Sunteți pe pagina 1din 13

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

PROIECT BURSE INTERNATIONALE DE MARFURI

UNGUREANU ANCA NUSA


VARLAN CRINA
AI. 8473, an III
Tranzactiile futures

Formarea pietelor futures

Pietele futures au evoluat din pietele fizice eficiente, ca raspuns la necesitatile


persistente si la cerintele economice ale agentilor de piata si, in cele mai multe cazuri, au
devenit mai eficiente decat pietele fizice ce le-au oferit baza de dezvoltare. Aceasta
evolutie se datoreaza, in principal, actiunii conjugate a doua seturi de factori: factorii o-
biectivi ce determina dezvoltarea pietelor fizice si factorii de natura subiectiva ce stabi-
lesc configuratia cadrului organizatorical pietelor futures.

Cerinte ale aparitiei si dezvoltarii pietelor futures


Dezvoltarea pietetelor fizice. O piata reprezinta un mecanism pentru efectuarea
vanzarilor si cumpararilor de bunuri si servicii, intr-o maniera publica. De aceea, ea da
nastere unui mod de desfasurare a acestor tranzactii si a unor mijloace de colectare si di-
seminare a informatiilor referitoare la aceste tranzactii. Pietele, atat pentru active reale,
cat si pentru active financiare, apar si se dezvolta ca raspuns al unor nevoi si cerinte eco-
nomice persistente de mecanisme mai eficiente de desfasurare a tranzactiilor si de colec-
tare si diseminare a informatiilor privind aceste tranzactii.
O pozitie neta pe o piata spot (la vedere), impreuna cu incertitudinea preturilor spot
reprezinta fundamentul necesitatii economice pentru contractele aferente tranzactiilor
consumate in viitor. Productia, marketingul si utilizarea bunurilor si serviciilor presupu-
ne pentru producatori, comercianti si consumatori , asumarea de pozitii ferme pe pietele
spot, iar incertitudinea preturilor este inerenta intr-o economie dinamica . Contractele afe-
rente tranzactiilor consumate in viitor – fie forward (la termen) , fie futures(viitoare) –
constituie un raspuns la aceasta cerinta .
Istoria a demonstrat ca, cererea existenta pentru contracte negociate in prezent in
scopul efectuarii de tranzactii comerciale ce urmeaza a fi consumate in viitor, tinde sa ge-
nereze, intr-o prima etapa, contractele de tip forward si ulterior, daca o serie de conditii
sunt garantate, contractele futures.
Contractele futures se pot incheia, in principiu, pentru orice produs.Totusi, ele
sunt mai degraba aplicabile bunurilor rezultate in urma unei productii la scara mare, cu
posibilitatea stocarii in cantitati mari pe perioade indelungate, ale caror preturi tind sa
inregistreze, schimbari semnificative si greu de anticipat si asupra carora participantii la
piata au o putere limitata(lipsa de monopol). Aceste conditii apar pe pietele spot cu un
inalt grad de lichiditate si eficiente din punct de vedere al identificarii pretului.
Lichiditatea. Lichiditatea unei piete poate fi definita ca gradul de facilitate cu ca-
re activul respectiv se poate transforma in bani. Ea este atat rezultatul productiei pe scara
larga si a stocurilor de dimensiuni mari , cat si un factor determinant al cresterii produc-
tiei si stocurilor rezultate.
Dezvoltarea unei piete spot lichide este afectata de o serie de factori interdepen-
denti. Acestia includ amploarea si continuitatea cererii, facilitatea stabilirii cantitatii si
calitatii marfii respective, facilitatea pastrarii stocurilor (proces ce ia in considerare
costurile aferente depozitarii, riscul de deteriorare a calitatii, existenta si costul serviciilor
de asigurare, finantarea stocurilor si riscul schimbarilor de pret ), facilitatea transportului
marfii (in special raportul dintre costul transportului si valoarea produsului), calitatea ser-
viciilor de telecomunicatii, facilitatea transferului si respectarea drepturilor de proprietate
Factorul de baza in dezvoltarea unei piete il constituie amploarea si continuitatea cere-
rii. Intr-adevar, pentru ca o piata sa existe , mai intai trebuie sa existe o cerere puternica si
persistenta generata de entitati numeroase. Astfel se explica dezvoltarea timpurie a piete-
lor spot pentru produsele agricole, dezvoltarea , in secolele XVIII-XIX, a pietelor spot
pentru materiile prime industriale si rapida dezvoltare a pietelor valutare necesare pentru
economiile nationale din ce in ce mai interdependente ale secolului XX.
Facilitatea stabilirii calitatii- fie datorita omogenitatii marfii, fie datorita
costuatelui redus aferent standardizarii acesteia- a contribuit, de asemenea, la dezvoltarea
lichiditatii . Prin acest factor se poate explica evolutia pietelor lichide pentru materiile
prime industriale, pentru metalele preioase si pentru titlurile financiare emise de companii
renumite si de guverne stabile.
De asemenea, facilitatea transportului metalelor pretioase, impreuna cu facilitatea
stocarii acestora(datorata durabilitatii si valorii ridicate in raport cu cantitatea detinuta),
au contribuit la dezvoltarea pietelor de aur si argint. In contrast cu acestea, dificultatea
transportului altor bunuri, ca de exemplu, materiale de constructii, a caror valoare este
scazuta in raport cu cantitatea detinuta, au inhibat dezvoltarea pietelor futures pentru a-
ceste produse.
Eficienta in identificarea pretului. Eficienta unei piete din punct de vedere al i-
dentificarii pretului, reprezinta gradul in care pretul activului tranzactionat reflecta rapor-
tul cerere- oferta pe piata respectiva. Cel putin doua elemente trebuie avute in vedere in
analiza acestui concept: gradul in care pretul activului este determinat de forte obiective
si rapiditatea cu care cotatia activului respectiv (pretul acestuia) incorporeaza schimbarile
raportului cerere- oferta.
Fluctuatiile ample si neanticipate ale preturilor pe pietele spot, impreuna cu pute-
rea limitata participantilor la aceste piete, constituie, de asemenea, factori favorabili in
aparitia contractelor aferente tranzactiilor forward sau futures.
Aceste fluctuatii de pret tind sa apara pentru o serie de marfuri, ce includ produse
agricole si metale pretioase . Pentru produsele agricole, schimbarile insemnate ale pretu-
lui apar deseori datorita modificarii ofertei, modificare determinata de factorii exogeni
acesteia (de exemplu, conditii climaterice)si conjugata cun o cerere inelastica in raport
cu pretul. Pentru metalele pretioase, fluctuatiile ample ale preturilor apar deseori datorita
modificarilor frecvente ale cererii(ocazionate de perceperea schimbarilor in conditiile
politice si economice), simultan cu o ajustare dificila la aceste schimbari a ofertei pe ter-
men scurt.
Investitorii speculatori sunt atrasi de pietele spot in care puterea manipulativa a
oricarui participant este limitata si in care tind sa apara fluctuatiile ample si imprevizibile
(in sensul pietei libere)ale preturilor. In acelasi timp, acestia evita pietele in care pretul
activelor respective este supus vointei unui participant la aceste piete , fie acesta privat
sau guvernamental. Participarea acestor investitori pe o piata spot determina cresterea
concurentei si contribuie la inglobarea rapida a noilor informatii in pretul marfii respecti-
ve; practic, aceasta participare este o conditie necesara pentru o piata futures viabila.
Important de mentionat este si faptul ca facilitatea stabilirii calitatii unui activ
favorizeaza, pe langa cresterea lihditatii, si concurenta intre producatori, prin descuraja-
rea dezvoltarii numelor de marca si, ca urmare, prin reducerea puterii de monopol. De
aceea, nu este surprinzator faptul ca pietele futures s-au dezvoltat pentru active omogene
si usor standardizabile( fungibile).
Lichiditatea unei piete si eficienta acesteia in indentificarea pretului se afla in
stransa interdependenta. Eficientizarea identificarii pretului contribuie la cresterea
lichiditatii. In acelasi timp, cresterea lichiditatii pietei mareste eficienta acesteia in
identificarea pretului. Concurenta intre participantii la o piata poate fi accentuata prin
reducerea avantajului asupra informatiei pe care un anumit grup il poate detine, iar
inovatiile in domeniul comunicatiilor sunt accelerate de perspectiva obtinerii unor
profituri mai mari cu ajutorul acestora.

