Sunteți pe pagina 1din 21

Universitatea din Bucuresti

Mihaela Elena Stefan


Suzana Alexandra Stefan
Tudorache Alexandra
Grupa 213
Geografia Turismului

1
Spania

Localizare

Spania se situeaza in sud-vestul Europei, la 40º latitudine nordica si 4º longitudine


vestica, fiind invecinata cu Golful Biscaya, Marea Mediterana, Oceanul Atlantic de Nord
si muntii Pirinei si sud-vestul Frantei.

Relief

Spania are o suprafata vasta, cu diverse caracteristici. Spania creaza un tablou


impresionant, fie ca este vorba despre vai verzi luxuriante, de stanci abrupte de granit sau
terenuri aride. Nici o alta tara europeana nu poate concura cu splendoarea, salbaticia, si
intensitatea peisajelor de aici, fie ca stralucesc sub caldura arzatoare, fie ca sunt battue de
burnita sau vanturi inghetate de iarna.
De la bariera naturala a Pirineilor si prelungirea sa vestica, Sierra Cantabrica, terenul
coboara spre sud, prin meseta spaniola (podisul) Castiliei, spre varfurile Sierra Nevada si
desertul calcaros din estul Andaluziei. Lanturile muntoase, denumite sierras, traverseaza
peninsula in zigzag. Altitudinea medie din Spania se afla pe locul doi in Europa, dupa
Elvetia.
Tarmul sudic si estic al Spaniei este format din doua sectoare: intre Capul Sf. Vicentiu si
Gibraltar – sectorul atlantic, este un tarm jos ce formeaza Golful Cadiz; sectorul
mediteranean (inalt, prezentand Golful Valencia, inclusiv Costa del Sol si Costa Blanca).
Coasta catalana este foarte inalta, putin accesibila.

2
Mare parte din teritoriul Spaniei se suprapune unui platou extins, Meseta Centrala
(Iberica), alcatuite din granite si gnaise in vest si in special roci sedimentare in est (argile
si calcare) si este divizat de un sistem montan numit Cordiliera Centrala alcatuita din:
Sierra de Guadarrama (2430), Sierra de Gredos (2592 m), Sierra de Gata (J735
m);platourile Castiliei Vechi (din N), mai inalte (700-1000 m) si platourile Castiliei Noi
(in S), mai joase (600-700 m).
Cateva masive delimiteaza acest podis: Muntii Cantabrici (Cordiliera Cantabrica) in Nord
(2670 m in vf. Europa), Cordiliera Iberica (Sistema Iberico) in Nord-Est si Est, Sierra
Morena in Sud, masivele joase de la granite cu Portugalia si Galicia spaniola in Nord-
Vest.
Muntii Galiciei sunt alcatuiti din roci granitice; situati in Nord-Vestul Spaniei.
Muntii Pirinei situati in Nord-Est la granita cu Franta si fac parte din sistemul alpin
European.
Masivul Maladetta (3404 m) coboara in terase catre valea Ebru-lui in Sud; zonele
extreme ale acestora sunt in mare parte de origine sedimentara; relief glaciar-ghetari de
tip pireneian; ingusta campie litorala spre Golful Biscaya si Golful Lion.
Exista doua depresiuni majore, cu aspect de campie, cea drenata de Ebro, Depresiunea
Aragonului in Nord-Est (s-a format intr-un mare graben care a functionat ca mare in
tertiar si cuaternar; altitudinea care variaza intre 500 m la contactul cu Pirineii pana la sub
200 m inainte de a strabate Muntii Cataloniei) si cea drenata de raul Guadalquivir-
Depresiunea Andaluziei in Sud-Vest (s-a format intr-un golf vechi tertiar; la contactul cu
muntele se gasesc unitati colinare; este mai inalta in Nord-Est si mai joasa si mlastinoasa
spre Sud- Est).
Cordiliera Iberica se leaga la Sud de Cordiliera Betica, ambele fiind rezultatul cutarilor
alpine.
Cordiliera Betica are similitudini tectono structurale cu sistemul alpin al Atlasului; roci
cristaline, sedimentare, vulcanice; Culmea Sierra Nevada, ghetari de circ, Sierra de Los
Filabres; se prelungeste in Insulele Baleare; ingusta campie litorala (mai lunga in jurul
orasului Murcia).

3
Caracteristici biopedoclimatice

Flora si fauna
Din cauza tipurilor sale climatice variate, Spania este tara cu vegetatia naturala cea mai
diversificata din Europa, fiind identificate in jur de 8000 de specii. Totusi, vegetatia este,
in general, risipita. In zonele umede din nord cresc foioase (inclusiv stejar, castan, ulm,
fag si plop), cat si tipuri variate de pin. Pinul, ienuparul si alti arbori pereni, precum ilexul
si stejarul de pluta, si tipuri de plante xerofite de arbusti predomina in regiunile uscate
sudice.
Mare parte din Meseta si Andalucia prezinta o vegetatie de stepa. In Insulele Canare,
numite dupa rasa de caini salbatici descoperita aici de mult (canariae insulae), exista o
flora mediteraneana si africana.
Fauna prezintă un grad ridicat de diversitate, lucru care se datorează în mare parte
următtorilor doi factori: poziția geografică a Spaniei, între oceanul Atlantic si Marea
Mediterană si între Europa si Africa, precum si a marii difersităti de medii si biotopuri,
consecintă a unei varietăti considerabile de microzone climatice si zone bine diferentiate
între ele.
Fauna Spaniei se remarcă prin prezenţa unor specii tipice atât pentru regiunile central-
europene, cât şi pentru cele din nordul Africii. În nordul ţării trăiesc mai ales animale de
tip central-european. În Munţii Pirinei sunt porci mistreţi, lupi, ibex, capre negre şi râşi.
Dintre păsările de pradă merită menţionate speciile de vulturi.
În munţii din partea centrală a Spaniei trăiesc şi vulpi, bursuci, cârtiţe şi numeroase specii
de rozătoare. Tot în centrul ţării, în regiunile joase de stepă, cele mai des întâlnite animale
sunt iepurii de câmp, iepurele de vizuină şi şoarecii de câmp.
Sudul Spaniei se remarcă prin prezenţa unor specii caracteristice faunei nord-africane,
printre care şi porcul spinos, nevăstuica, şacalul,prepeliţa şi unele şopârle mari.
Râurile Spaniei sunt bogate în peşte - puteţi pescui păstrăvi, somoni – în apele din
Cantabria, calcani şi scobari. În anumite zone trăiesc şi sturioni sau mrene.
Pe Insulele Canare trăiesc un mare număr de reptile – în total 58 de specii (Canarele se
află pe locul al doilea în Europa din acest punct de vedere, fiind depăşite numai de
Grecia). O specie de cinteza mica, cu penaj galben de pe insula a dat numele de canar
unor pasari cantatoare galbene, care sunt crescute ca animale de casa.

