Diagnosticul Financiar Al SC NESTLE ROMANIA SRL Timisoara

CUPRINS
Cap.1. Consideraţii teoretice privind diagnosticul financiar al sistemului intreprinderii…4

1.1.Comportamentul sistemului intreprinderii………………………………….. ………4
1.2.Diagnosticul general ca necesitate…………………………………………….……..4
1.3.Rolul diagnosticului financiar în cadrul diagnosticului general……………….…….6
Cap.2. Indicatorii de diagnostic financiar…………………………………………………….8
2.1. Trezoreria…………………………………………………………………………....8
2.1.1. Fondul de rulment…………………………………………………..……..8
2.1.2. Necesarul de fond de rulment…………………………………………….11
2.1.3. Calculul trezoreriei……………………………………………………….13
2.1.4. Indicatori ai fondului de rulment………………………………………....14
2.2. Indicatori de stare financiară………………………………………………………..15
2.2.1. Indicatori de lichiditate……………………………………………………15
2.2.2. Indicatori de solvabilitate…………………………………………………16
2.3. Indicatori de structură……………………………………………………………….17
2.3.1. Indicatori de structură ai activului…………………………………………17
2.3.2. Indicatori de structură ai pasivului………………………………………...20
2.4. Ratele generale de gestiune…………………………………………………….….…22
2.5. Indicatori de randament……………………………………………………………...29
2.5.1. Rentabilitatea resurselor consumate ………………………………………29
2.5.2. Rentabilitatea veniturilor…………………………………………….…….30
2.5.3. Rentabilitatea comercială………………………………………………….30
2.5.4. Rentabilitatea economică…………………………………………….……31
2.5.5. Rentabilitatea financiară…………………………………………………..32
2.5.6. Randamentul bursier………………………………………………………33
Cap.3. Aprecierea performanţelor activităţii de exploatare…………………………………35
3.1. Elemente specifice ale activităţii de exploatare……………………………………..35
3.2. Performanţele activităţii de exploatare………………………………………………35
3.2.1. Prezentarea generală a contului de profit şi pierdere………………………35
3.2.2. Soldurile intermediare de gestiune………………………………………...37
3.2.3. Capacitatea de autofinanţare……………………………………………….40
3.2.4. Aprecierea performanţelor activităţii de exploatare
pe baza unui grup de indicatori……………………………………………41
Cap.4. Diagnosticul financiar al SC NESTLE ROMÂNIA SRL Timişoara……………….43
4.1. Scurt istoric al societăţii………………………………………………………….….43
4.2. Calculul indicatorilor de diagnostic financiar……………………………………….43
4.3. Aprecierea performanţelor activităţii de exploatare…………………………………54
Tabel cumulativ al evoluţiei posturilor bilanţiere 1997-1999……………………………58
Contul de profit şi pierdere……………………………………………………………….60
Date suplimentare pentru analiză…………………………………………………………62
Cap.5. Concluzii şi propuneri…………………………………………………………………..64
Anexe……………………………………………………………………………………..66
Bibliografie……………………………………………………………………………….71
1
1. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND DIAGNOSTICUL
FINANCIAR AL SISTEMULUI INTREPRINDERII
1.1. COMPORTAMENTUL SISTEMULUI INTREPRINDERII
Intreprinderea ca sistem se comportă după regulile generale, sistemul trece de la o stare de

echilibru spre cea de proces sub impulsul unor forţe interne şi externe, iar starea de proces se
deteriorează sub forma unor evenimente vizibile, care formează conţinutul categoriei de fenomen.
Anexa 1
Înţelegerea fenomenelor (exteriorizării fenomenelor) presupune pătrunderea în conţinutul
proceselor care le-au determinat şi, mai departe, spre cauzele care au pus sistemul în mişcare.
Este drumul ce se parcurge de fiecare dată când trebuie să se explice formele concrete de
manifestare a fenomenelor financiare, a activităţii intreprinderii în general.
În figura din anexa 1 se observă prezenţa “ feed back “-ului sau conexiunii inverse.
Aceasta permite autoreglarea, pe parcursul evoluţiei sistemului informaţiei, sistemului în cauză,
atât sub impulsul stărilor proprii, cât mai cu seama ca urmare a semnalelor receptate din mediul
ambiant (în cazul specific al intreprinderii, mediul respectiv fiind reprezentat preponderent pe
piaţă).
1.2. DIAGNOSTICUL GENERAL CA NECESITATE
Creşterea gradului de complexitate a activităţii economice a intreprinderilor, în contextul

mecanismelor pieţei are implicaţii profunde în procesul de conducere, care nu se poate realiza pe
bază de rutină, ci pe studierea atentă a rentabilităţii, pe o analiză stiinţifică, care să faciliteze
adaptarea deciziilor corespunzătoare.
Prin esenţa ei, activitatea de conducere, indiferent de nivelul la care se exercită şi de
nivelul pe care îl vizează, implică cunoaşterea temeinică a situaţiei date, a întregului complex de
cauze şi factori care o determină, fapt care se realizează prin intermediul analizei de ansamblu a
activităţii firmei, stabilindu-se diagnosticul general al acesteia.
Ca activitate practică, analiza de ansamblu a intreprinderii are un caracter permanent
indiferent dacă se realizează de un organism, compartiment din interiorul intreprinderii sau din
afara acesteia şi nu constituie un scop în sine, ci un mijloc pentru atingerea unui obiectiv, oferind
soluţii pentru fundamentarea corespunzătoare a deciziilor.
Realizarea oricărui obiectiv din activitatea intreprinderii nu se infăptuieşte prin analiza
acestuia, ci prin acţiunea factorului uman, care pe baza diagnosticului stabilit, a concluziilor
desprinse dirijează efortul, astfel încât efectele să fie maxime.
Deci, diagnosticul general are ca obiectiv principal stabilirea “stării de sănătate a firmei”,
fără să-şi propună aplicarea “tratamentului” şi a programului de redresare. Însă rolul
diagnosticului general nu este unul pasiv, ci dimpotrivă el dă substanţa direcţiilor strategice din
viitor prin faptul că oferă informaţii despre punctele slabe şi forte, despre riscurile posibile şi
şansele de viitor ale firmei.
Evaluarea financiară este rezultatul unui proces de diagnostic şi evaluare de ansamblu,
apărând ca un proces strategic, mai ales când este cazul negocierii intreprinderii însăşi.
Operaţiunea de evaluare se poate desfăşura, în viziunea contabilă, ca o evoluţie statică, care
priveşte intreprinderea ca un patrimoniu compus din elemente relativ independente, a căror sumă
2
constituie valoarea care consideră intreprinderea ca o investiţie complexă, valoarea intreprinderii
fiind dată de suma veniturilor viitoare de realizat.
Ceea ce face valoarea unei intreprinderi este situaţia sa concurenţială, calitatea produselor
sau serviciilor, competenţa personalului şi climatul social, calitatea gestionării..
Pentru determinarea valorii intreprinderii (evaluarea financiară) este necesar mai intâi să
se stabilească diagnosticul strategic asupra stării intreprinderii şi care se compune din:
 Diagnosticul concurenţial;
 Diagnosticul tehnologic;
 Diagnosticul social;
 Diagnosticul financiar.
Diagnosticul concurenţial răspunde la elemente cum ar fi piaţa sau debuşeul intreprinderii,
structura clientului, preţurile practicate comparativ cu unităţi similare, dacă există procese de
creştere economica etc.
Diagnosticul tehnologic dă răspuns unor probleme precum: nivelul productivităţii muncii,
ce tehnologii (vechi sau noi) se utilizează, dacă există activitate de cercetare etc.
Diagnosticul social vizează analiza categoriilor de personal folosite de intreprindere,
gradul de calificare, politica salarială, politica de formare a personalului, climatul social
(absenteism, conflicte de muncă), relaţiile cu partenerii de contracte sau cu banca etc.
Diagnosticul financiar are ca obiect stabilirea capacităţii de profit a intreprinderii, starea
echilibrului financiar, a lichidităţii financiare, a capacităţii de autofinanţare, totalul veniturilor şi
al cheltuielilor etc.
Activitatea legată de diagnosticul intreprinderii se realizează de conducerea firmei, de
cadre abilitate ale acesteia, de specialişti externi şi interni. Se apreciază că acestea din urmă au
şanse mai mari de succes.
Legat de diagnosticul intreprinderii trebuie menţionat că în general, în funcţie de scop,
diagnosticul poate fi restrâns la unele probleme sau extins în accepţiunea de diagnostic global.
De asemenea, legat de activitatea intreprinderii se impune efectuarea cu regularitate a unui
diagnostic în scopul cunoaşterii stării de sănătate a intreprinderii. În acest caz este vorba de un
diagnostic normal.
În practică sunt situaţii în care intreprinderea se confruntă cu dificultăţi grave, care
reclamă un diagnostic complex în cadrul unei “proceduri de alertă” iniţiată de Curtea de Conturi,
de un tribunal sau de trecerea în regim de supraveghere, aşa cum este cazul unor întreprinderi cu
capital de stat sau majoritar de stat.
Un diagnostic general cuprinde un ansamblu de caracteristici statice şi strategice care, aşa
cum sugestiv se fac referiri în literatura de specialitate, privesc cei 5M şi anume:
 Man, reprezentând potenţialul uman (cu tot ceea ce este legat de dimensiune, calitate,
competenţă profesională şi managerială);
 Money, reprezentând problemele financiare;
 Marchandise, privind calitatea, cantitatea şi evaluarea stocurilor;
 Materials, referindu-se la evaluarea cantitativ-calitativă a activelor fixe, în special ca
nivel tehnologic, fiabilitate, performanţă;
 Market, reprezentând diagnosticul poziţiei pe piaţă, distribuţia produselor şi
serviciilor.
Anexa 2
Pentru aprecierea performanţelor, rezultatele reale se raportează la valori normale ale
funcţiunii sistemului (previzionate, programate, bugetate) precum şi la valori ale concurenţei sau
nivelul mediu al sectorului de activitate.
3
1.3. ROLUL DIAGNOSTICULUI FINANCIAR ÎN CADRUL
DIAGNOSTICULUI GENERAL
Rolul diagnosticului financiar în cadrul diagnosticului general rezultă din faptul că

activitatea desfaşurată de o intreprindere în decursul unei perioade de timp se reflecta în situaţia
financiară a acesteia, situaţie ce poate fi cunoscută numai printr-un diagnostic financiar.
Diagnosticul financiar se prezintă ca o sinteză a analizei financiare efectuată la nivelul
intreprinderii, care are ca obiectiv esenţial studiul static şi dinamic al activităţii desfăşurate în
intreprindere, din care să rezulte concluzii cu privire la lichiditatea intreprinderii, structura
mijloacelor economice şi a resurselor, echilibrul finaciar, rezultatele obţinute, precum şi în
legătură cu modul de gestionare a resurselor.
Cu ajutorul diagnosticului financiar se evaluează situaţia financiară a intreprinderii,
stabilindu-se punctele tari şi punctele slabe ale gestiunii şi totodată pe baza lui se iau deciziile de
ameliorare a stării financiare.
Obiectivele diagnosticului financiar sunt deosebit de complexe. Această complexitate
decurge din varietatea de poziţii ocupate de cei care îl realizează şi, ca o consecinţă, din
diversitatea de puncte de vedere, de obiective pe care şi le propun, respectiv de informaţii la care
au acces.
Când problema diagnosticului este pusă în interiorul firmei (diagnostic financiar intern),
acesta are ca obiectiv determinarea unor situaţii de dezechilibru financiar, în scopul identificării
originilor şi cauzelor care le-au generat şi a stabilirii măsurilor de remediere.
Întrucât se bazează pe întregul sistem de informaţii privind activitatea firmei, diagnosticul
financiar intern abordează, în toată complexitatea lor, probleme privind: dimensiunea, structura şi
valoarea patrimoniului, rentabilitatea, riscul etc.
În fundamentarea unor decizii, partenerii externi ai intreprinderii pot de asemenea să se
bazeze pe informaţiile furnizate de analiza financiară (diagnosticul financiar extern) exemplu
clasic îl constituie procedura utilizată de bănci pentru studierea cererilor de credit ale firmelor. Cu
această ocazie, băncile urmăresc capacitatea intreprinderii de a-şi achita obligaţiile şi acordă, în
acest context, o atenţie deosebită analizei valorii intreprinderii, a lichidităţii şi solvabilităţii
acesteia.
Intreprinderile terţe folosesc diagnosticul financiar pentru fundamentarea deciziilor
privind pătrunderea în capitalul altei firme sau pentru aprecierea solidităţii unui concurenrt.
Într-o economie de piaţă studiul activităţii unei firme într-o optică financiară este realizat
şi de alţi parteneri. Organele administraţiei locale sau centrale utilizează analiza financiară pentru
cunoaşterea situaţiei intreprinderilor care solicită ajutoare. Tribunalele se sprijină în mare masură
pe informaţiile oferite de analiza financiară pentru a evalua posibilităţile de redresare a unei
intreprinderi în dificultate. Diagnosticul financiar constituie, totodată, o componentă
indinspensabilă într-o expertiză sau într-o negociere vizând estimarea valorii unei intreprinderi cu
ocazia privatizării, fuzionării, vânzării de active, cotaţii la bursă. În ultimă instantă, direcţiile de
investigare ale analizei financiare sunt convergente cu obiectivele economice ale oricărei firme.
Diagnosticul financiar extern se bazează pe informaţiile contabile şi financiare furnizate
de intreprinderi potrivit reglementărilor legale în vigoare (bilanţul contabil, contul de profit şi
pierdere şi anexă), precum şi datele furnizate de presa economică şi financiară. Suportul analizei
financiare – bilanţul – constituie sursa de informaţii pertinentă pentru formarea diagnosticului
intreprinderii. Anexele la bilanţ au rolul de a ghida analistul în înţelegerea şi interpretarea
situaţiei financiare, în clarificarea unor aspecte privind politica de investiţii şi cea financiară.
4
Pentru diagnosticul financiar intern se folosesc şi alte informaţii oferite de evidenţa
contabilă, statistică şi operativă a firmei.
Se impune de menţionat că noţiunea de bilanţ contabil în accepţiunea organismelor de
specialitate din ţara noastra, este mai largă cuprinzând: bilanţul, contul de profit şi pierdere,
anexele şi raportul de gestiune.
Cu ajutorul diagnosticului financiar se identifică punctele tari şi cele slabe ale gestiunii
financiare în vederea fundamentării noii strategii de menţinere şi dezvoltare a intreprinderii. Atât
pe plan intern (de pe poziţia intreprinderii) cât şi extern (de pe poziţia unor parteneri economici şi
financiari bancari), analiza financiară are ca obiectiv determinarea rentabilităţii (comercială,
economică şi financiară), a riscului (de exploatare, financiar, de faliment) şi în final aprecierea
valorii globale a intreprinderii.
Pe baza concluziilor analizei financiare, intreprinderea fundamentează bugetele anuale şi
strategia financiară care vizează deciziile pe termen lung (decizii de investiţii, de finanţare, de
repartizare a profitului net) prin care se trasează posibile traiectorii pentru a-şi asigura o poziţie
statornică şi crescătoare în mediul economic concurenţial.
Concret, diagnosticul financiar trebuie să răspundă la următoarele întrebări:
 Firma îşi plăteşte în timp sau nu datoriile curente?
 Care este capacitatea de plată rapidă şi foarte rapidă?
 Care este capacitatea de plată pe termen mediu şi pe termen lung?
 Care este gradul de acoperire al obligaţiunilor?
 Care este ponderea activelor curente în total active?
 Care este ponderea stocurilor în activele curente?
 Care este ponderea stocurilor de produse finite în stocuri totale?
 Care este tendinţa lichidităţii?
 Care este tendinţa solvabilităţii?
 Care este tendinţa ponderii activelor curente?
 Care este tendinţa ponderii stocurilor?
 Care este ponderea capitalului propriu in capitalul permanet?
 Care este tendinţa capitalului propriu?
 Este fondul de rulment necesar pentru desfăşurarea activităţii?
 Care a fost evoluţia trezoreriei?
 În cât timp îşi plăteşte firma furnizorii?
 În cât timp îşi încasează firma contravaloarea produselor şi serviciilor livrate?
 Care este viteza de rotaţie a stocurilor?
 Care sunt factorii care au influenţat pozitiv sau negativ viteza de rotaţie?
 Care este profitabilitatea capitalului propriu?
 Care este tendinţa profitabilităţii capitalurilor proprii?
 Care este profitabilitatea capitalului total?
 Care este tendinţa profitabilităţii capitalurilor totale?
5
2. INDICATORII DE DIAGNOSTIC FINANCIAR
Indicatorii folosiţi pentru aprecierea situaţiei financiare a agenţilor economici sunt

numeroşi. Consider că se poate face o grupare a acestora în funcţie de informaţiile pe care le
furnizează, asfel:
 Indicatori ai trezoreriei;
 Indicatori de stare financiară;
 Indicatori de structură financiară;
 Ratele de gestiune;
 Indicatori de randament.
2.1. TREZORERIA
Trezoreria joacă un rol important într-o intreprindere, caracterizând cuantumul
mijloacelor băneşti de care aceasta dispune la un moment dat. Prin intermediul ei se asigură şi
realizează, pe termen scurt, echilibrul financiar din fondul de rulment, o mărime relativ constantă
şi necesarul de fond de rulment, o mărime ce fluctuează în timp.
Orice operaţiune realizată de o societate comercială presupune fie o operaţie de intrare, fie
una de ieşire din trezorerie.
Pentru derularea activităţii de producţie, societatea comercială face cheltuieli de
producţie, trebuind să-şi asigure stocul de materiale de la furnizori: energie, apă, salariile
angajaţilor etc.
Acestea sunt fluxuri de ieşire din trezorerie. Pe de altă parte, rezultatele activităţii de
producţie ca produse finite, semifabricate, servicii destinate clienţilor generează un flux important
de intrări de mijloace de plată.
De asemenea, relaţiile de încasări şi de plăţi apar între intreprindere şi bănci sau alte
instituţii financiare, între acţionarii şi obligatarii acestora din urmă. Totodată, stingerea
obligaţiilor faţă de furnizorii actului investiţional determină fluxuri de ieşire importante.
2.1.1. FONDUL DE RULMENT
Fondul de rulment este un indicator foarte utilizat de analiza financiară. El serveşte

măsurării condiţiilor echilibrului financiar. Echilibrul financiar rezultă din confruntarea dintre
lichidităţile din activ, respectiv, utilizărilor şi exigibilitatea resurselor sau datoriilor din pasiv.
Fiecare element de activ ce participă la ciclul productiv a cărui durată este dată de natura sa, este
caracterizată printr-un anumit grad de lichiditate.
Fiecare element al pasivului este caracterizat printr-un anumit grad de exigibilitate.
Pentru a funcţiona normal, o intreprindere trebuie să-şi finanţeze nu numai imobilizările,
dar în egală măsură şi activele circulante. Intreprinderea are nevoie de un stoc minim de materii
prime şi materiale, de un stoc minim de producţie în curs şi produse finite.
Fondul de rulment exprimă excedentul capitalurilor permanente asupra activului
imobilizat. El reprezintă de fapt, acea parte din capitalurile permanente ce este afectată finanţării
ciclului de exploatare. Există două modalităţi de determianre a fondului de rulment. Punctul de
plecare îl constituie bilanţul financiar.
1. Prima modalitate foloseşte informaţiile furnizate de partea de sus a bilanţului financiar,
calculat ca diferenţă între capitalurile permanente şi imobilizările nete din activ.
6
Fondul de rulment = Surse permanente (stabile) – Alocări permanente (stabile)
FR = SP – AP
Fondul de rulment = Capitaluri permanente – Imobilizări nete
FR = CP – IN
Unde,
CP = capitaluri proprii + datorii financiare
Acest mod de calcul pune accent pe originea fondului de rulment şi a variabilelor ce îi
determină masa. Este aşa numita analiză externă a fondului de rulment. Schematic, acest calcul se
poate reprezenta astfel:
Activ imobilizat net

Capitaluri
Fond de rulment permanente
Fig.2.1. Calculul fondului de rulment
2. A doua modalitate de calcul foloseşte datele oferite de partea inferioară a bilanţului

financiar. Conform acestei modalităţi de calcul, fondul de rulment este excedentul activelor
circulante faţă de datoriile pe termen scurt.
Fondul de rulment = Active circulante – Datorii pe termen scurt
FR = AC – DTS
Această modalitate de calcul evidenţiază mai bine pentru ce se foloseşte fondul de
rulment. Accentuează asupra finalităţii fondului de rulment, aceea de finanţare a activelor
circulante. Este aşa numita analiză a fondului de rulment. În acest caz calculul fondului de
rulment se prezintă schematic astfel:
Datorii pe termen scurt

