P. 1
Semnale si Sisteme -6-

Semnale si Sisteme -6-

|Views: 408|Likes:
Published by Ghirasim Delia

More info:

Published by: Ghirasim Delia on Jan 01, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/10/2014

pdf

text

original

1

Seminarul 6. Funcţii pozitiv reale

Breviar teoretic

În cadrul familiei funcţiilor pozitiv reale se regăsesc funcţiile de circuit fizic
realizabile. Dintre acestea pentru moment amintim de impedanţele/admitanţele de intrare
în uniporţii pasivi, care îndeplinesc anumite proprietăţi.
Studiul acestor proprietăţi este o etapă necesară a sintezei circuitelor. Astfel, pe
baza unei anumite funcţii de transfer se pune problema implementării anumitor circuite
care să îndeplineasă această funcţie. Înainte de sinteza propriu-zisă se verifică însă
realizabilitatea unui astfel de circuit. Etapa de verificare presupune în fapt verificarea
apartenenţei funcţiei dorite la familia de funcţii pozitiv-reale.


Condiţiile Brune

Condiţiile Brune necesare şi suficiente de realizabilitate a unui uniport pasiv
asupra impedanţei de intrare într-un diport sunt
1) ( ) , Z s s ∈ ∀ ∈ R R
2) ( ) { } { } Re 0, , Re 0 Z s s s ≥ ∀ ≥

Condiţia 1) derivă din structura circuitelor pasive, în timp ce condiţia 2) este
urmare a proprietăţii de pasivitate a uniporţilor studiaţi (care absorb energie).
Condiţia 2) din setul de condiţii Brune este în general greu de verificat şi de aceea
testul Brune se înlocuieşte cu un test mai comod de aplicat.

Proprietăţi ale funcţiilor pozitiv reale

Aceste proprietăţi trebuie înţelese ca fiind condiţii necesare şi nu suficiente pentru
a stabili dacă o anumită funcţie este sau nu pozitiv reală. Practic, ele pot servi pentru a
descoperi printr-o simplă inspecţie vizuală dacă o funcţie nu este pozitiv reală.

1) ( )
( )
1
. . . . F s p r p r
F s
⇒ =
Această proprietate ne arată că la rândul ei admitanţa de intrare într-un uniport
pasiv este funcţie pozitiv reală şi are aceleaşi proprietăţi ca şi impedanţa.
Uniport
pasiv
( ) Z s
2

2) ( ) ( ) ( ) ( )
1 2 1 2
, . . . . F s F s p r F s F s p r ⇒ + =

3) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
1 2 1 2 1 2
, . . . . F s F s p r F F s F F s p r ⇒ ° =

4) ( ) { } ( ) { } ( ) ( ) ( )
( )
. . Re 0 | Re 0 & 0 lim
k
k k k
s s
F s p r s s s s F s

| |
⇒ < = < − < ∞
|
\ .
,
unde ( )
k
F s = ±∞
Condiţia 4) precizează că polii unei funcţii pozitiv reale pot exista doar în
semiplanul stâng (SPS) sau pe axa imaginară (AI). În ultimul caz însă, aceştia trebuie să
fie poli simpli şi reziduul funcţiei în aceste puncte trebuie să fie pozitiv.

5) ( ) { } ( ) { } ( )
( )
( ) ( )
. . Re 0 | Re 0 & lim 0 & ' 0
k
k k k
s s
k
F s
F s p r s s F s
s s

| | | |
⇒ < = ≠ >
| |
|

\ . \ .
,
unde ( ) 0
k
F s =
Condiţia 5) derivă din 1) şi 4). Cum inversa unei funcţii p.r. este la rândul ei p.r.
înseamnă că şi zerourile funcţiilor p.r. îndeplinesc condiţii similare celor din 4). Pe scurt
zerourile unei funcţii pozitiv reale pot exista doar în semiplanul stâng (SPS) sau pe axa
imaginară (AI). În ultimul caz însă, acestea trebuie să fie simple şi derivata funcţiei în
aceste puncte trebuie să fie pozitivă.

6) ( ) ( ) ( ) ( )
( )
( )
. . , a.i.
P s
F s p r P s Q s F s
Q s
= ⇒∃ = , unde ( ) ( ) , P s Q s sunt polinoame
Hurwitz.