Soluri
In Spania sunt prezente solurile aluviale (in regiunile vailor principale, in regiunile de
coasta); soluri brune de padure (numai in Galicia si Cantabria); soluri brune sau castanii
(in partea estica a Mesetei); soluri saline (in bazinul Ebro).

Clima

Clima Spaniei este extreme de variata. Regiunile nordice de coasta sunt reci si umede, cu
o temperatura medie anuala de 14ºC. La Bilbao, temperaturile variaza de la o medie de
10ºC, in ianuarie-martie, la 19ºC, in iulie-septembrie. Zona platoului central este rece
iarna si fierbinte vara. Madrid are o temperatura medie, iarna, de 8ºC, iar vara de 23ºC.
In Andalucia (Andaluzia) si in Levant, clima este temperate, cu exceptia perioadei de
vara, cand temperaturile depasesc uneori 40ºC la umbra.

4
Regiunile de coasta din nord beneficiaza de 990 mm de precipitatii pe an. Zona costiera
sudica primeste intre 410-790 mm de precipitatii, iar campia centrala din interior, 500
mm pe an.
Exista cateva vanturi cu caracter local: levantes (in est) poate aduce pana la 15 zile de
seceta in regiunea situate intre Capul St. Vicent si Gibraltar; leveche, aduce mase de aer
calde si uscate, incarcate cu praf in regiunea campiilor levantiene; Solano incarcat cu
mase de aer cald si uscat sufoca campia Andaluziei in timpul primaverii si verii.

Retea hidrografica si principalele tipuri de lacuri

Reteaua hidrografica a Spaniei este relativ saraca, cele mai importante cursuri de apa
fiind: Ebro (in Aragon), cu lungimea de 930 km. Izvoraste din Muntii Cantabrici, trecand
prin orasul Zaragoza, Campia Aragonului si se varsa in Marea Mediterana printr-o delta;
Duero (900 km lungime), izvoraste din Muntii Iberici, formeaza pe cca. 100 km granita
cu Portugalia si se varsa in Oceanul Atlantic printr-un estuar; Tejo (800 km pe teritoriul
statului) isi are izvoarele in Muntii Iberici, strabate Spania de la est la vest, revarsandu-se
in Oceanul Atlantic pe teritoriul Portugaliei printr-un estuar; Guadiana (779 km),
denumit si raul Castiliei Noi; Guadalquivir (657 km) izvoraste din Cordiliera Betica,
strabate Campia Andaluziei si se varsa in Golful Cadiz (Oceanul Atlantic). Lipsa unor
vaste depresiuni interioare lipsite de drenaj, forta erozivă a râurilor precum si
evapotranspiratia excesivă prezentă în cea mai mare parte a Spaniei au determinat
inexistența unor lacuri cu o suprafata mare, desi există dovezi că in trecutul geologic al
regiunii (Tertiar) au existat astfel de lacuri în vechi depresiuni endoreice (Meseta
Centrală si Câmpia Andaluziei).

5
Aceste depresiuni au dispărut pe măsură ce râurile au reusit să treacă de sistemul montan
ce le inconjoara. Lacurile existente în Spania se pot împărti în 4 mari categorii:
1. lacuri de origine endoreică (tectonice si vulcanice). Sunt destul de rare si reduse
ca suprafata, cel mai mare fiind Laguna de la Janda (Cadiz), 30-40 km² în
momentele de maximă extindere, dar cu o adâncime foarte redusă, de aproximativ
1 m.
2. lacuri de origine exogenă (glaciare, carstice, eoliene si litorale). Cele de origine
glaciară se întâlnesc doar în munții înalti, cum ar fi Pirinei (Estany – 880 m în
diametru si 80 m adâncime, Lago de Rius - 1.600 m în diamentru si 25 m
adâncime, El Tort - 2.400 m în lungime si 96 m adâncime etc), Cordiliera
Centrală (in Sierra de Guadarrama si Masivul Gredos), în Muntii Iberici si în
Sierra Nevada (cum ar fi lacurile Zeguas si Caldera, situate la peste 2.700 m
înăltime).
Cele mai importante lacuri carstice sunt: Laguna de Ruidera si Ciudad Real. Lacurile de
origine eoliană se găsesc în zona de coastă a Geronei si au o suprafață redusă. Lacurile si
lagunele maritime se întâlnesc în zona de vărsare a râurilor Guadalquivir si Ebro, precum
si a altor lacuri de dimensiuni reduse.
3. lacuri de origine mixtă (tectono-carstice) sunt rare si reduse în suprafată, fiind
greu de determinat preponderenta fiecărui factor în formarea acestora.
4. lacuri de origine antropică. Acestea au fost create de către om, mai ales în
decursul ultimului secol, cu scopul regularizării unor râuri, precum si pentru a
stoca importante rezerve de apă necesare irigatiilor si alimentării marilor orase.
Astfel de lacuri (baraje) se găsesc mai ales pe cursul râurilot mari: Tago, Ebro,
Duero, Guadiana, Guadalquivir etc.