Active
Circulante Fond de rulment
Fig.2.2. Calculul fondului de rulment
Cu cât sursele permanente sunt mai mari decât necesităţile permannte, în primul caz, şi
alocările ciclice (temporare) sunt mai mari decât sursele ciclice (temporare) în al doilea caz, cu
atât intreprinderea dispune de o marjă de securitate care o pune la adăpost de evenimentele
neprevăzute (dacă fondul de rulment este pozitiv).
În cazul în care fondul de rulment este negativ (situaţia inversă celei prezentate) aceasta
are implicaţii serioase asupra trezoreriei şi, deci, asupra capacităţii de plată a intreprinderii.
Teoria şi practica economică arată că putem distinge:
 un fond de rulment propriu ce corespunde părţii din activul imobilizat finanţate prin
capitaluri proprii: FRP = Cpr – IN;
7
 un fond de rulment împrumutat ce corespunde părţii din activul imobilizat finanţate
prin împrumuturi pe termen mediu şi lung:
FRI = DTML
Pe parcursul unui exerciţiu financiar, operaţiile financiar-contabile au incidenţă asupra

mărimii fondului de rulment şi în special acele operaţiuni ce modifică partea de sus a bilanţului,
active imobilizate nete şi capitaluri permanente.
După prima modalitate de determinare a fondului de rulment se observă că acesta creşte
când capitalurile permanente cresc iar activul imobilizat net scade.
Sporirea capitalurilor permanente poate avea loc datorită:
 creşterii capitalurilor proprii, respectiv a capitalului social, a rezervelor şi a altor
elemente ce intră în componenţa acestora;
 creşterii împrumutului pe termen mediu şi lung.
Activul imobilizat se diminuează prin:
 activităţi de investiţii cum ar fi: cesiunea de imobilizări corporale, necorporale şi
financiare;
 rambursarea capitalurilor împrumutate.
Variaţia costurilor de active circulante şi a datoriilor pe termen scurt nu provoacă
modificări fondului de rulment deoarece creşterea unui post de activ circulant antrenează fie o
diminuare a altui post de activ circulant fie creşterea unui post de pasiv pe termen scurt.
Se poate exemplifica astfel: dacă, spre exemplu, se vând produse finite are loc o scădere a
stocului de produse finite la producător şi o creştere în mod corespunzător a postului de creanţă
din activ dacă vânzarea s-a făcut pe bază de credit comercial, sau costul de disponibilităţi băneşti
dacă vânzarea s-a facut în numerar.
Asupra mărimii fondului de rulment influenţează şi opţiunea agentului economic privind
amortizarea. În cazul opţiunii pentru amortizarea degresivă, fondul de rulment va fi mai mare în
cazul amortizării liniare.
Fondul de rulment reprezintă o marjă de siguranţă pentru eventualele cazuri generate de
pierderi de activ sau a încetinirii vitezei de rotaţie a stocurilor de produse, mărfuri, materiale.
Pornind de la semnificaţia sa pentru agentul economic, în afară de analiza statică a
acestuia se impune şi o analiză a dinamicii fondului de rulment.
Asfel distingem următoarele situaţii:
a) creşterea fondului de rulment, ceea ce semnifică creşterea marjei de siguranţă a
agentului economic. Această creştere poate fi considerată pozitivă numai în măsura în
care nu s-a făcut în detrimentul autonomiei financiare a agentului economic prin
creşterea îndatorării pe termen mediu şi lung. Apelând la credite pe termen mediu şi
lung va creşte fondul de rulment, dar în mod corespunzător creşterii gradului de
îndatorare pe termen lung vor spori şi cheltuielile financiare care vor greva masa
rezultatului exploatării, diminuându-l;
b) diminuarea fondului de rulment subliniază că marja de siguranţă s-a redus. Însă
situaţia poate fi apreciată ca pozitivă dacă diminuarea fondului de rulment serveşte la
finanţarea de noi investiţii rentabile, avându-se în vedere că aceste investiţii pe termen
lung vor contribui la creşterea fondului de rulment prin rezultatele financiare ce vor fi
degajate;
c) fondul de rulment rămâne neschimbat. În acest caz ar putea fi o întrerupere a activităţii
de investiţii sau încetinirea creşterii economice. În astfel de situaţii se impune un
studiu al rentabilităţii.
8
2.1.2. NECESARUL DE FOND DE RULMENT
Necesităţile de finanţare ale producţiei, respectiv ale ciclului de exploatare sunt acoperite
în cea mai mare parte de surse temporare corespunzătoare (datorii de exploatare: furnizori,
creditori etc.). Diferenţa dintre necesităţile de finanţare ale ciclului de exploatare este numită
nevoia de fond de rulment sau necesarul de fond de rulment.
Necesarul de fond de rulment = Alocări ciclice – Surse ciclice
NFR = (Stocuri + Creanţe) – Datorii de exploatare
Dacă această diferenţă este pozitivă atunci ea semnifică un surplus de nevoi temporare
(ciclice), în raport cu sursele temporare (aciclice) posibile de mobilizat. O atare situaţie poate fi
judecată ca fiind normală, dacă este considerată rezultatul unei politici de investiţii privind
creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare. Astfel necesarul de fond de rulment poate
evidenţia un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi a creanţelor şi exigibilitatea
datoriilor de exploatare. Astfel necesarul de fond de rulment poate evidenţia un decalaj
nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi a creanţelor şi exigibilitatea datoriilor de exploatare (s-
au încetinit încasările şi s-au urgentat plăţile).
Dacă necesarul de fond de rulment este negativ, atunci semnifică un surplus de resurse
temporare în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante. Ea poate fi apreciată
pozitiv dacă este rezultatul accelerării rotaţiei activelor circulante şi al angajării de datorii cu
scadenţe mai relaxante. În caz contrar nu poate fi decât consecinţa unor întreruperi temporare în
aprovizionarea şi reînnoirea stocurilor.
Necesarul de fond de rulment analizat sub aspectul globalităţii sale se compune din:
a) necesarul de fond de rulment din exploatare;
b) necesarul de fond de rulment din afara exploatării.
Deci: NFR = NFRE + NFRAE
a) necesarul de fond de rulment din exploatare (NFRE).
Acesta se calculează ca diferenţa între necesităţile ciclice şi resursele ciclice aferente
exploatării.
Activul ciclic de exploatare cuprinde elemente legate direct de activitatea curentă a
intreprinderii:
- stocuri;
- avansuri şi aconturi plătite;
- creanţe clienţi;
- alte creanţe din exploatare;
- diferenţe de conversie-activ.
Resursele ciclice aferente exploatării cuprind obligaţii legate de activitatea curentă a
intreprinderii:
- furnizori;
- avansuri şi aconturi primite;
- obligaţii fiscale şi sociale legate de exploatare;
- diferenţe de conversie-pasiv.
b) Necesarul de fond de rulment din afara exploatarii (NFRAE)
Acesta se determină ca diferenţa între necesităţile şi resursele ciclice din afara exploatării.
Activul ciclic din afara exploatării cuprinde creanţe din afara exploatării (legate de plata
unor impozite, capitalul subscris şi nevărsat).
Resursele ciclice din afara exploatării cuprind obligaţiile fiscale şi sociale din afara
exploatării.
Dacă necesităţile din afara exploatării sunt superioare resurselor din afara exploatării se
vorbeşte de necesar de fond de rulment din afara exploatării.
9
Ca urmare a modificării elementelor pe baza cărora se calculează, necesarul de fond de
rulment se modifică într-o perioadă de gestiune şi de la o perioada de gestiune la alta.
Modificările necesarului de fond de rulment depind de fluctuaţiile necesarului de fond de rulment
din activitatea de exploatare şi mai puţin de cea de-a doua componentă a sa, necesarul de fond de
rulment din afara exploatării.
Variaţia necesarului de fond de rulment al exploatării este influentaţă de trei factori:
1. Valoarea adăugată;
2. Cifra de afaceri;
3. Modul de gestionare a stocurilor.
1) Influenţa modificării valorii adăugate
De regulă există o legătură între necesarul de fond de rulment din exploatare şi valoarea
adăugată obţinută de agentul economic. Astfel, la acele intreprinderi care au un cuantum mic al
valorii adăugate şi un ciclu de exploatare scurt, necesarul de fond de rulment din exploatare este
mic sau chiar poate degaja resurse nete de exploatare. Este specific unităţilor cu profil comercial.
În cazul agenţilor la care valoarea adăugată înregistrează valori mari, iar ciclul de
exploatare este mai lung, aceştia au nevoie de un necesar substanţial de fond de rulment pentru
activitatea de exploatare. Este cazul intreprinderilor industriale.
2) Influenţa modificării cifrei de afaceri
Atât necesarul de fond de rulment aferent exploatării cât şi eventualele resurse sunt în
funcţie de nivelul de activitate. În legătura directă cu nivelul de activitate (cifra de afaceri) se află
creanţele agentului economic faţă de clienţi, dar şi obligaţia agentului faţă de furnizori.
De la o perioadă la alta, lună, trimestru, an, cifra de afaceri se modifică atât ca urmare a
evoluţiei desfacerilor sub aspect fizic cât şi ca urmare a evoluţiei preţurilor de vânzare.
Activitatea intreprinderii nu este niciodată constantă în timp. O încetinire a volumului
vânzărilor corelată cu tendinţa de reducere a stocurilor de materiale, conduce implicit la
micşorarea necesarului de fond de rulment al exploatării şi invers.
Variaţiile sezoniere sunt mai mult sau mai puţin marcante şi acţionează în consecinţă
asupra acestui necesar.
3) Influenţa gestionării stocurilor
Gestionarea stocurilor cât şi modul în care este reglementată problema obligaţiilor şi
creanţelor condiţionează nivelul necesarului de fond de rulment aferent exploatării.
Viteza de rotaţie a stocurilor este un factor important. Accelerarea vitezei de rotaţie
conduce la necesitatea reînnoirii stocurilor necesare exploatării, prin urmare are loc o creştere a
necesarului de fond de rulment al exploatării şi invers, o încetinire a vitezei de roataţie conduce la
reducerea acestuia, fie sub formă de coeficient, fie sub forma unui interval de timp în număr de
zile.
Astfel viteza de rotaţie a stocurilor se exprimă astfel:
Cifra de afaceri
Număr de rotaţii =
Stocul mediu
Stocul mediu
Durata în zile a unei rotaţii = xT
Cifra de afaceri
unde T – durata luată în considerare (lună, trimestru, an)
10
2.1.3. CALCULUL TREZORERIEI
Trezoreria intreprinderii reflectă imaginea disponibilităţilor monetare apărute în evoluţia

curentă a încasărilor şi plăţilor, disponibilităţi care trebuie să facă faţă scadenţelor în mod
continuu.
Ea se poate calcula în două modalităţi:
(a) ca diferenţa între fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment;
TN = FR – NFR,
unde: TN = trezoreria netă;
FR = fondul de rulment;
NFR = necesarul de fond de rulment.
(b) ca diferenţa între trezoreria de activ şi trezoreria de pasiv.
TN = Ta – Tp,
unde: Ta = trezoreria de activ;
Tp = trezoreria de pasiv.
Într-o exprimare mai generală, trezoreria reprezintă disponibilităţile băneşti pe care firma
le are la un moment dat în bancă şi în casierie.
Trezoreria de activ cuprinde disponibilităţile băneşti din conturi şi casierie, precum şi
plasamentele pe termen scurt, iar trezoreria de pasiv cuprinde creditele curente şi soldul creditor
al băncii.
Trezoreria netă este expresia cea mai concludentă a desfăşurării unei activităţi eficiente.
Înregistrarea unei trezorerii nete în cadrul mai multor exerciţii succesive demonstrează succesul
intreprinderii în viaţa economică şi posibilitatea plasării rentabile a disponibilităţilor băneşti
pentru întărirea ei pe piaţă.
Trezoreria netă poate fi pozitivă sau negativă după cum rezultă din figura din anexa
numarul 3.
Anexa 3
Trezoreria netă pozitivă este rezultatul întregului echilibru financiar al intreprinderii.
Exerciţiul financiar se poate încheia cu un surplus de monetar, expresia concretă a profitului net
din pasivul bilanţului. Acest excedent de trezorerie urmează să fie plasat eficient şi în deplină
siguranţă pe piaţa monetară sau financiară, urmărindu-se lichiditatea valorii mobiliare şi de
plasament, rentabilitatea şi securitatea acestora.
Trezoreria netă negativă evidenţiază un dezechilibru financiar la închiderea exerciţiului.
Deficitul monetar va fi acoperit prin angajarea de noi credite de trezorerie. În această situaţie se
urmăreşte obţinerea celui mai mic cost al noilor credite prin negocierea mai multor surse de astfel
de capital.
Creşterea trezoreriei nete în perioada exerciţiului financiar reprezintă “CASH-FLOW”-ul
perioadei (CF), respectiv fluxul monetar net al exerciţiului.
Un cash – flow pozitiv se interpretează ca o creştere a capacităţii reale de finanţare a
investiţiilor. Aceasta reprezintă o îmbogăţire a activului net real, o reducere a valorii proprietăţii.
CF = TN1- TN0
unde:
TN0 = trezoreria netă la începutul exerciţiului;
TN1 = trezoreria netă la sfârşitul exerciţiului.
Între trezorerie şi rentabilitate economică există relaţii de intercondiţionare, în sensul că
trezoreria este determinată de rentabilitatea economică. Este uşor de demonstrat că între
rentabilitatea economică şi lichiditate sunt relaţii de intercondiţionare.
11
Profiturile suplimentare obţinute prin creşterea rentabilităţii vor fi repartizate pentru
finalitatea acţiunilor de modernizare şi cointeresare a factorilor de producţie (munca, natura,
capitalul).
Aceştia vor determina o rotaţie a capitalurilor intreprinderii, iar gradul mai ridicat de lichiditate
este un factor de sporire al rentabilităţii.
Totodată, se remarcă dependenţa trezoreriei faţă de variaţia necesarului de fond de
rulment, respectiv a decalajelor între încasările creanţelor şi plăţile datoriilor scadente. În aceste
condiţii o intreprindere rentabilă nu are în mod constant o trezorerie netă pozitivă, aceasta din
urmă depinzând de variaţia necesităţilor de finanţare şi mai departe de variaţia termenelor de
scadenţă ale încasărilor şi plăţilor.
Evaluarea impactului necesarului de fond de rulment asupra trezoreriei este
indinspensabilă, deoarece pe termen scurt finanţarea creşterii activelor circulante constituie o
cerinţă reală pentru intreprindere.
2.1.4. INDICATORII FONDULUI DE RULMENT
Pentru o mai bună caracterizare a fondului de rulment atât ca nivel cât şi ca tendinţă, se
recomandă calculul următorilor indicatori:
Capitaluri permanente
1. Fondul de rulment = x 100
Activ imobilizat net
Dacă valoarea acestui indicator este mai mare de 100, înseamnă că fondul de rulment este
pozitiv, deci dispune de o marjă de securitate pentru evenimente neprevăzute. Dacă este inferior
valorii de 100 arată că fondul de rulment este negativ.
Fond de rulment
2. Rata acoperirii activelor circulante = x 100
Activ circulant
Acest indicator evidenţiază în ce proporţie activele circulante sunt acoperite de fondul de

rulment.
În mod normal mărimea acestui indicator va fi cuprinsă între 100 şi 0. Cu cât nivelul
valorii adăugate scade, cu atât şi fondul de rulment scade, deci excedentul capitalurilor
permanente asupra activelor imobilizate se reduce. Dacă evoluţia sa este crescătoare, în timp are
loc creşterea fondului de rulment.
Alţi indicatori:
Fond de rulment
3. Rata acoperirii cifrei de afaceri = x 100
Cifra de afaceri
Fond de rulment
4. Rata acoperirii stocurilor = x 100
Stocuri
Acest indicator masoară proporţia în care stocurile sunt finanşate de capitaluri
permanente.
Fond de rulment
5. Rata de finanţare a NFR = x 100
Necesarul de fond de rulment
12
Acest indicator masoară proporţia în care necesarul de fond de rulment este acoperit pe
seama resurselor permanente.
2.2. INDICATORI DE STARE FINANCIARĂ
Indicatorii de stare financiară se referă la două categorii de indicatori:

- indicatori de lichiditate;
- indicatori de solvabilitate.
2.2.1. INDICATORI DE LICHIDITATE
Lichiditatea intreprinderii reprezintă capacitatea intreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe

termen scurt.
A. Lichiditatea curentă – capacitatea intreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen
scurt şi foarte scurt din activele curente.
Active curente (AC)
LC =
Pasive curente (PC)
Valorile de referinţă ale indicatorului sunt:

- valoarea minim acceptată este de 1,00, sub acest nivel firma aflându-se în pericolul
incapacităţii de plată.
- valoarea maxim acceptată este de 2, peste acest nivel considerându-se că nu utilizează
corespunzător activele curente.
B. Lichiditatea rapidă – capacitatea intreprinderii de a-şi onora obligaţiile din acele
active care pot fi transformate în lichidităţi.
AC - S
LR =
PC
unde: S = stocuri
Valorile de referinţă ale indicatorului sunt:
- valoarea minim acceptată este de 0,65, sub acest nivel intreprinderea aflându-se în
pericolul incapacităţii de plată;
- valoarea maxim acceptată este de 1,00, peste acest nivel considerându-se că nu se
utilizează corespunzător activele curente.
Viteza de rotaţie a stocurilor (Vrs), creditelor clienţilor (Vrc) şi a creditelor furnizorilor
(Vrf) influenţează decisiv acest indicator.
Dacă:
1. Vrf < Vrc scade presiunea de lichidităţi şi invers.
2. Viteza de rotaţie a stocurilor este mai mare şi cu tendinţa de creştere, atunci şi un
raport mai mic decât 1 poate fi asiguratoriu.
C. Lichiditatea imediată – capacitatea intreprinderii de a-şi onora obligaţiile exigibile
din disponibilităţi.
D
LI =
PC
unde: D – disponibilităţile şi plasamentele.
Valorile de referinţă ale acestui indicator sunt:

13
- valoarea minim acceptată este de 0.35, sub acest nivel intreprinderea aflându-se în
pericolul incapacităţii de plată;
- valoarea maxim acceptată este de 0,65, peste acest nivel nu se utilizează corespunzător
activele curente.
D. Lichiditatea la vedere – măsura in care creditele bancare pe termen scurt pot fi
acoperite pe seama disponibilitătilor banesti din casierie si conturi bancare:
DBCCB
LV =
CBTS
unde:
DBCCB – disponibilitătile bănesti in casierie şi in conturi bancare;
CBTS – credite bancare pe termen scurt.
Valoarea maximă este de 0,85 iar cea minimă de 1.15.
Utilizarea indicatorilor de lichiditate ne conduc la următoarele concluzii:
1. aprecierea lichidităţii se face in funcţie de mărimea raportului ţinand cont de specificul
activităţii si de ratele de lichiditate ale agenţilor economici cu profil similar;
2. tendinţa lichidităţii pune in evidenta degradarea capacităţii de plată a intreprinderii
sau, dimpotrivă, imbunataţirea acesteia.
2.2.2. INDICATORI DE SOLVABILITATE

Solvabilitatea intreprinderii se defineşte ca şi capacitatea acesteia de a-şi onora obligaţiile
pe termen mediu si lung.
Pentru caracterizarea solvabilitaţii firmei se pot folosi următorii indicatori:
I. Indicele general de solvabilitate (Igs)
Arată măsura in care activele totale ale intreprinderii pot acoperi datoriile totale ale
intreprinderii. Practic arată măsura in care datoriile pot fi acoperite pe seama activelor.
Total activ
Igs =
Datorii totale
Nivelul minim acceptabil este de 1,66, indicatorul normal ar fi de cel puţin 2,00. Sub acest
nivel firma se află in pericolul incapacităţii de plată, iar nivelul optim este considerat 3,00.
II. Raportul de solvabilitate generală (Rgs)

Arată ponderea activului contabil net, negrefat de datorii, in totalul activ. Nivelul minim este de
35%, dar normal ar fi de cel puţin 50%.
Activ net contabil
Rgs =
Total activ
III. Indicele de solvabilitate financiară (Isf)
Arată măsura in care activele totale ale firmei pot acoperi datoriile financiare totale ale
firmei. Nivelul minim acceptat este de 2,00.
Total activ
Isf =
Datorii financiare totale
IV. Capacitatea de rambursare a creditelor (Crd)

Arată măsura in care sursele potenţiale de autofinanţare degajate din activitatea
intreprinderii pot acoperi datoriile totale. Nivelul minim acceptabil este de 0,33 (corespunde
14
achitării datoriilor in termen de 3 ani) sub acest nivel intreprinderea aflandu-se in pericolul
incapacitatii de plată, iar nivelul optim este considerat de 1,00.
Capacitatea de autofinanţare
Crd =
Datorii totale
E. Rate de prelevare a cheltuielilor financiare (Rcpf)

Arată măsura in care cheltuielile financiare consumă numerar din acumulările brute ale
activităţii de exploatare. Nivelul maxim acceptabil este de 50%, peste acest nivel firma aflandu-se
in pericol de numerar negativ.
Cheltuieli financiare
Rpcf =
Excedentul brut de exploatare
F. Gradul de acoperire a serviciului datoriei (Gasd)

Arata gradul in care autofinantarea aferentă unui exerciţiu este capabilă să acopere rata
rambursării creditului si dobanda aferentă creditului pe termen mediu si lung si care a devenit
scadentă in anul respectiv. Valoarea minim acceptată este de 1. Sub acest nivel intreprinderea
risca sa nu facă fată acoperirii anuităţii aferente creditului bancar contractat.
Pn + Am - Div
Gasd =
Rrctml + Dob
unde:
Pn – profitul net;
Am – amortizare;
Div – dividende;
Rrctml – rata rambursării creditului pe termen mediu si lung;
Dob – dobanda scadentă aferentă creditului.
2.3. INDICATORI DE STRUCTURĂ
Acesti indicatori privesc deopotrivă cele doua părti ale bilanţului: activul si respectiv
pasivul acestuia.
2.3.1. INDICATORI DE STRUCTURĂ AI ACTIVULUI

Analiza structurii activului urmăreşte să reflecte modul de construire a patrimoniului
concret – real, modul de grupare pe termene a utilizarilor de resurse si gradul de lichiditate ale
acestor elemente. Ratele de structura ale activului relevă informaţii cu privire la destinaţia
economică a capitalurilor, gradul de lichiditate a capitalului, capacitatea intreprinderii de a-şi
modifica activul ca urmare a schimbărilor conjuncturale.
In dinamica posturilor de bilanţ care cresc intr-un ritm superior creşterii activului total vor
creşte ca pondere in totalul activului, cele care cresc in aceeaşi proporţie işi menţin ponderea in
total activ, iar posturile care se modifică intr-o proporţie mai mică decat activul total vor scădea
ca pondere in totalul activului.
A. Rata activelor imobilizate (Rai)

Reprezintă ponderea elementelor patrimoniale utilizate permanent reflectand şi gradul de
investire a capitalului in firmă. De asemenea reflectă gradul de imobilizare al activului.
15
Active imobilizate nete
Rai = x 100
Activ total
Rata activelor imobilizate se apreciaza in funcţie de specificul activitaţii.
Dacă in dinamică rata activelor imobilizate prezinta o tendinţa de reducere, situaţia este
favorabilă dacă se modifică cifra de afaceri intr-o proporţie mai mare decat cea a imobilizărilor,
reflectand o accelerare a vitezei de rotaţie.
Dacă in dinamică rata activelor imobilizate prezinta o tendinţa de reducere, situaţia este
favorabilă dacă este dată de modificarea cifrei de afaceri intr-o proporţie mai mică decat cea a
valorii imobilizărilor, insemnand de asemenea o accelerare a vitezei de rotaţie.
1. rata imobilizărilor necorporale (Rin)
Arată ponderea valorii activelor intangibile in total imobilizări.
Imobilizări necorporale
Rin = x 100
2. rata imobilizărilor corporale (Ric)
Arată ponderea valorii activelor corporale in total imobilizări. Indicatorul reflectă si
ponderea investiţiilor materiale in total investiţii. Reflectă greutatea specifica a activelor
imobilizate si depinde de specificul activităţii desfăşurate. De asemenea indică şi flexibilitatea
firmei la schimbările cerinţei pieţei şi a tehnologiilor.
Mărimea acestui indicator depinde de natura activitaţii fiind mult mai ridicat in cazul
ramurilor din industria grea fata de ramurile care solicita o slabă dotare tehnica. La firmele din
acelaşi sector de activitate depinde de opţiunile strategice, de politica de dezvoltare, de condiţiile
concrete in care sa desfăşoara activitatea.
Imobilizări corporale
Ric = x 100
O valoare mai mare a acestei rate reflectă o conversie mai dificilă a activelor in
disponibilităţi.
Structura imobilizărilor corporale arată compoziţia pe elemente a investiţiilor materiale
reflectată de:
- rata terenurilor;
- rata mijloacelor fixe;
- rata imobilizarilor corporale in curs.
3. rata imobilizărilor financiare (Rif)

