Curs Windows XP Professional-2004

Windows XP Professional
1. Interfaţa Windows XP Professional.....................................................................D-3

1.1. Explorarea sistemului de operare.....................................................................D-4
1.2. Lucrul cu fişiere, directoare şi scurtături în fereastra de explorare.................D-9
1.2.1. Meniul File..................................................................................................D-9
1.2.2. Meniul Edit................................................................................................D-12
1.2.3. Meniul View...............................................................................................D-13
1.2.4. Meniul Favorites.......................................................................................D-14
1.2.5. Meniul Tools..............................................................................................D-14
1.2.6. Meniul Help...............................................................................................D-14
1.3. Lansarea aplicaţiilor şi meniul Start..............................................................D-14
1.4. Configurarea mediului de lucru în Windows XP Professional......................D-16
2. Aplicaţii sub Windows XP Professional............................................................D-26
2.1. Notepad..........................................................................................................D-26
2.2. WordPad........................................................................................................D-28
2.3. Paint...............................................................................................................D-30
2.4. Alte aplicaţii...................................................................................................D-33
3. Gestionarea utilizatorilor...................................................................................D-34
3.1. Utilizatori, grupuri de utilizatori, parole de acces.........................................D-35
3.2. Partajarea directoarelor..................................................................................D-38
4. „Întreţinerea” sistemului....................................................................................D-40
4.1. Gestionarea hard disk-urilor..........................................................................D-40
4.2. Curăţarea („cleanup”)...................................................................................D-41
4.3. Defragmentarea hard disk-ului......................................................................D-42
4.4. Backup/Restore..............................................................................................D-44
5. Lucrul în reţea....................................................................................................D-46
5.1. Configurarea conexiunii la reţea....................................................................D-49
5.2. Lucrul în reţeaua locală.................................................................................D-50
5.3. Periferice în reţea...........................................................................................D-51
5.4. Conectarea la Internet....................................................................................D-52
5.5. Internet Explorer...........................................................................................D-54
5.6. Outlook Express.............................................................................................D-55
6. Anexe.................................................................................................................D-58
6.1. Date tehnice de instalare................................................................................D-58
6.2. Monitorizarea performanţelor sistemului......................................................D-60
6.3. Diferenţe faţă de versiunile anterioare...........................................................D-63
6.4. Servicii în Windows XP.................................................................................D-64
7. Bibliografie recomandată...................................................................................D-67
D. D. Windows XP Professional
Noţiuni prezentate în acest capitol:

• • interfaţa sistemului de operare Windows XP Professional
• • aplicaţii care fac parte din sistemul de operare Windows XP
Professional
• • întreţinerea sistemului de operare
• • utilizatori, conturi, grupuri, partajare de directoare
• • lucrul pe calculatorul conectat la o reţea locală
• • navigarea pe Internet, poşta electronică
Scopul acestui capitol:

• familiarizarea utilizatorului cu interfaţa sistemului de operare
• explorarea sistemului de operare, manipularea fişierelor şi directoarelor
• personalizarea mediului de lucru în Windows XP Professional
• introducere în aplicaţiile care se livrează o dată cu sistemul de operare Windows
XP Professional (Notepad, WordPad, Paint) şi în programele utilitare de
„întreţinere” a sistemului (defragmentare, scan disk, cleanup, backup/restore)
• introducere în lucrul în reţea
• familiarizarea utilizatorului cu Internet Explorer, Outlook Express, configurarea
conexiunii la Internet
• pentru utilizatorii cu experienţă anterioară acestui curs, prezentarea diferenţelor
între Windows XP Professional şi Windows 2000 Professional.
1. Interfaţa Windows XP Professional

Windows XP este cel mai nou sistem de operare din familia Windows a firmei Microsoft,
şi reprezintă o combinaţie între caracteristicile cele mai performante ale versiunilor
anterioare (multimedia şi Plug_and_play de la versiunile 98 şi Me (Millenium),
robusteţea şi securitatea lucrului de la 2000) şi posibilităţi noi (tratate pe scurt în
Capitolul 6.3., Diferenţe faţă de versiunile anterioare). Windows XP a apărut în două
versiuni:
• Windows XP Home Edition, destinat utilizatorilor individuali, de regulă pentru
calculatoarele de la domiciliu, fără capabilităţi de lucru într-un mediu administrat
(reţea),
• Windows XP Professional, destinat lucrului de birou, în reţea, cu capabilităţi
extinse (tehnologii de gestionare IntelliMirror, tehnologii de securitate a datelor
preluate din Windows 2000, lucrul pe grupuri de utilizatori cu diferite privilegii,
posibilitatea de încriptare a fişierelor, aplicaţii multiprocesor etc.).
Interfaţa cu utilizatorul facilitează interacţiunea între utilizator şi sistemul de operare,
respectiv programele care rulează şi aplicaţiile pornite sub acest sistem. Sistemul de
operare Windows XP Professional se deschide cu un ecran specific, numit „desktop”
(Figura D.1), masa de lucru virtuală care cuprinde uneltele cele mai uzuale, plasate la
îndemâna utilizatorului.
Figura D.1.
În capitolul precedent au fost prezentate elementele de bază care alcătuiesc acest desktop.
După cum în afară de suprafaţa mesei de lucru, un birou mai cuprinde şi o serie de sertare
al căror conţinut nu este vizibil direct, fără a le deschide, şi interfaţa cu utilizatorul
cuprinde mult mai multe unelte şi aplicaţii decât cele care se văd pe desktop. Acest
capitol se ocupă cu prezentarea structurii logice a datelor pe calculator şi a modului în
care, pornind de la desktop, se poate vizualiza şi apela orice fişier aflat oriunde în
structura de directoare.
Reîmprospătarea ferestrei desktop se face apăsînd tasta funcţională F5.
1.1. Explorarea sistemului de operare
Cel mai simplu mod de a vedea cum sunt structurate logic datele pe calculator este
deschiderea directorului „My Computer”, printr-un dublu click cu butonul din stânga al
mouse-ului. Ceea ce se obţine este o fereastră tipică pentru Windows ( Figura D.2).
Conţinutul acestei ferestre va urmări configuraţia hardware a calculatorului pe care se
lucrează. Vor fi afişate toate „drive-urile” (echpamentele de stocare de date) instalate pe
calculator, cu icoane şi denumiri specifice.
Figura D.2.
Astfel, se observă că pe calculatorul luat ca exemplu în Figura D.2 sunt instalate două
drive-uri tip hard disk, „C: ”şi „D:”, şi unul de dischetă (floppy), „A:”. Alte drive-uri care
apar în fereastră dacă sunt instalate pe calculator: unitatea de citire CD, DVD, unitatea de
citire bandă magnetică de 8mm sau 4mm (tape). Se observă de asemenea o informaţie
despre hard disk-ul „C:”, şi anume cât de mare este spaţiul total disponibil pe disc şi cât
din el este liber. Astfel de informaţii se pot obţine despre aproape orice entitate prin
poziţionarea mouse-ului timp de câteva secunde pe ea, fără a se apăsa nici un buton.
În partea din stînga a ferestrei apar icoane prin apăsarea cărora se lansează comenzi
specifice. De exemplu, apăsarea pe „View System Information” produce apariţia unei
tablete care dă informaţii despre calculator (tipul şi frecvenţa procesorului, memoria
RAM), versiunea sistemului de operare şi indicativul utilizatorului care a instalat
sistemul. Acelaşi lucru se obţine şi prin selectarea icoanei My Computer cu butonul din
dreapta al mouse-ului.
Pentru a vedea conţinutul unui drive se face dublu click pe icoana corespunzătoare din
fereastra My Computer. Se va obţine astfel o listă de directoare şi fişiere organizate
specific, cu nume intuitive. Unele dintre ele aparţin utilizatorului, altele sunt create de
sistem sau de aplicaţiile instalate. Cele create de sistemul de operare au denumiri
specifice. De exemplu:
• Documents_and_Settings, este un director în care se stochează informaţii
referitoare la modul în care fiecare utilizator îşi particularizează mediul de lucru.
• Program_Files, va conţine subdirectoare cu instalările de programe care se fac în
Windows, şi care vor alege implicit această cale, dacă utilizatorul nu va specifica
alta.
• Windows, conţine fişierele care aparţin sistemului de operare. În acest subdirector
este indicat ca utilizatorul să nu introducă alte fişiere sau să şteargă din cele
existente înainte de a fi acumulat experienţă în lucrul sub Windows, inclusiv
instalare de sistem. Orice modificare la întâmplare poate afecta major
funcţionarea sistemului de operare.
Întoarcerea la nivelul superior se face cu un click simplu al butonului din stânga al

mouse-ului pe săgeata („Back”). Cu ajutorul ferestrei My Computer se poate
parcurge întreaga structura logică de date de pe calculator, se pot deschide documente sau
lansa în execuţie programe (prin dublu click cu butonul din stânga al mouse-ului pe
icoanele aferente), se pot afla informaţii despre fişiere şi directoare etc.
Deschiderea ferestrei My Computer se poate face şi din alte locuri decât cel prezentat.
Astfel, My Computer se poate deschide şi din fereastra de Start (Figura D.3), respectiv
din orice fereastră de subdirector, unde va aparea ca scurtătură (Figura D.4).
Figura D.3.
Figura D.4.
La fel de simplă şi în aceleaşi variante va fi şi apelarea ferestrei „My Documents”

(Figura D.5).
Figura D.5.
Această structură este destinată exclusiv fişierelor personale ale utilizatorului, fie că sunt
cărţi în format electronic („.pdf”, de exemplu), fişiere în formate audio şi video, imagini
grafice sau alte documente. Calea în care se găsesc aceste subdirectoare în tabloul logic al
datelor de pe calculator este:
C:\Document_ and_Settings\Nume_utilizator\My_Documents\...
Prin apăsarea pe butonul indicat în Figura D.5 se va obţine o tableta cu calea locaţiei
curente, împreună cu structura arborescentă aferentă. Acelaşi lucru se întâmplă dacă se
apasă tasta funcţională F4. Selectarea unei alte locaţii din tabletă va permite deschiderea
rapidă a subdirectorului aferent, fără a se mai parcurge întreaga cale, pas cu pas.
Un alt mod de a vedea datele care se găsesc pe disc este cu ajutorul ferestrei „Windows
Explorer”. Această aplicaţie se lansează prin selectarea următoarei secvenţe (Figura D.6):
Start->All_Programs->Accesories->Windows_Explorer
Figura D.6.
Se obţine o fereastră (Figura D.7) diferită de cele de mai sus prin aceea că prezintă şi
structura arborescentă de dispunere logică a datelor pe disc.
Figura D.7.
1.2. Lucrul cu fişiere, directoare şi scurtături în fereastra de explorare
În partea de sus a ferestrei Windows Explorer, ca şi la My Computer şi My Documents, se

găseşte lista utilităţilor specifice Windows, în care opţiunile şi comenzile sunt grupate în
funcţie de scop. Opţiunile pot diferi între ele de la un utilitar de explorare la altul. Cel mai
complex este Windows Explorer.
1.2.1. Meniul File
Meniul File conţine comenzi referitoare la fişiere („files”) şi directoare („folders”):

crearea de directoare (New->Folder) şi scurtături (New->Shortcut), redenumiri
(Rename), ştergeri (Delete), informaţii despre entitatea selectată (Properties), închiderea
ferestrei (Close). Închiderea oricărei ferestre în Windows XP, de orice tip, se poate face
cu Alt+F4. Comenzile şi opţiunile din meniul File sunt active (scrise cu negru) sau
inactive (scrise cu gri) după cum se aplică sau nu entităţilor selecate în momentul
respectiv. Dacă în listă există o entitate selectată (director sau fişier), meniul File este
mult mai bogat şi include şi alte acţiuni care se pot face asupra respectivei selecţii:
deschidere sau lansare (Open), partajare (Sharing), arhivare (Add To...), expediere la o
destinaţie specificată (Send To...), căutarea unei entităţi (Search, dacă elementul selectat
este un director) etc.
Majoritatea comenzilor din File funcţionează şi în afara utilitarelor de explorare, pe

desktop, prin apăsarea butonului din dreapta al mouse-ului pe o entitate selectată.
Lucrul cu comenzile meniului File:
• crearea unui director:

o File->New->Folder
o sistemul creează un director nou, „ ”, şi aşteaptă ca
utilizatorul să introducă numele dorit.
• ştergerea unui director sau fişier

o se selecteaza enitatea care se va şterge. Pentru ştergeri multiple se folosesc
tastele Ctrl şi Shift. Modul de lucru este următorul: se selectează cu
mouse-ul primul fişier care trebuie şters, apoi se apasă tasta Ctrl şi se ţine
apăsată până când se selecteaza şi celelalte fişiere, într-o ordine aleatoare,
nu neapărat consecutive în listă. Se eliberează tasta în momentul în care
selecţia se consideră încheiată. Cu tasta Shift se lucrează în acelaşi mod,
doar că se specifică numai primul şi ultimul fişier, sistemul selectînd şi
evidenţiind automat toate fişierele care se găsesc între acestea.
o File->Delete
o Apare un mesaj din partea sistemului (Figura D.8). Acest mesaj face
referire la directorul special „Recycle Bin” (conteiner de materiale
refolosibile, se mai regăseşte şi sub denumirea de „Trash Can” sau
„Dumpster”, în traducere „coş de gunoi”), aflat obligatoriu pe desktop, de
obicei în dreapta-jos, în care se stochează fişierele care s-au şters din calea
originală. Răspunsul la întrebarea din mesaj va fi afirmativ („Yes”) dacă
fişierele trebui şterse şi negativ („No”) dacă utilizatorul s-a răzgândit între
timp. Fişierele din Recycle Bin nu sunt încă şterse efectiv de pe disc.
Spaţiul va fi eliberat fizic numai în momentul în care se va da comanda
„Empty Recycle Bin” (goleşte...), fie prin selectarea icoanei cu butonul
dreapta al mouse-ului, fie prin deschiderea cu dublu click pe icoană şi
comanda File->Empty_Recycle_Bin.
Figura D.8.
o fişierele selectate se pot şterge fizic de pe disc, fără a se mai stoca

temporar in Recycle Bin cu următoarea combinaţie de taste: Shift+Delete.
Această variantă trebuie folosită cu atenţie, pentru că datele astfel şterse
nu se mai pot restaura.
o fişierele şi scurtăturile de pe desktop sau din zona de lansare rapidă de pe
taskbar se pot şterge cu ajutorul comenzilor meniului care apare prin
apăsarea butonului din dreapta al mouse-ului.
• crearea unei scurtături şi plasarea ei pe desktop, şi pe taskbar (zona de lansare

rapidă)
o se selectează o entitate (fişier, director)
o File->Create_Shortcut sau buton dreapta mouse şi Create_Shortcut. Se
observă că meniul de comenzi care se deschide la apăsarea butonului din
dreapta al mouse-ului este identic cu cel de sub File.
o rezultă un fişier cu numele „Shortcut to...” în aceeaşi locaţie.
o acest fişier va putea fi mutat cu ajutorul tehnicii „drag & drop” pe
desktop sau taskbar. Cum se procedează: se „agaţă” entitatea prin apăsarea
butonului din stânga al mouse-ului, şi cu butonul apăsat se mută cursorul
în zona dorită (desktop, zona de lansare rapida de pe taskbar), după care se
eliberează butonul. Comanda echivalentă din meniu este: File (sau buton
dreapta mouse) ->Send_To->Desktop. (Dacă se doreşte ca fişierul să se
copieze, nu să se mute, simultan cu deplasarea cursorului se ţine apăsată
tasta Ctrl.) Desktop-ul va ajunge astfel să se umple de scurtături, fişiere şi
directoare. Acestea se pot aranja într-un mod intuitiv pentru utilizator tot
cu ajutorul tehnicii „drag & drop”. Apăsarea butonului din dreapta al
mouse-ului într-o zonă pe desktop unde nu există nici o entitate oferă un
meniu de comenzi care permite alinierea icoanelor, respectiv aranjarea lor
după anumite criterii (nume, mărime, tip, data ultimei modificări etc.) De
asemenea, în acest meniu există opţiunea „Undo Move” (Ctrl+Z), cu
ajutorul căreia se anulează ultima mutare.
• redenumirea unui fişier sau director

