Ce ºtie Visual Basic (I)
C
ei mai mulþi dintre noi, când se
gândesc la cuvântul programare,
se gândesc automat la un pro-
gramator plictisit, stând în faþa unui calcu-
lator ºi bãtând pagini întregi de coduri.
Apoi ne imaginãm urmãtoarea scenã, în
care bietul om testeazã programul pe care
îl scrie ore întregi ºi îi apare pe ecran o
eroare de execuþie, eroare pe care nu
reuºeºte sã o remedieze decât dupã alte
ore de lucru, ºi tot aºa. De fapt, cei mai
mulþi dintre noi gãsesc conceptului de
programare o grãmadã de etichete cum ar
fi: "complicat", "inaccesibil", "obositor",
"greu de învãþat" ºi cea mai grea etichetã,
"inutil". Este un fapt real cã pânã ºi în ºco-
lile de informaticã este predatã progra-
marea utilizând programe obositoare ºi a
cãror duratã de învãþare se întinde pe mai
mulþi ani.
Sã fim serioºi! Visual Basic (pe scurt
VB) este unul dintre cele mai simple lim-
8 baje de programare. Dacã sunteþi în stare
sã deschideþi un calculator, sã bateþi trei
cuvinte la tastaturã, dacã ºtiþi puþin limba
englezã, vã face plãcere sã desenaþi ºi aveþi
puþinã imaginaþie, atunci puteþi fi sigur cã
aþi gãsit un nou prieten în calculatorul
dumneavoastrã.
ªi, din moment ce este pe mãsura cre-
ativitãþii dumneavoastrã, puteþi sã fiþi si-
guri cã este ºi folositor. Aveþi un calcul
figura 1: Aºa aratã VB în timp ce lucrãm în el (imagine fullscreen)
complicat de fãcut? Sunteþi profesor ºi tre-
buie sã calculaþi niºte medii? Aveþi de fãcut
un program care sã vã gestioneze baza de
date (medic, lucru în secretariat, vânzã-
tor...)? Vã intereseazã electrotehnica ºi
doriþi un dispozitiv care – ataºat portului
de imprimantã – sã coordoneze anumite
aparate? Vã pasioneazã grafica 2D sau 3D
ºi nu ºtiþi unde sã faceþi primii paºi pentru
a pãtrunde în misterele ei din lumea cal-
culatorului? Vã doriþi sã creaþi un program
care sã încripteze (sã codifice) anumite
texte? Cu puþin noroc, rãbdare ºi ingenio-
zitate, Visual Basic va rãspunde acestor
cerinþe.
Aºadar, în scrierea unui program în
Visual Basic cel mai "complicat" lucru este
sã stabiliþi ce vreþi sã facã programul ºi
cum vreþi sã arate. Acest mediu de progra-
mare este foarte prietenos ºi se bazeazã pe
graficã. Ce înseamnã însã aceasta?
Programarea graficã rezidã din faptul
cã programatorul îºi începe proiectul prin
schiþarea ferestrelor (forms), butoanelor
(buttons), casetelor de text (text boxes), eti-
chetelor (labels) ºi celorlalte elemente (din
toolbox), apoi seteazã opþiunile dintr-o
casetã specialã (Properties Window), aºa
cum veþi vedea mai târziu, ºi abia apoi
începe scrierea codului propriu-zis
(figura 1). Codul scris este bazat pe eveni-
mente (events) ºi grupate în subprograme.
figura 2: Exemplu de cod al unui buton "Ieºire" ºi a
unei casete text
În Windows, fiecare miºcare a mouse-ului,
fiecare tastã apãsatã reprezintã câte un
eveniment. Tot ceea ce are de fãcut un
programator este sã se hotãrascã ce
urmãri au acþiunile utilizatorului în
perimetrul programului lui. Adicã, spre
exemplu, dacã desenãm un buton ºi
dorim sã serveascã la închiderea progra-
mului, atunci o sã-i modificãm eticheta
(textul scris pe buton) în "Ieºire", iar în fe-
reastra de cod asociem evenimentului de
apãsare a butonului codul care desem-
neazã închiderea programului (în cazul
nostru cuvântul "END") (figura 2).
