de miracolul de a asista la altă “rostire bine ar fi să să achite de ea. Însă chestiunea a rămas cam în coadă de unul pe cinste la curte, iar dintre ceilalţi, fie ce-o fi, măcar unul nu
românească”, consternată fiind că semna- păstrăv, şi nici prin gând nu mi-a trecut că o să mă trezesc la poartă, va scăpa de băgat în oală, nea Mândrean e mulţumit că şi-a achitat
tarul “sentimentului românesc al fiinţei” într-o seară de sfântă duminică, cu nea Mândrean la mine acasă în datoria, nea Gile e şi el mulţumit că are în mica lui ogradă cu şase
îi acordă spaţiu din “bunătatea timpului oraşul acesta al nostru, cu un sac pe umăr şi în sac cu un cocoş foste virgine un cocoş pe cinste, pe care-l admiră tot cartierul, iar
său”. Pendulam între toaste gruzine, mi- de toată frumuseţea. „Îi pestriţ”, mi-a zis nea Mândrean, „sună-l pe eu, milos din fire cum mă ştiţi, sunt foarte mulţumit că am scăpat un
raculoase caligrafii verbale, fantezii amu- nea Mitică şi spune-i să vină după el, până dimineaţă leagă-l de-un cocoş de la moarte. Ba, chiar doi. Iar de cocoşul cel pestriţ ce să mai
zante, cu mult mai reale decât adevărurile picior undeva prin curte.” Şi dus a fost, eu rămânând ca prostit cu zic, mai mulţumit ca el nu-i nimeni, cui nu i-ar plăcea ca toată ziua
insipide. Se însera, chiar şi nemuritorii au cocoşul aţipit îndesat în sac. Ce să-l leg prin curte, m-am gândit, să cânte şi să fută. Astfel că uneori îmi şi vine să-mi trag în gând
oboselile lor, voiam să-l menajăm, bătând ca să-l las în plata câinelui meu Clyde, să-l facă spionul acela bri- ideea că, totuşi, trăiesc în cel mai bun dintre toate satele posibile.
în retragere din bun simţ, că altfel nu mai tanic harcea-parcea? L-am sunat pe nea Mitică imediat şi acesta m-a
plecam niciodată. Cu zâmbet sfios, cu sfătuit ca până a doua sau a treia sau a patra zi, adică atunci când va
adieri melancolice în priviri şi gesturi, putea veni la oraş, să-l pun într-o cutie undeva prin pivniţă sau prin Rio del Sadu, 25 iunie 2010
vag-visător, maestrul ne-a declarat că,
frecvent, timpul prea scurt şi realitatea
brutală i-au deraiat poveştile plăcute.
Nouă ne-a sunat ca un suprem elogiu.
Altădată, la insistenţele bahico-agresive
EUGEN DORNESCU
ale lui Ion Băieşu (Guţă) am cedat, urcând

Pictor de curte la Bazna


la sanctuar. Firesc, deloc protocolar, mae-
strul ne-a primit, “întins la birou”, scriind
în figurat la monumentala exhaustivă
eminesciană. Guţă, dorind să intre în
atenţia maestrului, o tot da cu “Preşul”-
piesa lui de succes, premiată zgomotos, la
care Excelenţa-Sa i-a răspuns că agreează
Cariera de plastician mi-a oferit deseori momente inedite, să-i cunosc personal. Mă întrebam cu ce aş putea să contribui la acest
mai puţin dramaturgia actuală, mai ales că
surprinzătoare, parcă anume potrivite cu un spirit iscoditor şi eveniment şi atunci mi-a venit o idee, să duc cu mine o lucrare mai
de la vechii greci nu a mai parcurs nimic
neliniştit care îmi mai joacă şi feste… Pe lângă profesie, o sumedenie veche inspirată de jocul de şah, pe care să iau autografele tuturor
înălţător în domeniu. Interzis, Guţă nu a
de hobby-uri m-au făcut să am pe ce da vina atunci când îmi doream jucătorilor. Zis şi făcut. Lucrarea a apărut apoi în cartea turneului şi
mai articulat nimic, în schimb şi-a notat
să lucrez mai mult în atelier, pentru că hobby-urile îmi consumă mult pe coperta revistei naţionale de şah “Gambit”. La ediţiile următoare
într-un carneţel dizertaţiile uluitoare, pe
timp. Unul dintre aceste hobby-uri este milenarul joc de şah, a cărui ale turneului am pregătit special alte lucrări, cu locuri anume desti-
care maestrul le făcea în jurul delirurilor
invenţie se pierde în negura timpului şi care a presărat în istorie atâtea nate autografelor, ca parte integrantă a unei lucrări colective, la care
existenţiale, insistând insinuant-zeflemi-
nume de legendă, ca Morphy, Steinitz, Cigorin, Capablanca, Fischer, participau şi jucătorii, lucru care a stârnit un fel de simpatie generală
tor asupra delirului bahic. Am rămas sid-
Tal, Spassky, Kasparov şi mulţi alţii. Nu am încetat să mă minunez în pentru această idee neobişnuită.
erat, când citind ulterior marele roman de
e
la

faţa acestui joc şi, cum era normal, i-am plătit şi eu tributul de zile şi Lucrarea pentru ediţia de anul acesta a “Turneului regilor” care se
succes “Balanţa” a lui Băieşu, am real-
nopţi de-a valma pentru a câştiga, până la urmă, dreptul de a juca “cu desfăşoară în perioada 14 – 25 iunie, conţine portretele celor şase
izat că substanţa spirituală a cărţii a fost
legitimaţie”, adică de a deveni jucător de turneu mediocru cu acte în invitaţi (vezi pagina 7), într-o compoziţie înfăţişând un areal tematic
extrasă din delirurile invocate de maestru.
regulă. Dar suficient de pasionat pentru a mă bucura de frumuseţea în care figurile domină spaţiul şi sugerează o energie debordantă, ase-
Mici fraude, mici cabotinisme, aparent
nebănuită a acestui joc şi de a-l aşeza definitiv la căpătâiul bucuriilor menea unor atomi într-un spaţiu restrîns, înainte de a declanşa o ener-
inocente, toate înscrise în dosurile unor
mele cotidiene. gie devastatoare. Şi pe bună dreptate! Cu numărul 1 mondial, fenom-
biografii controversate.
În anul 2007, compania Romgaz din Mediaş, la propunerea enalul norvegian Magnus Carlsen, orice turneu devine...exploziv!
Aş mai avea multe, multe, multe
cunoscutei campioane Elisabeta Polihroniade, a organizat un turneu Alături de el, alţi jucători de top: Boris Gelfand, Teimour Radjabov,
mărunţele istorioare, poate insignifiante
de şah la Bazna, intitulat “Turneul regilor”, la care au fost invitaţi Wang Yue, Ruslan Ponomariov şi Dieter Liviu Nisipeanu. Şi încă o
pentru esteţii scorţoşi, petrecute în cam-
să joace marii campioni ai anilor 80, adică cei care l-au făcut mare dovadă că artiştii plastici nu se mai ascund într-un turn de fildeş ci
era de sus a vilei, dar nu vreau să irit idi-
pe Fischer, aproape toţi jucaseră şi cu el: Timman, Ulf Andersson, ajung în cele mai neaşteptate locuri. Ca mine, ajuns la curtea regilor
osincrasiile belferilor literaţi, legitimaţi,
Portisch, Ribli, Vaganian, Meking, Beliavsky, Short, Spassky, ceea Baznei, răsplătit cu marea onoare de a le picta chipurile în timp ce
intimii maestrului.
ce a stârnit o vie emoţie în rândul iubitorilor de şah din România. Do- ei se întrec în cea mai nobilă luptă, de fapt o excepţională alegorie a
amna Polihroniade m-a invitat la Bazna să-i întâlnesc pe aceşti regi existenţei umane, care este jocul de şah...
Corneliu V. MIHAIL
ai tablei de şah, lucru care m-a bucurat nespus. Astfel am avut ocazia
Silviu Guga Valentin Leahu 3
Puterea optzeciştilor Iubirea de un an
Iulie
2010

MESAJ DE SĂRBĂTORI
Motto:
Despre generaţia optzecistă s-a vorbit şi s-a scris mult. Conceptul de generaţie a “Un destin cultural nu se împlineşte numai cu şcoli alese, cu profesori
fost dezbătut în fel şi chip avându-se în vedere tocmai această generaţie. Poate numai
buni şi cu biblioteci puse la punct. Se împlineşte mai ales cu vrednicia pro-
generaţia paşoptistă şi cea interbelică, „de aur”, au mai fost atât de mult comentate. Profi-
lul ei socio-psiho-cultural-estetic a început să fie conturat de mai multă vreme. Optzeciştii
prie”.
sunt mulţi, peste tot răspândiţi în ţară şi chiar prin lume, sunt puternici şi de valoarea lor
va trebui sa ţină seama istoriile literare. Din păcate, unii şi-au încheiat activitatea în plină Cuvintele de mai sus, scrise la începutul om de trudă literară şi tipografică, Mircea
putere creatoare, dar au lăsat „urme” suficiente şi demne de menţionat. uneia dintre introducerile la studiile mae- Gheorghian, ne-a primit în ograda trustu-
În perioada formării lor, picătura de libertate a început să se usuce, dar ei mai sorbeau strului Noica, despre Mircea Eliade, cred lui Nobless, unde tipografii ne-au preţuit
din ea crezând că e o fântână şi se preumblau prin cenacluri, unde legau prietenii, îşi că au urmărit şi vrednicia revistei noastre, cu toată bunătatea lor şi dragostea faţă de
căutau maeştri şi aşteptau îngăduinţe de la cenzori ca să-şi tipărească plachetele. A fost timp de un an de zile căci, iată, am împ- hârtia tipărită, cu Nelu Buda la pupitru.
perioada când Constantin Noica, sihăstrit la Păltiniş, le sugera tuturor că nu se poate rez- linit un an şi mergem pe picioare. De ce se Ceilalţi să mă scuze dacă nu-i amintesc,
ista decât prin cultură. Ei au înţeles lucrul acesta, fie din instinctul lor intelectual, fie de cheamă „Iubirea de un an” editorialul de dar îi simt mereu alături de revistă.
la vrednicii lor dascăli care i-au şcolit, fie citind pe nerăsuflate „Jurnalul de la Păltiniş”. faţă ? Pentru că de un an de zile, cu Con- Biblioteca Naţională a României ne-a
N-au dus-o prea bine, dar se afirmau încet şi sigur, făcând cultura română să se menţină stantin Noica drept efigie peste cuvintele apreciat cu diploma de onoare, pentru pro-
la cotele onorabilităţii. Au fugit cât au putut de compromitere şi acest efort le-a dat mai tipărite în revista noastră, noi, cei care am movarea anului Noica, maestrul împlinind
multă putere, reuşind să se confrunte cu orice formă de ostilitate şi să-şi arate toate zămislit cu chiu cu vai dar fără vreun pic anul trecut un secol de la naştere. Preotul
valenţele. N-au fost mari inovatori şi nici postmodernismul nu se suprapune numai peste de renunţare “Cenaclul de la Păltiniş”, ne Valer Luca s-a bucurat când a văzut că
generaţia lor, dar valoarea lor e incontestabilă chiar şi numai pentru faptul că au ştiut să uităm cu drag în urmă şi realizăm cum maestrul nu e uitat nici de noi şi nici de
reziste şi au generat în masă această rezistenţă. am crescut, chiar în vreme de criză, nu elevii de la liceul Ghibu din Sibiu, care ne-
Optzeciştii nu mai atrag atenţia asupra lor ostentativ, au ştiut să se folosească de de holeră(sic), dragostea şi iubirea ce ne au însoţit la mormântul înaintaşului gândi-
experienţa generaţiilor anterioare şi au asigurat continuitatea necesară ştiind să se de- leagă de acest suflet tipărit prin contribuţia tor şi au colindat întru lumina izbăvitoare
celor care au legănat la suflet micul nostru de pe una din culmile Păltinişului. Omul
baraseze de ceea ce trebuia dat uitării. Continuă să scrie poezie şi proză, eseu şi critică
proiect revuistic. Mi-aduc aminte cât de de afaceri Teodor Ancuţa ne-a sponsorizat
literară şi unii au reuşit să publice un raft de bibliotecă, alţii doar câteva volume, unii
greu l-am convins pe protectorul Tribunei, cîteva clipe bune cu o masă de post cu sar-
sunt deja nume „de circulaţie”, alţii sunt cunoscuţi doar de cititorii pasionaţi, dar toţi sunt
Ilie Carabulea, să ne sprijine iniţiativa. male cu nucă de ar fi lăsat gura apă oricui.
de valori apropiate, împreună au dat putere acestei generaţii.
La un moment dat, chiar necunoscându- Consiliul Judeţean Sibiu a luat aminte cu
Acum, la maturitate, optzeciştii conduc destinele literaturii noastre, ba chiar ale culturii
mă, mi-a răspuns afirmativ la rugăminte, bunătate despre noi, iar de la emisiunea
româneşti pentru că literaţii sunt „mână în mână” cu artiştii plastici şi actorii, regizorii din chiar cetatea eternă, unde aveam să distinsului coleg de presă Răzvan Mar-
şi muzicienii. Mai trebuie să socotim faptul că mulţi sunt universitari de elită, editori şi poposesc şi eu peste ceva vreme, dom- cu ni s-a atras o recunoaştere bolduită a
redactori şefi. nia sa fiind acolo cu treburi. Eu am ajuns drumului nostru de cultură şi civilizaţie.
Era de aşteptat ca optzeciştii să se autoanalizeze cu detaşare, să-şi identifice puterea în Roma ulterior, având revista sub braţ, N. I. Dobra ne-a salutat cu emoţie, parcă,
într-o dezbatere de anvergură şi să organizeze un congres. Ceea ce s-a şi întâmplat la prin prietenia ce mi-o poartă Ion Tache, în Tribuna, fiecare nouă apariţie. Radu
sfârşitul lunii mai, la Piteşti. Din iniţiativa criticului şi istoricului literar Nicolae Oprea şi primarul de la Adunaţii Copăceni, dar şi Scutea a fost alături de noi şi de invitaţiile
a prozatorului Dumitru Augustin Doman, primul congres al optzeciştilor şi-a desfăşurat firma Blue Air, cărora le port recunoştinţă. ori corecturile necesare în revistă. Corne-
lucrările. Oficial s-a numit Colocviul Naţional „Generaţia ´80 la maturitate” . Prima După episodul Tribuna am coborât cu liu V. Mihail ne-a sfătuit încercările temer-
ediţie a acestui colocviu a strâns un număr impresionant de participanţi din întreaga tiparul la Vâlcea, la tipografia scriitorului are. Doru Roşca, prin EUROFOAM, ne-a
ţară şi s-a bucurat de referate/comunicări, teoretizări, evocări. Toate aceste „rapoarte la Petru Tănăsoaica, prin amabila intervenţie spijinit şi ne sprijină, drept pentru care
primul congres” ( ca să folosim „termeni” din perioada formării lor ) au demonstrat că a artistului Gheorghe Dican, prezidentul le suntem mult recunoscători. Am avut
de acum optzeciştii, conştienţi de propria lor putere, pot să privească retrospectiv, pot plasticienilor din judeţul de mai jos de înţelegere din multe locuri şi nu pot decât
să privească şi spre ceea ce mai pot încă realiza. Au făcut şi un festin cu recitaluri şi Sibii, acesta prieten fiind cu prietenul nos- să le mulţumesc şi să îi rog să ierte pe cei
premieri în locuri cu încărcătură simbolică, la Câmpulung Muscel, la Curtea de Argeş, tru Petru Dumbrăveanu, alt om de inimă ce sunt nume importante pentru „Cenac-
pentru a sărbători deliberat recunoaşterea puterii lor. pentru realitatea de un an a revistei. Câte lul de la Păltiniş” şi nu vor fi fost amintiţi
A fost lansat primul volum al unei „istorii a grupării în interviuri”, aşa cum îşi aliteraţii vor mai fi, vor mai fi... sper să nu aici.
subintitulează Dumitru Augustin Doman cartea sa „Generaţia ´80 văzută din interior”. dea rău. Am emoţii când prind pe calcula-
Sunt doar 18 optzecişti prezenţi în carte şi, cu siguranţă, mai sunt necesare cel puţin încă tor aceste rânduri. Chiar lacrimi în ochi şi
cinci volume pentru a se închega „imaginea interioară” a acestei generaţii. teama de a nu uita pe careva dintre „naşii”
După demersul lui Gellu Dorian, cel care a coordonat ani buni o colecţie dedicată de botez sau ursitoarele bune ale celor 32
poeţilor optzecişti la Editura AXA din Botoşani, până la „congresul” de la Piteşti, nu s-a de pagini scoase cu vrednicie şi trudă. Pe
mai întreprins ceva la fel de relevant pentru sublinierea bunelor consecinţe pe care le-a când urcam cu ediţia din septembrie de Toţi sponsorii şi cititorii noştri vor fi
avut puterea optzeciştilor. la Vâlcea, un om drag ne sfătuia de bine. mereu în atriile şi ventriculele iubirii
Era Dan Ioan Bogdan. Lângă el, tot sprijin noastre, de un an. Iubirea de un an, re-
am primit şi de la Gabriel Şerban. Un alt vista “Cenaclul de la Păltiniş”.

toţi aceşti oameni pe care-i văd în fiecare seară perorând, nici pentru căutarea şi respectarea adevărului. Se vorbeşte
Dan Mucenic arugumentând, certându-se şi dând sentinţe mai au şi alte doar despre bani, despre duşmănie, despre afaceri necurate,
preocupări decât aceasta. Dar mai cu seamă de când n-au mai despre minciună, despre înşelătorie.
citit vreun rând – altul decât rândurile din rapoartele pe care Au fost perioade lungi în care n-am deschis

Ceaslovul de la Izvoru
le primesc sau din hârtiile, scrise de alţii, pe care le semnează. televizorul decât pentru vreun film de cinematecă. Îmi
Şi încă – dacă ei resimt cât de cât, drama pe care o trăiesc în lipsesc multe dintre emisiunile care, odinioară, îmi erau
viaţa lor aproape total lipsită de sens. dragi, făcând parte din fibra fiinţei mele. Priveam fascinat
Dacă aş fi ajuns, cumva, politician – eu ce-aş intelectuali autentici vorbind cu patimă despre lucruri cu
e
la

Prins, ca mai toţi de altfel, de spectacolul politic ce ni se fi făcut?, mă întreb câteodată, impunându-mi să nu mă adevărat importante, fără ifose, ci plini de preocupare pentru
oferă fără încetare, clipă de clipă, şi îngrijorat – la fel – ca iluzionez. Probabil că aş fi vorbit chiar mai puţin decât o fac domeniul căruia i se dedicaseră. Era o lume în care-mi plăcea
aproape toată lumea de perspectivele pe care le conturează astăzi, gândindu-mă la greutatea vorbelor mele. Mai mult ca să trăiesc, o lume care mă stimula, îmi dădea încredere în
acest prezent agitat, confuz şi mereu ameninţător, mi-a fost sigur aş fi citit mari discursuri politice, rămase în istorie, şi orizonturile vieţii şi în posibilitatea de-a ajunge, odată şi
tare greu să mă concentrez asupra cărţilor ce-şi aşteaptă aş fi conspectat măcar un tratat de oratorie. Apoi, fireşte că odată, să mă asemăn cu ei.
rândul la parcurs. Mai mult, acest început de vară a semănat aş călători mult prin ţară, spre a afla păsuri şi opinii. Oricum Azi, trăim într-o lume tot mai mâhnită, mai fragilă
nedorit de mult cu vremurile pe care le trăim – cu zile mai nu m-aş lepăda de pasiunile care mi-au hrănit existenţa până şi mai temătoare de ce va să vină. Seninătatea vieţuirii e o
mult decât caniculare, urmate de furtuni gata să devasteze acum, pentru că am astfel de pasiuni. Probabil că alţii n-au. amintire dragă. Prieteniile trainice sunt tot mai rare, iar
totul. Într-una din nopţile trecute, mi-am zărit leandrii goniţi Ori poate că nu sunt destul de puternice. despre idealuri nu se mai vorbeşte deloc. Încerc, aşadar, să-
prin curte de vânt, ghivecele cu muşcate urmărindu-i. Apa Una peste alta, nenumăraţii privitori de fiecare mi reprim orice încrâncenare şi să vieţuiesc în stabilitatea
din fântână se împuţinează şi ea văzând cu ochii, iar oamenii seară (şi nu doar) ai televizorului au în faţă nişte modele. preocupărilor mele de câteva decenii, singurele certitudini
satului par, pe zi ce trece, mai întunecaţi, mai nervoşi, mai Acelea ale unor oameni care flecăresc la nesfârşit, trăiesc din rămase intacte. Restul pare a fi o telenovelă tot mai încâlcită
ezitanţi. dihonie, sunt permanent în luptă, ceea ce le consumă întregul şi mai lipsită de miză.
Mă gândeam, în toată această perioadă în care m-am timp. Nu se pledează pentru educaţie serioasă şi trudnică, nici
luptat din greu cu tentaţia de a deschide televizorul, dacă pentru disciplina vieţii intelectuale, nici pentru moralitate,
4
Bogdana Cecilia BOGDAN

Noica
Iulia
2010
REMEMBER

aproapele nostru
(Admiraţii subiective)

În călătoria prin existenţă, nu de totuşi se poate îndura de tine. Frica de te învaţă să înveţi.” Asemeni Alexandrei Învăţătorul Constantin Noica
puţine ori, fiinţa simte nevoia de călăuzire Domnul ţi-o dă filosofia. ” David-Neel: “Maestrul nu poate decât să transmite un cod al meditaţiei prin
şi de ghidare înspre a împlini menirea În momentul actual, există un deschidă o uşă, dar discipolul trebuie să adoptarea atitudinii creştine, a practicilor
ca fiinţă pe pământ la un potenţial cât grad mai accesibil de “învăţători”, ce fie capabil să vadă ce se află dincolo de creştine de transcendenţă a fiinţei, de
mai înalt. În călătoria vieţii e nevoie să atrag atenţia şi ajută oamenii din jur să ea.”( “Cu mistici şi magicieni în Tibet” )” conexiune intimă cu Dumnezeu.
“vedem” cadrul, decorul în care fiinţăm devină conştienţi de ansamblu şi la faptul “Înţelepciunea nu e ceva care se “Înainte de a adormi, spune
astfel încât să trăim cu împlinire miracolul că ansamblul nu este o noţiune abstractă, învaţă, e ceva care se trezeşte. De aceea, o veghei: păstrează pentru mâine ce nu
vieţii a cărui rezultat suntem. un vis, el chiar funcţionează după anumite şcoală de înţelepciune e posibilă.” mi-ai dat azi.”- oferă o cale de eliberare
Informaţia ce vine de la stimuli legi pe care e nevoie să le accesăm în Exprimarea viziunii lui faţă de cele lumeşti născându-se, astfel,
determinanţi ai existenţei, şi aici fac devenirea ca fiinţe pe pământ. O acţiune Constantin Noica asupra sentimentului prin detaşare o punte de conectare la
referire la setul de experienţe şi trăiri, conştientă şi clară schimbă centrii de definitor al fiinţei, surprinde iubirea ca sursa ce ne încarca cu energie vitală,
comun tuturor, pentru a auzi rezonanţa raportare ai omului la viaţa sa. Începem stadiu de înălţare, ce cuprinde atât sufletul, cu voinţă şi cu puterea de a materializa
vocii interioare şi a conştientizării să devenim conştienţi de posibilităţile cât şi spiritul, cât şi corpul material, anume sensul vieţii noastre. În urma acestei
depline, se materializează prin Harul constructive, de ceea ce emanăm, de ceea compasiunea. Compasiunea reprezintă conexiuni se însămânţează sentimentul
semenilor noştri de a transmite învăţături de încredere, acel factor fără de care
şi modalităţi de raportare la o realitate alchimia şi procesele inerente devenirii
mai înaltă, avem posibilitatea de a primi nu se pot produce şi desfăşura. Dezvelirea
un impuls ce ne ajută în mersul înălţării. miracolului nu are loc.
“La început a fost cuvântul,
Pornesc în construcţia acestui dar cuvântul era la Dumnezeu. Omul
material de la imaginea de învaţător a trebuie să înceapă cu tăcerea. De aici
lui Constantin Noica. Un învăţător care începem noi cu adevărat, pentru că aici
ajută fiinţa să îşi construiască o formă încep treptele desăvîrşirii noastre. Pe noi
în manifestare, oferind oportunităţi de cuvântul ne înstrăinează de noi. Singură
raportare, de creştere şi automat de tăcerea ne apropie, singură ea ne restituie
evoluţie împlinită. nouă înşine. El lămureşte mai departe
Scrierile sale sunt, de asemenea, că această tăcere “e adesea încărcată
prelungiri teoretice ale modului său de a de chemări” (Comentariu la Treptele
fi. În acest sens, “învăţătorii” noştri pot fi desăvîrşirii, în revista “Adsum”)- este
toţi oamenii care ne-au adus ceva în plus în chemarea solitudinii, chemarea către
această viaţă, cei care au contribuit prin ei călătoria interioară pe care nu avem cum
înşişi la desavărşirea manifestărilor înalte să o facem altfel decât singuri.
ale fiinţei. Atenţia asupra devenirii,
Prezenţa spirituală a învăţatorul o prezintă ca şi deschidere,
Învăţătorului reprezintă acel indicator ca şi punct de pornire în călătoria
care te asigură că eşti pe calea cea bună, descoperirii esenţei şi potenţialului fiinţei,
îţi indică direcţia de orientare şi asemeni a ceea ce suntem noi şi cum se reflectă şi
ascensiunii spre vârful unui munte, te se manifestă devenirea fiinţei şi cum să
învaţă cum să îţi canalizezi fiinţa şi cum fiinţăm împreună în armonie şi în acord
să îţi manifeşti potenţialul, astfel încât cu legile Universului. Devenind compleţi,
ascensiunea spirituală să fie o călătorie aşa cum am fost creaţi să devenim, vom
plină de sens, nu o experienţă epuizantă. fi capabili să construim o realitate înaltă,
consolidată pe structura virtuţilor umane,
Fiinţa sa se aseamănă maeştrilor
deja devenită şi crescută; devenirea fiinţei
orientali şi practica sa este în multe privinţe
atrage materializarea acţiunilor la nivel
în armonie cu practica ZEN. Constantin
e

înalt.
la

Noica face o fuziune blândă şi armonioasă


între şi cu viziunea creştină şi viziunea Cum se manifestă un om conştient
orientală de percepere prin credinţă. Şi de spiritual său, dar mai ales cum se
aici e subliniată conştientizarea căilor de manifestă un om când este conştient de
spiritualizare a omului. fiinţa sa, de rolul său în existenţă, şi de
darurile cu care a venit în această viaţă
Constantin Noica transmite
învăţături asupra educaţiei sprituale Constantin Noica (n. 12 iulie 1909, Vităneşti, judeţul Teleor- pentru ceilalţi semeni?
şi culturale a tinerilor, a celor fragezi “ man - d. 4 decembrie 1987, Păltiniş, judeţul Sibiu) Constantin Noica oferă o viziune
Filosofia nu se poate face fară bunătate, a desăvârşirii prin accesarea unei trepte
fără îndurare.” “ Singură filosofia te gradul cel mai înalt pentru fiinţa umană de bază în ascensiunea fiinţei, smerenia, o
învaţă că sunt realităţi mai puternice ce atragem, de ceea ce lăsăm în urma de manifestare a iubirii, iubire ce se află primă treaptă ce atrage după sine formarea
decât omul. Ştiinţa îţi dă doar cunoştinţe, noastră. în afara oricărui viciu al vreunei virtuţi, unui alt pilon de bază în devenirea fiinţei,
fără realităţi (şi lasă loc orgoliului de a le “De învăţat, înveţi multe, şi de manifestarea palpabilă a sinelui nostru consolidarea înţelepciunii.
avea); religia, o realitate pustiitoare, ce la toţi. Dar profesor nu e decât cel care superior. Iată-l comentând Treptele
Paşi spre desăvârşirea fiinţei- 5
harul şi viziunea unui spirit de lângă noi Iulie
2010