Arată ponderea valorii activelor financiare permanente in total imobilizări. Reflectă
politica de investiţii financiare a firmei. Exprimă intensitatea legăturilor si relaţiilor financiare pe
care o firmă le-a stabilit cu alte unităţi.
Imobilizări financiare
Rif = x 100
Nivelul indicatorului este strâns legat de mărimea intreprinderii şi politica financiară,
avand valori foarte ridicate in cazul holdingurilor.
B. Rata activelor circulante (Rac)

Arată ponderea pe care o deţin utilizările cu caracter ciclic in total patrimoniu. Măsoară
indirect şi gradul de lichiditate al patrimoniului.
16
Active circulante
Rac = x 100
Activ total
Această rată depinde mult de specificul activitaţii.
1. rata stocurilor (Rst)

Reflecta ponderea activelor cel mai puţin lichide in total active circulante.
Această rată depinde de sectorul de activitate, fiind mai ridicată la intreprinderile din sfera
producţiei si distribuţiei si foarte scăzută la intreprinderile din sfera serviciilor, de durata ciclului
de exploatare şi de factorii conjuncturali ai pieţei.
Stocuri totale
Rac = x 100
Active circulante
Situaţia se poate considera normală cand stocurile nu depaşesc 50% din total active
circulante.
Structura stocurilor arată compoziţia pe elementele ciclului de exploatare:
- rata stocurilor de materii prime şi materiale, legată strans de procesul de
aprovizionare;
- rata stocurilor de producţie neterminată, legată strans de procesul de producţie;
- rata stocurilor de produse finite, legată strans de procesul de desfacere;
- rata stocurilor de mărfuri, strans legată de procesul de comercializare.
Nivelul si dinamica indicatorilor se apreciază in funcţie de specificul intreprinderii şi a
fiecărui proces in parte şi in funcţie de viteza de rotaţie a lor prin elementele corespondente din
cifra de afaceri.
În anumite condiţii pot oferi informaţii despre eficienţa fiecărui ciclu al activităţii de
exploatare.
2. rata creanţelor (Rcr)

Arată ponderea creanţelor pe care le are firma in total active circulante. Gradul lor de
lichiditate este mai mare decat cel al stocurilor.
Creanţe curente totale

Rcr = x 100
Active circulante
Rata creanţelor este influenţată de domeniul de activitate, de natura relaţiilor comerciale,

precum şi de termenele de plată practicate.
Analiza structurii creantelor trebuie aprofundată avandu-se in vedere:
- natura creanţelor (din ciclul de exploatare, din afara exploatării);
- certitudinea realizarii lor (certe sau incerte);
- termenul de realizare - creanţe sub 30 de zile;
- creanţe sub 60 zile;
- creanţe sub 90 de zile;
- creanţe peste 90 de zile.
Ca şi principiu, rata creanţelor din exploatare trebuie sa deţină ponderea majoritară şi să
prezinte o tendinţă de creştere, cu condiţia realizării unei viteze de rotaţie superioară.
17
3. rata disponibilităţilor (Rdb)
Arată ponderea activelor cele mai lichide in total active circulante, adică gradul de
lichiditate imediată a activelor curente.
Disponibilităţi baneşti din plasamente
Rdb = x 100
Active circulante
O valoare ridicată a disponibilităţilor poate reflecta o situaţie favorabilă in termeni de

echilibru financiar, dar poate fi şi semnul deţinerii unor resurse ineficient utilizate. De asemenea,
nivelul disponibilitaţilor poate fi fluctuant intr-un interval redus, fie pe de-o parte să crească
foarte mult, ca urmare a unor plăti substanţiale, fie pe de alta parte sa scadă ca urmare a unor plaţi
substanţiale.
La nivelul unei intreprinderi nivelul maxim acceptat este de 5% in total active circulante,
iar cel maxim de 25% in total active circulante. Nivelul optim este de 10% din total activ.
Structura disponibilităţilor arată compoziţia pe elemente lichide:
- rata disponibilitaţilor din bănci şi din casă trebuie să deţină o pondere de aproximativ
50% pentru a avea un nivel asiguratoriu;
- rata plasamentelor este legată strans de politica de investiţii financiare pe termen scurt;
- rata altor valori lichide care ar trebui sa detină o pondere redusă şi in scădere.
2.3.2. INDICATORI DE STRUCTURĂ AI PASIVULUI
Pasivul bilanţului arată care sunt sursele de provenienţa ale mijloacelor economice din
activ. De asemenea, conţinutul economic al pasivului trebuie intregit si cu raporturile juridice de
natura obligatiilor. Diversele resurse de care dispune agentul economic sunt grupate in pasivul
bilanţului in funcţie de exigibilitatea lor (termenul la care devin scadente), adica timpul cat aceste
resurse se află la dispoziţia societăţii comerciale.
Indicatorii de structură ai pasivului permit aprecierea politicii de finanţare proprie a
unităţii:
1. Rata stabilităţii financiare (Rsf)

Capital permanent
Rsf = x 100
Pasiv total
Această rată reflectă măsura in care firma dispune de resurse financiare cu caracter
permanent fată de total resurse. Aceasta tebuie analizata la timp. Dacă pentru majoritatea ratelor
solvabilitatea a concluzionat un nivel minim, pentru această rată nu solvabilitatea a definit
nivelurile, deoarece există diferenţe mari de la o ramura la alta. Cu cat această rată este mai
aproape de unitate (100% ) ea reflectă o stabilitate mai mare.
Atunci cand, in dinamică, rata prezinta o tendinţă de creştere, este considerată situatie
favorabilă dacă majoritatea capitalului permanent in raport cu totalul surselor de finanţare se
datorează modificării intr-un ritm superior al capitalului propriu fată de datoriile pe termen mediu
şi lung.
Atunci cand rata scade, poate fi considerata o situaţie favorabilă dacă se datoreaza in
exclusivitate pe seama reducerii datoriilor pe termen mediu si lung, fără insă să scadă sub
valoarea minim accceptata (50).
18
2. Rata autonomiei financiare (Raf)
a. rata autonomiei financiare globale (Rafg)
Capital propriu
Rafg = x 100
Pasiv total
Această rată reflectă ponderea capitalului propriu in pasivul total. Dacă există tendinţa de
creştere a ponderii capitalului propriu in pasivul total, atunci putem concluziona că s-au emis
acţiuni sau obligaţiuni, datoriile au creştere mai lentă.
Un raport de peste 1/3 il considerăm asiguratoriu.
b. rata autonomiei financiare la termen (Raft)
Capital propriu
Raft = x 100
Capital permanent
Arată structura capitalului permanent şi oglindeste măsura in care intreprinderea işi

utilizează fondurile proprii şi exprimă gradul de independentă faţă de creditorii permanenţi.
Un raport de peste ½ il considerăm asiguratoriu. Sub acest nivel firma se află intr-o
situaţie nefavorabilă in ceea ce priveşte riscul de solvabilitate.
In dinamică rata trebuie să prezinte o tendinţa permanentă de creştere, situaţie favorabilă
cand se datorează creşterii capitalului propriu şi reducerii datoriilor pe termen mediu si lung.
Atunci cand rata scade, este o situaţie normală cand se contractează imprumuturi pe termen
mediu sau lung, cu condiţia să beneficieze de efectul de levier.
3. Rata de îndatorare (Ri)

a. rata de îndatorare globală (Rig)
Datorii totale
Rig = x 100
Pasiv total
Indicatorul exprimă in maniera cea mai generală situaţia structurii financiare.

Un raport de pană la 2/.3 il considerăm asiguratoriu.
In dinamică indicatorul ar trebui să se reduca permanent pe seama modificarii datoriilor
intr-un ritm mai lent decat modificarea pasivului. Creşterea indicatorului reflectă o situaţie
normală numai cand se contractează credite bancare pe termen mediu si lung şi cresc datoriile de
exploatare.
b. rata de îndatorare la termen (Rit)

Datorii pe termen mediu şi lung
Rit = x 100
Capital permanent
Această rată arată ponderea capitalului imprumutat in capitalul peramanent.

Un raport de ½ il consideram asiguratoriu.
19
Această rată este strans legată de efectul de levier care se defineşte drept rezultatul obţinut
asupra rentabilitaţii capitalului propriu al firmei prin recurgerea intr-o manieră mai mare sau mai
mică la indatorare.
ITL
E1 = ( re – rd ) x Cpr ,
unde:
re = rata rentabilitaţii economice;
rd = rata dobanzii;
E1 = efectul de levier;
ITL = imprumuturi pe termen mediu şi lung;
Cpr = capital propriu.
Dacă: re > rd, un grad de indatorare ridicat este profitabil pentru firmă (efect de levier);
re < rd, efectul de levier este mai mic şi deci, un grad de indatorare ridicat nu se justifică
din punct de vedere al rentabilităţii (efect de măciucă).
În ceea ce priveşte levierul (ITL/Cpr), normele bancare impun existenţa unui levier mai
mic ca unu, pentru a acorda în continuare credite în condiţii de garanţie.
2.4. RATELE GENERALE DE GESTIUNE

Derularea activitaţii curente este asigurată de procese economice şi procese financiare.
Din veniturile totale se acoperă toate cheltuielile, se reinnoiesc imobilizările fixe şi stocurile, se
rambursează creditele, se achită obligaţiile financiare şi fiscale, se creează resursele de
dezvoltare.
Ratele de gestiune se folosesc pentru a aprecia nivelul de utilizare a resurselor aflate la
dispoziţia intreprinderii, respectiv viteza cu care aceste resurse parcurg circuitul economic şi
ajung sa devină venituri.
Măsurarea vitezei de rotaţie se realizează cu ajutorul a doi indicatori:
1. numărul de rotaţii (nrot) – arată de cate ori creşte elementul de activ sau de pasiv
analizat prin elementul de rezultat in perioada de gestiune. Creşterea numărului de
rotaţii inseamnă creşterea eficienţei utilizării elementului.
Element de rezultat
nrot =
Element de activ sau pasiv
2. durata in zile a unei rotaţii (dz) – arată durata medie in care elementul analizat
parcurge intregul ciclu economic şi se reintoarce in firmă sub forma iniţială bănească.
Reducerea duratei medii in zile a unei rotaţii inseamnă o recuperare mai rapidă a
elementului analizat sub formă bănească.
Element de activ sau pasiv

dz = xT
Element de rezultat
Cei doi factori ai vitezei de rotaţie se condiţioneaza reciproc (veniturile depind in mare
măsură de nivelul şi evolutia elementelor de activ şi de pasiv, care la randul lor depind direct de
nivelul rezultatelor).
Viteza de rotaţie a resurselor este elementul determinant al nivelului si evoluţiei eficienţei
economice, a rentabilitaţii şi a masei profitului. Accelerarea sau incetinirea vitezei de rotaţie are
ca efect direct eliberarea (E) sau imobilizarea (I) absolută sau relativă de resurse.
20
Analiza se face pe doua mari directii:
- analiza ratelor generale de gestiune a pasivelor;
- analiza ratelor generale de gestiune a activelor.
A. Gestiunea generală a capitalurilor

Analiza gestiunii generale a capitalurilor urmăreşte să aprecieze nivelul general de
utilizare a resurselor financiare, respectiv viteza cu care aceste resurse ajung să revină din nou
sub formă banească pentru firma.
1. Gestiunea capitalurilor permanente
Viteza de rotaţie a capitalurilor permanente arată modul de fructificare a resurselor
permanente intr-o perioada de gestiune.
Cifra de afaceri
nrot =
dz = x 365
Cifra de afaceri
Valoarea minimă care asigură o eficienţă acceptabilă a gestiunii capitalurilor permanente
este de 2 rotaţii, care corespunde unui termen mediu de revenire sub formă bănească iniţiala de
180 de zile.
Măsurile de influenţare a ratei sunt:
- optimizarea raportului dintre capitalul permanent şi capitalul propriu;
- creşterea eficientă a capitalului permanent;
- alocarea corespunzătoare a capitalului permanent in procesul finanţării.
2. Gestiunea capitalurilor proprii

Viteza de rotaţie a capitalului propriu arată numărul de refolosiri a capitalului propriu pe
seama cifrei de afaceri intr-o perioada de gestiune.
Cifra de afaceri
nrot =
Capital propriu
Capital propriu
dz = x 365
Cifra de afaceri
Valoarea minimă care asigură o eficientă acceptabilă a gestiunii capitalului propriu este de
doua rotaţii (180 de zile).
Principalele măsuri de influentare a ratei sunt:
- creşterea eficientă a capitalului propriu;
- creşterea gradului de valorificare a capitalului propriu.
3. Gestiunea datoriilor totale
21
Viteza de rotaţie a surselor imprumutate şi atrase arată numărul de refaceri pe seama cifrei
de afaceri intr-o perioadă de gestiune. Practic, arată de cate ori, respectiv in cate zile s-ar putea
restitui datoriile pe seama cifrei de afaceri.
Datorii totale
nrot =
Cifra de afaceri
Cifra de afaceri
Dz = x 365
Datorii totale
Valoarea minimă este de 4 rotaţii, care corespunde unui termen mediu de recuperare de 90
zile.
B. Gestiunea generală a activelor
Analiza gestiunii generale a activelor urmăreşte să aprecieze nivelul general de utilizare a
resurselor financiare, respectiv viteza cu care a ceste resurse ajung să revină sub formă bănească
pentru firmă.
1. Gestiunea activului total

Viteza de rotaţie a activului reflectă eficienţa utilizării tuturor bunurilor reale ale firmei,
respectiv nivelul general de organizare a activitaţii.
Pentru unităţile industriale principalele valori de referinţa sunt:
- sub o rotaţie (organizare necorespunzătoare);
- intre1,2 – 1,4 rotaţii (organizare mediocră);
- intre1,4 – 2 rotaţii (organizare satisfăcătoare);
- peste 2 rotaţii (organizare bună).
Cifra de afaceri
nrot =
Active totale
Active totale
dz = x 365
Cifra de afaceri
Creşterea vitezei de rotaţie semnifică creşterea eficienţei utilizării activelor, reducerea
duratei de recuperare a lor sub formă bănească, imbunătăţirea structurii activelor in corelaţie cu
specificul activităţii. Principalul efect al accelerării vitezei de rotaţie este relaxarea financiară.
Reducerea vitezei de rotaţie are ca efect principal o presiune financiară degajaăa din
creşterea gradului de imobilizare a activelor.
Măsurile pentru imbunătăţirea nivelului şi evoluţiei ratei sunt:
- optimizarea structurii activului in acord cu obiectul de activitate şi particularităţile
tehnice şi tehnologice ale activităţii de eploatare;
- valorificarea superioară a imobilizărilor;
- fructificarea resurselor materiale şi creşterea gradului lor de lichiditate;
- creşterea cifrei de afaceri.
2. Gestiunea activelor imobilizate

Viteza de rotaţie a activelor imobilizate (indicatorul de intensitate a capitalului) reflectă
eficienţa utilizării imobilizarilor investiţiilor firmei.
22
Cifra de afaceri
nrot =

dz = x 365
Cifra de afaceri
3. Gestiunea activelor circulante

Viteza de rotaţie a activelor circulante exprimă numărul de rotaţii sau durata medie a unei
rotaţii efectuate de activele circulante prin cifra de afaceri.
Cifra de afaceri
nrot =
Active circulante
Active circulante
dz = x 365
Cifra de afaceri
Valoarea minimă este de 6 rotaţii, care corespunde unui termen mediu de revenire sub
formă bănească iniţiala de 60 de zile.
C. Gestiunea stocurilor
Rotaţia stocurilor arată rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile activitaţii pană
se reintorc in formă bănească iniţiala. Cu cat viteza de rotaţie a lor este mai mare cu atat eficienţa
folosirii lor este mai mare, avand drept efect eliberarea de resurse financiare.
1. Gestiunea stocurilor totale
Rata de gestiune a stocurilor totale arată de cate ori, intr-o perioadă de gestiune, stocurile
trec succesiv prin fazele de aprovizionare, fabricaţie si vanzare, respectiv durata in zile a unei
rotaţii complete.
Cifra de afaceri
nrot =
Stocuri totale
Stocuri totale
dz = x 365
Cifra de afaceri
Valoarea minimă este de 8 rotaţii, care corespunde unei durate in zile de 45. Accelerarea
vitezei de rotaţie are ca principal efect eliberarea de resurse financiare.
Incetinirea vitezei de rotaţie are ca efect imobilizarea de resurse financiare.
Măsurile principale pentru accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor se pot concentra prin
formularea a doua obiective:
- dimensionarea optima a stocurilor in toate fazele ciclului economic;
- reducerea cheltuielilor de exploatare.
1.a. Gestiunea stocurilor de materii prime
Viteza de rotaţie a stocurilor de materii prime şi materiale arată eficienţa activităţii de
aprovizionare. Măsurile de accelerare a vitezei de rotaţie a acestor stocuri sunt legate de
23
organizarea corespunzatoare a activităţii de aprovizionare şi depozitare a stocurilor de materii
prime si materiale.
Cheltuieli materiale totale
nrot =
Stocuri materiale
Stocuri materiale
dz = x 365
Cheltuieli materiale totale
1.b. Gestiunea stocurilor de producţie neterminată

Viteza de rotaţie a stocurilor de producţie neterminată arată eficienţa activităţii de
producţie.
Producţia exerciţiului
nrot =
St.producţie neterminată
St.producţie neterminată
dz = x 365
1.c. Gestiunea stocurilor de produse finite

Viteza de rotaţie a stocurilor de produse finite arată eficienţa activităţii de desfacere.
Producţia vandută
nrot =
St.de produse finite
St.de produse finite
dz = x 365
Producţia vandută
1.d. Gestiunea stocurilor de mărfuri

Viteza de rotaţie a stocurilor de mărfuri arată eficienţa activitaţii comerciale.
Venituri din vanzarea de mărfuri
nrot =
Stocuri de mărfuri
Stocuri de mărfuri
dz = x 365
Venituri din vanzarea de mărfuri
D. Gestiunea creanţelor
1. Gestiunea creanţelor curente
Rata de gestiune a creanţelor curente exprimă durata medie in zile de incasare a
contravalorii creanţelor curente. Practic indică decalajul mediu intre data facturii si data incasării
contravalorii.
Venituri totale
nrot =
Creanţe pe termen scurt
Creanţe pe termen scurt

dz = x 365
Venituri totale
24
Valoarea minimă este de 4 rotaţii, care corespunde unei durate medii de incasare a
creanţelor de 90 de zile. Valoarea optimă ar fi de 30 de zile.
In dinamică este de preferat ca durata in zile a unei rotaţii să se reducă, respectiv să
crească numărul de rotaţii. Este de preferat ca durata medie sa fie mai mare decat durata medie de
incasare a creanţelor curente.
2. Gestiunea creanţelor din exploatare
Ratele de gestiune a creanţelor din exploatare exprimă durata medie in zile de incasare a
contravalorii creanţelor legate de activitatea de exploatare.
Venituri din exploatare
nrot =
Creanţe din exploatare
Creanţe din exploatare
dz = x 365
Valoarea minimă este de cel putin 6 rotaţii (60 de zile). Valoarea optimă ar fi de maxim
30 de zile. In dinamică este de preferat ca durata medie in zile să se reducă, respectiv să crească
numarul de rotaţii.
3. Gestiunea creditului – client

Rata de gestiune a clienţilor (viteza de rotaţie a creanţelor – clienţi ) ne arată in cate zile
firma işi incasează contravaloarea mărfurilor de la clienti. Practic indică decalajul mediu in zile
intre data facturării si data incasării contravalorii mărfurilor vandute.
Cifra de afaceri
nrot =
Clienţi
Clienţi
dz = x 365
Cifra de afaceri
Valoarea minimă este de cel puţin 8 rotatii, care corespunde unei durate medii de încasare
a creanţelor de 60 de zile. Valoarea optimă ar fi de maxim 30 de zile.
Mărimea acestui indicator este influentată de poziţia firmei pe piaţă comparativ cu
concurenţii ei, de relaţiile stabilite cu clienţii, de specificul activităţii care influenţează durata
ciclului economic, conjunctura economică şi de politica de credit practicaăa pe piată. Politica de
credit comercial a firmei trebuie să urmărească creşterea vanzărilor in măsura in care aceste
vanzări contribuie la creşterea profitului.
Dacă are loc o diminuare a creditului client, adică reducerea duratei medii a unei rotaţii,
inseamnă că are loc o imbunătăţire a gestiunii clienţilor ca urmare a schimbării politicii de credit
comercial.
O durată mare de rotaţie in zile inseamnă că clienţii utilizează o perioadă de timp mai
mare resursele financiare ale firmei.. Dacă durata in zile depaşeşte 30 de zile există semnale că
intreprinderea se confruntă cu greutăţi in incasarea facturilor emise. Dacă tendinţa duratei in zile
a rotaţiei este de creştere se impune analiza clienţilor rău platnici. Dacă are loc o creştere a
creditului client, fără a exista o creştere a vanzărilor acesta poate fi semnalul inrăutăţirii situaţiei
firmei care este nevoită să–şi modifice politica de credit pentru a-şi păstra clientela. De
asemenea, poate să insemne şi faptul că beneficiarii au dificultăţi de plată ca urmare a
conjuncturii nefavorabile. Dacă durata creditului client este mai mare decat durata creditului
furnizor atunci se creeaza un deficit de resurse financiare.
25
E. Gestiunea datoriilor
1. Gestiunea datoriilor curente
Rata de gestiune a datoriilor curente exprimă durata medie in zile de plată a contravalorii
datoriilor pe termen scurt. Indică decalajul mediu in zile intre data facturării si data plaţii
contravalorii.
Cheltuieli totale
nrot =

dz = x 365
Cheltuieli totale
Valoarea minimă este de 4 rotaţii, care corespunde unei durate medii de plată de maxim
90 de zile. Valoarea optimă ar fi de 30 de zile. In dinamică, este de preferat ca numarul de rotaţii
să scadă, adică să crească durata in zile. Este de preferat ca durata medie de plată a datoriilor
curente sa fie mai mare decat durata medie de incasare a creanţelor curente.
2. Gestiunea datoriilor din exploatare