o se selectează fişerul/directorul
o File (sau buton dreapta mouse)->Rename. Numele se evidenţiază
(highlight) şi la sfârşitul textului apare cursorul, semn că se permite
editarea. Utilizatorul poate să modifice numele fişierului. Validarea se
face prin apăsarea tastei „Enter/Return”.
o editarea numelui fişierului sau directorului de poate face şi prin două
selecţii cu butonul din stânga al mouse-ului, nu atât de rapide ca în cazul
dublu click.
o o altă variantă de editare este selectarea fişierului şi apăsarea tastei
funcţionale F2.
• aflarea de informaţii despre entitatea selectată

o se selectează fişerul/directorul
o File (sau buton dreapta mouse)->Properties
o se afişează o tabletă cu informaţii diverse despre fişierul/directorul
selectat. Dacă se doreşte aflarea de informaţii despre un drive, se
procedează în acelaşi mod. Properties aplicat drive-ului „C: ” va aduce
tableta din Figura D.9.
Figura D.9.
• căutarea unui fişier

o File ->Search
o apare tableta din Figura D.10. S-a introdus numele fişierului căutat, locul
în care se caută, iar sistemul a returnat toate entităţile care au în denumire
şirul de caractere specificat. Căutarea se poate face cu ajutorul agentului
„Search Companion” (în engleză, însoţitor în căutare), care este
reprezentat sub forma unei figurine animate care poate fi selectată din mai
multe variante. Agentul oferă posibilitatea definirii criteriilor de căutare
complexe.
Figura D.10.
o un alt mod de a lansa căutarea este apăsarea tasei funcţionale F3 cu o

fereastră de explorare deschisă şi activă pe ecran. Fereastra activă este cea
în care s-a dat click cu mouse-ul ultima dată. Pe ecran pot fi deschise mai
multe ferestre în acelaşi timp, dar numai una este activă.
1.2.2. Meniul Edit
Meniul Edit conţine următoarele comenzi (grupate pe tipuri de acţiune): Undo (Ctrl+Z)
(anulează ultima comandă), Cut (Ctrl+X) (şterge enităţile selectate din locaţia originală şi
le reţine în clipboard), Copy (Ctrl+C) (copiază entităţile selectate din locaţia originală în
clipboard) , Paste (Ctrl+V) (copiază entităţile aflate în clipboard în locaţia curentă),
Paste_Shortcut (creează în locaţia curentă o scurtătură pentru datele aflate în clipboard),
Cop_To_Folder (copiază entităţile selectate într-o locaţie specificată), Move_To_Folder
(mută entităţile selectate într-o locaţie specificată), Select_All (selectează toate entităţile
din directorul curent) şi Invert_Sellection (inversează selecţia entităţilor în directorul
curent).
Dacă se doreşte o selecţie multiplă, care să nu conţină toate fişierele dintr-un director, se
procedează în felul următor:
• dacă fişierele care trebuie selectate sunt consecutive, se selectează primul şi apoi
cu tasta Shift apăsată se selectează ultimul. Windows va evidenţia toate fişierele
aflate între cele selectate.
• dacă fişierele care trebuie selectate nu sunt consecutive, se selectează primul, se
apasă tasta Ctrl şi se ţine apăsată până când se selectează toate celelalte. Windows
evidenţiază pe rând fişierele selectate.
Grupul de fişiere selectate se poate muta sau copia folosind combinaţii de taste sau
tehnica drag & drop sau se poate şterge. În toate situaţiile, operaţia care se face este mai
productivă decât selectarea şi operarea fiecărui fişier în parte.
Observaţii:
• „clipboard-ul” este un fişier special, respectiv o porţiune a memoriei („buffer”,
în memoria RAM) în care se stochează temporar date care urmează să fie copiate
în altă locaţie. În sistemele de operare de tip Windows şi Apple Macintosh, este
posibilă copierea de date între aplicaţii.
• combinaţiile rapide de taste Ctrl+X, Ctrl+C şi Ctrl+V sunt specifice şi altor
aplicaţii şi sisteme de operare şi au peste tot aceeaşi utilizare.
1.2.3. Meniul View
Meniul View se referă la modul de vizualizare a datelor în ferestrele My Computer, My

Documents, Windows Explorer şi cuprinde următoarele comenzi şi submeniuri, grupate
după tipul acţiunii:
• Toolbars, cu opţiuni de configurare a barei de comenzi rapide (instrumente),

populată cu butoane reprezentînd scurtături spre comenzile uzuale, şi informaţii
despre calea curentă în ferestrele de explorare. Sistemul afişează în fereastră un
set de unelte implicite. Prin încercări succesive de setări diferite, utilizatorul îşi va
alege configuraţia cea mai potrivită.
• Status_Bar, în partea de jos a ferestrei (Figura D.7), cu informaţii generale de

stare.
• Explorer_Bar, determină apariţia sau lipsa unor date în fereastră. De exemplu

opţiunea Folders dezactivată face să dispară structura arborescenta din Windows
Explorer, fereastra acestuia devenind astfel asemănătoare cu My Computer. La
fel, prin încercări succesive, utilizatorul se va familiariza cu posibilităţile oferite
de sistem şi le va folosi pe cele care sunt cele mai potrivite aplicaţiilor sale.
• Setul Thumbnails, Tiles, Icons, List, Details reprezintă cele cinci moduri posibile
de a vizualiza componentele directorului curent, de la cel mai „ne-economic” ca
spaţiu şi lipsit de informaţii (Thumbnails), dar care poate înlocui icoana, în cazul
unor fişiere grafice, cu vederea micşorată a conţinutului fişierului, uşurînd astfel
identificarea, până la cel mai detaliat (Details), în care sistemul oferă informaţii
complete despre fişiere (mărime, tip, data şi ora ultimei modificări).
• Arrange_Icons_By... (aranjarea icoanelor componentelor directorului curent
după...) nume, mărime, tip şi data ultimei modificări, grupare, aliniere etc.
• Chose_Details..., în care se aleg datele despre fişiere care se vor prezenta la

comanda Details.
• Customize_This_Folder..., deschide o fereastră de dialog care permite
personalizarea fişierului selectat (schimbarea icoanei), partajarea acestuia etc.
Pentru schimbarea icoanei se pot utiliza imagini preferate sau definite de
utilizator, dar şi icoane predefinite în sistem, aflate în fişierul
„C:\WINDOWS\system32\SHELL32.dll”.
• Go_To..., deschide o tabletă de comenzi de schimbare rapidă a locaţiei.
• Refresh, reactualizează conţinutul directorului curent.
1.2.4. Meniul Favorites
Acest meniu oferă posiblitatea ca utilizatorul să alcătuiască şi să gestioneze o listă de

locaţii favorite sau mai des folosite, pentru a avea astfel un acces mai rapid la ele.
1.2.5. Meniul Tools
Acest meniu cuprinde unelte de mapare a resurselor disponibile în reţea (de exemplu CD-
ROM-ul altui calculator conectat la aceeaşi reţea, care va apărea ca un drive propriu, cu
un nume la alegere) (Map_Network_Drive... şi Disconnect_Network_Drive...) şi de
personalizare a prezentării casetelor şi zonelor în fereastra My Computer, My Documents
sau Windows Explorer (Folder_Options..., tabletă cu mai multe file în care se pot face
setări multiple, inclusiv modul în care se face partajarea directoarelor şi fişierelor, care va
fi tratat mai pe larg în capitolul aferent).
1.2.6. Meniul Help
Accesează centrul de ajutor Windows XP (Help and Support Center). Fereastra poate
oferi ajutor în mai multe moduri, informaţia fiind grupată după mai multe criterii: pe
subiecte, pe sarcini de îndeplinit etc. Există şi un index în care căutarea se face după
cuvinte cheie. De asemenea, se pot salva pagini sau locaţii de ajutor care se estimează că
vor fi utilizate mai des.
1.3. Lansarea aplicaţiilor şi meniul Start
Butonul Start deschide o fereastră de comenzi şi scurtături pentru lansarea de programe

sau deschiderea de directoare uzuale prin care se poate realiza aproape orice acţiune pe
calculator (execuţie de programe, deschiderea documentelor, personalizarea şi adaptarea
sistemului, accesul la ajutorul oferit de sistem, căutare de fişiere etc.). Unele componente
ale meniului au săgeţi orientate spre dreapta, ceea ce înseamnă că sunt posibile selectări
de subdomenii (liste suplimentare). În momentul în care mouse-ul este poziţionat pe o
astfel de săgeată, subdomeniul se deschide automat.
Fereastra care se deschide la apăsarea butonului Start este cea din Figura D.3. Se observă
că este împărţită în mai multe secţiuni:
• în stânga: o listă împărţită în două secţiuni. De sus în jos, în această listă se

regăsesc:
o aplicaţii uzuale: cuprinde scurtături spre programele lansate mai des.
Adăugarea de scurtături în această zonă se face prin drag & drop icoana
aplicaţiei respective peste butonul Start. Ştergerea se face prin selecţie cu
butonul din dreapta al mouse-ului, cu opţiunea „Remove from This List”.
o aplicaţiile lansate cel mai recent: dacă se doreşte ca o scurtătură să rămână
în această zonă, se selectează scurtătura cu butonul din dreapta al mouse-
ului şi din lista de opţiuni care apare se selectează „Pin to Start Menu”.
”Remove from This List” îndepărtează scurtătura de pe listă, indiferent cât
de recent a fost utilizată.
• în dreapta: o listă împărţită în trei secţiuni. De sus în jos, în această listă se

regăsesc:
o scurtături spre locaţiile uzuale: în plus faţă de cele deja cunoscute apare
opţiunea „My Recent Documents” care cuprinde scurtături spre
documentele (fişiere text, grafică etc.) cel mai recent editate.
o aplicaţii de personalizare şi gestiune a resurselor sistemului de operare: fac
obiectul unor subcapitole ulterioare.
o scurtături spre resursa de ajutor a sistemului (Help And Support), căutare
pe toate drive-urile (Search) şi „Run”, o aplicaţie care deschide directoare,
documente, locaţii pe World Wide Web sau pe reţeaua locală, respectiv
lansează aplicaţii specificate în linia de comandă (Figura D.11). Opţiunile
posibile sunt: „OK” (lansează aplicaţia cerută), „Cancel” (anulează
comanda), „Browse” (deschide o ferastră de explorare a sistemului de
fişiere).
Figura D.11.
• în partea de jos, „All Programs”: de aici se poate lansa orice aplicaţie instalată pe
calculator (Figura D.6). Se observă că programul Windows Explorer se află în
subdomeniul „Accesories”. Lista este structurată arborescent şi conţine
subdomenii formate din aplicaţii grupate funcţional. Adăugarea de aplicaţii şi
subdomenii în aceste liste se face automat, pe măsura instalării programelor pe
calculator. Modificarea acestor dispuneri şi personalizarea aplicaţiei
All_Programs se face astfel:
o se selectează Start cu butonul din dreapta al mouse-ului.
o se alege „Open”, respectiv „Open All Users”, dacă se doreşte o
reorganizare care să afecteze toţi utilizatorii definiţi pe calculator, şi nu
numai pe cel curent.
o se deschide o fereastră de explorare în care se găseşte directorul
„Programs”, care conţine organizarea pe subdomenii a listelor din
All_Programs şi o serie de scurtături care apar în fereastra Start.
o utilizatorul poate să rearanjeze componentele directorului Programs şi ale
tuturor subdirectoarelor acestuia.
o entităţile din listele All_Programs se pot edita şi prin selectare cu butonul
din dreapta al mouse-ului, care deschide o tabletă cu aproximativ aceleaşi
opţiuni.
• cel mai jos se află opţiunile de „log off” şi închidere a sistemului de operare,
prezentate într-un capitol anterior (Secţiunea B: Descrierea calculatorului).
Cel mai simplu mod de de lansare a unei aplicaţii sau de deschidere a unui fişier sau
director este dublu click-ul cu butonul din stânga al mouse-ului pe icoana respectivă sau
pe nume, dacă selecţia se face dintr-o fereastră de explorare.
De asemenea, prin selectarea entităţii respective cu butonul din dreapta al mouse-ului

apare o listă de opţiuni care începe cu „Open”, care prin selectare produce deschiderea
documentului sau directorului sau lansarea programului. Un set mai extins de opţiuni
apare dacă o dată cu selectarea cu butonul din dreapta al mouse-ului se apasă tasta Shift.
Se poate astfel decide, de exemplu, deschiderea unui document cu un alt editor de texte
decât cel implicit, în care a fost creat (opţiunea „Open with...”).
Se observă că opţiunile apărute prin selecţia cu butonul din dreapta al mouse-ului, atât
lista normală cât şi cea extinsă, sunt asemănătoare cu opţiunile meniului File din
ferestrele de explorare.
1.4. Configurarea mediului de lucru în Windows XP Professional
Au fost descrise până acum moduri de personalizare a organizării datelor, pentru a face
interfaţa mai ergonomică din punct de vedere al utilizării, dar şi aspectul desktop-ului
poate fi modificat. Pentru aceasta se va deschide fereastra „Control Panel” din meniul
Start (Figura D.12).
Figura D.12.
Spre deosebire de versiunile anterioare ale sistemului de operare Windows, XP prezintă

un Control Panel în care „applet-urile” (aplicaţii care nu se lanseaza independent, ci
numai din interiorul altor aplicaţii) sunt grupate pe categorii de utilizare. Dacă se doreşte
un Control Panel care să semene cu cel din versiunile anterioare de Windows, se poate
selecta opţiunea „Switch to Classic View”, şi fereastra va arăta ca în Figura D.13.
Figura D.13.
Categoria care se ocupă cu aspectul desktop-ului este „Appearance and Themes” (Figura
D.14).
Figura D.14.
De aici există două posibilităţi de lucru: selectarea unei sarcini („task”), sau selectarea
unei icoane (în modul clasic). Toate cele patru sarcini (schimbarea temei generale, a
fundalului („background”), a „screen saver-ului” (program care lansează în mod
automat pe ecran, după un anumit timp în care nu s-a lucrat, o aplicaţie grafică, statică
sau dinamică, prin care se economisesc resursele tubului monitorului) şi a rezoluţiei
ecranului se regăsesc în tableta deschisă prin selectarea iconului „Display” (Figura
D.14).
Figura D.14.
Această tabletă este asemănătoare cu un repertoar, în care sarcinile sunt grupate sub titlul
entităţii asupra căreia acţionează.
Tema generală este pentru Windows XP un set de configurări care particularizează global
mediul de lucru. Toate exemplele de până acum au folosit o temă Windows XP
modificată, în care în fundalul desktop-ului nu este acoperit cu o imagine grafică
oarecare, ci este monocrom, pentru uşurarea observării icoanelor scurtăturilor. După cum
se observă, mai există şi alte variante, dintre care utilizatorii mai vechi ar putea prefera
tema clasică, specifică versiunilor anterioare de Windows (Figura D.15).
Figura D.15.
Următoarea „pagină” din „repertoarul” Display se ocupă de desktop (Figura D.16). Din
listă se selectează imaginea de fundal pentru desktop. În figură este prezentat fundalul
implicit al sistemului Windows XP.
Figura D.16.
Următoarea „filă” a tabletei Display se referă la screen saver (Figura D.17). Există şi aici
o serie întreagă de posibilităţi, alegerea făcîndu-se ca şi în cazul fundalului, după
preferinţele utilizatorului.
Figura D.17.
Aspectul ferestrelor, culoarea lor şi mărimea font-urilor (corpului de literă) pe desktop se

configurează din pagina „Appearance” a ferestrei Display (Figura D.18). Varianta la
„Window XP Style” este „Windows Classic Style”, care va produce aspectul clasic de
Windows prezentat anterior în Figura D.15.
Figura D.18.
Ultima „filă” a repertoarului („Settings”) (Figura D.19) se referă la configurări mai
avansate ale ecranului, rezoluţia şi adâncimea de culoare, definite ca noţiuni în capitolul
precedent.
Figura D.19.
În funcţie de ceea ce se lucrează pe calculator, utilizatorul va decide cantitatea şi calitatea

detaliului de are are nevoie pe ecran şi va configura aceşti parametri în consecinţă. Cu
ajutorul butonului „Troubleshoot...” se poate obţine ajutor dacă variantele alese nu
funcţionează. Butonul „Advanced” va introduce utilizatorul într-o nouă tabletă, care
permite configurarea monitorului şi a plăcii video.
Tableta de configurare a taskbar-ului şi a meniului Start (Figura D.20) apare prin

selectarea opţiunii „Taskbar and Start Menu” în fereastra „Appearance and Themes”
prezentată în Figura D.14. Aceeaşi fereastră se deschide şi prin click cu butonul din
dreapta al mouse-ului pe Start şi selectarea opţiunii Properties.
Figura D.20.
Cu ajutorul butonului „Customize” se deschide o nouă fereastră cu ajutorul căreia poate

fi personalizată zona de pe taskbar de lângă „ceas” (în partea din dreapta jos a desktop-
ului, zona în care sistemul informează utilizatorul despre aplicaţiile rezidente). De
asemenea, personalizarea taskbar-ului se poate face şi prin click cu butonul din dreapta al
mouse-ului într-o zonă pe taskbar unde nu sunt butoane de aplicaţii lansate şi selectarea
opţiunii „Toolbars” din lista care apare. Se observă că se deschide o nouă listă cu acţiuni
posibile, care se bifează sau nu după cum se doreşte sau nu apariţia datelor respective.
În „fila” a doua a tabletei (Figura D.21) se oferă posibilitatea de configurare a meniului