Functiile pietelor futures


Pietele futures indeplinesc 2 functii prioritare: transferul riscului de pret si
identificarea pretului respectiv.
Interesele participantilor la pietele futures sunt variate, dar acestia pot fi grupati in 2
categorii: speculatori si hedgeri. In timp ce speculatorii urmaresc obtinerea de profituri in
urma fluctuatiilor de pret, hedgerii au ca scop acoperirea riscului de pret la care sunt
expusi pe piata fizica a produsului respectiv. Astfel, pietele futures permit transferul
riscului de pret de la cei ce nu doresc sa si-l asume, catre speculatori. Desi aceasta functie
este realizate si de pietele forward, pietele futures reprezinta un instrument mai eficient in
acoperirea riscului de pret, datorita gradului inalt de accesibilitate in incheierea
tranzactiilor, lichiditatii sporite si, datorita costului scazut al tranzactiilor.
Capacitatea pietelor futures de a identifica pretul de echilibru al activului de baza
reprezinte o componenta intagrala a unui sistem economic eficient. Tranzactiile futures
au loc exclusiv in cadrul burselor; contractele futures asupra aceleiasi marfi, dar cu
termene de livrare diferite, se tranzactioneaza simultan. Aceasta are ca rezultat formarea
de preturi futures diferite pentru aceeasi marfa, la momente diferite in viitor. Toate aceste
preturi reflecta nivelul cererii si al ofertei pentru marfa respectiva, atat in prezent, cat si in
viitor. In continuare aceste preturi sunt diseminate in mod continuu, pe plan mondial, deci
pietele futures identifice preturile de echilibru curente , ca si pe cele care vor exista la
anumite momente in viitor.
La baza importantei cunoasterii preturilor futures stau doua motive :
- in cazul marfurilor depozitabile, aceste preturi determina deciziile firmelor comerciale
referitoare la marimea stocurilor; preturi futures scazute vor determina reducerea
stocurilor curente , iar preturi futures ridicate vor determina cresterea acestora. Astfel,
prin determinarea marimii stocurilor ca raspuns la diferentele temporale dintre cerere si
oferta , preturile futures ajusteaza oferta unei marfi , pe o anumita perioada de timp,
contribuind la evitarea conditiilor de sub sau supra oferta.
- cunoasterea preturilor futures afecteaza deciziile de productie si consum.Preturi futures
inalte reprezinta un semnal pentru o productie mai ridicata, iar in mod similar, preturi
futures scazute pot constitui un motiv pentru amanarea deciziei de consum pentru o
perioada ulterioara.
In concluzie, capacitatea pietelor futures de a asigura informatiile cu privire la
preturile de echilibru, reduce costurile aferente obtinerii acestor informatii si contribuie la
o mai eficienta alocare a resurselor economice.
Tranzactiile cu optiuni pe futures
Contractele cunoscute sub denumirea de optiuni reprezinta un tip de
contracte cu executerea amanata. In acest caz, cumparatorul unei optiuni are dreptul, dar
nu si obligatia de a cumpara sau a vinde o anumita cantitate dintr-un activ specificat, la
un pret stabilit in momentul incheierii contractului si la o data fixata in viitor.
Pentru dobandirea acestui drept, cumparatorul plateste o prima (ce reprezinta pretul
optiunii) vanzatorului. Daca cumparatorul se decide sa-si exercite dreptul de a cumpara
sau de a vinde activul, atunci vanzatorul are obligatia de a livra sau de a accepta livrarea
activului respectiv la pretul de exercitare, indiferent de pretul curent al activului.
Dupa dreptul acordat, optiunile sunt de 2 tipuri : call si put.
O optiune call acorda cumparatorului, deci celui care plateste prima, dreptul de a
cumpara activul de baza. In optiune se specifica pretul de exercitare , la care activul poate
fi cumparat la scadenta optiunii, sau inaintea acesteia , la un pret de exercitare specificat.
O optiune put acorda cumparatorului dreptul de a vinde activul de baza, la scadenta
optiunii, sau inaintea acesteia la un pret specificat.
Valoarea unei optiuni are doua componente : valoarea intrinseca si valoarea-timp.
Strategii ale tranzactiilor cu optiuni