6
Scurt istoric

Pozitia privilegiata a spatiului spaniol dintre Atlantic si Marea Mediterana a dat prilejul
Marilor Puteri ale vremii sa o cucereasca rand pe rand ori de cate ori li se ivea ocazia.
Astfel, in mileniul I, celtii au invadat acest teritoriu locuit de iberici si, prin contopirea
celor doua natii, a rezultat populatia celtiberica. In tot acest timp teritoriul a fost mai intai
colonizat de catre fenicieni (sec. XI-X a.Hr.) si greci (sec. VII a. Hr.). Roma anexeaza
Spania marelui Imperiu Roman si o transforma in provincia Hispania. In 264 a. Hr.,
Franta si Suedia ocupa temporar o parte a Spaniei. Triburile barbare au semnat un tratat
de alianta cu Roma, pentru a le permite stabilirea de colonii militare in imperiu. Pentru o
scurta perioada Hispania devine centru cultural al imperiului in care se dezvolta
crestinismul.Intre 568-586 are loc invazia vizigotilor, ceea ce inseamna sfarsitul
Imperiului Roman in Spania. In 1479, Aragonul se uneste cu Castilia si se formeaza
Regatul Spaniei. Recucerirea Grenadei si eliberarea ei de sub stapanire araba in 1492
semnifica si sfarsitul Reconquistei. In sec. XIII-XIV, Spania cucereste Insulele Baleare,
Sicilia, Sardinia, devenind o mare putere continentala si maritima. La 12 octombrie 1492,
Cristofor Columb descopera America, Lumea Noua. In 1519, regele Spaniei, Carol
Quintul, devine imparat si al Imperiului Romano-German si mostenitor al posesiunilor
habsburgice. Astfel, Spania devine cea mai mare putere europeana, cuprinzand: Regatul
Neapolelui, Milano, Tarile de Jos, America Centrala si Meridionala si temporar
Portugalia. Din 1516 incepe declinul Spaniei, iar in 1881 Olanda isi proclama
independenta. “Invincibila Armada”, flota care urma sa cucereasca Anglia, este distrusa
in 1588. In 1808, trupele franceze ocupa Spania, izbucneste apoi un razboi de eliberare
nationala (1808-1813). Intre 1810-1826 are loc emanciparea coloniilor din America
Latina. In sec. XIX au loc o serie de razboaie civile care ii slabesc puterile. Din razboiul
hispano-american din 1898 Spania ramane fara Cuba, Puerto Rico, Filipine si insula
Guam, cedandu-le SUA. In Spania, 1931 au loc alegeri si devine republica, iar la putere
vin liberalii care introduce votul universal, separa biserica de stat si secularizeaza averile
manastiresti. Spania a ramas neutra in timpul primului si celui de-al doilea razboi
mondial, dar a suferit in urma unui devastator razboi civil (1936-1939). Trecerea la
democratie dupa moartea dictatorului Francisco Franco in 1975 si modernizarea
economica rapida au pus Spania intr-o lumina buna, iar in 1986 a intrat in Uniunea
Europeana.

Populatia

Populatia Soaniei este de 44.108.530 locuitori


Structura demografica pe categorii de varsta:
0-14 ani: 14,4% (barbati 3.000.686/ femei 2.821.325)
15-64 ani: 67,8% (barbati 13.751.963/ femei 13.653.426)
65 ani si peste: 17,7% (barbati 2.993.496/ femei 4.176.946)
Rata natalitatii: 10.6‰
Rata mortalitatii: 9.72‰
Rata fertilitatii: 1.28 copii nascuti/femeie
Grupuri entice: romano-catolicii 94%, altele 6%
În anul 2008, populatia Spaniei a atins oficial 46 milioane de locuitori, conform

7
înregistrărilor din registrele municipale. Densitatea populatiei în Spania (91 loc./km
patrat) este mai redusă decât în celelalte tări ale Europei de Vest, iar distributia pe
teritoriul tării este inegală. Cu exceptia regiunii ce înconjoară capitala, Madrid, cele mai
populate areale se găsesc de-a lungul coastei mediteraneene. Populatia Spaniei s-a dublat
în timpul secolului XX, îndeosebi datorită spectaculosului "boom demografic" dintre anii
1960 si 1970.
Spaniolii nativi reprezintă 88% din populatia totală a Spaniei. După ce rata natalitătii si
rata de crestere a populatiei a scăzut în anii 1980, populatia a crescut din nou, initial
datorită spaniolilor emigranti în alte tări europene care s-au reîntors, si, mai recent,
datorită numărului mare de imigranti care reprezintă 12% din totalul populatiei. Între
acestia se numără: latino-americani (39%), nord-africani (16%), est-europeni (15%),
imigranti veniti din Africa Subsahariană (4%). În anul 2005 Spania a instituit un program
ce a durat 3 luni, program prin care anumitor străini ce nu aveau acte până în acel
moment, li s-a garantat rezidenta legală. O
Portiune sesizabilă de rezidenti străini in Spania, provine de asemenea și din alte tări vest
sau central-europene. Acestia sunt în majoritate britanici, francezi, nemti,olandezi si
norvegieni. Aceste populatii preferă coasta Mediteranei si Insulele Baleare, unde aleg să-
si petreacă viata cei care s-au pensionat sau cei care lucrează la distantă(de la propriul
domiciliu). În secolul XVI, aproximativ 240.000 de spanioli au emigrat, îndeosebi spre
Peru și Mexico. Acestia au fost însotiti de încă 450.000 în următorul secol. Între anii
1846 si 1932 aproape 5 milioane de spanioli au plecat spre America, în special spre
Argentina si Brazilia. Din 1960 până în 1975, aproximativ 2 milioane de spanioli au
migrat spre alte tări vest-europene. În aceeasi perioadă, circa 300.000 de persoane au
părăsit Spania pentru America Latină.