7) ( ) ( )
( )
( )
. .& grad grad 1
P s
F s p r F s P Q
Q s
= = ⇒ − ≤

În condiţia 6), s-a introdus noţiunea de polinom Hurwitz. Polinoamele Hurwitz
reprezintă o clasă de polinoame cu coeficienţi reali şi rădăcini numai în SPS sau pe AI. În
ultimul caz, rădăcinile trebuie să fie simple. Se arată că un polinom Hurwitz are numai
coeficienţi strict pozitivi. Cu două excepţii, coeficienţii sunt toţi nenuli. Excepţiile,
precizate asupra unui polinom ( )
0
n
k
k
k
P s a s
=
=

sunt:
- termenul liber poate lipsi (
0
0 a = ) în eventualitatea în care s=0 este rădăcină
- termenii corespunzători tuturor puterilor pare (
2
0
p
a = ) sau tuturor puterilor
impare pot lipsi (
2 1
0
p
a
+
= ). Acest lucru se întâmplă dacă polinomul are rădăcini
doar pe axa imaginară şi 0 este (puterile pare lipsesc) sau nu este (puterile impare
lipsesc) rădăcină.


3
Testul Hurwitz

Se aplică asupra polinoamelor, pentru a verifica dacă sunt sau nu Hurwitz. Pentru
aceasta se formează funcţia
( )
( )
( )
2
2
0
1
2 1
2 1
0
2 1
2 1
0
2
2
0
, daca grad 2
, daca grad 2 1
m
p
p
p
m
p
p
p
m
p
p
p
m
p
p
p
a s
P m
a s
C s
s
D s
a s
P m
a s
=

+
+
=
+
+
=
=
¦
¦
¦
=
¦
¦
¦
Ψ = =
´
¦
¦
= +
¦
¦
¦
¹





Testul presupune dezvoltarea în fracţie continuă a funcţiei ( ) s Ψ , adică practic
aplicarea algoritmului Euclid pentru aflarea c.m.m.d.c. al polinoamelor C(s) şi D(s).
Polinomul P(s) este strict Hurwitz (are toate rădăcinile în SPS) dacă toate câturile
intermediare obţinute au coeficienţi pozitivi. În eventualitatea în care P(s) ar avea
rădăcini pe AI, atunci testul se opreşte prematur (după atâtea etape câte rădăcini are
polinomul în SPS), restul corespunzător fiind 0. În aceste condiţii, se testează împărţitorul
la etapa respectivă de împărţire şi dacă acesta este Hurwitz, atunci şi polinomul iniţial
este la rândul său Hurwitz.
Dacă polinomul este polinom strict Hurwitz, atunci numărul de împărţiri necesare
este egal cu gradul polinomului.


Testul Guillemin (ABC-ul funcţiilor p.r.)

1) ( ) , Z s s ∈ ∀ ∈ R R
2) Z(s) are poli numai în SPS sau simpli pe AI, cu reziduurile pozitive.

Primele două condiţii sunt echivalente cu a verifica dacă P(s) şi Q(s) sunt
polinoame Hurwitz, în cazul în care ( )
( )
( )
P s
Z s
Q s
= .
3) ( ) { }
Re 0, Z jω ω ≥ ∀

Condiţia 3) din testul Guillemin este mult mai uşor de verificat decât condiţia 2)
din testul Brune.


Problema 1

Să se determine care dintre polinoamele de mai jos sunt polinoame Hurwitz.

4
( )
5 3 2
1
2 5 1 P s s s s s = + + + +
( )
5 4 3 2
2
3 2 5 P s s s s s s = + + − + +
( )
2
3
13 10 P s s s = + +
( )
3 2
4
13 10 P s s s s = + +
( )
4 2
5
7 12 P s s s = + +
( ) ( )
2
2
6
1 P s s s = +
( ) ( )( )
2 2
7
1 3 9 P s s s s s = + + +
( ) ( )( )
2 2
8
1 3 9 P s s s s s = + − +
( )
4 3 2
9
10 10 26 21 3 P s s s s s = + + + +
( )
4 3 2
10
2 6 8 8 P s s s s s = + + + +

Rezolvare

P
1
(s) nu este Hurwitz, lipsind termenul în s
4
, în timp ce alţi termeni corespunzători
puterilor pare sunt nenuli.

P
2
(s) nu este Hurwitz, deoarece are un termen negativ.