Optiunile pot fi utilizate pentru crearea unor portofolii, ale caror trasaturi unice
permit atingerea unor scopuri investitionale imposibil de realizat prin tranzactiile futures.
De exemplu, anumite operatiuni cu optiuni vor determina obtinerea de profit chiar in
cazul in care pretul de baza ramane constant.
De asemenea, tranzactiile de hedging cu optiuni permit societatilor comerciale o
mai mare flexibilitate in managementul riscului. Astfel, agentii economici pot utiliza
contractele de optiuni ca protectie impotriva miscarilor nefavorabile ale activului de baza,
pastrand in acelasi timp, oportunitatea de obtinere a unui profit datorat miscarii favorabile
a pretului. Aceste avantaje sunt, insa, obtinute prin plata unui pret , reprezentat de primele
optiunilor.
Strategii speculative

Majoritatea tranzactiilor cu optiuni va duce la obtinerea unui profit, daca estimarile


comerciantului cu privire la pretul futures sunt corecte.
a). Strategiile simple: un speculator ce prevede o crestere a preturilor, va cumpara
optiuni call , adoptand o pozitie long call, iar un speculator ce prevede o scadere a
preturilor, va cumpara optiuni put, adoptand o pozitie long put. Daca aceste estimari
prevad fluctuatii puternice ale pretului, achizitionarea unor optiuni ‘in-afara-banilor’
devine foarte atractiva; acestea sunt mai ieftine si ofera posibilitatea unor profituri
ridicate, fara riscuri aditionale.
In mod simetric, un speculator ce se bazeaza pe stabilitatea preturilor sau pe usoara lor
scadere , va vinde optiuni call-pozitie short call, iar un speculator ce mizeaza pe
stabilitatea preturilor sau pe usoara lor crestere, va vinde optiuni put-pozitie short put.
Acestia din urma vor fi atrasi de optiunile ‘in-bani’, incercand sa materializeze valoarea
timp a optiunilor.
Strategiile speculative simple sunt foarte riscante, pierderile inregistrate fiind
substantiale, daca estimarile se dovedesc a fi incorecte.
b).Strategiile cu optiuni acoperite: o astfel de strategie presupune vanzarea sau
cumpararea unei optiuni impreuna cu adoptarea unei pozitii compensatorii in contractul
futures de baza.
Vanzarea unei optiuni call pe futures impreuna cu o pozitie long in acest contract
futures, este cunoscuta sub denumirea de vanzare call acoperita.
vanzare call acoperita = short call + long futures
Aceasta strategie permite initiatorului incasarea primei optiunii call, in schimbul
renuntarii partiale sau totale la profitul potential determinat de o crestere a pretului
futures. Strategia este atractiva in cazul unor estimari de stabilitate a pretuluin futures,
deoarece in acest scenariu, o pozitie long futures nu este profitabila. Totusi, daca preturile
futures scad, pierderile pot fi substantiale.
Vanzarea unei optiuni put pe futures impreuna cu o pozitie short in acest contract
futures aste cunoscuta sub denumirea de vanzare put acoperita.
vanzare put acoperita = short put + short futures
Similar cu vanzarea call acoperita, aceasta strategie este atractiva in cazul unor
estimari de stabilitate a pretului futures, in acest scenariu o pozitie short futures nu este
profitabila; insa, daca preturile futures cresc, se pot inregistra pierderi importante.
c). Optiunile sintetice: sunt create prin cumpararea unei optiuni call sau put impreuna
cu o pozitie short sau long in contractul futures de baza. In general, optiunile sintetice
sunt utilizate fie ca o modalitate eficienta de modificare a diagramei risc-venit, aferenta
unei pozitii speculative deja existente, fie ca un mod de fixare a unui profit potential.
Combinarea unei pozitii long put cu o pozitie long in contractul futures de baza, se
numeste optiune sintetica long call.
optiune call sintetica = long put + long futures
Cu un profil risc-venit similar cu cel al unei pozitii long call simple, o astfel de strategie
poate fi folosita de speculatorii ce detin pozitii futures long si, care prin cumpararea de
optiuni put se protejeaza impotriva unei scaderi accentuate a pretului. Ca efect, prin
aceasta strategie, speculatorul plaseaza un ordin de limitare a pierderii asupra pozitiei sale
long futures. Limitarea pierderii poate fi, de asemenea utilizata pentru fixarea unui profit
potential.
Pentru crearea unei optiuni sintetice long put, o pozitie long call este combinata cu o
pozitie short in contractul futures de baza, in scopul , fie al fixarii unui profit potential, fie
al limitarii pierderii potentiale, aferente unei pozitii short futures.
