P. 1
Contul de profit si pierdere - Forme de exprimare a performanţelor intreprinderii

Contul de profit si pierdere - Forme de exprimare a performanţelor intreprinderii

|Views: 9,186|Likes:
Published by viragnicu

More info:

Published by: viragnicu on Jan 03, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/27/2013

pdf

text

original

Contul de profit si pierdere - Forme de exprimare a performanţelor intreprinderii

Cuprins Introducere

1. Reflectarea performanţei financiare pe baza contului de profit şi pierdere
1.1. Formatul contului de profit şi pierdere conform referenţialului britanic 1.2. Formatul contului de profit şi pierdere conform referenţialului american 1.3. Formatul contului de profit şi pierdere conform referenţialului national

2. Sistemul de indicatori folositi in evaluarea performantelor
2.1. Soldurile intermediare de gestiune (SIG)
2.2. Rentabilitatea 2.2.1. Analiza profitului 2.2.2. Analiza ratelor de rentabilitate

2.3 Profitabilitatea

Concluzii

Bibliografie

Contul de profit si pierdere forme de exprimare a performantelor intreprinderii
Introducere

2

Performanţele obţinute de o întreprindere sunt informaţii preţioase pentru majoritatea utilizatorilor, fiind esenţiale în economiile bazate pe investiţii private. Conceptul de performanta se intalneste in literatura de specialitate cu diferite sensuri, de exemplu: succe, rezultat al unei activitati, actiune.1 In domeniul economic, conceptul de performanta acopera acceptiuni diferite, cum ar fi : crestere, rentabilitate, productivitate, randament.2 Furnizarea de informaţii despre rezultatele obţinute de întreprindere în urma desfăşurării activităţii sale pentru îndeplinirea obiectului său de activitate revine situaţiilor financiare anuale ale întreprinderii. Prin intermediul acestora sunt oferite informaţii unei sfere largi de utilizatori cum ar fi : investitorii, actuali sau potenţiali, salariaţii, creditorii, furnizorii şi alţi creditori comerciali, clienţii, conducătorii întreprinderilor respective, care vor lua decizii economice bazate pe analiza acestor informaţii. Nevoile informaţionale ale fiecărei categorii de investitori se concretizează astfel : investitorii vor evalua posibilităţile de cumpărare, vânzare sau păstrare a acţiunilor întreprinderii; salariaţii vor avea informaţii privind stabilitatea şi profitabilitatea întreprinderii luând decizii privind considerarea altor oportunităţi profesionale sau schimbarea locurilor de muncă; creditorii vor determina capacitatea de plată a întreprinderii stabilind majorarea, reducerea sau păstrarea în continuare a nivelului creditelor şi împrumuturilor acordate; furnizorii şi ceilalţi creditori comerciali vor evalua gradul de solvabilitate al întreprinderii pronunţându-se asupra iniţierii de noi legături comerciale, acordarea sau anularea facilităţilor comerciale; clienţii vor lua decizii privind cumpărarea produselor firmei şi colaborări pe termen lung, iar conducătorii întreprinderii iau decizii privind operaţiunile pe care urmează să le întreprindă pentru bunul mers al întreprinderii. Majoritatea informatiilor cerute de utilizatorii de informatii sunt cuprinse in contul de proft si pierdere, iar cu cat acesta este mai detaliat, cu atat va fi mai transparent pentru utilizatorul informatiei financiare. In cadrul contului de profit si pierdere, componentele sale sunt trecute intr-o anumita ordine, si in lucrarea de fata voi prezenta diferite modele ale contului de profit si pierdere in conformitate cu referentialul national, britanic si american si sistemul de indicatori folositi in evaluarea performantelor intreprinderii.

1. Reflectarea performanţei financiare pe baza contului de profit şi pierdere

1 2

Annick Bourgnigon, Peut-on definer la performance?, Revue Francaise de Comptabilite, 1995 Bernard Colasse, Analyse financiere d’enterprise, Editura La Decouverte, Paris, 1999, pag. 23

3

fie într-un anumit moment în timp. anglo-saxonă. rezultatul net nu mai exprimă o variaţie a poziţiei financiare. 2) rezultatul activităţilor întrerupte (results of discontinued operations). unde Bursele de valori au un rol mai mare decât cele din Europa Continentală. valoarea unei întreprinderi sau mai degrabă a unei activităţi nu mai este calculată ca suma valorilor elementelor aferente poziţiei financiare. Bucureşti. În continuare am prezentat modelele şi schemele de cont de profit şi pierdere în viziunea. pe de o parte. Formatul contului de profit şi pierdere conform referenţialului britanic Contul de profit şi pierdere întocmit de societăţile britanice este prezentat sub formă de listă. determinării riscului fluxurilor de numerar. 3 N. Situaţiile financiare sunt simplificate la extrem. care traduce mai bine această aptitudine. 1. În ţările anglo-saxone. fie în timp.1. ci este determinată prin capacitatea sa de a genera beneficii. dar corelaţi cu anumite procedee statistice. detalierea elementelor din situaţiile financiare realizându-se în anexă. Contul de profit şi pierdere este situaţia financiară care filmează cauzele normale şi accesorii ale gestiunii în intervalul de timp care este exerciţiul financiar şi care fotografiază efectele aceloraşi cauze asupra situaţiei întreprinderii la sfârşitul exerciţiului financiar3. este vorba mai puţin de a măsura un patrimoniu decât de a ajuta în luarea deciziilor de către terţi şi deci de a anticipa performanţele viitoare. Pe baza informaţiilor reflectate de contul de profit şi pierdere se realizează o analiză a performanţelor întreprinderii. însă o analiză a cheltuielilor din exploatare pe categorii de activităţi este comunicată în anexă.Contul de profit si pierdere face parte dintre situatiile financiare de sinteza. Dincolo de frontierele vagabondajului contabil. Cifra de afaceri este principalul venit înregistrat în contul de profit şi pierdere. Într-o logică de piaţă. americană si naţională. care masoara performantele activitatii unei firme in cursul unei perioade date si este principalul document folosit pentru reflectarea performanţelor financiare deoarece furnizează informaţiile necesare. Standardul IFRS 3 Reporting Financial Performance (1992) a realizat o revoluţie în prezentarea performanţei întreprinderilor din Marea Britanie Componentele performanţei sunt considerate următoarele: 1) rezultatul activităţilor continue (results of continuing operations). Bilanţul pierde astfel din interesul său în favoarea contului de profit şi pierdere. urmând apoi interpretarea lor prin comparaţii. evaluării performanţelor. Feleagă. se calculează o varietate de indicatori. ci devine un indicator de performanţă. Economică. îmbogăţire sau sărăcire. Cheltuielile de exploatare sunt grupate în general după funcţiile întreprinderii. 1997. 4 . iar pe de altă parte. Ed. Astfel.