P
3
(s) este Hurwitz, deoarece rădăcinile sale se află în SPS. Într-adevăr, putem scrie
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
2
2 2 2 2
3
2 P s s j s j s s s α ω α ω α ω α α ω = − + − − = − + = − + +
Pentru ca rădăcinile să se afle în SPS, este necesar ca 0 α < , condiţie ce este
echivalentă cu a spune că termenul în s are coeficient pozitiv şi care în cazul de faţă este
îndeplinită. Trebuie observat că un polinom de grad 2 cu toţi coeficienţii pozitivi este
automat Hurwitz, fapt în general neadevărat pentru polinoamele de grad mai mare.

( ) ( )
4 3
P s sP s = , deci va avea cele două rădăcini ale polinomului anterior şi în plus o
rădăcină în origine. În general, nu este obligatoriu ca produsul dintre polinomul s şi un
polinom Hurwitz să fie la rândul său Hurwitz. De exemplu, dacă al doilea polinom are la
rândul său rădăcină în origine, produsul dintre cele două polinoame ar avea rădăcină
dublă în origine, deci pe AI, fapt ce contravine condiţiilor necesare.

Polinoamele care au numai termenii în puteri pare se descompun numai în factori
de tipul
( )
2 2
i
s ω + şi deci au numai rădăcini pe AI (deci sunt polinoame Hurwitz
degenerate). În cazul nostru ( ) ( )( )
2 2
5 1 2
P s s s ω ω = + + şi P
5
(s) este polinom Hurwitz dacă
1 2
ω ω ≠ . Condiţia este îndeplinită, altfel ( )
4 2 4
5 1 1
2 P s s ω ω = + + , ceea ce nu se întâmplă.

P
6
(s) nu este Hurwitz deoarece s j = ± sunt rădăcini duble ale polinomului şi se află pe
AI.

5
( )
7
P s are rădăcini în 0, j ± şi încă două rădăcini, cele ale factorului
2
3 9 s s + + , care, în
baza observaţiilor făcute la P
3
(s), se află în SPS. Prin urmare, este polinom Hurwitz.

( )
8
P s are rădăcini în 0, j ± şi încă două rădăcini, cele ale factorului
2
3 9 s s − + , care, în
baza observaţiilor făcute la P
3
(s), se află în SPD. Prin urmare, acesta nu este polinom
Hurwitz.

Se observă că polinomul ( )
9
P s respectă în principiu condiţiile necesare ce reies
din simpla inspecţie. Acest lucru nu este însă suficient pentru a spune că polinomul este
Hurwitz, fiind necesară aplicarea testului Hurwitz.
Se formează
( )
4 2
3
10 26 3
10 21
s s
s
s s
+ +
Ψ =
+

Se împart cele două polinoame, rezultând
( )
4 2 2
3 3
10 26 3 5 3
10 21 10 21
s s s
s s
s s s s
+ + +
Ψ = = +
+ +

Algoritmul continuă în acelaşi stil, dacă punem funcţia sub forma
( )
4 2
3 3
2 2
2
10 26 3 1 1 1
15 1
10 21 10 21
2 2
5 3 5 3
5 3
15
s s
s s s s
s
s s s s
s s
s s
s
s
+ +
Ψ = = + = + = +
+ +
+ +
+ +
+

Rezultă în final
( )
1
1
2
1 1
3 5
s s
s
s
s
Ψ = +
+
+
.
Convenţional, se foloseşte pentru dezvoltarea în fracţie continuă expresia
( )
1 1 1
1 2 5
3
s s
s s
s
Ψ = + + + .
Toate câturile intermediare au coeficienţi pozitivi (
1
1, 2, , 5
3
), deci polinomul
studiat este Hurwitz.

În mod similar, aplicăm testul Hurwitz pentru polinomul P
10
(s).
( )
4 2 2
3 3 3 3
2 2
6 8 1 2 8 1 1 1 1
2 8 2 8 2 8 2 2 8 2 2
2 8 2 8
s s s
s s s s
s s s s s s s s
s s
+ + +
Ψ = = + = + = +
+ + + +
+ +

Se observă că testul se încheie prematur, la a doua împărţire. Împărţitorul este în
acest caz
2
2 8 s + . Conform observaţiilor din breviarul teoretic, rezultă că polinomul are
rădăcini şi pe axa imaginară, conţinute în ultimul împărţitor folosit,
2
2 8 s + . Acest
polinom este însă Hurwitz, deci şi polinomul iniţial este Hurwitz. Se poate verifica uşor
6

2
4 s + este într-adevăr divizor al polinomului iniţial, deci acesta are printre rădăcini pe
2 j ± . Rezultă că testul Hurwitz scoate în evidenţă rădăcinile pur imaginare ale
polinomului.