Distributia populatiei

Populatia spaniolă se concentrează îndeosebi în 2 areale:


Zonele de coastă si proximitatea acestora: Zonele de coastă si cele apropiate de acestea
sunt cele mai populate si unde se găsesc cele mai mari nuclee de populatie în arii
metropolitane, spre exemplu: Barcelona, care isi extinde aria de influenta asupra întregii
coaste catalane, Valencia, Alicante-Elche-Murcia-Cartagena, Sevilla-Cadiz-Malaga-
Granada, Bilbao-Guipuzcoa-Santander, Asturia, La Coruna-Vigo, Palma de Mallorca etc.
Madrid este o zonă foarte populată, fiind si orasul cel mai mare din Spania, capitala tării,
al treilea municipiu din U.E. (depăsit doar de Londra si Berlin), iar aria sa metropolitană
este tot a treia din U.E. (depasită de Paris si Londra). În această arie se găsesc orase
precum Mostoles, Alcala de Henares, Fuenlabrada, Alcorcon, Leganes, Getafe, etc, ce
depăsesc 100.000 de locuitori. Această arie este atât de populată deoarece Madrid este
capitala tării, iar influenta sa se extinde si asupra provinciilor Toledo si Guadalajara,
formând o amplă regiune metropolitană.
Cu toate acestea, interiorul tării sufera probleme de depopulare, situatii de acest fel
regăsindu-se in orasele Zaragoza, Valladoid si Cordoba.

8
Populatia străină

Conform recensământului din anul 2006, 9,27% din populatia Spaniei este de
nationalitate străină. Imigrările la un nivel mai înalt au început în anii '90. Din anul 2000,
Spania primea numărul cel mai mare de imigranti dintre toate tările lumii, cu exceptia
Statelor Unite.În prezent, rata netă a imigrărilor ajunge doar la 0,99%, ocupând locul 15
în Uniunea Europeană si locul 53 la nivel global. Este, de asemenea, a 9-a tară conform
procentajului imigrantilor în cadrul U.E., după tări precum Statele Unite, Rusia,
Germania, Franta, Canada sau Regatul Unit. Majoritatea imigrantilor care vin în Spania
provin din Iberoamerica (36,2%), urmată de Europa Occidentală (21,06%), Europa de Est
(17,75%) si Magreb (14,76%). Distributia geografică a populatiei străine este neregulată,
concentrată în general de-a lungul coastei mediteraneene si în Madrid si împrejurimi.

Orasele

Barcelona este al doilea cel mai mare oras al Spaniei, după Madrid. Barcelona se află pe
coasta Mediteranei, 160 km sud de lantul muntos Pirinei, care reprezintă granita
cu Franta. Populatia orasului este de aproximativ 1,6 milioane, iar a zonei
metropolitane de aproximativ 3 milioane.

9
Barcelona a fost locul în care s-au desfăsurat Jocurile Olimpice de vară din 1992. În
vara lui 2004 Forumul Internațional al Culturii s-a desfăsurat în acest oras.
Atractii turistice

Barcelona oferă o oportunitate unică pentru turisti, de a se plimba de la rămăsitele


romane spre cetatea medievală, si spre orasul modern cu bulevardele sale deschise si
toate intersectiile lăsate largi de colturile clădirilor tăiate în mod unic. Centrul istoric al
orasului este aproape plat, în timp ce orasul modern se întinde spre dealurile
înconjurătoare, având străzi ce cresc în altitudine, ce aduc aminte de San Francisco.
Intalnim Museu Marítim (Muzeul Maritim) care prezintă istoria vietii din Mediterană.
Clădirea muzeului este fostul santier naval, unde erau construite vasele ce navigau
Mediterana. Vechiul port oferă felurite splendori, incluzând și cel mai mare Acvariu din
zona mediterană. Remarcabilă este mostenirea orasului de la arhitectul Antoni Gaudí,
care a locuit si a lucrat la Barcelona, si care a lăsat lucrări faimoase ca Palau Güell, Parc
Güell si imensa, dar încă neterminata biserică Sagrada Família, care este în constructie
din 1882, fiind finantată din bani publici ca si catedralele din Evul Mediu. Se asteaptă să
fie terminată până în 2020. Vizite de artă includ muzeul Fundatiei Joan Miró, unde se
găsesc mai multe picturi si sculpturi ale artistului, împreună cu lucrari si opere
împrumutate de la alte muzee din lume. Există de asemenea un muzeu ce contine lucrări
mai putin cunoscute ale lui Pablo Picasso din tineretea sa. Pentru cei interesati de artă,
Muzeul National de Artă al Cataloniei merită vizitat. Contine picturi pe pereti din biserici
și capele romanice din Catalonia, care au fost transferate muzeului. De asemenea un alt
muzeu ce merită văzut este Muzeul de Artă Contemporană, nu doar pentru picturile si
sculpturile sale, ci si pentru arhitectura sa, clădirea fiind proiectată de arhitectul american
Richard Meier. În anul 2009, Barcelona a fost vizitată de 6,5 milioane de turisti.

10
Valencia

Este al treilea oras spaniol ca mărime, și o arie industrială pe Coasta Azahar din Spania.
Populația estimată a orașului propriu-zis este de 807.396 locuitori, conform estimărilor
din 2006. Populația ariei urbane este de 1.012.000, conform estimărilor din 2000.
Populația ariei metropolitane (aria urbană plus orașele-satelit) este de 1.807.396,
conform estimărilor din 2006. Valencia prezintă un climat mediteranean, cu veri calde și
uscate, și ierni blânde.
Valencia este principala piață de desfacere a produselor agricole pentru fermele
înconjurătoare.Totodată, după cum se cuvine rangului pe care îl poartă, orașul e centrul
regiunii, sediul a numeroase întreprinderi și un important nod de comunicare. Metropola
este dominată de industria textilă, de cea chimică și de cea a prelucrării metalelor.
Șantierele navale și fabricile de bere asigură, la rândul lor, locuri de muncă pentru
localnci. Valencia mai este și cel mai important port mediteranean al Spaniei, alături de
Barcelona.

Madrid este capitala Spaniei.

Construit pe ruinele unui fort maur numit Magerit, orașul a devenit capitală în 1561, în
timpul domniei lui Filip al II-lea de Habsburg. Ca urmare Madrid a devenit un oraș
înfloritor, iar astăzi este rivalizat cultural doar de către Barcelona. Puncte importante
culturale și turistice includ faimosul Muzeu Prado, Muzeul Thyssen Bornemisza, Centrul
de Artă Regina Sofia (unde se află Guernica lui Pablo Picasso), Casón del Buen Retiro,
Palatul Regal, Templo de Debod, Monasterio de las Descalzas Reales, Puerta del Sol,
Parque de Retiro. Madrid este cunoscut și pentru viața sa de noapte și discotecile sale;
pentru madrileni nu este ieșit din comun să danseze toată noaptea, iar apoi dimineața să
meargă la muncă. Această viată de noapte numită la movida, a înflorit după moartea lui
Franco.