Ratele de gestiune ale datoriilor din exploatare exprimă durata medie in zile de plată a
contravalorii datoriilor din exploatare.
Cheltuieli de exploatare
nrot =
Datorii de exploatare
Datorii de exploatare
dz = x 365
3. Gestiunea creditului furnizor
Rata de gestiune a furnizorilor (viteza de rotaţie a furnizorilor) ne arată in cate zile firma
işi achită obligaţiile sale faţă de furnizori.
Rata de gestiune a furnizorilor exprimă creditul – furnizor primit de firma. Indică
decalajul mediu in zile intre data facturării şi data plăţii contravalorii bunurilor cumpărate.
Cheltuieli cu furnizorii
nrot =
Furnizori
Furnizori
dz = x 365
Cheltuieli cu furnizorii
Valoarea minimă este de cel puţin 8 rotaţii, care corespunde unei durate medii de plată a
facturilor de 45 de zile. Valoarea optimă ar fi de maxim 30 de zile.
Mărimea acestui indicator este influenţată de poziţia firmei furnizoare pe piaţă comparativ
cu concurenţii ei, de relaţiile stabilite de firmă cu furnizorul, de specificul activităţii care
influenţează durata ciclului economic, conjunctura economică şi de politica de credit practicată
pe piaţă. O viteză de rotaţie mai mică (durata in zile mai mare) inseamnă că firma foloseşte
resursele furnizorului şi, cu toate că reflectă o situaţie favorabilă, poate conduce la inrautaţirea
26
relaţiilor comerciale. Dacă durata in zile a unei rotaţii este mai mare de 30 de zile şi nu este
efectul unei inţelegeri prealabile, in acest caz firma trebuie să-şi analizeze condiţiile de plată şi
cauzele lipsei de lichiditate.
In situaţia in care cumpărătorul se găseşte in poziţie dominantă fată de furnizor, el poate
negocia credite furnizori avantajoase.
Dacă tendinţa vitezei de rotaţie este de creştere există semnale că firma se confruntă cu
dificultaţi de plată.
Dacă durata creditului furnizor este mai mare decat durata cerditului client atunci se
creeaza un excedent de resurse financiare.
2.5. INDICATORI DE RANDAMENT
Rentabilitatea este definită ca raport intre rezultatul obţinut şi efortul depus pentru
obţinerea sa. Relaţia cea mai generaăa este:
Rezultat
R= x 100
Efort
Cum rezultatul obţinut poate fi definit prin rezultatul exploatării, valoarea adaugată,
excedentul brut de exploatare, profitul, profitul net, dividendele, eforturile angajate pot fi
măsurate prin: capitalul propriu, capitalul permanent, activul imobilizat, activul total etc. exista o
mare diversitate de relaţii pentru caracterizarea rentabilitaţii unui agent economic, optandu-se
pentru una sau alta in funcţie de scopurile urmărite.
2.5.1. RENTABILITATEA RESURSELOR CONSUMATE

Rentabilitatea cheltuielilor măsoară eficienţa activităţii desfăşurate de firmă in perioada
unui exerciţiu financiar prin prisma consumului de resurse, arătand capacitatea lor de a degaja
profit brut.
1. Rata rentabilităţii resurselor consumate (Rrrc)
Arată profitul brut al exerciţiului care revine pe unitatea de cheltuieli totale. Măsoară
capacitatea tuturor resurselor de a genera prin consum profit brut.
Rezultatul brut al exerciţiului
Rrrc = x 100
Cheltuieli totale
Creşterea ratei in dinamică reflectă o situaţie pozitivă şi are loc atunci cand indicele
profitului devansează indicele cheltuielilor totale. Principalele rezerve de creştere a rentabilităţii
resurselor consumate sunt: sporirea veniturilor, ameliorarea structurii veniturilor, accelerarea
vitezei de rotaţie a fondurilor si optimizarea cheltuielilor in sensul reducerii si imbunătăţirii
structurii lor.
2. Rata rentabilităţii resurselor curente (Rrrcc)

Arată profitul brut curent care revine pe unitatea de cheltuieli curente (care măsoară
consumul total de resurse din activitatea de exploatare şi financiară). Indicatorul este mai relevant
decat primul in cazul unor operaţiuni excepţionale, iar dimensiunea acestora denaturează
indicatorul global.
Rezultatul curent
Rrrcc = x 100
Cheltuieli curente
27
3. Rata rentabilităţii resurselor consumate în exploatare (Rrrce)
Măsoară capacitatea resurselor din exploatare de a genera prin consum (cheltuieli de
exploatare) profit brut aferent exploatării.
Indicatorul este mai relevant decat primii doi mai ales in cazul in care există operaţiuni
financiare şi excepţionale, iar dimensiunea acestora denaturează indicatorul global.
Rezultatul exploatarii
Rrrce = x 100
2.5.2. RENTABILITATEA VENITURILOR

Rentabilitatea veniturilor măsoară eficienţa globală a activităţii desfăşurate de firmă pe
perioada unui exerciţiu financiar prin prisma capacităţii veniturilor de a degaja profit brut.
Rentabilitatea veniturilor
Exprimă eficienţa generală a firmei măsurată prin profitul brut care revine veniturilor
totale ale exercitiului. Reflectă eficienţa intregii activităţi (de exploatare, financiară şi
excepţională).
Rrv = x 100
Venituri
Creşterea ratei in dinamică reflectă o situaţie pozitivă şi are loc atunci cand indicele
profitului brut devansează indicele veniturilor totale. Principalele rezerve de creştere a
rentabilităţii veniturilor sunt: sporirea veniturilor, ameliorarea structurii veniturilor, accelerarea
vitezei de rotaţie a fondurilor şi optimizarea cheltuielilor.
1. Rentabilitatea veniturilor curente (Rrvc)
Reflectă eficienţa activităţii curente (de exploatare finaciară)
Rezultatul curent
Rrvc = x 100
Venituri curente
2. Rentabilitatea veniturilor din exploatare (Rrve)

Reflectă eficienţa intregii activităţi de exploatare.
Rrve = x 100
2.5.3. RENTABILITATEA COMERCIALĂ
Rentabilitatea comercială măsoară eficienţa activităţii desfăşurate de firmă in perioada

unui exerciţiu financiar prin prisma valorificării activităţii de bază.
Rata rentabilităţii comerciale
Arată rezultatul brut din exploatare aferent cifrei de afaceri. Indicatorul exprimă eficienţa
valorificării produselor societăţii, carcterizează eficienţa politicii comerciale şi a politicii de
preţuri a intreprinderii.
28
Rrc = x 100
Cifra de afaceri
Creşterea ratei in dinamică reflectă o situaţie pozitivă şi are loc atunci când indicele
profitului devansează indicele cifrei de afaceri. Principalele rezerve de creştere a rentabilităţii
comerciale sunt: sporirea vânzărilor, ameliorarea structurii vânzărilor, accelerarea vitezei de
rotaţie a stocurilor şi optimizarea cheltuielilor.
1. Rata marjei brute (Rrcb)

Indicatorul exprimă eficienţa valorificării produselor societăţii in termeni de numerar.
Rrcb = x 100
Cifra de afaceri
2. Rata marjei nete (Rrcn)

Arată cât profit net se obţine la o unitate de cifră de afaceri realizată.
Rezultatul net al exerciţiului

Rrcn = x 100
Cifra de afaceri
2.5.4. RENTABILITATEA ECONOMICĂ
Rentabilitatea economică măsoară remunerarea brută a capitalurilor investite (indiferent

de sursa lor de provenienţa).
Rentabilitatea economică (Rre)
Reprezintă remunerarea brută a capitalurilor investite, atât proprii cât şi imprumutate
(capitalul investit = capital propriu + imprumuturi pe termen lung + imprumuturi pe termen
scurt). Arată cât profit brut revine unei unitaţi de capital investit.
Rre = x 100
Capitaluri investite
1. Rentabilitatea economică brută

Reprezintă remunerarea in termeni de acumulare brută a capitalurilor investite, atât proprii
cât şi imprumutate (capital investit = active fixe brute + necesarul de fond de rulment +
disponibilităţi sau capitalul investit = capital propriu + imprumuturi pe termen mediu şi lung
+credite bancare pe termen scurt). Arată cât excedent brut de exploatare revine unei unităţi de
capital investit. Rentabilitatea economică trebuie să fie la nivelul ratei minime de randament din
economie (rata medie a dobânzii) şi a riscului economic şi financiar pe care şi l-au asumat
furnizorii de capital (acţionarii şi creditorii unitaţii).
Rreb = x 100
Capitaluri investite
Cuantumul ratei de rentabilitate economică trebuie să asigure reinnoirea şi creşterea

activelor, intr-un termen cât mai scurt. Se apreciază, statistic, că această condiţie este satisfacută
dacă rata este mai mare de 25.
29
2. Rentabilitatea economică netă
Reprezintă remunerarea prin profitul brut al exploatării capitalurilor investite în
exploatare (capitalul investit în exploatare = active fixe brute în exploatare + necesar de fond de
rulment aferent exploatării + disponibilităţi). Arată cât profit brut din exploatare revine unei
unităţi de capital investit in cadrul activităţii de exploatare.
Rezultatul exploatării
Rren = x 100
Capitaluri investite in exploatare
Rentabilitatea economică trebuie să fie la nivelul ratei minime de randament din economie
(rata medie a dobânzii).
Analiza ratei de rentabilitate economică nu se poate face decât prin studierea evoluţiei în
timp a indicatorilor şi componentelor acestora (rezultate, capitaluri), referitoare la aceeaşi
intreprindere. De asemenea rata rentabilităţii economice trebuie să fie superioară ratei inflaţiei
pentru ca intreprinderea sa-şi poată menţine substanţa economică.
In termeni reali, rata rentabilităţii economice trebuie să remunereze capitalurile investite
la nivelul ratei minime de randament din economie (rata medie a dobânzii) şi a riscului economic
şi financiar pe care şi l-au asumat furnizorii de capitaluri (acţionarii şi creditorii intreprinderii).
Dacă rata inflaţiei nu depaşeşte 10% atunci rata nominală (r n) este după formula lui Fisher: suma
dintre rata reală (rr) si rata inflaţiei (ri):
rn = rr + ri, unde: rr = rn + rI
Dacă rata inflaţiei înregistrează valori semnificative (de 2 sau 3 cifre), atunci rata reală se
determină după relaţia iniţială a lui Fisher (1 + r n) = (1 + rr), unde produsul rr * ri ce rezultă din
dezvoltarea relaţiei ia valori importante, nu poate fi neglijat ca in cazul relaţiei unei inflaţii
controlate.
Relaţia de calcul va fi in consecinţă următoarea:
rn = rr +ri +rr * ri, de aici rr = (rn – ri) / (1 + ri)
Dacă intreprinderea are o rata a rentabilităţii economice mai mare decât rata dobânzii
capitalurilor împrumutate, atunci acţionarii pot beneficia de efectul de levier (de pârghie
financiară) al intreprinderii.
2.5.5. RENTABILITATEA FINANCIARĂ

Rentabilitatea financiară apreciază eficienţa din perspectiva capitalului investit de
întreprinzător, ţinând seama de sistemul de fiscalitate.
Rentabilitatea financiară
Aceasta măsoară randamentul capitalurilor proprii, deci al plasamentului financiar pe care
acţionarii l-au făcut prin cumpărarea acţiunilor intreprinderii. Rentabilitatea financiară
remunerează proprietarii intreprinderii prin acordarea de dividende către aceştia şi prin creşterea
rezervelor, care in fapt reprezintă o creştere a averii proprietarilor.
Rren = x 100
Capitaluri proprii
Se observă că rentabilitatea financiară este influenţată de modalitatea de procurare a

capitalurilor şi de aceea este sensibilă la structura finaciară, respectiv la situaţia îndatorării
intreprinderii.
Este de dorit ca această rată să fie mai mare decât rata medie a dobânzii pe piaţă pentru a
face atractive acţiunile intreprinderii şi a creşte cursul lor la bursă.
30
1. Rata rentabilităţii financiare brute
Reflectă capacitatea resurselor financiare proprii alocate cu caracter permanent de a
genera surse proprii de finanţare pe termen lung. Reflectă potenţialul de dezvoltare propriu
generat de investiţiile din surse proprii. Practic arată remunerarea capitalului propriu in termeni
de numerar.
Capacitatea de autodefinire
Rrfb = x 100
Capitaluri proprii
2. Rata rentabilităţii financiare nete

Arată remunerarea netă a capitalului social prin dividende. Rentabilitatea financiară
remunerează acţionarii prin acordarea de dividende şi prin creşterea rezervelor, care reprezintă de
fapt creşterea averii proprietarilor.
Dividende
Rrfn = x 100
Capital social
Pentru a face atractive acţiunile societaţii, rata rentabilităţii finaciare trebuie să fie
superioară ratei medii a dobânzii.
2.5.6. RANDAMENTUL BURSIER

Randamentul bursier urmăreşte rentabilitatea prin prisma remunerării investitorilor in
acţiunile societăţii, adică a celor care deţin capitalul social al firmei. Dacă societatea nu este
cotată la bursă in loc de cursul acţiunii se foloseşte ca bază de calcul valoarea matematic –
contabilă a unei acţiuni obţinută prin raportarea activului net contabil la numărul de acţiuni.
A. Randamentul brut
Randamentul brut priveşte remunerarea acţionarilor din profitul net. Scopul folosirii
indicatorilor este aprecierea rentabilităţii firmei prin prisma investitorilor. Daca firma asistă la o
perioadă de investiţii, indicatorii de randament net sau mai puţin relevanţi prin dividende mai
reduse, dar prefera amânarea încasărilor pentru a spori profitul net viitor, care va aduce mai multe
dividende încasate.
1. Profitul net pe acţiune
Arată masa profitului net aferentă unei acţiuni. Cu cât mai mult profit net revine unei
acţiuni cu atât bogaţia acţionarilor creşte. Tendinţa crescătoare a indicatorului evidenţiază o
sporire a eficienţei privite prin prisma acţionarilor.
Profit net
Pna = x 100
Numărul de acţiuni
2. Rata capitalizării profitului

Arată cât profit net generează o unitate de capital investit intr-o acţiune. Reprezintă o altă
modalitate de calcul a rentabilităţii financiare, privită din prisma investitorilor. Tendinţa
crescătoare a indicatorului evidenţiază o sporire a eficienţei privite din prisma acţionarilor.
Profit net pe acţiune

Pna = x 100
Cursul acţiunii
31
3. Coeficientul de capitalizare bursieră ( PER )
Măsoară de câte ori investitorii sunt dispuşi să cumpere valoarea profitului net pe o
acţiune. Tendinţa descrescătoare a indicatorului evidenţiază o sporire a eficienţei privite din
prisma acţionarilor.
Cursul acţiunii
PER = x 100
Profit net pe acţiune
B. Randamentul net
1. Coeficientul de distribuţie al dividendului
Arată cât din profitul net este repartizat pentru remunerarea acţionarilor. Tendinţa
crescătoare a indicatorului evidenţiază o sporire a eficienţei privite prin prisma acţionarilor.
Dividend total
PER = x 100
Profit net
2. Dividend pe acţiune
Arată masa dividendului aferentă unei acţiuni.
Dividende
PER = x 100
Numarul de acţiuni
3. Rata capitalizării dividendului

Arată cât dividend generează o unitate monetară investită într-o acţiune. Nivelul ratei
trebuie să fie mai mare decât rata medie a dobânzii pentru a face atractivă plasarea banilor in
acţiunile societăţii respective.
Dividend pe acţiune
Rcd = x 100
Cursul acţiunii
32
3. APRECIEREA PERFORMANŢELOR ACTIVITĂŢII
DE EXPLOATARE
3.1. ELEMENTE SPECIFICE ALE ACTIVITĂŢII

DE EXPLOATARE
Activitatea de exploatare este partea cea mai importantă a activităţii intreprinderii, în mod
normal aceasta trebuind să asigure funcţionarea corespunzătoare a activităţii intreprinderii.
Asupra ei se actionează în toate cazurile în care rezultatele generale sunt insuficiente.
Din aceste motive analiza modului în care se desfaşoară activitatea de explotare este de o
importanţa primordială în aprecierea activităţii în ansamblu a intreprinderii.
Activitatea SC NESTLE ROMÂNIA SRL este oglindită in contul de profit şi pierderi pe
care se va baza analiza activităţii de exploatare.
Asupra rezultatelor finale işi exercită influenţa rezultatul de exploatare, rezultatul
activităţii financiare şi rezultatul excepţional.
3.2. PERFORMANŢELE ACTIVITĂŢII DE EXPLOATARE
Ca performanţe ale activităţii de exploatare pot fi considerate rezultatele in mărime

absolută înscrise in contul de profit şi pierderi. Aceste rezultate se pot exprima şi relativ prin
raportarea la diferite mărimi economice: capitalul social, cifra de afaceri, activ economic.
Performanţele exploatării se vor urmări prin calculul soldurilor intermediare de gestiune
(SIG), a capacităţii de autofinanţare şi a altor indicatori.
3.2.1. PREZENTAREA GENERALĂ A CONTULUI DE PROFIT

ŞI PIERDERE
Intreprinderea concentrează o complexitate de operaţiuni economice şi financiare, care se
reflectă în documentele contabile de sinteză sub forma fluxurilor şi stocurilor. Fluxurile au o
influenţă imediata asupra exerciţiului, in timp ce stocurile prezintă un impact temporar sau de
durată asupra echilibrului financiar, a nevoii de finanţare a operaţiunilor de gestiune şi in final
asupra solvabilităţii intreprinderii.
Drept urmare, analiza rezultatelor intreprinderii se va realiza pe baza contului de profit şi
pierderi.
Contul de profit şi pierdere regrupează, pe o perioadă de gestiune dată, ansamblul
fluxurilor economice generatoare de venituri (ca surse de îmbogăţire) şi cheltuielile (ca sursă de
sărăcie).
In cadrul contului de profit şi pierdere se disting doua categorii de fluxuri: fluxuri de
venituri încasabile / cheltuieli plătibile şi fluxuri calculate. Prima categorie majorează /
diminuează rezultatul net şi trezoreria, iar fluxurile din a doua categorie nu au influentă decât
asupra rezultatului fără a afecta trezoreria intreprinderii decât sub incidenţa unor aspecte fiscale
(amortizări şi provizioane calculate, diminuarea sau anularea provizioanelor, valoarea net
contabilă a elementelor de activ cedate, distruse sau dispărute, venituri nete din cesiuni etc.)
Conţinutul informaţional al contului de profit şi pierdere permite evidenţierea unor
indicatori privind activitatea intreprinderii, sub aspectul volumului şi al rentabilitatii acesteia.
33
Contul de profit şi pierdere sintetizează fluxurile economice, respectiv veniturile şi
cheltuielile perioadei de gestiune, arată cum s-a ajuns de la starea patrimoniala iniţiala la cea
finală, reflectată in bilanţ (realizează legătura dintre bilanţul iniţial şi cel final).
Anexa 4
Cheltuielile unitaţii patrimoniale (conform art.Nr.95 din regulamentul de aplicare a Legii
Contabile, emis de Ministerul de Finanţe in anul 1994) reprezintă sumele sau valorile plătite sau
de plătit pentru:
- consumurile, lucrările executate şi serviciile prestate de care beneficiaza unitatea
patrimonială;
- cheltuieli cu personalul (salarii, asigurări şi protecţie socială);
- executarea unor obligaţii contractuale sau legale de către unitatea patrimonială;
- cheltuieli excepţionale privind operaţiile de gestiune (despăgubiri, amenzi,
perisabilităti şi lipsuri la inventar, donaţii şi subventii acordate, inclusiv prelevările şi
donaţiile în scopuri umanitare, precum şi pentru sprijinirea activităţilor sociale,
culturale şi sportive, pierderi şi debirori diverşi) sau cele privind operaţiile de capital
(valoarea contabilă neamortizată şi a imobilizărilor necorporale, corporale sau
financiare cedate, distruse sau dispărute).
În cadrul cheltuielilor pentru determinarea exerciţiului se cuprind, de asemenea, amortizările şi
provizioanele grupate in funcţie de natura cheltuielilor (de exploatare, finaciare şi excepţionale).
Cheltuielile cu provizioanele includ: provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, provizioane privind
deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie, provizioane privind deprecierea creanţelor
şi provizioane privind deprecierea titlurilor de plasament; amortizarea primelor de rambursare a
obligaţiunilor, provizioane de reglementare.
Principalele elemente care formează veniturile unităţii patrimoniale sunt sumele sau
valorile încasate sau de încasat din:
- livrarea de bunuri, executarea de lucrări, prestări de servicii şi din avantajele pe care
unitatea a consimţit să le primească;
- executarea unor obligaţii legale sau contractuale din partea terţilor;
- venituri excepţionale, care nu sunt legate de activitatea curentă şi se referă fie la
operaţiuni de gestiune (despăgubiri şi amenzi încasate, donaţii, salarii neridicate,
prescrise şi alte venituri), fie la operaţii de capital (cote părţi din subvenţii pentru
investiţii virate asupra rezultatului exerciţiului, preţul de vânzare sau cesiune a
activelor imobilizate cedate, exclusiv TVA etc).
În cadrul veniturilor pentru determinarea exerciţiului se mai includ:
- producţia stocată, reprezentând variaţia în plus (creştere) sau în minus (reducere) între
valoarea la cost de producţie a stocurilor de produse şi producţie în curs la finele
perioadei (Sf) şi valoarea iniţială (Si) a acestora, neluând în calcul provizioanele
pentru depreciere constituite;
- producţia imobilizată, reprezentând veniturile din producţia de imobilizări, respectiv
costul lucrărilor şi cheltuielile efectuate la unitatea patrimonială de ea insăşi care se
înregistrează ca active imobilizate corporale sau necorporale;
- diminuarea sau anularea provizioanelor constituite care se inregistrează, după caz, la
venituri din exploatare, financiare sau excepţionale, în situaţia în care nu mai este
justificată menţinerea provizioanelor constituite, respectiv are loc realizarea riscului
sau cheltuiala devine exigibilă.
In cadrul contului de profit şi pierdere se disting trei categorii de venituri şi

cheltuieli evidenţiate în figura 3.2.
34
CHELTUIELI VENITURI
Cheltuieli de exploatare Venituri de exploatare

 costul mărfurilor vândute  vânzări de marfuri
 consum provenind de la terţi  producţie vândută
- cheltuieli materiale  producţie stocată (Sf – Si)
- lucrări, servicii executate de terţi  producţie imobilizată
 impozite, taxe, vărsăminte asimilate  subvenţii de exploatare
 cheltuieli cu personalul  alte venituri din exploatare
 alte cheltuieli de exploatare  venituri din provizioane privind
 amortizări şi provizioane exploatarea
Cheltuieli financiare Venituri financiare

 pierderi din creanţe legate de participaţii  venituri din participaţii
 cheltuieli privind titlurile de plasament  venituri din alte imobilizări financiare(2)
 cheltuieli din diferenţe de curs valutar  venituri din creanţe imobilizate(3)
 cheltuieli privind dobânzile  venituri din titluri de plasament
 cheltuieli privind sconturile acordate  venituri din diferenţe de curs valutar
 alte cheltuieli financiare  venituri din dobânzi
 cheltuieli privind amortizările şi  venituri din sconturi obţinute
provizioanele  alte venituri financiare
 venituri financiare din provizioane
Cheltuieli excepţioanle privind: Venituri excepţionale din:
 operaţii de gestiune  operaţii de gestiune
 operaţii de capital  operaţii de capital
 amortizări şi provizioane  provizioane
Sold creditor = profit Sold debitor = pierdere
Fig.3.2. Structura contului de profit şi pierdere
1. Diferenţele nefavorabile dintre valoarea adaugată a titlului de plasament şi preţul de

cesiune – valoarea net favorabilă a cesiunilor;
2. Diferenţe aferente titlurilor imobilizate ale activităţii de portofoliu şi alte imobilizări
financiare;
3. Dobânzi aferente creanţelor imobilizate;
4. Venituri nete rezultate din vânzarea titlurilor de plasament, respectiv diferenţa dintre
valoarea contabilă a titlurilor şi preţurile de cesiune ale acestora.
Rezultatul exerciţiului (profit şi pierdere) se determină ca diferenţa între veniturile şi
cheltuielile exerciţiului, indiferent de data incasării sau plăţii acestora şi cuprinde rezultatul
curent, rezultatul excepţional şi impozitul pe profit.
Rezultatul curent = Venituri din operaţiuni curente – Cheltuieli curente