Problema 2

Să se determine care dintre funcţiile de mai jos sunt pozitiv reale.
( )
1 3 2
5
2 1
s
F s
s s s
+
=
+ + +
( )
2
2 3 2
2 6
2 7 8
s s
F s
s s s
+ +
=
− + +

( )
5 4 3
3 4 3 2
9 10 7 2
9 7 4
s s s s
F s
s s s s
+ + + +
=
+ + + +
( )
( ) ( )
( )( )
2 2
4
2 2
2 4
1 3
s s
F s
s s
+ +
=
+ +

( )
( )( )
( )
5 3
3 5
1
s s s
F s
s
+ +
=
+
( )
6
1 s
F s
s
+
= ( )
7
1
F s s
s
= + ( )
2
8
2 2
1
s s
F s
s
+ +
=
+

( )
3 2
9 4 3 2
3 5 9 11
2 5 2 4
s s s
F s
s s s s
+ + +
=
+ + + +


Rezolvare

În cazul lui ( )
1
F s , gradele numărătorului şi numitorului diferă prin mai mult de o
unitate, deci nu este îndeplinită condiţia 7 şi funcţia nu este p.r.

Polinomul de la numitorul funcţiei ( )
2
F s nu este Hurwitz (are un coeficient
negativ) deci funcţia nu este p.r., nefiind îndeplinită condiţia 6.

Polinomul de la numărătorul funcţiei ( )
3
F s nu este Hurwitz (lipseşte termenul în
s
2
) deci funcţia nu este p.r., nefiind îndeplinită condiţia 6.

Pentru ( )
4
F s aplicăm testul ABC. Polinoamele de la numărător şi numitor sunt
Hurwitz (au rădăcini simple pe AI), deci rămâne de verificat doar dacă
( ) { }
4
Re 0, F jω ω ≥ ∀ .
Dar
( ) ( ) { }
( )( )
( )( )
2 2
4 4
2 2
2 4
Re
1 3
F j F j
ω ω
ω ω
ω ω
− −
= =
− −

care nu îndeplineşte condiţia menţionată la orice frecvenţă. Deci funcţia nu este p.r.

Pentru ( )
5
F s , polinoamele de la numărător şi numitor sunt strict Hurwitz, deci
rămâne de verificat doar condiţia 3 a testului ABC.
7
( )
( ) ( )
( )
( )( )( )
( )
3
5 3 6
2
3 5 3 5 1
1
1
j j j j j j j
F j
j
ω ω ω ω ω ω ω
ω
ω
ω
+ + + + − +
= =
+
+

( )
( ) ( )( )
( )
3 2 2 3
5 6
2
15 8 1 3 3
1
j j j
F j
ω ω ω ω ω ω
ω
ω
− − − + −
=
+

( ) { }
( )( ) ( )( )
( )
2 2 3 3
5 6
2
8 1 3 3 15
Re
1
F j
ω ω ω ω ω ω
ω
ω
− − + − −
=
+

Sau
( ) { } ( ) { }
( ) ( )
( )
2 4 2 4 6 2
2 4
5 5 6 6
2 2
8 24 45 48
Re Re 37 24
1 1
F j F j
ω ω ω ω ω ω
ω ω ω ω
ω ω
− + + − +
= = = − +
+ +

şi este evident că nu îndeplineşte condiţia (exemplu 2 ω = ).

( )
6
F s îndeplineşte condiţiile Brune de realizabilitate, deoarece
( ) ( )
6 6 2 2
1 1
1 1
j j
F s F j
j j
σ ω σ ω
σ ω
σ ω σ ω σ ω
+ + −
= + = = + = +
+ + +

şi
( ) { }
6 2 2
Re 1 0, daca 0 F s
σ
σ
σ ω
= + ≥ ≥
+
.
La aceeaşi concluzie se poate ajunge şi aplicând testul ABC, observând că
primele două condiţii sunt îndeplinite şi că ( ) ( ) { }
6 6
1
1 Re 1 0, F j F j
j
ω ω ω
ω
= + ⇒ = ≥ ∀ .
Totodată, putem remarca uşor că ( )
6
1
1 F s
s
= + poate reprezenta impedanţa
echivalentă a unei grupări serie rezistenţă – capacitate, ( )
1
Z s R
sC
= + , cu
1 , 1 R C F = Ω = sau admitanţa de intrare într-o grupa paralel rezistenţă – inductanţă,
( )
1 1
Y s
R sL
= + , cu 1 , 1 R L H = Ω = . Prin urmare este funcţie p.r.