dar şi pe cel corespunzător profitului sau pierderii din activităţile continue. SSAP 3 Earnings per Share tratează rezultatul pe acţiune care se calculează pornind de la rezultatul net. provenite din tranzacţii şi evenimente curente. de regulă. Contul de profit şi pierdere trebuie să permită pieţelor financiare să stabilească previziuni asupra performanţei viitoare a întreprinderii. elementele extraordinare se caracterizează printr-un grad înalt de anormalitate. cât şi pe cea de element extraordinar. provin din tranzacţii sau evenimente care nu se încadrează în activitatea curentă şi nu sunt aşteptate să reapar FRS 3 a avut drept consecinţă dispariţia acestui rând din conturile de profit şi pierdere ale întreprinderilor britanice. Câştigul pe acţiune de bază şi diluat aferent profitului sau pierderii din activitatea întreruptă poate fi raportat în contul de profit şi pierdere sau în notele la situaţiile financiare. un eveniment care contribuie puternic la profitul sau pierderea exerciţiului şi care probabil nu se va reproduce trebuie să fie comunicat utilizatorului de conturi pentru ca previziunile stabilite pe baza contului de profit şi pierdere să fie fiabile. sunt detaliate în note. Elementele excepţionale sunt elemente semnificative.3) profitul sau pierderea realizat(ă) cu ocazia cedării sau încheierii unor activităţi. şi. 4) elementele extraordinare. Pe de altă parte. precum şi a câştigurilor şi pierderilor obţinute din vânzarea sucursalelor sau societăţilor asociate. FRS 3 prevede şi întocmirea unei situaţii de reconciliere a rezultatului obţinut în condiţiile în care întreprinderea şi-a reevaluat imobilizările corporale cu profitul sau pierderea care s-ar fi obţinut în costuri istorice. FRS 22 Earnings per Share (identic cu IAS 33 Rezultatul pe acţiune impune prezentarea în contul de profit şi pierdere a câştigului pe acţiune de bază şi diluat aferent rezultatului net. Totuşi. FRS 3 cere prezentarea distinctă în contul de profit şi pierdere a activităţilor abandonate. Diferenţele pot avea drept cauze: 5 . costurile reorganizărilor sau restructurărilor fundamentale. Această notă trebuie prezentată în anexe şi nu are echivalent în practica internaţională. a căror mărime sau al căror efect impune prezentarea lor în scopul respectării imaginii fidele. prin urmare. Standardul foloseşte atât noţiunea de element excepţional. elementele excepţionale (diferite de cele de la punctul 3) se însumează cu cheltuielile sau veniturile similare din activitatea curentă şi. Este motivul pentru care astfel de elemente sunt prezentate separat în categoria elementelor excepţionale. în contul de profit şi pierdere. Rolul acestei situaţii este acela de a permite comparabilitatea între situaţiile financiare ale întreprinderilor care au optat pentru reevaluarea imobilizărilor corporale şi situaţiile financiare ale întreprinderilor care le-au menţinut la cost istoric. Informaţiile trebuie prezentate doar dacă diferenţele între cele două rezultate sunt semnificative. analiştii financiari utilizează pentru evaluarea întreprinderilor rezultatul înaintea elementelor excepţionale care sunt consecinţa cesiunii filialelor şi a activelor imobilizate. precum şi profitul sau pierderea din cedarea activelor fixe.

Pe baza Soldurilor Intermediare de Gestiune caracteristice activităţii de exploatare se calculează în „cascadă” indicatorii care caracterizează rentabilitatea entităţii : 6 . Indicator/ Subindicatori CIFRA DE AFACERI (CA) Ø Rezultat înainte de plata dobânzilor. profitul este diferenţa dintre preţul de vânzare şi valoarea contabilă reevaluată.  dacă activele sunt vândute. este cel al superficialităţii şi implicit reducerea considerabilă a imaginii întreprinderii. dar marele dezavantaj. în timp ce pentru activele evaluate la cost profitul este mai mare deoarece reprezintă diferenţa între preţul de vânzare (acelaşi) şi valoarea contabilă istorică (mai mică). SIG. Depreciation and Amortization (marjă asupra cheltuielilor variabile) Ø Rezultat înainte de plata dobânzilor EBITDA – Cheltuieli cu şi a impozitului pe profit = RE amortizarea si provizioanele EBIT – Earnings Before Interest and Taxes Ø Rezultat înainte de plata impozitului pe profit = RB EBT = Earnings Before taxes Rezultat net = RN EBIT – Cheltuieli cu dobânzile EBT – Impozit pe profit Avantajul acestei metode constă în flexibilitate şi timp scurt pentru aplicare.  dacă activele nu ar fi fost reevaluate. Taxes. dacă activele sunt reevaluate. Contul de rezultate al exerciţiului furnizează date care pot fi analizate pentru a obţine indicatori necesari gestiunii. amortizarea este bazată pe valoarea reevaluată. impozitului pe profit şi amortizării Relaţia de calcul CA – Cheltuieli variabile de exploatare EBITDA = Earnings Before Interest. de tip anglo-saxon le-am prezentat in tabelul de mai jos. precum şi analiza rentabilităţii întreprinderii se realizează pe baza contului de rezultate „profit şi pierdere” având rolul de a arăta modul de formare a rezultatului net al exerciţiului prin compararea efectelor economice (veniturile obţinute) cu eforturile economice (cheltuielile angajate). amortizarea s-ar fi bazat pe costul istoric. Analiza performanţei economico-financiare. Solduri Intermediare de Gestiune. prin intermediul Tabloului soldurilor intermediare de gestiune.