Start.
Figura D.21.
Se observă că sistemul oferă două posibilităţi: meniul cu aspect nou şi cel cu aspect
„clasic”. Pentru amândouă variantele se pot configura numărul scurtăturilor afişate,
modul de afişare, legături la alte aplicaţii etc., prin selectarea opţiunii „Customize”.
Ultima opţiune de configurare din fereastra „Appearance and Themes” (Figura D.14)
este „Folder Options” (Figura D.22).
Aceasta oferă posibilităţi pentru configurarea:

• modului în care se afişează rezultatele explorării directoarelor şi sudirectoarelor,
• tipurilor de fişiere şi aplicaţiilor cu care acestea se deschid,
• aspectului general al ferestrelor de explorare,
• tipului de partajare etc.
Această tabletă de configurare se apelează şi din ferestrele de explorare a sistemului de

operare (My Computer, My Documents, Windows Explorer) din meniul Tools.
Figura D.22.
Tot la aspectul datelor pe desktop se referă şi grupul de opţiuni de configurare „Date,

Time, Language and Regional Options” din Control Panel, cu posibilităţile prezentate în
Figura D.23. Aici se decide modul în care vor fi reprezentate datele calendaristice şi
numerele, precum şi caracterele speciale specifice fiecărei ţări.
Figura D.23.
Data calendaristică şi ora se pot modifica prin selectarea opţiunii „Change the Date and
Time”, care va conduce la apariţia tabletei din Figura D.24, în care utilizatorul va stabili
data şi ora sistemului. Pagina „Time Zone” va permite selectarea diferenţei de fus orar
faţă de GMT cu ajutorul unui meniu care permite selectarea oraşului în care se află
calculatorul. Sincronizarea cu Internet-ul se face automat de către server-ul de domeniu
în cazul în care calculatorul este membru al unei reţele. Noţiunile de „server” şi
„domeniu” sunt prezentate în capitolele Secţiunea C: Reţele de calculatoare şi Secţiunea
E: Windows 2000 Server.
Figura D.24.
Prin selectarea icoanei „Regional and Language Options” (Figura D.23), utilizatorul
poate să configureze modul de reprezentare a numerelor, virgulei zecimale, valutei, datei
calendaristice etc. (Figura D.25).
Figura D.25.
Selectarea butonului „Details” de pe pagina următoare, „Languages”, va deschide o

tabletă în care utilizatorul va putea să specifice particularităţile de limbă pe care le
doreşte (Figura D.26). De exemplu, adăugarea serviciului pentru limba română va
permite editarea de texte cu caractere diacritice, folosind tastatura românească.
(Dispunerea tastelor pe tastatura românească a fost prezentată în capitolul Secţiunea B:
Descrierea calculatorului, Figurile A.1, A.2 şi A.3).
Figura D.26.
Parcurgerea secvenţei de selecţie Key_Settings (setare taste)->Change_Key_Sequence
(schimbarea secvenţei de taste) va permite configurarea grupului de taste cu care să se
facă trecerea de la dispunerea tastelor specifică limbii engleze la cea specifică limbii
române şi invers (de exemplu, Ctrl+Shift, Alt+Shift). Această trecere se va putea face
oricând este nevoie, în timpul lucrului, prin apăsarea tastelor respective. În zona din
dreapta a taskbar-ului va apărea un mic indicativ al limbii curente (EN pentru engleză,
RO pentru română).
În afară de aspectul general al desktop-ului şi ferestrelor de lucru şi al datelor, applet-ul

Control_Panel (Figura D.12) oferă şi alte posibilităţi:
• instalare şi dezinstalare de software: „Add or Remove Programs” este o fereastră
de gestiune a aplicaţiilor, cu posibilităţi de dezinstalare a aplicaţiilor care au fost
instalate de către utilizator, respectiv de instalări de programe noi de pe CD,
floppy sau World Wide Web. Se pot instala şi dezinstala şi componente ale
sistemului de operare, alese în funcţie de specificul activităţii utilizatorului
respectiv.
• gestionarea resurselor hardware, „Printers and Other Hardware”. Se pot adăuga,
respectiv dezinstala diferite componente hardware, se poate configura modul de
lucru cu tastatura şi mouse-ul etc.
• „Sounds, Speech and Audio Devices” configurează ce sunete emite calculatorul la
anumite evenimente specifice (de exemplu, avertizarea că s-a primit un mesaj nou
în căsuţa de poştă electronică) şi când, modul în care le emite şi elementele
hardware şi software legate de sunet.
• „Accesibility Options”, permite configurarea interfeţei pentru uşurarea lucrului,
de exemplu contrastul textului şi imaginilor pe ecran.
Celelalte grupe de opţiuni de configurare (cele referitoare la Internet, reţea, utilizatori şi

întreţinerea sistemului de operare) vor fi tratate în capitolele care urmează.
2. Aplicaţii sub Windows XP Professional
Pachetul Windows XP Professional este însoţit de o serie de aplicaţii menite să permită

utilizatorului efectuarea unor operaţii de bază, cum ar fi editarea primară de texte
(Notepad, WordPad) şi imagini (Paint), explorarea Internet-ului (Internet Explorer),
poşta electronică (Outlook Express) şi altele. Internet Explorer şi Outlook Express vor fi
prezentate în capitolul referitor la conexiunea la Internet.
2.1. Notepad
Notepad (Figura D.27) este cel mai simplu editor de texte, cu foarte puţine capabilităţi de
formatare, fără posibilitatea de a insera în text date de alt tip. Se utilizează pentru editarea
şi vizualizarea textelor tip ASCII. Formatul de fişier recunoscut este „.txt”.
Se lansează prin parcurgerea secvenţei:
Start->All_Programs->Accesories->Notepad
Alte moduri de lansare:

• prin crearea unei scurtături în Start sau pe desktop,
• prin lansarea din Start->Run cu comanda „notepad”,
• prin deschiderea cu dublu click a unui fişier cu extensia „.txt”.
Figura D.27.
Meniurile de comenzi:
• File, cuprinde comenzile de lucru cu fişierele, cu tastele rapide aferente: crearea
unui fişier nou (New, Ctrl+N), deschiderea unui fişier existent (Open, Ctrl+O,
deschide fişiere tip „.txt”), salvarea cu numele implicit (Save, Ctrl+S, extensia
fiind întotdeauna „.txt”), salvarea cu un nume specificat (Save_As...), formatarea
paginii (Page_Setup, ca format, de exemplu A4, ca orientare, vertical sau
orizontal, setarea antetului şi subsolului paginii etc.), specificarea opţiunilor de
tipărire la imprimantă a fişierului (Print, Ctrl+P, alegerea imprimantei dintre cele
instalate, numărul de pagini ce urmează a fi tipărite, formatul paginii tipărite etc.)
şi închiderea aplicaţiei (Exit).
• Edit, cuprinde comenzi necesare lucrului în interiorul fişierului:
o Undo (Ctrl+Y), anulează efectele comenzii precedente.
o Cut (Ctrl+X), decupează textul selectat cu mouse-ul din locaţia curentă şi
îl copiază în clipboard. Selecţia se face în modul următor: se poziţionează
cursorul la începutul zonei dorite, se apasă butonul din stânga al mouse-
ului şi cu el apăsat se deplasează cursorul astfel încât să fie evidenţiată
(highlight) toată zona care se doreşte a fi selectată.
o Copy (Ctrl+C), copiază textul selectat în clipboard, fără a-l şterge din
locaţia originală.
o Paste (Ctrl+V), copiază textul din clipboard în locaţia curentă, la poziţia
cursorului.
o Find (Ctrl+F) este o unealtă de căutare în fişierul curent. Se deschide o
fereastră în care utilizatorul poate să introducă textul căutat, după care
editorul va evidenţia pe rând toate ocurenţele (apariţiile) şirului de
caractere specificat.
o Find_Next (F3) funcţionează aproape identic cu Find. Editorul memorează
cheia ultimei căutări, efectuată fie cu Find, fie cu Find Next, iar la
apăsarea tastei funcţionale F3, căutarea se va face din nou, fără ca
fereastra de definire a cheii să mai apară pe ecran.
o Replace (Ctrl+H), înlocuieşte un şir de caractere specificat cu altul, tot
specificat. Înlocuirea se poate face pas cu pas, cu confirmare din partea
utilizatorului la fiecare ocurenţă, sau automat.
o Go_To (Ctrl+G), deplasează cursorul la linia specificată.
o Select_All (Ctrl+A), selectează tot textul din fişierul curent.
o Time/Date (F5), introduce un şir de caractere care reprezintă data şi ora
sistemului în poziţia cursorului.
• Format, este un set de comenzi care acţionează asupra aspectului textului din
fişier, şi cuprinde următoarele opţiuni:
o Word_Wrap. Dacă această opţiune este selectată (se mai spune că este
pornită, activă, „On”, respectiv bifată), editorul formatează textul astfel
încât să încapă pe lăţimea ferestrei curente. Dacă nu, textul ocupă rânduri
de lungime variabilă, determinată de sfârşitul de paragraf marcat la editare
prin apăsarea tastei Enter. Această reorganizare are ca scop mai buna
vizibilitate pe ecran, textul nu se formatează fizic, ci doar cosmetic.
o Font, se referă la caracteristicile setului de caractere (corp de literă)
utilizat. Se deschide o tabletă din care utilizatorul poate selecta design-ul
setului de caractere (font), stilul (normal, cursiv, aldin, aldin cursiv) şi
mărimea caracterelor. Tableta mai cuprinde o fereastră de vizualizare a
setărilor alese şi o listă de seturi standard, particularizate pe zone, din care
în mod normal, pentru editări curente, se alege varianta Western sau
Central European (caracterele alfabetului latin, cu sau fără diacritice).
Este de menţionat că font-ul ales se va aplica întregului text din fişier, nu
numai celui selectat. În Notepad nu se pot defini secţiuni de text cu
caracteristici diferite.
• meniul View conţine o singură opţiune, Status_Bar, prin selectarea căreia se obţin
numărul liniei curente şi cel al coloanei curente în care se află poziţionat cursorul.
Această opţiune este activă numai în varianta în care Word_Wrap este inactiv,
pentru că numai în acestă variantă au sens noţiunile de linie şi coloană.
• Meniul Help, cu următoarele opţiuni:
o Help_Topics, care oferă ajutor pentru utilizarea editorului. Informaţia se
poate accesa în trei moduri: prin parcurgerea cuprinsului (Contents)
documentaţiei, structurat pe grupe de activităţi, prin parcurgerea indexului
de cuvinte cheie (Index) şi prin căutarea după o cheie dată de utilizator
(Search).
o About_Notepad, oferă informaţii despre versiunea de Notepad instalată.
În spaţiul de lucru Notepad, cu sau fără obiecte selectate, se poate utiliza butonul din
dreapta al mouse-ului, care va aduce o listă de comenzi contextuală în care se regăsesc
sumar comenzi din meniul Edit. In plus, există opţiunile Open/Close IME (optează între
un editor personalizat pentru caractere speciale (Input Method Editor, IME) şi altul) şi
Reconversion (inactivă în mod normal, care reconverteşte datele dintr-un IME în altul).
Aceste opţiuni nu sunt utile atâta timp cât există posibilitatea configurării caracteristicilor
zonale şi de limbă în Control Panel.
2.2. WordPad
WordPad (Figura D.28) este un editor de texte mai performant, care oferă capabilităţi de
formatare a textului, de inserare de entităţi în text (imagini, grafice etc.). Recunoaşte la
deschidere formate de tip „.txt”, „.rtf” (Rich Text Format), „.doc” (Document, generat de
Microsoft Word), „.wri” (generat de Microsoft Write, editor intern în versiunile mai vechi
de Windows, care în Windows XP este similar cu WordPad-ul). Salvează datele în format
„.txt” şi „.rtf”.
Start->All_Programs->Accesories->WordPad

