Marile inspiratii totdeauna vin de dincolo de lume si de om, prin Duhul Sfant

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul

Cap. 7

9. După acestea, m-am uitat şi iată mulţime multă, pe care nimeni nu putea s-o numere,
din tot neamul şi seminţiile şi popoarele şi limbile, stând înaintea tronului şi înaintea
Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi având în mână ramuri de finic.

Daniel

Cap. 3

7. De aceea, când toate popoarele au auzit glasul trâmbiţei, al flautului, al chitarei, al

harpei, al psalterionului şi al tuturor instrumentelor muzicale, toate popoarele, neamurile
şi limbile au căzut la pământ şi s-au închinat chipului de aur pe care îl ridicase regele
Nabucodonosor.

Duhul nu este foc, dupa cum nici porumbel nu este. El S-a aratat la Iordan in chip de
porumbel, si acum Se arata ca un foc; in primul caz pentru a semnifica intreaga
intelepciune si curatia Domnului Iisus, peste care S-a pogorat, si aici pentru a semnifica
putere ca de foc, caldura si lumina: o putere care arde pacatul, o caldura care aprinde
inima si o lumina care lumineaza mintea. Duhul nu are trup, si nu primeste nici un fel de
trup, ci Se arata, potrivit trebuintei, in chip materialnic, care simbolizeaza cel mai bine
sensul momentului. De ce, in aceasta imprejurare, Duhul Sfant S-a descoperitt in chipul
limbilor de foc, astfel ca s-a asezat cate o limba de foc pe fiecare dintre Apostoli, se face
lesne lamurit din ceea ce urmeaza:

Si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai. Iata cum se
lamureste faptul ca Duhul S-a descoperit in limbi ca de foc. Prima Sa lucrare a fost sa dea
Apostolilor putere de a vorbi in limbi. De aici este limpede faptul ca, de la intemeierea
Bisericii lui Hristos, Evanghelia mantuirii se adresa tuturor popoarelor pamantului, asa
cum a aratat lamurit Domnul dupa Invierea Sa, poruncind ucenicilor Sai: "Mergand,
invatati toate neamurile" (Matei 28:19). Pentru ca iudeii, poporul ales, Il prigonise pe
Domnul si Il rastignise pe Cruce, Domnul cel biruitor Insusi a facut o noua alegere dintre
toate popoarele de pe pamant, zidind un nou popor ales, nu care sa aiba o singura limba ci
un singur duh, un popor sfant, Biserica lui Dumnezeu. Cum ar fi putut Apostolii lui
Hristos sa fi mers sa invete toate neamurile daca nu ar fi cunoscut limbile lor? Deci,
acesti misionari ai Evangheliei, au folosit la inceputul misiunii lor prima putere, aceea de
a intelege si vorbi in limbi straine. Ca oameni simpli, ei cunosteau numai limba aramaica,
limba lor materna, si nici o alta limba. Daca acestia ar fi invatat multe alte limbi in chip
obisnuit, cand le-ar fi invatat? Nu le-ar fi trebuit viata intreaga ca sa invete atat de multe
limbi cate i-a invatat pe ei intr-o clipa Duhul Sfant? Caci iata cat de multe popoare
diferite erau atunci adunate in Ierusalim: Parti si mezi si elamiti si cei ce locuiesc in
Mesopotamia, in Iudeea si in Capadocia, in Pont si in Asia, in Frigia si in Pamfilia, in
Egipt si in partile Libiei cea de langa Cirene, si romanii in treacat, iudei si prozeliti,
cretani si arabi!

Ii auzim pe ei vorbind in limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu! Si
toti erau uimiti si nu se dumireau. Vedeau inaintea lor oameni simpli, oameni cu purtare
simpla, cu cautatura simpla si cu haine simple, si fiecare Il auzea pe Dumnezeu slavit in
limba sa! Cum puteau sa nu se minuneze? Cum puteau sa nu fie uimiti? Unii dintre ei,
nestiind cum sa desluseasca ceea ce se intampla, au inceput sa spuna ca Apostolii erau
beti. Dar, asa cum se intampla adesea, oamenii cinstiti par beti celor beti, si oamenii cu
gandire dreapta par nebuni celor nebuni. Legati de pamant si beti cu de-ale pamantului -
cum ar putea judeca ei altfel pe oamenii care fusesera umpluti de Duh Sfant, si care, ca
purtatori de Duh, au spus ceea ce le-a dat lor Duhul sa spuna? Oamenilor obisnuiti nu le
plac surprizele, si atunci cand vin surprizele acestia le intampina fie cu manie fie cu
batjocura. Dar Duhul Sfant nu este ca omul cel razboinic, care da buzna in casa altui om.
El intra in casa a carei usa se deschide de bunavoie, si acolo unde El este asteptat ca
Oaspete drag si indelung asteptat. Apostolii L-au asteptat cu mult dor, si Acesta S-a
pogorat peste ei si Si-a facut salas in ei. El nu S-a pogorat peste ei cu racnet de
amenintare, ci cu strigat de bucurie.

“erau toti impreuna in acelasi loc” chiar daca suntem singur acest aspect are sens, pt ca in
noi sunt diferite puteri sufletesti si trupesti care rareori se aduna impreuna in acelasi
moment pentru a fi noi insumati, noi insine…Cand vrem ca Duhul Sfant sa se pogoare si
asupra noastra, san e pregatim printr-o stare de adunare interioara