optiune sintetica put = long call + short futures
Profilul diagramei risc-profit este similar cu cel al unei pozitii simple long put; ea
permite protejarea speculatorului impotriva unei cresteri semnificative a pretului, oferind
in acelasi timp, obtinerea unui profit determinat de scaderea pretului.
d). Strategii de spread cu optiuni: operatiunile de spread cu optiuni reprezinta un mod
de a specula modificarile relative ale preturilor. Aceste strategii presupun vanzarea si
cumpararea simultana de optiuni diferite, avand drept rezultat un spread al pretului, ce se
mareste sau se micsoreaza in functie de pretul activului de baza.
Un spread cu optiuni in care cele 2 picioare ale spreadului (optiunile cumparate si cele
vandute) au preturile de exercitare diferite, dar aceeasi data de expirare, se numeste
spread vertical. Un spread cu optiuni in care cele 2 picioare au date de expirare diferite,
dar acelasi pret de exercitare se numeste spread orizontal. Aceste denumiri deriva din
modul de publicare a cotatiilor optiunilor: optiunile ce difera doar prin nivelul pretului de
exercitare sunt listate vertical, iar optiunile cu date de expirare diferite, dar avand
celelalte elemente identice, sunt listate orizontal. Un hibrid al acestor 2 tipuri il reprezinta
spreadul diagonal, in care picioarele spreadului au atat preturi diferite, cat si date de
expirare diferite.
Datorita faptului ca un spread poate fi format printr-o pozitie long si una short asupra
oricaror doua optiuni, avand acelasi activ de baza, in practica numarul si varietatea
spreadurilor cu optiuni sunt aproape nelimitate.
Spreadurile orizontale si verticale cele mai uzual tranzactionate:
Spreadurile verticale pot fi grupate in :
-spreaduri ‘sub semnul taurului’(‘bullish option spreads’)
-spreaduri ‘sub semnul ursului’(‘bearish option spreads’)
Spreadurile aflate ‘sub semnul taurului’ sunt operatiuni ce se incheie cu profit atunci
cand preturile activelor de baza inregistreaza o crestere pe parcursul perioadei ramase
pana la expirarea optiunilor; astfel de spreaduri se realizeaza prin cumpararea optiunii cu
pretul de exercitare mai mic si vanzarea celei cu pretul de exercitare mai inalt. Astfel, un
spread vertical call ‘sub semnul taurului’ este creat prin cumpararea optiunii call cu pretul
de exercitare relative mai mic, si vanzarea optiunii call cu pretul de exercitare relative
mai mare. Venitul obtinut ca urmare a primei incasate din vanzarea optiunii cu pretul de
exercitare mai mai inalt, va reduce partial costul cumpararii celeilalte optiuni call; totusi,
pentru initierea acestui spread, este necesara o investitie cash egala cu diferenta dintre
primele celor 2 optiuni (debit net). Daca la expirarea optiunilor, pretul activului de baza,
deci pretul contractului futures, este mai mic sau egal cu pretul de exercitare cel mai
scazut , ambele optiuni vor expira ‘in-afara-banilor’. In acest caz, initiatorul spreadului va
pierde diferenta dintre prima platita si cea incasata, respectiv debitul net. Daca preturile
cresc, optiunea call cu pretul de exercitare mai mic va castiga in valoare mai rapid decat
va pierde in valoare optiunea cu pretul in exercitare mai ridicat, ceea ce determina o
crestere neta in valoarea spreadului. Daca la expirarea optiunilor, pretul contractului
futures de baza depaseste pretul de exercitare cel mai inalt, ambele optiuni vor fi ‘in-bani’
, deci executate. Daca insa, pretul futures se va afla intre cele 2 preturi de exercitare,
astfel incat optiunea cu pretul de exercitare mai mic va fi ‘in-bani’, iar cealalta ‘in-afara-
banilor’, se poate obtine un profit net fie in pierdere, in functie de nivelul pragului de
rentabilitate ; acesta este egal cu pretul de exercitare cel mai scazut plus debitul net.
In mod similar, un spread vertical put ‘sub semnul taurului’ este creat prin cumpararea
optiunii put cu pretul de exercitare relativ mai mic si vanzarea optiunii put cu pretul de
exercitare relativ mai mare, ambele optiuni avand aceeasi data de expirare. Ca si in cazul
spreadului vertical call, profitul si pierderea potentiale sunt limitate. Diferenta consta in
faptul ca spreadul call determina un debit net, iar spreadul put determina un credit net .
Astfel un spread put vertical poate deveni profitabil si in cazul in care pretul futures
ramane constant .
Spreadurile aflate ‘sub semnul ursului’ determina obtinerea unui profit atunci cand
preturile activelor de baza inregistreaza o scadere pe parcursul perioadei ramase pana la
