Negarea lui Hristos (XIII)

Documentul BEM, semnat în 1982, la Lima, Peru, de către reprezentanţii mişcării

ecumeniste, prezintă
ambiguu taina euharistiei, în scopul de a justifica împărtăşirea ortodocşilor şi heterodocşilor
din acelaşi potir.
De asemenea, taina preoţiei este denaturată aproape complet, fiind înlocuită cu noţiunea
echivocă de slujire.
Prin semnarea acestui document, ortodocşii au negat învăţătura ortodoxă despre sfintele
taine,
acceptând viziunea protestantă asupra ,,actelor sacramentale” …

Strategii ecumenismului resping vinovăţia şi pocăinţa personale, pretinzând o

pocăinţă colectivă a confesiunilor pentru a culpabiliza Biserica Ortodoxă şi a aşeza
erezia heterodoxă alături de adevărul ortodox

Taina pocăinţei nu este menţionată în documentul semnat la Lima, deoarece confesiunile

protestante nu o consideră taină a Bisericii. Strategii ecumenismului modern înlocuiesc
ideea ortodoxă de pocăinţă cu noţiunea de vinovăţie colectivă a Bisericilor creştine.

Astfel, ei pretind tuturor confesiunilor creştine, inclusiv Bisericii Ortodoxe, să-şi recunoască
diferite ,,păcate” colective, precum schisma de la 1054 sau alte conflicte inter-creştine, şi să
se recunoască vinovate pentru problemele sociale sau politice cu care se confruntă
societatea contemporană.

Mai mult, prin această substituire de concepte, documentul desconsideră importanţa tainei
pocăinţei în viaţa creştinului. Minimalizând vinovăţia individuală, ideologia ecumenistă nu îi
îndeamnă pe creştini să se pocăiască pentru păcatele lor şi neagă, indirect, putinţa iertării
păcatelor prin harul Sfântului Duh. Recunoscând această mutilare a învăţăturii ortodoxe,
teologul protestant Adolf Garnack spune: ,,Noi am eliminat taina spovedaniei. În locul ei am
pus conştiinţa personală despre căinţă … dar conştiinţa noastră personală a căinţei nu
înseamnă nimic”!

Documentul caută o ,,coincidenţă teologică” de compromis pentru a se ajunge la o

formulă a tainei euharistiei, recunoscută de toate confesiunile creştine

Alături de taina botezului, documentul BEM acordă o importanţă deosebită euharistiei,

datorită semnificaţiei sale în viaţa Bisericii. Împărtăşirea din acelaşi potir a tuturor creştinilor
ar reprezenta un pas decisiv pentru ţelurile mişcării ecumeniste, motiv pentru care în
capitolul dedicat euharistiei se caută o ,,coincidenţă teologică” de compromis, care să fie
acceptată de întreaga lume creştină. Astfel, învăţătura cu privire la taina euharistiei este
confuză şi incoerentă, şi conţine diferite concepte heterodoxe contradictorii, fiind prea puţin
fidelă dogmei ortodoxe.
,,Euharistia reprezintă o cină de taină care ne iniţiază, prin intermediul unor
simboluri văzute, în dragostea pentru Domnul Hristos”, afirmă documentul

Documentul de la Lima prezintă un amalgam de concepte aparţinând diferitelor confesiuni

creştine. Astfel, sunt expuse atât conceptul ortodox potrivit căruia pâinea şi vinul euharistic
se transformă în Trupul şi Sângele Mântuitorului, cât şi pe cel heterodox care susţine că
elementele sfinţite nu reprezintă decât nişte ,,simboluri văzute”, nicidecum Trupul şi
Sângele lui Hristos: ,,Cina euharistică reprezintă taina Trupului şi Sângelui lui Hristos, taina
prezenţei Sale reale … Euharistia reprezintă o cină de taină care ne iniţiază, prin intermediul
unor simboluri văzute, în dragostea pentru Domnul Hristos”.

În aceeaşi linie, de înşiruire a diferitelor concepte cu privire la euharistie, se afirmă: ,,Unele

Biserici subliniază că prezenţa lui Hristos în elementele sfinţite continuă şi după serviciul
divin. Altele însă pun accentul principal pe actul săvârşirii euharistiei şi împărtăşirii”. În plus,
confesiunile creştine sunt chemate ,,să respecte practica şi evlavia celorlalte”, prin aceasta
cerându-se implicit Bisericii Ortodoxe ,,să respecte practicile” confesiunilor heterodoxe cu
privire la taina euharistiei, în scopul de a se ajunge, în final, la comuniunea deplină.

Tot din dorinţa de a se împărtăşi din acelaşi potir, ideologii ecumenişti cer Bisericilor ,,să
revadă dispute vechi cu privire la jertfă şi să aprofundeze propria înţelegere a motivelor
pentru care alte tradiţii … au renunţat la acest termen”. Acest apel ecumenist are la bază
concepţia apuseană potrivit căreia jertfa Mântuitorului pe cruce a fost, în primul rând, un act
pentru împăcarea Tatălui ,,ofensat” de păcatul lui Adam, ce minimalizează faptul că patimile
şi moartea lui Hristos sunt o jertfă adusă lui Dumnezeu spre iertarea păcatelor oamenilor.