• prin lansarea din Start->Run cu comanda „write”,
• prin lansarea din Star ->Run cu comanda „wordpad”,
• prin deschiderea cu dublu click a unui fişier creat anterior cu WordPad, dacă în
sistem nu a fost instalat Microsoft Word.
• prin deschiderea cu buton dreapta mouse şi tasta Shift a unui document de unul
din tipurile menţionate, cu selectarea opţiunii Open_with... şi, din lista rezultată, a
editorului WordPad, în cazul în care în sistem este instalat Microsoft Word, dar nu
se doreşte lucrul cu el.
Meniurile de comenzi sunt în linii mari aceleaşi, şi cu aceleaşi posibilităţi ca în Notepad,
la care se adaugă mai multe facilităţi de formatare a textului, vizualizare şi inserare de
date din alte aplicaţii, care vor fi descrise în continuare. În plus, în spaţiul de lucru, cu sau
fără obiecte selectate, se poate utiliza butonul din dreapta al mouse-ului, care va aduce o
listă de comenzi contextuală în care se regăsesc sumar comenzi din meniurile Edit şi
Format. Se observă apariţia între meniuri şi spaţiul de lucru propriuzis a unor butoane,
care sunt de fapt scurtături spre comenzile cele mai uzuale din meniuri. Acest spaţiu se
numeşte „bară de instrumente rapide” sau „bară de comenzi rapide”. Este de reţinut faptul
că prin menţinerea cursorului asupra unei icoane din zona comenzilor rapide, fără
apăsarea nici unui buton al mouse-ului, sistemul va deschide o mică fereastră în care va
informa utilizatorul despre funcţiunea pe care o îndeplineşte scurtătura respectivă.
Icoanele comenzilor rapide reprezintă în general acelaşi lucru în toate aplicaţiile de sub
Windows, exemplul clasic fiind imaginea dischetei, care întotdeauna înseamnă salvarea
datelor (File/Save).
Figura D.28.
Descrierea meniurilor:
• File, cuprinde comenzile meniului cu acelaşi nume din Notepad, cu diferenţa că
se pot deschide şi salva şi alte formate de date decât „.txt”, după cum s-a amintit
mai sus. În plus, meniul mai oferă următoarele opţiuni:
o Print_Preview, cu ajutorul căruia se poate verifica aspectul unei pagini
înaintea tipăririi.
o lista ultimelor fişiere salvate, utilă dacă utilizatorul are nevoie să le
regăsească rapid, fără a explora structura de directoare.
o Send, oferă posibilitatea ca textul respectiv să fie trimis cu poşta
electronică, prin deschiderea unei ferestre de tip Outlook Express.
• Edit, cuprinde comenzile meniului cu acelaşi nume din Notepad (mai puţin
Time/Date, care se află în meniul Insert, şi Go_To, care nu există în WordPad), la
care se adaugă:
o Paste_Special..., cu ajutorul căreia se pot aduce în document, în poziţia
cursorului, orice tip de date preluate în clipboard din alte aplicaţii deschise
simultan, cum ar fi: imagini „.bmp” („bitmap”), alte texte în format „.rtf”,
cu sau fără legătură („link”) cu locaţia originală, cu sau fără icoană de
identificare a tipului.
o Clear, are acelaşi efect cu apăsarea tastei „Delete” (ştergere permanentă),
şterge de pe ecran textul selectat fără a-l reţine în clipboard.
o Links..., se obţine o listă a legăturilor.
o Object Properties (Alt+Enter), returnează o casetă cu informaţii despre un
obiect selectat (imagine, link etc.), care poate să fie adus cu Paste Special
sau inserat.
o Bitmap_Image_Object, care poate fi deschis într-o fereastră Paint separată
(Open) sau înglobată în WordPad (Edit), dacă entitatea selectată este o
imagine. Dacă s-a selectat un link al unui alt fişier, apare opţiunea
Package_Object, cu următoarele posibilităţi: Activate_Contents
(deschidere separată a fişierului sursă) şi Edit_Package (editare a
pachetului, din care pot face parte mai multe link-uri de tipuri diferite).
Când în fişier nu există obiecte inserate (de alt tip decât text) opţiunea
apare în meniu cu numele de „Object” şi este inactivă.
• View configurează aspectul editorului WordPad prin posibilitatea aducerii pe
ecran a unor bare de comenzi rapide (sau de instrumente rapide) care apar sub
formă de butoane imediat sub meniul de utilităţi. Aceste comenzi rapide pot fi
activate sau dezactivate în funcţie de obişnuinţele de lucru ale utilizatorului.
Toolbar cuprinde comenzi curente de lucru, Format_Bar cuprinde scurtături spre
opţiunile de formatare a textului, Ruler afişează rigla orizontală gradată pentru
orientare, Status_Bar afişează în partea de jos a ferestrei WordPad bara de stare.
Submeniul Options... formatează modul de afişare a textului în fereastră ca şi la
Notepad.
• Insert, oferă posibilităţi de inserare de date externe în text:
o Date_and_Time, inserează data şi ora sistemului în poziţia curentă a
cursorului. Spre deosebire de opţiunea similară din Notepad, aici datele
pot fi formatate conform setărilor specifice de zonă şi ţară din Control
Panel.
o Insert_Object, oferă o listă largă de tipuri de obiecte care pot fi inserate
(diagrame Excel, grafice, imagini tip bitmap, documente în formate
diverse, prezentări tip PowerPoint etc.) create pe loc sau aduse din alte
fişiere, cu posibilitatea de a le reprezent ca link-uri însoţite sau nu de
icoane specifice.
• Format, este un set de comenzi care acţionează asupra aspectului textului din
fişier, şi cuprinde următoarele opţiuni:
o Font, cu aceleaşi opţiuni ca şi la Notepad. În plus se pot defini culori
diferite pentru diferite porţiuni de text. În WordPad se pot defini porţiuni
de text cu caracteristici diferite de aspect, mărime şi culoare.
o Bullet_Style, introduce un marcator („• ”) la începutul paragrafului curent.
o Paragraph, defineşte forma paragrafului, distanţele faţă de margini al
corpului textului şi mărimea intrării paragrafului (poziţia de început a
primului rând). De asemenea, se poate defini modul de aliniere
(Alignment) a textului, la stânga (Left), la dreapta (Right) sau centrat
(Center).
o Tabs, stabileşte cât este de mare saltul care se efectuează pe orizontală
când se apasă tabulatorul (tasta „Tab”).
• Meniul Help, cu următoarele opţiuni:
(Search).
o About_WordPad, oferă informaţii despre versiunea de WordPad instalată.
2.3. Paint
Paint (Figura D.29) este un program de prelucrare primară de imagini. Recunoaşte la

deschidere, respeciv salvează imagini într-o serie de formate uzuale, printre care „.bmp”,
„.jpg”, „.tif”, „.gif” etc. În versiunile anterioare de Windows această aplicaţie purta
numele de PaintBrush.
Star ->All_Programs->Accesories->Paint

• prin lansarea din Start->Run cu comanda „pbrush”,
• prin deschiderea cu dublu click a unui fişier creat anterior cu Paint, dacă în sistem
nu a fost instalat Paint Shop Pro, Corel sau un alt program de prelucrare grafică
mai performant.
• prin deschiderea cu buton dreapta mouse şi tasta Shift a unui document de unul
din tipurile menţionate, cu selectarea opţiunii Open_with... şi, din lista rezultată, a
opţiunii Paint, în cazul în care în sistem sunt instalate alte programe de prelucrare
grafică, dar nu se doreşte lucrul cu ele.
Figura D.29.
Structura de meniuri este asemănătoare cu a aplicaţiilor de procesare de text prezentate

deja. Aplicaţiile care funcţionează sub Windows au în general această trăsătură comună,
împreună cu structuri de ajutor care funcţionează la fel, ceea ce face posibilă „auto-
învăţarea” prin similitudine şi diferenţă, pe măsură ce utilizatorul acumulează experienţă.
În partea stângă prezintă două coloane de instrumente de lucru cu ajutorul cărora se poate
acţiona rapid şi intuitiv.
Ca şi în toate aplicaţiile sub Windows, staţionarea cursorului mouse-ului pe aceste

butoane un timp suficient fără a face click produce apariţia unei ferestre de informaţii
despre acţiunea lor. De exemplu, butonul selectat este „Pencil”, creionul cu care se
desenează în spaţiul de lucru.
• File, pe lângă comenzile deja cunoscute, mai conţine:

o From_Scanner_or_Camera, importă fişiere grafice generate prin scanare
sau produse de camera digitală (webcam).
o Set_as_Background, oferă posibilitatea de a personaliza fundalul desktop-
ului cu imaginea la care s-a lucrat, în două moduri: Tiled, prin repetarea
imaginii pe orizontală şi pe verticală, ca plăcile de gresie (în engleză,
„tiles”) sau Centered, prin plasarea unei imagini unice în centrul
ecranului.
• Edit, pe lângă comenzile cunoscute, mai conţine Repeat (Ctrl+Y), care relansează
ultima comandă anulată, şi setul Copy_To... şi Paste_From..., cu ajutorul cărora
se poate copia imaginea la care se lucrează într-un alt fişier, respectiv se poate
aduce o imagine din alt fişier, fără ca acesta să fi fost deschis în prealabil.
• View, care cuprinde opţiunile:

o Tool_Box, Color_Box, Status_Bar, prin activare afişează în spaţiul de
lucru butoane cu scurtături la comenzile cele mai importante.
o Zoom, care deschide o nouă listă de opţiuni, se ocupă cu mărirea sau
micşorarea imaginii la care se lucrează, în scopul observării unor detalii.
Ctrl+PageUp şi Ctrl+PageDown sunt combinaţiile de taste care produc
mărirea, respectiv micşorarea la o scară predefinită a imaginii. Pentru
parcurgerea intregului spaţiu de lucru se folosesc butoanele de defilare
(„scroll”) verticală, respectiv orizontală. Scara poate fi aleasă de utilizator
cu ajutorul opţiunii Custom. Show_Grid (Ctrl+G) şi Show_Thumbnail,
active dacă în prealabil s-a efectuat Zoom->Custom, oferă posibilitatea
vizualizării caroiajului de lucru, respectiv a imaginii micşorate a zonei de
lucru dinaintea măririi, utilă pentru a localiza în ansamblu detaliul mărit.
o View_Bitmap (Ctrl+F) vizualizează pe tot ecranul imaginea la care se
lucrează. Se revine prin click cu butonul din stânga al mouse-ului oriunde
în imagine.
• Image, conţine comenzi care acţionează asupra imaginii în ansamblul ei. Fiecare
dintre aceste comenzi deschide câte o mică fereastră de dialog în care se cer din
partea utilizatorului coordonatele dorite.
o Flip/Rotate... (Ctrl+R), inversarea pe verticală şi orizontală şi rotirea
imaginii cu un unghi dat.
o Stretch/Skew... (Ctrl+W), deformarea imaginii (alungire sau scurtare,
înclinare cu un unghi specificat).
o Invert_Colors (Ctrl+I), înlocuirea culorilor originale cu complemetarele
lor.
o Attributes... (Ctrl+E), definirea atributelor imaginii: rezoluţie, mărime
(numărul de pixeli pe orizontală şi verticală), calitatea (color, alb-negru)
etc.
o Clear_Image (Ctrl+Shift+N), golirea spaţiului de lucru, cu posibilitate de
Undo.
o Draw Opaque, dacă este activă, fundalul imaginii la care se lucrează va
acoperi detaliile imaginii peste care aceasta se va lipi. Dacă este inactivă,
fundalul va fi transparent, iar prin lipire se va adăuga la imaginea
destinaţie numai obiectul din imaginea copiată.
• Colors, cuprinde numai opţiunea Edit_Colors..., în care dacă se apasă butonul

„Define Custom Colors >>”, se obţine o tabletă de editare a culorilor specifică
pentru Windows (Figura D.30).
Figura D.30.
• Help, cu următoarele opţiuni:

(Search).
o About_Paint, oferă informaţii despre versiunea de Paint instalată.
2.4. Alte aplicaţii
Calculator, este o fereastră care imită aspectul unui calculator de birou, standard
(contabil) sau ştiinţific (cu funcţii matematice, cum este cel din Figura D.31). Comutarea
între standard şi ştiinţific se face din meniul View.
Figura D.31.
Start->All_Programs->Accesories->Calculator
• prin lansarea din Start->Run cu comanda „calculator”.
Fereastra DOS (Figura D.32) permite lucrul în linia de comandă cu comenzi specifice
sistemului de operare DOS.
Figura D.32.
Se deschide prin parcurgerea secvenţei:
Start->All_Programs->Accesories->Command_Prompt

• prin lansarea din Start->Run cu comanda „cmd”.
Capturarea imaginii curente a ecranului se face apăsînd tasta „Print Screen” (în engleză,
tipăreşte ecranul), pentru imaginea întreagă (cu toate ferestrele deschise şi tot ce se vede
pe desktop). Pentru a captura numai fereastra activă în momentul respectiv se foloseşte
Alt+Print Screen. În ambele cazuri, imaginea se salvează în clipboard, şi apoi se
introduce într-o aplicaţie de prelucrare grafică (de exemplu Paint) cu ajutorul combinaţiei
de taste Ctrl+V (comanda Edit->Paste), după care se editează şi se salvează în formatul
grafic dorit.
3. Gestionarea utilizatorilor
La deschiderea sistemului de operare Winows XP Professional, în funcţie de configurările

facute ca urmare a destinaţiei pe care o are calculatorul, apare un ecran cu identificatorii
mai multor utilizatori. Aceasta înseamnă că pe calculatorul respectiv, sistemul de operare
permite existenţa mai multor conturi (sisteme de setări particularizate) de utilizatori locali
neconcurenţi care pot să funcţioneze cu configurări diferite ale mediului de lucru. Aceşti
utilizatori vor avea posibilitatea de a-şi personaliza complet mediul de lucru, fără a afecta
mediile de lucru ale celorlalţi, şi vor putea deţine fişiere de uz privat în sistem, stocate în
directorul personal My_Documents, care nu vor fi accesibile altor utilizatori decât prin
partajare.
3.1. Utilizatori, grupuri de utilizatori, parole de acces
Sistemul de operare menţine o bază de date în care sunt păstrate caracteristicile tuturor
conturilor de utilizator definite pe calculator. In funcţie de permisiunile de acces,
respectiv de lucru pe care le au, utilizatorii se împart în două mari categorii implicite:
• Administrator, este primul cont care apare după instalarea sistemului de operare.
Administratorul se ocupă de toarte configurările de pe calculator. Acest cont nu
poate fi şters, dar poate fi redenumit.
• Guest (oaspete), este un cont implicit fără parolă, apărut tot la instalarea
sistemului, în care pot intra utilizatorii care nu au cont personalizat definit pe
calculator.
Alte conturi, de tip administrator sau utilizator normal, se vor crea ulterior pe calculator.
În funcţie de tipul activităţii care se desfăşoară pe calculatorul respectiv, utilizatorii pot fi

grupaţi în grupuri cu caracteristici şi permisiuni specifice. Această grupare face ca
gestiunea utilizării calculatorului să fie mai eficientă.
Cel mai simplu mod de administrare a conturilor de utilizatori se face din Start->
Control_Panel->User_Accounts, care oferă posibilitatea creării de conturi de utilizatori,
repectiv modificării caracteristicilor conturilor existente. Grupurile de utilizatori nu sunt
accesibile în acest loc, iar configurările care se fac sunt simple. În acest mediu se poate
crea un cont de utilizator cu drepturi de administrator sau cu drepturi limitate, prin
comanda Create_a_New_Account.
După crearea utilizatorului, acestuia i se poate adăuga o parolă de acces, cu comanda

Change_an_Account şi, după alegerea contului care se modifică, prin comanda Create_a
Password. Aceasta deschide o fereastră în care se scrie parola, se confirmă şi se defineşte
o expresie sau o idee prin care utilizatorul să îşi poată reaminti parola sa în cazul în care o
uită. Parola serveşte la protejarea accesului în contul respectiv. Persoanele care nu o
cunosc nu vor putea accesa anumite informaţii care sunt de uz privat.
Cu aceasta, contul respectiv devine accesibil la intrarea în sesiunea Windows XP, iar
utilizatorul proprietar îl va accesa prin introducerea parolei. Schimbarea utilizatorului
fără ieşirea din sesiunea curentă de lucru se face prin secvenţa:
Start->Log_Off->Switch_User
Prin aceasta se readuce pe ecran fereastra iniţială de intrare în Windows XP, iar noul
utilizator va putea să lucreze fără să restarteze calculatorul.
Un utilizator nou creat poate fi cu drepturi de administrare în sistem sau cu drepturi

limitate, pe care sistemul le descrie în momentul definirii contului. Administratorul de
sistem este utilizatorul care poate să instaleze/dezinstaleze aplicaţii sau hardware pe
calculator, cel care configurează reţeaua şi legătura la Internet şi cel care acordă diferite
drepturi celorlalţi utilizatori. Este indicat ca utilizatorii care lucrează doar ocazional pe
calculator şi care au ca activitate mai mult consultarea decât crearea, respectiv
modificarea de fişiere pe calculator să nu aibă drepturi prea extinse. Ei pot fi utilizatori de
tip Guest fără parolă, sau Limited (cu acces limitat) cu parolă în cazul în care li se permite
lucrul şi stocarea de fişiere pe calculator.
În funcţie de destinaţia calculatorului respectiv, administratorul de sistem va stabili

drepturile utilizatorilor în sistem şi modul de grupare al acestora.
Pentru o administrare complexă a conturilor şi grupurilor de utilizatori se deschide

fereastra Computer Management (Figura D.33) prin parcurgerea următoarei secvenţe de
comenzi :
Start->Control_Panel->Performance_and_Maintenance->Administrative_Tools->
Computer_Management ->Local_Users_and_Groups
Figura D.33.
Fereastra dispune de meniuri utilitare specifice şi de liste de comenzi ale butonului din
dreapta al mouse-ului.
Selectarea cu butonul dreapta mouse a directorului „Users” şi apoi a opţiunii „New