expirarea optiunilor; astfel de spreaduri se realizeaza prin vanzarea optiunii cu pretul de
exercitare mai mic si cumpararea celei cu pretul de exercitare mai inalt, ambele picioare
ale spreadului avand aceeasi data de expirare. Astfel, spreadul vertical call ‘sub semnul
ursului’ este creat prin cumpararea optiunii call cu pretul de exercitare relativ mai mare si
vanzarea optiunii call cu pretul de exercitare relativ mai mai mic. Daca pretul futures
scade la un nivel mai redus decat pretul de exercitare cel mai mic, ambele optiuni vor
expira ‘in-afara-banilor’. Profitul maxim al acestei pozitii va fi egal cu prima neta
incasata, respectiv diferenta dintre prima optiunii call vandute si prima optiunii call
cumparate. Pierderea maxima in cazul cresterii pretului futures, va fi egala cu diferenta
dintre cele 2 preturi de exercitare minus creditul net, iar pragul de rentabilitatii va fi egal
cu pretul de exercitare cel mai inalt minus creditul net.
Similar, un spread vertical put ‘sub semnul ursului’este creat prin cumpararea optiunii
put cu pretul de exercitare relativ mai mare si vanzarea optiunii put cu pretul de
exercitare relativ mai mic. Daca la expirarea optiunilor, pretul futures va creste peste
nivelul pretului de exercitare mai inalt, operatiunea se incheie cu o pierdere maxima egala
cu prima neta platita. Daca pretul futures va fi egal sau mai mic decat nivelul pretului de
exercitare mai scazut, atunci profitul maxim rezultat in urma spreadului va fi egal cu
diferenta dintre cele 2 preturi de exercitare minus debitul net. Pragul de rentabilitate va fi
egal cu pretul de exercitare mai inalt minus debitul net. Diferenta dintre cele 2 spreaduri
consta in faptul ca cel vertical call ‘sub semnul ursului’ va fi profitabl atunci cand
preturile futures raman constante.
Spreadurile orizontale sau de timp(horizontal or time spreads):
Se bazeaza pe stabilitatea preturilor activelor de baza, de-a lungul unei anumite
perioade, iar profitul potential al operatiunii este determinat de scaderea valorii-timp a
optiunii. Un spread orizontal este creat prin vanzarea unei optiuni cu o perioada ramasa
pana la expirare relativ mai mica si cumpararea unei optiuni de acelasi tip, cu o perioada
ramasa pana la expirare relativ mai mare, ambele optiuni avand acelasi pret de exercitare.
In general, valoarea timp a optiunii cu o scadenta mai apropiata va scadea intr-un ritm
mai rapid decat valoarea-timp a optiunii cu o scadenta mai indepartata.
e). Operatiuni futures sintetice
Acestea reprezinta substituente ale pozitiilor simple long sau short futures. Pozitiile
futures sintetice presupun costuri mai scazuteale tranzactiilor si un system de aplicare a
marjelor mai avantajos pentru investitor, devenind astfel mai attractive in raport cu
pozitiile simple. Pozitiile futures sintetice se realizeaza prin combinarea a 2 pozitii cu
optiuni, astfel:
Long futures sintetic = long put + short put si
Short futures sintetic = long put + short call ,
ambele optiuni avand acelasi pret de exercitare.
f). Operatiuni straddle
Operatiunile straddle reprezinta strategii ce se bazeaza pe modificari accentuate ale
preturilor activelor de baza, sau pe stabilitatea acestora de-a lungul unei anumite
perioade. In functie de aceste estimari, investitorul poate adopta pozitii long straddle sau
short straddle.
O pozitie long straddle este create prin cumpararea simultana a unui numar egal de
optiuni call si put, avand acelasi pret de exercitare si aceeasi data de expirare.
Operatiunea se va incheia cu un profit pentru initiator, daca pretul futures se va modifica
semnificativ: daca pretul scade, optiunea put va determina obtinerea unui profit, iar daca
pretul creste, optiunea call va aduce profit. In masura in care marimea ecestui profit
depaseste costul total al initierii pozitiei long straddle, investitorul va incasa un profit net.
profitul potential al acestei pozitii este nelimitat, iar pierderea maxima este limitata la
prima totala platita. Aceasta pierdere va fi suportata in cazul in care, la expirare pretul
futures va fi egal cu pretul de exercitare al optiunilor.
g). Operatiuni strangle
O operatiune strangle este, in esenta, o operatiune straddle, in care optiunile call si put
nu au acelasi pret de exercitare. Pozitia long strangle are ca scop obtinerea de profit, ca
urmare a fluctuatiilor pretului futures, iar pozitia short urmareste fructificarea scaderii
valorii-timp a optiunilor, in vazul in care pretul futures ramane constant.