11
Mănăstirea și Escorialul din Madrid au fost înscrise în anul 1984 pe lista patrimoniului
cultural mondial UNESCO.

Sevilla este al patrulea oraş ca mărime al Spaniei, cu o populaţie de 699.451 locuitori (în
oraş) şi peste 1.458.731 (în zona metropolitană).

Sevilla este principalul oraş al Andaluziei şi al provinciei Sevilla. Este situată în partea de
sud-vest a peninsulei Iberice. Sevilla este capitala Comunităţii Autonome a Andaluziei

12
precum şi a provinciei Sevilla. De asemenea, Sevilla este considerată centrul artistic,
cultural, financiar, economic şi social al sudului Spaniei. Interesante sunt numeroasele
obiective turistice (monumente, parcuri, grădini, biserici etc.). Printre monumentele cele
mai faimoase se numără Giralda (Clopotul Catedralei) şi Turnul de Aur. Cartierul Triana
este unul dintre cele mai cunoscute cartiere ale Seviliei.
Catedrala, Alcazarul şi „Archivo de Indias” din Sevilla au fost înscrise în anul 1987 pe
lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Printre punctele principale de atracţie se mai află: cartierul Santa Cruz, Tribunalul Antic
(vechi), Piaţa Spaniei, biserica El Salvador, biserica della Maddalena, biserica Santa Ana
(în cartierul Triana), Piaţa de Toros (cea de a doua incintă de coridă din lume, ca mărime,
după cea din Mexic), Piaţa de America, palatul de las Dueñas, casa Pilatos şi Alameda de
Hercules (Grădinile lui Hercules).

Palma de Mallorca este capitala provinciei şi comunităţii autonome Insulele Baleare


(Illes Balears) din Spania. Are în jur de 350.000 locuitori (2003), aproape jumătate din
populaţia totală a insulei Mallorca. Oraşul a fost întemeiat de fenicieni şi avea numele de
Palma.
Portul este dominat de catedrala La Seu, de la belvedere primind forma unei fortificaţii.
Palma de Mallorca este o importantă staţiune balneară. În oraş se află şi una din
reşedinţele de vacanţă ale familiei regale spaniole, palatul Marivent.

Palma de Mallorca, capitala Insulelor Baleare, este cel mai mare oraş din Mallorca,
jumătate din populaţia insulei locuind aici. Oraşul este situat în nord-vestul unui golf din
sud-vestul insulei Mallorca. A devenit destinaţie turistică în 1950, numărul de turişti
crescând substanţial în ultima jumătate de secol. Climatul este mediteranean, verile sunt
fierbinţi în zonele de câmpie, iernile blânde şi răcoroase.
Atracţii turistice

13
Pueblo Espanol - muzeu arhitectural conceput ca un mic orăşel, adunând laolaltă machete
ale celor mai importante lucrări din arhitectura spaniolă clasică, şi centrele comerciale
importante - Av. Jaume III şi Porto Pi, precum şi porturile comerciale, Castell de Bellver
- construit pe ruinele unui sit musulman, adăposteşte un muzeu al descoperirilor
arheologice şi sculpturi clasice, având şi avantajului unei minunate perspective asupra
golfului.
Centrul istoric al oraşului, în care se pot vizita: Catedral de Mallorca şi Museo
Catedralicio - situate în apropierea mării, Banys Arabs - băile arabe, Museo de Arte
Espanol Contemporaneo. În oraş sunt numeroase biserici, pieţe, şi palate.
Gastronomie Măslinele şi migdalele sunt tipice în dieta mallorcană, insula având peste 4
milioane de migdali şi măslini. În ciuda localizării insulei în Mediterana, fructele de mare
sunt în general de import. Felurile de mâncare tipice sunt sobrassada, paella, iar pentru
iubitorii de dulce, ensaimada.

Santa Cruz de Tenerife este un oraș în Spania. Aceasta este capitala Insulele Canare.
Este sediul Parlamentului din Insulele Canare. Municipiul este situat în nord-est de insula
Tenerife, de-a lungul Oceanului Atlantic. Orasul este amplasat între golful care îi poartă
numele și Anaga Masivul. Orașul este situat într-o abrupt, formând o zonă
metropolitană, cu orașul San Cristóbal de La Laguna. Orașul găzduiește unul dintre cele
mai mari carnavaluri din lume.

Puncte de atractie

• Auditorio de Tenerife
• Torres de Santa Cruz
• Portul și orașul vechi
• Cartierul Antiguo Hospital Civil (acum, Muzeul Naturii si Om, muzeul de
arheologie)

14
Economie

Economia spaniola a inflorit din 1986 pana in 1990. Guvernul de dreapta al fostului
presedinte Aznar a introdus euro ca singura moneda a tarii in ianuarie 1999.Rata
somajului a scazut sub guvernul Aznar, dar tot a ramas mare, la 8.7%. Presedintele
socialist Rodriguez Zapatero a facut progrese cu reformele structurale.
In ceea ce priveste economia, resursele minerale sunt bogate si variate constand in :
carbuni, minereuri de fier, de mangan, de cupru, de staniu, polimetale, bauxita, wolfram,
mercur, uraniu, fosforite, sare si saruri de potasiu etc. (concentrate in special in nordul
Spaniei si Granada). Dintre culturile agricole, cea mai mare extindere o au cerealele :
grau, orz, ovaz in zona centrala a Spaniei, in bazinul Guadalquivirului si al Ebrului,
porumb in nord, orez in provinciile sudice. Se mai cultiva legume si zarzavaturi, maslini
(ocupa locul intai in lume la productia de maslini), bumbac, tutun, sfecla de zahar, plante
citrice (pe litoralul mediteranean), vita de vie (producand vinuri renumite :Xeres, Malaga,
Alicante ...), pomi fructiferi. In sectorul cresterii animalelor, pe primul loc se afla
cresterea ovinelor; in nord si in nord-vest se cresc cornutele mari, iar in Galicia,
Estremadura, Catalonia porcine. Este dezvoltat pescuitul.
Principalele ramuri industriale sunt industria extractiva si industria usoara (tesaturi de
bumbac, lana, matase). Este dezvoltata industria siderurgica (Bilbao, Sagunto...),
metalurgia neferoasa (cupru, plumb, zinc, aluminiu), industria constructoare de masini (in
special automobile, tractoare, locomotive, avioane, nave, utilaj textil, energetic ...),
chimica. Industria alimentara produce vinuri, ulei de masline, conserve de fructe si de
peste, zahar.

