Sunteți pe pagina 1din 5

POVESTEA ZEITEI SELECTALY

A fost odată ca niciodată, o zeiţă botezată în focul iubirii cu


numele de Selectaly.

Zeiţa Selectaly, fiica unei planete zbuciumate, întruchiparea


bunătăţii şi a frumuseţii, înger în puritatea Iubirii,demon în
fantezia inepuizabilă a frumosului, copil în naivitatea vieţii, bătrîn
în năzuinţa de a crea, bărbat în forţa de a gîndi , femeie în
gingăşia inimii de a compătimi, titan în speranţele nemărginite,
poet în visările inepuizabile, tigru în apărarea dreptului său de
soţie, Lucifer în gelozie, îşi alege perechea de iubire. Iubeşte şi
este iubită cu o iubire paşnică, liniştită . Ei i se părea , iar uneori
chiar credea , că ceea ce simte este o iubire veritabilă, o iubire
veşnică, în adevăratul sens al cuvîntului. Legiferarea acestei iubiri
se celebrează printr-un act, care consfinţeşte iubirea legitimă şi,
crezînd că totul e în regulă, se culcă şi doarme cîţiva ani legănată
de speranţe şi vise de aur. Doarme adînc, liniştită, cu conştiinţa
împăcată că şi-a realizat aspiraţiile , şi-a îndeplinit o îndatorire
dintre cele mai importante din viaţa muritorilor, căsătorindu-se.

Dar iată că într-o zi, zeiţa Selectaly, din cauza unui vis urît, se
trezeşte din somnul ei paşnic, şi vai, ce vede? Constată că, în timp
ce ea dormise, lumea se schimbase, şi odată cu aceasta şi
perechea sa, trădîndu-i sentimentele, fără ca ea să bănuiască
faptul că ar fi şi aşa ceva posibil. Se convinse, că ceea ce ea
considerase iubire nu era decăt o obligaţie de soţie, dar că
adevărata iubire de abia acum începea să-şi arate fiorii, irosindu-
se în van. Se mai convinse, că ziua de azi nu se aseamănă cu ziua
de ieri, că ce-a fost a trecut şi că acest adevăr e valabil, atît
pentru zei, cît şi pentru muritorii de rînd, atît pentru lucruri, cît şi
pentru natura celor ce o înconjurau, atît pentru frumuseţea ei, cît
şi pentru tinereţea sa fragedă. Socul trezirii e crud. Decepţia e
mare. Ochii ei frumoşi cu priviri viclene şi pline de bănuială văd
limpede că tinereţea ei de aur, frumuseţea ei naturală se
veştejesc de la sine, ameninţînd-o cu o bătrîneţe fizică, pe care nu
o poate opri - deşi în mintea ei era de mult sădită ideea, că
bătrîneţea vine numai la aceia care îşi consumă viaţa în mod
efectiv, dar nu şi la cei care vegetează. Pentru prima dată îşi dădu
seama că bătrîneţea apare pe neaşteptate, fără să întrebe dacă
omul şi-a irosit viaţa potrivit uzanţelor fizice, sau şi-a folosit-o în
mod raţional.

Biata Selectaly, încă nu ştia că noi toţi ne aflăm înconjuraţi şi


adînc cufundaţi în misterul Timpului. Ea uitase că sîntem copiii
Timpului, creaţi în Timp, ţesuţi de Timp, îngrădiţi de Timp şi că
Timpul înghite totul, şi împreună cu acest tot - şi pe noi. Cît de
nesăbuită eşti tu zeiţă Selectaly în problemele vieţii şi ale
povîrnişurilor ei, atunci cînd e vorba de tine, cît de neîncrezătoare
eşti tu în şoapta firească de dincolo de Timp a sufletului tău care
îţi strigă la ureche să te trezeşti de-a binelea, să nu mai dormi, să
abandonezi odihna tihnită, să nu te opreşti în loc, să mergi înainte,
să păşeşti peste scîndurile patului consfinţit de petecul de hîrtie,
fără valoare în faţa Legilor Divine, şi să- ţi făureşti menirea şi
Karma.