Rezultatul curent = (Venituri din exploatare + Venituri financiare) -
(Cheltuieli de exploatare + Cheltuieli financiare)
Rezultatul excepţional = Venituri excepţionale – Cheltuieli excepţionale
Rezultatul exerciţiului, sub forma profitului net, reprezintă soldul final al contului de
profit şi pierdere supus repartizării conform reglementărilor în vigoare.
3.2.2. SOLDURILE INTERMEDIARE DE GESTIUNE (SIG)
35
Structura contului de profit şi pierdere pe cele trei tipuri de activităţi băneşti potenţiale,
destinate să remunereze factorii de producţie şi să finanţeze activitatea viitoare a intreprinderii,
denumite solduri intermediare de gestiune (SIG).
Aceste solduri reprezintă de fapt palierele succesive în formarea rezultatului final.
Construcţia indicatorului de analiză a rezultatelor porneşte de la cel mai cuprinzător
(producţia exerciţiului şi marja comercială) şi se incheie cu cel mai sintetic (rezultatul net al
exerciţiului).
Fiecare sold intermediar reflectă rezultatul gestiunii financiare la treapta respectivă de acumulare.
CASCADA SIG
Vânzări mărfuri
- Costul mărfurilor vândute
= MARJA COMERCIALA
Producţia vândută
+ Producţia stocată
+ Producţia imobilizată
= PRODUCŢIA EXERCIŢIULUI
+ Marja comercială
- Consumurile provenite de la terti
= VALOAREA ADAUGATA (TVA)
+ Subventii de exploatare
- Impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
- Cheltuieli cu personalul
= EXCEDENTUL BRUT DE EXPLOATARE
+ Venituri din provizioane de exploatare
+ Alte venituri din exploatare
- Amortizări şi provizioane de exploatare (constituite)
- Alte cheltuieli de exploatare
= REZULTATUL EXPLOATĂRII (profit / pierdere)
+ Venituri financiare
- Cheltuieli financiare
= REZULTATUL CURENT
+ Venituri excepţionale
- Cheltuieli excepţionale
- Impozit pe profit
= REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI (profit sau pierdere)
Fig.3.3. Cascada S.I.G.
Marja comercială
Vizează în exclusivitate intreprinderile cu profil comercial sau numai activitatea

comercială a intreprinderilor cu activitate complexă (industrială şi comercială). Activitatea
comercială presupune cumpărarea şi revânzarea mărfurilor, mărfurile fiind considerate bunuri
cumpărate pentru a fi revândute în aceeaşi stare.
Excedentul vânzarilor de mărfuri în raport cu costul de cumpărare al acestora reprezintă marja
comercială. Costul de cumpărare al mărfurilor vândute (revăndute) include preţul de cumpărare
(fără TVA), majorat cu cheltuielile accesorii de cumpărare şi corelat cu variaţia stocurilor de
mărfuri.
36
În cadrul activităţii industriale include valoarea bunurilor şi serviciilor “fabricate” de
intreprindere pentru a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii.
Drept urmare, producţia exerciţiului va include trei elemente: producţia vănduta evaluată
la preţul de vânzare, producţia stocată şi producţia imobilizată evaluată la cost de producţie.
Valoarea adăugată
Exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producţie (forţa de
muncă şi capital), peste valoarea bunurilor şi serviciilor provenind de la terţi, în cadrul activităţii
curente a intreprinderii.
În fapt, valoarea adăugată reprezintă sursa acumulărilor băneşti din care se face
remunerarea participanţilor direcţi sau indirecţi la activitatea economică a intreprinderii:
- remunerarea muncii prin salarii, indemnizaţii, premii, cheltuieli sociale;
- remunerarea statului prin impozite, taxe si vărsăminte asimilate (subvenţiile pentru
exploatare fiind excluse);
- remunerarea creditelor prin dobânzi şi comisioane plătite;
- remunerarea investiţiilor prin amortismentele calculate;
- remunerarea capitalurilor proprii prin dividende plătite acţionarilor.
Intreprinderea în calitate de participant direct la viata economică va fi remunerată prin
capacitatea de autofinanţare.
Formula de calcul este:
VA = Producţia exerciţiului + Marja comercială – Consumurile externe
Valoarea adăugaăa este un indicator important şi prin faptul că reprezintă baza de calcul
pentru principalul impozit direct (TVA), iar prin agregarea ei la nivel macroeconomic se obţine
PIB-ul.
Curent utilizata în practica financiară, această acumulare este importantă pentru că:
 este un indicator:
- la nivel macroeconomic, mai sintetic decât cifra de afaceri sau producţia;
- care măsoară gradul de integrare prin VA / Cifra de afaceri fără taxe;
- de structură a funcţiei de producţie care poate fi exprimată prin rapoartele: cheltuieli
de personal / VA; amortizări / VA;
 permite aprecierea eficienţei intreprinderii pentru o activitate dată in funcţie de mijloacele
materiale utilizate;
 repartiţia sa furnizează informaţii importante în legătură cu raportul: Remunerare
participanţi / Drepturi avute;
 evoluţia sa în timp evidenţiază îmbogăţirea întreprinderii.

EBE = (VA + Subvenţii de exploatare) – (Cheltuieli de personal + Impozite şi taxe)
Excedentul brut de exploatare exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare,
resursa principală a intreprinderii, cu influenţă hotărâtoare asupra rentabilităţii finale şi a
capacităţii de dezvoltare a intreprinderii.
Un EBE destul de mare va permite intreprinderii reînnoirea imobilizărilor sale prin
amortizări, acoperirea riscurilor din provizioanele constituite şi asigurarea finanţării sale care
antrenează cheltuieli financiare, iar diferenţa va fi distribuită statului (impozit pe profit),
acţionarilor (dividende) şi/sau conservată prin autofinanţare.
Acest sold intermediar de gestiune nefiind perturbat de politica intreprinderii în materie de
finanţare, provizioane, investiţii, fiscalitate furnizează informaţii semnificative cu privire la
37
performanţele industriale şi comerciale, fiind de aceea recomandat în studiile de previziune şi
analiză comparative ale intreprinderilor aparţinând aceluiaşi sector de activitate. El poate să pună
în evidenţă, mai bine decât rezultatul final, o deficienţă structurală a intreprinderii în plan pur
industrial şi comercial.
De altfel, excedentul brut de exploatare măsoară resursele degajate de exploatare, pe baza
cărora intreprinderea exercită decizii strategice. Luând în calcul veniturile încasabile şi
cheltuielile plătibile indicatorii capătă o semnificaţie deosebită în termeni de resurse finaciare
(EBE reprezentând fundamentul autofinanţării intreprinderii) şi trezorerie (EBE măsoară
trezoreria potenţială degajată de exploatare şi decalajul dintre scadenţa incasării creanţelor şi
plata datoriilor: EBE = Excedent de trezorerie al exploatării + variaţia necesarului de fond de
rulment).
Rezultatul exploatării (profit sau pierdere)

Reprezinta diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile exploatării.
Excedentul brut din exploatare
+ Alte venituri din exploatare
- Alte cheltuieli din exploatare
+ Venituri din provizioane şi amortizări
- Cheltuieli cu provizioane si amortizări
= Rezultatul exploatării
Rezultatul exploatării exprimă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de exploatare,
obtinută prin deducerea tuturor cheltuielilor (plătibile şi calculabile) din veniturile exploatării
( încasabile sau calculate).
Rezultatul curent
Este rezultatul unor operaţiuni curente ale intreprinderii.

Rezultatul exploatării
+ Venituri finaciare
- Cheltuieli financiare
= Rezultat curent
Nefiind influenţabil de elemnte excepţionale, acest sold permite analiza rezultatelor
intreprinderii pe mai multe exerciţii succesive.
Rezultatul net al exerciţiului exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare, cu care

vor fi remuneraţi acţionarii pentru capitalurile proprii subscrise. Acest profit trebuie să fie
susţinut de existenţa unor disponibilităţi monetare reale, altfel el va rămâne doar un potenţial de
finanţare. Rezultatul net urmează să se distribuie sub forma dividendelor sau/şi să se reinvestesca
în intreprindere.
3.2.3. CAPACITATEA DE AUTOFINANŢARE (CAF)
38
CAF reflectă potenţialul financiar de creştere economică a intreprinderii, respectiv sursa
financiară generată de activitatea industriala şi comercială a intreprinderii, dupa scăderea tuturor
cheltuielilor plătibile la o anumita scadenţă.
CAF se poate determina prin doua metode:
A. Metoda deductivă porneşte de la EBE, care semnifică rezultatul brut al activităţii
industriale şi comerciale, din care se deduc succesiv celelalte cheltuieli plătibile ale intreprinderii:
CAF = Venituri încasabile – Cheltuieli plătibile
CAF = EBE +Alte venituri din exploatare încasabile
- Alte cheltuieli din exploatare încasabile
+ Venituri financiare (a)
- Cheltuieli financiare (b)
+ Venituri excepţionale (c)
- Cheltuieli excepţionale (d)
- Impozit pe profit
(a) fără reluări asupra provizioanelor;
(b) fără amortismente şi provizioane financiare calculate;
(c) fără: - venituri din cesiuni de imobilizări;
- cote-părţi din subvenţii pentru investiţii virate asupra rezultatului net al
exerciţiului;
- reluări asupra provizioanelor excepţionale.
(d) fara: - valoarea net contabilă a imobilizărilor cedate;
- amortismente şi provizioane excepţionale calculate.
B. Metoda adiţională porneşte de la rezultatul net al exerciţiului la care se adaugă
cheltuielile calculate (amortizări, provizioane etc.) neplătibile la o anumită scadenţă, după ce s-au
scăzut din acestea veniturile calculate (reluări asupra provizioanelor).
CAF = Rezultatul net + Cheltuieli calculate – Venituri calculate;
CAF = Rezultatul net al exerciţiului
+Amortismente şi provizioane calculate(de exploatare, financiare şi excepţionale)
-Cote-părti din subvenţiile pentru investiţii virate asupra rezultatului exerciţiului
-Reluări asupra provizioanelor
-Venituri din cesiunea de elemente de activ
+Valoarea net contabilă a elementelor de activ cedate.
Surplusul financiar degajat în cursul exerciţiului de ansamblul operaţiunilor de gestiune
(CAF) nu poate avea decât un caracter potenţial dacă nu este succedat de un flux monetar real (o
trezorerie efectiv disponibilă).
Anexa 5
Pentru a se putea aprecia nivelul CAF ca îndestulator sau nu, se pot calcula următorii
indicatori:
Capacitatea de rambursare = <3
CAF
CAF
Gradul de autofinanţare = > 0,5
Imobilizări corporale în curs
O valoare sub 3 şi respectiv peste 0,5 o considerăm asiguratoare pentru aceşti indicatori.
3.2.4. APRECIEREA PERFORMANŢELOR ACTIVITĂŢII

DE EXPLOATARE PE BAZA UNUI GRUP DE
39
INDICATORI
În vederea realizării unei analize calitative şi pentru reliefarea unor legături cauză - efect
s-au folosit indicatorii financiari.
În primul rând s-a avut în vedere structura economică, care a fost studiată cu ajutorul
următoarelor rate:
Valoarea adăugată
1. productivitatea muncii =
Numărul mediu de muncitori
Imobilizări corporale existente
2. gradul de înzestrare tehnică =
Numărul mediu de muncitori
Amortismente
3. costul amortizarii imobilizarilor = x 100
Imobilizări brute amortizabile
Productivitatea muncii şi evoluţia acesteia trebuie corealată cu nivelul şi tendinţa

retribuţiei pe muncitor. Dacă creşterea productivităţii depaşeşte pe cea a retribuţiei medii pe
muncitor se consideră că sunt posibile rezultate benefice pentru societate.
Gradul de înzestrare tehnică ne indică orientarea intreprinderii către un număr mare de
muncitori sau folosirea unui capital fix însemnat, în timp ce costul amortizării imobilizărilor
poate evidenţia o eventuală “îmbătrânire” a activelor corporale.
În al doilea rând s-a efectuat o analiză a gestiunii activităţii cu ajutorul cifrei de afaceri şi
a producţiei totale.
Cifra de afaceri
4. Cota cifrei de afaceri = x 100
Producţia totală
Rezultatul obţinut indică natura activităţii firmei, iar evoluţia ratei corelată cu mişcările
cifrei de afaceri şi ale valorii adăugate au importante semnificaţii cu privire la gestiunea
intreprinderii.
În al treilea rând s-a calculat rata rentabilităţii de exploatare precum şi a rentabilităţii
economice.
Valoarea adăugată
5. Rata valorii adăugate = x 100
Cifra de afaceri
EBE
6. Rata EBE = x 100
Cifra de afaceri
Rezultatul de exploatare
7. Rata rentabilităţii de exploatare = x 100
Cifra de afaceri
EBE
8. Rentabilitatea brută a capitalului economic = x 100
Capital economic
9. Rentabilitatea netă a capitalului = x 100
Capital economic
40
Toate aceste rate au fost corelate cu nivelul inflaţiei pentru a putea distinge evoluţia
nominală de cea reală.
Capitalul economic folosit in calcule se obţine adăugand la imobilizările pentru exploatare
necesarul de fond de rulment de exploatare.
4. DIAGNOSTICUL FINANCIAR AL
SC NESTLE ROMÂNIA SRL TIMIŞOARA
4.1. SCURT ISTORIC AL SOCIETĂŢII
SC JOE International Business Company SRL a fost înfiinţată în anul 1994 in Timişoara,
fiind o societate comercială cu capital privat, integral românesc, profilul activităţii fiind
producerea şi comercializarea de napolitane.
În anul 2001 a fost preluată de grupul NESTLE, devenind SC NESTLE ROMÂNIA SRL.
Firma JOE a devenit cel mai mare producător de napolitane de pe piaţa românească.
Această evoluţie este rezultatul politicii firmei de a oferi produse de calitate şi de a stabili
o relaţie de respect faţa de consumator.
Firma şi-a început activitatea cu un numar de 12 lucrători , numărul acestora crescând,
astfel că astăzi firma are peste 400 angajaţi care lucrează cu cea mai modernă tehnologie
germană.
La inceput producţia a fost restrânsă, dar calitatea superioară a produselor a determinat
creşterea continuă a cererii, aceasta putând fi făcută numai prin extinderea firmei.
S-au facut investiţii în mai multe etape pentru amenajarea clădirilor existente,
achiziţionarea de utilaje tehnologice, aparatură de laborator, dezvoltarea surselor de utilităţi.
Astfel a fost extins spaţiul de producţie, de depozitare, s-au facut dotări corespunzător celor mai
moderne cerinţe tehnologice.
Firma dispune de linie proprie de fabricaţie – atât producerea, cât şi ambalarea
napolitanelor se realizează integral în România.
Activitatea productivă se desfăşoara într-o singura incintă, în mai multe corpuri de
fabricaţie.
La producerea napolitanelor JOE se folosesc materii prime şi ambalaje atât de pe piaţa
internă cât şi de pe piata externă, alegerea furnizorilor se face pornind de la criteriul calităţii, iar
relaţiile cu furnizorii sunt dintre cele mai avantajoase.
Desfacerea produselor se face atât pe piaţa internă cât şi pe piaţa externă.
În ultimul timp livrările la intern au fost afectate de scăderea puterii de cumpărare a
populaţiei.
Cu toate acestea producţia exerciţiului a cunoscut o creştere de la un an la altul, la fel şi
cifra de afaceri. De asemenea profitul brut a cunoscut creşteri semnificative.
4.2. CALCULUL INDICATORILOR DE DIAGNOSTIC FINANCIAR

1. Trezoreria
Tabelul 1
Fondul de rulment. Necesarul de fond de rulment. Trezoreria
Nr. Specificaţie UM Anii
Crt.
1999 2000 2001
1. Capital permanent mii lei 3.092.384 4.527.384 6.753.438
2. Active imobilizate nete mii lei 1.833.602 3.223.420 4.010.538
41
3. Fond de rulment net (1-2) mii lei 1.258.782 1.303.964 2.742.900
4. Indicele de creştere al FRN % 100 104 210
5. Capital propriu mii lei 2.930.024 4.005.864 5.913.758
6. Fond de rulment propriu mii lei 1.096.422 782.444 1.903.220
(5-2)
7. Indicele de creştere % 100 71 243
8. Fond de rulment străin mii lei 162.360 521.520 839.680
10. Stocuri totale mii lei 1.232.624 1.791.864 3.470.076
11. Creanţe mii lei 1.008.190 962.024 1.750.208
12. Active curente (10+11) mii lei 2.240.814 2.753.888 5.220.284
13. Pasive curente mii lei 1.187.196 1.467.226 2.375.704
14. Necesar de fond de rulment mii lei 1.053.618 1.286.662 2.844.580
(12-13)
16. Trezoreria netă mii lei 205.164 17.302 -101.680
Pe intreaga perioadă de analiză se inregistrează valori pozitive şi un trend crescător al

fondului de rulment net, ceea ce înseamnă că sursele permanente reuşesc să finanţeze integral
alocările permanente, rămânând şi un surplus pentru finanţarea nevoilor critice. În anul 2000
fondul de rulment creşte faţă de anul 1999 cu 45.182 mii lei (4%), iar în anul 2001 creşte fată de
2001 cu 1.438.936 mii lei (110%).
Această creştere a fondului de rulment net este favorabilă, semnificând o creştere a marjei
de securitate a intreprinderii pentru eventualele cazuri generale de pierderi de activ sau a
încetinirii vitezei de rotaţie a stocurilor de produse, mărfuri, materiale.
Fondul de rulment propriu înregistrează valori pozitive pe intreaga perioadă de analiză; în
anul 2000 faţa de anul 1999 se inregistrează o scădere cu 29%, această evoluţie datorându-se în
principal evoluţiei mai accentuate ca dinamică a împrumuturilor pe termen mediu şi lung fată de
capitalurile proprii, pe când activele imobilizate nete aveau o dinamică caracterizată printr-un
ritm mai lejer. În ultimul an de analiză, fondul de rulment propriu manifestă o tendinţa de
revenire, crescând cu 143% faţă de anul precedent.
În anul 2000 fondul de rulment străin creşte cu 221% faţă de anul 1999 situaţie evident
nefavorabilă, iar în anul 2001 faţă de anul 2000 fondul de rulment străin creşte cu doar 61%,
situaţia cunoscând o îmbunătaţire.
În ceea ce priveşte necesarul de fond de rulment, acesta ia valori diferite în fiecare an ,
valori pozitive în creştere (creşte cu 22% în anul 2000 faţă de anul 1999 şi cu 121% în anul 2001
faţă de anul 2000), creştere datorată raportului dintre posturile bilanţiere clienţi-furnizori, rotaţia
stocurilor şi nivelul vânzărilor.
În perioada considerată trezoreria prezintă o evoluţie descendentă, având valori pozitive în
anii 1999 şi 2000, iar în anul 2001 se inregistrează un deficit de trezorerie de 101.680 mii lei.
Situaţia din acest punct de vedere se consideră nefavorabilă. Acest deficit a trebuit să fie acoperit
din credite de trezorerie care au generat cheltuieli cu dobânzile, care au avut ca efect reducerea
rezultatului exerciţiului. Acest lucru se datorează creşterii necesarului de fond de rulment care
devansează creşterea fondului de rulment (indicele de creştere al fondului de rulment în anul
2000 faţă de anul 1999 este de 4%, iar cel al necesarului de fond de rulment este de 22%;
indicele de creştere al fondului de rulment în anul 2001 faţă de anul 2000 este de 110%, iar cel al
necesarului de fond de rulment este de 121%).
Se poate spune că disponibilităţile de trezorerie devin insuficiente pentru a crea lichiditaţi
corespunzătoare, impunându-se corelarea trezoreriei cu scăderea vitezei de rotaţie a activelor
circulante, creşterea creanţelor, creşterea operativităţii incasării creanţelor.
42
2. Indicatori de stare
Tabelul 2
Lichiditatea
crt.
1999 2000 2001
1. Active circulante mii lei 1.837.128 2.675.824 4.083.436
2. Datorii pe termen scurt mii lei 974.980 1.394.410 2.060.086
3. Lichiditatea curentă (1/2) coef. 1,88 1,92 1,98
4. Active circulante fără stocuri mii lei 908.806 1.163.498 1.452.466
5. Lichiditatea rapidă coef. 0,93 0,83 0,71
6. Disponibilităţi si plasamente mii lei 163.016 178.432 96.350
7. Lichiditatea imediată (6/2) coef. 0,17 0,13 0,05
8. Bani in casierie şi conturi mii lei 257.152 98.318 91.758
bancare
9. Credite bancare pe termen mii lei 52.480 81.836 195.406
scurt
10. Lichiditatea la vedere (8/9) coef. 4,90 1,20 0,47
În ultimul an valoarea indicatorului se incadrează în limitele normale, iar faţă de anul