Amortizările contabile trebuie să fie reintegrate pentru determinarea rezultatului fiscal. iar diferenţele de curs afectează rezultatul. În ceea ce priveşte evaluarea stocurilor. sub formă de listă. primul ieşit” este interzisă. costurile şi cheltuielile suportate în timpul unei anumite perioade de timp . Contul de profit si pierdere in literatura de specialitate americana este definit ca fiind o situaţie financiară care rezumă veniturile. primul ieşit” care corespunde cerinţelor principiului imaginii fidele. .Rezultatul curent. în general.2. . .Rezultatul net. De exemplu: societăţile britanice pot opera deduceri fiscale autorizate de lege fără a le contabiliza. contul de profit şi pierdere este prezentat. inclusiv costul bunurilor vândute. În contabilitatea americană. cheltuielile de exploatare. astfel:  Funcţia de producţie . fiind aplicată metoda “primul intrat. Declaraţia P & L “Statement of Profit and Loss “ declaraţia de profit şi pierdere mai este denumita si "Income statement" o declaraţie venit sau " Income and expense statement" declaratie de venituri şi cheltuieli.costul bunurilor vândute se determină distinct în funcţie 7 . ca principiu dominant al contabilităţii britanice.Rezultatul financiar.Rezultatul extraordinar. .Rezultatul brut. Sistemul fiscal britanic nu operează cu provizioane pentru pierderi de schimb valutar. contul de profit şi declaraţia a fluxurilor de numerar sunt situaţiile financiare cele mai importante. începe cu o intrare pentru venituri şi scade din venituri cheltuielile de exploatare de afaceri. În timp ce fiecare este important în sine. Se ajunge astfel ca bilanţul contabil să fie diferite de cel fiscal. garantează o anumită libertate contabilului în elaborarea conturilor. . produse de o companie. Contul de profit şi pierderi urmează o formă generală. Aceste înregistrări furnizează informaţii care arată capacitatea unei societăţi de a genera profit prin creşterea veniturilor şi reducerea costurilor.Excedentul brut din exploatare.de obicei un trimestru fiscal sau an. cu gruparea cheltuielilor după funcţiile întreprinderii. 1. cheltuieli de taxe şi cheltuieli cu dobânzile. Bilanţ. În Regatul Unit legile fiscale au un efect mic asupra metodelor contabile. ele sunt menite să fie analizate împreună. Imaginea fidelă. Datoriile şi creanţele în monede străine sunt convertite la nivelul cursului de închidere. metoda “ultimul intrat.Rezultatul din exploatare. Formatul contului de profit şi pierdere conform referenţialului american Organismul de normalizare american. FASB (Financial Accounting Standard Board) a considerat că flexibilitatea este mai importantă decât standardizarea situaţiilor financiare şi de aceea nu au stabilit un format pentru contul de profit şi pierdere al societăţilor. ..

 Funcţia de administraţie . ciclul de exploatare presupune doar stocajul mărfurilor între cumpărare şi vânzare. onorarii.costurile de vânzare sunt în general legate de activităţile de marketing. Achiziţiile eficiente de materiale si de manipulare. Termenul de "marjă" se poate aplica la numărul absolut pentru un anumit nivel de profit şi / sau numărul ca un procent din vânzările nete / venituri. există patru niveluri de profit sau marjelor de profit profitul brut (Gross profit) profitul din exploatare(operating profit) profit inainte de impozitare (pretax profit) profitul net (net profit). transportul spre interiorul societatii. cum ar fi materialele / costurile de marfa. a costurilor de prelucrare şi a costurilor indirecte de producţie. comisioane. Pentru activităţile de producţie costul produselor finite vândute se determină astfel: Costul produselor vândute = Stocul iniţial de produse finite + Costul de producţie Stocul final de produse finite Pentru activităţile comerciale. amortizarea clădirilor. Profitul brut este surplusul generat de vânzări peste costurile bunurilor vândute. costul se determină astfel: Costul mărfurilor = Stocul iniţial de + Cumpărările .costul administraţiei cuprinde cheltuielile legate de administrarea societăţii (salariile personalului de conducere. amortizare din marja brută.de specificul activităţii. anumite impozite şi taxe.Stocul final de vândute mărfuri perioadei mărfuri Dacă acest cost este dedus din veniturile nete din vânzări se obţine marja brută. Profitul din exploatare este obţinut prin deducerea cheltuielilor de marketing. Costul bunurilor vândute include costuri directe. Prin urmare. de administrare. chirii etc). şi buna proiectare şi executare în procesele de producţie păstreaza costurile scăzute şi creştere marja bruta.  Funcţia de vânzare . 8 . Marja de profit de analiză foloseşte calculul procentului de a oferi o măsură cuprinzătoare de profitabilitate a unei companii pe o bază istorica (3-5 ani) şi în comparaţie cu alte companii . Companiile caută să maximizeze costurile de operare prin intermediul operaţiunilor de marketing mai eficiente şi eficace. În contul de profit si pierdere . de publicitate şi de livrarea mărfurilor sau produselor. element definitoriu în contul de rezultat american.