REMEMBER
desăvîrşirii din Învăţăturile lui Neagoe spiritualizat care automat prin acest să ne dăruim umanităţii, să evoluăm în l-a vindecat ! Nu se ştie cine dă şi cine
Basarab: “Smerenia face socoteală de upgrade înalţă aria sarcinilor sale în simbioză cu umanitatea, să ne deschidem primeşte”. – CONSTANTIN NOICA “
cele ce vor să fie. De aceea te şi înalţă: te această existenţă. plenar sufletul şi întreaga fiinţă faţă de JURNAL FILOSOFIC ” “Humanitas”
face nădăjduitor. Îţi deschide porţile unei Să ne considerăm binecuvântaţi Dumnezeu. Bucureşti 1990
lumi – alta decît cea părăsită – în care te- că avem învăţăturile unui spirit cu viziune Liberul arbitru cu care este Conştientizarea şi acţionarea
ai putea afla cîndva. Există o lume care va înaltă asupra existenţei şi a fiinţării întru înzestrată fiinţa umană este un dar divin conceptelor reprezintă o acţiune a ordinii.
să fie vie. Vezi să nu te prindă nepregătit” existenţă. Binecuvântarea reprezintă pe care însă trebuie să ştim să-l folosim. Odată ce fiinţa omului devine conştientă
(Însemnări, în revista Adsum). acea revărsare în fiinţa umană a Energiei Prin el suntem liberi să facem tot ce de treptele subtile şi superioare grupează
El face deosebirea între smerenie Divine supreme. vrem, dar trebuie să ştim că nu tot ne este informaţia din jurul său într-o altă
şi umilinţă: “Umilit e viermele; smerită Constantin Noica este un portal, permis. Cu cât egoul este mai mic, cu atât realitate, o realitate mai amplă în care
e fiinţa”. “Adevărata smerenie vine o modalitate de accesare a realităţii de intensitatea Energiei supreme Divine pe conceptele se materializează în acţiuni
din frică” . “Frica îţi dă mai mult decît deasupra stadiului de conştientizare ce care o primim prin sahasrara (centrul şi apoi în fapte, ceea ce atrage creşterea
sentimentul neputinţei tale; îţi dă pe cel al desemnează omul în actuala treaptă a de forţă din creştetul capului) în timpul nivelului de fiinţare.
atotputerniciei Altuia. Te smereşti în faţa evoluţiei sale. Energia Divină supremă binecuvântării este mai mare. Răspunsul Împărtăşirile şi explicaţiile
Lui, te smereşti din toată nemernicia fiinţei este atotputernică, omniprezentă, eternă şi divin pe care îl primim fiecare dintre noi învătătorului ajută fiinţa să dobândească
tale. Şi nu te înalţă smereni?. Aceasta e ei i se subordonează totul. Această Energie este o modalitate de testare a stării de luciditate în fenomenul de transformare.
înălţimea de pe care nu se poate cădea !” ne conduce la Unica Realitate Eternă, ne egoism care ne caracterizează, cu condiţia În “Manuscrise” vorbeşte despre binele
“Moştenierea lui rămâne pe seama revelează adevărul spiritual cel mai înalt să fim sinceri cu noi înşine şi să nu ne omului ca fiind câmpul şi exerciţiul
exegeţilor, pâine pentru eternitate şi în legătură cu manifestarea ultimă a minţim. valorilor şi împlinirea prin ele.
izvorul Noica rămîne să curgă în veci Spiritului Etern a lui Dumnezeu. Asemenea viziune reprezintă “Bunătatea, în sensul moral, ca
şi să dea de băut apă proaspătă multor Fluxul Energiei Divine care se o descriere a legilor de guvernare a să fie recucerită”, “trebuie să redevii un
generaţii. (…)”- Fragmente din cuvîntul revarsă în noi ne ajută să transcendem dimensiunii imediat mai înalte nouă- pachet de posibilităţi”” (jurnal de idei,
ÎPS Antonie, Mitropolitul Ardealului, la gradat, ne impulsionează să trăim o viaţă dimensiunea în care mintea ne este p.221) extras din “Dicţionarul de termeni
înmormântarea lui Noica, pe 6 decembrie pură, spirituală, benefică. Energia Divină luminată, se cunoaşte rolul ei în evoluţie şi filosofici” ai lui Constantin Noica.
1987, la Schitul Păltiniş. Supremă ne ajută să ne detaşăm de tot în fiinţarea armonică cu Universul.

ceea ce ne înlănţuie, ne face să descoperim …Nevinovăţia e o chestiune de
Tabloul pe care îl dezvălui este unul ce
Individul este pentru Constantin înţelepciunea divină neafectaţi de vârtejul vocabular. Trebuie să eviţi a numi răul.
prezintă manifestarea omogenizării. Fiinţa
Noica „realitatea cea mai puţin materială vieţii, conducându-ne gradat către la Omul bun nu vede răul pentru că refuză
Constantin Noica reuseşte să unească
dintre realităţile lumeşti“, singura cu virtuţi eliberarea spirituală. Ea ne învaţă că să-i învete numele, să-l individualizeze,
oameni, să manifeste construirea de punţi
morale şi, astfel, singura spiritualizabilă, fiecare fiinţă este o manifestare divină şi să-l stie. Există răul şi in el; dar intră, nu
între noi. Toţi oamenii care îi recunosc
putând adăuga o dimensiune vie realităţii. astfel face să crească în noi şi să fie mai stiu cum, în altă compoziţie.
mesajul şi învăţătura se regăsesc mai uşor
Plasând fiinţa în sfera divină, dezvelind mereu prezente în viaţa noastră iubirea, “…Am văzut ceva neasteptat: un om unii în alţii; toţi oamenii sunt puţin mai
esenţa fiinţei, a spiritului, atragem compasiunea, iertarea, nonviolenţa, milos care mulţumea cersetorului pentru conştienţi, puţin mai blânzi şi mai buni.
binecuvantarea şi automat tot ce se naşte dorinţa de a-i ajuta pe ceilalţi. că-i primise dania. În fond, avea dreptate Împărtăşirea a tot ceea ce este mai bun
din această stare. Ea face să dispară orice urmă s-o facă. Fiindcă binefăcătorul există prin în noi este expresia palpabilă a evoluţiei
Descoperind şi desăvărşind de teamă şi îndoială şi ne va ghida prin cel care primeşte. Cât de recunoscător noastre.
virtuţile, omul pe pământ, devine un om ea însăşi indicându-ne calea de urmat: trebuie să fie medicul bolnavului pe care

Scrisoarea maestrului către


profesorul Nicolae Branga

Dragă domnule Branga*,

Am citit cartea Dv. cu mare interes încă mai demult. Înţeleg că aveţi cele
două dimensiuni ale istoricului adevărat: acribia cu amănuntul şi viziunea
întregului.
Vă rămîne, fie să vă adînciţi în prima direcţie ( pentru care v-aş ura
să aveţi puţin noroc arheologic), fie să vă dezvoltaţi pe a doua. Dar de ce nu
pe amîndouă?
Dacă un plus de instructaj vă lipseşte, dar mai degrabă un plus de în-
credere în Dv., atunci vă stau la dispziţie cu soluţia în limba germană. V-aş
putea da – rămîne între noi – formulare** pentru cîteva luni de studiu acolo,
dacă puteţi obţine plecarea.
Rămîn la Păltiniş pînă la 24 iunie, deci încă 8 zile, şi revin abia la
toamnă. Dacă e cazul daţi-mi un semn.
e

Cu toată dragostea şi cu sincere felicitări,


la

Al Dv. Col
C. Noica

* Profesor universitar doctor Nicolae BRANGA(1 septembrie 1939 – 26


noiembrie 2002)
**este vorba despre formularele pentru bursa Humboldt, pe care mama
domnului Branga le/ar fi aruncat pe foc pentru aşi ţine fiul aproape, în ţară.
În ăst timp, Nicolae Branga se afla, conform spuselor soţiei, Sabina Branga,
pe şantierul arheologic de la Dobârca, localiatea naşterii profesorului.
6 PREMIILE Nicolae Tzone
Iulia
de Horia Tabacu văzut de Silviu Guga
2010
ETAJERA CU EVENIMENTE

Anul şcolar se apropia de sfârşit şi afară era -Gata naşă!


foarte cald. In localitatea C. nu se găseau cărţi la Doamna Mândru, care tot mai îngâna că pro-
tot pasul. Erau câteva la librărie, acolo unde se fesoara de istorie lasă corijenţi ca să se răzbune pe
vindeau şi pâine, cremă de ghete, sau motorete viaţă pentru că n-are bărbat, a dat din cap, adică
Mobra. Cărţile de la librărie erau tot mai vechi „bine Fănele, hai”.
şi roase de şoareci. Asta nu pentru că „timpul Ca în fiecare an cărţile aduse de Ghiţă
trece necruţător şi nu prea t-aştaptă pe la staţii”, nu erau prea bune. Nea Fane stabilise fondul de
cum spunea, câteodată celor mai tineri gestion- premii pentru fiecare clasă şi acum ochi lacomi
arul Marin Pelinescu, ci pentru că el, om vechi scormoneau în pachetele unde numai Doamna
din C., avea multe rude care, odată ce cărţile lor Mândru îşi băgase puţin nasul.
se învecheau, veneau şi le schimbau cu altele mai -Ne descurcăm şi noi cum putem a spus
noi, e adevărat, corespunzătoare ca preţ. Cât timp serios Nea Fane.
îi erau copiii la şcoală privilegiul ăsta l-au avut Pe masă era, aproape, numai „Mersul tre-
numai profesorii. Acum rudele începuseră iar să nurilor” din anii trecuţi, „Mersul ratelor”, „Cum
pună piciorul în prag. preparăm porcul”, câteva cărţi de literatură, pro-
Invăţătorul Ghiţă Butoi a fost delegat să rid- grama pentru admiterea la facultăţi, câteva alma-
ice cărţi în vederea acordării premiilor. Ştiind nahuri, o carte de telefon a Bucureştiului...
că-i groasă, Marin Pelinescu a închis imediat Intrucât niciun învăţător nu manifestase preferinţe
prăvălia, invitându-l pe Ghiţă, care tremura de pentru o carte anume, s-a hotărât să se dea câte
sete, înăuntru. una la fiecare şi, înainte de acordarea premiilor,
-Să te cinstesc cu o ţuică Ghiţă, măi Ghiţă că să se împacheteze cărţile în hârtie albă, ca să nu le
nu mai scapi de nevastă-ta... vadă părinţii pentru că elevii oricum nu le citesc.
-Mersi Marine...stai, stai... nu, nu, stai că ne- „Al dracu Pelinescu” se gândea Ghiţă Butoi. Nea
ncurcăm, mai mult mă stârneşti. Eu nu sunt om o Fane, ajutat de ţaţa Gherghina şi de elevul de la
ţuică. Stai mă, că am venit cu treabă... fără frecvenţă, împărţea cărţile în linişte. Se făcea
-Lasă, băi nea că făcem noi şi treaba. tot mai cald şi toate se desfăşurau în pace. După
Peste o oră Ghiţă şi cu gestionarul Pelinescu ce a terminat cu clasele primare, unde se simţea
făceau, din nou, armata la cavalerie şi vorbeau de mai în familie, majoritatea învăţătorilor fiindu-i
una Tincuţa, o zăltată de la regiment, de acolo. fini, Nea Fane a devenit mai atent.
Dar Ghiţă când începe o treabă o şi duce la bun La clasa a V-a era dirigintă chiar profesoara
sfârşit. Cărţile au fost trimise cu câţiva elevi la de istorie care, liniştindu-se, aştepta să îşi spună
şcoală. şi ea cuvântul:
A doua zi Ghiţă avea un junghi teribil în -Mie nu-mi daţi Vlahuţă ăsta aşa vechi,
creştetul capului. Căldura, de afară, îl ameţea. îi omul se uită şi la aspect. Adică eu sunt mereu mai
era lehamite de toate cele. Doamna Guţa, nevastă- proastă. Vreau cartea de telefon!
sa, care nu-l înţelegea, îi dăduse, aseară, cu tigaia Nea Fane a dat din cap.
în cap şi-l lăsase nemâncat acuma, dimineaţa pe Doamna Mândru a sărit ca arsă:
căldura asta. Simţea că nici cu cărţile nu e bine -Cartea de telefon nu o să o iei, că nu aveţi
pentru că banditul de Pelinescu trebuie să-i fi dat voi mai multe rude la Bucureşti decât mine! Bine,
toate balivernele pentru premii. mă Fănele, am ajuns eu, femeie în pragul pensiei,
Când Ghiţă a intrat în şcoală toate cadrele care mi-am lăsat plămânii în şcoala asta, să mă
didactice s-au oprit din croşetat. Doamna Mândru, polocrească o mucoasă? Neruşinato, dă cartea,
soţia primarului, i-a spus: Maricico sau ne păruim.
-Ne-o făcuşi Ghiţă. -Stai naşă, stai naşă că nu se poate aşa!
-Atunci profesoarele au început să vorbească -Mă duc la Inspectorat să se facă anchetă,
toate deodată. Ba Guţa, nevastă-sa, l-a făcut şi cartea oricum nu ţi-o dau, Tanti!
neprocopsit. În cancelarie a intrat, atunci, Nea Cuvintele astea magice l-au speriat pe Nea
Fane, directorul şi s-a făcut linişte. A început Fane mult mai rău decât naşi-sa:
Consiliul profesoral în care se vor distribui cărţile -Staţi aşa, cum să dădem noi admiterea la
pentru premii. facultate la clasa I, sau mersul trenurilor la clasa
Ţaţa Gherghina, ajutată de un elev de la fără a IV-a când nici nu avem gară. Cărţile nu-i bune.
frecvenţă, care mai făcea una-alta prin şcoală, Mă duc personal să le schimb, trebuie tot eu s-o
a adus cărţile, cumpărate de Ghiţă şi le-a aşezat fac şi p-asta, ce v-aţi face fără mine?
într-un colţ. Nea Fane a dat din cap supărat, adică Elevul de la fără frecvenţă şi ţaţa Gherghina au
„faceţi linişte, ce dracu!” şi a început să citească strâns cărţile în pachete. Impreună cu Nea Fane
o informare asupra situaţiei de şfârşit de an. În s-au îndreptat spre librărie.
şcoala din C. majoritatea elevilor promovaseră şi Simţind că-i groasă Marin Pelinescu a închis
cadrele didactice primeau felicitările lui Nea Fane imediat prăvălia. Transpirat şi plin de praf, Nea
croşetând. Totuşi erau şi corijenţi. Nea Fane a in- Fane a zis:
format Consiliul profesoral că unul dintre elevii -Ceva rece n-ai p-aci?
corijenţi era tocmai băiatul mai mare al tinichi- -Este, Nea Fane, cu cărţile alea ai venit? Ce
giului, care, ieri, la magazin, nici nu-l salutase. să fac? Ştii şi matale câte obligaţii am. Ce, mârâie
„Atunci cine ne mai pune burlanele?”. În sală s-a muierile alea? O bere de Azuga?
făcut linişte. Profesoara de istorie, care-l lăsase -Trebuie Nea Marine şi d-alea mai noi, mersi,
corijent şi se simţea vizată pentru că, ştiau toţi, mersi, stai, mă că dă p-afară.
Nea Fane nu iartă nimic, a spus cu un ton cald, Ţaţa Gherghina şi elevul de la fără frecvenţă
încercând să provoace râsul: au fost trimişi la şcoală să anunţe că împărţirea Nicolae Tzone . Nici nu mai ştiu de când îl cunosc. Posibil să ne fi întâl-
-Doar n-o să pun eu burlanele? cărţilor se amână pentru a doua zi. „În fond avem nit şi în altă viaţă.Te izbeşte naturaleţea cu care se poartă şi zâmbetul tonic dar şi
-Dar cine să le pună? Pe mine mă deranjează tot timpul, serbarea este tocmai duminică” bine a tainic, energia radiantă a figurii lui, patosul pentru poezie (in special pentru suprar-
când plouă, nu sunt ca altele nesimţită! zis Nea Fane. ealisti si Nichita Stanescu), dar si momentele in care, surprinzi pentru o clipa (daca
„Lasă, dragă, doamna e profesoară, are În vremea asta, la librăria unde se vindeau şi
poti) o negura in privire risipita imediat de o aripa de inger care il salveaza.
e

facultate, nu poate să pună burlane, o să facem tot pâine, cremă de ghete sau motorete Mobra, poate
la

noi, învăţătorii, ca întotdeauna”. Toate cadrele di- şi din cauza căldurii de amiază, realitatea se topea Majoritatea asa zişilor douămiişti ar trebui sa facă o mare coadă la el şi
dactice, din sală, au început, atunci, să vorbească. încet, căpătând forme noi, împotmolite în cuvinte, să-i sărute mâinile în tăcere. Ştiu ei de ce... Cine nu e în stare de un gest singular
Şi aveau dreptate. Toţi făcuseră câte ceva în atâţia schiţând un trecut nou fantastic şi, în orice caz, n-ar trebui să creadă că scrie poezie.
ani, toţi fuseseră dezavantajaţi în favoarea altora. mai frumos.
Vorbele, aruncate cu gesturi largi în obrajii ve- La o dulceaţă Doamna Mândru povestea încă
Vorbim rar, ne vedem şi mai rar, dar iubirea asumată în şi pentru poezie
cinilor, unele chiar îndreptate spre Nea Fane, au despre finii ei, de la Bucureşti, iar profesoara de omoară nevederea. Într-un moment în care apar “n” antologii în care aurul se
încetat când profesoara de istorie, îngânând ceva istorie spărsese, de necaz, în bucătărie, două far- amestecă cu altceva scoase ba de pseudo ba de intelectuali gravi şi intransigenţi,
despre un copil bolnav şi câteva zile de conce- furii din cele bune. unde şi mai ales cum să fie inregistrată poezia lui Tzone? Doar că o apariţie
diu, neluate, plângând în hohote, a trântit uşa pe exotică, ca o ultimă spiţă care încheie roata ce încă mai merge a suprarealiştilor...
dinafară, trezind toate muştele. Doamna Mândru
avea nişte ochi de parcă ar fi fost soacră mare: Necredincioşilor înn ale poeziei le recomandăm ca pe un exerciţiu de sinceritate
-Aşa-s femeile nemăritate la 37 de ani, plânge să-l adoarmă pe Nicolae şi apoi să se delecteze cu poemele scrise de părinţii poetu-
mereu... lui pe tălpile lui.
Nea Fane, care în tot acest timp rostise şi el Într-un Sibiu care m-a îmbogăţit dar care m-a şi sărăcit, fiinţa mea a aflat
cuvinte fără noimă, simţind că se potolesc spir-
itele, a spus către Doamna Mândru:
un prieten, un poet, un om. Şi asta este de ajuns.
turneul regilor 7
FESTIVALUL
DE Iulie
2010

EPIGRAMĂ

ETAJERA CU EVENIMENTE
O instituţie importantă de umor din Sibiu
are numele celebrului înaintaş condeier Ni-
colaus Olahus. La 4 aprilie 2010, Cenaclul
Umoriştilor Sibieni „Nicolaus Olahus” a îm-
plinit 35 de ani de activitate neîntreruptă.
Cu acest prilej, încă de la sfârşitul anului
trecut au început să se desfăşoare numeroase
activităţi aniversare, între care cea mai amplă
a fost ediţia a X-a a Festivalului Naţioanal de
Epigramă „Nicolaus Olahus”, ediţie finalizată
la Sibiu în zilele de 4 şi 5 iunie a.c.
Vineri, 4 iunie, în prezenţa a peste 50 de
participanţi (din care 20 invitaţi din diferite
alte localităţii ale ţării şi unul din Republica
Moldova) s-a desfăşurat la Cercul Militar
Cea de-a patra ediţie a „Turneului Regilor” de la Bazna, organi- fost primită cu interes şi simpatie de către organizatori şi jucători.
din Sibiu, lansarea cărţii „Cenaclul Nico-
zat de Romgaz şi Fundaţia de şah „Elisabeta Polihroniade” doar cu Fotografia îl prezintă pe artist alături de cel mai bun şahist român
laus Olahus la 35 de ani”, având ca autori pe
invitaţi, adică turneu închis, poate fi un subiect de inspiraţie pen- din toate timpurile, Dieter Liviu Nisipeanu, cu lucrarea dedicată
Ştefan-Cornel Rodean, Nicolae Munteanu şi
tru artiştii plastici. Pictorul Eugen Dornescu, el însuşi un iubitor al ediţiei de anul acesta care conţine portretele şi autografele celor şase
Nicolae Mihu.
şahului, dedică acestui turneu, în fiecare an, câte o lucrare de grafică participanţi, în frunte cu numărul 1 mondial, norvegianul Magnus
În cele aproape 300 de pagini, volumul cu-
inspirată de jocul de şah care conţine autografele tuturor jucătorilor Carlsen, alături de Boris Gelfand, Wang Yue, Teimour Radjabov,
prinde prima monografie a cenaclului sibian,
participanţi la turneu. Aceste autografe au de fiecare dată un loc spe- Ruslan Ponomariov şi Dieter Liviu Nisipeanu.
alcătuită de preşedintele cenaclului, (sub-
cial ales de artist, ca parte integrantă a lucrării. Ideea îi aparţine şi a Eugen DORNESCU
semnatul), selecţii realizate de autorii cărţii
din creaţiile actualilor membri ai cenaclului,
din cele ale cenacliştilor plecaţi pe cealaltă
HUMANITAS
În incinta Librariei Humanitas a avut loc, vineri,25.06.2010
lume, precum şi un bogat capitol de me- ,lansarea de carte si odata cu aceasta a intalnirii cu cititorii a
saje primite la ceas aniversar de la confraţii scriitorilor Horia Roman Patapievici si Gabriel Liiceanu.
din ţară. Prefaţa volumului este semnată Trebuie sa recunosc ca a fost o intalnire interesanta marcata
de preşedintele Uniunii Epigramiştilor din de prezenta inedita a celor doi scriitori dar pe de alta parte si
România, domnul George Corbu. Întâlnire cu Horia Roman Patapievici si trista pentru ca in subsolul librariei au fost totusi putine per-
soane interesate de subiectele propuse de autori in cartile
Gabriel Liiceanu lansate,prezentarea acestora pe de o parte in Ultimul Culianu
S-au acordat distincţii aniversare tuturor de catre Horia Roman Patapievici printr un discurs in care am
participanţilor. Câştigătorii concursului de vazut la lucru eruditia specifica a acestuia cu o puternica com-
epigrame: premiul I – Gheorghe Bălăceanu ponenta stiintifica in prezentarea firului metodologic al inves-
din Iaşi; premiul II – Gheorghe Constanti- tigatiei vietii si scrierilor lui Ioan Petru Culianu in special cu
nescu din Braşov; premiul III – Constantin accent pe teoria “Ultimului,”,iar pe de alta parte a unei con-
Cristian din Galaţi; menţiune – Ionuţ-Daniel fesiuni in Intalnire cu un necunoscut a lui Gabriel Liiceanu in
Ţucă din Medgidia). Premii speciale: dom- care autorul ne a marturisit modalitatea prin care a supravietuit
nului George Corbu, din Bucureşti - premiul inainte si dupa Revolutia din 1989,prin abordarea in cadrul
cartii a unui subiect inedit si anume descoperirea firii ascunse
special al Festivalului Naţional de Epigramă
a naturii umane prin configurarea unei patrii proprii ca element
„Nicolaus Olahus”, ediţia a X-a, pentru ac- determinant in continuarea traseului existential. La sfarsitul in-
tivitatea managerială desfăşurată în fruntea talnirii am asistat cu surprindere la o declaratie de iubire inserat
Uniunii Epigramiştilor din România; domnu- intr un discurs de final a lui Horia Roman Patapievici catre Ga-
lui Nicolae-Paul Mihail, din Sinaia - premiul briel Liceeanu. Puse fata in fata cele 2 carti abordeaza teme
special al Festivalului Naţional pentru întrea- distincte pe de o parte o abordare care desface opera lui Culianu
ga activitate desfăşurată în slujba umorului revelandu-I aspectele magice,necunoscute, periodizand viata
rămânesc; doamnei prof. univ. dr. Elis Râ- scurta dar extrordinara a acestuia si o alta care reprezinta un
peanu - premiul special al cotidianului „Tri- material confesiv,o dezvaluire mai putin obisnuita la Liiceanu
,o fata a acestuia pentru care trebuie sa ai mare curaj pentru ca
buna” din Sibiu, pentru susţinera ştiinţifică a
este o intalnire cu tine cu necunsocutul din tine.
epigramei româneşti.
Serban Gabriel Florin.
Stefan Cornel RODEANU
Cyan Magenta Yelow Black

«Sufletul trebuie tratat ca pãmântul. Sã i se dea ce-i trebuie pentru a fi roditor! » (Constantin Noica)

REDACTOR ŞEF:
,
,

CENACLUL P{LTINI± de
la
2 lei VALENTIN LEAHU
Revistă editată de
«Asociaţia Cenaclul
Fondat la Sibiu  Anul I  Nr. 3 August 2009  32 pagini

REVIST{ LUNAR{ DE CULTUR{ ±I CIVILIZA|IE

COORDONATORI: Eugen Jitariuc (programe), Silviu Guga (literar), Dan Mucenic (editorial) George Macovei
(spiritualitate) , Eugen Dornescu (arte plastice), Ovidiu Calborean (secretar general de redacţie de la Păltiniş»
IMPACTUL SOCIAL
SENIORI EDITORI: Simona Radu, Silviu Tudor Saladjiar, Lazăr Zahan
 MIRCEA ELIADE note critice
înscrisă în Registrul special al
asociaţiilor şi fundaţiilor existent
de Radu Vancu
 Dan Mucenic: Luxul lecturii

COLEGIUL DE ONOARE: Ioan Cărmăzan, Horia Tabacu, Dan Mucenic, Mirela Gruiţă, Doru Roşca, CONSILIUL
lui Patrick Suskind
e
la

 Diaspora: Dan D[nil[


 Dan Ioan Bogdan, poeme,

JUDEŢEAN SIBIU, Petru Ovidiu Dumbrăveanu, Corneliu V. Mihail, N.I. Dobra, Ovidiu Calborean, Eugen Evu, Dumitru
Ucenicul meu Casanova

la judecătoria SIBIU
 Adrian Suciu: Terminus
(fragment de roman)

Augustin Doman, Octavian Hoandră, Constantin Necula, Romeo Petraşciuc, Octavian Marin, Rareş Jitariuc
 Ioan T[m]ian:
Sticlarul e un adev[r[t artist
 Ioan Radu V[c[rescu: Spa\iul
B[r[ganului (geografie literar[)
 Laz[r Z[han: Nevoia de filozofie

Corespondenţi speciali: Ela Coţoban(Spania) Ovidiu Paulescu (Roma, Paris), Dan Dănilă (Germa- Revista Cenaclul de la Păltiniş deţine la
Num[r ilustrat de Rare§, Radu §i Constantin ILEA

nia), Pietro Cutugnaru (Rio del Sadu)


Biblioteca Naţională a României codul
REDACTORI: Cristina Ana-Maria Leahu, Sabrina Ştef, Bogdan Dumbrăveanu ISSN: 2066-7957
Foto: evz.ro

Număr ilustrat cu cărţi poştale din Sibiul vechi,


Relaţii şi scrisori: puse la dispoziţia redacţiei de Direcţia Judeţeană de
valentin.leahu@gmail.com | cenacluldelapaltinis@gmail.com | Tel.: 0745.335.192 Cultură, Culte şi Patrimoniu

Această publicaţie apare şi prin sprijinul imediat al Revista Cenaclul de la Păltiniş este laureată în anul 2009 a diplomelor
Textele şi ilustraţiile din această revistă sunt considerate donaţii Tiparul executat la Tipografia Nobless:
-Consiliului Judeţean Sibiu, prin Centrul Cultural Interetnic de excelenţă din partea Bibliotecii Naţionale a României şi Direcţiei de
ale autorilor prin liberă consimţire şi nu intră sub incidenţa drep- Sibiu, str. Nicolae Bălcescu 12
Transilvania Cultură Culte şi Patrimoniu- Sibiu
turilor de autor . Responsabilitatea textelor aparţine semnatarilor. Tel/fax: 0269/ 21.80.60, 0269/21.13.52
-S.C. Eurofoam S.R.L.
Cyan Magenta Yelow Black

8 “AXE”
Iulia
2010
tendinţe şi direcţii în arta contemporană
GALERIA DIN PIAŢA MARE

Costin Brăteanu
Data naşterii : 23 februarie 1978, Petroşani
Studii: 1988 – 1996 – Liceul de Arte
Plastice Timişoara, secţia pictură
1996 – 2001 – Universitatea
de Vest Timişoara, Facultatea de Arte
Plastice, secţia pictură

Alex Baciu
Data naşterii: 01 Noiembrie 1985 Constanţa
Studii: Absolvent Facultatea de Arte şi Design Timişoara secţia
PICTURĂ. Actualmente student masterand la aceeaşi instituţie
în anul II secţia Pictură.