User...” aduce pe ecran fereastra de dialog a funcţiei de creare a unui utilizator nou
(Figura D.34). Aici se introduc indicativul şi numele utilizatorului, informaţii care să îl
identifice (descriere) şi parola pe care o va utiliza pentru intrarea în contul său. Se
observă că s-a bifat o căsuţă, şi anume „User must change password at next logon”, ceea
ce înseamnă că parola dată iniţial de către administratorul de sistem utilizatorului pentru
care s-a creat contul va trebui schimbată. Utilizatorul va introduce parola pe care o
doreşte la prima sa intrare în cont.
Figura D.34.
Prin apăsarea butonului „Create”, acest utilizator se adaugă celor deja existenţi în
subdirectorul Users. Selectarea fişierului corespunzător acestui indicativ cu butonul
dreapta mouse şi apoi a opţiunii Properties din lista apărută va deschide o fereastra în
care se pot modifica date (numele, descrierea) şi setări referitoare la parolă. Ceea ce este
mai important este că aici se poate specifica apartenenţa utilizatorului la un grup, altul
decât cel în care a fost încadrat la început, selectînd pe rând „Member Of” şi „Add”
(adaugă grupuri în listă) sau „Remove” (şterge grupuri din listă).
Criteriul de apartenenţă la un grup este dat de permisiunile pe care utilizatorul respectiv

le are în sistem. Este mai uşor de lucrat cu utilizatori grupaţi şi cu permisiunile setate pe
grupuri decât cu particularizarea fiecărui utilizator în parte, atât din punct de vedere al
gestiunii cât şi din motive de securitate în sistem. Nu orice utilizator poate să intervină şi
să creeze conturi şi grupuri în sistem. Acest drept este specific numai administratorilor de
sistem, care stabilesc structura de utilizare a sistemului în funcţie de politicile de
securitate şi regulile de acces adoptate în instituţie.
Selectarea cu butonul dreapta mouse a directorului „Groups” şi apoi a opţiunii „New

Group...” permite crearea unui grup nou. Aici se introduc numele grupului, informaţii
care să îl identifice (descriere) şi utilizatorii care îi aparţin. Grupul astfel creat este local.
În Windows XP există următoarele grupuri predefinite:
• Administrators, din care fac parte utilizatorii cu drepturi de administrator pe
calculatorul respectiv.
• Backup_Operators, utilizatori obişnuiţi care pot trece de nişte restricţii de
securitate pentru a efectua cópii de siguranţă ale datelor din sistem.
• Guests, utilizatori cu drepturi restrânse.
• Users, utilizatori „normali”, cu drepturi specifice activităţilor curente, care nu
implică schimbări în sistem.
• Network_Configuration_Operators, utilizatori cu drepturi referitoare la
configurări legate de lucrul în reţea.
• Power_Users, utilizatori cu drepturi administrative restrînse.
• Remote_Desktop_Users, utilizatori care au dreptul de a se loga la distanţă.
• Replicator, realizează replicarea fişierelor într-un anumit domeniu.
• HelpServicesGroup, grupul pentru servicii de ajutor.
3.2. Partajarea directoarelor
Partajarea unui director, care este în principiu o resursă a calculatorului pe care se

lucrează şi aparţine unui anumit utilizator, înseamnă acces la acel director acordat altor
utilizatori de pe calculatorul respectiv sau din reţea. Oricine deţine permisiuni corecte
(utilizatori sau grupuri) vor putea accesa fişierele respectivului director.
Modul de partajare: prin selectarea cu butonul dreapta mouse a unui director apare o listă
de opţiuni, de pe care se va alege „Sharing and Security...”. Se va deschide o tabletă de
proprietăţi pentru directorul respectiv, la fila „Sharing” (Figura D.35):
Figura D.35.
Se observă că în această tabletă se poate alege dacă directorul respectiv va fi sau nu

partajat în reţea (prin selectarea sau nu a căsuţei „Share this folder on the network”), fără
alte detalii privind drepturile care se acordă diverşilor utilizatori sau grupurilor. Acest
mod de partajare cu posibilităţi reduse este specific partajării simple („simple sharing”).
Pentru un mai bun control asupra partajării se poate schimba modul de partajare simplu
(care este implicit în Windows XP). În oricare dintre ferestrele de explorare a sistemului
de operare (My Computer, My Documents sau Windows Explorer), se selectează din
meniu Tools-> Folder_Options..., şi se deschide tableta „Folder Options” la fila „View”
(Figura D.36).
Modul de partajare se schimbă prin deselectarea opţiunii „Use simple file sharing
(Recommended)”, care este ultima de pe lista de setări avansate („Advanced Settings”).
În consecinţă, repetînd operaţia descrisă mai sus, se va deschide o tabletă asemănătoare

celei din Figura D.35, dar mai complexă (Figura D.37).
Figura D.36.
Figura D.37.
Se specifică numele directorului, o descriere, numărul de utilizatori care au acces, şi cu
ajutorul butonului „Permissions”, tipul de acces:
• Full_Control, acordă aceleaşi drepturi ca şi ale proprietarului fişierului.
• Change, acordă dreptul de citire şi efectuare de modificări.
• Read, acordă numai drepturi de citire.
Fila „Security” (Figura D.38) permite setarea grupurilor care au acces la respectivul
director şi a tipului de acces, prin bifarea căsuţelor corespunzătoare drepturilor acordate
(„Allow”), respectiv interzise („Deny”) pentru fiecare tip de acţiune din listă.
Figura D.38.
Prin apăsarea butoului „Advanced” se va obţine o nouă fereastră de dialog, în care se vor
detalia drepturile de acces, se pot introduce grupuri, se poate schimba proprietarul
directorului respectiv, se pot verifica drepturile deja acordate anumitor grupuri etc.
Directoarele partajate au pe icoană ca semn distinctiv o mână care le oferă (Figura D.39).
Figura D.39.
4. „Întreţinerea” sistemului
4.1. Gestionarea hard disk-urilor
Pe calculator pot fi instalate fizic unul sau mai multe hard disk-uri, partiţionate sau nu.
Informaţii despre acestea şi despre drive-urile logice care au fost create pe maşină se vor
găsi prin parcurgerea următoarei secvenţe de comenzi:
Start->Control_Panel->Performance_and_Maintenance->Administrative_Tools->
Computer_Management->Disk_Management
Această secvenţă va produce apariţia ferestrei de informaţii din Figura D.40.
Figura D.40.
Se observă că în acest caz particular, pe maşin[ sunt două drive-uri, „C:” şi „D:”, care
sunt de fapt două partiţii ale aceluiaşi disc fizic „Disk 0”. Sistemul informează asupra
dimensiunii acestor partiţii, tipului (File Allocation Table – FAT, New Technology
Filling System - NTFS), stării („Healthy”, în engleză, înseamnă „sănătos”), spaţiului liber
pe disc etc.
FAT şi NTFS sunt două sisteme de gestiune şi evidenţă a ocupării spaţiului pe disc,
provenind din epoci diferite şi cu specific diferit. FAT este moştenit de la sistemul de
operare DOS, şi prezintă două variante: FAT şi FAT32, pe 16, respectiv pe 32 de biţi.
NTFS este un sistem de alocare jurnalizat, care poate recunoaşte sectoarele defecte sau cu
date inscripţionate greşit şi poate efectua şi corecturi. Este specific versiunilor Windows
NT, 2000 şi XP.
Prin click cu butonul dreapta al mouse-lui pe un drive şi selectarea opţiunii Properties din
listă se obţine o tabletă tip repertoar prin care utilizatorul primeşte informaţii despre
setările curente şi poate interveni să facă schimbări. De exemplu, în Figura D.9 a fost
prezentată cu titlu informativ una din filele acestei tablete („General”). Filele sunt
structurate după tipul informaţiei oferite, respectiv al acţiunilor posibile. În fila
„Hardware” apar informaţii despre tipul drive-ului, iar prin apăsarea butonului
„Properties” se deschide un alt set de tablete cu informaţii despre starea curentă. Paginile
„Sharing” şi „Security” se referă la partajarea şi accesul utilizatorilor la drive-ul privit ca
un director. În pagina „Quota” se oferă posibilitatea auditării modului în care utilizatorii
încarcă discul cu date şi repartizării de cote de utilizare.
4.2. Curăţarea („cleanup”)
Pe masură ce se lucrează, calculatorul se umple de fişiere care este posibil să nu mai fie
necesare în viitor. „Disk Cleanup” este utilitarul care depistează şi îndepărtează aceste
fişiere.
Se poate lansa în mai multe feluri:

• prin parcurgerea secvenţelor Start->Control_Panel-
>Performance_and_Maintenance ->Administrative_Tools->Computer_Manage-
ment->Disk_Management, selectarea cu butonul din dreapta al mouse-ului a
discului dorit, apoi a opţiunii „Properties” şi a butonului „Disk Cleanup”.
• Prin deschiderea ferestrei My Computer, selectarea cu buton dreapta mouse a
drive-ului dorit şi apoi a opţiunii „Properties”, a paginii „Tools” şi a butonului
„Cleanup Now...”.
• Prin deschiderea ferestrei My_Computer, selectarea cu buton dreapta mouse a
drive-ului dorit, a opţiunii „Properties” şi apoi a butonului „Disk Cleanup”.
• prin parcurgerea secvenţei Start->All_Programs->Accessories->System_Tools->
Disk_Cleanup
• prin parcurgerea secvenţei Start->Run şi introducerea comenzii „cleanmgr”.
În toate situaţiile, sistemul va determina spaţiul care se câştigă prin curăţare. Această
operaţie se desfăşoară în câteva zeci de secunde, timp în care sistemul afişează pe ecran o
fereastră în care utilizatorul poate urmări cum avansează estimarea. După terminarea
estimării, sistemul afişează fereastra din Figura D.41.
Figura D.41.
Utilizatorul poate să opteze aici pentru tipul de fişiere care se vor şterge. După ce bifează
toate căsuţele dorite, cu ajutorul butonului „View Files” obţine o listă a fişierelor care se
vor şterge, de unde poate să le extragă pe cele care presupune că îi vor mai fi utile.
Apăsarea pe butonul „OK” lansează operaţia propriu-zisă de curăţare, care eliberează
fizic spaţiul ocupat de aceste fişiere. Fereastra în care se vizualizează desfăşurarea
acţiunii apare din nou.
4.3. Defragmentarea hard disk-ului
Scopul acestei acţiuni este identificarea modului în care fişierele ocupă fizic spaţiul pe
disc şi reorganizarea lor astfel încât să rezulte date plasate contiguu.
Windows scrie fizic datele pe disc în blocuri succesive de o anumită mărime, utilizînd
pentru aceasta o listă a blocurilor libere. Deşi se caută în general spaţiile libere mai mari,
un fişier poate să ajungă să fie plasat în mai multe blocuri libere, nu neapărat alăturate,
mai ales atunci când pe disc se scriu şi se şterg cantităţi relativ mari de date sau se fac
multe instalări şi dezinstalări de programe.
Prin divizarea fişierelor în acest fel scade viteza de acces la date, deoarece pentru a
returna datele cerute, capul de citire al hard disk-ului trebuie să se deplaseze fizic în mai
multe locuri, la adresa de început a fiecărui grup de blocuri ocupat de fişierul la care s-a
făcut referire.
Operaţia de defragmentare grupează în spaţii contigue datele aparţinînd aceluiaşi fişier şi

identifică spaţiile nealocabile (sectoarele defecte), şi în acelaşi timp încearcă să dispună
contiguu şi spaţiul liber de pe disc.
Defragmentarea se poate lansa în mai multe feluri:
discului dorit, apoi a opţiunii „Properties”, a filei „Tools” şi a butonului
„Defragment Now”.
„Defragment Now...”.
Disk_Defragmenter.
• prin parcurgerea secvenţei: Start->Control_Panel-
>Performance_and_Maintenance ->Administrative_Tools-
>Computer_Management-> Disk_Defragmenter.
În toate situaţiile, Windows va deschide o fereastră de informaţii şi dialog (Figura D.42).
Figura D.42.
Prin apăsarea butonului „Analyze”, sistemul face o estimare a fragmentărilor existente

pe disc şi produce un raport cu date generale (la nivel de disc) şi specifice (despre fiecare
fişier fragmentat în parte) care poate fi vizualizat (Figura D.43) şi tipărit. Prin apăsarea
butonului „Defragment” se lansează operaţia de defragmentare propriuzisă.
Figura D.43.
4.4. Backup/Restore
Backup este cea mai importantă funcţie de întreţinere a sistemului. Se referă la realizarea
copiei de siguranţă a datelor în caz de defecţiune. Este o unealtă relativ puţin folosită,
pentru că realizarea copiei de siguranţă este o operaţie consumatoare de timp, iar în
timpul arhivării datelor în copia de siguranţă sistemul nu poate fi folosit.
În Windows XP, funcţia de backup este foarte complexă. Pentru uşurinţa utilizării, la
invocarea ei sistemul lansează un program de tip „wizard” (traducerea specializată
software în limba română a acestui cuvânt este „Expert”) cu ajutorul căruia utilizatorul să
îşi poată defini opţiunile într-un mod cât mai intuitiv. În sistemul de operare Windows XP
ferestrele de tip wizard pot fi întâlnite în mai multe aplicaţii, în special la instalarea de
software, şi sunt standard atât ca aspect cât şi ca derulare şi mod de utilizare.
Este bine ca această copie de siguranţă să fie păstrată pe un dispozitiv de stocare extern
(dischetă, CD, bandă magnetică), sau pe un alt calculator din reţea, respectiv pe server-ul
reţelei.
Restore se referă la restaurarea sistemului prin citirea copiei de siguranţă.
Lansarea se poate face în mai multe moduri:

discului dorit, apoi a opţiunii „Properties” , a filei „Tools” şi a butonului
„Backup_Now”.
„Backup Now...”.
Backup.
• prin parcurgerea secvenţei Start->Run şi introducerea comenzii „ntbackup”.
În toate situaţiile se va lansa aplicaţia Expert „Backup or Restore Wizard” (Figura D.44).
Figura D.44.
Parcurgerea ferestrelor de opţiuni se face prin apăsarea butonului „Next >”. Revenirea la
opţiuni definite anterior se face cu ajutorul butonului „Back >”.
Aşadar, prin apăsarea butonului „Next >” se vor derula ferestre succesive în care
utilizatorul va trebui să definească următoarele:
• tipul activităţii, backup sau restore,
• ce tip de date să salveze (documente, setări, la alegere)
• ce anume să salveze din fişierele existente (se bifează căsuţele corespunzătoare)
• mediul pe care se face copia de siguranţă (dischetă, bandă magnetică sau fişier pe
hard disk destinat copierii ulterioare pe alt mediu, de exemplu CD, locaţie în
reţea). Va fi specificat numele fişierului (implicit este „backup”), iar extensia va
fi automat „.bkf”.
După terminarea setărilor, ultimul ecran wizard va conţine rezumatul opţiunilor făcute de
utilizator, cu scop de verificare, si posibilitatea de a defini tipuri avansate de backup (prin
apăsarea butonului „Advanced”). Lansarea în execuţie a alcătuirii copiei de siguranţă se
face prin apăsarea butonului „Finish”. Operaţia de backup se completează şi sistemul
returnează o fereastră de informaţii (ora la care a fost creată copia, durata realizării ei,
mărimea etc.).
Restaurarea se poate lansa prin comenzile de mai sus sau prin dublu click asupra
fişierului tip backup („.bkf”), care produc apariţia aceluiaşi wizard. Se selectează locaţia
în care se află copia de siguranţă şi se extrag datele în structura în care au fost salvate.
Sistemul returnează o fereastră de informaţii (drive-ul pe care a fost lansată operaţia de
restaurare, dimensiunea totală a datelor transferate, durata operaţiei etc.).
Secvenţa Start->All_Programs->Accessories->System_Tools-> System_Restore lansează