Poverile fiscale pot fi minimizate prin măsuri legale de evaziune fiscală. câştigurile sau pierderile din vânzarea activelor imobilizate. poate fi distribuit pentru dividende sau pentru majorarea de capital . Profitul net care este disponibil.Profitul inainte de impozitare este calculat prin deducerea cheltuielilor financiare din profitul din exploatare şi prin adăugarea de veniturilor financiare la profitul din exploatare . imobilizărilor corporale şi necorporale. Aceste elemente fie sunt neobişnuite ca natură. fie nu apar frecvent. ante impozitare sau nivelul profitului net) generata de societate ca un procent din vânzările sale. Includerea acestor elemente în rezultatul activităţilor continue 9 . şi pe baza căreia se pot realiza estimări. pierderile din restructurare. stocurilor. de exploatare. Exemple de astfel de elemente sunt: constituirile sau reluările de ajustări aferente deprecierii creanţelor. câştigurile sau pierderile din vânzarea investiţiilor. Formule de calcul a marjei profitului : Marja profitului brut = Profit brut / vânzări nete ( venituri)   Marja profitului de exploatare = Profit / vânzări nete ( venituri) Marja profitului inainte de impozit = Profit inainte de impozit / vânzări nete ( venituri)   Marja profitului net = Profit net / vânzări nete ( venituri) La nivelul contului de profit şi pierdere apare noţiunea de rezultat din operaţii continue care corespunde numai activităţii normale. În cadrul acestui rezultat apare postul Elemente speciale sau rare. Obiectivul analizării marjei este de a detecta tendinţele pozitive sau negative ale veniturilor unei companii. dar care totuşi aparţin activităţii continue a întreprinderii. Profitul net este profitul care rămâne după impozitare. aceasta este cantitatea de profit (de la brut. Practic. repetitive a întreprinderii. dar niciodată ambele condiţii nu caracterizează aceste elemente. câştigurile sau pierderile aferente variaţiei cursului valutar.

se realizează o distincţie clară între elementele care sunt tranzitorii şi care nu se repetă de la un exerciţiu financiar la altul şi elementele curente. Formatul contului de profit şi pierdere conform referenţialului naţional SFAS 144 Accounting for the Impairment or Disposal of Long-Lived Assets SFAS 154 Accounting Changes and Error Correction 6 SFAS 128 Earnings per Share 4 5 10 . iar prezentarea lor distinctă în cadrul rezultatului din operaţiile continue ajută la realizarea estimărilor. se impune calcularea unui rezultat pe acţiune de bază şi a unuia diluat6. pornind de la rezultatul activităţilor continue. care cere ca efectul modificărilor de metode contabile să fie prezentat în bilanţ. în mod similar standardului internaţional IAS 33. Cum unul dintre principalele obiective ale situaţiilor financiare este acela de a permite estimarea viitoarelor fluxuri de numerar. deoarece aceste tranzacţii nu vor mai genera fluxuri de numerar în viitor. trebuie să fie prezentate distinct.3. care se determină. deoarece spre deosebire de celelalte tranzacţii ele nu pot fi controlate de întreprindere. Atunci când doar una dintre cele două condiţii de mai sus este îndeplinită. Acţionarii şi alţi utilizatori ai situaţiilor financiare utilizează datele privind profitul pe acţiune pentru a evalua performanţele unei companii şi pentru a le compara cu cele ale altor companii. spre deosebire de IFRS. 1. Prin urmare. Astfel. de regulă. tranzacţiile aferente operaţiunilor pe care întreprinderea intenţionează să le cedeze sau să le abandoneze sau care au fost deja cedate sau abandonate4 . nu se vor mai repeta în viitorul previzibil şi prin urmare nu vor putea fi folosite la estimări.este justificată deoarece aparţin activităţii continue a întreprinderii. deci fără a lua în considerare efectul activităţilor abandonate. apar elemente speciale sau rare. care caracterizează activitatea întreprinderii. Contul de profit şi pierdere din SUA este astfel conceput încât să permită foarte uşor estimarea viitoarelor fluxuri de numerar generate de întreprindere. Aceste elemente continuă să apară în contul de profit şi pierdere al societăţilor americane. Efectul cumulativ al schimbărilor de metode contabile5 apare prezentat distinct în contul de profit şi pierdere. repetitive. Elementele extraordinare trebuie prezentate distinct. Elementele extraordinare se referă la tranzacţiile care îndeplinesc două condiţii simultan: sunt neobişnuite ca natură şi rare ca moment de apariţie. al elementelor extraordinare şi efectul schimbării de metode contabile.

Cheltuieli cu personalul a) Salarii şi indemnizaţii b) Cheltuieli cu asigurările sociale. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus 20. în cazul în care acestea depăşesc suma ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză 8. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi imobilizările necorporale b) Ajustări de valoare privind activele circulante. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar 11 . cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii 7. cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate 12. Impozitul pe profit 19. Cheltuieli extraordinare 17. conform reglementărilor contabile româneşti este următoarea: 1. întreprinderile neavând posibilitatea de a opta între mai multe modele. Cifra de afaceri netă 2. Alte cheltuieli de exploatare 9. Venituri extraordinare 16. conform reglementărilor contabile naţionale aplicate atât marilor întreprinderi.Situaţiile financiare de prezentare a performanţei din ţara noastră au un format standardizat. Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate. Profitul sau pierderea din activitatea curentă 15. cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate 10. cu indicarea distinctă a celor privind entităţile afiliate 14. este în format listă şi prezintă cheltuielile din exploatare după natura lor economică. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară 18. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată 4. Alte venituri din exploatare 5. cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate 11. Contul de profit şi pierdere. Venituri din interese de participare. Alte dobânzi de încasat şi venituri similare. cât şi întreprinderilor mici şi mijlocii. Dobânzi de plătit şi cheltuieli similare. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca active circulante 13. Schema de prezentare a contului de profit şi pierdere. Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie 3. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile b) Alte cheltuieli externe 6.