Strategii de hedging
Comerciantii ce incheie tranzactii futures in scopul de hedging, urmaresc fixarea
pretului la un anumit nivel, pentru o data viitoare. In contrast cu acestia, cei ce
tranzactioneaza optiuni in scop hedging, urmaresc stabilirea unui preg inferior sau
superior, in evolutia viitoare a pretului. Astfel, un hedger in tranzactiile futures, isi asuma
o pozitie futures opusa pozitiei sale existente pe piata fizica(piata spot), in spreanta
compensarii oricarei pierderi aferente pietei fizice cu un profit al pozitiei futures. Un
hedger in operatiunile cu optiuni, poate stabili un prag inferior in evolutia pretului, sau un
prag supreior, in acelasi timp, avand si posibilitatea inregistrarii unui profit, ca urmare a
modificarilor favorabile de pret.
Majoritatea strategiilor prezentate anterior pot fi utilizate si in scop de hedging:
pentru acoperirea riscului de crestere a pretului, poate fi adoptata una dintre urmatoarele
strategii: pozitie long futures, pozitie long call, pozitie long in spread call ‘sub semnul
taurului’, pozitie short put.
Mecanismul tranzactiilor futures

1.Initierea unei pozitii futures


Cumparatorii si vanzatorii initiaza tranzactiile futures prin contractarea firmelor de
brokeraj ai caror clienti sunt, transmitand ordinele clientilor unui broker de incinta(‘floor
broker’). In cazul in care firmele de brokeraj nu sunt membre ale bursei, ele sunt obligate
sa plaseze ordinele clientilor sai unei alte firme de brokeraj, membra a bursei respective.
Toate tranzactiile futures sunt executate numai in incinta bursei(‘trading floor’), iar
responsabilitatea executarii ordinelor cade in sarcina exclusiva a brokerilor de incinta. In
urma mecanismului de licitatii prin strigari sau prin intermediul computerelor, se
stabilesc preturile tranzactiilor, care sunt inregistrate si diseminate electronic pe plan
mondial.
Dupa executarea ordinelor, brokerii comunica casei de compensatie, toate
tranzactiile efectuate. In cazul in care in urma acestui raport exista o neconcordanta (out-
trade), aceasta este prezentata imediat unui comitet al bursei, care decide modul de
rezolvare. Odata confirmate de catre brokerii de incinta respectivi, tranzaciile sunt
raportate firmelor de brokeraj care le-au initiat. La randul lor, acestea isi informeaza
clientii in scris despre incheierea tranzactiei solicitate, mentionand in mod expres pretul
acesteia.
- Livrarea fizica:
Exemplificarea mecanismului livrarii fizice: un comerciant care detine o pozitie
short pentru un contract futures pe argint, are obligatia de a efectua livrarea a 5000 de
uncii de argint pur prelucrat in lingouri, cantarind fiecare intre 1000 si 1100 uncii.
Argintul trebuie sa aiba o puritate dovedita in urma unei analize de laborator, de cel putin
0,999 si trebuie sa poarte stampila firmei aprobata si listata de COMEX. In plus, argintul
trebuie livrat la unul dintre depozitele acceptate de bursa. Toate aceste conditii reprezinta
clauze standardizate ale contractului futures.
La inceputul lunii de livrare, de exemplu decembrie 2001, in zilele desemnate de bursa
ca zile de avizare, regulamentul bursier prevede ca toti comerciantii cu pozitii deschise
pentru contracte decembrie 2001 sa informeze firmele lor de brokeraj ca au intentia de a
efectua sau accepta livrarea fizica in cursul acestei luni, cand si in ce cantitati sunt dorite
aceste livrari. La randul lor, firmele de brokeraj trebuie sa comunice casei de compensatie
intentiile clientilor lor. Dupa ce acest proces este incheiat, casa de compensatie
imperecheaza pozitiile long cu pozitiile short. Avizarea privind livrarea este apoi trimisa,
via firma de brokeraj respectiva, tuturor partilor, indicand fiecaruia cui anume, cand,
unde si in ce cantitati trebuie efectuata livrarea. In cazul in care o anumita parte nu-si
indeplineste obligatiile contractuale, regulamentul bursei prevede plata de penalitati de
catre aceasta. Dupa ce procesul de livrare este realizat in mod satisfacator, este anuntata
casa de compensatie, care stinge obligatiile membrilor cliring respectivi. La randul lor,
acestia sting obligatiile clientilor respectivi.
Livrarea fizica este un proces care impune o serie de cheltuieli suplimentare asupra
comerciantilor: de depozitare, de asigurare, de transport, care se adauga la comisioanele
de brokeraj; daca un comerciant cu pozitie long nu are nevoie de marfa respectiva, acesta
va fi obligat sa o revanda, suportand un cost aditional. In mod similar, in scopul efectuarii
livrarii, comerciantul detinand o pozitie short neacoperita este obligat sa cumpere aceasta
marfa, platind deseori o diferenta de pret. Deaceea, exista si alte alternative de lichidare a
pozitiilor futures care evita aceste cheltuieli suplimentare.
- Variante ale livrarii fizice
Schimbul de contracte futures pentru marfuri fizice(Exhange of Futures for
Phisycals – EFP) este o varianta a livrarii fizice standard. Aceasta forma se poate realiza
inainte de momentul in care livrarea fizica este anuntata conform regulamentului bursei.