Tar Bela
Data naşterii: 18.08.1964
Studii: 2009 – Universitatea de vest din
Timişoara, Facultatea de Arte plastice, mas- Daniel Adrian Roşca
ter pictură Data naşterii: 04 Aprilie 1976
Studii: Absolvent Facultatea de Arte şi Design
Timişoara secţia SCULPTURĂ. Actualmente stu-
dent masterand la aceeaşi instituţie în anul II secţia
Sculptură.

Dorothea Hîrjoi
Studii aprofundate pictură - 2002-2003
Licenţiată Facultatea de Arte Plastice din
Timişoara, Secţia Pictură 1997-2002

Anuţa Ioana - Carmen


Data naşterii: 20.03.1981
Studii: Diploma de Master în Grafică- materie şi concept (2006), Facultatea de Arte Plastice-
specializarea Grafică, Universitatea de Vest din Timişoara; Diploma de Licenţa în Arte Vi-
zuale (2004), profilul Arte Plastice, Universitatea de Vest din Timişoara
e
la

Adrian Sandu
Data naşterii: 1968, 17 septembrie
Studii:1991 – 1997 – Universitatea de Vest
din Timişoara, facultatea de arte - secţia
grafică; 2005 – 2006 – universitatea din
Timişoara, facultatea de arte – master în
grafică Gianina Savescu
Născută în 03.04.1969, Timişoara
Studii: Absolventă a Universităţii de Vest
Timişoara, Facultatea de Arte şi Design,
Secţia Artă Textilă promoţia 2008; Master
2008-2010
Cyan Magenta Yelow Black

Artiştii reuniţi sub genericul AXE Timişoara au poposit, luna trecută, la Sibiu, în Galeria UAP, din Piaţa Mare.. Artiştii şi lucrările lor au fost
prezentate de prof. dr. Călin Chincea şi plasticianul Sorin Nicodim. Curatorul expoziţiei este Costin Brăteanu, care a revenit în fruntea unei mici
9
delegaţii bănăţene, iar amfitrion Ioan Tămâian, preşedintele UAP Sibiu.
Iulie
2010

GALERIA DIN PIAŢA MARE


Sebastian Săvoiu
Studii : 1990 -1994 Liceul de arte
Timişoara, Secţia pictură; 2000 -2004
Facultatea de arte Timişoara, Secţia design

Cristi Ferkel
Data naşterii: 3 Iulie 1985
Absolvent al Liceului de Arte Plastice Timişoara , (2004), licenşiat al Secţiei de Pictură
a Facultăţii de Arte şi Design , din cadrul Universităţii de Vest, Timişoara (2008)

Trion Silvia
Maria Balea Născută în 02.04.1984
Data naşterii: 01. 01. 1962 Studii: 2003-2007 Facultatea de Artă şi Design, secţia
Conservare-Restaurare, Universitatea de Vest Timişoara/
-1993, Universitatea de Artă şi De- 2007 – 2009 Master CONSERVARE-RESTAURARE
sign, secţiunea Grafică, Cluj-Napoca, Universitatea de Vest Timişoara; 2009 - prezent Master
sub îndrumarea profesorului Ioachim PICTURA-surse şi resurse ale imaginii, Facultatea de Artă
Nica şi Design, Universitatea de Vest Timişoara

Matiaş F.Francisc Rafael


Data naşterii: 4 ianuarie 1977
Studii: 2001 – 2005: Facultatea
de Arte Plastice şi Decorative Moldovan Smaranda-Sabina
din cadrul Universităţii de Vest Studii: 2008-2010 - Master “Surse şi resurse
Timişoara; secţia pedagogia artei; ale imaginii în arta contemporană”, Şcoala de
Masterat din cadrul Facultatii de Artă Şi De-
licenţă în pedagogia artei. sign, Timişoara. Anul I; 2005-2008 Facultatea
de Arte Plastice, Timişoara

Rodica Ruja
Data naşterii: 06.06.1983
Studii: 1998-2002 Liceul de artă - Sibiu, secţia pictură; 2002-2006 Facul-
tatea de arta - Timişoara, secţia pictură; 2006-2008; Masterat - Timişoara,
secţia pictură.
e
la

Ştefan Barlea
Născut în 1974
Studii: Facultatea de Arte si Design Timişoara
10 Zicere în trecere

Iulia
2010
Doi Matei dragi
Dan Mucenic
LUXUL LECTURII

Prima carte care mi-a dat cu adevărat de cative. Parcă mai greu chiar decât să alegi, dând, fireşte, psihologicului un sens onto- eri că diavolul ar fi opusul lui Dumnezeu
gândit în adolescenţă am citit-o atunci când dintr-o carte de versuri, cele mai reprezen- logic. Diavolul ilustrează imposibilitatea (Dumnezeu neputând să aibă un alt opus
am intrat în clasa a XII-a, în toamna anu- tative poeme. Şi asta nu pentru că ar exista de a fi şi conştiinţa acestei imposibilităţi, decât pe Sine), după cum e o naivitate
lui 1969. Se numea „Viaţa şi opiniile lui vreo relaţie prea strânsă între capitolele ei sursă a mediocrităţii în lume. Metaforic să crezi că diavolul e „spiritul negaţiei”,
Zacharias Lichter” şi era semnată de Matei (dominate de-o aceeaşi tensiune ideatică, vorbind, diavolul se scaldă în ape călduţe căci el nu-i capabil nici să afirme, nici să
Călinescu. O ciudată şi incitantă alcătuire fapt ce-i dă unitate şi consistenţă), în afara şi stătute, stăpânit de furia neputincioasă nege nimic: tot ce poate el să facă este
de proză, eseu şi poezie. (M-am gândit la ea unor vagi trimiteri de la unul la altul, ci din că este pe veci exclus de la climatul ex- să aplice; astfel încât ar fi mai justificat
acum pentru că o structură asemănătoare, pricina densităţii de sensuri a rostirii, care tremelor; stăpânit de furia că nici măcar nu să-l identificăm cu „spiritul practic”, cali-
dar în cu totul alt registru, se întâlneşte solicită reveniri la text şi reverii în margin- poate suferi din această pricină. Departe tate fundamentală a prostiei. Diavolului
şi în „Hronicul” lui Al.O.Teodoreanu.) ea lui. de gheaţă şi flacără, diavolul crează şi dis- îi lispeşte aptitudinea de a distinge între
Autorul ei, astăzi în vârstă de 74 de ani, Iată, de pildă, ce crede straniul, truge – simultan – toate compensaţiile pre- adevăr şi fals; el este, în schimb, în stare
care avea să-mi fie profesor de literatură enigmaticul şi fascinantul protagonist „cu care, visează toate visurile timide şi lamen- să distingă cu o mare precizie între posibil
şi imposibil. În aceasta stă imensa prime-
jdie pe care o reprezintă şi de care ar trebui
să devenim din ce în ce mai conştienţi.
Posibilităţile în ordinea aplicării practice
sunt cel puţin la fel de bogate în ceea ce
priveşte falsul şi adevăratul: or, diabolica
prostie le exploatează cu egală dibăcie, cu
o logică perfectă. În fond, e probabil că
aplicarea unei idei false poate duce chiar
la obţinerea mai multor rezultate prac-
tice decât aplicarea unei idei adevărate
(adevărul opunând mai multe rezistenţe
în această privinţă). Nu asistăm astăzi la o
sistematizare şi tehnicizare a minciunii – în
aproape toate planurile de cunosştere? Nu
ne dăm seama – fenomen cutremurător –
de fantastica repeziciune cu care inocenta
eroare, sub acţiunea minuţioos organizată a
prostiei, se transformă în minciună? Zach-
arias Lichter părea înspăimântat, în ochii
lui lucea o rară derută. Diavolul – continu-
ase el -, perseverând plin de resentiment în
existenţa sa, a descoperit unul dintre lucru-
rile cele mai teribile: puterea minciunii.
Acesta este unul dintre capitolele
cărţii, la fel de pilduitor ca atâtea altele.
Chiar dacă nu poate fi catalogată, în mod
universală în facultate, urma să primească, privire la Diavol”: Ce este diavolul?, fus- tabile, care însă, nici ele, nu se vor împlini cert, drept o „carte de vacanţă” (stupidă cat-
pentru acest volum, Premiul Uniunii Scrii- ese întrebat odată Zacharias Lichter. În niciodată, fie şi numai pentru că el singur, egorisire, înjosind însăşi ideea de lectură,
torilor din acel an. La fel ca şi Ilie Con- primul rând – răspunsese el -, diavolul nu visându-le, îşi bate joc de ele... Eşecul ce-ar urma să fie supusă, dintr-o asemenea
stantin, premiat în următorul an, în 1973 este; nici măcar nu încearcă să fie, ştiind existenţial îl umple pe diavol de un resen- banalizantă perspectivă, calendarului prac-
se grăbeşte să părăsească România, sta- că nu va fi niciodată. Plecând de la Dostoi- timent fără margini, care stă la baza uriaşei tic al fiecăruia; de ce nu şi „carte pentru
bilindu-se în Statele Unite, unde va primi evski, diavolul îmi apare ca o încorporare forţe de proliferare a mediocrităţii şi a serviciu”, „carte de tramvai”, „carte de
cetăţenie americană şi va face o strălucită simbolică a mediocrităţii conştiente de ea banalităţii. Ca să se răzbune de inexistenţa dormit” etc., care, poate, în mintea unora
carieră universitară, dar şi de critic literar. însăşi, a ceea ce trebui să se numească, sa, el a întemeiat marele şi prosperul Im- chiar există), volumul lui Matei Călinescu
Am aflat, ulterior, că Zaharias poate, „complexul de mediocritate” – periu al prostiei. E o naivitate să consid- este un inepuizabil rezervor de sugestii
Lichter, evreul sărac şi vizionar, cerşetorul
contestatar, întorcând ideile pe toate
feţele, ca un Socrate zdrenţăros, rostind
incantaţii profetice, bărbatul acesta urât şi
vorbind fără odihnă a avut, în Bucureştii
tinereţii autorului, un model uman real
(pe care, dacă gazetăria s-ar fi practicat,
în acel deceniu 7, cu aceleaşi arme ca pe
vremea lui Brunea-Fox, probabil că l-am
fi regăsit acum în colecţia vreunui ziar al
acelui timp). Dincolo de anecdotic, însă,
Matei Călinescu vorbeşte, în acest opus-
e
la

cul, chiar despre sine. Despre poetul şi


gânditorul căruia Zacharias Licher nu face
decât să-i preia ideile şi să le şlefuiască şi
răspândească într-un chip anume, uneori
cam discursiv, alteori patetic, transformat
fiind într-un personaj care acţionează prin
intermediul gândurilor, mai vii decât înseşi
făptuirile ori cuvintele sale.
N-avem de-a face cu o carte de-
spre care să spui prea multe, ea spunând,
singură, totul. Există însă o dificultate încă
şi mai mare decât aceea de a încerca – fără
şansă şi fără rost – să o povesteşti: aceea de
a selecta din ea pasajele cele mai semnifi-
11
pentru exerciţiile de gimnastică a minţii. ini fermecător şi monstruos de pătimaşe.

Mirela
Delta, iată, s-a transformat Dar nimic nu egalează însem-
în amintire. Oraşul din jur, fără să-mi narea, de-un orgoliu enorm, dar tandru,
placă sau displacă, mă readuce în lumea din 3 noiembrie 1928, de la Sionu (propri-
obişnuitului, care, chiar dacă nu este de tot etatea sa, unde-şi înălţase drapel person-

Gruiţă
deprimantă, nici tonică nu-i. Din fericire, al), aşternută cu doar trei luni apariţia în
după un scurt popas la Bucureşti, de nu- librării a marelui său roman. Spunea de-
mai o zi, voi porni spre Ungaria, către spre acesta:” De aspra laborare şi de obos- Iulie
malurile Balatonului, fapt ce mă va obliga itoarea obsesie pe care nu mi le-a cruţat, 2010
să-mi fac provizii serioase de literatură nu-i port pică. Această lucrare a rămas
maghiară, prea puţin cunoscută la noi, până la deznădejde vreme îndelungată pe

Poveşti muritoare
chiar dacă teribil de interesantă. şantier, adesea întreruptă, dar niciodată
Şi, pentru că în chiar ziua de 14 părăsită. Pentru a fi înfăptuite, cele trei din
iulie se vor împlini fix trei luni de când urmă părţi mi-au cerut nouă ani de lucru.

La revedere
mi-am început colaborarea la „Atac”, Am auzit şi citit că odată realizată o operă,
vreau să le dăruiesc, în semn de preţuire, ea încetează a mai plăcea autorului ei. La
cititorilor statornici ai acestei rubrici, mine e dimpotrivă.”
calzi în rostire şi răbdători în faţa agresi- Cartea – despre care s-a scris
unii productelor diavolului, după cum le şi răs-scris – este una drăcească. Urişul
descrie Matei Călinescu, un poem de-al demon înstăpânit în Mateiu (până la a-i
lui Zacharias Lichter, intitulat – se poate ocupa tot înăuntrul) a fost insinuat tutu- Ploua de-o săptămână. Pământul era atât de îmbibat încât apa plescăia sub tălpile
ceva mai frumos? – „Cu gura plină de ror personajelor sale, modelându-le din pantofilor. Nu-i plăcea să-şi ia umbrela. Era o grijă în plus. Îşi trase peste cap gluga
flori”: „Cerşetori, nebuni, vechi prieteni,/ nectar şi mătrăgună, istovindu-le în chi- hainei şi lăsă şiroaiele să o folosească drept streaşină. Plecase de acasă pentru că, pa-
Plouă de-atât vreme şi n-avem unde să ne- nuri neîntrerupte, sorbindu-le nopţile şi radoxal, nu mai suporta mohoreala de afară. Îi plăcea să intre în bălţile mici din găurile
adăpstim,/ Plouă de iarnă, de primăvară şi împuţinându-le trupurile. Autor vampiric, trotuarelor şi-şi aducea aminte de anii când o astfel de îndrăzneală era pedepsită. Se
de alte anotimpuri,/ Plouă de gând şi de hrănit cu sevele pretins reale ce mustesc în
udase deja la picioare şi-şi spuse că ar fi cazul să se usuce undeva. Trecuse prin faţa ci-
moarte, şi de fără rost, plouă/ De spaimă oamenii vii, Mateiu recompune, după legi
nematografului, dar la gândul întunericului din sală i se tăie cheful de film. Prăjiturile
şi de cuvinte reci, cuvinte, cuvinte,/ de diavolul din el dictate, portrete şi silu-
Cerşetori, nebuni, nopţi putrede/ Iluminate ete plămădite, deopotrivă, din fum şi din nu o atrăgeau, iar îngheţata era ultimul lucru dorit pentru frigul ce-o cuprinsese.
doar de ochii Profetului rătăcitor,/ Nopţi oţel, toate dispărând apoi în arhetipuri. Bisericuţa de la capătul străzii i se păru locul cel mai bun pentru a scăpa de ume-
de cenuşă udă şi semne ca de aburi,/ Şi lu- Scorţos, arogant şi vanitos în zeala de-afară. Îi plăceau băncile din lemn, liniştea şi capetele plecate ale celor care se
cruri înecate, o, lungi priveghiuri,/ Ani de viaţa obişnuită (chiar dacă şi-o mai pop- rugau. Se gândi să-i ceară Domnului, aşa cum făcea întotdeauna, sănătate pentru toţi
apă, ceasuri de vânt, nesfârşite Dumineci ula, chinuit de firea-i nefirească, uneori, ai ei, dar îşi zise că Cel de Sus ştia cel mai bine dorinţele muritorilor, aşa că începu să
(cuvinte/ reci, bătrâne, tulburi, încărcate cu fantasme), Mateiu devine demiurg spună Tatăl nostru. De obicei se închina şi rostea pentru sine ”facă-se voia Ta, Doam-
de soartă),/ Nopţi de mare ploaie, cu blând şi răbdător cu părţile din el numite
ne”, dar acum îşi dădu seama că cel mai uşor lucru este să laşi în voia Domnului totul,
cerşetori, nebuni,/ Prieteni străbătând pus- Pantazi şi Paşadia, chiar dacă sfârşeşte
fără să faci nici un efort.
tietatea amintirii/ Cu gura plină de flori.” prin a-şi impune, până şi-n faţa acestor
imagini care-l reprezintă întrutotul, voinţa Îi era frig, iar afară furtuna se dezlănţuise. Era prea udă ca să mai poată ieşi. Îşi
Despre aspra laborare neclintită: aceea de-a otrăvi cu ambră. aminti că nu apucase nici să-şi dea cu puţin ruj şi zâmbi dându-şi seama la ce lucruri
pământeşti se putea gândi. Se destinse şi începu să privească icoanele. Nu-i plăceau
Citesc şi mă minunez. „Dacă aş A fost mereu conştient că harul şi bisericile cu pereţii încărcaţi de sfinţi şi apostoli, ci bisericuţele simple care te obligau,
studia felul cum stă un iepure.” Cred că tenacitatea nu-i pot fi învinse, menite de prin austeritatea lor, să te întorci spre Dumnezeu.
am parcurs, până acum, de vreo zece ori ursitoare să işte, trudnic, o capodoperă. În faţa ei, un bărbat îşi rezemase faţa de lemnul tare al băncii şi parcă aţipise. Îi
fragmentele de jurnal rămase de la Mateiu Capodoperă a cărei aducere pe lume l-a atrăsese atenţia nemişcarea lui şi crezuse la început că i se făcuse rău. Auzi însă şoapte
I. Caragiale, dar scurta frază de mai sus, vlăguit până-ntr-atât de s-a lăsat topit în
mărunte, repezite, ca şi cum timpul grăbea rugăciunea. Nu prea văzuse, în timpul săp-
azvârlită fără vreo explicaţie într-o mai paginile aceslea chinuite de geniu, dar şi-n
largă însemnare, n-am reuşit s-o pricep neuitare. Învingător în marea-i tentativă, tămânii, bărbaţi în biserică. De obicei veneau însoţiţi de neveste la slujba de duminică.
nici până acum, ci am încercat doar să-i Mateiu s-a risipit, neliniştit, însă ferice, Privindu-l din spate nu putea să-i ghicească bine vârsta.
aproximez sensul. (Îmi amintesc, „cu în cele patru zări, împovărat de blestemul Cam 40 spre 50 de ani, îşi spuse, însă îşi dădu seama că cei zece ani marjă de eroare
nelinişte şi amuzament”, vorba lui Geo unicităţii, pe care l-a încrustat pe frunţile însemnau de fapt o viaţă.
Dumitrescu, de o perioadă de timp, întinsă tot atâtor crai. Bărbatul încetă să se mai roage şi ridică privirea spre altar. Îl deranja prezenţa femeii
între vara lui 1972 şi toamna lui 1974, din spatele lui. O simţise din clipa când s-a aşezat. Mirosea a săpun bun dat din belşug
când am purtat permanent la mine, în bu- şi readus la viaţă de apa care-i udase corpul. Câteva picături de ploaie îl atinseseră
zunare sau în servietă, „Craii de Curtea
când femeia îşi scosese haina de ploaie. A auzit-o rugându-se şi încercă să-şi imgi-
Veche” – ediţia Perpessicius -, pe care-o
neze pentru ce se ruga. Probabil că nu avea un necaz prea mare pentru că rugăciunea
deschideam la întâmplare, în orice clipă „Aşa petreceam noi”, zice simplu
de inactivitate sau plictis, în tramavaie ori Autorul. Şi-aşa s-au petrecut împreună, fusese scurtă, iar inflexiunile vocii nu trădau disperarea. Păstra o tăcere neliniştitoare,
trenuri, bunăoară.) Filele memorialistice legaţi de-o aceeaşi eternitate. După ce, dacă putea să-i spună aşa, pentru că i se transmisese şi lui un freamăt care-i întrerupse
ale lui Mateiu cuprind judecăţi adesea probabil, vor fi studiat îndelung felul cum meditaţia.
crude, dar şi emfază, notaţii sensibile, stă un iepure: neclintit, dar mereu predis- Până la venirea ei, îi spusese deja Domnului toate durerile lui: boala, trădarea neves-
amintiri pline de resentimente – mai ales pus la salt. tei, dispreţul copiilor, glumele colegilor făcute pe seama moliciunii sale.
în legătură cu tatăl -, toate adunate în pag- Nu mai intrase vreodată într-o biserică. Considera că preotul nu este decât un om şi
nimic mai mult, iar discuţia cu cineva nevăzut şi necunoscut - o bruscare a intimităţii

Rugăciunea din zori lui. Nici la sărbătorile tradiţionale nu participa cu entuziasm, ci doar îl mima de dragul
copiilor şi de gura nevestei. Nu-l atrăgeau nici cârciumile unde inimile se deschideau
după câteva pahare şi unde vieţile erau puse pe masă în faţa străinilor, ca o invitaţie
la înfruptare.
Silvana Gruiţă
Fusese la doctor în dimineaţa aia şi i se spusese ce ştia deja : să-şi ia un concediu, să
se odihnească, să plece într-un sanatoriu. I-ar fi plăcut să stea departe de oameni, să se
plimbe, să citească şi să privească noaptea cerul fără ca nimeni să-l întrebe ce dracu,
Fie că iarba, uitată de turme, Doamne iartă-mă, vede el în hăul acela albastru.
Nu-şi explica nici acum cine sau ce îl îndemnase să intre în biserică şi, mai ales, cum
Ne caută pasul ca viaţa să-şi curme.
de se simte aşa de bine după nici o oră de stat aici.
e
la

Întoarse capul spre femeia din spatele lui. Se ridicase şi privea insistent icoana Sfin-
tei Marii. Era trnsfigurată. Era frumoasă. Dacă şi-ar fi dat cu puţin ruj, faţa ei ar fi
Fie că noi, rupţi de tot ce ne-ncinge,
Gândul căpătat culoare, chiar lumină. Semnalele trimise de corpul ei încetaseră. Era liniştită.
Uităm că e soare cum uităm că ne Ieşi încet, să n-o deranjeze, şi se opri în uşa bisericii. Continua să plouă, iar el nu-şi
Stranii ceremonii se întâmplă ninge. luase umbrela. Nu-i mai păsa. Se amuza chiar, gândindu-se cum vor primi ai lui vestea
Jos, la picioare, ori sus – lângă plecării.
tâmplă. Vor respira uşuraţi, îşi zise şi nu simţi pic de durere.
În toate – minunea cea mare e gândul Bărbatul stătea la intrarea în biserică şi privea norii.
Ea-şi trase gluga pe cap, îşi privi pantofii uzi şi călcă în prima baltă întâlnită. Se
Fie că aerul comite metafore, Pe care mereu ne trezim îngânându-l. simţea eliberată. Întoarse capul şi privirea i se întâlni cu cea a bărbatului care primea
Închizându-se-n soiuri ciudate de ploaia ca pe o binecuvântare.
amfore, - La revedere, îi spuse, şi amândoi zâmbiră ca doi vechi prieteni.
12 Bărbatul la 40 de ani
Iulia
-fragment-
2010