4) Contul de profit şi pierdere în format cont. Totuşi.Formatul contului de profit şi pierdere reglementat prin OMFP nr. prezentată în Directiva a IV-a. în notele explicative trebuie prezentate explicaţii despre valoarea şi natura acestora. cultul anglo-saxon si cel american abordeaza o prezentare a cheltuielilor din exploatare după funcţiile întreprinderii. Există o singură diferenţă: cheltuielile cu impozitul pe profit sunt prezentate pe un singur post. Prin urmare. entităţile trebuie să prezinte în notele explicative proporţia în care impozitul pe profit afectează „Profitul sau pierderea din activitatea curentă” şi „Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară”. Din analiza comparativă a modelelor şi schemelor de prezentare contului de profit şi pierdere. din cauza diferenţelor dintre activităţile curente ale acelor entităţi. cu gruparea cheltuielilor după destinaţie. Aceeaşi prevedere se aplică veniturilor şi cheltuielilor legate de un alt exerciţiu financiar. Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacţii care sunt clar diferite de activităţile curente ale entităţii şi care. cu gruparea cheltuielilor după natură. în timp ce schema prezentată în directivă delimitează impozitul aferent activităţii curente de impozitul aferent elementelor extraordinare. sunt: 1) Contul de profit şi pierdere în format listă. cu gruparea cheltuielilor după destinaţie. Cu excepţia cazului în care veniturile şi cheltuielile extraordinare sunt nesemnificative pentru evaluarea rezultatelor. Activităţile curente cuprind activităţile desfăşurate de o entitate ca parte integrantă a afacerilor sale. un eveniment sau o tranzacţie poate fi extraordinar(ă) pentru o entitate. care sunt rezultatul combinării celor două modele de prezentare a contului de profit şi pierdere. cu gruparea cheltuielilor după natură. precum şi activităţile conexe în care aceasta se angajează şi care sunt o continuare a primelor activităţi menţionate. nu se aşteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat. cu gruparea cheltuielilor după natură. directiva care prevede Directiva a IV-a prevede patru scheme de prezentare a performanţei întreprinderii. 3055/2009 este identic cu schema contului de profit şi pierdere în format listă. Cele patru scheme privind contul de profit şi pierdere. Se observă că rezultatul extraordinar este prezentat în mod distinct deoarece reglementările contabile în vigoare în ţara noastră nu au integrat încă noile modificări din standarde. prin urmare. dar nu şi pentru o alta. care se aliniaza la 12 . 2) Contul de profit şi pierdere în format cont. 3) Contul de profit şi pierdere în format listă. incidente acestora sau care rezultă din acestea. Pentru a stabili dacă un eveniment sau o tranzacţie se delimitează clar de activităţile curente ale entităţii. se are în vedere mai degrabă natura elementului sau a tranzacţiei aferente activităţii desfăşurate în mod curent de entitate decât frecvenţa cu care se aşteaptă ca aceste evenimente să aibă loc. spre deosebire de cultul naţional. conform Directivei a IV-a.

În ceea ce priveşte prezentarea elementelor extraordinare. Totuşi. se remarcă în contul de profit şi pierdere din Marea Britanie şi SUA prezentarea separată a elementelor care nu sunt susceptibile să se producă în viitor. Directivele europene. în referenţialul american. sub denumirea de elemente excepţionale. Este adevărat că nimeni nu ne interzice să întocmim şi un cont de profit şi pierdere cu clasificarea cheltuielilor după funcţiile întreprinderii. În contul de profit şi pierdere din ţara noastră astfel de elemente nu sunt prezentate distinct. Acesta reprezintă un avantaj într-o contabilitate care se doreşte a fi suport pentru efectuarea de previziuni. în încercarea lor de a se armoniza standardele internaţionale. suntem obligaţi să întocmim un cont de profit şi pierdere care clasifică cheltuielile din exploatare după natura lor. şi probabil că societăţile cotate. ceea ce sugerează faptul că mai este mult până când vom ajunge să conştientizăm cât de importantă este informaţia previzională în comparaţie cu informaţia confirmatoare. De asemenea.cultul european. în referenţialul britanic. oferă. opţiunea prezentării cheltuielilor din exploatare după unul dintre cele două criterii. sau elemente speciale şi rare. nu vor evita să o facă. 13 . referenţialul britanic interzice prezentarea distinctă a acestor elemente. deoarece astfel de elemente trebuie cunoscute de către utilizatori pentru a nu le lua în considerare la previzionarea profiturilor estimate a fi obţinute în viitor. constrânse de investitori. de asemenea. si opteaza pentru clasificarea cheltuielilor din exploatare după natura lor. În România. referenţialul american şi contul de profit şi pierdere din ţara noastră prezintă distinct elementele extraordinare.