Atunci când vrem sã începem un nou
proiect în Visual Basic, avem de ales între
mai multe proiecte predefinite, pe care le
putem dezvolta. Primul ºi cel mai simplu
este "Standard EXE" în care VB deschide
un form (fereastrã) gol, de o anumitã
dimensiune, cãruia îi putem modifica pro-
prietãþile. Apoi, avem la dispoziþie unel-
tele-standard din Toolbox, deºi existã ºi
proiecte mai complexe în care uneltele pri-
mare nu sunt de-ajuns, deci acest proiect
este doar pentru aplicaþiile simple
(figura 3).
De aici, totul se desfãºoarã ca o joacã de
copii. Desenaþi elementele de dimensi-
figura 3: Toolbox cu componentele primare

figura4: Fereastra Properties
unea doritã în spaþiul dorit ºi apoi modifi-
caþi opþiunile lor, astfel încât sã core-
spundã utilitãþii programului ºi gusturilor
dumneavoastrã (sau ale viitorilor utiliza-
tori). Observãm cã fereastra Proprieties
(shortcut: F4) are o casetã rulantã din care
selectãm obiectul ale cãrui proprietãþi
vrem sã le modificãm, lista proprietãþilor
ºi la final o casetã care ne este de foarte
mare ajutor, descriind fiecare element din
listã (figura 4).
Una dintre cele mai importante propri-
etãþi care nu lipsesc de la nici un element
este Name ºi reprezintã numele obiectului
în forma în care va fi apelat în timpul exe-
cuþiei. O altã proprietate importantã este
la obiectele care afiºeazã text (labels, but-
tons) ºi poartã numele de Caption,
reprezentând textul care va fi afiºat de ele
în interiorul form-ului. Este foarte impor-
tant de reþinut cã proprietatea Name
reprezintã apelativul obiectului în codul
de execuþie ºi nu este totuna cu Caption.
Cu toate acestea, oricât de frumos am
desena în VB ºi oricâte elemente decora-
tive i-am adãuga form-ului nostru (se pot
pune din Toolbox chiar ºi forme geometri-
ce de diferite culori), am fãcut toate aces-
tea degeaba dacã programul nu rãspunde
cu nimic acþiunilor utilizatorului. Acest
lucru este foarte important, dar simplu de
efectuat. Pe lângã partea graficã a oricãrui
program existã ºi partea utilitarã pe care
nu o "vizualizãm", dar, de fapt, aceasta
reprezintã menirea programului ºi ºtim cã
este funcþionalã atunci când programul
reacþioneazã la evenimente.
Din acest punct de vedere, deºi este
limitat faþã de alte limbaje (C++, Turbo
Pascal, Java), care pot intra mult mai
adânc în sistemul de operare (unele sunt
capabile sã lucreze chiar ºi sub DOS, lucru
pentru care la Visual Basic ne trebuie o
versiune specialã), Visual Basic oferã o
gamã largã de posibilitãþi ºi de funcþii care
sunt foarte practice ºi satisfac dorinþele
multor programatori, de la începãtori
pânã la avansaþi ºi experþi în programare.
Sã vedem mai exact care sunt posibilitãþile
unui program scris în Visual Basic. Toþi
operatorii ºi funcþiile posibile se gãsesc în
Object Browser (un fel de colecþie a tutu-
ror comenzilor care pot fi scrise în codul
programului ºi care sunt recunoscute de
acesta) din meniul View (shortcut: F2,
figura 5). Aºadar, un program scris în
Visual Basic poate: sã facã toate calculele
matematice (de la adunãri ºi scãderi la
ridicãri la putere ºi calcule trigonometri-
ce), sã lucreze cu ºiruri de caractere (de la
modificarea textului de pe o etichetã la
înlocuirea anumitor caractere dintr-un ºir
ºi limitarea lungimii acestuia), sã preia
informaþii despre calculator, sã lucreze cu
fiºiere text (sã le creeze, sã le modifice ori
sã le ºteargã), sã lucreze cu baze de date
(asupra acestui aspect ne vom concentra
în cea de-a doua parte a acestui tutorial,
figura 5: Fereastra Object Browser ºi Help-uul aferent unui elemnet din listã (imagine fullscreen)
care va apãrea într-un numãr viitor),
poate sã lucreze cu anumite funcþii ale
Windows-ului, de la dll-uri (importante ca
ºi gdi32, rundll, kernel32, dll fiind pres-
curtarea de la dynamic link library ºi
reprezintã fiºiere tip bazã de date pentru
sistem) pânã la componente ale pro-
gramelor instalate (Word, Windows
Media Player, Flash etc.), sã converteascã
dintr-un tip de date într-altul, adicã existã
locuri în care programul lucreazã doar cu
numere, calcule ºi locuri în care ºirurile de
caractere sunt vitale, dacã ne gândim la
text-boxes, iar noi trebuie sã le convertim.