Ştefan Doru DĂNCUŞ


ROMAN

1. Când simţi că te cam lasă puterile, pe perfect controlat de propria identitate, cazi pe fondul acestor prelungi văicăreli şi nu 16. Ce să faci la 40 de ani – o înjuri
la 40 de ani, te legi de amănunte. Un pix în somn ca-ntr-o apă iar cercurile concen- le poţi opri, atunci pentru ce te-ai născut?, pe hoaşca de la magazin că-ţi vinde bere
care nu scrie, o ţigară în care găseşti un trice îţi veghează alunecarea spre interio- răspunsul e unic, un tip şi-o tipă s-au iubit caldă, trimiţi bani unor cunoscuţi ce n-au
ciot de tutun, un autobuz care vine ori prea rul tău (cel mai de temut prieten), nu trece şi gata copilu’, să mai faci copii în urletele avut şansele tale de-a se descurca, pleci în
devreme, ori prea târziu, un semafor care mult, iese soarele, apuci zdravăn cele două astea de durere – te uiţi cu ciudă la becul pe călătorii cu trenuri de noapte, freci menta pe
nu-şi schimbă culoarea când vrei tu, un taxi genţi şi cobori în oraşul incapabil de satul care trebuie să-l stingi doar coborând din diverse întruniri literare, îţi vizitezi mama
care trece pe lângă tine, o brichetă care nu ce-a fost cândva – azi nu vei face nimic be- pat, grea povară. bolnavă, îţi dai cu stângu-n dreptul când o
se mai aprinde exact când ai nevoie de foc, nefic pentru planetă. 12. Te poţi trezi cu barbă la 40 de ani soră te anunţă că divorţează, vorbeşti cu
un copil de ţigan care cerşeşte tocmai când 7. Nimeni nu-i fericit când vine letala (rodul unor presiuni psiho-sociale) mai oameni pe care îi uiţi peste câteva zile, ad-
nu ai moneda devalorizată a României în cifră 40 peste capetele conform ţuguiate ales dacă ai fost campion naţional de judo miri cuminţenia lăzilor pline de cărţi care
buzunar – o gaşcă de enervante detalii. ale românilor de-acasă ori din alte ţări – îţi în liceu – poţi da interviuri televizate de- au costat cât o jumătate de vilă, ai reuşit,
2. Când îmbătrâneşti, cam pe la 40 de ani, rozi unghiile în nopţile fără femeie, spargi spre binefacerile hinduismului, poţi vinde ai învins societatea – eşti cel mai tare din
te apucă o poftă nebună să cumperi un teren, paharele de cristal de pereţi fără a ţine cont parfumuri ecologice, poţi schimba euro parcare.
să faci o casă impunătoare, să investeşti în cât de mult ai dat pe o şampanie selectă, în lei ori în dolari, poţi cumpăra adidaşi, 17. Numai ţie nu-ţi pari schimbat la 40
afaceri, să devii cât mai cunoscut în me- iei o bere din frigider, pleci pentru două blugi, ceasuri la preţuri mici, poţi face sex de ani – unii te văd după un timp îndelun-
diul în care te-ai învârtit până atunci, să- săptămâni la munte, renunţi la unele titluri oral cu o fătucă de 15 ani, poţi urca într-o gat şi nu te recunosc, alţii te simt din prima
ţi iei maşină ori şofer la maşină, să muţi de glorie pentru a accepta altele, pui mâna telecabină care te lasă pe-un vârf de munte, şi-ţi sar în braţe, simţi o descumpănire ca-
traiectoriile râurilor, să construieşti munţi pe o scândură dintr-o stivă de lemne şi poţi coborî ori poţi rămâne acolo pentru ntr-un confesional, e imposibil ca două
(dacă în curte nu ai unul de-a gata), să te spargi un bar unde un algerian te-a luat la totdeauna – stupefiante alegeri. sentimente să se producă simultan dar nu
deranjeze faptul că un bătrân cu barbă şi-a mişto, te faci unic distribuitor al centralelor 13. Poate că nimeni n-a fost mai sincer eşti sigur, poate că rasa ta a evoluat, papa-
sprijinit bicicleta de gardul grădinii – „vox solare produse în Austria, mănânci pâine cu la 40 de ani, mai incapabil de chestiuni galii se zbenguie în mare, crocodilii trăiesc
populi, vox Dei”. roşii castraveţi, ceapă – supravieţuieşti. măreţe, mai predispus unor plescăituri în munţi, elefanţii zboară, plopul a făcut
3. Ai ajuns şi tu la 40 de ani – asişti ne- 8. N-ai ce comenta când ai 40 de ani – de fălci lingvistice ca tine – ele aduc mai pere şi răchita micşunele, obiectele sunt
putincios la închiderea şantierelor tale trebuie să ignori adolescenţii din scara degrabă a fişă clinică decât a literatură, toate scrum iar pe străzi se plimbă nişte
din Albania, „lupii tineri” din politică blocului, să nu te gândeşti la doza abruptă te vei trezi şi mâine la fel de sec, nici o zombi, nişte străini pentru care un pro-
vin semeţi, cu pas românesc mândru şi a 41-ului, să iei patru algocalmine, să faci corabie nu se va ivi din aburii somnului, ces mental este echivalent cu sinuciderea
cutezător şi te trec pe linie moartă, te re- treizeci de flotări şi optsprezece ridicări de cât timp vei bea cafeaua te vei obişnui – îţi vine să te îmbraci în doliu după tine,
tragi, faci trei firme în trei ţări europene şi picioare spre tavan (câte nouă de fiecare), cu surogatele, clişeele, cotele comporta- triumfătorule.
una şi-n ţara ta, ca să nu uiţi de unde-i ple- să mergi dimineaţa în parcul oraşului pen- mentale, transparenţele ce devin pe zi ce 18. Maneliştii îţi devin simpatici abia
cat, ambasadorul român în Maroc moare, tru un joggig plictisitor, să-i faci pe alţii să trece oglinzi, mai ai un pic de păr, nişte când faci 40 de ani – nu-ţi mai este greu
şeicul renunţă la serviciile tale, apartamen- creadă în tine – prăpăstioasă viaţă. dinţi necariaţi, eşti încă frumos, puternic, să dormi liniştit, aduci instalatorul să-ţi re-
tul din Piaţa Romană ajunge la rude, mone- 9. În România, la 40 de ani, eşti „pe linie” inteligent, nu te laşi dus la vale, nu te pre- pare o conductă, norii şi vântul vor aduce
da europeană trece pragul psihologic, îţi – poţi spune ca şi alţii: „La tăţi ni-i greu/ dai cu una, cu două, remarci uimit că ai curând timp urât dar nu te interesează, în
iei românii din străinătate, acte, ambasade, Da’ la fiecare separat/ şi tăte-s scumpe” cumpărat, până la această cafea, vreo 15 apartament ai centrală termică, nu depinzi
şpăgi, căcaturi, vor lua şomaj în România, fără a te gândi prea mult la ce va să zică telefoane mobile care zac stricate într-un de ore fixe la serviciu căci ai reuşit să-ţi
unul din muncitori îţi întinde o sticlă de vin această ineptă malformaţie semantică, te sertar, trebuie să mergi la baie şi, cu o fo- faci o firmă, mâine va trebui să cumperi
scump, „dom’ patron, luaţi asta de la mine poţi gândi şi la M. Demianciuc din Londra, tografie mare de când aveai 20 de ani în un pachet de sare, să faci pâine cu ou, să
vă rog că tare mult ne-aţi ajutat”, urcă în la Dumitru Ilieş din Paris, La Gheorghe mână, să te priveşti, să tremuri, să găseşti mergi până la capătul oraşului deoarece ai
autocar, stai sub cerul senin al Madridu- Chindriş din Montreal, la Dan Iordache din de cuviinţă că eşti la o vârstă bizară, să ieşi uitat după ce ai plecat, să primeşti un tele-
lui, pachetul de ţigări e gol, „greşeală”, îţi Quebec, la Harry White din Viena, la alţii din baie gol, să traversezi sufrageria prin fon de la Mihail Tănase, un scriitor inval-
răspunde un prieten la telefon, te întorci cu şi alţii pe care o cartelă de telefon mobil care n-a mai trecut de vreo 70 de zile nici id, să cârpeşti nişte blugi la care ţii foarte
avionul – şi culmea! când tu ai 40 de ani nu-i poate aduce înapoi, adormi fără a-ţi ţipenie de om, să urli a pagubă, pe-acolo, mult, să te întâlneşti cu Dana Banu şi Vic-
acesta nu mai vrea să se prăbuşească. aminti numele femeilor pe care le-ai avut prin apartament, lângă tine, cândva trăia o tor Potra la terasa de lângă Muzeul Litera-
4. Aşa că atunci când ai 40 de ani strigi şi ele – aiurea, acum, cu turcii. femeie – uzual amănunt. turii din capitală, să te uiţi la un film numit
în gura mare câte fete frumoase ai posedat, 10. Uneori nu vrei ca semenii tăi să ştie 14. Nu-i greu să te vezi brusc la 40 de ani, „Gadjo Dilo”, să fii trezit de vacarmul pen-
povesteşti unor dobitoci sub 40 cum te-ai că ai 40 de ani – te strecori neştiut, necon- e ca o dimineaţă în care intri în bucătărie, sionarilor care spun că de la tine vine apa
culcat cu nevasta nu ştiu cui, minţi despre trolabil printre concetăţenii orei 11.23, pui apă pentru cafea şi până se fierbe te în scara blocului – chestii şi chiar trestii.
cum ai vizitat o groază de ţări străine (după ideologii timpului ar putea face un film uiţi pe fereastră – nu ai gânduri ascunse, 19. Nu prea-ţi mai arde, pe la 40 de ani,
ce ţi-ai pierdut o groază de nopţi pe inter- despre paşii tăi intenşi, disperarea ce te te scarpini pe obrazul stâng, simţi cum s-a de scris poezii – bucăţile de lemn aduse de
net), te dai în stambă cu pozele aparatului roade se transformă în somnolenţă, te aşezi lepădat timpul de tine, între degete ţi-au pe Muntele Cozia te cheamă, pietroaiele
foto digital şi-ţi faci un blog în care apari pe o bancă în faţa unei biserici, adrian co- rămas două-trei fire din barbă iar unul e scoase cu greu din Ialomiţa sclipesc în
ca un erou al epocii, urli ca apucatul în me- pilu’ minune îşi face cartier rezidenţial la alb, te uiţi la el ca la o numismatică pagodă, fiecare noapte fără lună, unii dorm pe
trou pe motiv că unor tipi de la pază li s-a Ştefăneştii de Ilfov, Dumnezeu a renunţat închizi gazul, femeia ta încă doarme (şi saltele cu fân şi îi invidiezi, unii fac bani
părut suspectă geanta ta, stai ca momâia să-ţi umble prin creier, eşti al Lui în sfârşit, peste ea au trecut evlavioasele zile), eşti frumoşi folosindu-se de tine şi îi invidiezi,
lângă nişte indivizi ce-şi bat joc de tine – o personalitate te acuză că eşti securist dar trist dar şi revoltat, te-ai pune în genunchi unii n-au ce pune pe masă dar se roagă la
simplă trecere dintr-o zi în alta. tu eşti doar dureros de concesiv, teama dar te încumeţi să stai în picioare – e greu Dumnezeu şi îi invidiezi, alţii s-au mutat
de excese nu te mai paralizează, oamenii să fii om pe lumea asta. de curând în case cât castelele şi îi invid-
5. 40 de ani e o frontieră pe care bărbaţii vorbesc vrute şi nevrute despre poluare sau 15. Toamna e cu adevărat reală la 40 de ani iezi, alţii îşi toacă banii în cazino-uri şi îi
sud-est-ului Europei o trec într-o veselie, curve, doi tineri nu te lasă să treci printre – mănânci struguri, plăteşti facturi la apă, invidiezi, simţi că n-ar trebui să le dai atâta
ca şi cum ar trece dintr-un coş de gunoi ei, relaţia ta cu natura a devenit ambiguă, gaz, curent, răspunzi la e-mail-uri, trimiţi atenţie – pentru asta îţi vine uneori să te
într-un film de groază – faci un accident te proiectezi într-un spaţiu al dorinţelor copiii pe-afară ca să poţi scrie astfel de ai- invidiezi. Ca prostul.
e
la

cu maşina, plăteşti o curvă de-o noapte, prioritare, te întâlneşti cu ea, moartea şi ureli într-un carnet negru, prăjeşti brânză 20. E vorba de echilibru şi înţelegere
impresionezi clienţii unui mic magazin viaţa ta presărate ici-colo, pe unde-ai putut adusă de la ţară, desenezi pe o aşchie de la 40 de ani – frumoasele de altădată s-au
cumpărând 24 de cutii de bere, nu una, o să te strecori, te cheamă acasă, te iubeşte, brad un lup şi un urs iar Dumitru Gorzo măritat, trupa de prieteni s-a risipit, iei un
măsea netratată ţi se sparge în timp ce-ţi a făcut curat şi mâncare, a îmbrăcat copiii se zgârmă cu ea pe un braţ (plata dolar- microbuz până la Târgovişte şi te miri că
mănânci pulpa de pui – biletele pentru sta- şi i-a trimis la şcoală, ieşi în stradă defor- centului depus în contul chipului mâzgălit e aşa scump un bilet, tatăl tău stă la tine
dion au rămas în ploaia după-amiezii. mat, distrus, inautentic – îţi vine să urci pe pe aceeaşi ciozvârtă vegetală de Adriana o iarnă şi-apoi pleacă la casa lui şi moare,
6. 40 de ani nu e o vârstă la care să intri un bloc turn şi să verifici dacă Isus a avut Lisandru), te întrebi ce mai face Vasile schimbi treningul pe o ţinută corectă,
lejer în viaţa altuia – aştepţi să te prezinte dreptate când s-a luat la harţă cu diavolul. Licar sau Vasile Chindriş, Vasile Ciocotiş sandalele – pe bocanci închişi la culoare,
cineva, să spună câteva cuvinte despre tine, 11. Pe o stradă dintr-un mare oraş o fe- sau Vasile Andru, auzi un aparat de găurit mama unui tânăr poet te anunţă că fiul ei
să nu fii întrebat pe cine ai înmormântat în meie plânge exact când tu ai 40 de ani – în blocul vecin, dai drumul apei calde în s-a sinucis, dai o jumătate din salariul me-
ultima vreme ci tot felul de aberaţii superi- într-un cămin studenţesc, o tânără e făcută baie dar nu te speli, săpunul miroase prea diu pe economie îndoliatei familii, pleci
oare cum ar fi: „La carte lucraţi acum?”, te „poştă” şi plânge, în Bacău o bătrână e curvăsăresc, primeşti o revistă literară, o vreme din citadinul steril şi te întorci
întorci la tren, devii frapant ca verigă între lovită de nepotul său şi plânge, în SUA plopii din faţa scărilor chelesc înaintea ta – fără a fi devenit diamant, te dor picioarele
posesorii însemnelor moderne şi ţăranul cad două turnuri şi SUA plânge, 40 de ani e bine că nu prea o să o mori în zadar. de-atâta umblet fără rost, nu prea ştii nici
13
tu ce cauţi, ce aştepţi de la viaţă, de ce te evim o vreme în pat, ea îşi face cafea, eu
agasează vaietele lumii înregistrate fugar deschid o bere, vorbim despre revista „Sin-
atunci când te mai uiţi la TV, ciorba de gur” la care mai am mult de lucru, suntem
fasole dă în clocot, sare peste oală, curge singuri în clădire, ne îmbrăcăm gros şi
pe aragaz, obturează ochiul, se aude cum o luăm agale spre centru, terasele sunt
ţâşneşte gazul prin câteva orificii – nu prea aproape pline, nu prea e criză în România
ştii la ce să te aştepţi câteodată. sau cel puţin nu e vizibilă, de la un stand
21. La 40 de ani e greu să fii înşelat – cu artizanat ea îmi cumpără un pulover Iulie
pasta de dinţi s-a terminat, gresia din hol din lână lucrat manual, îi cumpăr şi eu o 2010
se cam sparge, cineva îţi dă „bip”-uri dar îi ciocolată, se înserează, ajungem la pensi-
faci în ciudă, e destulă vreme de sporovăit une, singurul obiect ce lipseşte din cameră

ROMAN
pe bani, apare şoferul tău de taxi, îţi aduce e şemineul – e o linişte ca la începutul fac-
încasările magazinului, ai acid la stomac erii lumii.
însă nu mai vrei să iei calmante, ai auzit 25. Ce mare lucru să ai 40 de ani – eşti
că fac rău la inimă, vânzătoarele de po- în Gara de Nord din Bucureşti, unii îţi cer
rumb fiert ţipă după tine, ai nevoie de o ţigări, alţii scheaună după o monedă, iei
plasă pentru ţânţari, nişte vopsea verde, o cafea, ai o jumătate de oră până pleacă
câteva vorbe bune şi-o trecere de pietoni, rapidul de Craiova, zgomot, mizerie, unu’
e cald tare, trebuie să iei masa în oraş – îşi înjură nevasta, iei o revistă să ai cu ce-ţi
„buci-buci nepomuci” strigă un ţigănuş omorî timpul căci mai nou, pe trenuri nu
după o domnişoară ce intră în magazinul se fumează, eşti întrebat dacă eşti cumva
de pantofi. popă, răspunzi că eşti profet, cerşetorul se
22. În 40 de ani intri ca regii în palate – nu îndepărtează aiurit, o ţigancă te îmbie cu
mai cumperi două suluri de hârtie igienică, seminţe, refuzi, ar fi bune nişte măsline la
iei un bax, e mai ieftin, cobori alene până berea rece pe care o savurezi sprijinit de o
la parterul blocului şi abia în stradă iuţeşti tejghea şubredă, pixul cu care scrii aceste
ertensiune nişte tablete, la ce să stau numa’ către stele, un lucru e sigur, nu vei folosi
paşii, ca şi cum ai avea treburi impor- rânduri are mină neagră, mai tragi două guri
cu cânele şi cu mâţu’? niciodată prosoapele hotelurilor şi nu-ţi
tante, vecinii te urmăresc înciudaţi din din doza albăstruie, îţi iei geanta şi mergi
- da’ la arici le dai lapte, cum ţi-am spus? vei pierde vremea jucând pocker, în ruc-
spatele perdelelor, vor dezbate câteva ore la peronul 3, vagonul 2, locul 114, totul e
- le dau, mănâncă şi ei tot ca purceii, le- sac ai o lumânare primită de la un prieten
faimoasa-ţi plecare în grabă, când ştii că nu în regulă, de mântuială, cum au ordonat
am pus acolo unde-ai zis, sub scânduri, îs din Brăila, sunt nopţi în care n-ai cu cine-i
te mai pot vedea o laşi moale, regele e rănit, afurisiţii de parlamentari, e abia ora 14.00,
o familie, imediat mă voi trezi cu ei la uşă, împărţi aroma, o porţi mereu în ideea că
nu mai prinde viteză pentru diverse acţiuni mai ai ceva de mers, vreo 90 de minute de
ca şi cu mâţele veţi fi cândva împreună singuri – specia ta
civice obligatorii, te holbezi la muncitorii acalmie sangvină în compania celor două
- în rest eşti bine? nu te poate vedea aşa colorat cum îţi imagi-
ce toarnă asfalt, trece prin faţa ta o pisică mătrăcuci şi ale fetiţelor lor - e de prisos să
- bine, mi-o trimis frate-to 200 euro să-mi nezi tu că eşti.
grasă, cineva închiriază un spaţiu comer- mai descrii ceva cât de cât omenesc.
fac uşă la casă 29. Abia faci 40 de ani că pe lângă tine
cial cu 10 euro metrul pătrat pe lună, unui 26. Când ai 40 de ani te bucuri de orice,
- eşti bogată se-adună tot felul de lingăi, toţi au nevoie
doctor i-a fugit nevasta de-acasă, ajun- deşi păsările nu mai zboară ca la 10, fe-
- lasă-l întru Dumnezeu, nu mai fi şi tu aşa de ceva de la tine, nu-ţi lasă nici o clipă
gi la gară, de la automatul de cafea iei o meia ta nu mai e adolescenta cu fustă mini
neiertător de răgaz, îţi fură minutele unul câte unul,
ciocolată caldă, mirosul plecării te excită, din piele – băutura şi ţigările te omoară,
- no, atunci pune-ţi ordine în ce ai de aşezările umane devin din ce în ce mai mici
arunci paharul din plastic la coş, porneşti camerele de hotel pe unde dormi une-
lăsat acolo şi hai, că te aştept în gară-n ca muşuroaiele furnicilor, la americani e
resemnat înapoi, în gaura ta de şobolan ori aduc a cazarme militare, nici un tele-
Bucureşti criză, în vestul Europei la fel, în Africa se
de cartier, vecinii s-au uitat deja la ştiri, vizor prin preajmă, oboseala îţi e făcută
- Dumnezeu să vă aibă în pază şi să vă trimit convoaie cu hrană şi haine, în Cluj
au oprit toate aparatele electrice pentru a zob de remuşcările altora, pahare goale
ocrotească de rău, ciao! Napoca e noapte, se dau bani mulţi pentru
face economie de curent dar te pândesc din sub un neon chior – singur într-o încăpere
rămâi blocat brusc, îţi aminteşti de Liviu nişte statui şi nişte drumuri de râsul cur-
spatele perdelelor, iuţeşti pasul ca şi cum ai dispreţuitoare.
Jianu, asta da prostie, eşti la Craiova şi nu cilor, în noaptea asta Mia Kosei, fotograful
ceva important de făcut – cu siguranţă, tu 27. Chiar aşa, la 40 de ani te poţi bucura
i-ai spus că vii, mâine cu siguranţă îl vei japonez, va ajunge la capătul pământului şi
eşti, astăzi, cel fericit. şi de linişte – oraşul adoarme până la urmă,
contacta, e abia ora 21.00 în România, mai al său, Flavius Lucăcel, doarme fericit că
23. La 40 de ani povestea ta e depăşită, te uiţi la pâinea de pe noptieră ca la o vietate
ai o bere, ţi-e silă de baia camerei cu două şi-a făcut casă, Adrian Suciu la fel, Olimpiu
veche – şomerii nu mai vor să se anga- necunoscută ce stă la pândă, pereţii sunt
paturi – uneori, când ai 40 de ani, ea nu Nuşfelean, Daniel Săuca, Florin Horvath,
jeze că salariile-s de rahat, problema e că zgrunţuroşi, de un gri selenar, căsuţa de
este cu tine. George Vulturescu, Ioan Es Pop, Traian
toţi vor să-şi mărite fiicele cu bogătaşi şi mail probabil e plină dar nu dechizi laptop-
28. Ai fi putut să te opreşti pe la 35-36, T. Coşovei, Ioan Groşan, Mircea Catargiu
nu-i un lucru rău, până la urmă te apuci de ul, o zi întreagă ai vorbit cu necunoscuţi, e
constaţi uluit pe la 40 de ani – o sinucidere – ce gânduri să-ţi treacă prin creier într-o
curăţat şanţurile unor gospodării într-o lo- cazul să-ţi suni mama şi chiar o faci, între-
ar fi fost ceva ce te-ar fi avantajat pe mo- cameră de hotel, într-un pat din care trupul
calitate apropiată, oamenii îţi dau bani şi rupând şirul logic al rândurilor de faţă
ment, te-ar fi putut salva de reziduurile de- ei strigător la cer lipseşte?
mâncare, te mai întrebă de una, de alta, nu - dragu’ mamii eu mai stau vreo două
acum, prea târziu, ai trecut cu brio pragul,
lucrezi în forţă, amâni această incredibilă săptămâni şi plec la voi că-s tare singură,
ai scris în una din cărţi: „M-aş putea sinu-
plăcere, vii seara acasă mulţumit, gospo- numai tu ai rămas în ţară, restu-s în Italia,
cide dar ce folos, această perspectivă nu
darii mulţumiţi, primăria locală mulţumită, îmi fac injecţiile pentru diabet şi am acum
mă satisface”, infatuat, trufaş ca de obi- - continuare în numărul viitor -
arunci bancnotele în borcanul cu bancnote, şi „Miofilin” de luat, mai am şi pentru hip-
cei, nimeni nu te poate mişca din drumul
monedele în cel cu monede, monadele sunt
un termen prea greu pentru cititorii acestei
cărţi – adormi sub lumina crâncenă a ilu-
minatului stradal ce aproape că-ţi sparge
fereastra.
24. Aici, enervat, autorul „care este”
trebuie să intervină: Am 40 de ani iar soţia
mea 36 – amândoi la Sinaia, într-o cameră
de lux a unei pensiuni, privim candelabrul
sofisticat, patul mare, dulapul din lemn
masiv, facem baie, facem dragoste, ne
plimbăm prin orăşelul în sărbătoare (sunt
Zilele Cetăţii, „Sinaia Forever”, am văzut
pe afişe), flori, tarabe cu mici, grătare,
bere, artizanat, popcorn etc., trecem prin
mulţime eleganţi şi calmi, cumpărăm vin
e
la

fiert şi castane coapte, e o toamnă clară


ca în copilărie, ne întâlnim cu cineva de
la Poliţia Economică, da, mi-a citit cartea,
îi mai dau una editată recent dar fără au-
tograf, nu-mi reamintesc numele, urcăm
spre un mic părculeţ unde cântă fanfara
militară, revenim la pensiune, facem baie,
facem dragoste, facem bine tuturor, ea a
cumpărat bulz de mămăligă cu brânză (în
spiritul tradiţiei locului), sună un telefon,
fata noastră întreabă când ne întoarcem
acasă, nu precizăm.
Dimineaţa e ceaţă în munţi,
renunţăm la excursia cu telegondola, len-
14 REPORTAJ
(VIAŢA ŞI MOARTEA CĂLUŢULUI DE
Iulia
2010
Ovidiu Calborean LEMN)
BUN DE TIPAR

Când i-au pus pentru prima dată lancea în mână nimeni din ţara ostilă. erau de mult pietrificate şi nu aveau nevoie de nimic din cele
n-ar fi bănuit că va creşte în el războinicul neînfricat de mai Încă de la început, Peter W. Johnson, folosindu-se de materiale sau spirituale, cu excepţia vidului absolut şi perpetuu
târziu. Ce-i drept, aparţinea familiei unui hoplit celebru în trucuri psihologice, a croşetat din păr de cămilă o fragilă, dar , singurul balsam pentru marea lor deznădejde.
acea vreme, dar el era mezinul şi, între noi fie vorba, îl cam emoţionantă relaţie cu Soldatul. Pe acele câmpuri blestemate, Soldatul, sub obsesia privirii albastre a căluţului de
luau toţi la trântă când era puşti. Desigur, în formarea lui ca în simfonia concertantă a armelor şi materialelor de război, lemn, se înstrăinase de puşca lui. Căluţul clipi de câteva ori,
bărbat şi soldat, profesorul de tactică şi strategie a punctat Peter W. Johnson era nedezlipit de Soldat, transmiţând în rugându-se să i se îngăduie a se întoarce la stăpânul său. Dar
decisiv. Profesorul excela în arta războiului şi nu stătea rău direct faptele eroice ale acestuia, de o amploare şi frumuseţe încleştarea de oţel a mâinilor soldatului nu slăbi nici o clipă.
nici cu filozofia războiului, aceasta fiind, pe cât de cristalină, cu valori de epopee. Bunăoară, într-o ambuscadă în care au Peter W. Johnson, prin şiretlicuri psihologice şi spre coafarea
pe atât de concisă: dacă cineva în faţa ta se uită insistent la tine, fost implicaţi toţi tovarăşii acestuia, Soldatul, de unul singur, atentă a reportajului, destinat opiniei publice cu tendinţe
omoară-l! Dacă ceva se mişcă în faţa ta, nefiind important în a asigurat zona, reuşind să-şi salveze aproape toţi camarazii. anarhice din puternica sa ţară, încercă o negociere între cei
ce direcţie şi cu ce viteză, ucide-l! Dacă nu înţelegi ceva sau Aici, reporterul nostru a cenzurat ştirea, ce-i drept (cei trei, soldat, fecior şi cal. Dar era prea târziu, căluţul de lemn
pe cineva, anihilează-l! În principiu este bine să omori orice, care n-au scăpat au fost ucişi tot de către Soldat, laolată cu se stinse, privirea-i devenind ultramarină şi, în cele din urmă,
indiferent de impetuozitatea sau lipsa de decizie a acelui inamicii, dar mai mulţi merită mai mult decât mai puţini şi inexpresivă. Durerea feciorului era atât de mare, încât toţi cei
„orice”... oricum restul au completat rubrica „pierderi colaterale”) dar, din adunare au simţit o undă de aer polar în tendoane şi oase.
Prima bătălie l-a călit, jumătatea de creier lipită pe dacă socotim bine, o faptă glorioasă trebuie să fie luminoasă, Soldatul, drept represalii pentru pierderea căluţului, a poruncit
lancea sa deschizându-i drumul spre cariera de războinic. A tonică, nu minimalizată, muiată în noroi de plebea nevrednică să fie sistate donaţiile , trupa văzându-şi de drum, iar la plecare
fost, ca tatăl său, hoplit, apoi cavaler al lui Lusius Quietus (mai ales de săraci), numai din spirit anarhic. a executat la întâmplare câţiva copii, fiindcă văduvele oricum
şi a făcut mai apoi parte din garda varegă. După cucerirea Altădată, Soldatul – şi aici transpare umanitatea unei erau imobile şi nu priveau nicăieri, aşa că nu se subordonau
Constantinopolelui, s-a orientat spre armele de foc, adevărata naţiuni reprezentată de cel mai bun soldat al ei, ca fuioarele filozofiei despre război a bătrânului său maestru.
sa vocaţie. Însă, oricât de bun este un soldat, îl caută moartea lunii pline care destramă negura violetă a unei nopţi incerte Reporterul ar fi avut ceva gânduri de protest, dar la
sau nenorocul, cel puţin o dată. de mai – era să facă o faptă bună. Aici şi eu mă simt uşor amintirea atâtor fapte vitejeşti trecute şi în derulare, nu s-a
Când l-au recuperat de pe câmpul de luptă, sergentul încurcat, Vă spun drept, dar mai abitir s-a simţit confuz Peter oprit la amănunte.
Pepperoni şi caporalul Joshua Smith l-au aflat cioplit pe toate W. Johnson, când a trebuit să relateze întâmplarea. Reportajul, însă, mergea bine. Povestea a ajuns la redacţie
feţele, câte o fi avut, dar cu un moral impecabil, demn de orice Într-un sătuc plin de văduve şi obuze nedetonate, gloanţele fără cea de-a doua sa jumătate, altfel zis, Soldatului pregătindu-
soldat al mileniului trei, format în armata cea mai modernă, erau alergate de câini, iar câinii de copii, printre ruine şi i-se o jumătate de metru cub de decoraţii, pentru inevitabila
instruită, justă, bravă şi onestă a momentului. palmieri incineraţi, ocolind vântul care scutura praf cenuşiu sa întoarcere în patria glorioasă. Însă, corespondenţa lui Peter
Ţara cea mai puternică a lumii, cu rolul cert de apărătoare şi smochine zdrenţuite, mascând oarecum mirosul de sânge şi W. Johnson se apropia de un suspect sfârşit, iar viaţa de un
a democraţiei globale, din Groenlanda până în Vanuatu, via agonie lăsat în urmă de impulsurile vindicative ale irezistibilei lamentabil final.
Amazon–Patagonia, avea de o vreme ceva probleme: pe lângă armate eliberatoare. După câteva încleştări în care, evident, omul nostru a ieşit
încurcături mai vechi legate de furnicile roşii, albinele ucigaşe Femeile uitaseră de mult gustul bărbaţilor lor şi nu-şi mai învingător, domnul Peter W. Johnson s-a decis să transmită
şi vampirii de toate categoriile care bântuiau prin cartierele de aminteau nici măcar lacrimile incandescente izvorâte fără şi un interviu cu acesta, eventual în direct, la emisiunile de
zgârie–nori, alienate de cel puţin o sută de ani, au apărut şi odihnă, brăzdând obrajii şi sânii frumoşi de altădată, atitudinea maximă audienţă ale celor mai importante televiziuni din ţara
altele, cum ar fi scăderea dramatică a popularităţii niciodată lor trădând o singurătate dincolo de orice suferinţă. Aşa că, sa (atunci, inevitabil, şi din lume).
avute şi o acută criză financiară a săracilor. Aşa că, poporul intrarea viguroasă, printr-o operaţiune magistrală a plutonului, Ocazia oferită a venit repede, atunci când Soldatul a rămas
înţelept al acelei ţări înţelepte a recurs, în numele democraţiei condus, desigur, de Soldat, soldat, da, dar cu ceva grade (mereu se sacrifica pentru a-i proteja pe ceilalţi), pentru a
ca bun câştigat prin luptă, la măsuri chibzuite, cu alte cuvinte, militare care-l îndreptăţeau să-i conducă (avansase în grad, securiza ariergarda. În acest scop a urcat o seamă de scări
au schimbat un preşedinte cu urechi mari alb, cu un preşedinte dar nu foarte mult, undeva soldatul nostru drept şi cinstit avea afumate, până la ultimul nivel al unei construcţii afectate de
cu urechi mari negru. Cum era de aşteptat, discursul noului mici disfuncţiuni, ce spun, minuscule, dar suficiente pentru bombardamente.
preşedinte a fost emoţionant şi plin de speranţă, întocmai ca al a-i opri cariera într-un loc determinat), a rămas neobservată, Domul Peter W. Johnson, legat ombilical acuma de Soldat,
vechiului preşedinte şi, fără îndoială, ca şi a celor precedenţi. de către văduve şi inamici virtuali, dosiţi prin adăposturi îşi pregăti întreg arsenalul tehnic pentru interviu, înveselindu-
Din nefericire, după imensul entuziasm pricinuit de investirea virtuale. Începutul descinderii n-a avut nimic eroic, fiindcă, se progresiv.
în funcţie a primei persoane în ordine ierarhică a unui stat în virtutea primelor sale învăţături militare, Soldatul descărcă Soldatul rămase, aidoma văduvelor, fără respiraţie,
democratic, protestele au continuat, sicriele de plumb erau câteva încărcătoare, în rafale scurte şi precise, într-o haită de vigilenţă şi vlagă: în faţa lui se ivi o fiinţă cum nu mai întâlnise
desărcate ritmic, laolaltă cu puştile şi sub o pădure de drapele, câini vagabonzi şi unul, maximum doi copii ostili şi extrem niciodată; nu îl privea insistent, nu se mişca în nicio direcţie şi
săracii n-au reuşit spectaculoase operaţiuni financiare (cu de agitaţi. cu nicio viteză, nu era nici cineva şi nici ceva, doar era stricat,
excepţia câtorva bande de asiatici, irlandezi, italieni, afro- Apoi, dintr-un ghem de fibre metalice, chirpici, ceramică precum căluţul rebel.
americani şi hispanici), în timp ce bogaţii achiziţionau mai sfărâmată şi trupuri umane dislocate, o umbră de fecior, cu - Las-o, nu-i decât o femeie... au fost ultimele cuvinte ale
departe bunuri lumeşti (pe care nu le transformau în instituţii zdrenţe imaculate înfăşurate în jurul trupului şi desfăşurate în reputatului domn Peter W. Johnson, care, din entuziasm, a
caritabile). vânt sau înspre cer, cu pumnul stâng strâns (cu siguranţă era o călcat în gol. Deşi între el şi erou se înfiripase o fragilă, dar
Ca măsură radicală şi în spiritul transparenţei care grenadă), străbătu printr-o alergare teribilă cele câteva sute de impresionantă relaţie, Soldatul nu şi-a mai amintit vreodată în
caracterizeză şi azi structurile juridice şi administrative ale metri care–l despărţeau de curajoasa trupă eliberatoare. Însuşi viaţa lui că existase un oarecare domn gazetar, cel care, adică,
celui mai puternic stat de pe Pământ (apărător al libertăţilor Soldatul a fost luat prin surprindere de această halucinantă i-a mediatizat cu dibăcie toate acţiunile eroice.
individuale ale întregii omeniri şi a lumii arabe) şi nu numai, mişcare, ceea ce nu i-a înfrânt vigilenţa. Dar, pentru o clipă se Uluirea sa deveni sentiment şi sentimentul îl surprinse.
preşedintele cu urechi mari a desemnat – ca implicare părea că omul nostru-şi pierduse viteza de reacţie. „Doamne, ce senin este cerul!”, gândi soldatul, „şi cât de
personală – o persoană să se ocupe de caz. Numele acelui înalt Printr-o mişcare fermă, l-a oprit pe intrus, pregătindu-se frumoasă este această... Fiinţă!”. Mult n-a mai fost până
demnitar nu este important, ştim doar că acesta s-a înţeles să-l elimine. Colegii de redacţie ai domnului Peter W. Johnson când sentimentele lăuntrice au ieşit din zona securizată,
cu un cotidian prestigios să-l trimită pe redactorul Peter au mărturisit ulterior că acesta a fost cel mai dramatic episod răsfrângându-se peste tot, dar mai ales, cuprinzând fiinţa din
W. Johnson, în schimbul unei indemnizaţii consistente, să al reportajului de succes publicat , aşa cum vom vedea, cu faţa lui, tandru, explicit, strălucitor şi perceptibil ca senzaţie
rotunjească un reportaj asupra vieţii unui soldat, om obişnuit, preţul vieţii, de către autor. Puştiul a fost cruţat, iar în mână fizică, aşadar, în termeni militari, întocmai. Femeia, eliberată,
simplu, drept şi cinstit, poate uşor mai aspru în comparaţie avea un căluţ de lemn, care-l privea candid, cu ochi mari, zâmbi. Din nefericire, pentru Soldat surâsul, ca surâs, era de
cu un civil, însă justificabil lucru, în condiţiile vieţii aspre de albaştri, pe Soldat. Detensionaţi, colegii eroului nostru au neînţeles, aşa că, redevenind credincios strategiei bunului său
cazarmă şi vitregiilor războiului endemic al acelor câmpuri distribuit alimente şi efecte doar copiilor, deoarece văduvele maestru, o elimină.
e
la
Gabriel
Poetul de gardă: 15
Adrian SUCIU
TUDORIE Iulie
2010