în execuţie aplicaţia „System Restore”. Cu ajutorul acestei aplicaţii se pot crea puncte de
restaurare („restore points” sau „restore checkpoints”). Aceste puncte reflectă imaginea
datelor de pe calculator la un moment dat. Sistemul le creează automat, dar utilizatorul îşi
poate defini propriile sale puncte. În caz de pierderi majore de date, sistemul se va putea
restaura la unul din punctele automate sau create de utilizator fără a se pierde
documentele care au fost modificate şi salvate între timp. Ceea ce se pierde sunt doar
datele care nu au fost salvate până în momentul respectiv.
Operaţiile de creare de cópii de siguranţă, respectiv de puncte de restaurare, trebuie

facute întotdeauna înainte de schimbări majore în sistem, cum ar fi update-urile
(actualizările) cu programe de tip „patch” sau „fix” („petice” pentru „repararea” unor
defecţiuni cunoscute în sistem, numite în jargon „bug-uri”), „Service Pack” (pachete de
patch-uri pentru defecţiuni cunoscute), respectiv upgrade-urile (trecerea la versiuni
superioare de sistem de operare), instalările şi dezinstalările de software care
interacţionează cu sistemul de operare etc.
5. Lucrul în reţea
O reţea locală (Local Area Network, LAN) este un grup de calculatoare şi alte
echipamente, aflate de obicei în apropiere unele de altele. Conectarea fizică se realizează
prin cabluri de reţea astfel încât fiecare echipament poate interacţiona cu oricare altul.
Descrierea realizării fizice şi a funcţionării unei reţele fac obiectul Secţiunii C: Reţele de
calculatoare din curs.
Calculatoarele se conectează între ele în reţele pentru a putea folosi în comun resurse din
cele mai diferite (fişiere, instalări de software, periferice etc.). Server-ul este calculatorul
central, ale cărui resurse sunt folosite în comun de utilizatorii reţelei. Clientul este
calculatorul care se conectează la server şi foloseşte resursele acestuia. Pentru cazul
concret al reţelelor realizate în cadrul acestui proiect, calculatoarele cu sistem de operare
Windows XP sunt clienţi.
Pentru conectarea la o reţea locală, sistemul are nevoie de următoarele componente de

reţea instalate pe calculator:
• software-ul client, care conectează calculatorul la server. De exemplu, pentru
conectarea la o reţea Microsoft este nevoie de „Client for Microsoft Network”.
• software pentru servicii care oferă acces la funcţiuni speciale (tipărirea, de
exemplu).
• protocolul de reţea, care este de fapt limbajul cu care calculatorul comunică pe
mediul fizic în reţea. Pentru a intra în contact cu celelalte echipamente de pe reţea,
este necesar ca toate acestea să folosească acelaşi protocol. Cel mai utilizat
protocol este TCP/IP, acelaşi care este folosit şi pentru transmiterea de date pe
Internet.
Dacă în momentul în care se instalează sistemul de operare calculatorul este fizic

conectat la o reţea, Windows XP va instala toate pachetele software necesare funcţionării
în reţea şi va cere utilizatorului să introducă datele necesare conectării (identificatorul
server-ului, grupul, numele domeniului, calea de lucru cu Internet-ul etc.).
În Windows XP, prin „domeniu” se înţelege un grup de calculatoare care folosesc în

comun aceleaşi informaţii. Administratorul de reţea creează câte un cont pentru fiecare
utilizator din domeniu. Cu acest cont, utilizatorii se pot conecta la resursele domeniului la
care au dreptul conform drepturilor acordate de administrator. De asemenea, va fi creat şi
câte un cont pentru fiecare calculator din domeniu. Astfel, în Windows XP, utilizatorii
aparţinînd unui domeniu din reţea se pot loga la conturile lor de pe orice calculator.
Pentru conectarea la un domeniu definit pe reţea se parcurge următoarea secvenţă de

comenzi:
• selectarea cu butonul dreapta al mouse-ului a icoanei My Computer de pe desktop,
• selectarea filei „Computer Name” din fereastra care apare,
• apăsarea butonului „Network ID” pentru deschiderea wizard-ului de conectare la
domeniu. Apare „Network Identification Wizard”, în care se completează datele
cerute de calculator în conformitate cu structura reţelei. Pentru derularea
succesivă a ferestrelor se apasă pe „Next>”. Pentru revenirea la o fereastră
anterioară se apasă pe „Back>”. La terminarea configurărilor se apasă „Finish”
pentru ca acestea să fie procesate. Pentru ca datele introduse să fie corecte,
utilizatorul va face aceste configurări numai după ce s-a consultat în prealabil cu
administratorul de reţea.
• apăsarea butonului „Change” pentru conectarea la un domeniu fără wizard. Se
specifică numele unui domeniu sau grup de lucru care există în reţea.
Alte tipuri de conectare se pot realiza prin deschiderea ferestrei „New Connections
Wizard”:
• Start->Control_Panel,
• selectarea categoriei „Network and Internet Connections”
• selectarea acţiunii „Set up or change your Internet connection” sau a icoanei
„Internet Options”. O cale mai simplă de acces este selectarea icoanei Internet
Explorer de pe desktop (dacă se află acolo) cu butonul din dreapta al mouse-ului
şi apoi alegerea opţiunii „Properties” din lista rezultată. Se observă că tableta
este de tip repertoar (Figura D.45), proprietăţile sunt grupate pe categorii şi se
referă la configurarea atât a conexiunilor cât şi a aspectului şi funcţionării locale a
Internet Explorer-ului.
Figura D.45.
• în pagina „Connections” (Figura D.46) se apasă pe butorul „Add...”.
Figura D.46.
• se deschide tableta „New Connections Wizard” (Figura D.47), în care se poate

opta pentru alte tipuri de conectare, inclusiv la Internet. Utilizatorul va trebui să
indice căile de acces cerute de sistem pentru varianta dorită.
Figura D.47.
Pentru ca două calculatoare să poată comunica între ele trebuie să „vorbească aceeaşi
limbă”. În limbajul domeniului, aceasta înseamnă că trebuie să folosească acelaşi
protocol de comunicare. Pentru cele mai multe calculatoare, acest protocol se numeşte
TCP/IP. Modul de comunicare între calculatoare şi protocolul TCP/IP sunt descrise mai
în detaliu în capitolul consacrat reţelelor, Secţiunea C: Reţele de calculatoare.
5.1. Configurarea conexiunii la reţea
Pentru accesul la configurarea conexiunii la reţea se deschide directorul „Netork

Connection”, în unul din modurile următoare:
• se parcurge secvenţa:
Start->All_Programs->Accesories->Communications->Network_Connections
• se deschide applet-ul Control Panel prin secvenţa: Start->Control_Panel, se
selectează categoria „Network and Internet Connections”, şi apoi „Network
Connections”
În ambele situaţii se obţine fereastra din Figura D.48.
Figura D.48.
Prin selectarea cu butonul dreapta al mouse-ului şi alegerea opţiunii „Properties” din

lista apărută se pot afla detalii despre tipurile de conexiuni la reţea suportate în sistemul
de operare Windows XP, de exemplu „Client for Microsoft Network”, „Internet
Protocol (TCP/IP)” etc. Tot la această fereastră se poate ajunge şi prin selectarea
conexiunii cu butonul stânga mouse şi apoi alegerea opţiunii „Change Settings of this
Connection” din meniul care apare în partea stângă. Cu ajutorul tabletei care apare
(Figura D.49) se pot astfel instala, respectiv dezinstala protocoale de comunicare.
Figura D.49.
De exemplu, pentru definirea unei conexiuni TCP/IP se selectează rândul corespunzător

şi se apasă pe butonul „Properties”. În tableta nouă care se deschide (Figura D.50) se vor
defini adresa de IP (Internet Protocol) a calculatorului în reţea, masca subreţelei, adresa
IP a gateway-ului şi a server-ului de domeniu (Domain Name Server, DNS) din reţea.
Figura D.50.
5.2. Lucrul în reţeaua locală
Conectarea la reţeaua locală se poate face în mai multe moduri:

• prin dublu click pe icoana „My Network Places” de pe desktop.
• prin selectarea opţiunii „My Network Places” din tableta din stânga în orice
fereastră de explorare.
Se obţine o fereastră de explorare în care sunt listate toate resursele partajate în reţea în
momentul respectiv: calculatoare, imprimante, alte periferice. Acestea sunt create
automat oricând se accesează o resursă partajată în reţea (imprimantă, director etc.).
În această fereastră există şi legături (de tip „hyperlink”) către alte locaţii şi acţiuni la
care calculatorul are acces. Acestea pot folosi la:
• vizualizarea tuturor utilizatorilor grupului din care calculatorul face parte în reţea
(prin apăsarea pe „View Workgroup Computers”)
• adăugarea de noi accese („New Network Place”) etc.
Hyperlink-ul este un element al unui document în format electronic care reprezintă o

legătură către o altă locaţie aflată în document sau în afara lui, în alte documente. Se
selectează cu butonul din stânga al mouse-ului, şi informaţia „legată” apare pe ecran.
Acest tip de „salt” se utilizează în toate sistemele „hypertext” (date care fac referiri la
alte date), inclusiv World Wide Web (reţeaua Internet).
Elementele partajate care apar în fereastra „My Network Places” sunt tratate în timpul
lucrului ca şi resursele locale ale maşinii. Se pot efectua căutari de fişiere, se pot copia
fişiere dinr-o locaţie în alta etc. Accesul la aceste date este limitat de permisiunile
acordate de utilizatorii din reţea care sunt proprietari ai elementelor respective.
5.3. Periferice în reţea
Pentru adăugarea unei imprimante în sistem: Start->Printers_and_Faxes (pentru

gestionare, Start->Control_Panel->Printers_and_Other_Hardware). Se deschide
fereastra de explorare din Figura D.51, în care sunt vizibile toate imprimantele existente
în reţeaua din care face parte calculatorul pe care se lucrează.
Figura D.51.
Se observă că imprimanta selectată este singura din listă care este resursă partajată pentru
calculatorul pe care se lucrează şi este instalată pe acesta. Această imprimantă este un
membru al reţelei definit prin IP, ceea ce inseamnă că poate fi accesată în mod direct de
pe orice calculator din reţea. Imprimanta „LASERJET on COMUN” este şi ea existentă în
reţea, nu este partajată pentru calculatorul pe care se lucrează şi este instalată local pe un
calculator din reţea, cu numele de „COMUN”. Aceasta înseamnă că nu va putea fi
folosită decât dacă respectivul calculator este pornit.
În partea stângă a ferestrei se observă obişnuita listă de activităţi posibile. Cu ajutorul

comenzii „Add a Printer” se deschide wizard-ul de adăugare de imprimante, unde se pot
defini condiţiile de instalare a unei imprimante noi pe calculator. Se vor specifica pe rând
următoarele:
• dacă imprimanta va fi ataşată calculatorului respectiv, este o resursă a reţelei sau
este deja conectată la un alt calculator din reţea,
• pentru o imprimantă care va fi ataşată direct la calculatorul respectiv, aceasta
trebuie conectată fizic şi sistemul o va detecta şi va recunoaşte tipul.
• dacă imprimanta există în reţea sau aparţine unui alt calculator, se introduc IP-ul
sau calea până la ea, respectiv URL-ul, dacă se face o conectare pe Internet la o
imprimantă aflată în altă locaţie, de exemplu legată la calculatorul de acasă.
URL, abrevierea de la Uniform Resource Locator este adresa globală a documentelor şi

resurselor pe World Wide Web. Este compusă din:
• un indicativ al protocolului care va fi utilizat,
• adresa IP, respectiv domeniul în care există resursa respectivă.
De exemplu, o adresă de tipul http://www.webopedia.com va deschide prin protocol
HTTP (Hyper Text Transfer Protocol) un domeniu din World Wide Web care se numeşte
webopedia şi este de tip com. Dacă se introduce această adresă într-o fereastră Internet
Explorer, se accesează un dicţionar explicativ de termeni informatici. Adresa poate fi
accesată şi direct din acest document, prin Ctrl+click.
5.4. Conectarea la Internet
Internetul este o reţea formată din foarte multe calculatoare, aflate oriunde în lume,
conectate între ele. Comunicarea prin Internet nu depinde de poziţionarea geografică.
Informaţiile de pe Internet sunt prezentate sub forma de pagini web, care pot conţine text,
imagini, filme, muzică şi animaţie şi care pot fi conectate prin legături de tip hyperlink la
alte pagini web. Paginile web sunt create cu HTML (Hyper Text Markup Language) şi se
regăsesc sub formă de fişiere de tip „.htm”, respectiv „.html”. Pentru vizualizarea lor este
necesar un program dedicat numit „web browser” (navigator pe reţeaua Internet). Acest
program interpretează fişierele HTML şi le afişeaza pe ecranul calculatorului sub formă
de pagina web. Un astfel de „web browser” este Internet Explorer.
Alte moduri de a recepţiona informaţii de pe Internet sunt poşta electronică (electronic

mail, prescurtat email), grupurile de discuţii şi de ştiri etc. Accesul la poşta electronică se
face fie prin „web browser”, către cei care oferă aceste servicii (de exemplu
www.yahoo.com, www.hotmail.com, pentru conturi de email gratuite), fie prin Outlook
Express, o aplicaţie sub Windows XP care va fi prezentată în continuare.
Cea mai simplă modalitate de conectare la Internet este prin „New Connection Wizard”
(Figura D.47). Pentru conexiune este în general nevoie de un modem şi o linie telefonică,
respectiv un cont de autentificare la un furnizor de servicii Internet (Internet Service
Provider, ISP). În cazul în care calculatorul este conectat la o reţea locală şi server-ul
acestei reţele este conectat la Internet, conectarea şi lucrul pe Internet se realizează prin
intermediul acestuia. Lansarea New Connection Wizard a fost descrisă mai sus.
Datele care trebuie introduse pentru configurarea unei conectări la Internet sunt:
• pentru un cont de conectare nou prin linie telefonică, se alege ISP (de exemplu,
PcNet, TotalNet, EasyNet, fx etc.) şi se achiziţionează un pachet pentru crearea
unui cont, care constă dintr-o cartelă care conţine un cod de acces, împreună cu
instrucţiuni de realizare a contului, specifice furnizorului respectiv. Datele care
trebuie introduse sunt:
o numărul de telefon al server-ului ISP.
o setările de protocol şi adresele IP specifice furnizorului respectiv.
o adresa de email proprie, tipul de server folosit (POP3 sau IMAP), numele
server-ului de poştă electronică etc.
• în cazul conectării prin intermediul reţelei locale (LAN) sau extinse (Wide Area
Network, WAN), administratorul reţelei va trebui să furnizeze următoarele
informaţii:
o dacă se face conectarea prin server Proxy, este nevoie de numele acestuia.
o datele conexiunii la reţea ale calculatorului pe care se lucrează (numele
conexiunii, numele utilizatorului, parola).
o datele necesare configurării contului de poştă electronică (adresa de email
proprie, tipul de server folosit (POP3 sau IMAP), numele server-ului de
poştă electronică etc.
Adresa de email este un indicativ de forma nume_utilizator@domeniu.tip, în care :