Similar, fără să mai aplicăm vreun test, observăm că ( )
7
1
F s s
s
= + poate fi
impedanţa de intrare sau admitanţa de intrare într-o grupare serie sau paralel LC, deci
este p.r.

( )
( )
( )
2
8 7
1 1
1
1 1
1 1
s
F s s F s
s s
+ +
= = + + = +
+ +

8
Se observă că ( )
8
F s rezultă din compunerea a două funcţii p.r. deci este la rândul
său p.r. La aceeaşi concluzie se ajunge şi observând că ( ) ( )
( )
8 1
2
1
F s Z s
Y s
= + , deci poate
reprezenta impedanţa unui uniport, format din dispunerea în serie a lui ( )
1
1 Z s s = +
(rezistenţă în serie cu o bobină) cu ( )
2
Z s , unde ( )
( )
2
1
1 Y s s
Z s
= = + , deci ( )
2
Z s
reprezintă o grupare paralel rezistenţă – condensator. Similar, se poate arăta că aceasta
poate fi şi o admitanţă de intrare într-un circuit similar.

Pentru ( )
9
F s , trebuie aplicat testul ABC. Se verifică mai întâi dacă cele două
polinoame de la numărător şi numitor sunt Hurwitz, aplicând testul corespunzător pentru
fiecare polinom în parte. Dacă cele două teste sunt trecute, se continuă cu calculul părţii
reale a funcţiei evaluate pe AI. Lăsăm ca temă acest exerciţiu.

2) F1 ( s ) . precizate asupra unui polinom P ( s ) = ∑ ak s k sunt: k =0 n - termenul liber poate lipsi ( a0 = 0 ) în eventualitatea în care s=0 este rădăcină termenii corespunzători tuturor puterilor pare ( a2 p = 0 ) sau tuturor puterilor impare pot lipsi ( a2 p +1 = 0 ). Acest lucru se întâmplă dacă polinomul are rădăcini doar pe axa imaginară şi 0 este (puterile pare lipsesc) sau nu este (puterile impare lipsesc) rădăcină. ( )     F (s) ≠ 0  & ( F ' ( sk ) > 0 )  . F2 ( s ) p. F ( s ) = Hurwitz. Cum inversa unei funcţii p. rădăcinile trebuie să fie simple. aceştia trebuie să fie poli simpli şi reziduul funcţiei în aceste puncte trebuie să fie pozitiv. Se arată că un polinom Hurwitz are numai coeficienţi strict pozitivi.r.r.r.r. 6) F ( s ) = p. îndeplinesc condiţii similare celor din 4). 3) F1 ( s ) . ⇒ ( F1 ° F2 )( s ) = F1 ( F2 ( s ) ) p. 7) F ( s ) = p.r. 2 . ⇒ ( Re {sk } < 0 ) |  ( Re {sk } = 0 ) & 0 < lim ( s − sk ) F ( s ) < ∞  .   s → sk   unde F ( sk ) = ±∞ Condiţia 4) precizează că polii unei funcţii pozitiv reale pot exista doar în semiplanul stâng (SPS) sau pe axa imaginară (AI). Pe scurt zerourile unei funcţii pozitiv reale pot exista doar în semiplanul stâng (SPS) sau pe axa imaginară (AI). ⇒ ( Re {sk } < 0 ) |  ( Re {sk } = 0 ) &  lim    s →sk s − sk    unde F ( sk ) = 0 Condiţia 5) derivă din 1) şi 4).r .Q (s) sunt polinoame În condiţia 6). Q ( s ) a. Cu două excepţii.r . Q(s) unde P (s).r. acestea trebuie să fie simple şi derivata funcţiei în aceste puncte trebuie să fie pozitivă. înseamnă că şi zerourile funcţiilor p. Excepţiile. 5) F ( s ) p. Polinoamele Hurwitz reprezintă o clasă de polinoame cu coeficienţi reali şi rădăcini numai în SPS sau pe AI.& F ( s ) = P (s) ⇒ grad P − grad Q ≤ 1 Q(s) P ( s) .r.r. În ultimul caz. În ultimul caz însă. coeficienţii sunt toţi nenuli. În ultimul caz însă. este la rândul ei p. F2 ( s ) p. ⇒ F1 ( s ) + F2 ( s ) = p. ⇒ ∃P ( s ) . s-a introdus noţiunea de polinom Hurwitz.r.i. 4) F ( s ) p.