POESIS
poem de amor
atât te iubesc încât
copiii tuturor femeilor singure din lume au tată
iar noi suntem un orfan plângând atârnat de gâtul
unui bărbat care plânge

atât de iubesc încât


nicio armată nu mai ia prizonieri
Fragment dintr-un fel de memorie

învinşii mor toţi în dragostea noastră
iar noi suntem un soldat aproape ucis
Poeţilor Tinereţii. aninat de gâtul unui soldat mai mult viu

atât de iubesc încât ţi s-au asprit mâinile


Ni se tulburaseră inimile, ca vinul lăsat prea puţin după facere,
Ne împăienjeniserăm ochii de rumoarea cârciumilor – glasurile atât de iubesc încât meriţi tot ce mi se întâmplă
Noastre dogite nu mai strigau pe nume caii fugiţi, păscuţi şi ei
De drumuri flămânde şi pline de dinţii morţilor
Atâtea ne-au fost date să le vedem ,
Atâtea turle şi vise şi scări – oasele noastre
Au vânturat aurul pustiei
Uneori ne destăinuiam umbra câte unui zid,
Văzând arabescul începeam să credem că râdem –
Iese fum din noi urlam, iese fum din îndărătniciile noastre
Şi n-am mai murit, n-am mai ajuns
Femeile-acelea n-au ştiut niciodată că spală haine murdare de sânge,
n-au înţeles că nu amante ne-au lăsat pe umeri miresme ci numai
blestemele ne-au miruit – fără de giulgiu vom trece în celălalt gând
dar lasă, mai lasă ... –
Eu, şi domnia sa, Dimitrie Stelaru, voim statuie de bronz, dolor
Voim să ne vedem făptura rugininde-se-n pieţe
Înverzindu-se ca de-o mahmurală a anilor ce-au mai rămas
De lăsat stăpânei, roabei , poezia.
Vladimir Udrescu
Ed. BRUMAR,
Ceai fară samovar
Toate orele, toate orele-acelea petrecute-aşteptând,
2010
uşile-nchise, zăvoarele trase, târziu – dimineaţa şi
ceaţa-n care se amăgeau vânzători,
copacii mustind, strada şi maşini fără număr,
siluete-ntre faruri şi câini alergând nicăieri Despre prima carte a lui Vladimir Udrescu, „scot cavaleria”/ editura Brumar 2009, Constanţa
Toate umbrele, toate umbrele-acelea, ceaiul vărsat – Buzea scria în România literară : „Ştiu cu precizie că-mi sună deplin muzica şi eleganţa
trei căni una după alta, şerveţelele ude, cultivată a versurilor, experienţa care se simte în toţi porii textelor, bucurând cu gust şi cu-
cerneala hârtiilor mele ducându-se râului negru loare mintea şi inima. Niciun cuvânt nu-mi displace, nimic nu se află în plus sau în minus în
şi încă nici un strop rafinat – încă un ceainic prezenţa veghei poetului. E semn de nobleţe şi de promisiune aleasă transparenţa substanţei,
şi toate promisiunile pe care mai puteam să le fac metafora şi mărturisirea într-un relief subtil al cuvintelor ce dăruiesc şi luminează în ecoul
În orele, toate orele-acelea de după oglinzile sparte, lor de frumuseţe. Poemele sunt o surpriză de zile mari”. Descoperit sau descoperindu-se târ-
de după… ştim noi, ştim noi, Serghei… ziu, cel care se semnează Vladimir Udrescu a atras atenţia criticii, despre el pronunţându-se
oameni de litere de valoare precum Constanţa Buzea, citată mai sus, Stelian Ţurlea în Ziarul
de duminică, tot într-un mod elogios, ori Cristian Livescu în Convorbiri literare, şi ar mai
fi de adăugat nume de referinţă impresionate de poezia lui Udrescu. Dacă în prima carte a
Deocamdată, Pictore... arătat fiorul simţit de poet în urma imensei sale trăiri poetice, pe alocuri afişând amprenta
bibliotecilor preumblate în viaţa-i, a doua carte, intitulată dolor, amintindu-ne parcă de du-
Ne-aşteaptă extincţia, o ştim amândoi, rerea pe care trebuie s-o nască adevărata poezie, aşa cum părea să ne transmită şi frumosul
ne vom risipi ca statuile pustiei , stih al marelui Nichita Stănescu, Udrescu îşi începe periplul prezentei cărţi printr-un citat din
ne vom prăbuşi precum casele de pe lipscani, Meliusz Joszef, devenind din start controversat dar şi instigator, obraznic chiar, la adresa unei
năpădiţi de buruienile tinere al acestui climat ce eventuale critici “Sunt un poet care merge pe jos/ aşadar/ n-am nevoie de favoarea nimănui”.
nu ne prieşte, primeşte, priveşte – Şi bem, În opinia unui cochetard al poeziei, cum mă ştiu, Udrescu, clar - în urma unei atente lecturi,
stăpâneşte arta de a scrie versuri, este mânuitor de metafore ( exemplu ...”cuvinte curbate ca
deocamdată mai bem – iarna ne ţine-ncă partea, un arc sirian pe sub care trece lupul de stepă” ori ”o sabie de palicar străpunge chipul nem-
frigul amână sfârşitul, oricum, uririi”/ din poemul Dintâi, sau ”sub floarea de cireş printre solzi de heruvimi copoii impuri ai
nu ne vom drege dar vom mai trăi, eternităţii îşi ridică privirea violacee”, acestea fiind doar două mici demonstraţii în susţinerea
vom trăi-ndeajuns, ne va găsi-ntr-o zi primăvara şi poetului), de imagini şi cuvinte deosebit aranjate în stihuri, Udrescu aruncă asupra poemei lui
unde atunci Himerele gheţei, ”dogoarea materiei”, dar ”cu teamă”. Voi înceta a mai bolborosi despre sigura valoare a po-
unde atuncea Albul din noi ? eziei lui Udrescu, alegând spre o exemplificare imediată poemul ”câteva umbre”: ”în noaptea
catedralei/ de aburi a sufletului se iveşte/ memoria/ pe două cărări/laţul se strânge şi istoria/
N-au fost o mie de vieţi, a fost numai una –
e

glisează uşor/înspre un bănuit continent/fii foarte atent zice sfetnicul orb / cu stiletu-ntre dinţi/
la

destul cât să-ntâmple indiscreţia unei biografii la capătul acestui principiu /se naşte veşnicia/cum firul de vis/coboară-n abis/de ivoriu e raza
căznită de-alcool şi scandaluri – casele noastre de vânt, infernului/din ochiul interzis/ştiu desigur/e o clepsidră în care s-a scurs/apocalipsa visată/
femeile noastre de cântec – descântec şi pântec rămas totuşi sterp. cum ar fi semnul de carte/al prinţului/în amurgul valpurgic/doar câteva umbre-ţi calcă /pe
urme/ca şi cum ai veni/să anunţi facerea lumii”.
Nimeni nu ştie ce-nseamnă de fapt Să ne oprim totuşi spre a încerca să observăm, ca mici neştiutori ce poate suntem ori nu,
că vin şi trec umbre pe drumul albastru, misterul acestei poeme a lui Vladimir Udrescu. Chiar la prima lectură se observă tendinţa
Uitarea petrece-n Secunda oricărui Dezastru optzecistă de a nu folosi semne de punctuaţie între versuri, cu toate că ligamentările coboară-n
şi Restul rămân Interpretări. ori umbre-ţi calcă volens - nolens au apărut în numeroase rânduri. În contextul dat, versul
nu are vreo noimă dacă nu-i satisfaci pofta de a-l descoperi. Per exemplu, versul ”de aburi a
sufletului se iveşte” n-ar avea sens dacă nu ar fi descoperit contextul catedralei de aburi, ce
frumos scris. Cu o atentă lectură, vorbele criticilor despre măiestria poetului debutant la peste
şase primăveri de viaţă sunt pline de adevăr şi dătătoare de speranţa descoperirii unui talent
autentic.
Valentin LEAHU
Cyan Magenta Yelow Black

16
DAN DĂNILĂ
Iulia
2010
Arta plastică
PROMETEU
e
la
Cyan Magenta Yelow Black

17
Iulie
2010

Arta plastică
ORIENT

STUDIU 3

e
la

PEISAJ
18 Florin Pârvu
Iulia
2010 Născut 21 Aprilie 1989. Student anul II la Facultatea de Jurnastica din Sibiu.
STUDENT CLUB

Cafea cu vise la pachet


0. nu clipesc, nu mă mişc, nu înghit. Nu fac - Te iubesc! ţi-am răspuns. ploaia rece, o sting între două frunze căzute
Stau la etajul doi, într-un aparta- nimic, fiindcă nu te am pe tine. Ssst! Nu am vrut să te trezesc. pe caldarâm. Sub fiecare oră de pe faţa cea-
ment fără ferestre. Doar patru pereţi care Pe birou stau strivite încercari Continuă-ţi visul. sului înnegrit de fum de ţigară se ascunde
îmi spun mereu că sunt singur. Ca să uit neterminate de a-ţi scrie şi de a-ţi cere câte un păcat şters sau uitat. Mai puţin sub
ies pe strada luminată de cinci felinare ce iertarea. Inelul striga şi el de pe un teanc III ora 3. Aceea e ora mea. Numai eu am voie
scârţâie sinistru în bătaia vântului. de cărţi necitite, toate lucrurile care s-au să mă bucur de protecţia ei. Numai eu ştiu
Strada nu are nume şi întamplat. Uşa scârâie cu durerea despărţirii Numarul 26 de pe strada mea e s-o ispitesc în aşa fel încât să-mi dezvăluie
nici trotuare. E pavată cu piatră cubică şi şi suspină la fiecare umbră ce trece pe lângă în capătul de sud şi e ocupat de o cafenea. secretele ei.
nimănui nu-i pasă. Multă lume se plimbă ea fără a fi tu. Deasupra ei e o fereastră spartă în spatele
pe ea, copii, bătrâni, căţei, pisici, fe- Nimeni nu mai ştie că exist. Şi eu căreia licăreşte o lumânare. Camera nu e
mei, cerşetori, poliţişti, Dumnezeu. Da, aş vrea să uit cine sunt. Mă ridic cu grijă locuită dar cârciumarul are grijă să ţină IV
Dumnezeu. Îl văd de multe ori îmbrăcat sub greutatea inimii împietrite. Păşesc atent lumânarea aprinsă întotdeauna. El spune
în hainele ponosite primite de pomană pe podeaua rece, acoperită cu speranţe că nu a schimbat-o niciodată de când a Sunt plecat de acasă de vreo cinci
Crăciunul trecut cum cere la fiecare trecător omorâte. Sting luna în palmă mai temător cumpărat locul, în urmă cu cincisprezece ore şi, sincer, nu vreau să mă întorc. Aş
o ţigară. Se aşază uneori pe marginea gar- ca niciodată în faţa unei noi zile fără tine. ani. intra la loc în colţişorul meu de iad care
durilor şi începe să uite de câte ori a trecut Adorm. 4:20. Cafeneaua nu diferă prin nimic îmi sopteşte necontenit cât de mică şi
pe acolo. de oricare alta din lume. Mică, afumată şi dispensabilă e viaţa…şi mai ales a mea.
Trec pe lângă terasele unde se bea veşnic plină de alcool ieftin. Mă plimb pe malul dalat al lacului,
cafea din ceşti cu marginile tocite de buzele
anilor. Trec pe lângă băcanii plictisiţi ce
dorm lângă standurile cu fructe. Trec pe
lângă cinci căţei care se joacă în praful atâ-
tor paşi. Trec, şi nu aud nimic. Numai fumul
de ţigară, care iese pe geamuri şi se ridică
spre spuza nopţii, mai oftează o singură dată
şi apoi dispare în îmbrăţişarea îngăduitoare
a cerului.
Ajung în faţa bisericii “Sf. Tre-
ime”. Intru. Nimeni. Nimeni nu mai caută
mântuirea, şi nici măcar un loc să scape
de căldura de afară. E plăcut în biserică.
Miroase a tămâie şi iertare. Mă apropii de
altar păşind pe covorul bătătorit de băbuţele
evlavioase de duminică. Linişte. Nimeni să
mă întrebe nici măcar cât e ceasul.
Ies din nou în strada tăcută. Vântul adie cu
miros de seară călduţă. Mă îndrept spre casă
călcând din nou în picioare pietrele şlefuite
de pe strada aglomerată. Pentru prima oară
pe ziua de azi îi privesc în ochi pe trecători.
Mă opresc în mijlocul mulţimii şi simt cum
timpul mă uită şi lumea se scurge prin mine
precum nisipul într-o clepsidră. Mă uit în
ochii lor goi, secaţi, pierduţi undeva printre
gânduri şi sticle de vin goale.
Privesc cerul încercând să uit du-
rerea pământească. Văd cum încep să cadă
firimituri de apă. Zâmbesc. Plouă !
II Stau la o masă de pe terasa întinsă cu mâinile în buzunare şi amintirile sub
I pe strada prăfuită. Un bec îmbătrânit odată pălăria cu boruri bronzate de fiecare vară.
Ţi-ai agăţat luna într-un colţ de cu timpul încă pâlpâie sub varul de la Mă aşez pe o bancă ce scârţâie cu umilinţă
Radioul obosit îşi mormăie muzica inimă ca să nu-ţi fie niciodată frică să ultima renovare. Mii de ţânţari dau târcoale sub greutatea viselor mele adormite undeva
şi ştirile despre vreme în tăcerea neagră adormi. Şi atunci, îngerul te-a întrebat : fulgerului închis în sticlă, cei mai îndrăzneţi între sacou şi veston.
a camerei. Geamul e murdar de păcatele - De ce nu te întorci la el? dintre ei sfârşind într-un sărut electrizant. Ma uit cum Dumnezeu se joacă
realităţii din lumea de afară. Lumânarea din - Fiindcă mi-e frică să iubesc. Eu stau tăcut pe scaunul din plas- de-a Dumnezeu cu stelele şi luna, apropiin-
gâtul sticlei s-a stins…şi fumul subţire, plin Ţi-am pictat stele în ochi ca să nu- tic, fost – alb. Picior peste picior, fumez. du-le şi depărtându-le într-un dans cosmic,
e
la

de promisiuni, umple camera. ţi fie niciodată frică să te gândeşti la noi. Şi Pe masă, o bere încă adormită, pachetul de ancestral. Număr firele de timp ascunse
Poza ta, din spatele paharului gol, atunci îngerul te-a întrebat : ţigări, scrumiera plină şi ciobită, bricheta laolaltă cu inelele uitate şi scrisorile pier-
stă tristă pe noptieră, acoperită de praful - De ce nu te întorci la el? nou-nouţă cumparată de la bar şi caietul dute printre crengile salcâmilor. Demonii
amintirilor uitate printre paginile jurnalului - Fiindcă nu ştiu să mai iubesc. meu scofâlcit. Deasupra mesei, o umbrelă îngerilor se plimbă tăcuţi, de braţ cu um-
de liceu. Fiecare gând, fiecare sentiment, Ţi-am adus soarele într-o sticlă de soare, stransă, ploaia maruntă şi stelele brele sfinţilor, pe aleile mistuite de soarele
fiecare atom al tău e îngropat în poza asta şi ti-am pus-o pe noptieră ca să nu-ţi fie vii. odată stins în palmele primăverii.
îngălbenită de anii mistuiţi în tăcerea tre- frică să stingi lumina. Şi atunci îngerul te-a Duc paharul la gură şi încep să Mă ridic şi cu mâinile în bu-
cutului. întrebat : număr urmele de buze de pe marginile zunarele răscolite de uitare mă îndrept spre
E ora 3:15. E noaptea dinaintea - De ce nu te întorci la el? tocite. Privesc spre pavajul murdar de visele strada mea pentru încă o noapte de poveşti
tuturor visurilor noastre. E atât de devreme, - Fiindcă nu ştiu dacă mă mai de cretă ale inocenţei copiilor, cum se zbat cu toate fostele mele raze de lună. Singur şi
dar atât de târziu pentru noi. Iar eu stau. iubeşte. în răceala duşului ce spală zeci de ani, de obosit, păşesc peste visele căzute din palma
Pe patul din colţ, cu ochii deschişi, privesc - Închide ochii şi întreabă-l. urme, de paşi, de amintiri prăfoase. Fiecare ta şi mă duc acasă.
îngerii de cretă de pe pereţi. Nu plâng. Te-ai întins în pat şi geamul de- bătaie de inimă a străzii o simt în palma
Nu mai am lacrimi ca s-o fac. Nu râd. Nu schis îţi aducea visele mai aproape : stângă. Fiecare gâfâit de înger căzut, care
mai am inima să pot simţi. Nu zâmbesc, - Ma iubeşti? m-ai întrebat. acum se ascunde, sub masa alăturată, de
19
A fost în Şcoala de la Sibiu...
Iulie
2010

PUBLICISTICĂ
Poetul şi filosoful hunedorean, demonstrat a fi fost Dan şi oferind în manuscris ultimele lui cărţi . Îmi amintesc cum
Constantinescu, eminent traducător din Rilke, Trakl, Mag- principiul sibian „ vine cine vrea, rămâne cine poate”, l-a in-
nus Enzersberger, L.Schuller, dar şi din filosofia orientului dus şi mişcării noastre.
îndepărtat, îndeosebi un fin traducător al haijinilor clasici În anii ‘80 a rămas în occident, iar casa lui părintească a
japonezi. ajuns între timp în proprietatea unei familii de ţigani.
A tradus şi editat, singur sau în tandem cu Ion Acsan, an- A murit după ce a făcut un pelerinaj în Elveţia, la mormân-
tologii de poezie din marea lirică universală. Prof. Dan Con- tul poetului „ ucis de spinul unui trandafir”... Mormântul lui
stantinescu a fost odinioară, ca student, membru marcant în se află la Freiburg, iar la întoarcere a făcut un accident vascu-
cenaclul sibian unde a lecturat din creaţia sa adolescentină, lar care l-a ucis în plină vitalitate creatoare.
dar a şi jucat în piesele lui Blaga. Au fost toată viaţa lor pri- Cărţile lui sunt în bibliotecile prietenilor - am avut ono-
eteni: Ion Negoiţescu, Regman, Ştefan Aug. Doinaş, W. area de a primi un set dactilo din ultima-i carte în proiect,
Aihelburg, precum şi scriitorii germani din Sibiu. Am avut De sânguire şi nimicnicie - donate apoi Bibliotecii judeţene
ce învăţa din stilistica sa şi modul cvasi-colocvial cultivat în „Densuşianu”; dosarul lui e „cetluit” în arhivele CNSAS
mişcarea literară a acelor ani, la Hunedoara. iar amintirile în inima noastră. Nu ştim ce rezultat au avut
Descendent dintr-o veche familie înnobilată de Corvini demersurile pe lângă dl Manolescu, ale soţiei sale, Lucia
(Nicoară, pe linie maternă), şi-a purtat cu mândrie blazonul Constantinescu. Intelectual de tip clasic, Dan Constantinescu
şi cochetăria vremelnică cu protocronismul, apropiat fiind lui avea ceva din atitudinea lui Constantin Noica, iar dacă vreţi
Edgar Papu, a fost poate religia lui...paideumatică. A intrat ramura ce se stingea odată cu el a familiei Constantinescu-
în colimatorul „ organelor” pentru fireştile legături intelec- Nicoară l-a stigmatizat sub mărturisita-i şi tragică revelaţie, a
tuale cu scriitorii din occident. Avea un simţ unic al cuvân- unei „genealogii retezate”.
tului, la care sculpta cu acribie de orfevru, iar când recita, Când trec pe lângă casa lui de stil vechi, cu turnuri ce
se tranfigura şi trepida realmente de extazul rostirii lirice. amintesc de apropiatul Castel al Corvinilor.. Ingratul destin
Când a obţinut de la Împăratul Japoniei, cu antologia de al omului l-a continuat şi pe al casei lui.
haiku, incredibila delegaţie în Germania, şocând şefimea Merita o casă memorială şi botezul cu numele lui al străzii,
culturnică şi regimul totalitar cu acest unic prilej, a plecat dar strada are numele unuia dintre cei şapte împuşcaţi din
împreună cu soţia sa şi...vioara lui Amati (unii zic că ar fi fost Decembrie 1989. Poate măcar mormântul lui va fi repatriat Dan Constantinescu în 1983
Stradivarius) în Germania, la Freiburg, unde a continuat să de soţie. Eugen EVU
pledeze valorile în care credea, fiind activ în diaspora română

George Enescu la “Împăratul Romanilor”


“În amintirea dureroasei şi măreţei noastre pribegii”
Festivalul şi Concursul Internaţional “George Enescu” s-a l-am avut la masă, la noi, pe maestrul G. Enescu, cu care ne- ... Nu ştiu dacă Enescu şi Ghibu au mai ajuns să se
născut în 1958, în încercarea de a-l omagia pe cel care a fost am întreţinut timp de aproape trei ore, într-o caldă atmosferă întâlnească în atmosfera bucolică de la Stana, pentru că
marele, inegalabilul compozitor, dirijor, pianist, violonist (19 de adevărată prietenie. (Locuinţa familiei Ghibu era în imo- drumurile lor s-au despărţit iremediabil: Onisifor fiind os-
VIII 1881-4 V 1955), mort în exil, departe de ţara pe care n-a bilul de pe actuala stradă Dr. Ion Raţiu nr. 3 - n.n.). Înainte tracizat de comunişti, iar George alegând calea exilului. S-a
încetat s-o iubească. Pentru că s-au împlinit 55 de ani de la de plecare din casa noastră de pribegi frământaţi de doruri stabilit la Paris, rue de Clichy, împreună cu principesa Can-
trecerea în eternitate am ţinut să marcăm momentul printr-o multe şi de dureri adânci, mi-am adus aminte că în «Prole- tacuzino, soţia lui, făcând turnee pentru a avea din ce trăi.
“secvenţă sibiană”, avându-l personaj pe George Enescu. gomenele» mele am tipărit şi articolul meu despre maestrul Povesteşte celebrul său discipol Yehudi Menuhin: “Treptat, a
Compozitorul a fost de mai multe ori la Sibiu, cu prilejul Enescu, scris în 1918, la Chişinău, şi astfel m-am simţit în- trebuit să-şi vândă mobila, să înlocuiască pianul lui cu coadă
unor turnee. Un concert, susţinut aici în 28 aprilie 1942, a demnat să-i ofer ca amintire un exemplar din această carte, cu unul drept şi să se mute la demisol într-o locuinţă strâmtă
rămas în analele oraşului. pe care am scris următoarele cuvinte de dedicaţie: «Maestru- şi întunecoasă. Enescu era tot mai încovoiat (...). Infirm,
Atunci, a fost găzduit la Hotelul “Împăratul Romanilor” şi lui George Enescu, în amintirea dureroasei şi măreţei noas- cu auzul uşor afectat, Enescu era capabil încă să cânte de
i s-a organizat o festivitate, în cadrul căreia i-a fost înmânată tre pribegii din Iaşiul şi Chişinăul anilor 1917 şi 1918 şi în o manieră aproape inegalabilă. La Paris, regina Elisabeta a
“Diploma de membru de onoare” al Reuniunii de cântări aşteptarea apropiatei reîntâlniri şi în Clujul nostru scump şi Belgiei, în admiraţia pe care i-o purta, ar fi vrut să-l încon-
“Gh. Dima”, această cinste revenindu-i sopranei lirice Lucia cu neputinţă de uitat şi la Stana noastră din preajma Ciu- joare cu confort pe muzicianul atât de tragic lovit, în aşa fel
Cosma, supranumită “Privighetoarea Ardealului”. Dr. Simion cei, deasupra căreia pluteşte spiritul neadormitului O. Goga încât el să nu se simtă ofensat. Din nenorocire, această încer-
Mitrea, viceprimarul Sibiului, a rostit un discurs emoţionant. (care murise în 1938 - n.n.). Omagiu de admiraţie. În Sibiul care a eşuat, datorită şi acţiunii nefaste a unora din anturajul
A doua zi, a fost musafirul familiei Ghibu, el, Onisifor, pro- celei din urmă pribegii, la 29 aprilie 1942”. La care, Enescu lui Enescu. S-a prăpădit la Paris, în ziua de 4 mai 1955”.
fesor universitar, pedagog, membru corespondent al Acad- a răspuns, pe “Cartea Stanei”: “În limitele disponibilităţilor, Se adevereşte, încă o dată, că România a fost şi a rămas o
emiei Române, ea, Veturia, cântăreaţă de lieduri, apreciată de poliţa va fi respectată. Cu cele mai sincere mulţumiri şi calde ţară care-şi respinge valorile, cât sunt în viaţă, instinctiv şi
Enescu, fapt atestat de această vizită şi de concertele în care urări, George Enescu, 29 aprilie 1942, în drum spre Cluj şi fără rezerve.
a acompaniat-o la pian. Iată ce scria în jurnalul său Onisifor spre Stana” (Stana fiind reşedinţa familiei Ghibu în zilele N. I. DOBRA
Ghibu: “În ziua de 29 aprilie 1942, a doua zi după concert, bune de după Marea Unire - n.n.).
e
la
20 NEVOIA DE FILOSOFIE
Tăcerea şi arta
Iulia
2010 de Lazăr Zăhan
NEVOI CONTEMPORANE