Transportul

Spania poseda mai multe aeroporturi internationale, in orase precum Madrid, Barcelona,
Bilbao, Santiago de Compostela, Sevilla, Granada, Malaga, Almerta, Alicante, Valencia,
Palma de Mallorca, Ibiza si Mae. Compania nationala de transport feroviar, RENFE, are
trenuri care opresc in toate statiile (regionales cele mai ieftine), trenuri care leaga marile
orase (cercanias) si trenuri care circula pe distante mari (Largo recorrido). Unele dintre
cursele regionale intra direct in reteaua de metrou a oraselor, usurand astfel transferul.
Din Spania pleaca autocare spre majoritatea centrelor europene, inclusiv Lisabona,
Londra si Paris. Autobuzele sunt cea mai buna solutie si pentru transportul in interior,
fiind cele mai accesibile si ajungand, practic, oriunde doriti. Zborul este o optiune doar
daca vreti sa mergeti in insule. Totusi, feribotul este mai avantajos din punct de vedere
financiar, desi este mai lent.

Turism

Turismul în Spania a fost dezvoltat în ultimii ani ai dictaturii lui Francisco Franco, atunci
când ţara a devenit un loc popular pentru vacanţele de vară, în special pentru turiştii din
Regatul Unit, Franţa, Germania şi Scandinavia. De atunci Spania a fost a doua cea mai
vizitată ţară din lume după Franţa, cu 60 de milioane de vizitatori pe an (2007), conform
Organizaţiei Mondiale a Turismului, care are sediul în Madrid.

15
Cele mai populare destinatii sunt metropolele Madrid si Barcelona, plus orasele Córdoba,
Sevilia, Granada si Malaga în Andaluzia. În alte părti a tării, Toledo, Salamanca si
Santiago de Compostela sunt vizitate. Spania este si o destinatie populară de vară, cu
Valencia, Insulele Canare si Insulele Baleare fiind foarte vizitate.
Turismul a adus Spaniei 37.500 de milioane de euro în cursul anului 2004, fapt ce o
situează pe locul 2 în ceea ce priveşte încasările, în urma Statelor Unite, care a câştigat
75.000 de milioane de euro în 2004 (12% din total), şi înaintea Franţei (33.900) şi Italiei
(29.600). Între lunile ianuarie şi noiembrie 2005 s-au înregistrat un număr total de 52,4
milioane de turişti străini, cu 6,2% mai mult faţă de cei înregistraţi în aceeaşi perioadă a
anului anterior, conform datelor Ministerului Industriei, Turismului şi Comerţului.
Catalonia este principala destinaţie turistică a Spaniei. Cei 13,2 milioane de turişti
presupun un 25,3% din totalul de turişti înregistraţi în Spania, şi de asemenea o creştere
faţă de cei 12,7% din anul anterior. A doua destinaţie turistică a Spaniei sunt Insulele
Baleare, cu 9,4 milioane de turişti în primele 11 luni ale anului 2005, cu 1% mai mult faţă
de anul anterior. Insulele Canare, cu 8,6 milioane de turişti (1,6% mai puţin decât anul
anterior), sunt a treia destinaţie turistică, înaintea Andaluziei, care a ajuns la 7,6 milioane
(plus 1,3%) şi a Comunităţii Valenciene, cu 4,8 milioane (plus 9,5%).
Conform previziunilor Organizaţiei Mondiale a Turismului, numărul de turişti străini în
Spania va creşte în medie cu 5% pe an, de-a lungul următorilor 20 de ani, ceea ce ar
însemna 75 de milioane de turişti străini în 2020, cu aproximativ 20 de milioane mai
mulţi decât în 2005.
Oraşe turistice: Ibiza, Palma de Mallorca, Toledo, Cuenca, Salamanca, Cordoba,
Barcelona, Santiago de Compostela, Salou, Madrid, Alicante (în special Hogueras de San
Juan), San Sebastián, Pamplona (mai ales în zilele de Sanfermines), Valencia, Granada,
Torremolinos, Marbella şi Sevilla.
Zone turistice: Rías Baixas, Pirinei, Insulele Baleare, Insulele Canare, Costa Brava,
Costa Dorada, Costa del Sol, Costa de la Luz, Costa Blanca şi Sierra Nevada

Peisajul cultural

Gastronomie
Peisajul cultural este dat de tipurile de constructii, gastronomie,festivaluri, coride,
muzica.
Arta culinara nu este tratata cu la fel de multa condescendenta ca in Franta, dar
ingredientele folosite, din ce in ce mai rafinate, sunt la fel de bogate si variate ca si clima
sau spatiul. Cunoasterea temeinica a calitatii produselor de baza – uleiul de masline
extravirgin, de exemplu, jamon (sunca), branza de oaie, ansoa, rosiile, fructele de mare
sau partea cea mai suculenta din miel – este o mostenire traditional ape care o
impartasesc chiar si orasenii. Exact ca vinurile care au facut un mare salt calitativ, gatitul
se dezvolta rapid de la feluri simple si satioase catre preparate mai sophisticate si
inventive.
Una dintre cele mai semnificative contributii ale Spaniei la obiceiurile culinare
internationale este traditia tapas, antreuri servite cu pahare de bere, vin sau sherry la
sfarsitul plimbarii din prima parte a serii. Tapas permite sa gusti specialitatile regionale,
iar obiceiul dureaza pana la cina, uneori chiar inlocuind-o. Dintre felurile tipice servite ca
tapas sunt mocilla (budinca neagra), mojama (ton uscat afara), sunca locala sau