precedent a sporit cu 3% datorită creşterii mai rapide, ca ritm a activelor curente faţă de pasivele
curente. Pentru întreaga perioadă de analiză nivelul indicatorului este asiguratoriu (fără să scadă
sub 1,50), ceea ce inseamnă că firma a fost capabilă să-si acopere integral pasivele curente pe
seama activelor curente. Din acest punct de vedere societatea este bine asigurată împotriva
incapacităţii de plată pe termen scurt.
Lichiditatea rapidă se reduce în anul 2000 faţă de anul 1999 cu 10%, iar în anul 2001 faţă
de anul 2000 cu 16%, însă se menţine la o valoare considerată normală pentru acest indicator,
firma fiind capabilă sa-şi onoreze obligaţiile din activele curente care pot fi transformate rapid în
lichiditaţi. Din acest punct de vedere firma este de asemenea bine asigurată împotriva
incapacităţii de plată pe termen scurt.
Pe întreaga perioadă de analiză valoarea indicatorului se situează sub limita minimă
acceptabilă, scăzând de la an la an. Această situaţie se datorează echilibrului financiar precar pe
termen scurt. Nivelul indicatorului nu este asiguratoriu în nici un an, ceea ce înseamnă că este
incapabilă să-şi acopere satisfacător pasivele curente pe seama disponibilităţilor băneşti şi a
plasamentelor. Din acest punct de vedere situaţia se poate aprecia ca fiind nefavorabilă.
În ultimul an valoarea indicatorului nu se incadrează în limitele normale iar faţă de anul
precedent s-a redus simţitor datorită creşterii mai rapide ca ritm a creditelor pe termen scurt faţă
de disponibilităţile baneşti din casierie şi conturi bancare. Din acest punct de vedere situaţia se
poate aprecia ca fiind nefavorabilă.
Tabelul 3
Solvabilitatea
crt.
1999 2000 2001
1. Active totale mii lei 4.332.060 6.076.528 9.324.302
43
2. Datorii totale mii lei 1.402.200 2.070.500 3.410.790
3. Indicele general de coef. 3,09 2,93 2,73
solvabilitate (1/2)
5. Activ net contabil (1-2) mii lei 2.929.860 7.006.028 5.913.512
6. Raport de solvabilitate (5/1) % 67,64 65,92 63,42
7. Datorii financiare totale mii lei 214.840 603.356 1.035.086
8. Solvabilitatea financiara (1/7) coef. 20 10 9
9. Capacitatea de autofinanţare mii lei 759.238 1.270.262 2.616.702
10. Capacitatea de rambursare coef. 0,54 0,61 0,77
(9/2)
12. Cheltuieli financiare mii lei 248.378 441.160 2.270.580
13. Excedent brut de exploatare mii lei 1.112.740 1.941.350 4.486.220
14. Prelevarea cheltuielilor % 22 23 51
financiare (12/13)
15. Profit net mii lei 647.144 1.133.896 2.374.474
16. Amortizare mii lei 112.176 136.366 242.146
17. Dividende de plata mii lei 137.022 119.556 329.722
18. Rata rambursării creditului mii lei 8.200 8.200 31.160
19. Dobânda aferentă creditului mii lei 58.794 217.874 589.580
20. Acoperirea serviciului coef. 9,29 5,09 3,68
datoriei
Valoarea indicelui general de solvabilitate se incadrează în toată perioada de analiză peste

limita minimă acceptabilă. În ultimul an valoarea indicatorului se situează peste limita normală,
deşi fată de anul precedent s-a redus cu 7%. Şi în anul 2000 faţă de anul 1999 valoarea
indicatorului a scăzut cu 5%. Deci, tendinţa indicatorului este de reducere pentru întreaga
perioadă datorită creşterii mai rapide ca ritm a datoriilor totale faţă de activele totale. Firma se
află în siguranţă, ceea ce inseamnă că aceasta este capabilă tot timpul să-şi acopere integral
datoriile pe seama activelor.
Din punct de vedere al raportului de solvabilitate generală firma s-a aflat în siguranţă pe
toată perioada de analiză, înregistrând valori normale peste 50%.
Pe intreaga perioadă de analiză indicele de solvabilitate financiară se încadrează cu mult
peste limita normală, deşi de la an la an s-a redus (cu 50% în anul 2000 faţă de anul 1999 şi cu
10% în anul 2001 faţă de anul 2000). Firma este din acest punct de vedere în siguranţă pe toată
perioada de analiză, ceea ce inseamnă că aceasta ar fi capabilă să-şi acopere integral datoriile
financiare pe seama activelor.
Capacitatea de rambursare a datoriilor se incadrează peste limita minimă pe toată perioada
de analiză, crescând cu 13% în anul 2000 faţă de anul 1999 şi cu 25% în anul 2001 faţă de anul
2000. Tendinţa indicatorului este de revenire. Din acest punct de vedere firma se află într-o
siguranţa relativ bună pe intreaga perioadă analizată.
În ceea ce priveşte rata de prelevare a cheltuielilor financiare, aceasta se situează în
limitele normale pe întreaga perioadă de analiză. În anul 2001 rata a crescut sensibil faţă de anul
2000. Tendinţa generală a indicatorului este de creştere, pe seama creşsterii datoriilor financiare,
care generează cheltuieli cu dobânzile. Totuşi, din acest punct de vedere, firma se află în
siguranţă.
Gradul de acoperire a serviciului datoriei depăşeşte cu mult limitele normale în toţi anii
supuşi analizei. În anul 2000 faţă de anul 1999 s-a redus cu 45%, iar în anul 2001 s-a redus
44
sensibil (28%) faţă de anul 2000. Tendinţa generală este de scădere pe seama gradului de
îndatorare. Totuşi, firma se află în siguranţă.
3. Indicatori de structură
Tabelul 4
Indicatorii de structură ai activului

crt.
1999 2000 2001
2. Activ total mii lei 4.332.060 6.076.528 9.324.302
3. Rata activelor imobilizate % 42,32 53,05 43,01
(1/2 * 100)
4. Indicele de creştere coef. 100 125 81
5. Imobilizări necorporale mii lei 26.486 149.076 255.020
6. Rata imobilizărilor necorporale % 1,45 4,62 6,36
(5/1 * 100)
7. Imobilizări necorporale mii lei 1.796.210 3.010.630 3.703.694
8. Rata imobilizărilor corporale % 97,97 93,40 92,35
(7/1 * 100)
9. Imobilizări financiare mii lei 10.824 63.796 51.824
10. Rata imobilizărilor financiare % 0,59 1,98 1,29
(9/1 * 100)
12. Rata activelor circulante % 57,68 46,95 56,99
14. Rata stocurilor (13/11 * 100) % 49,33 62,81 65,30
15. Creanţe mii lei 1.008.190 962.024 1.750.208
16. Rata creanţelor (15/11 * 100) % 40 34 33
17. Disponibilităţi mii lei 257.726 99.056 93.726
18. Rata disponibilităţilor % 10,32 3,47 1,76
Valoarea ratei activelor imobilizate poate fi considerată normală pe intreaga perioadă
analizată. În anul 1999 faţă de anul 1998 s-a redus, situaţia putând fi considerată ca fiind pozitivă
deoarece este asociată unei creşteri a vitezei de rotaţie a activelor imobilizate prin veniturile
totale. Reducerea generalizată pe întreaga perioadă se datorează creşterii imobilizărilor nete, ceea
ce are un efect pozitiv asupra lichidităţii firmei, dat fiind faptul că nu asistăm la un proces de
dezinvestire.
Valoarea ratei imobilizărilor necorporale este nesemnificativă în toţi cei trei ani de
analiză, manifestând o tendinţa usoară de creştere datorită creşterii într-un ritm mai rapid a valorii
imobilizărilor necorporale faţă de total imobilizări.
Valoarea ratei imobilizărilor corporale pe întreaga perioadă de analiză este foarte mare
(peste 90%) însă se reduce permanent. Situaţia poate fi considerată favorabilă deoarece nu este
consecinţa unui proces de dezinvestire ci a procesului de creştere a vitezei de rotaţie prin cifra de
afaceri, ceea ce echivalează cu o eficienţă sporită a utilizării lor. Se asigură şi creşterea indirectă a
flexibilităţii firmei la schimbările mediului extern.
Valoarea ratei imobilizărilor financiare în ultimul an de analiză este nesemnificativă.
Tendinţa este de creştere lentă pe primii doi ani de analiză, mai puţin pe ultimul an. Valoarea
ratei este în conformitate cu mărimea şi specificul firmei.
45
Valoarea ratei activelor circulante se consideră normală în toti cei trei ani de analiză, fiind
situată peste 40%. În anul 2000 valoarea indicatorului scade faţă de anul 1999 ca apoi în anul
2001 să crească iar. Această creştere sporeşte ponderea utilizărilor ciclice în total, având drept
consecinţă creşterea gradului de lichiditate a activului total. Aceasăa situaţie poate fi consideratăa
favorabilă deoarece este corelată cu o creştere a vitezei de rotaţie a activelor circulante, ceea ce
echivalează cu o creştere a eficienţei activităţii.
Pe perioada analizată, valorile înregistrate ale ratei stocurilor se încadrează peste limitele
normale, situaţia poate fi considerată acceptabilă, când ritmul cifrei de afaceri depăşeşte ritmul de
creştere al stocurilor.
În ultimul an de analiză ponderea creanţelor în total active circulante era de 33%, mai
redus cu 1% faţă de anul precedent, fapt datorat creşterii mai rapide ca ritm a stocurilor, ceea ce
înseamnă reducerea gradului general de lichiditate a activelor circulante. Totuşi nivelul acesteia
nu poate fi considerat normal, deoarece este corelat cu o creştere a duratei medii de încasare a lor
pe seama veniturilor totale.
Ponderea lichidităţilor se reduce în anul 2000 faţă de anul 1999 cu 66%, iar în anul 2001
faţă de anul 2000 se reduce cu aproximativ 50%, ajungând să deţină sub 2% din total active
circulante, sub valoarea minim admisibilă, adică reducând lichiditatea activelor circulante şi în
general a întregului patrimoniu. Din acest punct de vedere situaţia este nesatisfăcătoare şi se
explică prin relaţiile financiare ale societaţii cu clienţii şi furnizorii şi prin specificul activităţii.
Tabelul 5
Indicatorii de structură ai pasivului
crt. 1999 2000 2001
2. Pasiv total 4.332.060 6.076.528 9.324.302
3. Rata stabilităţii financiare % 71,38 74,51 72,43
(1/2 * 100)
4. Capital propriu 2.929.860 4.005.864 5.913.758
5. Rata autonomiei financiare % 67,64 65,92 63,42
globale (4/2 * 100)
6. Rata autonomiei financiare la % 94,75 88,48 87,57
termen (4/1 * 100)
7. Datorii totale 1.402.200 2.070.500 3.410.790
8. Rata de indatorare globala % 32,36 34,08 36,58
(7/2 * 100)
9. Datorii provizioane pe termen 162.360 521.520 839.680
mediu şi lung
10. Rata de îndatorare la termen % 5,25 11,52 12,43
(9/1 * 100)
Pe întreaga perioada de analiză, societatea dispune de un grad ridicat de autonomie
financiară, încadrându-se cu mult peste valoarea minim acceptabilă. Indicatorul a înregistrat o
evoluţie ascendentă in anul 2000 faţă de anul 1999 (a crescut cu 4%) şi a scăzut cu 3% în anul
2001 faţă de anul 2000. Această evoluţie descendentă se datorează creşterii mai lente ca ritm a
resurselor permanente faţă de cele curente. În anul 1999 firma işi poate finanţa 71,38% din
activitate din capitalurile permanente, în anul 2000 – 74,51%, iar în anul 2001 firma se poate
finanta cu peste 72% din capitaluri permanente. Se poate concluziona că firma beneficiază de o
bună stabilitate financiară pe toată durata analizată.
Firma a dispus de o autonomie financiară globală foarte bună pe intreaga perioadă
analizată, cu tendinţa de reducere. În anul 2000 rata autonomiei financiare globale a scăzut cu 3%
faţă de 1999, iar în anul 2001 s-a redus cu 45 faţă de anul 2000. Această situaţie se datorează
46
creşterii mai rapide ca ritm a resurselor împrumutate şi atrase. În anul 1999 societatea şi-a
finanţat într-o proporţie de 67,64% activităţile din resurse proprii; în anul 2000 finanţarea
activităţii din resurse proprii s-a realizat în proporţie de 65,92%, iar în anul 1999 în proporţie de
63,42%.
Pe intreaga perioadă societatea se incadra într-un grad ridicat de autonomie financiară,
deşi s-a manifestat tendinţa de reducere a indicatorului. Capitalurile permanente sunt constituite
într-o proporţie de peste 94% din capitaluri proprii în anul 1999. În anul 2000 capitalurile proprii
deţin aproximativ 88% din capitalurile permanente, cu 7% mai puţin ca în anul precedent. În anul
2001 capitalurile permanente sunt constituite din capitaluri proprii în proporţie de peste 87%, cu
1% mai puţin faţă de anul 2000 şi cu aproximativ 8% mai puţin faţă de primul an analizat.
Evoluţia descendenta a indicatorului se datorează creşterii într-un ritm mai rapid a capitalurilor
permanente faţă de capitalurile proprii. Din acest punct de vedere societatea se află într-o situaţie
lejeră, având în vedere valoarea minim admisibilă a indicatorului (50%).
Din punct de vedere al ratei de îndatorare globală societatea se află într-o situaţie
favorabilă pe intreaga perioadă analizată, aflându-se sub valoarea maxim admisibilă (66%).
Indicatorul manifestă o tendinţa de creştere (cu 5% în anul 2000 faţă de anul 1999, cu 7% în anul
2001 faţă de anul 2000), datorită creşterii mai rapide ca ritm a datoriilor totale faţă de capitalurile
proprii. În toţi anii analizaţi firma utilizează resurse atrase şi împrumutate într-o proporţie de
peste o treime din total.
Pe întreaga perioadă analizată societatea a beneficiat de un grad redus de îndatorare la
termen, aflându-se cu mult sub limita maxim admisibilă pentru indicator. S-a manifestat o
tendinţa de creştere a îndatorării la termen datorită evoluţiei mai rapide de creştere a datoriilor pe
termen mediu şi lung faţă de capitalurile proprii.
4. Ratele de gestiune
Tabelul 6
Ratele de gestiune
crt. 1999 2000 2001
2. Cifra de afaceri mii lei 10.308.876 19.078.284 26.646.526
3. Capital propriu mii lei 2.929.860 4.005.864 5.913.758
4. Datorii totale mii lei 1.402.200 2.070.500 3.410.790
5. Activ total mii lei 4.332.060 6.076.528 9.324.302
9. Cheltuieli materiale totale mii lei 6.238.068 12.163.962 15.765.894
11. Producţia exerciţiului mii lei 10.855.082 19.176.408 29.500.484
12. Stoc de producţie mii lei 255.184 259.284 434.190
neterminata
13. Producţia vândută mii lei 9.648.202 18.643.274 29.291.794
14. Stoc de produse finite mii lei 393.108 507.334 1.066.738
15. Venituri totale mii lei 11.778.726 20.617.506 32.133.504
16. Creanţe curente mii lei 1.008.190 962.034 1.750.208
17. Venituri din exploatare mii lei 11.525.756 20.151.418 29.855.216
18. Creanţe din exploatare mii lei 517.584 529.474 1.443.118
19. Clienţi mii lei 212.790 487.654 1.230.000
20. Cheltuieli totale mii lei 10.773.652 18.787.676 27.881.722
21. Datorii pe termen scurt mii lei 1.239.758 1.549.062 2.571.110
22. Cheltuieli de exploatare mii lei 10.525.274 18.346.516 25.611.142
47
23. Datorii de exploatare mii lei 818.360 1.044.680 1.865.172
24. Furnizori mii lei 184.336 319.636 830.496
25. Gestiunea capitalului
permanent rot 3,3 4,2 4,4
a. nr. de rotaţii (2/1) zile 109 87 83
b. durata (1/2 * 365)
26. Gestiunea capitalului
propriu rot 3,5 4,7 5,0
b. durata (3/2 * 365)
27. Gestiunea datoriilor totale
a. nr. de rotaţii (2/4) rot 7,3 9,2 8,6
b. durata (4/2 * 365) zile 50 40 42
28. Gestiunea activului total
b. durata (5/2 * 365) zile 153 116 115
29. Gestiunea activelor
imobilizate rot 5,6 5,9 7,3
b. durata (6/2 * 365)
30. Gestiunea activelor
circulante rot 4,3 6,7 5,6
b. durata (7/2 * 365)
31. Gestiunea stocurilor totale
b. durata (8/2 * 365) zile 44 34 43
32. Gestiunea stoc.de materii
prime şi materiale rot 19,5 27,1 25,2
a. nr.de rotaţii (9/10) zile 19 13 14
b. durata (10/9 * 365)
33. Gestiunea stoc. de
productie neterminată rot 63,7 76,6 85,1
b. durata (12/11 * 365)
34. Gestiunea stocului de
produse finite
b. durata (14/13 * 365) zile 12 9 10
35. Venituri din vânzarea mii lei 660.674 435.010 354.732
mărfurilor
36. Stocuri de mărfuri mii lei 8.118 10.988 6.560
37. Gestiunea stocurilor de
mărfuri rot 148,0 45,5 40,3
a. nr.de rotaţii (15/16) zile 2 8 9
b. durata (16/15 * 365)
38. Gestiunea creanţelor
curente rot 11,7 21,4 18,4
b. durata (16/15 * 365)
39. Gestiunea creanţelor din
exploatare rot 21,9 35,9 20,7
48
b. durata (18/17 * 365)
40. Gestiunea creditului –
client rot 48,5 39,1 24,1
b. durata (19/2 * 365)
41. Gestiunea datoriilor
curente rot 8,7 12,1 10,8
b. durata (21/20 * 365)
42. Gestiunea datoriilor din
exploatare rot 12,9 17,6 12,7
b. durata (23/22 * 365)
43. Gestiunea creditului -
furnizor rot 55,9 59,7 35,7
b. durata (24/2 * 365)
Pe întreaga perioadă de analiză, viteza de rotaţie a capitalurilor permanente ca număr de
rotaţii se situează peste limita minim admisibilă (2 rotaţii), având o tendinţa de creştere de la un
an la altul, iar durata în zile a unei rotaţii înregistreaza o tendinţa de scădere. Acest lucru
semnifică creşterea eficienţei utilizării capitalurilor permanente, respectiv reducerea duratei medii
de recuperare a lor sub formă bănească initială.
Viteza de rotaţie a capitalurilor proprii prin cifra de afaceri (durata în zile a unei rotaţii)
cunoaşte pe perioada de analiză o creştere (scădere) de la an la an, fapt ce a generat efecte
pozitive asupra societăţii în sensul sporirii refolosirii capitalurilor proprii.
Viteza de rotaţie a datoriilor totale creşte în anul 2000 faţă de anul 1999 cu aproape 2
rotaţii ca mai apoi, în anul 2001 să scadă. Pe întreaga perioadă analizată viteza de rotaţie este
peste valoarea minim admisibilă.
Viteza de rotaţie a activului total reflectă o gestiune bună a intreprinderii, situându-se
peste 2 rotaţii în toţi cei trei ani analizaţi. În anul 2000 faţă de anul 1999 s-a înregistrat un salt
mare al numărului de rotaţii, reducându-se deci, durata în zile a unei rotaţii de la 153 la 116.
Acest lucru a generat efecte pozitive asupra trezoreriei societăţii, efecte de natura relaxării
financiare (eliberare sub formă baneăsca a unor resurse imobilizate).
În general, pe perioada de analiză s-a manifestat o tendinţă de creştere a numărului de
rotaţii a activelor imobilizate, respectiv de reducere a duratei medii a unei rotaţii, fapt ce a
generat efecte pozitive de natura relaxării financiare asupra lichidităţii societăţii comerciale.
În ceea ce priveşte viteza de rotaţie a activelor circulante, aceasta creşte în anul 2000 faţă
de anul 1999, ca apoi să se reducă din nou în anul 2001. Această reducere are efecte negative
asupra trezoreriei firmei, efecte de natura presiunii financiare (imobilizarea de resurse băneşti sub
formă materială).
Ca o concluzie, dacă privim elementele de activ după termenele de alocare şi lichiditate,
rotaţia principalelor elemente evidenţiază sporirea eficienţei utilizării mijloacelor permanente şi
reducerea eficienţei utilizării celor ciclice.
În anul 1999 stocurile se roteau de 8,4 ori, parcurgând ciclul economic şi recuperându-se
sub forma initială bănească prin cifra de afaceri într-un termen mediu de 44 de zile. În anul 2000
creşte viteza de rotaţie la 10,6 rotaţii (durata în zile de recuperare a fost de 34 de zile), iar în
ultimul an de analiză stocurile se roteau de 8,5 ori (43 de zile). Faţă de anul precedent, numărul
de rotaţii a scăzut cu 2,1 rotaţii, ceea ce inseamnă reducerea eficienţei utilizării stocurilor, fapt ce
a generat efecte negative de natura imobilizării de resurse financiare.
49
Durata rotaţiei stocurilor de materii prime şi materiale consumabile se reduce pe întreaga
perioadă de analiză, reflectând creşterea eficienţei activităţii de aprovizionare. Durata rotaţiei
stocurilor de producţie neterminată s-a redus pe perioada de analiză. Situaţia din acest punct de
vedere se încadrează in limitele normale reflectând creşterea eficienţei activităţii de producţie,
efectul acestei situaţii fiind eliberarea de resurse financiare. Durata rotaţiei stocurilor de mărfuri a
crescut permanent, situaţie nefavorabilă care reflectă ineficienţa activităţii comerciale.
În anul 2000 scade durata în zile a unei rotaţii a creanţelor curente de la 31 la 17 zile, ca
apoi în anul 2001 sa crească cu 3 zile, rotându-se prin veniturile totale de 18,4 ori. Acest lucru
semnifică mărirea duratei medii de recuperare a creanţelor, cu efecte negative asupra trezoreriei,
în sensul decalării încasărilor. Durata de recuperare a creanţelor din exploatare creşte pentru
ultimul an de analiză, ceea ce înseamnă mărirea duratei de recuperare a lor.
În ceea ce priveşte durata de recuperare a creanţelor clienţi, aceasta creşte pe perioada
analizată (cu o zi în anul 2000 faţă de 1999, cu 6 zile în anul 2001 faţă de anul 2000), fapt ce a
generat efecte negative asupra trezoreriei,în sensul relaxării termenelor de plata. Acelaşi lucru se
întâmplă şi cu datoriile din exploatare.
Datoriile faţă de furnizori se roteau în anul 1999 prin cifra de afaceri de 55,9 ori. În anul
2000 viteza de rotatie a datoriilor faţă de furnizori a crescut la 59,7 ori, fapt ce poate genera
efecte negative asupra trezoreriei, societatea beneficiind de o durată mai scurtă de plată a
furnizorilor. În anul 2001 durata medie în zile de plată a furnizorilor a crescut de la 6 la 10 zile,
cu efecte pozitive asupra trezoreriei, crescând durata creditului comercial mediu acordat de
furnizori.
5. Indicatori de randament
Tabelul 7
Rentabilitatea resurselor consumate. Rentabilitatea veniturilor. Rentabilitatea