„Trebuie negreşit să coborâm scara expresiei umane, de la nu este una strict gnoseologică. Sarcina de a purta făclia
vorbirea comună – utilă prozei cotidiene – la vorbirea poetică adevărului revine altor discipline şi în primul rând ştiinţei, iar
ce revoluţionează limbile, ca în cele din urmă să ajungem la dacă artiştii se lasă călăuziţi de adevăr în actele lor de creaţie,
vorbirea cu noi înşine şi apoi la a nu mai vorbi, pentru a ne da faptul este mai degrabă rezultatul unei opţiuni morale, decât
seama că există o grandoare a expresiei care vine din exterior al uneia ce ţine de natura şi esenţa frumosului.
şi apoi se pierde în expresia spiritului”. (Angello Morretta, Artistul, printr-un exerciţiu liber al spiritului, înnobilează
Cuvânt şi tăcere, p.187). tăcerea prin faptul că o smulge din neant pentru a aşeza
Nu există domeniu în care tăcerea să nu fie exploatată max- asupră-i pecetea sensului. Se cuvine să facem aici distincţie
imal potrivit cu nevoile şi specificul său. Din acest punct de între adevăr şi sens, avansând totodată ideea că tăcerea
vedere arta este departe de a face excepţie. Toate zonele sale este mai aproape de adevăr în conştiinţa religioasă dar mai
sunt într-un fel sau altul legate de ea, toate găsesc în substanţa dăruită sensului în universul artei. Dacă în religie sensul
tăcerii componente semnificante, pe care le integrează în ar- este transcendent şi finalmente el se resoarbe în Dumnezeu,
hitectura discursului artistic ca pe nişte cărămizi fără de care impunându-se ca adevăr absolut, în artă el este imanent şi
nimic nu ar avea sens. se revarsă asupra lumii pentru a o desăvârşi întru frumos. În
Spre deosebire de religie, unde tăcerea are un substrat religie sensul tăcerii are finalitate precis definită şi aceasta
preponderent metafizic, în artă ea are mai degrabă un rol este desăvârşirea omului şi mântuirea lui, pe când în artă
funcţional. Prin dimensiunile infinit reverberante ea se adaugă tăcerea îşi găseşte sensul doar în măsura în care îngăduie
la obiectul creat pentru a-l întregi şi a-l împlini estetic. Ast- creatorului să descopere armonii în infinitele discordanţe ale
fel judecând lucrurile, am putea spune că în spaţiul minunat lumii. În religie sensul este a priori şi explicit, pe când în artă Ceea ce se impune a fi remarcat este faptul că în faţa aceleaşi
al esteticului, tăcerii i se întâmplă un lucru special. Ea se el este a posteriori şi implicit. În religie sensul preexistă, în lumi sau în proximitatea aceleaşi opere artistice, sensul se
metamorfozează ontic dobândind substanţă şi configuraţie timp ce în artă el se face, se întrupează din tăcerea pe care dezvăluie fiecăruia în alt chip. Fenomenul este de înţeles
spaţio-temporală. o substanţializează şi o actualizează legând-o irevocabil de dacă avem în vedere ideea potrivit căreia în artă, lumea, cu
Substanţializarea ei prin participarea la opera de artă este prezentul nemijlocit al actului creator. Mântuirea stă sub toată mulţimea de lucruri şi fapte, nu se explică, ci se trăieşte.
în fapt un act de auto-negare, de cădere în păcatul materiei şi semnul posibilului şi al speranţei, este plonjarea în universul Fiinţarea noastră este, în ultimă instanţă, trăirea lumii, iar
al determinărilor. Nu trebuie să se înţeleagă de aici că opera tăcerii, fiind întotdeauna orientată paradoxal spre un viitor fiinţarea întru frumos este trăirea ei sub aspectul coordonate-
de artă, sau arta în general, ca rezultat concret al obiectivării în care noi vom înceta să mai fim, pe când arta este tocmai lor estetice. Arta este, aşadar, semnificarea estetică a lumii
spiritului născut din tăcere, este ceva rău şi condamnabil. ieşirea, evadarea din acest univers. Faptul acesta se întâmplă asumate subiectiv prin trăire nemijlocită. Mai pe scurt, ea
Afirmăm doar că, participând la demersul artistic şi lăsându- nu numai cu cel ce creează, ci şi cu cel ce contemplă re- este trăirea semnificată estetic.
se ,,zidită’’ în conţinutul organic al acestuia, tăcerea se zultatul creaţiei. Şi artistul şi contemplatorul de artă sunt Am privit până acum modul în care tăcerea se întâlneşte cu
suprimă pe sine, devenind din ceva ce sugerează identitatea deopotrivă pescuitori de sensuri în infinitul ocean al tăcerii. arta, mai ales din perspectiva ei metafizică. Dar se impune şi
cu nimicul pur şi cu potenţa absolută, în ceva mărginit şi con- Pentru amândoi tăcerea se impune ca o stare primordială constatarea că fiecărui gen de artă îi este propriu un anume
cret, ceea ce înseamnă, desigur, mult mai puţin. şi fabuloasă din miezul căreia, în chip cu totul miraculos, mod de a relaţiona cu tăcerea şi de a-i acapara şi integra
Am putut constata faptul că funcţiile tăcerii sunt oarecum se întrupează frumosul însuşi. În această ipostază, ea apare substanţa în corpul propriei fiinţe.
diferite în religie şi în artă. În majoritatea covârşitoare a re- ca fiind solul germinativ şi condiţia oricărei creaţii majore.
ligiilor, tăcerea este percepută ca un receptacul sau un cadru
în care omul plonjează în tentativa esenţialei sale regăsiri, pe
când în artă ea se remarcă mai ales prin funcţionalitate. Ca
urmare, cele doua domenii ale spiritualităţii, o gestionează
diferit, fiecare potrivit cu specificul ei. În religie, tăcerea
este orientată spre adevărul ultim şi transcendent. Dar cum
orice adevăr este o limitare, adevărul absolut este limitare
absolută. De aceea omul religios, ca şi căutător al absolutu-
lui, îşi desfăşoară căutarea în zarea nedeterminată a para-
doxului. El aspiră la libertatea absolută şi mântuitoare, fără
a lua în seamă faptul că cel ce râvneşte la libertatea absolută
se va lovi de limitări absolute. Aceasta, pentru că absolutul
este prin natura lui lipsit de nuanţe şi, în consecinţă, fatal
incomprehensibil.
Spre deosebire de omul religios, artistul dăruit cu har
şi cu suficientă inteligenţă, administrează tăcerea dintr-o
perspectivă strict pragmatică, asemenea unui meseriaş. El este
constructiv şi cum orice construcţie este, în ultimă instanţă,
sens, artistul devine, graţie specificităţii trudei lui, un creator
de sens, un maestru al acestuia. Din această perspectivă el
este fundamental opus omului religios care este doar căutător
al sensului ce deja i-a fost oferit. Arta nu respinge adevărul
şi nu se lasă subjugată de el, pentru că menirea ei în lume

Noi nu facem publicitate în ziare !


Noi nu facem publicitate la TV !
Noi nu facem publicitate la Radio !

Noi facem
e
la

Ce vă oferim:

1.
2.
Keyword Advertising (Search Advertising)
TextAds intern şi extern pe o reţea de sute de site-uri publicitate
3.
4.
Analiza SEO automată a site-ului şi sugestie SEO.
Parteneriate cu alte site-uri şi extinderea popularităţii dvs. pe pe internet !
internet !
5. Pay-Per-Click Tel: 0745 168 814 | www.macoway.com
NEVOIA DE ARTĂ PLASTICĂ 21
Kitsch-ul cel de toate zilele ...(IV) de Eugen Dornescu Iulie
2010

NEVOI CONTEMPORANE
Omul are nevoie de muzică. Stimulii sonori Jethro Tull. Versurile manelelor conţin un limbaj agra- ne oferă cifre care trebuie să ne dea de gândit:
pot produce plăcere estetică iar lumea sunete- Mesajele edulcorate şi diluat senti- mat şi vulgar, adesea trivial. Mesajul manelelor 32,8% dintre elevii de 11-13 ani şi 21,9% dintre
lor are principiile ei proprii de a construi forme mentale sunt, de asemenea, de factură kitsch. În evocă un individualism exacerbat, posesivitate, cei de 15-18 ani ascultă preponderent manele
melodice articulate care răspund unor norme timpul comunismului, piese de muzică uşoră, violenţă, libertinaj fără frontiere, sentimen- iar 80-90% dintre români ascultă manele cel
estetice specifice. precum “Magistrala albastră”, “Macarale” sau talism ieftin. Subiectele abordate sunt banul, puţin ocazional.
Kitsch-ul se manifestă şi în muzică, la care “Cincinalul în patru ani şi jumătate” au avut ca valoare supremă, eul, femeia ca iubită sau Un alt domeniu de manifestare al
poate să contribuie şi textul muzical atunci toate atributele kitsch-ului, valorile estetice şi amantă, familia, prietenii şi duşmanii. Întâlnim kitsch-ului muzical contemporan este muzica
când este vorba de acel gen care conţine şi text muzicale fiind, practic, inexistente. În ceea ce “perle”la tot pasul, cum ar fi: “femeie unicată”, “dance” unde apar interpreţi tineri, fără o cultură
(operă, operete, grupuri muzicale diverse, can- priveşte textele, sunt şi mai multe lucruri de “întoarce-te-napoi”, “puştoaică şmecherită”, muzicală minimă, aflaţi în căutarea notorietăţii.
tautori, coruri, muzica uşoară etc.) Teoreticienii spus. Filologul George Pruteanu (1947-2008) “gagică belea”, “iubirea care îmi doresc”, Aşa-zisul showbiz românesc abundă de ex-
muzicali fac incursiuni largi chiar în cadrul s-a ocupat de acest fenomen, relevând stupidi- “îmi amăgeşti sufletul meu”, “te rişti”, “băiat emple de trupe cu apariţii meteorice care nu
muzicii clasice, analizând fenomenul muzical tatea unor versuri, arătând că astfel de producţii de băiat”, “suflet pervers”, “suntem băieţi de reuşesc să se menţină în conştiinţa publicului
prin prisma raportului său la marele public, lipsite de valoare, sunt şi nocive din punct de stimă”, “se dedică pentru”, “fetele din România “mai mult decât o vară”. Versuri de calitate
acolo unde elementul estetic poate devia de la vedere cultural. Interpreta Mirabela Dauer le-a apucat nebunia”, “îmi place să fac amante” îndoielnică, dintre care unele frizează kitsch-ul,
cursul său şi poate face unele compromisuri. se află printre cei vizaţi, cu melodia “Roata şi exemplele ar putea continua. putem întâlni şi în muzica “dance”. Iată câteva
Vom insista mai ales asupra genurilor care au morii”: “Roata morii se-vârteşte, ţac, ţac, ţac, Maneaua mai este denumită şi “muzică de exemple: “Am nimic fără tine” (Dana), “Din tot
cel mai mare impact în mediul social, adică Inima se chinuieşte, ţac, ţac, ţac, Morăriţa-i cu mahala” şi tinde să se extindă şi să devină ce tu ai spus nu poţi întoarce acum / Din tot ce
asupra genurilor muzicale cu cea mai mare fuiorul, ţac, ţac, ţac, Şi fuioru-i toarce dorul, un flagel cultural fără precedent. Opoziţia ai făcut s-a transformat în scrum” (AndreEA –
audienţă.. ţac, ţac, ţac”, sau “Te-aştept să vii”: “Fotoliul manifestată de oamenii de cultură şi artă, Îmi văd de viaţa mea), “Rănile sunt prea adânci
Muzica uşoară românească este denumită din odaie şi-o carte ce-ai uitat-o pe noptieră, cercetători şi teoreticieni reprezintă o piedică / Când mă gândesc la atunci” (Animal X - Dra-
astfel pentru adresarea nesofisticată, directă o ultimă ţigară uitată într-un colţ pe etajeră, mai mult simbolică în calea avalanşei acestui goste e tot ce am), “Să-l furăm pe Soare / Să-l
către ascultătorilor săi şi face, de regulă, cele şi floarea din fereastră, biletul ce-a rămas de- flagel. Prezenţa maneliştilor în televiziuni pri- băgăm la închisoare” (Ooops – S.O.S.), “Fără
mai mari compromisuri gustului public tocmai atunci pe masă, toate te-aşteaptă să te-ntorci vate, concertele şi înregistrările pe CD-uri care tine să zbor nu mai pot / Pulsul inimii îmi stă în
prin calitatea sa de a se dărui total ascultătorului acasă”. Un alt cântăreţ, foarte popular, Florin se vând în toate magazinele fac să prolifereze loc” (Celia – Şoapte), “Toată dragostea, toată
prin mijloace puţine şi simple. Muzica uşoară Bogardo, declama, într-o altă melodie: “Iubirea această muzică ce are toate atributele kitsch- viaţa mea / Închise în televizor... nu mai pot să
poate fi ascultată oriunde, acasă, la serviciu, se cere păzită de oarba ispită, cu săbii de-oţel, şi ului. Chiar şi numele cântăreţilor de manele ne zbor” (Andreea Bălan – Aparenţe), “Numai iu-
în maşină şi poate fi fredonată uşor. Kitsch-ul de ea şi de el, la fel”, versuri ce nu mai necesită sugerează kitsch-ul: Adrian Copilul Minune, birea este viaţa / Te cheamă într-un surd ecou”
se manifestă şi atunci când, de exemplu, se comentarii. Florin Salam, Adi de la Vâlcea, Sorinel Puştiu, (Pepe – Numai iubirea), “De când ai plecat /
împrumută linia melodică a unei piese simfo- Maneaua este un fenomen muzical preferat Copilul de Aur, Ştefan de la Bărbuleşti etc. Zilele mele trec într-una” (Andra – În noapte
nice, pe care se brodează apoi un text oarecare. de un segment important al societăţii noastre, Sociologii au stabilit chiar un profil al iubi- mă trezesc), “Tu ai banii, eu am anii, suntem ca
Avem de-a face cu o transpunere, adaptare sau Ea a putut să apară, în opinia specialiştilor, torilor de manele. Cei care preferă maneaua au, americanii” (ASIA – Sună periculos) etc.
reorchestrare. Piesa respectivă mai păstrează datorită unui gol cultural şi muzical de care în general, un nivel de educaţie scăzut, şcoală Chiar şi formaţiile rock româneşti mai
ceva din valoarea muzicală iniţială? Iar prin şi societatea se face, într-un fel, vinovată. Se generală sau liceu, cel mult postliceală, locui- cunoscute, cum ar fi “Iris”, nu reuşesc să evite
transferarea ei în muzică uşoară pe un text ad- invocă, desigur, şi fondul lipsei de instrucţie esc preponderent în oraşe, au vârsta între 25-35 greşelile din texte. Iată câteva exemple: “Ai
esea nepotrivit nu aduce un deserviciu origina- şi al inculturii acestui segment social, aflat în de ani, sunt bine dotaţi cu aparatură electronică vrut ca să rămâi pe mal, ai spus şi-ai regretat”
lului? În principiu, o astfel de melodie devine căutarea şi stabilirea unei identităţi proprii în audio-video, şi, un lucru care spune totul, au (Marea ochilor tăi), “Nu mai poţi ca să rămâi
un produs de înlocuire a piesei clasice origi- raport cu timpurile noastre, asaltate de kitsch. puţine cărţi în casă sau deloc. curat” (Ia-ţi adio),” Nici în somnul meu nu
nale, ceea ce se încadrează fără echivoc în cat- Unii consideră că maneaua are rădăcini în muz- Centrul de studii şi Cercetări în domeniul vreau ca să te uit” (Un cer pentru doi). Iată şi
egoria kitsch-ului, doar prin simpla substituire ica lăutărească. Însă nu poate fi recunoscută ca Culturii din cadrul Ministerului Culturii şi unele formulări ilogice sau hilare: “Eşti unica
a unei valori autentice. o continuatoare a muzicii lăutăreşti cel puţin în Cultelor a efectuat un studiu potrivit căruia în iubire / Chiar şi ultima” (Iris - Baby) sau “ Sunt
În cazul preluărilor unor piese din muzica privinţa ritmului şi a liniei melodice de sorginte topul preferinţelor românilor, maneaua se află trei zile deja de când n-am mai fost acolo / La
rock, blues sau jazz reorchestrate de Filarmoni- străină, orientală. Analiştii muzicali ai fenom- pe locul 3, în următoarea ordine: discolo, mă simt ca Marco Polo” (Hi-Q – Totul
ci sau de muzicieni celebri este cu totul altceva, enului spun că majoritatea manelelor sunt de 1. populară românească va fi bine).
pentru că totul se face sub spectrul valorii in- formă cuplet-refren-intermezzo instrumental, 2. pop-uşoară străină Impactul acestor genuri muzicale asupra
contestabile, ceea ce asigură atât îmbogăţirea pe suportul unei armonii de tip lex minima 3. maneaua publicului este uriaş, de aceea necesitatea
cât şi relevarea unor valenţe expresive inedite (rar trepte secundare), metrică exclusiv binară, 4. pop autohtonă promovării doar a artei autentice trebuie să
pentru acea piesă, la care se adaugă şi origi- ritmică obsesiv contratimpată şi melismatică 5. jazz-blues rămână un criteriu sine qua non, iar libertatea
nalitatea interpretativă. Aici putem exemplifica abundentă pentru a suplini lipsa conţinutului 6. rock-alternativă de exprimare nu exclude responsabilitatea
piesele clasice ruseşti prelucrate de muzicianul muzical. În ciuda unor virtuozităţi de interpre- 7. electronică, house, hip-hop, rap gestului artistic devenit public, ci dimpotrivă,
japonez Isao Tomita sau reorchestrările unor tare a unor instrumentişti, atunci când acestea Un alt sondaj, realizat pentru Comisia o reclamă.
Filarmonici notorii ale unor piese din reperto- există, valoarea strict muzicală a manelei nu se Naţională a Audiovizualului şi Centrul de Stu-
riul trupelor Deep Purple, Led Zeppelin sau ridică niciodată la un nivel calitativ oarecare. dii Media şi Noi Tehnologii de Comunicare

NEVOIA DE IUBIRE

Merele dinaintea pensiei de Gabi BICA

Nu putea să-şi procure pungile pentru cântărit - într-un ajuns la orez s-a produs o oarecare reumoare. regăsim la ieşire. I-am dăruit merele pe care tocmai le
supermaket, Îi explica doamnei că orezul este „la ofertă” doar cumpărasem, ca spălare a sufletului...
nu putea să vadă lămâile, pentru că erau în spatele” dacă va cumpăra două pungi, în loc de una – aşa cum Remarcasem de-a lungul căutării prin supermaket, că
şefului”- un drăguţ de altfel- care venise să vadă dacă a făcut ea, era mai scump cu 2 lei dacă lua doar una draga de ea îşi cumpărase doar cele necesare.
marfa era corect aşezată, apoi iarăşi, doamna mea, singură, decât preţul ofertei. Doamna de mai înainte, Orez, morcovi, 2 cepe şi o apă minerală, despre care
e
la

cunoscută atunci în supermarket, avea o problemă cu uşor panicată, gata să pună orezul jos, se căuta de ultimii îmi spusese la un moment dat că nu poate altfel, câteva
cântăritul morcovilor. bănuţi. Am spus , din apropiere, că o ajut eu cu diferenţa lămâi.
S-a îndepărtat. Ne-am regasit la casele de marcaj ale - nu mi-am dat seama decât atunci că mai era mult până Le-a primit cu atâta modestie, naturaleţe, încât m-a
supermarketului - era să uit ne mai întâlnisem o dată în la pensie, deşi îmi amintise la un moment dat că trebuie copleşit.
dreptul orezului, pentru că nu îl gasea singură şi vroia să să aibă grijă. În stradă fiind, mi-a mulţumit şi preţ de câteva cu-
cumpere cel mai bun orez „în ofertă”.... Într-o rumoare desăvârşită, aşteptând finalul casei de vinte mi-a spus că este doar un om obosit şi locuieşte în
Am ajutat-o să-şi cumpere orezul la cel mai bun ca lângă mine, grija portmoneului, plata orezului, plasele apropiere. Mi-a mulţumit, cu graţie, că alfel nu s-ar fi
preţ, cel puţin aşa credeam eu. pe care trebuia să le umplu destul de repede, ce a ur- descurcat singură.
Undeva, la casele de marcat, ne-am reîntâlnit. Fiecare mat, băgând a neştiinţă în plasele, pe care le purtam mai Ne-am despărţit.
dintre noi la case diferite. întotdeauna cu grija în troşcoleta zilnică, cu o uşurare Am rămas multă vreme cu amintirea clipei, amintirea
Mie îmi era destul de greu să mă descurc cu toate cele, desăvârşită, doamna mea a putut plăti orezul. Găsise neputinţei...
dar punând în plase cumpărăturile auzeam ce se întâmpla restul de bani.
lângă mine. Cred că mi-a fost ruşine pentru mine. Eu îi indicasem
Casieră îi explica „ doamnei mele” preţurile, iar când a orezul ca fiind cel mai bun ca preţ. S-a întâmplat să ne
22 Olaru Viorel- Ovio
Născut pe 1 iunie, 1993. Este elev la Colegiul Naţional “Gheorghe Lazăr”
Iulia
2010
promisiuni

mă străduiesc să fac pe lanterna, Cum întunericul se desenează vag Le linge cu privirea,


ca ei, de altfel... A lumină, Le îndrăgeşte preţ de-o clipă,
Anatomie lor oricum pare să le reuşească.
Luminându-mi colţul,
Sclavul aşteaptă
Plesnitura demonică
Îndeajuns de mult
Încât
Se scurge din mine nu-mi găsesc starea de bine, A biciului. Să-şi mângâie limba cu ele.
un lichid verzui sau poate e prea leneşă să mă caute. Dragonul îşi revine
ca o pastă albă, Ei cască si bâzâie, Hârtia e cuvânt, Din amorţirea-i fragmentară,
dar aproape dau din aripi Cerul e zbor, Şi-şi taie drum,
de un amurg violet. şi par, cel puţin, fericiţi. Pavajul e plimbare, Prin viscere de poet,
Îmi curge plămânul, Stau, şi... Întunericul, lumină, Spre libertate.
apoi celălalt stau.. Oprimatul, Dumnezeu.
mi se încheagă pe viscere. şi mai stau încă
Îmi alunecă din loc aşteptând ca strălucirea să se şteargă,
ca licuricii să mă lase
creierul,
şi eu să pot, în fine, Apucând lumea cu
pancreasul meu
Răsărit de lună
e cât o boabă de piper
din zacuscă,
să adorm.
mâinile goale
Luna se ridică
păstos si oranj Hai să ne aruncăm
Păsăreşte
ca tunelul lui Nichita. Funia peste braţul
Să-mi zgârie ochiul
Îmi slujeşte ficatul
să-mi înving greaţa
Scrisoare unui prieten Cu nearipile Unui copac,
Şi... Şi să ne prefacem
şi norii se lasă Că nu buturuga
Nu ne-am ales ziua, amurgul şi moartea, dragă Cu nepenele ei,
ca o indigestie, Ce ne ţine loc
prietene. Cu gâlgâitul mecanic
când ne abandonăm buzele De gâtlej
Nu ne-am ales soarta, iubita, serviciul. Al palorii ei de graur,
pe o bucată de cer Se zbate în laţ.
Chiar şi tu, dragă prietene, eşti îndoielnic ; Cu mersul ei
şi luna vrea să ne iasă din buzunarul Hai să ne prefacem
Masa ne desparte de un alt destin ; De-un gri porumbesc
paltonului Că ţărâna
Tăcând chitic, ne molfăim clipa. Şi coama albăstrie
căci s-a speriat Îşi spune tavan,
Prieten drag, să nu cazi în capcana voinţei : De cocoş împiedicat.
de bătaia tumorii Şi că
Schimbarea nu-ţi va fi palton Îşi fâlfâie craterele,
rozalii ce ni se zbate De ştreang atârnă
Decât de amăgire umed. Îşi scutură din spinare
în piepturi. În sus
Stai cuminte, iubeşte-ţi nimicul Astronauţii,
Ca şi cum ţi-ar aparţine. Şi-şi rostogoleşte apoi Gâtul golaş al cerului,
Nu tânji la alt câine decât al tău ; Portocala cadaverică Ce cu esofagul lui subţire
Unii, la rândul lor, ţi-ar putea dori pisica. Spre ţările calde. Al unui rest de kerosen
Coruperea Suntem singuri.
Dar cuşca mea îţi aparţine.
Înghesuie vântul să bată
Peste un laringe cenuşiu,
Zeroul meu îl împărţim la doi. De ploaie, gâlgâind electric
Am început
Patul meu va dormi de două ori De un roşu în gât.
să strălucesc pe întuneric,
şi mi-e frică Pe noapte. Melancolia - Vulcanul Firul săpunit, cânepiu,
De două ori mai puţin. Rupe cu un tunet
să nu mă împiedic să adorm,
înţelegi acum, dragă prietene ? Urcă în poet versul Picioarele lui Axis
dar licuricii mi-au spus că arăt cool.
Nu alegem să trăim. Cum printr-un neg de piatră De umerii grei
În fond, e bine
Ţâşneşte apa fierbinte, Ai Pământului.
dar mie nu-mi place;
Cum din furunculul de pământ
parcă întârziem în prostie,
Ţâşneşte saliva incandescentă.
şi ei nu vor să-mi spună nimic,
de parcă n-ar vrea să
Congruenţe Urcă versul,
Dragonul de jad
cadă în somn.
Asta nu e tocmai bine.
La fel cum hârtia Diamantin-cărbunos, Haiku
Străluceşte mat a cuvânt, Şi se sparge
M-aş desprinde, Se zbate pieptul:
La fel cum cerul În cioburi ciripitoare.
dar toată lumea iubeşte licuricii Povara lipicioasă,
Oglindeşte umbra unei păsări, Nătângul îşi zdreleşte
şi mi-e milă să-i părăsesc. Cuvântul plesnind.
Cum pavajul miroase Ciolanele
Sau poate ei pe mine,
A talpă umedă, şi caldă, Strângându-le în palmă,
căci încep să strălucesc mai încet;

Vlad POJOGA
Elev in clasa a XI-a la Colegiul „Gheorghe Lazar”

Ireversibila Uraganul Eu simt


Ideea cerului, pierduta în delir
prezenţă tăcerii Şi respir
Vocea ce mă strigă de un veac
Se sparg în viitor hieroglifele Eu simt Şi tac.
Ce în trecut au însemnat clipele, Ploaia ce cade în abruptul cimitir
Din negrul soarelui curgând sfintele Şi respir Eu simt
e
la

Vigori uitate. Floarea ce se stinge ca un rac Sângele devorând o mască de vampir


Şi tac. Şi respir
Tandreţea iubitei creionului ars Uitarea vechiului conac
Atinge stupefacţia complotului fals, Eu simt Şi tac.
Mergând spre mare cu degetul tras Infinitul curgând în nopţi de satir
Din lună. Şi respir Eu simt
Albul marmurei din holul posac Magnetismul ochilor tăi de safir
Galbenul golului luminii sărută Şi tac. Şi respir
Vestea vijeliei supreme, părută Vinovată, în neant pierduta urmă de liliac
Visul viscolului din cartea pierdută Şi tac.
În etern.
23
“Vita brevis, ars longa, occasio praeceps, experimentum periculosum, iudicium difficile”

ERGO SUM INTERVIU REALIZAT DE OVIDIU PAULESCU Iulie


2010
În cadrul târgului de artă contemporană ROMA THE ROAD TO din Roma, pe data de 25 mai inaugura expoziţia de artă contemporană, pr-