Pentru aceasta se formează funcţia m  2p  ∑ a2 p s  m −p1=0 . În eventualitatea în care P(s) ar avea rădăcini pe AI. adică practic aplicarea algoritmului Euclid pentru aflarea c. atunci şi polinomul iniţial este la rândul său Hurwitz. în cazul în care Z ( s ) = .r. Polinomul P(s) este strict Hurwitz (are toate rădăcinile în SPS) dacă toate câturile intermediare obţinute au coeficienţi pozitivi. restul corespunzător fiind 0. daca grad P = 2m  2 p +1 ∑ a2 p +1s C ( s )  p= 0  Ψ (s) = = D(s)  m a s 2 p +1  ∑ 2 p +1 p =0 .c. 3 . atunci testul se opreşte prematur (după atâtea etape câte rădăcini are polinomul în SPS). pentru a verifica dacă sunt sau nu Hurwitz. Q(s) 3) Re {Z ( jω )} ≥ 0. În aceste condiţii.d. daca grad P = 2m + 1  m 2p  ∑a s  p =0 2 p  Testul presupune dezvoltarea în fracţie continuă a funcţiei Ψ ( s ) . al polinoamelor C(s) şi D(s). Testul Guillemin (ABC-ul funcţiilor p. Dacă polinomul este polinom strict Hurwitz. se testează împărţitorul la etapa respectivă de împărţire şi dacă acesta este Hurwitz. ∀s ∈ R 2) Z(s) are poli numai în SPS sau simpli pe AI. Primele două condiţii sunt echivalente cu a verifica dacă P(s) şi Q(s) sunt P (s) polinoame Hurwitz.Testul Hurwitz Se aplică asupra polinoamelor. atunci numărul de împărţiri necesare este egal cu gradul polinomului. Problema 1 Să se determine care dintre polinoamele de mai jos sunt polinoame Hurwitz. cu reziduurile pozitive. ∀ω Condiţia 3) din testul Guillemin este mult mai uşor de verificat decât condiţia 2) din testul Brune.m.) 1) Z ( s ) ∈ R .m.

dacă al doilea polinom are la rândul său rădăcină în origine. P3(s) este Hurwitz. fapt ce contravine condiţiilor necesare. putem scrie 2 P3 ( s ) = ( s − (α + jω ) ) ( s − (α − jω ) ) = ( s − α ) + ω 2 = s 2 − 2α s + α 2 + ω 2 Pentru ca rădăcinile să se afle în SPS. În cazul nostru P5 ( s ) = ( s + ω12 )( s + ω2 ) şi P5(s) este polinom Hurwitz dacă ω1 ≠ ω2 . ceea ce nu se întâmplă. Trebuie observat că un polinom de grad 2 cu toţi coeficienţii pozitivi este automat Hurwitz. 4 . fapt în general neadevărat pentru polinoamele de grad mai mare. De exemplu. Condiţia este îndeplinită. este necesar ca α < 0 .P2 ( s ) = s 5 + 3s 4 + s 3 − 2s 2 + s + 5 P3 ( s ) = s 2 + 13s + 10 P4 ( s ) = s 3 + 13s 2 + 10 s 2 P ( s ) = s 5 + s 3 + 2 s 2 + 5s + 1 1 P5 ( s ) = s 4 + 7 s 2 + 12 P6 ( s ) = s ( s 2 + 1) P7 ( s ) = s ( s 2 + 1)( s 2 + 3s + 9 ) P8 ( s ) = s ( s 2 + 1)( s 2 − 3s + 9 ) P9 ( s ) = 10 s 4 + 10 s 3 + 26s 2 + 21s + 3 P ( s ) = s 4 + 2 s 3 + 6s 2 + 8s + 8 10 Rezolvare P1(s) nu este Hurwitz. deci va avea cele două rădăcini ale polinomului anterior şi în plus o rădăcină în origine. P2(s) nu este Hurwitz. Într-adevăr. deoarece are un termen negativ. nu este obligatoriu ca produsul dintre polinomul s şi un polinom Hurwitz să fie la rândul său Hurwitz. P4 ( s ) = sP3 ( s ) . condiţie ce este echivalentă cu a spune că termenul în s are coeficient pozitiv şi care în cazul de faţă este îndeplinită. deoarece rădăcinile sale se află în SPS. deci pe AI. produsul dintre cele două polinoame ar avea rădăcină dublă în origine. Polinoamele care au numai termenii în puteri pare se descompun numai în factori de tipul ( s 2 + ωi2 ) şi deci au numai rădăcini pe AI (deci sunt polinoame Hurwitz 2 degenerate). În general. altfel P5 ( s ) = s 4 + 2ω12 + ω14 . lipsind termenul în s4. în timp ce alţi termeni corespunzători puterilor pare sunt nenuli. P6(s) nu este Hurwitz deoarece s = ± j sunt rădăcini duble ale polinomului şi se află pe AI.