De ezemplu, daca un comerciant short poate identifica un alt comerciant cu o pozitie
futures long corespunzatoare, il poate aborda pe acesta in scopul indeplinirii obligatiilor
contractuale. Daca comerciantul long este de acord sa accepte livrarea, atunci, cel ce
detine pozitia short poate efectua livrarea fizica imediat, in loc sa astepte expirarea
contractului. Astfel, o tranzactie EFP presupune vanzarea unei marfi in afara bursei, de
catre cel ce detine pozitia short catre detinatorul pozitiei long, in conditii si la un pret
reciproc agreeate.
Forma de livrare EFP constituie o exceptie de la regula generala, ca toate tranzactiile
futures sa se desfasoare prin executarea ordinelor in conditii de concurenta, in incinta
unei burse. Atat detinatorul pozitiei short, cat si detinatorul pozitiei long intr-o tranzactie
EFP au obligatia de a anunta bursa respectiva si casa de compensatie afiliata, despre
incheierea acestei tranzactii, astfel incat obligatiile respectivilor sa fie stinse din evidenta
casei de cliring.
Motivul incheierii acestui tip de tranzactii este marea flexibilitate pe care acestea o
permit in comparatie cu regulile impuse de burse asupra unei livrari fizice standard. Cele
2 parti ale tranzactiei pot stabili de comun acord, ca livrarea marfii sa se realizeze intr-un
loc si la un moment diferit fata de clauzele standard. Mai mult, daca cele 2 parti sunt de
acord, chiar si marfa livrata poate fi total diferita fata de cea specificata in contractul
futures. In practica, deseori aceasta substituire poate avea loc cu o marfa similara, dar
nepermisa de regulile stricte ale bursei privind livrarea fizica standard. De exemplu, un
comerciant cu o pozitie long in contractul futures pe argint, poate permite comerciantului
cu pozitie short in acelasi contract livrarea de monede de argint in loc de lingouri de
argint.
Deoarece EFP constituie o modalitate de a acorda o mai mare flexibilitate in
indeplinirea obligatiilor contractuale ale comerciantilor futures, conferind astfel o mai
mare atractivitate livrarii fiizice, aceste tranzactii au devenit din ce in ce mai utilizate.
O alta alternativa a livrarii fizice standard este procedura alternativa de
livrare(Alternative Delivery Procedure – ADP). O tranzactie ADP se desfasoara dupa
expirarea unui contract futures si dupa ce casa de cliring a echilibrat pozitiile short cu
pozitiile long, in scopul efectuarii livrarii fizice. Cele 2 parti – long si short ale acestui tip
de tranzactie, stabilesc de comun acord sa efectueze si sa accepte livrarea in alte conditii
decat cele inscrise in regulamentul bursei. Deasemenea, cele 2 parti au obligatia de a
anunta casa de compensatie despre incheierea acestei tranzactii, astfel incat obligatiile lor
sa fie stinse din evidenta casei de cliring.
In concluzie, in timp ce livrarile fizice reprezinta doar un mic procent fata de volumul
total tranzactionat, in cadrul lor , tranzactiile de tip EFP constituie cea mai utilizata
varianta a acestora.
- Plata in numerar
Aceasta tehnica se substituie livrarii fizice, eliminand in mod complet efectuarea
si acceptarea livrarii. Utilizarea acestei tehnici este posibila numai pentru contractele
futures care precizeaza in mod special plata in numerar ca modalitate de stingere a
obligatiilor contractuale. In prezent, contractele futures prevad plata in numerar ca
modalitate de stingere a obligatiilor contractuale. Mecanismul de efectuare a platii in
numerar este: pretul contractului futures respectiv, la inchiderea tranzactiilor pentru acest
contract, este egalizat cu pretul cash, din momentul respectiv , al activului de baza al
contractului. Orice suma cuvenita fie pozitiei short, fie pozitiei long, este transferata la
casa de compensatie si firmele de brokeraj, de la pozitia ce datoreaza suma respectiva,
catre pozitia indreptatita sa o primeasca.
Bursele au adoptat plata in numerar ca alternativa a livrarii fizice, din doua motive:
- natura activului de baza al contractuluifutures poate determina lipsa de fezabilitate a
livrarii fizice.
- plata in numerar evita dificultatile pe care comerciantii le pot intampina in
achizitionarea marfii la momentul livrarii, dificultati datorate unei oferte scazute pe piata
respectiva.
Impiedicand astfel crearea unei crize artificiale pe pietele fizice ale acestor marfuri,
plata in numerar face dificila manipularea sau influentarea pietelor futures de catre un
grup restrans de comercianti. Datorita acestor motive, popularitatea lichidarii contractelor
futures prin plata in numerar a crescut considerabil.
- Compensarea
Este cea mai utilizata modalitate de lichidare a unei pozitii futures deschise.
Aceasta reprezinta reversul tranzactiei initiale care a deschi pozitia futures si poate fi
efectuata oricand in intervalul ramas pana la scadenta contractului. In comparatie cu
efectuarea sau acceptarea livrarii marfii, lichidarea prin compensare este relativ simpla;
ea necesita doar o piata futures lichida si presupune doar costul obisnuit al activitatii de
brokeraj.