INTERVIU
CONTEMPORARY ART, Accademia di Romania in Roma a găzduit expoziţia ezentând cu aceasta ocazie şi performanţa lui Alex Mirutziu. În aceaşi zi, la
de artă contemporană intitulata Play! Artiştii Radu Comşa, Alex Mirutziu şi Roma, aveau loc şi alte evenimente importante. La Accadémie de France
Vlad Olariu (primi doi sibieni) au prezentat picturi, sculpturi, şi performance, (VILLA MEDICI), “Tourbillon” , la GAGOSIAN GALLERY, se inaugura
împreuna cu o serie de interventii site specific. In avampremiera absolută tânărul expoziţia Cristopher Wool artist de faimă internaţională, prezent şi el cu
artist sibian Alex Mirutziu, după succesul din acest an de la New York, a prezentat aceasta ocazie, şi lista ar putea continua. Am optat totuşi pentru Accademia
un nou performance pe tema modei, artei şi vieţii . di Romania din Roma. Imediat dupa prezentarea “performance” am stat de
Există un interes pentru arta romanească contemporană la Roma? vorbă cu Alex Mirutziu (A.M.) şi cu Mirela Pribac (curatorul proiectului, în
Sincer, e greu de răspuns la o asemenea întrebare. Accademia di Romania text - M.P. ). Vă redau un extras din interviul realizat :

O.P.- Mirela Pribac, deşi eşti foarte tânară faci parte din gru- nu prin video, ceea ce e deja-vu, dar prin performance care e o O.P. – Un artist care nu intră în sistem nu “există”. Are de
pul de curatori care “contează” la Roma, atât cu “spazi-aperti”, maniera foarte directă, foarte incisivă, care îl pune pe artist în obicei mari dificultăţi. Nu are vizibilitate. Deci e invizibil. Intrat
50 de artişti internaţionali, cât şi cu alte proiecte. Cum a luat centrul unei energii, unei tensiuni care vine dinăuntru, direct şi în sistem poate face orice (aproape). Tu eşti în sistemul artei.
naştere acest proiect? foarte legat de real. Consideri că sistemul poate să te condiţioneze în vreun fel, în
M.P. – S-a născut în primul rând la solicitarea conducerii târgu- creaţia ta sau ai o totală libertate faţă de sistem ?
lui de artă contemporană, mai exact a lui Roberto Casiraghi (di- A.M .- Am nişte responsabilităţi probabil faţa de sistem, dar
rectorul THE ROAD TO CONTEMPORARY ART), care avea eu nu exist altfel cumva, pe lumea asta…
o idee năstruşnică pentru târgul de anul acesta, vroia să realizăm O. P.- Totuşi, tu exişti oricum, creaţia ta există… independent
”pavilioane naţionale”, vroia să recreem “La Biennale di Vene- de sistem.
zia”, expoziţii care să promoveze tinerii artişti din fiecare ţară, A.M.- Da, eu mă refeream ca artist, cumva, exist într-un con-
conectând accademiile şi instituţiile de cultură străine la Roma, text în care relaţionez.
şi vroia să realizăm un proiect separat de latura comercială care O.P.- Aici vroiam să ajungem. Chiar dacă acest sistem nu
se întâmplă la Pelanda. In momentul acela aveam o idee, un te manipulează, te condiţionează într-o oarecare masură, chiar
concept coagulat destul de clar în minte în urma vernisajului indirect în creaţia ta. Nu ai această senzaţie ?
de la “Fabrica de pensule” unde galeria Sabot a inaugurat cu o A.M. – Nu, nu am senzaţia asta, sincer, adică nu, nu o am.
expoziţie a lui Alex Mirutziu (o personală). I-am întîlnit pe cei O.P. – Dar “mercato d’arte” exista, are “legile lui’’
trei artişti, pe Alex l-am cunoscut cu acea ocazie, cu Vlad Olariu A.M.- Asta da.
am fost colegi la liceul de arta din Tîrgu Mureş, iar pe Radu O.P.- Bineînţeles, nu vreau să spun că toate galeriile cer ar-
Comşa îl cunoscusem printr-o pură întîmplare la Sibiu, ca apoi tistului să facă “compromisuri”, dar trebuie să produci ceva …
să ne revedem la Roma, la Cluj şi să începem să punem bazele ceva care mai devreme sau mai târziu poate fi vândut unui ama-
colaborării. Idea mea a fost legată de joc. Am lansat un concept O.P.- Alex Mirutziu, tu recreezi o paradă a modei. Căzăturile tor, sau unui public . Şi în cazul unui film, cărţi, spectacol, etc.
legat de joc tocmai pentru că e o platforma foarte fertilă pentru pe podium, accidentul, un pretext bineînţeles. “Arta” ta este un se întâmplă cam acelaşi lucru..
tot felul de discursuri. Ne jucăm cu toţii, de-a dragostea, ne ju- joc. Spuneai candva : ” In mod deliberat îmi tratez corpul ca loc A.M. – Dacă vă referiţi la lucrul ăsta, da.
cam de-a razboiul, ne jucam de-a arta, arta e un joc, dar jocul e al confruntării şi al comunicării cu propria memorie şi suferinţă”. O.P.- Bineînţeles, în acest sens vorbesc de sistem. Afară scrie
un mod de a genera cultura până la urmă. M-am gândit că cei Performance are, se pare, o încarcătură autoreferenţială. Mă Galerie, dar înauntru de obicei găsim un “mercante d’arte’’, de
trei prin tacticile adoptate în discursul lor artistic pot să se lege gândeam pentru o clipă la efemerul moment, performance. talia lui Gagosian, sau dacă vrei mai marunţei care formează un
de ideea de joc. Vlad Olariu se joacă de-a dreptul, dar se joacă Jocul tău devine viaţa. Cred că nu întâmplător îmi amintesc de sistem. Deci, ori eşti înăuntru, ori eşti afară…
cu materiale tradiţionale dar care totuşi provoacă atunci când Baudrillard. Ce anume te interesa mai mult în performance? A.M. – Eu sunt înauntru.
din ele construieşti jucării. B.C.A.ul este pentru noi un material A.M.- Ce m-a interesat în această ,,performance,,? Am pornit de O.P. – Deci ca sa te poată promova cineva în acest sistem
extrem de cunoscut, îl trăim, îl respirăm în blocurile noastre, la elementele care rup cu protocolul modei cumva, de a defila pe trebuie să produci un ceva, “ARTA” ?
costruite cu atâta dedicaţie înainte de 1989. El face tractoraşe, podium şi de la căzături cumva, căzătura pe podiumul de moda, A.M. – Da, dar având în vedere vârsta, am 28 de ani, nu sunt
face remorci, face camioanele alea cu care se jucau băieţeii, col- accidentul pe podium, acesta e singurul lucru care cumva rupe, trecut prin toate morile dar, pe mine mă reprezintă o galerie din
orate, din plastic. Le recrează în B.C.A. Se joacă cu smoală. convenţia asta de intrare, de ieşire, e vizual ce propun, deci e Cluj, Sabot şi Rudiger Schottle din München, care are galeria
Vorbeşte despre dezastre naturale care se întâmplă datorită destul de greu să explici cu cuvinte. Eu am încercat să-l pun în- de 40 de ani, e un titan şi nu are absolut nici o problemă în a
ambiţiilor noastre industriale. Vlad se joacă aşa. tr-o combinaţie de accident şi model care defilează, deci cumva mă vinde.
Radu Comşa se joacă cu amintiri, cu imaginarul colectiv, se între un om cumva bătut şi lux, haine şi cumva în zona asta am O.P. – Asta e o “ şansă”.
joacă cu pictura, nu doar cu subiectul picturii ci şi cu obiectul vrut să duc performance-ul. A.M. - Da, e o şansă.
în sine, cu o regândire sau cu o repoziţionare a modului în care O.P.- Proiectul vostru a plecat de la conceptul de joc. În cazul O.P. – Cam atât.
putem vedea pictura, sau putem percepe pictura. tău arta este un joc ? O.P. Am plecat. Pe drum mi-am amintit de vorbele unui art-
A.M.- Este un joc dar e şi un lucru foarte serios, cumva aşa, ist italian, (Mimo Paladino) pe care îl cunoscusem acum vreo
un joc cinic. douazeci de ani: “Il lavoro deve avere una sua lucidità,una sua
O.P.- Crezi că “jocul” tău a reuşit sau crezi că există riscul ca autonomia al di là delle cose, come se dovesse vivere in uno
performance-ul tău să fie interpretat ca o simplă provocare ? spazio astratto”. Nu cred ca o traducere în limba romana ar fi
A.M.- Am riscat, dar eu tocmai din lucrul asta fac, cumva o absolut necesară. Mai spunea şi alte lucruri foarte interesante
emblemă. Intodeauna şi în celelalte lucrări ale mele, fotografii (adevarate) despre: succes, strategie, politică şi social în arta,
sau alte lucruri, nu că o iau în deradere dar, nu-mi pun prob- metoda, etc. Am ajuns la Piazza del Popolo. M-am aşezat la o
lema ridicolului, că sunt ridicol sau altceva, nu am o problema masà la CANOVA. Am comandat un prosecco. Mi-am amintit
cu corpul meu, de a-l arata şi atunci toată problema mea se muta ca am revista EXIBART în geanta.(Acasa am aproape toate nu-
cumva în concept, în proiect. Cât de greu e de receptat, sau de merele). Nu reuşesc să citesc unul măcar. Problema de timp ? Nu
acceptat? Cred că eu mizez pe o recepţionare a semnificaţiilor cred. Deschid la întâmplare revista (numero sessantasei) pagina
pe termen mai lung, cumva razant, aşa pe semnificaţii mai mult 6. Doua titluri: ERGO SUM şi N’EST PAS Mai jos pe aceaşi
sau mai puţin abstracte, deşi sunt vizual, foarte vizual şi poate pagină alte două titluri: LUMIERE si SEI…A BORDO ? N-am
expresionist, dar în mare sunt cumva idei cu bataie lungă, cel chef să citesc .Termin prosecco, plătesc şi mă îndrept către casa.
puţin eu aşa le văd. E noapte. Acasa dau cu ochii de JURNAL FILOZOFIC (Con-
O.P.- Te consideri un artist conceptual ? stantin Noica). Il deschid. Citesc. Mi-a disparut o pagina din
A.M. – Eu da, eu mă simt conceptual în primul rând în faptul acest Jurnal. Ce spusesem acolo? Era poate ceva adânc, ceva
ca eu îmi documentez foarte mult lucrările mele, din zona hotărâtor. Mă cuprinde deodată neliniştea…
istorică până la cea actuală, realitatea curentă şi atunci e greu să
e
la

nu mă pun într-o zonă conceptuală.


O.P. - Lucrezi mai mult pe instalaţii şi performance ?
A.M. - E o zona în care mă simt cel mai bine.
O. P.- Relaţia dintre artă şi politică ?
A.M.- În România ?
O.P. – Exact.
A.M. – In general cred ca există o relaţie foarte strânsă, dar în
România lucrurile sunt foarte de suprafaţa, eu aşa le simt cumva,
relaţia artă – politică şi în general nu tind spre o profunzime
Alex Mirutziu se joacă cu identitatea, se joacă cu problem- cumva.
aticile legate de poziţionarea unei identităţi nonconvenţionale O.P. – Tinerii artişti beneficiază de un sprijin azi, din partea
mai ales într-un spaţiu sociopolitic încă tânăr, încă fraged dar autorităţilor în Romania ?
încă destul de închistat ca cel din Romania anului 2010. Am A.M. – Mai sunt, mai sunt câţiva mai privilegiaţi, aşa, din câte
simţit nevoia atunci de a reprezenta discursul lui nu prin obiect, ştiu eu. La Bucureşti, la Cluj,…
Cyan Magenta Yelow Black

24
Iulia
2010
TINERE TALENTE
Liceul de artă

Adriana Bădoi Bogdan Beu Teodora Grapă Andrada Moroşan

Diana Dragoman Mica T. Dalina Puscad


Baltes G.

Rodeanu Diana Sima Flora Sopa Cătălina Tarcea


Liceul de artă ne-a oferit, în ultima perioadă, o seamă de performanţi. Mai apropiată de vârsta lor, are o comunicare inedită, aflată sub semnul unor valori episodice, ca o apologie
manifestări expoziţionale fără precedent, dacă ne gândim la ideală cu elevii săi şi se remarcă prin rezultate de excepţie. a efemerului.
numărul lor şi, mai ales, la calitatea lucrărilor, recompen- Expoziţiile de la Muzeul Brukenthal au dovedit o pregătire Grupa de sculptură condusă de Mircea Ignat ne-a propus,
sate generos cu premii la olimpiadele naţionale şi la diverse minuţioasă, profesionistă şi o mare dorinţă de afirmare. Ne-a într-o expoziţie a întregii clase a XII-a la galeria “Habitus”,
alte concursuri şcolare. Este vorba, în primul rând, de un mărturisit că şi-a propus ca în cadrul orelor de desen de la clasa o valorificare a expresivităţii măştilor, cu trimitere la arta
învăţământ de calitate, asigurat de un grup de profesori cu a X-a, “să depăşească condiţia de studiu clasic al desenului, africană, folosind lemnul patinat, ornat cu elemente textile şi
vocaţie şi dăruire, de metode didactice moderne, de talentul şi care capătă valenţe de compoziţie prin prisma interpretărilor bijuterii exotice. În aceeaşi expoziţie, grupa de pictură condusă
de hărnicia elevilor. personale creative ale elevilor.” Încadrarea lucrărilor este una de Eugen Dornescu a prezentat o serie de lucrări cu tematică
Şcoala noastră şi-a propus să expună în locaţii cât mai di- specială, în acord cu spiritul baroc al palatului Brukenthal, diversă, lucrări sponsorizate de organizaţia de tineret a PDL,
verse, pentru a ne promova elevii şi pentru a ne face cunoscută folosindu-se passe-partout-uri realizate manual, asemănătoare fapt pentru care îi aducem mulţumirile noastre şi pe această
activitatea. Am organizat expoziţii în galeria “Habitus”, Biblio- ramelor din palat, împrumutând din preţiosul spirit baroc care cale.
teca “Astra”, Prefectura Sibiu, Primăria Sibiu, Poliţia municipi- guvernează muzeul.”
ului Sibiu, galeria UAP Sibiu, galeria “Preludiu” a Liceului de Marcela Froman, îndrumătoarea clasei a XI-a, a organizat o Un eveniment important pentru elevii din clasa a XII-a a
artă, galeria municipiului Mediaş etc. Toate aceste activităţi au expoziţie de pictură la galeria “Habitus”, remarcabilă prin uni- fost susţinerea examenului de Certificare a competenţelor
fost derulate de elevii îndrumaţi de profesorii Marcela Froman, tate şi prin valorificarea valenţelor cromatologiei. Promovează profesionale (Atestatul), cu cele trei secţii – pictură, sculptură
Anca Serfozo, Eugen Dornescu, Florin Viorel Oros şi Mircea un gen de artă care sugerează o realitate posibilă, elevii săi şi grafică, îndrumaţi de profesprii Eugen Dornescu, Mircea
Ignat, expoziţile fiind vernisate de criticii de artă Olimpia Tu- explorând non – figurativul, prin jocul liber al formelor şi al Ignat şi Anca Serfozo. Fiecare elev a prezentat câte o lucrare
doran Ciungan, Valentin Mureşan şi profesorul de Istoria artei, culorilor. teoretică şi una practică, elaborate pe parcursul ultimului
Marius David. Florin Viorel Oros, profesor la clasa a IX-a, ne-a propus, la an şcolar. Imaginile prezentate oferă dovada talentului şi a
Tânăra profesoară Anca Serfozo, fostă elevă a şcolii noastre, galeria “Preludiu” a Liceului de artă, un experiment plastic seriozităţii cu care elevii noştri au abordat acest examen.
ea însăşi o graficiană remarcabilă, a imprimat elevilor săi un plin de prospeţime şi de inedit. Colajele de mari dimensiuni, Prof.
ritm de lucru care le-a permis să fie mai prolifici dar şi mai într-o tratare curajoasă, folosind doar ziare, ne inspiră o lume Eugen Dornescu
Ana Tincu

Nicolae Herciu
Bianca Negrea

Cristea
e
la
Cyan Magenta Yelow Black

STELA MANOLESCU 25
văzută de Petru Ovidiu Dumbrăveanu Iulie
2010

ARTE FRUMOASE
Născută la Răşinari. Artista este membră al Fondului Plastic al Uniunii
Artiştilor Plastici din România. Din 1992 participă la numeroase expoziţii în
Statele Unite ale Americii prin intermediul Muzeului de Arte Frumoase din
Austin, Texas.

Coperta Caietului Program de la expoziţia din galeria UAP Sibiu

Tentaţia hiper-realismului.
Pictura Stelei Olteanu Manolescu, până la emigrarea acesteia în U.S.A. în urmă cu
aproape două decenii, a evoluat sub semnul celor mai valoroase sugestii ale picturii realiste
româneşti. Peisajele satului natal, chipuri tipice de copii, femei, bătrâni, flori, obiecte din
inventarul sătesc, le transpunea în imagini picturale de o candidă savoare.
e
la

Contactul cu arta americană mai ales cea de sorginte hiper-realistă o atrage, din raţiuni mai
mult afective, să-şi schimbe orientarea concepţiei artistice, ce a determinat modificarea
viziunii şi adaptarea limbajului plastic la cerinţele noii orientări. Această reorientare este
explicabilă având în vedere interesul pe care artista îl acordă respectării legilor construcţiei
plastice. Pe Stela Olteanu Manolescu, o atrage, ca şi pe hiper-realişti, exactitatea descrierii
detaliilor semnificative, logica firească a construcţiei picturale.
Măsura talentului său este uşor de recunoscut în peisaje şi mai ales în portretistică, pe care
le cultivă cu mai multă ardoare. Îşi alege motivele în funcţie de încărcătura simbolică, de
psihologia specifică personajelor potretizate.
Din galeria portretelor devenite emblematice pentru creaţia sa portretistică, amintim fără
o ierarhie anume: Tino, Autoportret, Ţigancă cu pipă, Niculae, Muma ,Portret de marocan,
Fetiţă. Actuala etapă a picturii sale, superioară celei anterioare considerăm noi, nu o con-
trazice formal pe aceasta ci o potenţează.

Petru Ovidiu DUMBRĂVEANU


26 Noile tehnologii - www.theMillionDollarSearch.com
Iulia interviu cu iniţiatorul site-ului, Ovidiu Macovei
2010
Internet

Din dorinţa de a promova revista şi pe înţeles. şi construi pe o arhitectură real solidă pentru tre într-o reţea care azi afişează aceste anunţuri
calea internetului, pentru a putea fi mult mai CP: Şi cum poate fi cunoscut acest site? viitor, am dezvoltat şi această ramură, www. pe siteuri cu un trafic de până la 10.000 afişări
accesibilă, am dorit să apărem şi pe site-ul Ovidiu: În prima fază vom face o serie de TheMillionDollarSearch.com , care, este inclu- / zi în total, asta este garantat cea mai ieftină
propriu. Încercăm să ţinem pasul şi cu noile mailuri şi invitaţii şi vom dispune reclama sa in el. Treaba cu www.Macoway.com sta în variantă posibilă din tot internetul fiindcă
tehnologii de aceea dorim să avem o rubrică noastră prin siteul partener www.Macoway. felul următor: pe acest sistem, se vând cuvinte motivaţia pentru care le-am construit a fost să
dedicată tehnologiei de ultimă generaţie. com care este deja o reţea publicitară pe sute la fel, 1$/litera/an dar, acest sistem, generează oferim o soluţie foarte accesibilă, pe cât posi-
Consider că internetul este în ziua de astăzi de site-uri. automat şi anuţuri tip text, sau anunţuri text bil nelimitată de reclamă, în acelaşi timp şi de
de neînlocuit, de aceea am dorit să publicăm CP: Se va face sau s-a facut deja publicitate cu imagine ori bannere care sunt distribuite pe câştig.
revista şi pe calea internetului, care este site-ului? o serie de siteuri partenere sau cliente cum ar CP: Iar după 1 an, daca nu mai plăteşti, cu-
mult mai accesibil tuturor generaţiilor. Cu Ovidiu: Nu s-a făcut încă deoarece, în forma fi de exemplu aici www.masiniscumpe.ro jos vântul este sters din lista?
ocazia aceasta avem un interviu în premieră de acum este lansat să zic aşa, abia de vreo în pagină vedeţi Macoway Ads. Voi rezuma la Ovidiu: După 1 an de zile, dacă nu se face
cu domnul Ovidiu Macovei, iniţiatorul site- săptămână, deşi domeniul a fost achiziţionat a spune doar că în momentul când se “ vinde reînnoire, care va fi simplu de făcut. Cuvântul
ului www.theMillionDollarSearch.com care chiar de acum 3 ani. Noi mizăm pe “ umplerea “ un cuvânt cheie pe căutarea atât din www. nu se şterge decât în două condiţii : 1. dacă
oferă marketing la un preţ accesibil pe inter- “ lui, în plan internaţional cu nu mai puţin Macoway.com cât şi în www.themilliondollar- nu mai există cel puţin încă un deţinător al
net. În interviul alăturat încercăm să facem de 1.000.000 litere, care în total ar însemna search.com acele cuvinte, împreună cu o mică aceluiaşi cuvânt în sistem. 2. dacă după ex-
cât mai uşor de înteles ceea ce se urmăreşte 1.000.000 $ descriere şi un link al siteului va fi distribuită pirarea a 365 de zile, siteul nu şi-a actualizat
cu acest site www.theMillionDollarSearch. şi probabil la atingerea acestui prag, va fi un “Gratuit” pe sute de siteuri. Pentru a apărea pe “contractul” şi cineva vrea expres acelaşi cu-
com dar nu vrem să intrăm în multe detalii ecou în lumea internetului, iar toţi cei care s-au google, advertiserii, adică cei care plătesc rec- vânt, abia atunci se va exclude siteul neplătitor.
tehnice. înscris în prezent- oricum sunt aproximativ lame pentru a fi pe google, dau bani pe fiecare Practic, noi nu vrem să rămânem descoperiţi pe
150 de siteuri şi suntem la 2342 $- azi vor avea click iar când se termină bugetul de click care căutări dar, pentru a ne putea “întreţine” şi pen-
Cenaclul de la Păltiniş: Să înteleg că este un destulă reclamă, pentru suma modică investită. este minim 50$ la ei şi mai sunt şi taxe de în- tru a ne putea dezvolta, normal, ne trebuie bani
motor de căutare gen Google? CP: Acum înţeleg şi de unde vine titlul de scriere, siteul nu mai apare deloc nicăieri la ei. dar, partea bună, în acest sistem este că şi comi-
Ovidiu Macovei: Nu avem nimic de-a face 1000000 de cuvinte, asta ar însemna că ar La noi este invers să zic aşa. Siteul îşi cumpără sioanele oferite se transmit anual , adică dacă
cu tehnica generală de “motor de căutare” deşi trebui să ai 1000000 de site-uri? cuvântul plătit nu neapărat la click, deşi avem cineva a trimis un client sau clienţi la noi şi a
aşa ar arăta în final şi cam aşa ar da şi rezultate. Ovidiu: Nu,ar trebui să am 1.000.000 LI- şi asta ca opţiune extra pentru cine îşi permite, câştigat anul acesta 1000 $ iar în anul următor
Este însă vorba strict de publicitate în prima TERE fiindcă, preţul este 1$/litera, cel mai ci cu 1$/litera, este distribuit şi în căutarea acei clienţi reînnoiesc acel partener primeşte
fază, pe acest site www.theMillionDollar- simplu exemplu şi uşor de înţeles ar fi să cauţi centrală dar şi în anunţuri prin siteuri partenere iară comisionul lui şi nu mai face poate nimic.
Search.com, adică de căutarea unui milion de direct în site orice cuvânt www.themillion- din care am dat mai sus câteva exemple prac- Pentru asta se poate astfel genera un venit pa-
dolari ... pe care m-am gândit să o exprim prin dollarsearch.com, site-ul îţi va afişa automat tic, exemplu simplu şi clar dacă siteul ziarului siv direct din simpla afişare a reclamelor Ma-
“ colectarea “ unui milion de litere... dacă acea căutare este deja luată de cineva, “Cenaclul de la Paltniniş” cumpară cuvântul “ coway.com
CP: Titlul sună foarte bine, te face să te iar poziţia de sub ea, adica poziţia 2, dacă este ziar “ ar fi 4$ / an ar fi primul rezultat mereu pe CP: Asta sună foarte bine.
gândeşti la mulţi bani, dar cum influenţează liberă îţi zice cât “ costă “ efectiv. De exemplu www.theMillionDollarSearch.com şi ar avea Ovidiu: Da, şi gândiţi-vă că suntem la în-
publicitatea acest site pentru a câştiga bani? cine ar lua cuvântul “ revista “ ar plăti 7$ şi acele anunţuri tip text, automat generate pe ceput! Ce-ar fi să ne imaginăm efectiv că am
Ovidiu: Publicitatea se face ca să-ti aducă ar rămâne primul în lista cu siteul lui ataşat de toate siteurile deja înscrise sau pe siteurile care atinge acel prag 1.000.000 $ sau ulterior mai
clienţi, iar odată ce acest site, ajunge să spunem acest cuvânt chiar “pe viaţă”. Dacă, de exem- preiau reclama noastră. Inclusiv siteul ziarului mult? Vom plăti 30% tuturor celor care au tri-
la targetul lui de 1.000.000 $ , adică pe el s-au plu, cauţi “ maşini “ vei vedea că sunt 2 poziţii “Cenaclul de la Paltiniş” poate dispune reclame mis la rândul lor clienţi către noi şi dacă acei
vândut atâtea cuvinte cheie, cu 1 $ / litera, încât cumpărate / vândute, site/ul îţi afişează direct în din reţeaua noastră şi poate câştiga bani din clienţi mai dispun şi de bugete de plată la click
s-a ajuns la 1.000.000 $. Vor fi probabil foarte ce poziţie poţi intra dacă 1 sau mai multe poziţii orice client trimis cştre noi prin simplu click aceleaşi siteuri, care dispun reclama noastră,
mulţi membri şi mai ales curiozitatea acestui sunt deja luate. adică, dacă pe acele reclame cineva face click încasează 50% din preţul fiecărui click. În pres-
eveniment CP: Şi asta poate să îi aducă succes şi profit şi ajunge în macoway.com sau în themillion- ent, preţul minim de click este 10 cenţi ! La
ar face din el ceva foarte vizitat, şi cum , pe site-ului? dollarsearch.com şi consideră că este o opor- Google el ajunge însă până la 70, 80, 90 cenţi şi
el, nu ai altceva de făcut, decât să cauţi cuvinte, Ovidiu: GARANTAT, deci odata ce ajungem tunitate de a face reclamă cumpară un set de uneori şi peste 1 $ şi are, real, acelaşi efect fără
el va returna, mereu cuvintele vândute, către la aproximativ 10.000 $ strânsi, vor fi cel puţin cuvinte, să zicem de 20 $, în contul “Cenaclu- nicio diferenţă. Acest proiect a demarat după
cei care au făcut publicitate - 1$/litera/an ex- lui de la Paltiniş” se transferă 30% din cei 20$ foarte multe studii de variante de reclamă pe
emplu, dacă cineva doreşte azi cuvintele “ziar plătiţi de clientul trimis către noi, după simplul internet şi vine tocmai pentru a oferi o soluţie
online” - face o simplă căutare şi dacă această 1000 de firme care ştiu de el, care la rândul click de la ei. Suntem bine puşi la punct, cât să globală accesibilă atat firmelor cu bugete mici
poziţie nu este achiziţionată de nimeni, o poate lor vor mai urmări ce se întâmplă. Noi vom monitorizăm bine aceste clickuri , cine le trim- cât şi firmelor cu bugete mari de publicitate.
achiziţiona imediat rezultând 11$ / an . continua campanie pe toate căile posibile, cum ite, şi să generăm automat 30% în contul acelui Nu am acceptat nici finanţări nici alte infuzii de
CP: Practic trebuie să fie cuvinte cheie care ziceam reclama este “ dublată “ din sistemul partener, asta în cazul în care s-a făcut şi plata. capital şi nici nu am solicitat încă, din speranţa
sunt căutate de alte persoane? www.Macoway.com, care este aproape acelaşi Dacă cineva se înscrie şi nu plăteste va fi şters că, poate, reuşim să ne “descurcăm” singuri şi
Ovidiu: Da, deci fiecare îşi alege, cuvintele lucru, dar mult mai complex şi care are o reţea după aproximativ 5 zile, deci 48 h ar dura stârnim interesul oamenilor. Dorim să dăm un
cheie, care îi exprimă afacerea, dar aici le poate de sute de siteuri, unde se distribuie reclama, tip eventual validarea. Dar dacă nu se încasează şi soi de exemplu că se poate “de la 0” şi dacă
lua primul şi rămane primul pentru cel puţin anunţuri sau bannere pe alte siteuri din lume. banii, siteul acela nici nu va fi listat în cautare suntem susţinuţi, normal vom căuta să oferim
1 an. Ulterior, orice căutare s-ar face pe acele CP: Ideea e ca toţi care vor urmări acest site la noi, şi nici nu va fi distribuit. Contul va fi tot mai mult, atât pe plan publicitar cât şi în
cuvinte, site-ul lui va fi redat primul, ceea ce nu sunt înscrisi de fapt pe el? şters definitive. plan de venituri.
este la îndemână nicăieri în lume, acum. Ovidiu: Nu, noi încercaăm normal să atra- CP: Deci, pe lângă reclamă mai poţi sa faci CP: În finalul interviului aţi putea să
CP: Căutarea trebuie făcută direct pe site sau gem atenţia la toţi. Unii vor fi clienţi, alţii vor şi bani? transmiteţi un sfat tuturor cititorilor interesaţi
se poate ajunge prin alte motoare pe site? fi simpli căutători. Nu toţi cei ce vor afla că Ovidiu: Da, deci se pot câştiga bani din 2 de net?
Ovidiu: Păi, în mod normal trebuie făcută 1.000.000 $ pe ww.TheMillionDollarSearch. surse Ovidiu: Sfatul ar fi, aşa cum fiecare dintre
direct pe site, dar, de fapt este un system. Se com s-au strâns din 1.000.000 litere au şi un CP: Este greu să te înscrii? noi are vise, afaceri şi idei, le doresc tuturor să
poate ajunge pe el şi pe motoare de căutare con- site şi vor vrea să afle cine ce cuvinte a luat Ovidiu: Nu, 1 minut; este un simplu for- fie mai deschişi la noutăţile care apar pe piaţă,
sacrate... însă ideea este alta, este un site nou, CP: În cazul acesta cred că ar trebui spuse mular la care trebuie doar puţină atenţie la ce care le oferă o alternativă, să “ rişte “ caţiva $,
nu are nimic de-a face cu motoarele de căutare câteva cuvinte şi despre www.Macoway.com, completezi, ca pe oricare alt site din lumea asta, să îi investească, restul va veni de la sine !
cunoscute Google, Yahoo, Bing, este doar o pentru cei care nu îl cunosc. unde eventual îţi faci cont şi ulterior, oricum, se Interviu realizat de
soluţie publicitară, cu un domeniu sugestiv, Ovidiu: Ar trebui, dar acesta este un sistem va putea edita / şterge dacă au fost greşeli sau Cristina Ana Maria LEAHU
mult mai accesibilă ca preţ şi mult mai uşor de mult mai complex şi din dorinţa de a-l promova intervin alte idei. Deci, dacă cineva vrea să in-
e
la
Istorie şi civilizaţie în oraşul 27
Tălmaciu Iulie
2010

aceştia împreună cu meştesugarii aduşi muntii Cibinului, susţin ei, existau o serie încoronate. Evenimentele declanşate în

PATRIMONIU
din Germania fac întărituri de lemn de-a de vârfuri ale căror nume ar fi de aceeaşi Ţara Românească prin revoluţia lui Tudor
lungul pasului. Saşii îsi fac la Tălmaciu origine. Preotul evanghelic Johann Lebel Vladimirescu vor avea ecou şi în ţinuturi-
gospodării întemeiate şi se apucă de agri- afirma că numele localităţii ar veni de la le sibiene. Dacă spiritele românilor s-au
cultură cu toata ştiinţa lor din apus.
Reale sau imaginare, adevărate sau
fanteziste, aceste legende au un numitor
comun şi anume ele se referă la trecutul
îndepartat al localităţii, dovadă că locu-
itorii ei au căutat de timpuriu să-şi afle
identitatea, această preocupare perpetu-
ându-se până astăzi. Chiar dacă din punct
de vedere istoric trebuie sa le privim cu
rezervă, ele fac parte din moştenirea Tal-
maciului.