aplicăm testul Hurwitz pentru polinomul P10(s). se foloseşte pentru dezvoltarea în fracţie continuă expresia 1 1 1 Ψ (s) = s + + + . P8 ( s ) are rădăcini în 0. rezultă că polinomul are rădăcini şi pe axa imaginară. Acest polinom este însă Hurwitz. Prin urmare. acesta nu este polinom Hurwitz. în baza observaţiilor făcute la P3(s). 2s 2 + 8 . fiind necesară aplicarea testului Hurwitz. ± j şi încă două rădăcini. În mod similar. s 4 + 6s 2 + 8 1 2s 2 + 8 1 1 1 1 Ψ (s) = = s+ 3 = s+ 3 = s+ 3 3 2 s + 8s 2 2 s + 8s 2 2s + 8s 2 2s + 8s 2 2s + 8 2s2 + 8 Se observă că testul se încheie prematur. este polinom Hurwitz. 2s 1 5s s 3 1 Toate câturile intermediare au coeficienţi pozitivi ( 1. conţinute în ultimul împărţitor folosit. ± j şi încă două rădăcini. Prin urmare. 2. cele ale factorului s 2 + 3s + 9 . deci şi polinomul iniţial este Hurwitz.P7 ( s ) are rădăcini în 0. care. care. cele ale factorului s 2 − 3s + 9 . 1 2s + 1 1 s+ 3 5s Convenţional. deci polinomul 3 studiat este Hurwitz. se află în SPS. Se observă că polinomul P9 ( s ) respectă în principiu condiţiile necesare ce reies din simpla inspecţie. Se formează 10s 4 + 26 s 2 + 3 Ψ (s) = 10 s3 + 21s Se împart cele două polinoame. în baza observaţiilor făcute la P3(s). Împărţitorul este în acest caz 2s 2 + 8 . rezultând 10s 4 + 26 s 2 + 3 5s 2 + 3 Ψ (s) = = s+ 10 s3 + 21s 10 s3 + 21s Algoritmul continuă în acelaşi stil. Se poate verifica uşor 5 .5 ). Acest lucru nu este însă suficient pentru a spune că polinomul este Hurwitz. Conform observaţiilor din breviarul teoretic. . dacă punem funcţia sub forma 10s 4 + 26 s 2 + 3 1 1 1 Ψ (s) = = s+ = s+ = s+ 3 3 15s 1 10s + 21s 10 s + 21s 2s + 2 2s + 2 2 5s + 3 5s + 3 5s + 3 15s Rezultă în final 1 Ψ (s) = s + . la a doua împărţire. se află în SPD.

Problema 2 Să se determine care dintre funcţiile de mai jos sunt pozitiv reale.r. polinoamele de la numărător şi numitor sunt strict Hurwitz. Polinomul de la numitorul funcţiei F2 ( s ) nu este Hurwitz (are un coeficient negativ) deci funcţia nu este p. 2 Pentru F4 ( s ) aplicăm testul ABC. gradele numărătorului şi numitorului diferă prin mai mult de o unitate. Polinoamele de la numărător şi numitor sunt Hurwitz (au rădăcini simple pe AI). Rezultă că testul Hurwitz scoate în evidenţă rădăcinile pur imaginare ale polinomului. deci rămâne de verificat doar condiţia 3 a testului ABC.că s 2 + 4 este într-adevăr divizor al polinomului iniţial. s2 + 2s + 6 s+5 F1 ( s ) = 3 F2 ( s ) = 3 s + 2s 2 + s + 1 s − 2s2 + 7s + 8 ( s 2 + 2)( s 2 + 4) s 5 + 9s 4 + 10s 3 + 7 s + 2 F4 ( s ) = 2 F3 ( s ) = 4 s + 9s3 + 7s 2 + s + 4 ( s + 1)( s 2 + 3) F5 ( s ) = F9 ( s ) = s ( s + 3)( s + 5 ) ( s + 1) 3 F6 ( s ) = s +1 s F7 ( s ) = s + 1 s F8 ( s ) = s 2 + 2s + 2 s +1 3s3 + 5s 2 + 9s + 11 s 4 + 2 s 3 + 5s 2 + 2s + 4 Rezolvare În cazul lui F1 ( s ) . nefiind îndeplinită condiţia 6. Deci funcţia nu este p.r. Polinomul de la numărătorul funcţiei F3 ( s ) nu este Hurwitz (lipseşte termenul în s ) deci funcţia nu este p. deci rămâne de verificat doar dacă Re {F4 ( jω )} ≥ 0.r. deci acesta are printre rădăcini pe ±2 j . deci nu este îndeplinită condiţia 7 şi funcţia nu este p. nefiind îndeplinită condiţia 6. Dar ( 2 − ω 2 )( 4 − ω 2 ) F4 ( jω ) = Re { F4 ( jω )} = (1 − ω 2 )( 3 − ω 2 ) care nu îndeplineşte condiţia menţionată la orice frecvenţă.r. Pentru F5 ( s ) . ∀ω .. 6 ..