De exemplu, nu putem pune într-o
etichetã rezultatul unui calcul, pur ºi sim-
plu, ci trebuie sã folosim formula Str (nu-
mãr), pentru a converti numãrul într-un
ºir de caractere. Dar asupra variabilelor ºi
constantelor ºi conversiei dintre ele ne
vom concentra mai târziu). De altfel, vom
studia interacþiunea codului Visual Basic
cu diferite fiºiere de sistem, prin inter-
mediul unui program (WinApi), care ne
ajutã sã selectãm tipul funcþiilor de care
avem nevoie ºi care face din VB un mediu
de programare la fel de util precum C++
ºi pe care îl întrece însã prin simplitate.
Fereastra Code (adicã locul în care se
scrie codul) se deschide la clic dublu
asupra oricãrui obiect din form (inclusiv a
form-ului însuºi) a cãrui acþiune vrem sã o
9
scriem, sã o modificãm ori sã o ºtergem.
Dacã nu s-a fãcut nici o referire în codul
programului la acel obiect, atunci VB
creeazã automat o nouã procedurã-eveni-
ment goalã, a cãrei activare în timpul exe-
cuþiei este oferitã de acþiunea implicitã
care poate fi exercitatã asupra obiectului.

figura 6: Un obiect care rãspunde la mai multe evenimente ºi exemplu de comentarii
Cu siguranþã, dacã deschidem fereastra
Code pentru un buton, evenimentul im-
plicit pe care îl va declanºa în timpul exe-
cuþiei programului va fi un simplu clic,
10 dar, dacã avem de-a face cu o casetã text,
s-ar putea sã rãmânem miraþi, deoarece
evenimentul implicit este "Change" ºi
desemneazã modificarea textului din ea.
Dacã, totuºi, am mai lucrat cu acel obiect
înainte, atunci la fereastra Code se va
focaliza imediat pe porþiunea din cod care
conþine ºi obiectul (figura 2).
Totuºi, s-ar putea sã dorim ca ele-
mentele programului nostru sã fie acþio-
nate ºi de altceva decât evenimentele im-
plicite. Spre exemplu, atunci când mouse-
ul trece peste un buton, sã fie executatã o
acþiune (de exemplu schimbarea culorii
acestuia) sau ca tot programul sã se
opreascã la apãsarea literei "S". Aºa ceva
nu este câtuºi de puþin o problemã,
deoarece avem posibilitatea sã gãsim toate
acþiunile posibile asupra unui obiect sau
chiar asupra form-ului în cea de-a doua
casetã de derulare. Printre ele se pot
numãra: dublul clic, apãsarea unei anu-
mite taste în timp ce este selectat obiectul,
trecerea mouse-ului peste un buton, fãrã
însã a-l apãsa, încercarea de a muta un
obiect (drag & drop) ºi multe altele. Un
obiect poate rãspunde la mai multe ac-
þiuni, fiecare dintre ele necesitã însã o altã
procedurã-eveniment (figura 6).
Toatã programarea în fereastra Code
este structuratã pe subprograme care sunt
de patru categorii: subprogramele nor-
male, funcþiile, evenimentele ºi propri-
etãþile. Deocamdatã, vom discuta însã
despre cele mai uzuale: subprogramele
normale. Ele încep întotdeauna printr-un
atribut care le defineºte tipul, existând ast-
fel procedurile private (Private Sub) ºi cele
publice (Public Sub), dar ne vom concen-
tra mai târziu atenþia asupra subpro-
gramelor publice.
