Iar septembrie, e timpul şcolii.

Cei de a 12-a în loc să-si veda de bacalaureat se ocupa de

organizarea balului bobocilor. Bal nu e bine spus. Eu când spun bal mă gândesc la acele locuri
mari cu covoare roşii, o trupă cu pian şi alte instrumente frumos strălucitoare, dame în rochii
de gală şi domni îmbrăcaţi la patru ace. un ring de dans pentru tango, vals şi blues. Atât.
Adaptăm la 2007 şi lăsam „vechiturile” (deşi mie mi-ar place să merg la un aşa bal, de aia m-
am imbracat asa) şi luăm din 100 înscrişi dintre care 60 au renuntat din diverse motive. Invaţă
câteva dansuri şi un mers de model apoi trebuie să ştie să lege câteva cuvinte într-o scurtă
prezentare a lor. In tot acest timp de alegere, făcut perechi, cunoscut boboci şi elevi în ultimul
an de liceu se negociază cu impresarul unei trupe care să rupă gura… târgului (Brasov) asta ar
fi balul tipic....
Părţile frumoase sunt dacă eşti elev într-un liceu cu oameni ok şi open-minded pentru că acolo
merită să te înscrii, să participi, să cunoşti lume nouă şi chiar să câştigi. E atmosferă plăcută şi
te simţi bine alături de colegi tăi. Părţile rele sunt atunci când eşti într-un liceu cu puţine fete
şi mulţi manelo-gay care nu au ce face şi se înscriu doar pentru „hai mă, să ne batem joc de
ăştia!” şi mai ales atunci când la after-party vin toţi tipii de genul „eu sunt şmecher şi am ceva
cu tine, dar nu te pot bate singur” şi îţi strică tot cheful pentru că tu nu ai chef să îi umfli
moaca prostului.
Pentru ca am vrut un altfel de bal am ales ca temă anii ’20, nebunii ani ’20, participanţi ar
trebui sa fie doar cei cu mintea deschisa supuşi unui test pentru a vedea dacă sunt aşa sau nu,
dansurile ce-ar urma să le înveţe ar fi ceva jungle (ca să fiu urban), foxtrot, step şi aşa mai
departe…
Oricum ştiu că s-ar simţi bine cei open-minded pentru un astfel de eveniment şi m-ar vorbi de
rău cei cu IQ - coeficientul de inteligenta - de două cifre sub 5.