excedentul brut (sau insuficienţa brută) de exploatare. Sisteme strategice ale intreprinderii. al activelor curente sau fixe fata de total active s. a diferitelor componente ale activelor si pasivelor. din categoria cărora se detaşează situaţia fluxurilor monetare degajate de firmă. Totuşi.d. cea mai mare extindere o au cele ce se bazeaza pe folosirea indicatorilor de volum si a celor care exprima schimbarile procentuale ale acestora. ei servind la evaluarea performantelor intreprinderii si la compararea marimilor cu anumite standarde de performanta. Editura Economica. acceptată în ţara noastră. Sistemul de indicatori folositi in evaluarea performantelor Analiza financiara foloseste modalitati adecvate de calcul care sa permita obtinerea unor indicatori semnificativi din datele furnizate de situatiile financiare.1. structura actuală a contului de rezultate. stabilirea soldurilor intermediare de gestiune este obligatorie.7 2.m. 1999 pag 95 14 . valoarea adăugată. în fapt. Soldurile intermediare de gestiune (SIG) reprezintă. Din prima grupa a indicatorilor. Indicatorii in experesie relative.a. permite întocmirea soldurilor intermediare de gestiune. Indicatorii de volum si de schimbare procentuala a acestora pot fi folositi pentru exprimarea situatiei si a evolutiei tuturor faptelor si rezultatelor cu caracter financiar. precum si indicatorii in expresie relativa determinati sub forma unor raporturi intre marimi in expresie absoluta. a vanzarilor. Soldurile intermediare de gestiune (SIG) Structura contului de profit şi pierdere.I.. rezultatul exploatării (profit sau pierdere). care exprima raporturi comune sau greutati specifice pot fi dati ca exemplu raportul procentual al activelor in cadrul bilantului contabil. Indicatorii care exprima raporturi financiare se prezinta sub o mare diversitate. Tabloul S. În unele ţări europene. a rezultatelor si schimbarilor procentuale ale acestora. producţia exerciţiului. determinati sub forma unor raporturi intre marimi absolute se pot grupa la randul lor in doua categorii.G. palierele succesive în formarea rezultatului final. Construcţia indicatorilor se realizează în cascadă. pe cele trei tipuri de activităţi (de exploatare. pornind de la cel cuprinzător (producţia exerciţiului + marja comercială) şi încheind cu cel mai sintetic (rezultatul net al exerciţiului). Utilizarea soldurilor intermediare de gestiune se înscrie în practica financiară recentă a Uniunii Europene. financiară. Din randul acestor modalitati de calcul si analiza. cum ar fi de pilda situatia cifrei de afaceri. si anume in indicatori care reprezinta raporturi comune de marime intre marimi absolute sau greutati specifice ori ponderi ale anumitor marimi fata de altele si indicatori care exprima raporturi financiare. rezultatul net al 7 Constantin Barbulescu. cuprinde următorii indicatori: marja comercială. unii dintre aceşti indicatori sunt utilizaţi la întocmirea unor documente financiare. În România nu se prevede obligativitatea întocmirii unui document care să redea soldurile intermediare de gestiune şi nici nu a lăsat la dispoziţia întreprinderilor o astfel de opţiune. Bucuresti. extraordinară).2. permite aprecierea performanţelor întreprinderii evaluate prin soldurile intermediare de gestiune. răspunzând nevoilor întreprinderii în analiza performanţelor economico-financiare. pentru a aprecia locul si importanta acestora in cadrul bilantului contabil si a face evaluari corespunzatoare. rezultatul curent (profit sau pierdere).

Mărimea marjei comerciale este un element care trebuie apreciat în funcţie de tipul politicii de vânzare promovată de întreprindere. rulaj scăzut (încet) sau preţuri mici-viteză rapidă de rotaţie a mărfurilor. întreprinderile care dispun de suprafeţe comerciale mari şi practică metode de vânzare prin autoservire. stocate sau utilizate pentru nevoile proprii. În plus. o anumită doză de ambiguitate deoarece este constituită din elemente eterogene. Are. producţia exerciţiului este un indicator mai util pentru manageri. Drept urmare. astfel: Marja comercială = Venituri din vânzarea mărfurilor – Costul mărfurilor vândute Marja comercială vizează. marjele comerciale ridicare corespund. precum şi producţia imobilizată care uneori poate înregistra valori semnificative. care antrenează variaţia stocurilor. Producţia exerciţiului este specifică activităţii industriale şi include valoarea bunurilor şi serviciilor „fabricate” de întreprindere pentru a fi vândute. iar altele la cost de producţie (producţia stocată şi producţia imobilizată). cu aceeaşi cifră de afaceri. Producţia exerciţiului se diferenţiază de cifra de afaceri. deoarece ignoră anumite aspecte esenţiale privind activitatea acesteia. la întreprinderile cu activitate mixtă. nivelul rezultatelor se poate modifica în funcţie de metoda reţinută pentru evaluarea stocurilor. Dimpotrivă. atunci mărimea adaosului comercial generat de cifra de afaceri. Practica a demonstrat că două întreprinderi cu activitate comercială pot realiza. Ea reprezintă principalul indicator de apreciere a performanţelor unei activităţi comerciale. întreprinderilor specializate în comerţ de lux sau comerţ tradiţional care asigură şi service după vânzare. De exemplu. cifra de afaceri evidenţiază vânzările de mărfuri şi producţia vândută. unele fiind evaluate la preţ de vânzare (cum este cazul producţiei vândute). Informaţiile necesare construirii acestui tablou provin din contul de rezultate. Astfel. Prin urmare. valoarea producţiei exerciţiului nu poate să reflecte o realitate financiară. îndeosebi a 15 . Datorită acestui fapt. întreprinderile comerciale sau numai activitatea comercială28 a întreprinderilor cu activitatea mixtă (industrială şi comercială). în general. producţia stocată şi producţia imobilizată. Dacă cifra de afaceri este un indicator de volum al activităţii. marje comerciale diferite. În aceste condiţii. deoarece oferă o imagine mai fidelă a activităţii reale a întreprinderii pe durata perioadei de gestiune. Ea exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producţie. Marja comercială (adaosul comercial) reprezintă excedentul vânzărilor de mărfuri faţă de costul de cumpărare al acestora. valoarea adăugată este primul sold intermediar de gestiune. este indicatorul indispensabil în aprecierea gestiunii unei întreprinderi comerciale. cifra de afaceri reflectă doar producţia vândută. se poate identifica politica practicată de firmă: preţuri mari. Marja comercială raportată la veniturile din vânzarea mărfurilor reprezintă practic adaosul commercial practicată de firmă. în timp ce la întreprinderile industriale. Din acest motiv.exerciţiului (profit net sau pierdere). Se pot remarca decalajele între momentul fabricării şi cel al facturării. în exclusivitate. însă. vor înregistra marje comerciale mai reduse. Cifra de afaceri poate să genereze o imagine deformată asupra întreprinderii. producţia exerciţiului va include trei elemente: producţia vândută.