Pe lângã procedurile-eveniment acce-
sate de utilizator prin acþiunea mouse-ului
ºi a tastaturii, existã ºi un alt set de proce-
duri care nu pot fi accesate decât din inte-
riorul programului ºi care pot conþine alte
comenzi, cu rolul de a face viaþa mai
figura 7: Exemplu de interacþiune între proceduri, folosind versiunea limitatã a lui VB din Office
uºoarã celor care vor sã împartã codul în
mai multe pãrþi. Aceste proceduri pot fi
create de o utilitate a programului (din
meniul Tools>Add Procedure) ºi sunt
"chemate" (adicã rulate) din celelalte pro-
ceduri cu ajutorul sintaxei: "Call" însoþit de
numele procedurii (figura 7).
Aºa cum aþi observat din figura 2, orice
procedurã este delimitatã în fereastra
Code de formula de începere (în cazul
nostru sintaxa "Private Sub" urmatã de
numele procedurii sau al obiectului însoþit
de evenimentul pe care îl declanºeazã ºi
douã paranteze care au, uneori, rolul de a
adãposti anumite informaþii speciale,
cunoscute sub numele de parametri), apoi
un spaþiu în care sunt scrise comenzile,
care poate sã aibã de la 1 la un numãr
nelimitat de rânduri, ºi apoi o formulã de
încheiere care atrage atenþia programului
cã acolo se terminã execuþia acestuia (de
obicei "End Sub") ºi îi dã voie sã treacã în
starea de pasivitate, în aºteptarea unui alt
set de comenzi sau date de la utilizator.
Un lucru foarte util în cod, dacã nu
vrem sã ne pierdem minþile programând,
este folosirea comentariilor. Atunci când
lucrãm la un program mai lung, pe o
perioadã mai lungã de timp, se poate sã
uitãm ideile anterioare. Adicã, având 20 de
subprograme care fac trimitere unele la
altele, este destul de greu sã mai þinem
minte ce fãcea fiecare. Atunci vine sal-
varea. Comentariile sunt niºte porþiuni de
text introduse pe lângã codul propriu-zis,
care însã nu sunt luate în considerare de
program. Ele sunt marcate cu apostrof (')
pentru comentarii care sunt puse în
 figura 8A: Mesaj de explicare a erorii, scris de programator
acelaºi rând cu codul ºi cu "Rem" pentru
comentariile care ocupã un rând întreg
(figura 6).
Deºi au fost scrise zeci de cãrþi despre
programarea în VB – acest fapt dând
impresia cã ar fi complicat – el rãmâne un
mediu foarte uºor de utilizat ºi datoritã
Help-ului pe care îl posedã. Orice fereastrã
pe care o afiºeazã Visual Basic în timpul
programãrii are câte un buton care ne
trimite exact la rubrica respectivã din Help.
În plus, existã o mulþime de cazuri în care
ne-am dori sã ºtim cum se folosesc anu-
mite funcþii pe care le gãsim în Object
Browser. Nimic mai simplu: selectãm din
rubricã elementul despre care vrem sã
aflãm mai multe informaþii, apãsãm F1,
care deschide o fereastrã Help exact la acel
cuvânt-cheie. De aici, dupã ce aflãm mai
multe ºi încercãm sã le punem în aplicare
pentru codul nostru, se poate sã avem
parte de surpriza de a ni se semnala un fel
de eroare necunoscutã. Acum avem douã
posibilitãþi. Prima este sã apãsãm butonul
Help al ferestrei de eroare, care automat
ne duce la o rubricã ce ne va explica noima
mesajului de eroare ºi ce am greºit în cod.