comercială. Rentabilitatea economică. Rentabilitatea financiară. Randamentul bursier.
crt.
1999 2000 2001
1. Rezultatul brut mii lei 1.005.074 1.829.830 4.251.782
2. Cheltuieli totale mii lei 10.773.652 18.787.676 27.881.722
3. Rentabilitatea resurselor % 9 10 15
consumate (1/2)
4. Rezultatul curent mii lei 1.004.254 1.823.680 4.249.486
5. Cheltuieli curente mii lei 10.766.682 18.771.768 27.877.622
6. Rata rentabilităţii resurselor % 9 10 15
curente (4/5 * 100)
7. Rezultatul exploatării mii lei 1.000.482 1.804.902 4.244.074
8. Cheltuieli de exploatare mii lei 10.525.274 18.346.516 25.611.142
9. Rata rentabilităţii resurselor % 10 10 17
curente (7/8)
10. Venituri totale mii lei 11.778.726 20.617.506 32.133.504
11. Rentabilitatea veniturilor % 9 9 13
12. Venituri curente mii lei 11.770.936 20.595.448 32.127.108
curente (4/12)
14. Venituri din exploatare mii lei 11.525.756 20.151.418 29.855.216
din exploatare (7/14)
16. Cifra de afaceri mii lei 10.308.876 19.078.284 29.646.526
17. Rata rentabilităţii % 10 9 14
50
comerciale (7/16)
18. Excedentul brut de mii lei 1.112.658 1.941.268 4.486.220
exploatare
19. Rata marjei brute (18/16) % 11 10 15
20. Rezultatul net mii lei 647.144 1.133.896
21. Rata marjei nete (20/16) % 6 6 8
22. Capitaluri investite mii lei
23. Rentabilitatea economică % 32 40 61
(1/22)
24. Rentabilitatea economică % 35 42 65
brută (18/22)
25. Cpitalul propriu mii lei 2.929.860 4.005.864 5.913.758
26. Rentabilitatea financiară % 22 28 40
(20/25)
27. Capacitatea de mii lei 759.320 1.270.262 2.616.620
autofinanţare
brută
29. Dividende mii lei 137.022 119.556 329.722
30. Capital social mii lei 1.683.296 1.683.296 1.683.296
netă (29/30)
32. Număr de acţiuni nr. 41.056 41.056 41.056
33. Profit net pe acţiune (20/32) mii lei 15,76 27,62 57,84
34. Cursul acţiunii mii lei 71.363 97.575 144.035
35. Rata capitalizării profitului % 22,08 28.31 40,16
(33/34)
36. Perioada coef. 4,53 3,53 2,49
37. Distribuirea dividendelor coef. 0,21 0,11 0,14
(29/20)
38. Dividende pe acţiune mii 3,34 2,91 8,03
(29/32) lei/act
39. Rata capitalizării % 4,68 2,98 5,58
dividendului (38/34)
În anul 1999 rentabilitatea resurselor consumate a fost de 9%, în anul 2000 de 10%, iar în
anul 2001 a fost de 15%, deci rentabilitatea resurselor consumate a înregistrat o crestere sensibilă
de la un an la altul. Pentru ultimul an, de exemplu, la 100 de lei cheltuieli totale s-au obtinut 15
lei profit brut, ceea ce este totuşi un nivel destul de redus. Având în vedere că ponderea
majoritară a veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor sunt formate din cele legate de activitatea de
exploatare, nivelul acestui indicator va fi puternic influenţat de rentabilitatea cheltuielilor de
exploatare.
Pe cei trei ani de analiză rentabilitatea cheltuielilor curente a înregistrat o uşoară tendinţă
de creştere, ceea ce inseamnă că intreprinderea a reuşit să obţină un profit brut prin consum tot
mai mic de resurse.
Rentabilitatea resurselor consumate în exploatare s-a mentinut constanta în primii doi ani
de analiză (10%), crescând cu 7% în anul 2001, ceea ce este totuşi un nivel destul de redus.
Rezervele cele mai importante în creşterea ratei constau în reducerea costurilor de exploatare prin
diminuarea consumului de resurse.
Rata rentabilităţii se menţine la 9% în anii 1999 şi 2000 şi creşte la 135 în anul 2001.
Această creştere semnifică un spor de eficienţă generală pe ansamblul activităţii, nivelul acestui
51
indicator fiind influenţat de rentabilitatea veniturilor din exploatare (constantă în anul 1999 şi
2000 – 9% şi de 14% în anul 2001). Rentabilitatea veniturilor curente a crescut de asemenea în
anul 2001 datorită creşterii vitezei de rotaţie a fondurilor şi creşterea volumului fizic al
desfacerilor.
În ceea ce priveşte rentabilitatea comercială, aceasta cunoaşte o scădere în anul 2000 faţă
de anul 1999 cu un procent (la fel şi rata marjei brute) iar rata marjei nete rămâne constantă la
6%. În ultimul an de analiză rentabilitatea comercială, respectiv rata marjei brute şi rata marjei
nete cunosc o creştere, ceea ce înseamnă o sporire a eficienţei valorificării produselor
intreprinderii.
Pe intreaga perioada de analiză, rentabilitatea economică manifestă o tendinţă de creştere,
reflectând o sporire a capacităţii capitalurilor investite de a degaja profit brut cât şi o mai bună
remunerare a capitalurilor investite pe seama profiturilor investite şi a rentabilităţii comerciale,
ambele cu efecte pozitive asupra indicatorului.
În general, pe cei trei ani de analiză rentabilitatea financiară, rentabilitatea financiară brută
şi rentabilitatea netă au manifestat o tendinţă de creştere, ceea ce echivalează cu o mai bună
remunerare prin câştig net a resurselor proprii, respectiv sporirea capacităţii capitalurilor proprii
de a crea profit net. De fapt, această tendinţă se datorează creşterii marjei comerciale nete şi a
vitezei de rotaţie a capitalurilor proprii prin cifra de afaceri.
Profitul net pe acţiune înregistrează o permanentă creştere de la un an la altul, ceea ce
evidenţiază o sporire a eficienţei privite prin prisma acţionarilor. Rata capitalizării profitului
înregistrează o tendinţă de creştere, reflectând o bună remunerare a investiţiilor efectuate în
acţiunile societăţii, situându-se peste valoarea minim admisibilă (20%) pe intreaga perioadă de
analiză. Coeficientul de capitalizare bursieră a inregistrat, în general, o tendinţă în scădere,
reflectând o situaţie pozitivă. Coeficientul de distribuţie a dividendului a înregistrat valori destul
de reduse, această situaţie explicându-se prin politica firmei, orientată spre dezvoltare.
Dividendele pe acţiune oscilează, tendinţa crescătoare din ultimul an evidenţiind o sporire a
eficienţei privite prin prisma acţionarilor. Rata capitalizării dividendului înregistrează de
asemenea o tendinţă oscilantă, crescând în ultimul an de analiză, cofirmând sporul de remunerare
aferent unei unităţi monetare investite într-o acţiune.
4.3. APRECIEREA PERFORMANŢELOR ACTIVITĂŢII

DE EXPLOATARE
1. Calculul soldurilor intermediare de gestiune
Structura contului de rezultate pe cele teri tipuri de activităţi permite determinarea unor
solduri de acumulări baneşti potenţiale destinate să remunereze factorii de producţie şi activitatea
viitoare a intreprinderii, denumite solduri intermediare de gestiune (SIG).
Aceste solduri reprezintă de fapt paliere succesive în formarea rezultatului final.
Construcţia indicatorilor de analiză a rezultatelor porneşte de la marja comercială şi se încheie cu
rezultatul net al exerciţiului.
Tabelul 8
a. Calculul marjei comerciale
Specificaţii 1999 2000 2001 2000/1999 2001/2000
mii lei mii lei mii lei % %
Vânzări de marfuri 660.674 435.010 354.732 66 82
- costul mărfurilor 568.998 367.852 286.180 65 78
vândute
= marja comercială 91.676 67.158 68.552 73 102
52
Deoarece în obiectul de activitate al societăţii este cuprinsă şi activitatea comercială,
putem determina acest indicator şi anume marja comercială.
Analizând rezultatele obţinute, putem observa faptul că marja comercială în valori
absolute a înregistrat o scădere în anul 2000 faţă de anul 1999 (cu 27%), iar în ultimul an de
analiză, marja comercială are o uşoară tendinţă de revenire, crescând cu 2% faţă de 2000, fără
însa a atinge valoarea de vârf din anul 1999 fapt datorat reducerii veniturilor din vânzarea
mărfurilor într-un ritm mai lent faţă de reducerea cheltuielilor privind mărfurile. Activitatea strict
comercială a intreprinderii prezintă o tendinţă de reducere pe intreaga perioadă de analiză.
Tabelul 9
b. Calculul producţiei exerciţiului
Specificaţii 1999 2000 2001 2000/1999 2001/2000
Producţia vândută 9.648 18.643.274 29.291.794 193 157
+Producţia stocată 1.216.880 1.073.134 208.690 88 19
+Producţia imobilizată - - - - -
= producţia 10.865.082 19.716.408 29.500.484 181 150
exerciţiului
În perioada analizată s-a înregistrat o permanentă creştere a producţiei exerciţiului. În anul
2000 faţă de anul 1999 a crescut cu 81%, iar în anul 2001 faţă de anul 2000 a crescut cu 50%.
Acest fapt s-a datorat creşterii producţiei vândute, cu efect pozitiv asupra indicatorului şi datorită
reducerii producţiei stocate cu efect negativ asupra evoluţiei indicatorului.
Firma nu dispune de producţie imobilizată pe perioada analizată.
Tabelul 10
c. Calculul valorii adăugate
Specificaţii 1999 2000 2001 2000/1999 2001/2000
Marja comercială 91.676 67.158 68.552 73 102
+Producţia exerciţiului 10.865.082 19.716.408 29.500.484 181 150
+Consumuri de la terţi 6.467.996 12.457.850 17.394.414 193 140
= valoarea adăugată 4.488.762 7.325.716 12.174.622 163 166
Valoarea adăugată exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de
producţie peste valoarea bunurilor şi serviciilor provenind de la terţi, în cadrul activităţii curente a
intreprinderii, folosită pentru plata salariilor, impozitelor, taxelor, dobânzilor, dividendelor,
reprezentând baza de calcul pentru TVA.
În cazul nostru, valoarea adăugată înregistrează o creştere în anul 2000 cu 2.836.954 mii
lei (63%) faţă de anul 1999, iar în anul 2001 valoarea adăugată creşte cu 4.848.906 mii lei (66%)
faţă de anul precedent şi cu 171% faţă de anul 1999. Această situaţie reflectă o bună creştere a
bogăţiei create pe seama utilizării mai ales a resurselor umane şi tehnice ale societăţii. Acest fapt
s-a datorat, pe de o parte ritmului de creştere superior al elementelor de natura veniturilor faţă de
cele de natura cheltuielilor, iar pe de alta parte creşterii activităţii.
Tabelul 11
d.Calculul excedentului brut de exploatare

Specificaţii 1999 2000 2001 2000/1999 2001/2000
Valoarea adăugată 4.488.762 7.325.716 12.174 163 166
+subvenţii de exploatare - - - - -
-impozite şi taxe 2.189.400 3.804.308 4.730.580 174 124
-cheltuieli cu personalul 1.186.704 1.580.140 2.957.822 133 187
= EBE 1.112.658 1.941.268 4.486.220 174 231
53
Excedentul brut de exploatare semnifică acumularea brută din activitatea de exploatare,
resursa principala a intreprinderii, cu influenţă hotărâtoare asupra rentabilităţii finale şi a
capacităţii de dezvoltare a intreprinderii.
Pe întreaga perioadă analizată excedentul brut de exploatare înregistrează o tendinţă de
creştere. În anul 2000 excedentul brut de exploatare creşte cu 74% faţă de anul 1999 reflectând
creşterea capacităţii brute de finanţare a investiţiilor din exploatare. Acest fapt s-a datorat sporirii
cu 63% a valorii adăugate, cu efect pozitiv asupra indicatorului şi sporirii impozitelor şi taxelor şi
a cheltuielilor cu personalul, cu efect negativ asupra excedentului brut de exploatare. De
asemenea în anul 2001 excedentul brut de exploatare creşte cu 131% faţă de anul anterior, avănd
aceleaşi cauze şi efecte ca în anul precedent.
Intreprinderea nu beneficiază de subvenţii de exploatare în perioada analizată.
Tabelul 12
e. Calculul rezultatului de exploatare

Specificaţii 1999 2000 2001 2000/1999 2001/2000
EBE 1.112.658 1.941.268 4.486.220 174 231
+alte venituri din - - - - -
exploatare
+venituri din provizioane - - - - -
din exploatare
-amortizări şi provizioane 112.176 136.366 242.146 122 178
din exploatare
-alte cheltuieli de - - - - -
exploatare
= Rezultatul exploatării 1.000.482 1.804.902 4.244.074 180 235
Rezultatul exploatării reflectă mărimea absolută a rentabilităţii exploatării obţinută prin

reducerea tuturor cheltuielilor (plătibile şi calculate) din veniturile exploatării (încasabile şi
calculate).
În anul 2000 rezultatul exploatării a crescut cu 804.420 mii lei (80%) faţă de anul 1999,
iar în anul 2001 faţă de anul 2000 a crescut cu 2.439.172 mii lei (135%). Deci, pe întreaga
perioadă analizată rezultatul exploatării înregistrează în general o tendinţă de creştere. Aceste
rezultate semnifică o creştere a profitabilităţii activităţii de exploatare. Acest fapt s-a datorat, pe
de o parte ritmului de creştere superior a elementelor de natura veniturilor faţă de cele de natura
cheltuielilor şi, pe de alta parte, creşterii eficienţei activităţii.
Tabelul 13
f. Calculul rezultatului curent
Specificaţii 1999 2000 2001 2000/1999 2001/2000
Rezultatul exploatării 1.000.482 1.804.902 4.244.074 180 235
+venituri financiare 245.180 444.030 2.271.892 181 512
-cheltuieli financiare 241.408 425.252 2.266.480 176 533
= Rezultatul curent 1.004.251 1.832.680 4.249.486 183 232
Rezultatul curent exprimă efectul tuturor operaţiunilor curente ale intreprinderii.

Urmărind datele obţinute în tabelul anterior putem vedea că rezultatul curent înregistrează
pe întreaga perioadă de analiză o tendinţă generală de creştere. În anul 2000 faţă de anul 1999
rezultatul curent a crescut cu 819.426 mii lei (83%), fapt datorat creşterii veniturilor financiare
(76%) într-un ritm superior. În anul 2001 faţă de anul 2000 rezultatul curent a crescut cu
54
2.425.806 mii lei (132%) cu toate cî veniturile financiare au crescut într-un ritm inferior creşterii
cheltuielilor financiare (412% faţă de 433%), dar s-au putut acoperi cheltuielile pe seama
veniturilor.
Tabelul 14
g. Calculul rezultatului net al exerciţiului
Specificaţii 1999 2000 2001 2000/1999 2001/2000
Rezultatul curent 1.004.251 1.832.680 4.249.486 183 232
+venituri excepţionale 7.790 22.058 6.396 283 29
-cheltuieli excepţionale 6.970 15.908 4.100 228 26
-impozit pe profit 357.930 695.934 1.877.308 194 270
= Rezultatul net al 647.144 1.133.896 2.374.474 175 209
exerciţiului
Rezultatul net al exerciţiului exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare cu care

vor fi remuneraţi acţionarii pentru capitalurile subscrise.
Rezultatul net al exerciţiului înregistrează o tendinţă de creştere pe perioada analizată. În
anul 2000 faţă de anul 1999 veniturile excepţionale cresc cu 14.268 mii lei (183%), depăşind
ritmul de creştere a cheltuielilor excepţionale (8.938 mii lei – 128%). Crescând rezultatul brut al
exerciţiului creşte şi impozitul pe profit cu 338.004 mii lei (94%). Rezultatul net creşte cu 75% în
anul 2000 faţă de anul 1999.
În anul 2001 faţă de anul 2000 rezultatul net al exerciţiului creşte cu 1.240.578 mii lei
(109%) în condiţiile în care veniturile financiare scad cu 71% iar cheltuielile financiare cu 74%.
Impozitul pe profit creşte cu 1.181.374 mii lei (170%).
2. Calculul capacităţii de autofinanţare

Tabelul 15
Tabelul de calcul al capacitaţii de autofinanţare
Specificaţii 1999 2000 2001 2000/1999 2001/2000
mii lei mii lei mii lei mii lei mii lei
EBE 1.112.658 1.941.268 4.486.220 174 231
+alte venituri din - - - - -
exploatare
-alte cheltuieli din - - - - -
exploatare
+venituri financiare 245.180 444.030 2.271.892 181 512
exclusiv cele din
provizioane
-cheltuieli financiare 241.408 425.252 2.266.480 176 533
exclusiv cele din
provizioane
+venituri excepţionale 7.790 22.058 6.396 283 29
din operaţiile de gestiune
-cheltuieli excepţionale 6.970 15.908 4.100 228 26
din operaţiile de gestiune
-impozit pe profit 357.930 695.934 1.877.308 194 270
=CAF 759.320 1.270.262 2.616.620 167 206
55
Capacitatea de autofinanţtare creşte în anul 2000 faţă de anul 1999 cu 67% în condiţiile
creşterii veniturilor financiare şi excepţionale, a cheltuielilor financiare şi excepţionale şi a
impozitului pe profit.
Capacitatea de autofinanţare înregistrează o creştere de 106% în anul 1999 faţă de anul
2000 datorită creşterii mari a EBE. Cu toate că veniturile financiare au crescut într-un ritm
inferior creşterii cheltuielilor financiare, ele le pot acoperi, intreprinderea dispunând de
capacitate de autofinanţare a activităţii proprii.
Determinarea capacităţii de rambursare şi a gradului de autofinanţare:
 Capacitatea de rambursare =
CAF
CAF
 Gradul de autofinantare =
Imobilizări corporale în curs
Tabelul 16
Capacitatea de autofinanţare
Specificaţie 1999 2000 2001
CAF 759.320 1.270.262 2.616.620
Datorii pe termen scurt 1.239.758 1.549.062 2.571.110
Imobilizări corporale în curs 112.914 1.135.782 7.544
Capacitatea de rambursare 1,63 1,22 0,98
Gradul de autofinanţare 6,72 1,12 346,84
Capacitatea de rambursare are pentru perioada analizată o valoare sub 3, ceea ce înseamnă
că intreprinderea dispune de capacitate de plată a creditelor contractate. De asemenea, în cazul
indicatorului grad de autofinantare, acesta înregistrează valori mult peste 0,5, intreprinderea
dispunând de surse financiare necesare continuării activităţii.
Deci, cei doi indicatori calculaţi au valori de “sub 3”, respectiv “peste 0,5”, valori
considerate asiguratorii pentru intreprindere.
Tabelul 17
1. Determinarea indicatorilor pentru aprecierea performanţelor activităţii de exploatare

Specificaţie 1999 2000 2001
1. Productivitatea muncii (mii lei/muncitor) 4.489 6.541 12.815
2. Gradul de înzestrare tehnică 1.683 1.674 3.891
(mii lei/muncitor)
3. Costul amortizării (%) 14,29 11,49 14,09
4. Cota cifrei de afaceri în producţie (%) 94,88 96,76 99
5. Rata valorii adăugate (%) 43,,54 38,39 41,06
6. Rata EBE (%) 10,79 10,17 15,13
7. Rata rentabilităţii de exploatare (%) 9,70 9,46 14,31
Productivitatea muncii poate fi considerată satisfăcătoare, cu o tendinţă de creştere,