creşterea ponderii din valoarea 16 . va implica în mod direct. din care au fost repartizate. un grad ridicat de finanţare a întreprinderii prin credite. creditori. acţionari.  amortizarea. ce asigură remunerarea salariaţilor implicaţi în desfăşurarea procesului de producţie. prin care se remunerează proprietarii întreprinderii pentru capitalurile pe care aceştia le-au avansat în afacere. pentru întreprinderea analizată. În mod normal. respectiv cu politica de finanţare adoptată de întreprindere. Ea reprezintă sursa de acumulări băneşti pe care întreprinderea o poate utiliza pentru emunerarea participanţilor direcţi şi indirecţi la activitatea sa economică: salariaţi. Fluctuaţiile înregistrate la nivelul procentelor de repartiţie au ca factori determinanţi evoluţia sortimentelor de produse realizate. nivelul alocărilor ar trebui corelat cu gradul de eficienţă. Fluxurile prin care sunt remuneraţi aceşti parteneri ai întreprinderii („stakeholders”) şi care se deduc treptat din valoarea adăugată sunt următoarele:  cheltuielile de personal. în cadrul activităţii curente a întreprinderii. o cheltuială calculată de întreprindere în scopul asigurării resurselor financiare destinate reînnoirii capacităţilor actuale de producţie.  cheltuieli financiare. Evoluţia în timp a acestor procente sau compararea lor cu cele specifice altor firme din acelaşi sector de activitate reflectă.forţei de muncă şi capitalului. Aceste evoluţii vor induce schimbări la nivelul ponderilor alocate din valoarea adăugată. caracteristicile politicii sale privind remunerarea celor implicaţi în desfăşurarea propriei activităţi. Astfel.  impozitele şi taxele cuvenite statului în conformitate cu reglementările politicii fiscal-bugetare. volumului de producţie. tehnologiilor. productivităţii şi a preţurilor. peste valoarea bunurilor şi serviciilor provenind de la terţi. întreprindere. se obţin procente pentru fiecare destinaţie. Prin raportarea mărimii acestor fluxuri la valoarea adăugată.  profitul net (nerepartizat sau distribuit ca dividende). Valoarea adăugată se calculează pornind de la producţia exerciţiului majorată cu marja comercială şi diminuată cu consumurile de bunuri şi servicii furnizate de terţi pentru această producţie: Valoarea adaugata = Producţia exercitiului + Marja comerciala + .Consumuri de la terţi = (Marja comercială + Productia vândută + Venituri din producţia stocată +Venituri din producţia de imbilizări)(Cheltuieli cu materiale consumabile + Cheltuieli cu energia şi apa + Cheltuieli cu lucrări şi servicii executate de terţi ) Valoarea adăugată prezintă o semnificaţie deosebită în perspectiva distribuirii veniturilor. Acest tip de analiză va scoate în evidenţă cât şi în ce mod este repartizată valoarea creată de întreprindere către stakeholderi. reprezentând dobânzile ce revin creditorilor pentru creditele pe care aceştia le acordă în scopul finanţării afacerii.

Sporirea valorii adăugate nu este neapărat un semn de prosperitate pentru ĩntreprindere. va fi consecinţa unei politici de cointeresare a acestora. cu cât rezultatul raportului este mai mare. Pe de altă parte. Din punct de vedere al managementului financiar. EBE se stabileşte ca diferenţă între valoarea adăugată (plus subvenţiile de exploatare) pe de o parte şi impozitele. De asemenea. noţiunea de valoare adăugată trebuie utilizată cu prudenţă. EBE reprezintă resursa principală a întreprinderii.adăugată creată.nivelul productivităţii unei unităţi de capital (imobilizări) folosite în exploatare. În ceea ce priveşte procentele din valoarea adăugată alocate salariaţilor. mergând de la aprovizionare până la elaborarea de produse finite. după caz. cu atât mai mult ĩntreprinderea este integrată . o pondere ridicată a dividendelor acordate acţionarilor. făcând următoarele calcule: Cheltuieli cu personalul/Valoare adaugata Valoare adaugata / Numar salariaţi Valoare adaugata / Imobilizări brute Valoare adaugata / Producţie 1 2 3 4 Primul raport indică ponderea din valoarea adăugată distribuită salariaţilor. se poate afirma că managementul întreprinderii se confruntă cu o problemă privind remunerarea factorilor de producţie. adică din operaţii strict legate de producţia industrială. pentru a nuşi vinde acţiunile. prin practicarea unor preţuri mari. În condiţiile în care rezultatul raportului prezentat în relaţia (1) este mare. dacă se realizează pe fondul deteriorării performanţelor comerciale şi ĩnrăutăţirii trezoreriei. acestea ar trebui corelate cu productivitatea muncii acestora. pe care piaţa va fi incapabilă să le absoarbă. Managerul financiar poate desprinde concluzii importante privind repartiţia valorii adăugate. De asemenea.o creştere a gradului de integrare va determina şi o sporire a necesarului de fond de rulment de exploatare. fără a recurge la serviciile altor ĩntreprinderi. rezultatul raportului din relaţia (2) este redus. Cel de-al patrulea raport măsoară gradul de integrare a ĩntreprinderii. Astfel. insuficienţa brută de exploatare (IBE). pentru care managerul financiar va trebui să caute surse de finanţare. de activitatea comercială sau prestări de servicii. 17 . pe de altă parte: Excedentul brut al exploatării exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare. are loc un transfer de valoare de la factorul de producţie capital către factorul de producţie muncă. Al doilea sold intermediar de gestiune îl reprezintă excedentul brut al exploatării (EBE) sau. alterând capacitatea întreprinderii de a reînnoi şi dezvolta dotările sale materiale. taxele şi cheltuielile de personal. distribuită creditorilor. al doilea arată nivelul productivităţii/salariat. iar al treilea. Astfel. creşterea valorii adăugate mai poate fi rezultatul creşterii stocurilor de produse finite fabricate la un nivel ridicat al costurilor. Aceasta ĩnseamnă că ĩşi asigură prin efort propriu un număr mare de faze de fabricaţie.