Dacã nici acest lucru nu ne ajutã sã
rezolvãm problema, atunci, în loc sã
renunþãm la ideea de a folosi VB, mai bine
am acorda un pic mai multã atenþie
rubricii din Help a cuvântului pe care l-am
cãutat anterior. Se poate observa cã exact
sub el existã niºte link-uri (cuvinte trans-
figura 9: Metode de corectare a erorilor din programul scris
formate în puncte de legãturã cu alte
rubrici) dintre care cel mai folositor este
cel pe care scrie "Example". Apãsând pe
acesta se va deschide o fereastrã cu un
exemplu de cod în care ar putea fi folositã
variabila ºi conþine ºi comentariile afer-
ente, pentru a ne ajuta sã folosim în codul
nostru (de tipul: "'modificaþi variabila
aceasta cu aceea pe care doriþi dumnea-
voastrã sã o folosiþi în program") (figura 5).
Problemele cu care se confruntã cel mai
ades programatorii care folosesc VB sunt
erorile. Erorile sunt în Visual Basic de 3
tipuri: erori de sintaxã, erori care apar în tim-
pul execuþiei programului ºi erori de logicã.
Primele sunt cele mai frecvente ºi sunt cel
mai uºor de corectat. Dacã în loc de "End
Sub" scriem "End Subt", cu siguranþã cã
VB înainte sã trecem la urmãtorul rând de
cod ne va atrage atenþia colorând în roºu
linia pe care a fost gãsitã eroarea ºi va
insera un mesaj ajutãtor. Cel de-al doilea
tip se poate observa doar atunci când
porniþi efectiv programul. Sã ne gândim la
situaþia cu programul de calculare a
mediei pe care l-am pregãtit ca exemplu.
Ce se întâmplã însã dacã un user, în loc sã
scrie în caseta cu media de la matematicã
"8", scrie "opt". Cu siguranþã, formula care
are rol de a scoate numerele din casetã nu
va gãsi nici unul, aºa cã va returna (va
memora ºi va trimite mai departe, la restul
procedurilor) valoarea 0, ºi sã fim serioºi,
cine are nota 0 la matematicã? Cu toate
figura 8B: Mesaj de eroare dat de program
acestea, am conceput programul ca atunci
când valoarea uneia dintre note este 0 sã
refuze, pur ºi simplu, calculul. Cu sigu-
ranþã programul nu va funcþiona corect
dacã utilizatorul nu îi dã datele de care are
nevoie, dar ceva ca în figura 8A (mesaj
scris de mine) este mai plãcut decât un
mesaj ca în 8B (mesaj de eroare dat de pro-
gram). În ciuda acestora, nu putem ºti ce
se va întâmpla cu programul conceput de
noi pânã când nu îl rulãm pur ºi simplu ºi
îl "chinuim" în toate modurile posibile,
pentru a-l pune la încercare.
Erorile de logicã sunt cel mai greu de
detectat ºi cele mai enervante. Scriem în
cod: A=B2+sin (B/2). Pe B îl scoatem din-
tr-o casetã Text. Apoi ajungem la ultimul
punct în care o etichetã trebuie sã ne
afiºeze valoarea variabilei H ºi, în loc sã
arate ce trebuie, rãmâne înþepenit la 0. Nu
ºtim ce sã facem, unde am greºit, ºi cu
11
toate acestea, eroarea existã.
Atunci VB ne pune la dispoziþie 3
metode de exterminare a erorilor (debug):
prima este execuþia programului pas cu
pas ºi urmãrirea valorilor (Watch), cea de-
a doua este adãugarea în cod a unor
puncte în care programul ia "pauze de
execuþie" (Breakpoints), timp în care
putem verifica valorile iar cea de-a treia
este fereastra "Imediate", care ne permite
sã interacþionãm cu programul, pentru a
afla anumite variabile ºi a modifica anu-
mite valori, pentru a vedea unde e situatã
eroarea (figura 7, 9).
***
Despre vânarea erorilor (cunoscute ºi
sub numele de BUG) ºi misterele vari-
abilelor vom discuta în numãrul viitor.
Pentru cei care îºi doresc atât de mult sã
experimenteze o versiune mai slabã a pro-
gramului, existã în Word un Toolbar care
poartã numele de Visual Basic ºi care ne
poate duce spre o versiune simplificatã,
care însã ne poate fi de ajutor dacã vrem
sã ne facem o idee, cât de cât, despre acest
mod de programare (figura 7).
„ MIRCEA S. DORNEANU