Credincioşii primesc prin euharistie … ,,asigurarea de iertare a păcatelor”

Propovăduind pluralismul religios şi diversitatea în unitate, documentul BEM caută să

justifice şi să dea sens tuturor modurilor în care se săvârşeşte euharistia în lumea creştină.
Însă încercarea de a valida idei diferite cu privire la euharistie atrage după sine modificarea
învăţăturii tradiţionale nu numai cu privire la aceasta, ci la întreg edificiul tainelor Bisericii.

De pildă, la confesiunile heterodoxe, faptul că taina preoţiei este mult deformată, iar ideea
ortodoxă de pocăinţă lipseşte aproape complet, conduce la negarea puterii preotului de a
lega şi a dezlega păcatele şi implicit a rolului lui de mijlocitor înaintea lui Dumnezeu.

Această maltratare a învăţăturii ortodoxe cu privire la sfintele taine culminează cu alterarea

importanţei euharistiei, ce merge până la a se susţine că euharistia oferă creştinului
asigurarea de iertare a păcatelor. Astfel, în paragraful al doilea al documentului se
afirmă: ,,După făgăduinţa lui Hristos, fiecare membru botezat al Trupului lui Hristos
primeşte prin euharistie asigurarea de iertare a păcatelor şi chezăşia vieţii veşnice”,
afirmaţie ce neagă puterea preotului de a lega şi a dezlega păcatele oamenilor. În plus, în
document se sugerează că taina euharistiei poate fi săvârşită de preot, dar şi de un simplu
mirean.

În document, învăţătura ortodoxă despre preoţie este răstălmăcită, pentru a

mulţumi confesiunile heterodoxe care nu recunosc această taină
A treia taină recunoscută de documentul BEM, cea a preoţiei, a fost cel mai grav denaturată,
pentru a corespunde ideologiei protestante şi a sluji ţelurilor ecumeniste. Atenţia deosebită
acordată preoţiei este cauzată de faptul că de aceasta depinde săvârşirea tuturor celorlalte
sfinte taine.

Spre deosebire de botez şi euharistie, numite în documentul BEM cu denumirile ortodoxe,

pentru preoţie este folosit termenul ,,ministry”, ce are sensul de ,,slujire” şi se referă la
orice fel de slujire bisericească, deşi în limba engleză există un termen specific pentru
preoţie: ,,priesthood”. Documentul de la Lima realizează o confuzie voită între taina preoţiei
(priesthood) şi slujirea sau preoţia tuturor credincioşilor (ministry), care exprimă faptul că
toţi credincioşii sunt chemaţi să-I slujească lui Dumnezeu, însă fiecare potrivit cu locul său
în Biserică. În acest fel este minimalizat rolul preoţiei în Biserică, ca şi hotarul ecleziastic
dintre clerici şi laici.

Tributar conceptelor heterodoxe, documentul neagă succesiunea apostolică şi

rânduirea tainei preoţiei de Însuşi Hristos

O altă controversă cu privire la preoţie este cea referitoare la succesiunea apostolică. În

Biserică, clericii descind, printr-o succesiune neîntreruptă de hirotonii, din primii ucenici ai
Mântuitorului, apostolii, deci de la Însuşi Hristos. Deoarece protestanţii, odată cu separarea
lor de Biserică, au pierdut această succesiune, documentul minimalizează importanţa acestei
descendenţe apostolice, în scopul de a oferi legitimitate ierarhilor heterodocşi.

Astfel, în paragraful 11 al documentului se afirmă: ,,Bisericile trebuie să evite a atribui

propriile forme deosebite de hirotonie a preoţimii voinţei directe a lui Iisus Hristos şi a le
considera ca fiind rânduite de Iisus Hristos”. În continuare, documentul nu se referă la
hirotonie ca taină săvârşită de episcop, ci doar ca ,,numire” prin ,,punerea mâinilor”.

În aceeaşi pledoarie împotriva succesiunii apostolice şi a însăşi tainei preoţiei, se

consemnează: ,,Noul Testament nu indică un singur tip de preoţie, care ar putea servi drept
model sau normă invariabilă pentru întreaga preoţie viitoare în Biserică. În Noul Testament
noi întâlnim o varietate de forme care au existat în diferite locuri şi în diferite timpuri”. Mai
mult, documentul cere Bisericilor ,,să fie gata să-şi modernizeze concepţia şi practica privind
hirotonia preoţilor”.

Prin documentul BEM, ideologii ecumenişti au reuşit să impună ortodocşilor concesii

însemnate cu privire la sfintele taine. Cele trei taine recunoscute prin acest document,
botezul, euharistia şi slujirea, sunt prezentate potrivit învăţăturii heterodoxe. Protestanţii nu
au făcut nici cel mai mic compromis în ce priveşte ereziile lor, dovedind încă o dată că
dialogul ecumenist este, de fapt, un monolog, în care ei impun ortodocşilor ideologia lor.
Mai grav este faptul că documentul de la Lima este un document oficial semnat în cadrul
mişcării ecumeniste care girează compromisul ortodox şi erezia heterodoxă …

Ioachim Arnăutu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 26 (3/2001)