Se produce o tăcere mormîntală; o linişte după uragan. În


linişte şi durere încolţeşte un nou sentiment, iar în sufletul lovit al
zeiţei Selectaly se naşte un nou fior, necunoscut pînă atunci de
ea. O răzvrătire prinde rădăcini înlăuntrul fiinţei ei. Această
răzvrătire creşte, creşte mare cît un ciclon şi mătură toată pleava
trecutului din suflet, pentru a face loc viitorului. După această
furtună caută să asculte vocea lăuntrică a sufletului şi începe să
se gîndească. Dar ea n-avea de unde să ştie şi nici nu - şi dădea
seama că gîndul odată format şi scăpat din creier, zboară fără
oprire, căpătînd în viteză dimensiuni inimaginabile. Ea nu ştia că
gîndul format, avînd nişte contururi precise, nu mai poate fi
desfiinţat sau zăgăzuit: el este conceput pentru totdeauna,
aruncat automat din creier ,departe, în Spaţiul şi Timpul fără de
sfîrşit; şi, fie că e simţit în apropiere, fie că e ascuns vederii şi
încuiat sub mii de lacăte, el are să lucreze înainte, are să străbată
Spaţiul ca un fulger, ca un nou şi indestructibil element în Infinitul
lucrurilor, pînă îşi va găsi menirea, pînă va fi atras de legea
gravitaţiei şi captat de un alt creier flămînd şi armonizat, de un
suflet care cîntă aceeaşi melodie a iubirii în aşteptare.

În linişte şi chin, în zbucium şi durere, strînsă în teascurile


legilor morale omeneşti şi de conştiinţa datoriei în care a fost
educată, zeiţa Selectaly, în mod conştient, îşi cristalizează gîndul
iubirii dorite şi-l azvîrle în cele patru vînturi, ca el să ajungă mai
repede la destinaţie. Gîndul ei plin de dor şi de iubire, propulsat
deja în Spaţiu zboară ca un meteor.
Cînd două simţuri cuprinse de două gînduri bîntuite de acelaşi
dor se ciocnesc în Spaţiu, ele dau scîntei. Se ştie că scînteia Iubirii
e de esenţă Divină. Or noi trăim în Univers - Spaţiu. Universul este
o existenţă asemănătoare nouă. Acesta este un ocean fără
ţărmuri, iar noi nişte fiinţe cugetătoare, semănate ici şi colo de
mîna Dumnezeirii, sîntem nişte puncte de humă cu un biet
căpşor, inimă şi suflet, veşnice flăcări arzînd după Iubire, sîntem
un lăcaş al sufletului fără nume, rupţi dintr-o lumină care nu poate
fi înţeleasă de nimeni, care nu poate fi pătrunsă în nici un fel, doar
bănuită. De fapt, sufletele ale căror gînduri pline de iubire se
ciocnesc în Spaţiu, cîndva , în altă existenţă, sau existenţe, au
aparţinut unul altuia, altfel nu s-ar ciocni şi nici nu s-ar întîlni pe
pămînt. Numai în Univers nu moare nimic. Ceea ce noi numim
moarte e numai o metamorfoză, iar forţele închegate lucrează în
sens invers. Ori Iubirea , ca şi Spiritul, fiind mai tare decît
moartea, nu este afectată întocmai ca şi trupul, de moarte sau de
metamorfoza ei. In Univers nimic nu se pierde şi cu atît mai puţin
gîndul lansat, care îşi face natura complice şi lucrează împreună
pînă cînd sufletul în căutare îşi va găsi în Spaţiu perechea
predestinată de Providenţă, pentru eternitate.
Între timp, zeiţa Selectaly are un schimb de impresii cu
perechea sa legitimă; îi cere socoteală, desigur, numai pentru a-şi
îndeplini o îndatorire, pentru o simplă formalitate cerută de
obiceiul pămîntului. Perchea legitimă a zeiţei, deşi prinsă cu lipsă
la cîntarul conjugal, se reabilitează, trece prin urechile acului, cu
mîinile în şolduri şi crede că totul a fost salvat şi armonia
conjugală restabilită. Dar perechea legitimă a zeiţei nici nu bănuia
că , deşi spălat de toate petele trădării palpabile, rămîn totuşi
nespălate petele impregnate în sufletul zeiţei. Ori acestea din
urmă au avut menirea s-o facă să lanseze gîndul de dor, de
adevărată iubire, şi acum aşteaptă cu înfrigurare hotărîrea unei
legi imuabile, deşi nu-şi dă perfect de bine seama de ceea ce vrea
- şi dacă într-adevăr doreşte ceea ce simte că vrea.

