1. Obiective
Unul din pericolele studierii doar a contabilitatii unei tari (de ex. contabilitatea româneasca) este de a crede
ca toate sistemele contabile sunt echivalente, altfel spus, ca rapoartele financiare întocmite în conformitate
cu diferite referentiale nationale sunt comparabile si pot fi folosite nemijlocit pentru luarea deciiziilor.
Or, odata cu largirea perspectivei se va constata ca, dimpotriva, sistemele contabile nationale nu sunt
echivalente, fiind caracterizate de norme si practici care difera în functie de contextul local. Prin urmare,
informatiile contabile furnizate prin rapoartele financiare întocmite în conformitate cu un anumit referential
national nu pot fi folosite ca atare în procesul decizional decât într-un context national, ele pierzându-si
relevanta imediata si comparabilitatea la nivel international. Pentru a da doar un singur exemplu, amintim
cazul celebrei companii Deimler-Benz, care având conform normelor contabile germane un profit net de 615
milioane de marci germane (DM), vrând sa coteze la bursa din New York si fiind nevoita sa-si retrateze
situatiile financiare conform referentialului american, a trebuit sa raporteze o pierdere de 1,8 miliarde DM.
Înrebarea care apare în mod firesc este care sunt cauzele acestor diferentieri între diferite sisteme contabile
nationale? Raspunsuri la aceasta întrebare au fost date de numeroase studii care au identificat în principal
urmatorii factorii ca fiind cei care determina diferentierile dintre referentialele contabile nationale, si anume:
- Sistemele de drept (drept scris sau cutumiar);
- Structura furnizorilor de fonduri (investitori sau creditori bancari);
- Rolul fiscalitatii (contabilitate deconectata de fiscalitate sau nu);
- Rolul profesiei contabile liberale (opozabil rolului statului);
- Teoriile si teoreticienii;
- Factori culturali;
- Accidente ale istoriei.
3. Clasificari ale sistemelor contabile nationale
a) Daca se au în vedere majoritatea factorilor identificati mai sus, la nivel international, se contureaza doua
mari grupe de tari, si anume:
- tarile continental-europene (Franta, Germania, Italia, Elvetia etc); si
- tarile anglo-saxone (UK, USA, Canada, Australia etc)
cu urmatoarele caracteristici:
Tari continental-europene Tari anglo-saxone
Sistem de drept scris Sistem de drept cutumiar
Finantatorul principal: sistemul bancar Finantatorul principal: bursa de valori
Contabilitatea conectata la fiscalitate Contabilitate deconectata de fiscalitate
Statul joaca un rol important în normalizarea contabila Profesia contabila joaca un rol important în
normalizare
Astfel, în tarile anglo-saxone în care finantare se obtine în special de la investitori, comunicarea este
orientata catre aportorii de capitaluri. În plus, fiind tari de drept cutumiar, normalizarea contabila se
efectueaza printr-un minimum de reglementare legala si, în cea mai mare parte, prin norme elaborate de
profesia contabila liberala. Aceasta ofera o mult mai mare flexibilitate actului de producere si difuzare a
informatiei contabile, un rol important jucându-l rationamentul profesional.
Principalul utilizator al situatiilor financiare fiind investitorul, calculele taxelor si impozitelor pe baza datelor
contabile joaca un rol secundar, contabilitatea fiind deconectata de fiscalitate, ea având în principal rolul de
a asista procesul de investire la bursa de valori.
În schimb, în tarile continental europene, fiind tari de drept scris, reglementarea legala joaca un rol
determinant în normalizarea contabila, ceea ce confera o flexibilitate mult mai redusa sistemului contabil,
caracterizat printr-o uniformitate ridicata. Bancile fiind principalul aportor de resurse, sistemul contabil va fi
unul mai pesimist, în care rezervele si provizionele se constituie cu mai multa usurinta.
Întrucât statul este implicat într-o proportie semnificativa în normalizare, contabilitatea va juca un rol
important în determinarea taxelor si impozitelor datorate de catre firme, altfel spus, în tarile continental
europene, sistemul contabil este conectat la fiscalitate.
Pe lânga o astfel de grupare generala care clasifica sistemele contabile în doua mari categorii, exista si
numeroase studii care fac o analiza mai fina a referentialelor contabile nationale plecând de la un factor de
diferentiere. În continuare vor fi prezentate doua astfel de clasificari carora li se acorda un rol important în
literatura de profil, si anume clasificarea lui Gray (1988) pe baza factorilor culturali si pe cea a lui Nobes
(1998) care are la baza sistemele de finantare.
b) Clasificarea culturalista
Gray (1988) încearca sa explice diferentierea sistemelor contabile pe baza factorilor culturali. El are ca
punct de plecare: studiul lui Hofstede referitor la valorile culturale în contextul practicilor si teoriilor
organizatiilor.