cu echivalentă a unei grupări serie rezistenţă – capacitate. F6 ( s ) îndeplineşte condiţiile Brune de realizabilitate. putem remarca uşor că F6 ( s ) = 1 + s 1 . observând că 1 ⇒ Re {F6 ( jω )} = 1 ≥ 0. R sL 1 poate fi s impedanţa de intrare sau admitanţa de intrare într-o grupare serie sau paralel LC. ∀ω . 1 1 Y ( s ) = + .r. cu R = 1Ω.r. Prin urmare este funcţie p. Similar. C = 1F sau admitanţa de intrare într-o grupa paralel rezistenţă – inductanţă. La aceeaşi concluzie se poate ajunge şi aplicând testul ABC. observăm că F7 ( s ) = s + F8 ( s ) ( s + 1) = 2 +1 s +1 = s +1+ 1 = F7 ( s + 1) s +1 7 . deoarece F6 ( s ) = F6 (σ + jω ) = şi σ + jω + 1 1 σ − jω = 1+ = 1+ 2 σ + jω σ + jω σ + ω2 σ σ + ω2 2 Re {F6 ( s )} = 1 + ≥ 0. fără să mai aplicăm vreun test. Z ( s ) = R + sC R = 1Ω. primele două condiţii sunt îndeplinite şi că F6 ( jω ) = 1 + jω 1 poate reprezenta impedanţa Totodată.F5 ( jω ) = jω ( jω + 3)( jω + 5 ) ( jω + 1) 3 = jω ( jω + 3)( jω + 5 )( − jω + 1) 3 ( j (15ω − ω ) − 8ω ) (1 − 3ω F ( jω ) = 3 2 5 (ω 2 2 Re {F5 ( jω )} = Sau Re {F5 ( jω )} = Re {F5 ( jω )} = ( −8ω )(1 − 3ω ) + ( 3ω − ω )(15ω − ω ) (ω + 1) 2 2 3 3 2 6 (ω 2 + 1) + jω 3 − j3ω ) + 1) 6 6 −8ω 2 + 24ω 4 + 45ω 2 − 48ω 4 + ω 6 (ω 2 + 1) 6 = (ω ω2 2 + 1) 6 ( 37 − 24ω 2 +ω4 ) şi este evident că nu îndeplineşte condiţia (exemplu ω = 2 ). daca σ ≥ 0 . L = 1H . deci este p.

8 . Lăsăm ca temă acest exerciţiu. deci este la rândul său p. deci poate reprezenta impedanţa unui uniport. se poate arăta că aceasta poate fi şi o admitanţă de intrare într-un circuit similar. se continuă cu calculul părţii reale a funcţiei evaluate pe AI. deci Z 2 ( s ) Z ( s) reprezintă o grupare paralel rezistenţă – condensator.r. format din dispunerea în serie a lui Z1 ( s ) = 1 + s 1 = 1 + s .r. aplicând testul corespunzător pentru fiecare polinom în parte. unde Y2 ( s ) = Pentru F9 ( s ) . Se verifică mai întâi dacă cele două polinoame de la numărător şi numitor sunt Hurwitz. Similar. trebuie aplicat testul ABC. Dacă cele două teste sunt trecute.Se observă că F8 ( s ) rezultă din compunerea a două funcţii p. La aceeaşi concluzie se ajunge şi observând că F8 ( s ) = Z1 ( s ) + Y2 ( s ) 1 . (rezistenţă în serie cu o bobină) cu Z 2 ( s ) .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->