• „nume_utilizator” este codul cu care utilizatorul va fi regăsit în
Internet,
• „@” este caracterul de redirectare către domeniu,
• „domeniu” este serverul prin care se face conectarea la Internet,
respectiv server-ul furnizorului de servicii de poştă electronică
(ISP).
• „tip” este un identificator (zonă geografică, domeniu de activităţi
etc.).
De exemplu, wrhelp@microsoft.com este o adresă de email la care se pot trimite mesaje

de solicitare de ajutor la Microsoft. O adresă personală de email pe contul unui furnizor
va avea ca domeniu server-ul respectiv: jean68@totalnet.ro. Identificatorul „.ro” se
referă la aria geografică a României.
În cazul conectării prin reţeaua locală, lucrul cu Internet-ul şi poşta electronică se va face
ca şi cum calculatorul ar avea conectare directă la Internet.
Lucrul în Internet, salvarea şi copierea de pachete de documente şi programe şi schimbul

de mesaje prin poşta electronică presupun că locaţiile cu care calculatorul se pune în
legătură nu sunt neapărat cunoscute şi nici sigure. Pentru protecţia datelor şi a
funcţionării sistemului, este indicat ca tot ceea ce presupune schimb de date între
calculatoare, chiar şi lucrul în reţea, să fie supus controlului antivirus, respectiv
restricţionării de acces prin programe de tip „firewall” (în engleză, „zid de foc”). Aceste
aplicaţii se instalează şi se păstrează rezidente pe calculator (se află în funcţiune atâta
timp cât funcţionează sistemul de operare). Prezenţa lor nu se va face simţită decât atunci
când există un „atac” nepermis în sistem (un virus, un „cal troian”, încercări de acces din
zone necunoscute etc.). Utilizatorul trebuie să facă periodic actualizarea listelor de viruşi
şi să urmărească traficul înscris în fişierele de tip jurnal.
5.5. Internet Explorer
O dată cu pachetul sistemului de operare Windows XP se instalează pe calculator şi

Internet Explorer, în versiunea 6, pentru navigare pe Internet (Figura D.52).
Figura D.52.
Lansarea Internet Explorer-ului se poate face în următoarele moduri:

• dublu click pe icoana de pe desktop,
• click pe icoana din zona de lansare rapidă de pe taskbar,
• click pe scurtătura aflată în stânga sus în fereastra Start,
• selectare din lista rezultată în urma secvenţei Start->All_Programs,
• introducerea comenzii „iexplore” în fereastra Start->Run,
• în cazul în care există locaţii favorite (adrese URL) în ferestrele de explorare ale
sistemului de operare (My Computer, My Documents, Windows Explorer), sub
„Favorites”, selectarea uneia va conduce automat la deschiderea Internet
Explorer-ului cu informaţia din locaţia respectivă.
În funcţie de setările care se fac în „Properties” aferente (tableta din Figura D.45),
Internet Explorer se deschide direct într-un site specificat (de exemplu www.google.com)
sau cu fereastră blank (vidă). Meniurile de comenzi sunt structurate asemănător celorlalte
aplicaţii de explorare din Windows. Vizitarea unui „site” (locaţie, sit) pe World Wide
Web se face prin scrierea URL-ului corespunzător în căsuţa „Address”. De exemplu, la
căutarea site-ului Microsoft, www.microsoft.com, Internet Explorer-ul afişează fereastra
din Figura D.53.
Figura D.53.
Ceea ce se deschide în fereastră este o pagină de tip HTML, care conţine date sub formă
de text, imagini, animaţie, hyperlink-uri. Se parcurge prin defilare şi prin click simplu pe
hyperlink-uri. Acestea apar în general fie ca sublinieri în text, butoane, icoane, zone
colorate ca să atragă atenţia, fie ca zone fără evidenţieri deosebite, deasupra cărora
cursorul mouse-ului îşi schimbă forma (nu mai seamănă cu o săgeată, ci cu o mână). Un
astfel de document este o structură arborescentă cu referiri în sine însuşi sau în alte
documente.
Conţinutul unei pagini de web poate fi salvat în format HTML oriunde pe disc, şi recitit
apoi prin deschidere cu dublu click, fără sa se mai realizeze conexiunea la Internet. Dacă
se doreşte accesul mai rapid la site-ul respectiv se va salva ca locaţie favorită prin
selectarea Favorites şi apoi „Add to Favorites...”. De asemenea, în funcţie de setările din
Properties, Explorer-ul poate să memoreze un număr oarecare de locaţii mai recent
accesate. De exemplu, o astfel de locaţie memorată este www.google.com din Figura
D.52.
5.6. Outlook Express
Outlook Express (Figura D.54) este o aplicaţie care se instalează o dată cu Windows XP şi
este utilizată pentru a trimite şi primi mesaje electronice (email-uri) prin Internet.
Moduri de lansare:
• dublu click pe icoana de pe desktop,
• click pe icoana din zona de lansare rapidă de pe taskbar,
• click pe scurtătura aflată în stânga sus în fereastra Start,
• selectare din lista rezultată în urma secvenţei Start->All_Programs,
• introducerea comenzii „msimn” în fereastra Start->Run.
Figura D.54.
Meniurile sunt asemănătoare cu cele ale altor aplicaţii Windows, comenzile conţinute
fiind specifice lucrului cu mesajele email. Fereastra este împărţită în zone, astfel încât să
se realizeze uşor accesul la contacte şi mesaje:
• în stânga sus, este prezentată o structură arborescentă standard care ajută la
gestionarea şi urmărirea mesajelor. La această structură se pot adăuga directoare
personalizate parcurgînd secvenţa „File/Folder-New...”. Directoarele standard
sunt:
o Inbox, directorul de mesaje primite,
o Outbox, directorul de mesaje care urmează să fie trimise,
o Sent Items, directorul de mesaje trimise,
o Deleted Items, directorul de mesaje şterse,
o Drafts, directorul de mesaje în curs de redactare.
• în stânga jos, lista de contacte sau agenda (Address Book), care cuprinde
informaţii despre persoanele cu care utilizatorul face schimb de mesaje
electronice (nume, adresa de email şi alte date, cum ar fi firma la care lucrează,
telefon etc.). Un contact din această listă va apărea în mesaje cu numele, nu cu
adresa de email.
• în dreapta sus, conţinutul directorului deschis. Structura etihetei unui mesaj primit
se observă în Figura D.54 şi conţine următoarele informaţii:
o From, cine este expeditorul mesajului (numele sau adresa de email),
o Subject, titlul mesajului, în general trebuie să fie intuitiv,
o Received, data şi ora la care server-ul de mail (poştă) a recepţionat
mesajul.
o flag-uri (elemente de marcare): semnul exclamării (mesaj important),
agrafa de birou (mesajul conţine fişiere ataşate), steguleţul (mesaj de
reţinut).
• în dreapta jos, o fereastră în care se vizualizează conţinutul mesajului. Prin dublu
click pe eticheta mesajului din fereastra de mai sus, sistemul deschide o fereastră
nouă în care informaţia se va vedea mai bine.
Crearea de mesaje se face cu ajutorul butonului-scurtătură „Create”, care deschide o

fereastră de editare de mesaje (Figura D.55), în care utilizatorul trebuie să introducă
minimul de date necesare pentru trimitere: adresa destinatarului („To:”) (adresa de email
propriuzisă sau selectarea numelui din Address Book), eventuale alte persoane care vor
primi cópii ale acestui mesaj („Cc:”, de la Carbon Copy, care înseamnă copie la indigo),
titlul („Subject:”), corpul mesajului.
Figura D.55.
Ataşarea de fişiere se face cu „Insert/File_Attachment”. Se pot ataşa imagini, documente

etc. Pentru trimiterea mesajului se apasă „Send” („trimite”), mesajul fiind apoi plasat în
Outbox, unde va aştepta următoarea conectare la server sau comandă a utilizatorului
pentru a fi trimis.
Se observă că „To:” şi „Cc:” sunt de fapt nişte butoane, care prin apăsare cu mouse-ul
deschid agenda, din care utilizatorul va putea sa-şi aleagă destinatarii pe care îi doreşte.
Selectia poate fi multiplă, un mesaj se poate trimite mai multor destinatari.
Dacă se doreşte a se răspunde la un mesaj primit, se selectează mesajul şi se apasă pe

butonul „Reply”(răspuns). Se va deschide o fereastră asemănătoare cu cea anterioară, în
care va fi deja completată adresa destinatarului , iar ca titlu va apărea „Re:
titlul_mesajului_primit”. „Reply_All” trimite răspunsul tuturor celor care au primit
mesajul la care se răspunde. „Forward...” trimite mesajul respectiv la o adresă
specificată, cu pastrarea conţinutului şi a antetului, ca titlu apărînd „Fwd:
titlul_mesajului_primit”. Cu „Delete” se şterge mesajul selectat. Ştergerea se poate face
şi cu ajutorul combinaţiei de taste Shift+Delete.
Majoritatea lucrului în Outlook Express (pregătirea şi citirea mesajelor, gestionarea
directoarelor) se desfăşoară „off-line” (când calculatorul nu este conectat la Internet),
spre deosebire de Internet Explorer, unde navigarea nu are sens dacă nu se lucrează „on-
line” (conectat). În momentul în care utilizatorul doreşte să trimită mesaje, respectiv să
verifice dacă a primit mesaje pe server-ul de mail din reţea, apasă butonul „Send/Recv”
(„Send and Receive All”, în traducere „trimite şi primeşte tot”). În acel moment se
realizează conexiunea la server şi mesajele care sunt pegătite în Outbox vor fi trimise, iar
Inbox va primi mesaje noi.
Mesajele din Inbox pot fi salvate în format specific („.eml”), text („.txt”) sau fişier „.htm”
cu ajutorul comenzii File/Save_As.... Save_Attachments... salvează separat fişierele
ataşate la mesaj. Save_as_Stationery... salvează o copie a mesajului în format „.htm” care
va putea fi folosită ca şablon pentru crearea altor mesaje, cu
Message/New_Message_Using/ Select_Stationery.... Aceasta opţiune se aplică în cazul în
care se doreşte, de exemplu, un fundal grafic pentru mesaj, sau se trimit mesaje conţinînd
date în mare parte identice mai multor persoane.
6. Anexe
6.1. Date tehnice de instalare
Windows XP Profesional se recomandă a fi instalat pe calculatoare cu un procesor minim

Pentium II la 300MHz, cu o memorie RAM minimă de 128MB şi cu minim 1,5GB spaţiu
liber pe hard disk.
Instalarea „curată” (pe calculator nu se afla nimic instalat, se porneşte de la zero) a

sistemului de operare durează între 60 şi 90 de minute, în funcţie de hardware.
Upgrade-ul (instalarea XP peste o versiune existentă) se poate face de la Windows 98,

Windows NT 4.0, Windows 2000 Professional şi Windows XP Home Edition. Dacă pe
calculator există sisteme Windows anterioare acestora (95, 3.x, NT 3.x), upgrade-ul nu
este posibil, iar instalarea se va face „curat”.
Instalarea se face de pe suport CD, direct pe maşina respectivă, dacă are unitate CD-
ROM, respectiv în reţea, folosind ca resursă partajată CD-ROM-ul altei maşini sau un
director de pe hard disk-ul ei, unde s-au copiat anterior fişierele necesare pentru instalare.
Instalarea în reţea este mai lentă.
În timp este necesară actualizarea periodică a sistemului de operare (update) cu programe

de tip „patch” sau „fix” („petice” pentru „repararea” unor defecţiuni cunoscute în
sistem) şi biblioteci de tip „Service Pack” (pachete de patch-uri pentru defecţiuni
cunoscute, capabilităţi noi, formatări noi etc.).
Pentru aceasta există în fereastra „Help and Support” (Figura A.8) opţiunea „Keep your
computer up-to-date with Windows Update” (”tineţi calculatorul pe care lucraţi la curent
cu actualizările din Windows”). Prin selectarea acestei opţiuni, calculatorul se conectează
automat la un site pe Internet de unde se face evaluarea instalării de Windows XP
existente şi se detectează dacă faţă de aceasta au apărut noutăţi. Dacă au apărut,
utilizatorul este înştiinţat şi este lăsat să decidă dacă doreşte sau nu să se facă update-ul
(Figura D.56).
Centrul de ajutor are şi posibilitatea de a se face cautarea (Search) după o cheie dată de
utilizator. Dacă utilizatorul doreşte să afle infomaţii despre un anumit lucru, îl specifică
în fereastra de căutare şi sistemul îi va returna informaţia. Actualizarea se declanşează
prin apăsarea butonului „Update Now”.
Ajutor şi sprijin pentru această operaţie se obţine fie prin „Help and Support Center”, fie
accesînd site-ul http://support.microsoft.com. Este de menţionat că Microsoft lucrează la
localizarea sistemului de operare Windows XP în limba română, cea pentru Office XP
fiind deja disponibilă (şi abordată în Secţiunea F: Microsoft Office XP Professional în
acest curs). Pentru un sistem care are instalat Office XP în limba română, ferestrele de
sistem pentru care există localizare vor apărea parţial sau total în limba română.
Figura D.56.
Tot în acest site, prin selectarea hyperlink-ului „Download-uri” se obţine fereastra din
Figura D.57, în care se observă că pachetele de programe de actualizare sunt structurate
în grupe. Utilizatorul poate să parcurgă structura de hyperlink-uri şi să-şi personalizeze
(în engleză, „customize”) opţiunile.
Figura D.57.
Ce anume se actualizează în Windows XP:

• sistemul de operare, cu programele de rezolvare a unor defecţiuni cunoscute,
• driver-ele hardware, pentru componente hardware noi pe calculator.
Driver-ul este un program care comandă funcţionarea unei componente. Fiecare

componentă, fie că este imprimantă, drive de disc, tastatură etc., pentru a fi recunoscută
de sistem trebuie să aibă un driver. Majoritatea driver-elor se instalează o dată cu
sistemul de operare. Pentru celelalte este nevoie de acualizări sau de încărcarea lor de pe
site-urile celor care le oferă. În sistemele de operare tip Windows, fişierele de driver-e se
recunosc după extensia „.drv” sau „.DRV”. Driver-ul funcţionează ca un traducător între
componentă şi programele care o utilizează. Fiecare componentă recunoaşte un set de
comenză specializate şi un set de comenzi generale.
Actualizările de sistem de operare pot fi:

• critice, referitoare la securitatea sistemului şi a funcţionării lui în reţea,
• recomandate, ultimele versiuni de Service Pack, Internet Explorer etc.,
• unelte pentru creşterea performanţelor şi uşurarea administrării sistemului,
• multimedia, pentru facilitarea folosirii aplicaţiilor multimedia (Windows
MediaPlayer, alte pachete software de aplicaţii audio şi video),
• pachete adiţionale, pentru setări de deskop etc.,
• capabilităţi de a funcţiona în altă limbă decât engleza (meniuri, ajutor, editoare),
• ghiduri de dezvoltare software etc.
Actualizările hardware cuprind pachete de recunoaştere de componente noi, teste de

funcţionare specifică a componentelor aflate în alcătuirea calculatorului, driver-e noi
testate de Microsoft etc.
6.2. Monitorizarea performanţelor sistemului
De la deschiderea calculatorului şi lansarea sistemului de operare, chiar dacă utilizatorul

nu porneşte nici o aplicaţie, în sistem au loc o serie de procese şi servicii. În timp, după
pornirea mai multor aplicaţii, este posibil ca sistemul să funcţioneze tot mai lent. Astfel,
devine necesar să se cunoască procesele şi aplicaţiile care rulează pe calculator, pentru a
se vedea dacă sunt utile scopului imediat sau nu.
Pentru a vedea procesele, respectiv programele lansate şi aflate în desfăşurare se

utilizează aplicaţia „Task Manager” (Figura D.58).
Modul de deschidere a aplicaţiei Task Manager: se face click cu butonul din dreapta al
mouse-ului pe Taskbar, într-o zonă în care nu apare butonul nici unei aplicaţii. Din lista
de comenzi care apare se alege opţiunea „Task Manager”. Se obţine o fereastră de tip
repertoar care sub fila „Applications” listează toate aplicaţiile lansate de utilizator care
rulează curent şi starea lor („Running”, în funcţionare).
În cazul în care sub Status apare mesajul „Not Responding”, aplicaţia respectivă s-a
blocat. Blocajul se poate datora traficului de date prea mare, caz în care după un timp
aplicaţia va reporni şi mesajul de stare se va schimba. Dacă blocajul se datorează unei
defecţiuni şi riscă să afecteze întreg sistemul, aplicaţia se va selecta şi se va forţa la
închidere prin apăsare pe butonul „End Task”.
Figura D.58.
Dacă blocajul nu permite deschiderea ferestrei Task Manager aşa cum a fost descrisă mai
sus, apariţia ei se poate forţa prin apăsarea simultană a tastelor Ctrl+Alt+Delete. Acest
lucru nu este recomandat, deoarece această combinaţie de taste este aşa numitul „reset
cald” al calculatorului şi poate provoca închiderea instantanee şi cu posibile urmări
negative a sistemului de operare şi a tuturor aplicaţiilor care rulează curent, fără nici o
salvare de date. Din acest punct de vedere, Windows XP este mai stabil decât versiunile
anterioare, şi este mai puţin probabil să „moară” în acest fel.
Reset-ul (închiderea forţată a sistemului de operare) este o operaţie de „avarie” care

trebuie evitată pe cât posibil. Alte variante de reset: „reset-ul rece” (prin apăsarea
butonului „Reset” de pe panoul frontal al carcasei calculatorului), decuplarea de la
reţeaua electrică, respectiv întreruperea alimentării (prin apăsarea butonului „Power”,
aflat tot pe panoul frontal al carcasei).
În fila a doua a ferestrei Task Manager (Figura D.59) se găseşte lista proceselor care se
desfăşoară în momentul respectiv pe calculator.
Figura D.59.
Se observă că în mometul curent, pe calculator se află în desfăşurare procese care aparţin

atât sistemului cât şi utilizatorului, care consumă resurse de procesor (Central Processing
Unit, CPU) şi memorie (Memory Usage, utilizarea memoriei). Utilizarea procesorului şi a
memoriei se pot vizualiza şi grafic, în fila „Performance” (performanţe) (Figura D.60).
Figura D.60.
În această fereastră se vede o reprezentare grafică a utilizării procesorului. Dacă utilizarea

tinde sa fie mereu prea intensă, sistemul este prea încărcat. Depinde de utilizator să
închidă sau să păstreze aplicaţiile pe care le doreşte.
6.3. Diferenţe faţă de versiunile anterioare
Gradul de noutate a sistemului de operare Windows XP variază în funcţie de experienţa

anterioară a utilizatorului. Caracteristicile care constituie diferenţe faţă de versiunile
anterioare sunt:
• aspectul nou, reproiectarea din punct de vedere a design-ului, capacitatea
meniului Start de a păstra aplicaţiile recent folosite, personalizarea rapidă a
meniului Start prin Properties (buton dreapta mouse), plasarea elementelor prin
drag & drop în meniul Start,
• conturi de utilizatori multiple, gruparea lor după permisiuni, securitatea accesului
la fişiere, partajarea de fişiere pe acelaşi calculator, configurarea conturilor de
utilizatori,
• gestiunea mai simplă a fişirelor, ferestrele de explorare My Computer şi My
Documents au în partea stângă liste de comenzi şi accese rapide, posibilitatea de a
vedea imaginile ca Thumbnails, facilităţile Search Companion,
• facilităţi multimedia (aplicaţia complexă MediaPlayer, Movie Maker, Web
Publishing, DVD şi video etc.),
• uşurinţa obţinerii de ajutor (Help and Support Center), ajutorul de la distanţă (My
Computer/Properties/Remote/Allow_Remote_Assistance), posibilitatea
transferului la distanţă a setărilor şi configurărilor (.../Allow_Remote_Desktop),
• aplicaţie încorporată de inscripţionare CD-uri, atunci când în sistem se află
montată o unitate de CD care permite inscripţionarea (varianta „Send_To”-
>„Writable_CD”, respectiv drag & drop icoana fişierului de copiat pe cea a
unităţii CD),
• recunoaşterea fişierelor comprimate („.zip”), şi arhivarea lor într-un director
special (Zip_Folder). Dezarhivarea acestor fişiere se face cu aplicaţii din afara
sistemului de operare Windows XP (WinZIP, WinRAR etc.),
• recunoaşterea vorbirii şi a scrisului de mână, dacă în sistem se instalează
componente capabile să preia semnal de această natură,
• Internet Connection Firewall (ICF), aplicaţie de protecţie încorporată, care
detectează încercările neautorizate de a se intra în sistem („hacking”) şi le
jurnalizează („logging”, înscriere în fişiere tip jurnal, „log files”), se activează
prin selectare cu butonul din dreapta al mouse-ului a icoanei legăturii la reţea
(Figura D.48), alegerea Properties/Advanced şi selectarea căsuţei de protecţie.
Prin apăsarea butonului Settings se pot alege modurile de transfer de date cu
Internet-ul care să fie supuse protecţiei, caracteristicile fişierelor jurnal, date
cărora li se restricţionează accesul etc. Nu se utilizează ICF dacă în reţea sau pe
calculator există un alt sistem de protecţie.
• conexiuni de reţea speciale (Virtual Private Network, VPN etc.) uşor de definit,
• restaurarea sistemului în puncte de restaurare definite periodic de sistem sau de
utilizator,
• compatibilitate mai bună cu aplicaţii externe (pentru aplicaţiile specifice altor
versiuni de Windows există posibilitatea de a face XP să se comporte ca versiunile
mai vechi: se selectează aplicaţia cu butonul din dreapta al mouse-ului,
Properties/Compatibility, se optează pentru variantele în care aplicaţia respectivă
se ştie că funcţionează).
6.4. Servicii în Windows XP
Serviciile sunt programe care rulează „invizibil” pe calculator (în spatele tuturor
aplicaţiilor), se încarcă automat şi încep să funcţioneze o dată cu sistemul de operare,
chiar dacă nu există utilizatori logaţi în momentul respectiv.
Există mai multe moduri de a vizualiza serviciile pe calculator:

• Start->Run, „msconfig” în linia de comandă şi alegerea filei „Services” (Figura
D.61), se deschide o fereastră în care se vizualizează informaţii relativ limitate, şi
anume lista serviciilor din sistem şi starea lor în momentul respectiv.
Figura D.61.
• Start->Run, „services.msc” în linia de comandă sau Start->Control_Panel->

Performance_and_Maintenance->Administrative_Tools->Services produc o
fereastră de servicii locale (Figura D.62).
Figura D.62.
• Start->Control_Panel->Performance_and_Maintenance->Administrative_Tools-
> Component_Services deschide o fereastră de servicii extinse, dintre care cele
locale sunt doar o parte (Figura D.63).
Figura D.63.
• Start->Control_Panel->Performance_and_Maintenance->Administrative_Tools-
> Computer_Management, Figura D.64.
Figura D.64.
În listele de servicii apelate prin Start sistemul oferă mai multe informaţii despre
serviciile existente şi cele care rulează în momentul respectiv pe maşină. Utilizatorul are
posibilitatea să vadă ce acţiune guvernează fiecare serviciu şi să hotărască dacă are sau nu
nevoie în momentul respectiv de ea.
Starea serviciului se poate modifica prin click cu butonul din dreapta al mouse-ului pe
identificatorul respectiv. Rezultă lista de opţiuni din Figura D.65, în care utilizatorul
poate alege între stările posibile în momentul respectiv.
Figura D.65.
Prin selectarea opţiunii „Properties” se poate schimba felul în care este lansat serviciul
respectiv la pornirea calculatorului (Figura D.66). Serviciul poate porni automat (la
pornirea sistemului), manual (prin activare de către utilizator) sau poate fi dezactivat
atunci când porneşte sistemul.
Figura D.66.
Printr-o gestiune corectă a serviciilor de pe calculator se poate evita într-o oarecare

măsură supraîncărcarea resurselor. Oprirea serviciilor trebuie făcută cu atenţie, pentru a
nu afecta fatal funcţionarea sistemului de operare. Câştigul în performanţă este însă
destul de redus. Dacă sistemul este supraîncărcat în majoritatea timpului, se recomandă
adăugarea de resurse (procesor mai rapid, memorie mai mare).
7. Bibliografie recomandată
Există pe piaţă o serie de manuale de Windows XP de diferite nivele, traduceri ale unor
lucrări alcătuite de parteneri Microsoft pentru marele public sau pentru certificarea ca
expert în sisteme de operare Windows. De asemenea, în ultimul an, toate periodicele cu
profil informatic au abordat măcar o dată subiectul „Windows XP” pe larg, şi s-au facut
de mai multe ori referiri la funcţionare, configurări specifice, lucrul sub acest sistem de
operare etc.
Pentru informaţii, asistenţă „on line” şi download-uri (descărcare de pachete de

programe de pe Internet, gratuite sau nu) se poate folosi site-ul producătorului,
www.microsoft.com. O modalitate foarte bună de găsire de informaţii foarte specifice este
căutarea după cuvinte cheie cu www.google.com, care returnează toate ocurenţele cheii
respective la care are acces pe Internet. Printre acestea pot fi: site-uri de producători,
distribuitori, centre de training şi certificări, şi, cel mai important, grupuri de discuţii pe
tema respectivă, în care utilizatori din întreaga lume se sprijină reciproc şi schimbă opinii
şi soluţii.
Manualele traduse sunt utile pentru cei care nu cunosc suficient limba engleză şi foarte
utile pentru cei care nu au mai lucrat niciodată sub un sistem de operare din familia
Windows sau nu sunt familiarizaţi cu lucrul pe calculator. Pentru aceştia, informaţia
„nestructurată”, aşa cum apare ea în reviste, în ferestrele de Help şi pe Internet de regulă
nu este suficientă. Acumularea de experienţă în cele din urmă se face lucrînd, şi este bine
să se facă o documentare serioasă înaintea oricărei acţiuni, pentru că în cele din urmă,
calculatorul este doar un instrument care nu face decât ceea ce i se cere.
Colecţii de informatică la edituri româneşti:

• Teora: http://www.teora.ro/index01.html
• Humanitas:
http://www.librariilehumanitas.ro/servlet/librarii.magazin.AfisColectiiServlet?
id_parent=64
• ALL: http://www.all.ro/list.asp?stxt=&r=r_1&dom=3
• Niculescu: http://www.niculescu.ro/amcart/ro/amcart.cgi?
action=view_category&database=informatica&category=0
• Polirom: http://www.polirom.ro/main.cgi?
action=cauta&class=search&domeniu=3
Reviste româneşti de informatică:

• PC Magazine, www.pcmagazine.ro
• Net Report, www.netreport.ro
• PC World, www.kappa.ro/idgro/pcworld/
• Chip, www.chip.ro

Curs Windows XP Professional-2004

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Windows XP Professional-2004

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Windows XP Professional

1. Interfaţa Windows XP Professional.....................................................................D-3

Noţiuni prezentate în acest capitol:

Scopul acestui capitol:

1. Interfaţa Windows XP Professional

Reîmprospătarea ferestrei desktop se face apăsînd tasta funcţională F5.

1.1. Explorarea sistemului de operare

Întoarcerea la nivelul superior se face cu un click simplu al butonului din stânga al

La fel de simplă şi în aceleaşi variante va fi şi apelarea ferestrei „My Documents”

1.2. Lucrul cu fişiere, directoare şi scurtături în fereastra de explorare

În partea de sus a ferestrei Windows Explorer, ca şi la My Computer şi My Documents, se

1.2.1. Meniul File

Meniul File conţine comenzi referitoare la fişiere („files”) şi directoare („folders”):

Majoritatea comenzilor din File funcţionează şi în afara utilitarelor de explorare, pe

Lucrul cu comenzile meniului File:

• crearea unui director:

• ştergerea unui director sau fişier

o fişierele selectate se pot şterge fizic de pe disc, fără a se mai stoca

• crearea unei scurtături şi plasarea ei pe desktop, şi pe taskbar (zona de lansare

• redenumirea unui fişier sau director

• aflarea de informaţii despre entitatea selectată

• căutarea unui fişier

o un alt mod de a lansa căutarea este apăsarea tasei funcţionale F3 cu o

1.2.2. Meniul Edit

1.2.3. Meniul View

Meniul View se referă la modul de vizualizare a datelor în ferestrele My Computer, My

• Toolbars, cu opţiuni de configurare a barei de comenzi rapide (instrumente),

• Status_Bar, în partea de jos a ferestrei (Figura D.7), cu informaţii generale de

• Explorer_Bar, determină apariţia sau lipsa unor date în fereastră. De exemplu

• Chose_Details..., în care se aleg datele despre fişiere care se vor prezenta la

• Go_To..., deschide o tabletă de comenzi de schimbare rapidă a locaţiei.

• Refresh, reactualizează conţinutul directorului curent.

1.2.4. Meniul Favorites

Acest meniu oferă posiblitatea ca utilizatorul să alcătuiască şi să gestioneze o listă de

1.2.5. Meniul Tools

1.2.6. Meniul Help

1.3. Lansarea aplicaţiilor şi meniul Start

Butonul Start deschide o fereastră de comenzi şi scurtături pentru lansarea de programe

• în stânga: o listă împărţită în două secţiuni. De sus în jos, în această listă se

• în dreapta: o listă împărţită în trei secţiuni. De sus în jos, în această listă se

De asemenea, prin selectarea entităţii respective cu butonul din dreapta al mouse-ului

1.4. Configurarea mediului de lucru în Windows XP Professional

Spre deosebire de versiunile anterioare ale sistemului de operare Windows, XP prezintă

Aspectul ferestrelor, culoarea lor şi mărimea font-urilor (corpului de literă) pe desktop se

În funcţie de ceea ce se lucrează pe calculator, utilizatorul va decide cantitatea şi calitatea

Tableta de configurare a taskbar-ului şi a meniului Start (Figura D.20) apare prin

Cu ajutorul butonului „Customize” se deschide o nouă fereastră cu ajutorul căreia poate

În „fila” a doua a tabletei (Figura D.21) se oferă posibilitatea de configurare a meniului

Aceasta oferă posibilităţi pentru configurarea:

Această tabletă de configurare se apelează şi din ferestrele de explorare a sistemului de

Tot la aspectul datelor pe desktop se referă şi grupul de opţiuni de configurare „Date,

Selectarea butonului „Details” de pe pagina următoare, „Languages”, va deschide o

În afară de aspectul general al desktop-ului şi ferestrelor de lucru şi al datelor, applet-ul

Celelalte grupe de opţiuni de configurare (cele referitoare la Internet, reţea, utilizatori şi

Pachetul Windows XP Professional este însoţit de o serie de aplicaţii menite să permită

Se lansează prin parcurgerea secvenţei:

Alte moduri de lansare:

Se lansează prin parcurgerea secvenţei:

Alte moduri de lansare:

Paint (Figura D.29) este un program de prelucrare primară de imagini. Recunoaşte la

Se lansează prin parcurgerea secvenţei:

Alte moduri de lansare:

Structura de meniuri este asemănătoare cu a aplicaţiilor de procesare de text prezentate

Ca şi în toate aplicaţiile sub Windows, staţionarea cursorului mouse-ului pe aceste