aproape dublându-se în anul 2001 faţă de anul 2000.
Nivelul inzestrării tehnice cunoaşte o scădere foarte mică în anul 2000 fată de anul 1999
dar revine şi se dublează în anul 2001 faţă de anul 2000, datorită creşterii imobilizărilor corporale
existente şi reducerii numarului mediu de salariaţi.
Cota cifrei de afaceri cunoaşte o creştere continuă: rata valorii adăugate, rata EBE şi rata
rentabilităţii de exploatare au o evoluţie oscilantă, scăzând în anul 2000 faţă de anul 1999, ca apoi
să crească în anul 2001 faţă de anul 2000.
Tabelul 18
56
Tabel cumulativ al evoluţiei posturilor bilanţiere în perioada
1999-2001 la SC NESTLE ROMÂNIA SRL Timişoara
ACTIV Sold la Sold la Sold la
CONTABIL 31.12.1999 31.12.2000 31.12.2001
IMOBILIZARI NECORPORALE - - -
Cheltuieli de constituire şi de
cercetare-dezvoltare
Alte imobilizări necorporale 24.486 149.076 255.020
Imobilizări necorporale în curs - - -
TOTAL IMOBILIZĂRI 24.486 149.076 255.020
NECORPORALE
IMOBILIZĂRI CORPORALE
Terenuri 258.218 258.218 258.218
Clădiri 763.994 772.686 749.152
Construcţii speciale 221.318 210.822 198.850
Maşini, utilaje 385.236 575.558 2.378.902
Alte imobilizări corporale 54.694 57.564 111.028
Imobilizări corporale în curs 112.914 1.135.782 7.544
TOTAL IMOBILIZÎRI CORPORALE 1.796.210 3.010.630 3.703.693
IMOBILIZĂRI FINANCIARE
TOTAL 10.824 63.796 51.824
I. ACTIVE IMOBILIZATE
TOTAL 1.833.520 3.223.502 4.010.538
STOCURI
Materii prime, materiale, 389.664 506.678 743.494
obiecte de inventar
Stocuri aflate la terţi 2.788 188.518 947.100
Producţie în curs de execuţie 255.184 259.284 434.190
Semifabricate, produse finite 393.108 507.334 1.066.738
Animale - - -
Mărfuri 8.118 10.988 6.560
Ambalaje 183.762 319.062 271.830
TOTAL STOCURI 1.232.624 1.791.864 3.469.912
ALTE ACTIVE CIRCULANTE
Furnizori debitori 304.466 41.820 213.036
Clienţi 212.790 487.654 1.230.000
Alte creanţe 385.072 398.028 234.356
Decontări cu asociaţii privind capitalul - - -
Titluri de plasament - - -
Conturi la bănci în lei 250.756 74.210 81.180
Conturi la bănci în devize, în ţara - - -
Conturi la bănci în devize, în - - -
străinătate
Casa în lei 6.396 24.190 9.840
Casa în devize - - -
Acreditive în lei - - -
Acreditive în devize - - -
Valori de încasat - - -
Alte valori 574 738 1.640
TOTAL 1.160.054 1.026.640 1.771.118
II.ACTIVE CIRCULANTE
- TOTAL 2.392.678 2.818.504 5.241.030
57
CONTURI DE REGULARIZARE
ŞI ASIMILATE 820 4.920 2.952
Cheltuieli înregistrate în avans
Decontări din operaţii în curs de 105.042 29.602 69.782
clarificare
Diferenţe de conversie – activ - - -
III. CONTURI DE REGULARIZARE 105.862 34.522 72.734
- TOTAL
IV. PRIME PRIVIND - - -
RAMBURSAREA OBLIGAŢIUNILOR
TOTAL ACTIV 4.332.060 6.076.528 9.324.302
PASIV Sold la Sold la Sold la
CONTABIL 31.12.1999 31.12.2000 31.12.2001
Capital social din care: 1.683.296 1.683.296 1.683.296
-capital subscris vărsat 1.683.296 1.683.296 1.683.296
Patrimoniul regiei - - -
Contul întreprinzătorului individual - - -
Prime legate de capital - - -
Diferenţe de reevaluare - - -
Rezerve 47.560 139.072 335.626
REZULTATUL REPORTAT - - -
Profit nerepartizat
Pierdere neacoperită - - -
REZULTATUL EXERCIŢIULUI 647.144 1.133.896 2.374.474
Profit
Pierdere - - -
Repartizarea profitului 647.144 1.133.896 2.374.474
Alte fonduri 1.199.004 2.183.660 3.894.590
Repartizări la fondul de dezvoltare - - -
Subvenţii pentru investiţii - - -
Provizioane reglementate - - -
I. CAPITALURI PROPRII
- TOTAL 2.929.860 4.005.864 5.913.758
II. PROVIZIOANE PENTRU - - -
RISCURI ŞI CHELTUIELI
Datorii
Împrumuturi şi datorii asimilate 214.840 603.356 1.035.086
Furnizori 184.336 603.356 830.496
Clienţi creditori 3.304 1.558 902
Alte datorii 999.990 1.145.950 1.544.306
III. DATORII – TOTAL 1.402.200 2.070.500 3.410.790
CONTURI DE REGULARIZARE ŞI - - -
ASIMILATE
Venituri înregistrate în avans
Decontîri din operaţii în curs
Clarificare
Diferenţe de conversie – pasiv - - -
IV.CONTURI DE REGULARIZARE - - -
ŞI ASIMILATE
TOTAL PASIV 4.332.060 6.076.528 9.324.302
Tabelul 19
58
Contul de profit şi pierdere al SC NESTLE ROMÂNIA SRL Timişoara
pe perioada 1999 - 2001
ELEMENTE 1999 2000 2001
Venituri din vânzarea mărfurilor 660.674 435.010 35.732
Producţia vândută 9.648.202 18.643.274 29.291.794
Cifra de afaceri 10.308.876 19.078.284 29.646.526
Venituri din producţia stocată
- Sold creditor 1.216 1.073.134 208.690
- Sold debitor - - -
Venituri din producţia imobilizată - - -
Producţia exerciţiului 10.855.082 19.716.408 29.500.484
Venituri din subvenţii de exploatare - - -
Alte venituri din exploatare - - -
Venituri din exploatare privind - - -
activitatea de exploatare
VENITURI DIN EXPLOATARE
- TOTAL 11.525.756 20.151.418 29.855.216
Cheltuieli privind mărfurile 568.998 367.852 286.180
Cheltuieli cu materiile prime 753.908 861.738 1.807.854
Cheltuieli cu materiile consumabile 1.360.134 2.023.186 3.727.884
Cheltuieli cu energia şi apa 379.660 1.191.050 1.535.532
Alte cheltuieli materiale 3.744.366 8.087.988 8.694.624
Cheltuieli materiale – total 6.238.068 12.163.962 15.765.894
Cheltuieli cu lucrări de la terţi 229.928 293.888 1.628.520
Cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate 2.189.400 3.804.308 4.730.580
Cheltuieli cu personalul 893.636 1.188.426 2.180.954
Cheltuieli privind asigurările şi protecţia
socială 293.068 391.714 776.868
Cheltuieli de personal – total 1.186.704 1.580.140 2.957.822
Alte cheltuieli de exploatare - - -
Cheltuieli cu amortizarea şi
povizioanele 112.176 136.366 242.146
CHELTUIELI DE EXPLOATARE
- TOTAL 10.525.274 18.346.516 25.611.142
- Profit 1.000.482 1.804.902 4.244.074
- Pierdere - - -
Venituri din participaţii, alte imobilizări
financiare şi creanţe imobilizate - - -
Venituri din titluri de plasament - - -
Venituri din diferenţe de curs valutar 231.240 426.400 2.259.920
Venituri din dobânzi 13.940 17.630 11.972
Alte venituri financiare - - -
Venituri din provizioane - - -
VENITURI FINANCIARE
- TOTAL 245.180 444.030 2.271.892
Cheltuieli financiare
Pierderi din creanţe legate de
participaţii - - -
Cheltuieli privind titlurile de plasament
59
cedate - - -
Cheltuieli din diferenţe de curs
valutar 200.900 246.000 1.924.950
Cheltuieli cu dobânzile 40.508 179.252 341.530
Alte cheltuieli financiare - - -
Amortizări şi provizioane - - -
CHELTUIELI FINANCIARE
- TOTAL 241.408 425.252 2.266.480
Rezultatul financiar
- Profit 3.772 18.778 5.412
- Pierdere - - -
Rezultatul curent
- Profit 1.004.254 1.823.680 4.249.486
- Pierdere - - -
VENITURI EXCEPŢIONALE
- TOTAL 7.790 22.058 6.396
CHELTUIELI EXCEPŢIONALE
- TOTAL 6.970 15.908 4.100
REZULTATUL EXCEPŢIONAL
- Profit 820 5.150 2.296
- Pierdere - - -
TOTAL VENITURI 11.778.726 20.617.506 32.133.504
TOTAL CHELTUIELI 10.773.652 18.787.676 27.881.722
REZULTATUL BRUT
- Profit 1.005.074 1.829.830 4.251.782
- Pierdere - - -
Impozit pe profit 357.930 695.934 1.877.308
REZULTATUL NET
- Profit 647.144 1.133.896 2.374.474
- Pierdere - - -
Date suplimentare pentru analiză

Tabelul 20
1. Situaţia creanţelor (mii lei)
CREANŢE 1999 2000 2001
CREANŢE DIN ACTIVE IMOBILIZATE 10.824 63.796 51.824
CREANŢE DIN ACTIVE CIRCULANTE 902.328 927.502 1.677.392
CREANŢE DIN EXPLOATARE 517.584 592.474 1.443.118
Furnizori – debitori 304.466 41.820 213.036
Clienţi 212.790 487.654 1.230.000
Personal şi asigurări sociale 328 - 82
CREANŢE EXCEPŢIONALE 384.744 398.028 234.356
Grupuri şi alte conturi cu asociaţii - 1.476 1.640
Debitori diverşi 384.744 396.552 232.716
CHELTUIELI ÎNREGISTRATE
ÎN AVANS 820 4.920 2.952
TOTAL CREANŢE 913.972 996.218 1.732.168
Tabelul 21
60
2. Situaţia datoriilor (mii lei)
DATORII 1999 2000 2001
DATORII FINANCIARE ŞI ASIMILATE 214.840 603.356 1.035
Credite bancare pe termen mediu şi lung 114.800 434.600 672.400
Dobânzi aferente acestor credite 47.560 86.920 167.280
Credite bancare pe termen scurt 52.480 81.836 195.406
DATORII DE EXPLOATARE 818.360 1.044.680 1.865.172
Furnizori 184.336 319.636 830.496
Clienţi – creditori 3.034 1.558 902
Personal şi asigurări sociale 83.230 99.466 291.264
Total datorii faţă de stat 547.760 624.020 742.510
DATORII EXCEPŢIONALE 369.000 422.464 510.532
Grupuri şi alte conturi cu asociaţii 125.296 123.972 306.680
Creditori diverşi 243.704 298.972 203.852
TOTAL DATORII 1.402.200 2.070.500 3.410.790
Tabelul 22
3. Repartizarea profitului (mii lei)
DENUMIREA INDICATORILOR 1999 2000 2001
REPARTIZĂRI DIN PROFIT 647.144 1.133.896 2.374.474
Participarea salariaţilor la profit 64.698 113.406 107.666
Surse proprii de finanţare 445.424 809.504 1.740.614
Dividende de plătit 137.022 119.556 329.722
Rezerve legale - 91.430 196.472
PROFIT NEREPARTIZAT - - -
Tabelul 23
4. Situaţia imobilizărilor (mii lei)
IMOBILIZĂRI NECORPORALE
Sold la sfarşitul anului 26.486 159.900 309.304
Amortizare la sfarşitul anului - 10.824 54.284
Valoarea netă a imobilizărilor 26.486 149.076 255.020
IMOBILIZĂRI CORPORALE
Sold la sfârşitul anului 2.101.906 3.418.334 4.307.378
Amortizare la sfârşitul anului 305.696 407.704 603.684
Valoarea netă a imobilizărilor 1.796.210 3.010.630 3.703.694
IMOBILIZĂRI FINANCIARE
Sold la sfarşitul anului 10.824 63.796 51.824
Amortizare la sfarşitul anului - - -
Valoarea netă a imobilizărilor 10.824 63.796 51.824
TOTAL IMOBILIZĂRI
Sold la sfârşitul anului 2.139.216 3.642.030 4.668.506
Amortizare la sfârşitul anului 305.696 418.528 657.968
Valoarea netă a imobilizărilor 1.833.520 3.223.502 4.010.538
Tabelul 24
5. Alte date informative (mii lei)
Număr mediu de salariaţi 1.000 1.120 950
61
Număr de acţiuni 41.056 41.056 41.056
Valoarea nominală a unei acţiuni 41.000 41.000 41.000
Rata rambursării creditului pe termen
mediu (mii lei) 8.200 8.200 8.200
Dobânda scadentă aferentă creditului
(mii lei) 35.670 155.964 217.874
5. CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Urmărind realizarea diagnosticului financiar al agentului economic s-a procedat la
prezentarea teoretică a principalilor indicatori ce caracterizează activitatea desfăşurată de
intreprindere, urmată apoi de calculul acestora la SC NESTLE ROMÂNIA SRL Timişoara.
Indicatorii au fost grupaţi pe mai multe categorii în funcţie de informaţiile pe care le
oferă.
Prima grupă de indicatori studiată se referă la echilibrul financiar, luându-se în
considerare orizonturile de timp.
Echilibrul financiar al societăţii a fost precar pe parcursul intervalului de analiza şi a
manifestat o depreciere considerabilă, mai ales la nivelul anului 2001. Această stare se poate
explica cel putin pe următoarele două direcţii:
a. pe baza criteriilor referitoare la termenele de finanţare: echilibrul financiar în ceea ce
priveşte resursele şi utilizările permanente şi dezechilibrul financiar accentuat în ceea ce priveşte
resursele şi utilizările ciclice;
b. pe baza criteriului funcţional echilibrul funcţional satisfăcător în activitatea de
exploatare şi dezechilibru accentuat în afara activităţii de exploatare.
Cauzele principale ale dezechilibrului financiar global al societaţii se regăsesc în
raporturile financiare care au loc între sursele şi utilizările ciclice, iar în cadrul acestora mai ales
cele generate de activităţi din afara exploatării. Din acest punct de vedere starea firmei este
aproape nesatisfăcătoare.
A doua grupă de indicatori se referă la ratele de gestiune, avându-se în vedere viteza de
rotaţie a capitalurilor permanente şi proprii, a datoriilor totale, curente şi pe termen mediu şi lung,
activelor imobilizate, activelor circulante, a stocurilor, a creanţelor, a creditului client şi a
creditului furnizor.
Ratele de gestiune a elementelor de pasiv privite din sursele de provenienţa evidenţiază
sporirea eficienţei utilizării reurselor proprii şi reducerea eficienţei utilizării resurselor
împrumutate şi atrase. Dacă privim pasivul după termenele de exigibilitate, rotaţia principalelor
elemente evidenţiază sporirea eficienţei utilizării resurselor permanente şi reducerea eficienţei
utilizării resurselor curente.
Ratele de gestiune a elementelor de activ după termenele de alocare şi lichiditatea lor,
evidenţiază sporirea eficienţei utilizării utilizărilor permanente şi reducerea eficienţei utilizării
utilizărilor ciclice.
Gestiunea stocurilor este ineficientă în faza de aprovizionare, desfacere, comercializare şi
eficienta în cadrul producţiei.
Gestiunea corelată a datoriilor şi a creanţelor curente este excedentară, generând efecte
pozitive asupra trezoreriei. Situaţia este favorabilă şi pentru creanţele şi datoriile din exploatare,
respectiv între creditul curent şi creditul furnizor. Apreciem această situaţie ca fiind
satisfăcătoare.
A treia grupă este formată din indicatori de stare (lichiditate şi solvabilitate).
Bonitatea financiară a societăţii a fost destul de bună pe parcursul întregii perioade de
analiză, dar a manifestat o depreciere mai lentă, mai ales in ultimul an. Această stare se datorează
62
faptului că în conditiile în care, obligaţiilor scadente pe seama creanţelor şi a disponibilităţilor
băneşti se face cu dificultate şi, deşi solvabilitatea firmei este bună, nivelul de îndatorare
negenerând riscuri pentru continuarea activităţii, totuşi există o tendinţă de depreciere a
indicatorilor de solvabilitate. Principala cauză a deprecierii indicatorilor de solvabilitate şi de
lichiditate se regăseşte în deficitul de trezorerie care a condus la contractarea de credite pe termen
scurt (credite de trezorerie), cu efect în mărirea datoriilor firmei şi a cheltuielilor privind
dobânzile.
O a patra grupă de indicatori se referă la randament.
Eficienţa resurselor consumate precum şi eficienţa în ansamblu a veniturilor privită prin
capacitatea lor de a genera profit este redusă atât pe ansamblul societăţii cât şi la nivelul
activităţii de exploatare, însă prezintă o tendinţă de îmbunătăţire. Eficienţa comercializării
produselor firmei este medie, dar prezintă un trend crescator. Remunerarea brută a capitalurilor
investite privită prin prisma rentabilităţii economice asigură refacerea capitalurilor, prezentând o
tendinţă de creştere sănătoasă.
Remunerarea acţionarilor, deşi prezintă o tendinţă de îmbunătăţire permanentă, prezintă
nişte valori nesatisfăcătoare, parţial explicabile pe seama politicii de investiţii practicate în
perioada recentă.
Pe ansamblu, randamentul financiar satisface cerinţele de maximă performanţă.
O altă grupă de indicatori este cea a indicatorilor de structură (ai activului şi ai pasivului).
Din punctul de vedere al ratelor de structură a pasivului, care reflectă formarea, sursele şi
termenele de exigibilitate ale resurselor financiare, putem concluziona că societatea comercială se
află într-o situaţie favorabilă, caracterizată printr-un grad ridicat de autonomie financiară, grad
redus de indatorare şi o sigurantă ridicată, însă tendinţele care se manifestă evidenţiază
deprecierea permanentă a situaţiei.
Din punct de vedere al ratelor de structură ale activului, care reflectă utilizarea, termenele
şi gradul de lichiditate ale elementelor patrimoniale concrete, firma se află într-o situaţie
mediocră, caracterizată printr-un grad relativ redus de lichiditate şi un nivel relativ normal de
alocare pe termene a resurselor financiare, manifestând însă o tendinţă generală de depreciere atât
în constituirea cât şi în alocarea spre utilizare a resurselor financiare.
Activitatea de exploatare influenţează profitabilitatea întreprinderii; în acest sens s-au
calculat soldurile intermediare de gestiune, capacitatea de autofinantare şi o serie de indicatori
privind această activitate.
Aceste performanţe indică o tendinţa de creştere a eficienţei globale a activităţii, a
capacităţii de dezvoltare a societăţii. Se observă tendinţe corespunzătoare pentru majoritatea
indicatorilor, fie că sunt de natura veniturilor, de natura realizărilor sau de natura rezultatelor,
respectiv de tipul acumulărilor brute sau nete.
Deci, ca o concluzie generală, situaţia financiară a societăţii analizate este destul de bună,
prezentănd un bun potenţial de dezvoltare viitoare.
În urma aprecierilor făcute se pot desprinde câteva concluzii pentru managerii societăţii.
Astfel, este absolut necesară o gestiune riguroasă a trezoreriei, în sensul menţinerii sau
creşterii acesteia pentru a nu ajunge la o valoare negativă a trezoreriei, disponibilităţile firmei
fiind foarte reduse. În acest sens se impune pe cât posibil creşterea vitezei de rotaţie a clienţilor şi
reducerea vitezei de rotaţie a furnizorilor (astfel incât să nu afecteze relaţiile firmei cu terţii),
firma putând dispune de o perioadă mai mare de timp de resurse rezultate din acest proces.
Pentru ca intreprinderea să desfăşoare o activitate eficienţa trebuie realizat un echilibru
între stocurile existente şi procesul de producţie.
Sub aspectul productiei trebuie acţionat în sensul promovării şi creşterii producţiei la
produsele ce înregistrează un nivel ridicat al vânzărilor şi reducerea producţiei la produsele care
nu se vând sau îmbunătăţirea calităţii acestor produse pentru a corespunde cerinţelor clienţilor.
63
În final se poate spune ca SC NESTLE ROMÂNIA SRL Timişoara desfăşoară o activitate
rentabilă, profitul fiind una din dovezile acestui fapt, impunându-se menţinerea acestui nivel sau
pe cât posibil imbunătăţirea acestuia în sensul acoperirii neajunsurilor cu care se confruntă firma
şi sesizarea, în urma acestei analize, a indicatorilor ce caracterizează eficienţa unei intreprinderi.
ANEXE
Anexa nr.1
FORŢE FENOMEN
EXTERNE
SISTEM PROCESE EVENIMENTE
FORŢE INTERNE TRANSFORMARE 1 2 3 EXTERIORIZARE 1 2 3
Feed back
Fig.1.1. Comportamentul sistemic al intreprinderii
64
Anexa nr. 2
Piaţa Intrări Procese de Ieşiri de Piaţa

resurselor resurse transformare rezultate rezultatelor
(în amonte) (input) şi combinare a (output) (în aval,
resurselor distribuţia)
Spaţiul formării şi utilizării efectelor
economico – financiare
Fig.1.2. Spaţiul formării şi utilizării efectelor economico – financiare
65
Anexa nr. 3
FR
NFR
Necesarul de Trezoreria Luna cu activitate

fond de rulment negativă bună
Luna cu activitate slabă
(-) (+)
Trezoreria pozitivă
Fond de rulment
Investiţii autofinanţate
I F M A M I I A S O N D Luni
66
Anexa nr. 4
Contul de
S0 rezultate ale S1
exerciţiului
CPR0 (fluxuri) CPR 1
AE0 - venituri AE1
DAT0 - cheltuieli DAT1
- profit
Bilanţ la începutul exerciţiului Bilanţ la sfârşitul exerciţiului
Solduri iniţiale Solduri finale
Fig.3.1. Corelaţia dintre bilanţ şi contul de rezultate
67
Anexa nr.5
Cheltuieli plătibile Venituri

(inclusiv impozitul încasabile
pe profit)
Cheltuieli calculate
Rezultatul net Venituri
Metoda deductivă
Metoda adiţională
68
BIBLIOGRAFIE
1. BĂILEŞTEANU, GHEORGHE -“Diagnostic şi evaluarea firmei”

Editura Mirton, Timişoara, 1995
2. CRISTEA, HORIA -“Gestiunea financiară a

ŞTEFĂNESCU, NICOLAE intreprinderii”
3. MĂRGULESCU, D. -“Analiza economico-financiarî a

societăţilor comerciale”
supliment la Tribuna Economică,
Bucureşti, 1994
4. MIHAI, IOAN -“Analiza situaţiei financiare a

şi colaboratorii agenţilor economici”
5. NICULESCU, MARIA -“Diagnostic global strategic”

Editura Economică, Bucureşti,
1997
6. STANCU, IOAN -“Finanţe – teoria pieţelor

financiare”
Editura Economică, Bucureşti,
1996
7. TOMA, MIHAI -“Finanţe şi gestiunea financiară”

Editura Didactică si Pedagogică,
Bucureşti, 1994
69

Diagnosticul Financiar Al SC NESTLE ROMANIA SRL Timisoara

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Diagnosticul Financiar Al SC NESTLE ROMANIA SRL Timisoara

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

Cap.1. Consideraţii teoretice privind diagnosticul financiar al sistemului intreprinderii…4

1.1. COMPORTAMENTUL SISTEMULUI INTREPRINDERII

Intreprinderea ca sistem se comportă după regulile generale, sistemul trece de la o stare de

1.2. DIAGNOSTICUL GENERAL CA NECESITATE

Creşterea gradului de complexitate a activităţii economice a intreprinderilor, în contextul

Rolul diagnosticului financiar în cadrul diagnosticului general rezultă din faptul că

Indicatorii folosiţi pentru aprecierea situaţiei financiare a agenţilor economici sunt

2.1.1. FONDUL DE RULMENT

Fondul de rulment este un indicator foarte utilizat de analiza financiară. El serveşte

Activ imobilizat net

Fond de rulment permanente

Fig.2.1. Calculul fondului de rulment

2. A doua modalitate de calcul foloseşte datele oferite de partea inferioară a bilanţului

Datorii pe termen scurt

Circulante Fond de rulment

Fig.2.2. Calculul fondului de rulment

Pe parcursul unui exerciţiu financiar, operaţiile financiar-contabile au incidenţă asupra

unde T – durata luată în considerare (lună, trimestru, an)

Trezoreria intreprinderii reflectă imaginea disponibilităţilor monetare apărute în evoluţia

2.1.4. INDICATORII FONDULUI DE RULMENT

Acest indicator evidenţiază în ce proporţie activele circulante sunt acoperite de fondul de

2.2. INDICATORI DE STARE FINANCIARĂ

Indicatorii de stare financiară se referă la două categorii de indicatori:

2.2.1. INDICATORI DE LICHIDITATE

Lichiditatea intreprinderii reprezintă capacitatea intreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe

Valorile de referinţă ale indicatorului sunt:

Valorile de referinţă ale acestui indicator sunt:

2.2.2. INDICATORI DE SOLVABILITATE

II. Raportul de solvabilitate generală (Rgs)

IV. Capacitatea de rambursare a creditelor (Crd)

E. Rate de prelevare a cheltuielilor financiare (Rcpf)

F. Gradul de acoperire a serviciului datoriei (Gasd)

2.3. INDICATORI DE STRUCTURĂ

2.3.1. INDICATORI DE STRUCTURĂ AI ACTIVULUI

A. Rata activelor imobilizate (Rai)

3. rata imobilizărilor financiare (Rif)

B. Rata activelor circulante (Rac)

Această rată depinde mult de specificul activitaţii.

1. rata stocurilor (Rst)

2. rata creanţelor (Rcr)

Creanţe curente totale

Rata creanţelor este influenţată de domeniul de activitate, de natura relaţiilor comerciale,

O valoare ridicată a disponibilităţilor poate reflecta o situaţie favorabilă in termeni de

2.3.2. INDICATORI DE STRUCTURĂ AI PASIVULUI

1. Rata stabilităţii financiare (Rsf)

b. rata autonomiei financiare la termen (Raft)

Arată structura capitalului permanent şi oglindeste măsura in care intreprinderea işi

3. Rata de îndatorare (Ri)

Indicatorul exprimă in maniera cea mai generală situaţia structurii financiare.

b. rata de îndatorare la termen (Rit)

Această rată arată ponderea capitalului imprumutat in capitalul peramanent.

2.4. RATELE GENERALE DE GESTIUNE

Element de activ sau pasiv

A. Gestiunea generală a capitalurilor

2. Gestiunea capitalurilor proprii

3. Gestiunea datoriilor totale

1. Gestiunea activului total

2. Gestiunea activelor imobilizate

Active imobilizate nete

3. Gestiunea activelor circulante

1.b. Gestiunea stocurilor de producţie neterminată

1.c. Gestiunea stocurilor de produse finite

1.d. Gestiunea stocurilor de mărfuri