Biserica Evanghelică - interior Mărturii despre aşezare

Legende mai vechi şi mai noi


Primăria
Aşezat într-o zonă în care muntele Cartea Sfântă a Evreilor - Talmud.
se apropie de depresiune, unde apele se Thomas Nagler explica această topo- aprins la vestea revoluţiei, nici saşii din
unesc spre a-şi urma cursul spre Olt, Tăl- nimie prin traducător, arătând totodată că Tălmaciu nu au fost străini de cele ce se
maciu îsi are propriile legende care, deşi Talmesch este un cuvânt de origine slavo- petreceau peste munţi.Pentru Tălmaciu,
unele dintre ele sunt fanteziste, fac par- română. Dintre toate aceste explicaţii cea ca pentru întreaga Transilvanie, primul
te din trecutul şi prezentul lui.Una dintre mai verosimilă ar fi aceea care traduce nu- război mondial a început în anul 1914. În
acestea, a fost pusă în circulaţie de Joha- mele localităţii prin tălmaci, traducător. războiul din 1914-1918 saşii din Talmaciu
nnes Lebel. Acesta a fost preot la biseri- şi-au adus jertfa lor de sânge pe fronturile
ca evanghelică din Tălmaciu. Potrivit lui Cele şapte scaune de luptă. Pe fundalul acestor evenimente
Lebel întemeierea Tălmaciului ar fi avut se desăvârseste procesul de formare al
loc dupa distrugerea Ierusalimului de că- În anul 1453 are loc un eveniment im- statului naţional român, prin actul de la 1
tre Titus, când un grup de evrei bogaţi ar Biserica Ortodoxă portant şi anume domeniul Tălmaciului decembrie 1918, când Transilvania reve-
fi ajuns şi pe meleagurile Daciei. este încorporat celor 7 scaune, printr-o nea în graniţele statului român.
Aici, ei l-au rugat pe regele Decebal să Descoperirile arheologice de pe teri- diplomă de donaţie a regelui Ladislau al- Unirea a deschis noi perspective pen-
le dăruiasca loc de aşezare în zona în care toriul judeţului Sibiu permit încadrarea V-lea din februarie 1453. Potrivit acestei tru locuitorii Transilvaniei, iar pentru ro-
se află azi localitatea. Având nevoie de acestuia în aria geografică în care s-au pe- diplome teritoriul împreună cu satele din
bani pentru războaiele cu romanii, regele rindat etapele timpurii ale procesului de jurul Talmaciului nu au fost donate cu
antropogeneză.
Cea mai veche mărturie despre existen-
ţa umană pe aceste meleaguri o constituie
un toporaş de mâna (cioplitor) unifacial,
confecţionat din silex, descoperit în anul
1972 î.d.Hr. în comuna Racoviţa. Urme
de locuire a Tălmaciului în perioada pale-
oliticului s-au descoperit ca urmare a unei
periegheze pe malul Cibinului şi Sadului.
Acestea au scos la iveală câteva piese Vedere centru
aparţinând paleoliticului superior.
Biserica Evanghelică
Str. N. Bălcescu mânii din Tălmaciu, ea a permis o şi mai
dac a acceptat cererea evreilor. Aşa s-ar fi mare afirmare politică şi culturală. Noua
născut aşezarea de la confluenţa Cibinului drept de proprietate celor 7 juzi, ci au fost epocă debutează cu un act politic impor-
cu Sadu, aşezare care a primit numele de anexate şi încorporate la pamântul cră- tant şi anume reforma agrară. Prin aceasta
Talmud. iesc, bucurându-se de aceleaşi drepturi ca şi populatia româneasca a primit pamânt
O altă legendă care vorbeste despre şi cetăţile celor 7 scaune. Egalitatea dintre precum şi locuri de casa în zona strada
întemeierea Tălmaciului spune că un saşii din scaune şi părţile încorporate se Râului.Deoarece creşterea populaţiei ro-
anume grof ,Nicolaus din Flandra, care vede şi din faptul că teritoriul Talmaciu- mâneşti impunea construirea unei şcoli şi
se întorcea dintr-o cruciadă, auzind des- lui, iar apoi şi al Săliştei s-au numit sca- a unei biserici, s-au luat măsurile necesa-
pre nenorocirea abătută asupra ţinutului şi une. re pentru realizarea acestor două obiecti-
mosiei sale, cât şi de scrisorile lui Geza ve. Noi perspective economice se deschid
II, a trecut la întoarcere prin Ardeal, ca să Marea Unire şi Tălmaciu pentru asezarea de pe malul Cibinului. De
se convingă de adevărul scrisorilor. După Biserica Ortodoxă - interior la o localitate cu pronuntat caracter agri-
câtva timp îşi aduse familia şi rudele îm- De-a lungul istoriei sale, Tălmaciu col, Tălmaciul devine treptat un centru
preună cu alţi colonişti şi se aşeză la Tăl- Întemeierea urbei a avut onoarea să fie gazda unor capete comercial.
e
la

maciu. Încuviinţarea regelui a fost condi-


ţionată de păzirea trecătorii împreună cu Coloniţtii saşi vor fi cei care vor înte-
militarii conduşi de un oarecare Dobo. Cu meia Tălmaciul în secolul XIII, atestarea
sa documentară datând de la 1265 în docu- Material realizat cu sprijinul Primăriei Tălmaciu
mentele germane şi 1318 în documentele
româneşti. În cele mai vechi documente,
precum şi în altele mai noi, aşezarea de
la confluenţa Cibinului cu Sadu apare
sub denumiri diferite: Tolmach, Tolmacz,
Tholmacz, Tholmatsch, Thalmaez, pentru
ca apoi, în secolul XVI, să apară sub nu-
mele de Talmesch, în mod frecvent.
Unii lingvişti susţin că numele locali-
Biserica Evanghelică - interior tăţii ar veni de la pecenegi, mai ales că în
28 STAGIUNE DE VARĂ
LA TEATRUL NAŢIONAL
Iulia
2010 „RADU STANCA”
TEATRU

Ca urmare a succesului pe care specta-


colele noastre l-au înregistrat la public în
stagiunea 2009 – 2010 şi pentru a da şansa
tuturor celor care le îndrăgesc să le revadă,
conducerea Teatrului Naţional „Radu
Stanca” a hotărât să ofere iubitorilor de te-
atru o stagiune de vară. Aceasta se impune
în urma numeroaselor turnee în ţară şi mai
ales în străinătate, a premiilor câştigate
la unele dintre cele mai importante festi-
valuri de teatru din lume şi a succesului
imediat la publicul spectator, care au dus
la crearea, în premieră, în cadrul Festiva-
lului Internaţional de Teatru de la Sibiu, o
secţiune de Patrimoniu, în care au fost in-
cluse cele mai reprezentative producţii ale
teatrului sibian. Pentru a pune în valoare
această moştenire culturală, dorim să
prezintăm între 10 iunie şi 31 august 2010
seri speciale de spectacole dedicate atât
publicului din oraşul nostru, cât şi turiştilor
care au asaltat şi asaltează în continuare
sălile noastre.

În cadrul stagiunii de vară publicul se va


FAUST, foto Scott Eastman reîntâlni cu spectacole precum „Faust”
după J. W. Goethe, regia Silviu Purcărete,
„Un tramvai numit Popescu”, scenariu dra-
matic de Gavriil Pinte după opera antumă şi
postumă a lui Cristian Popescu, regia Gavr-
iil Pinte, „Ghidul copilăriei retrocedate” de
Andrei Codrescu, Gavriil Pinte şi Floren-
tina Mocanu, regia Gavriil Pinte, sau „Cum
s-a lecuit suferinţa domnului Mockinpott” /
„Wie Herrn Mockinpott das Leiden Ausget-
rieben Wird” de Peter Weiss, regia Szabo
K. István, la Secţia Germană. Biletele s-au
pus în vânzare online, pe www.sibfest.ro, şi
la Agenţia Teatrală din Sibiu (Str. Nicolae
Bălcescu, nr. 17), deschisă de luni până
vineri, între orele 11.00 şi 16.00.
e
la

ELECTRA
Agenţia Teatrală
Str. Nicolae Balcescu, nr. 17
Program:
Luni – Vineri 11.00 - 18.00
În zilele de spectacol la sediul teatrului,
cu 30 de minute înainte de ora de începere 29
Tel. 0369/10 15 78 Sambata 11.00 - 15.00 a reprezentaţiei.
www.sibfest.ro
Iulie
2010

Teatru
Vineri 16 iulie şi Sâmbătă 17 iulie, ora 22.00 - FAUST după Goethe – loc de desfăşurare: Sâmbătă 7 august şi Duminică 8 august, ora 21.00 – WIE HERRN MOCKINPOTT
Hala Balanţa; durata aproximativă – 2h. DAS LEIDEN AUSGETRIEBEN WIRD/ CUM S-A LECUIT SUFERINTA DOMNULUI
REGIA: Silviu Purcărete MOCKINPOTT de Peter Weiss – loc de desfăşurare: Piaţa Mică – Secţia Germană (specta-
TRADUCEREA: Şt. A. Doinaş col cu titrare în limba română) ; durata aproximativă – 1h.
DECORUL ŞI LIGHT DESIGN: Helmut Stürmer REGIA: Szabo K. István
COSTUMELE: Lia Manţoc MUZICA: Ovidiu Iloc
MUZICA ORIGINALĂ: Vasile Şirli SCENOGRAFIA: Borbala Kiss
ORCHESTRAŢIA: Doru Apreotesei DISTRIBUŢIA: Georg Potzolli, Eva Ungvari, Renate Müller Nica, Lerida Bucholtzer, Jo-
VIDEO: Andu Dumitrescu hanna Adam, Enikő Blénessy, Julia Maria Popa, Emőke Boldizsár, Maria Anuşcă, Cristina
ASISTENT SCENOGRAFIE: Daniel Răduţă Stoleriu, Cătălin Neghină
DISTRIBUTIA: Ilie Gheorghe (Faust), Ofelia Popii (Mefisto)
Cu: Johanna Adam, Maria Anuşcă, Geraldina Basarab, Leo Nora Băcanu, Eniko Blenessy, Sâmbătă 14 august şi Duminică 15 august, ora 21.00 – WIE HERRN MOCKINPOTT
Emoke Boldizsar, Lerida Buchholtzer, Irina Deak, Diana Fufezan, Laura Ilea, Dana Maria DAS LEIDEN AUSGETRIEBEN WIRD/ CUM S-A LECUIT SUFERINTA DOMNULUI
Lăzărescu, Rodica Mărgărit, Gabriela Neagu, Renate Muller Nica, Veronica Popescu, Ele- MOCKINPOTT de Peter Weiss – loc de desfăşurare: Piaţa Mică – Secţia Germană (specta-
onora Poşircă, Mariana Mihu, Cristina Ragos, Cristina Stoleriu, Dana Taloş, Codruţa Vasiu, col cu titrare în limba română) ; durata aproximativă – 1h.
Diana Văcaru Lazăr, Ema Veţean, Mihai Coman, Florin Coşuleţ, Alexandru Deac, Dan REGIA: Szabo K. István
Glasu, Tomohiko Kogi, Adrian Matioc, Adrian Neacşu, Cătălin Neghină, Eduard Pătraşcu, MUZICA: Ovidiu Iloc
Cătălin Pătru, Viorel Raţă, Vlad Robaş, Bogdan Sărătean, Ciprian Scurtea, Cristian Stanca, SCENOGRAFIA: Borbala Kiss
Marius Turdeanu, Pali Vecsei, Liviu Vlad. DISTRIBUŢIA: Georg Potzolli, Eva Ungvari, Renate Müller Nica, Lerida Bucholtzer, Jo-
Studenţii şi absolvenţii Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu, Secţia Actorie: Dana Anghel, hanna Adam, Enikő Blénessy, Julia Maria Popa, Emőke Boldizsár, Maria Anuşcă, Cristina
Veronica Arizancu, Ariana Thea Blazsani, Simina Contraş, Petra Cozianu, Alexandru Curta, Stoleriu, Cătălin Neghină
Teodora Domnariu, Lorelei Gazawi, Bianca Goadă, Iulia Mihaela Grigore, Emilia Iancu,
Alina Irom, Laura Luca, Alexandru Malaicu, Iulia Merca, Diana Sofia Murăruş, Florentina Duminică 29 august şi Luni 30 august – ELECTRA după Sofocle şi Euripide – loc de
Neagu, Alexandra Petrasciuc, Anca Pitaru, Iulia Popa, Mihaela Săndulescu, Romina Stroia, desfăşurare: Tel Aviv International Festival; durata aproximativă – 1h si 15 min.
Andreea Şoaică, Doriana Tăut, Gabriela Tică, Arina Trif, Mihai Alexandru, Liviu Bledea, REGIA: Mihai Măniuţiu
Gabriel Budur, Cătălin Grigoraş, Alexandru Verzescu, Laurenţiu Vlad SCENOGRAFIA: Cristian Rusu şi Mihai Maniuţiu
Margareta: Tania Anastasof, Astrid Bogdan, Medeea Dobrotă, Iunis Minculete, Ana Maria DISTRIBUŢIA: Mariana Mihu, Ioana Crăciunescu, Marian Râlea, Dan Glasu, Ofelia Popii,
Telebuş, Petra Telebuş, Diana Toader Florin Coşuleţ, Adrian Matioc, Diana Fufezan, Cristina Stoleriu, Dana Taloş, Codruţa Va-
Imperium Band: Dorin Pitariu (chitară), Călin Filip (bass), Lucian Fabro (percuţie), Ciprian siu, Mihai Coman, Adrian Neacşu, Cătălin Neghină, Eduard Pătraşcu, Cătălin Pătru, Viorel
Oancea (claviaturi) Raţă, Bogdan Sărătean.
Grupul „Iza” din Maramureş: Ioan Pop, Gheorghe Florea / Dumitru Hârb, Anuţa Pop,
Sâmbătă 17 iulie, ora 14.00 - UN TRAMVAI NUMIT POPESCU după opera antumă şi Voichiţa Tepei, Mihaly Covaci.
postumă a lui Cristian Popescu – loc de desfăşurare: spectacol itinerant Tramvai Sibiu –
Răşinari şi retur; durata aproximativă – 1h si 10 min.
REGIA: Gavriil Pinte
SCENARIUL: Gavriil Pinte
DECORUL ŞI COSTUMELE: Roxana Ionescu
DISTRIBUŢIA: Florin Coşuleţ, Veronica Popescu, Lerida Bucholtzer, Dana Taloş, Cătălin
e
la

Neghină, Bogdan Sărătean, Ema Veţean, Maria Anuşcă, Vlad Robaş.



Marţi 20 iulie - ELECTRA după Sofocle şi Euripide – loc de desfăşurare: The Antique
Theatre of Butrinti, in Saranda city, Albania din cadrul International Festival of Theatre
“Butrinti 2000”; durata aproximativă – 1h si 15 min.
REGIA: Mihai Măniuţiu
SCENOGRAFIA: Cristian Rusu şi Mihai Maniuţiu
DISTRIBUŢIA: Mariana Mihu, Ioana Crăciunescu, Marian Râlea, Dan Glasu, Ofelia Popii,
Florin Coşuleţ, Adrian Matioc, Diana Fufezan, Cristina Stoleriu, Dana Taloş, Codruţa Va-
siu, Mihai Coman, Adrian Neacşu, Cătălin Neghină, Eduard Pătraşcu, Cătălin Pătru, Viorel
Raţă, Bogdan Sărătean.
Grupul „Iza” din Maramureş: Ioan Pop, Gheorghe Florea / Dumitru Hârb, Anuţa Pop,
Voichiţa Tepei, Mihaly Covaci.
30 Siegfried Sigmund
Actorul care a sărit de pe strung pe scenă
Iulia
2010
PORTRET

Jovial, bonom, plin de viaţă la cei peste şaizeci de ani ai săi, ca să nu zic chiar că se
apropie de septuagenariat(!), subtil, cu simţul umorului dezvoltat, Siegfried Sigmund
este actorul care spune despre el că a sărit de pe strung pe scenă, fără să stea prea mult
pe gânduri.A jucat în filme alături de mari actori ai noştri, de la Ion Besoiu sau Ion Di-
chiseanu până la Marga Barbu ori Violeta Andrei. El spune că viaţa i-a creat rolul de leu
al soartei. ,, Nu joc altceva dec ât mă joc pe mine. Nu caut să fiu artificial. Sunt un om
fericit deoarece soarta a fost generoasă cu mine. Sunt un om optimist...,, mi se destăinuia
el, deunăzi, la un pahar cu bere, pe terasa frumosului Împărat al romanilor, alături fiindu-i
Elvira, şi ea artistă, dar în lumea plasticii, iubita lui sibiancă din Olanda, laleaua vieţii lui
de acum. Prietenii îi spun Zigy. Este născut într-o duminică, pe 9 august 942, la Sibiu. A
urmat şcoala profesională la Independenţa şi a fost strungar. În 1964, îşi aduce aminte,
căutau comuniştii artişti pentru brigada artistică. După câteva spectacole de brigadă a
fost invitat să joace pe scena sibianului teatru, la secţia germană. La început roluri mici,
corp ansamblu şi figuraţie. Apoi a devenit celebru în teatru şi în film, cu derogare de
studii. A jucat în Sibiu din 1964 până în 1986, când l-au restructurat pentru tendinţa de a
pleca din ţară. În rest, fotografiile vorbesc de la sine.
Valentin LEAHU

În Emigranţii, la Teatrul German


în piesa Egmont Sibiu

în serialul Lumini şi umbre, regia


rolul Winston, din Insula Arthur i-a
Andrei Blaier
adus premul pentru interpretare in
anul 1979

cu Florin Piersic în Colierul de turcoaz

alături de Marga Barbu

cu Violeta Andrei, în Lumina palidă


a durerii, premiul special al juriului,
cu Dan Condurache in Inelul de Aur la Moscova
e
la

cu Ion Caramitru în Lumini şi Muncitor într-un garaj, după emi-


umbre grarea din 1989
Să nu confunzi instituţia birocratică şi pământească a Bisericii, cu lucrarea binecuvântată a harului în acelaşi sân al Ei. Să
nu confunzi greşelile şi păcatele tagmei, cu misiunea la care a fost investită prin Sf.Taine. E simplu? Să nu ne facem iluzii. Vine o zi
31
când încrederea fiecărui om este pusă la grea încercare.
Iulie
2010

DE CE MERGEM LA

SPIRITUALITATE
BISERICĂ?
Zilele trecute m-am lăsat urmărit de o anume întrebare: “ De ce mergem la Biserică?” spre Nevăzutul Dumnezeu, se înscriu printre aceia ce au învăţat să iubească liberi bucuri-
Cineva lansase tema de gândire ca pe o provocare. Răspunsul se prezenta la prima ve- ile sacre. Ei păşesc în sanctuarul acelei seninătăţi interioare ce rezonează cu absenţa
dere evident şi simplu. Dar comoditatea lăuntrică e mereu fascinată de ea însăşi. Câtă oricărei discriminări. La acest nivel lupta nu va fi niciodată împotrivă, ci doar “pentru”!
vreme superficialitatea ne oferă plăcerea unui efort nu vom fi deranjaţi de profunzimi Precum lumina primeşte în sine fără părtinire toate aspectele contradictorii ale lumii, aici
inconfortabile. sufletul se interesează de fiinţe şi lucruri din ele însele. “Judecata Mea este dreaptă pentru
Am chestionat câteva cunoştinţe iar sinceritatea lor n-a întârziat să nuanţeze per- că nu caut voia Mea!” Dar pâna se ajunge la o astfel de modestie desăvârşită, credinţa,
spectivele cercetării. Cu siguranţă, articolul de faţă nu va epuiza răspunsurile posibile la iubirea şi speranţa trebuie salvate din toate pătimirile îndoielii, fricii, urii şi însingurării.
întrerbarea de mai sus. Să nu confunzi instituţia birocratică şi pământească a Bisericii, cu lucrarea binecuvântată
Aş spune mai întâi că merg la Biserică, cei educaţi spre a merge. Dacă de mic ai a harului în acelaşi sân al Ei. Să nu confunzi greşelile şi păcatele tagmei, cu misiunea
fost inspirat de exemplul celor din jur, printr-o atitudine de respect în privinţa vieţii, la care a fost investită prin Sf.Taine. E simplu? Să nu ne facem iluzii. Vine o zi când
încrederea şi deschiderea firească a copilului primeşte în sine germenii “bunului simţ” încrederea fiecărui om este pusă la grea încercare. Aspiraţiile şi visele tale s-ar putea să
înaintea celor ai bănuielii. Iniţial “a educa” era sinonim cu “a vindeca” şi nimeni nu- fie total diferite de cel ce îngenunchează alături de tine la aceeaşi Sf.Liturghie. Străinul,
şi permitea suspiciunea : a educa egal a manipula! Teama sfântă definită ca “frică de nu e doar vecinul antipatic pe care abia îl mai saluţi când îl întâlneşti, ci Omul aflat pe
Dumnezeu” păstra in noi calităţile esenţiale ale normalităţii. A trăi uimirea, admiraţia aceeaşi cale şi în aceeaşi căutare cu tine. Şi pentru el, şi pentru cel ce nu va îngenunchea
şi devotamentul pentru “cei mari”, în anii copilăriei alcătuia potenţialul indispensabil al niciodată alături de tine, S-a jertfit Hristos pe cruce. Dacă alegi mândria valorii proprii
caracterului de mai târziu. Întârzierea în naivitate nu era “prostie”, ci protecţie justificată. în locul toleranţei vei uita că El n-a venit să judece lumea ci să o salveze, şi că ridicând
Tradiţionala expresie, “cei şapte ani de acasă” cultiva o atitudine ce investea autoritatea piarta vei sminti şi te vei sminti. Iată de ce Sf. Părinţi spuneau: ”Să ai faptele fariseului
şi autorităţile cu virtuţile valorii. Simţul critic nu se grăbea să-şi îndreptăţească dispreţul şi pocăinţa vameşului!”

faţă de cei meniţi să gestioneze principiile, idealurile şi autenticitatea acestora în viaţa Biserica în sensul îndumnezeirii omului, dincolo de o întreagă istorie a greşelilor no-
socială. Respectam un bătrân în primul rând pentru că era bătrân. Dacă mai târziu se astre în interiorul ei, vrea să desăvârşească iubirea nepărtinitoare, generoasă şi altruistă
e
la

dovedea om obişnuit sau geniu, ticălos sau sfânt, respectul pentru vârstă nu era pierdut. ce a îmbrăţişat omenirea prin moartea Lui pe cruce, nu egoismul fiecăruia. În palmele
Prin urmare cei ce au fost duşi de mici la Biserică şi învăţati să se roage, s-au bucurat blânde ale Învierii Sale stă mântuirea viitorului din toate capcanele răului şi morţii.
altfel de adevărurile dezamăgirii decât ceilalţi. Ei se înscriu printre aceia ce consideră După mulţi ani de căderi şi ridicări în slujba preoţiei pot astăzi să mărturisesc: Bi-
“obiceiurile” tradiţiei în care s-au născut, demne de apreciat. serica e locul consacrat lui Dumnezeu în care mă reîntorc asemeni fiului risipitor după
O altă mare categorie îi cuprinde pe cei “loviţi de soartă”. Neîndreptăţiţi şi suferinzi ce am adunat în pumni nisipul tuturor rătăcirilor trăite. Biserica e părintele încărunţit în
din cele mai diverse cauze, ameninţaţi prin împrejurările trăite să nu-şi sprijine viaţa pe care duhul blândeţii şi-a găsit adăpost. Biserica e pacea dezinteresată în care mă vindec
certitudini exterioare, aceştia găsesc în căldura propriei lor inimi un sens ce-i poartă spre de toate răzvrătirile lumii. După ce m-am împărtăşit cu misterul unui astfel de dar, port
Biserică. Sărmanul Lazăr din pilda evanghelică, marginalizat definitiv pe scena vieţii, Biserica pretutindeni şi în inima mea.
presimte alte profunzimi ale fiinţei ce-i susţin existenţa. Condamnat la suferinţă, dar elib-
erat de grijile lumii, un astfel de om nu mai are nici ambiţia afirmarii de sine nici amăgirea
propriei sale valori. Maturizarea interioară a celor “dependenţi de suferinţă” poate eşua Preot Ioan Tiberiu VIŞAN
iremediabil fără ajutorul conştient al celor favorizati de viaţă, în veacul acesta.
Cei ce apreciază mersul la Biserică, nu ca pe o deprindere sănătoasă, ca pe un obicei
tradiţional, ca pe o servitute sentimentală ce deschide ferestrele singurătăţii spre semeni şi
Cyan Magenta Yelow Black

PANIFICATIE SA

Pizza PASTE BAR

piaţa Mică, nr. 23


Ion Art Glass
Tel.: 0269-211113
0733 675 675 arta sticlei pe tot mapamondul
ROMÂNIA

STR. STADIONULUI
557260 ŞELIMBĂR - SIBIU

TEL/FAX + 40.269.560443
TEL. +40.269.560212

office@tamaian-art-glass.ro