16
branzeturile, fasolea gatita cu bacon, sote de rinichi in cherry sau frigaruile cu carne sau
fructe de mare. Tapas reveleaza caracterul spaniolilor, in conditiile in care consumul este
invariabil legat de socializare, intr-un mod neoficial, improvizat.
Pranzul este masa cea mai importanta a zilei, incepand de la 2 p.m.
Dintre specialitatile regionale amintim cochinillo (porcul fript suculent) in Castilia, rabo
de toro (coada de bou) in Andaluzia, fabada (porc cu fasole) in Asturias, paella (fel de
mancare specific spaniol condimentat cu sofran care poate combina orez cu legume,
carne de pui sau fructe de mare) in Valencia si pulpo de Gallega (caracatita in sos) in
Galicia. Astfel, de la o bucatarie taraneasca de baza, mancarea din Spania se dezvolta
intr-o paleta gastronomica ampla, fin orchestrate si servita cu o inimitabila doza de
bucurie tipic spaniola.

Festivalurile
Fiesta unui stat sau a unui oras este un prilej de relaxare pentru toti. Aceasta este perioada
de apogeu a anului, in care oamenii de obicei foarte demni si manierati ies pe strazi si
danseaza toata noaptea. Zilele sfintilor reprezinta cele mai obisnuite prilejuri de fiesta,
dar vei intalni si o multitudine de sarbatori pitoresti, legate de evenimente sezoniere,
istorice sau religioase, fiecare dintre acestea insemnand participanti costumati, mancare,
bautura, muzica si dans. Bataliile stilizate intre mauri si crestini, bataile cu vin din Rioja,
cursa de tauri din Iruna (Pamplona), focurile in aer liber si figurile alegorice din Valencia,
piramidele umane din Catalonia, horse-branding (tunsul cailor – un obicei care presupune
ca atat barbatii, cat si femeile sa incerce sa imobilizeze cai salbatici, pentru a le tuned
coama si coada, animalele fiind ulterior eliberate) in Galicia, cursele din La Mancha,
barbatii costumati in piei de animale si masti in Mallorca, sperietorile cu bici din
Extremadura sau pelerinajul hedonist de la Rocio, in Huelva, unde vin aproape un million
de oameni din Andaluzia sunt sarbatori fixe in calendar.
Sarbatoarea dominanta a calendarului religios este Semana Santa (Saptamana Sfanta),
care precede Pastele si care este celebrate in modul cel mai spectaculos in Sevilla,
Malaga si Zamora. Corpus Christi, sarbatorita dupa cateva saptamani, cuprinde
procesiuni ale unor demoni, grupuri care danseaza, pitici, giganti si creature mitologice.
Uneori, acestia merg pe covoare minunat decorate cu flori, sare sau rumegus. La acest
festival, dar si la altele se joaca si piese ce amintesc de misterele medievale. Dintre
celelalte sarbatori generale, amintim Craciunui (Navidad), Los Mayos (o sarbatoare de
primavera a iubirii si naturii), San Juan (Sfantul Ioan, cand solstitiul de vara este
sarbatorit cu rituri pagane si focuri in aer liber) si 8 Septembrie (un festival al
toamnei).Carnavalul aduce o explozie exceptionala de culori, costume si traditii, mai ales
in Cadiz, Galicia si Santa Cruz de Tenerife, unde seamana cu cel din Rio de Janeiro prin
amploare si exuberanta.

Coridele
Taurii sunt cele mai cunoscute animale care iau parte la festivalurile din Spania. Fiecare
localitate are un sezon dedicate luptelor cu tauri, in perioada cuprinsa intre Paste si
octombrie. Sezonul coridelor este inclus in feria (targ anual) fiecarui oras. Impatimitii
luptelor cu tauri (in primul rand locuitorii Andaluziei) sunt denumiti aficionados, iar
pentru ei luptele cu tauri nu sunt un sport, ci o arta, atat in ceea ce priveste ritualul, cat si

17
ceremonia, cu radacini stravechi evocand ecouri ale luptelor romane cu gladiatori si ale
turnirurilor medievale.
Faimosii encierros – cei care alearga taurii cand acestia sunt lasati liberi pe strazi – se afla
in centrul festivalurilor locale, de la Penafield la Iruna (Pamplona) si dincolo de aceasta.
Corrida de toros (corida sau lupta cu tauri) incepe cu un mars al participantilor prin arena,
in ritmurile muzicii pline de pasiune. Dupa ce testeaza nivelul de agresivitate al taurului,
matadorul si echipa lui pedestra parasesc centrul scenei in favoarea celor care au rolul de
picadors (calareti care trebuie sa strapunga cu lancea gatul taurului, pentru ca acesta sa isi
tina capul aplecat), care atata taurul sa atace. Apoi in scena intra benderilleros (luptatori
pedestrii in cadrul coridei, inarmati cu banderilles, un fel de sageti sau sulite colorate).
Acestia fug spre taur incercand sa le infiga in umerii animalului. In momentul in care
taurul este epuizat, matadorul intra singur in scena, pentru a-si demonstra maiestria de a
manui pelerina rosie, conducand taurul cu atitudine experta la distanta de cativa
centimetri de el. La sfarsit, intr-o miscare dramatica de mare intensitate, matadorul infige
spada intre umerii taurului, dandu-i lovitura de gratie.