2.Sistemul de marje

- Marjele initiale
Desi contractele futures sunt contracte a caror executare are loc in viitor si cu plata
amanata, cumparatorii si vanzatorii contractelor futures sunt obligati sa depuna anumite
sume, numite marje, in conturile pe care le au deschise la firmele lor de brokeraj. Nivelul
minim al marjelor este stabilit de catre burse, iar firmele de brokeraj au obligatia de a
colecta de la clientii lor fonduri cel putin egale cu acest nivel minim si de a le pastra in
conturi separate. De obicei firmele de brokeraj cer clientilor lor sa depuna ca marje, sume
mai mari decat nivelul minim impus de burse, in functie de situatia financiara a fiecarui
client.
Scopul acestor marje(fonduri de garantie) este acela de a asigura indeplinirea
obligatiilor contractuale atat de catre pozitiile short, cat si de cele long. In cazul
contractelor futures, daca evolutia pretuliui determina insolvabilitatea uneia dintre pozitii,
atunci aceasta obligatie revine firmei de brokeraj respective. De aceea firmele de brokeraj
se protejeaza cerand clientilor lor sa depuna marje initiale suficiente sa acopere pierderile
posibile datorate schimbarilor de pret ale activului de baza al contractului, ce determina
schimbari in pretul futures.
Nivelul marjei initiale este diferit de la un contract futures la altul. In general, el este
stabilit direct proportional cu volatilitatea pretuluiactivului de baza al contractului
futures: cu cat volatilitatea pretului este mai mare, cu atat si nivelul marjei initiale este
mai mare. In stabilirea nivelului marjelor initiale se ia in considerare faptul ca bursele cer
marje mai inalte pentru pozitiile din lunile de tranzactii imediat urmatoare pentru ca
preturile futures ale contractelor pe aceste luni sunt mai volatile decat pentru celelalte
luni de tranzactii. Un alt factor care influenteaza stabilirea nivelului marjei este scopul
tranzactiei; daca tranzactia este initiata in scop de hedging, atunci marja initiala este
considerabil mai scazuta decat cea impusa speculatorului. De asemenea, mai scazute sunt
si marjele initiala pentru pozitiile spread, motivul fiind acelasi: probabilitatea scazuta
pentru aceste pozitii de a inregistra pierderi nete.
- Marjele de variatie
Pentru mentinerea depozitelor clientilor la nivelul marjei de initiale sau la nivelul
marjei de mentinere, este necesar ca firmele de brokeraj sa execute zilnic modificari ale
conturilor clientilor , ca raspuns la schimbarile valorice ale pozitiilor acestora. Marja de
mentinere reprezinta suma minima pentru fiecare contract, pe care un client trebuie sa o
pastreze ca depozit pana la lichidarea contractului. Deseori nivelul acesteia este mai
scazut decat cel al marjei initiale.
Deoarece schimbarile preturilor futures determina schimbarea valorii contractelor
futures in scopul mentinerii aceluiasi nivel al marjelor, firmele de brokeraj cer clientilor
sa efectueze plati egale cu pierderile zilnice aferente pozitiilor lor futures. La randul lor,
firmele de brokeraj platesc zilnic sumele datorate clientilor care inregistreaza profituri
pentru pozitiile lor futures. Aceste plati zilnice sunt calculate prin procesul de marcare la
piata a conturilor clientilor; procesul reprezinta reevaluarea conturilor in functie de
preturile futures de regularizare zilnica . Platile zilnice sunt numite marje de variatie si
ele trebuie efectuate inaintea deschiderii pietei pentru ziua urmatoare de tranzactii.

3. Rolul caselor de compensatie


Casele de compensatie sau cliring (clearinghouses) sunt institutii-cheie ale pietelot
futures si indeplinesc doua functii principale:
- asigura integritatea financiara a tranzactiilor futures prin garantarea obligatiilor
contractuale de catre membrii casei de cliring;
- ofera posibilitatea compensarii (offset), ca mecanism convenabil de lichidare a
obligatiilor contractelor futures;
Principala caracteristica a mecanismului de functionare a casei de cliring consta in
faptul ca ea devine partener in toate tranzactiile futures incheiate la bursa afiliata. In
esenta, casele de cliring convertesc obligatiile contractuale la termen (forward) in
obligatii contractuale viitoare(futures)
Mecanismul activitatii caselor de compensatie:
Termenul de cliring descrie un set de activitati realizate de casele de compensatie.
In primul rand, membrii unei burse transmit zilnic casei de compensatie asociate, rapoarte
continand detaliile tuturor tranzactiilor futures, pe care casa de cliring le inregistreaza; in
momentul inregistrarii, casa de compensatie se interpune in mod legal in toate aceste
tranzactii , devenind cumparator fata de vanzator si vanzator fata de cumparator. Practic,
intre comerciantul care cumpara contractul futures si comerciantul care vinde contractul
futures respectiv, nu se stabilesc rapoarte juridice directe.
In al doilea rand, operatiunile futures presupun colectarea si plata zilnica de fonduri
de la si catre partile initiatoare ale acestor tranzactii. Casa de compensatie calculeaza
zilnic pentru fiecare dintre membrii sai, profitul sau pierderea neta aferenta pozitiilor
futures datorate schimbarilor de pret din ziua respectiva. Ulterior, colecteaza sumele
aferente pierderilor nete de la membrii sai aflati in aceasta situatie, platindu-le membrilor
care inregistreaza profituri nete la sfarsitul zilei de tranzactii.
Devenind parte legala in toate tranzactiile futures, casa de compensatie are
intotdeauna o pozitie echilibrata: un numar egal de pozitii long si short pentru toate
contractele negociate in bursa afiliata; spre deosebire de aceasta, in cele mai multe cazuri
firmele de brokeraj si clientii acestora nu detin pozitii echilibrate.

Cele mai importante case de compensatie:


- Commodity Exchange(COMEX);
- Chicago Mercantile Exchange(CME);
- Chicago Board of Trade(CBOT);
- Coffee, Sugar and Cocoa Exchange(CSCE);
- New York Mercantile Exchange(NYMEX);
- International Commodity Clearing House(ICCH);