O nouă nelinişte apare, totul e mut. Se pare că şi Universul s- a


oprit în loc, încordîndu-şi atenţia. Zeiţa Selectaly zăreşte o lumină.
În această lumină apare el, cel îndelung chemat. Dar vai, îndoiala
îşi arată faţa . Este el, cel aşteptat, sau nu este el? O nouă
zguduire a sufletului.

In afară de orice transcendere există totuşi un adevăr de toate


zilele al simţurilor noastre, pe care o minte oricît de îngustă o
poate înţelege - şi anume, că lucrurile omeneşti sînt în întregime
într-o eternă mişcare, acţiune şi reacţiune, fază după fază, potrivit
unor legi imuabile, dezlănţuite de anumite cauze, produse cu sau
fără voie, în mod conştient sau inconştient şi, care duc spre
anumite rezultate bine trasate. Noi, punctele de humă, nu putem
să nu ne supunem acestor legi, odată ce trăim în Universul condus
de ele. De la obîrşia vremurilor şi pînă azi, toate se învîrtesc în
jurul iubirii şi pentru iubire. Însă ,cînd ne trezim faţă- în - faţă cu
adevărata iubire, noi ne înfricoşăm, ne temem de cleştele ei
puternic, mai puternic decît moartea.

Gîndul a fost de mult lansat. Sămînţa a fost de mult pusă în


pămînt, germinaţia s-a încheiat şi floarea Iubirii a răsărit. A răsărit
în chipul unui zeu cu trupul muritor, cu văpăi sălbatice de iubire,
cu o rouă dulce de milă. Inima năvalnică a zeului apărut la
chemarea zeiţei, e plină de nou. Se ţese ceva zguduitor de măreţ
pe ghergheful Timpului. Durerea zeiţei Selectaly se mistuie la
căldura iubirii zeului sosit din hăurile Spaţiului. Timpul se
deapănă, Spaţiul se îngustează, lanţurile slăbesc şi muntele se
prăvăleşte. Ursita bate din palme de bucurie că şi-a terminat
opera; ea a reuşit să unească două fiinţe răzleţe, care se căutau
de atîta vreme, prin toate colţurile Universului, una pe alta.

Aici a fost începutul, a nu ştiu cîta oară în negura veacurilor,


a unei iubiri puternice, dar întrerupte de moartea trupurilor lor.
Apare însă o discordie, tocmai cînd fericirea lor era mai mare.
Prima reactie naturală a unei iubiri, care prin frumuseţea sa
depăşeşte orice frumos. Însă ,în Univers, totul e trecător. După ce
păcatul şi-a mai tocit colţii săi atît de ascuţiţi la început, discordia
dispare, viaţa triumfă şi iubirea îşi ia locul predestinat de drept.
Totuşi zeiţa Selectaly, nu vrea să aprofundeze legile fireşti,
coboară cu picioarele pe pămînt şi proclamă în disperarea sa:
"fiece început cuprinde în sine şi sfîrşitul" şi ,atunci, ca orice
muritor de rînd, mărgineşte Iubirea nemărginită la o cotă terestră,
necrezînd şoaptei Divinului. În schimb, de la bun început crede în
sinea ei, cu tărie, că este stăpînă şi pe sine şi pe împrejurări. Deşi
zeiţă, ea are totuşi trupul muritor şi de aceea uită că e o jucărie a
căii trasate de Ziditor şi că,vrea sau nu, ea trebuie să- şi urmeze
calea pînă la izbînda finală, pînă la contopirea cu Divinitatea, prin
topirea în focul Iubirii predestinate. O viaţă vine şi se trece, omul
se naşte, trăieşte, moare şi se reîncarnează într-un chip nou de o
sută sau de un milion de ori, moare şi iarăşi se naşte - pe cînd
Iubirea, pe care a dezlănţuit-o sufletul său, îl urmăreşte veşnic, la
fiecare reîncarnare, şi el nu- şi va găsi mîntuirea, decît în Iubire şi
prin Iubire de om, de natură, de creaţie, de Dumnezeu.

(Din BHAKTI-YOGA - Prefaţa de Al.E. Russu)