Arta si arhitectura
Cele mai vechi constructii din Spania sunt megalitii (monumente uriase de piatra) din
Baleare si dolmenele (morminte de piatra) de la Antequera (cca. 2.500 i. Hr.).
Clasicismul roman
Cei 500 de ani petrecuti sub dominatia Romei au determinat intrarea intr-o etapa noua a
artei si arhitecturii hispanice. Elementul suprem a fost proiectarea urbana. Centrul
oraselor era reprezentat de forum (piata), in jurul caruia se aflau teatrul, amfiteatrul si
templele. Elita locuia in vile magnific decorate, unde mozaicurile, coloanele de marmura
si statuile creau o ambianta dramatica pentru societate.
Arhitectura preromanica din Asturias, singurul regat care nu a fost cucerit de invadatorii
musulmani, reprezinta o perioada de translatie mai sofisticata inainte ca stilul romanic sa
fie preluat din Franta. Astfel, intr-o retea de biserici extraordinare, bogate au fost
descoperite arcade cilindrice inaltate, arcade sub forma de potcoava, fatadele de piatra
cioplita in forma patrata si fresce iluzioniste.
Stilul maur
Cea mai concentrata influenta islamica s-a manifestat in Andaluzia. Astfel, marcile
distincte ale regiunii Al-Andalus au devenit fortaretele, palatele si moscheele, punctual
culminant dintre acestea fiind complexul de vis Alhambra din Granada care impresiona.
Mezquita (Marea Moschee), reprezentand paradisul si orasul sfant si Medina Azahara
(palatal califului), incorpora frize de stuc caligrafic, modele geometrice din caramida,
piatra si marmura si motive inlantuite complicat si cu maiestrie. Arcadele sub forma de
potcoava, cupolele, arcele oarbe, motivele decorative si artesonado-urile (tavanele cu
sculpturi complexe) au fost elementele structurale cele mai rezistente, dar arta a evoluat
considerabil mai mult in timpul celor 700 de ani de ocupatie maura. Almoravizii si
almohazii au introdus caramizile si tiglele multicolore si modelele complexe ale
artesonado-urilor.

Mudejar

18
Printre creatiile specifice acestui stil se numara turnurile complexe de caramida si
ceramica din Aragon, edificiile Reales Alcazares (palate regale) din Sevilla si turnurile si
bisericile in stil mudejar gotic din Toledo. In arhitectura, formele mudejar au continuat sa
existe in constructia arenelor de tauri si a garilor chiar pana la inceputul secolului al XX-
lea.
Romanicul
In timp ce maurii acopereau peretii si arcadele cu stuc si azulejos, Spania crestina isi
construia in nord propriile capodopere:structuri romanice menite sa inspire fiecare
pelerine care punea piciorul pe lungul drum pana la Santiago de Compostella.
Catedrala din Santiagi de Compostella pastreaza naosul inalt original in stil romanic,
reliefurile superbe pe Puerta de las Platerias (cca. 1100) si mai ales capodopera romanica
a sculptorului Mateo, statuile complexe, in altorelief ale Portico de la Gloria (1188).
Forme ale artei romanice din Spania sunt altarele si frescele, dinamice si cu un colorit
bogat de la biserici ca San Isidoro din Leon. Alte exemple din bisericile aflate in parohiile
mai indepartate din Catalonia sunt expuse la muzeele din Barcelona, Vic si Jaca. Stilul a
fost schimbat odata cu venirea calugarilor cistercieni reformatori, care au adus o
preferinta pentru austeritate, ce a temperat tendinta de constructie a capitelurilor bogat
cioplite si a portalurilor infatisand faptele apostolilor. In locul acestora au fost inaltate
complexuri manastiresti imense, dedicate rugaciunii si muncii.
Goticul
Pana la jumatatea secolului al XIII-lea, goticul a facut o serie de incursiuni in stilurile
existente. Goticul insa nu era doar o moda artistica, ci o noua modalitate de perceptie a
vietii, in care spiritualitatea si cultura erau transferate din zona complexurilor monastice
in directia oraselor medievale, avand catedrale in centru.
La sfarsitul secolului al XIV-lea si inceputul secolului al XV-lea, arhitectura gotica si-a
adaugat ornamentatiile inflorite, cunoscute ca fiind goticul flamboaiant.
Barocul
Arhitectura baroca spaniola exuberanta, stilul churriguera, a fost botezata dupa numele
lui Jose de Churriguera si al fratilor sai, desi a existat si un alt mare reprezentant al
stilului, Pedro de Ribera. In Andaluzia se afla foarte multe constructii in stil churriguera,
ca urmare a faptului ca acesta era punctual de sosire a bogatiilor din Lumea Noua.
Poleirile baroce, coloanele salomonice – contorsionate si imbratisate – si pilastrii
inversati au fost creati ca urmare a unui apogeu al freneziei creative, alimentat de
profiturile si optimismul din Lumea Noua.
Modernismul secolului al XX-lea
Barierele conservatorismului au fost, intr-un final, zdruncinate de miscarea Modernista
din Catalonia, condusa de Antoni Gaudi, Lluis Domenech I Montaner, fiul sau Pere
Domenech, Josep Maria Jujol si Juan Martorell. Acestia au rasturnat traditia arhitecturala
prin intermediul structurilor inspirate organic, a folosirii ample a caramizilor decorative si
a designului elaborat.
Muzica
Flamenco, perceput ca o chintesenta a muzicii spaniole, are defapt radacini tiganesti,
arabe si ebraice.
Cea mai mare parte a specialistilor considera ca radacinile flamenco se trag din secolul al
XV-lea, cand tiganii au venit din nordul Indiei prin Egipt, iar muzica lor s-a impletit cu
cea a maurilor si a evreilor din Andaluzia. Cuvantul flamenco deriva probabil din

19
arabescul “felag mengu”, insemnand “taran nomad” – cu referire la tigani si probabil la
Moriscos (botezati mauri). Inaintea acestuia muzica spaniola a evoluat de la cantarile
polifonice ale Evului Mediu timpuriu, apoi a ajuns la un apogeu in Renastere, cand au
proliferate instrumente cum e chitara.

20
1. Marin M., Lungu M., Anca Albu, Daniela Plesoianu, Marin I., Geografia
continentelor, (2008), Editura Universitara, Bucuresti
2. Caloianu N., Harjoaba I., Silvia Iancu, Marin I., Garbacea V., Geografia
continentului Europa, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti
3. Antologie. Statele lumii, 2008, Editura Steaua Nordului
4. Mandrut O., Manual de geografie, clasa a VI-a, Editura Corint
5. http://www.bcn.cat
6. http://www.sctfe.es
7. Spania.Ghit turistic

21