o deficienţă structurală a întreprinderii în plan industrial şi comercial de care managerii trebuie să ţină cont în pregătirea deciziilor. Din acest motiv. b) EBE este independent de politica financiară a întreprinderii şi pentru a argumenta afirmaţia noastră. Un excedent brut de exploatare suficient de mare va permite întreprinderii: reînnoirea imobilizărilor sale prin amortizări. EBE nu ţine cont de deciziile întreprinderii privind modalităţile de calcul al amortizării. Însă această resursă financiară fundamentală nu este decât o resursă de trezorerie potenţială. gradul de autonomie al EBE în raport cu politica financiară a întreprinderii îl recomandă în efectuarea de studii previzionale şi analize comparative a întreprinderilor. plata impozitului pe profit şi a dividendelor. un cash-flow potenţial degajat de activitatea de exploatare susceptibil de a se transforma 18 . profit). politica de finanţare şi politica dividendelor. întrucât nu ia în calcul impozitul pe profit şi rezultatul extraordinar. EBE reprezintă resursa principală a întreprinderii. EBE nu ţine cont de deciziile conducerii întreprinderii privind repartizarea profitului net care fac obiectul politicii dividendelor şi nici de politica fiscală. Rolul excedentului brut al exploatării în analiza financiară poate fi urmărit sub trei aspecte: a) EBE este o măsură a performanţelor economice ale întreprinderii. vom lua în considerare politica de investiţii. De asemenea. Astfel. profit). deoarece exercită o influenţă hotărâtoare asupra rentabilităţii economice şi capacităţii potenţiale de autofinanţare a investiţiilor (din amortizări. care poate fi utilizată pentru menţinerea sau creşterea capacităţii de producţie a întreprinderii. deci nu se creează relaţii de dependenţă faţă de politica de finanţare. indicatorul este luat în calculul rentabilităţii economice (Rezultatul exploatării/Activ total) sau al ratei marjei brute de exploatare (EBE/ Cifra de afaceri). aparţinând aceluiaşi sector de activitate. În plus. adică din operaţii strict legate de producţia industrială. deci este independent de politica investiţională. provizioane. diferenţa va fi distribuită statului (sub forma impozitului pe profit). acoperirea cheltuielilor financiare. EBE reprezintă o resursă financiară fundamentală pentru întreprindere. EBE nu este influenţat de veniturile şi cheltuielile financiare dependente de structura financiară a întreprinderii. În fine. taxe şi vărsăminte assimilate + Cheltuieli cu remuneraţiile personalului + Cheltuieli privind asigurările + sociale şi protecţia socială ) Excedentul brut al exploatării exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare. acoperirea riscurilor din provizioanele constituite şi asigurarea finanţării activităţii sale. EBE poate să evidenţieze mai bine decât rezultatul net. Rolul excedentului brut al exploatării în analiza financiară poate fi urmărit sub trei aspecte: EBE = (Valoarea adăugată + Venituri din subvenţii de exploatare ) – (Cheltuieli cu impozite. acţionarilor (prin dividende) şi/sau conservată prin autofinanţare. provizioane. de activitatea comercială sau prestări de servicii.deoarece exercită o influenţă hotărâtoare asupra rentabilităţii economice şi capacităţii potenţiale de autofinanţare a investiţiilor (din amortizări.

deci punctul de pornire în elaborarea tabloului fluxurilor de trezorerie. cât şi de cel al activităţii financiare. ar trebui să depăşească nivelul cheltuielilor financiare ale întreprinderii. partea din resursele create din activitatea de exploatare destinată menţinerii dotărilor materiale ale firmei.I. Acest aspect decurge chiar din metodologia de calcul al EBE: EBE = Venituri din exploatare încasabile – Cheltuieli de exploatare plătibile EBE constituie primul nivel al analizei privind formarea trezoreriei globale a întreprinderii. deci reprezintă rezultatul tuturor operaţiunilor curente ale întreprinderii. deoarece nu este perturbat de elemente extraordinare. Al treilea sold intermediar de gestiune este rezultatul exploatării (profit sau pierdere) şi priveşte activitatea de exploatare normală şi curentă a întreprinderii. acesta devine un rezultat net al exploatării şi se simbolizează E.„earning before taxes”) este al patrulea sold intermediar de gestiune. atât de rezultatul exploatării normale şi curente. În caz contrar. Rezultatul net se determină prin scăderea impozitului pe profit din rezultatul current (EBT). Rezultatul net = EBT – Impozitul pe profit 19 .I. el este determinat.T. va avea loc un transfer de valoare de la proprietari către creditori. este influenţat de politica de investiţii a întreprinderii şi arată în mod indirect. Prin deducerea cheltuielilor cu amortizările (cele considerate normale) şi provizioanele pentru exploatare. Rezultatul curent = Rezultatul exploatării + Venituri financiare – Cheltuieli Financiare Rezultatul curent permite analiza dinamicii rezultatelor curente ale întreprinderii pe mai multe exerciţii succesive.B. resursele acumulate din activitatea de exploatare. la care se adaugă veniturile financiare. Al patrulea sold intermediar de gestiune este rezultatul net al exerciţiului şi exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare cu care vor fi remuneraţi acţionarii pentru capitalurile proprii subscrise. „earning before interests and taxes”) Rezultatul exploatării = EBE + (Venituri din provizioane pentru exploatare +Alte venituri din exploatare) – (Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele pentru exploatare + Alte cheltuieli de exploatare) E.în disponibilităţi pe măsura reglementării decalajelor dintre nevoile şi resursele exploatării.  Rezultatul curent sau profitul înainte de impozit (EBT.T. De asemenea.B.

poate fi analizat din punct de vedere structural şi factorial. iar gradul în care capitalul sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilităţii (indicator al mărimii relative a rentabilităţii). sub diversele sale forme. indiferent de provenienţa acestora. acestea se suportă de către proprietari în contul profiturilor viitoare aşteptate (pierderea este reportată pentru exerciţiul financiar următor). se pot identifica problemele cu care se confruntă managementul strategic al întreprinderii. Profitul net urmează să fie distribuit sub forma dividendelor sau/şi să se reinvestească în întreprindere. 2. analiza performanţelor întreprinderii cu ajutorul soldurilor intermediare de gestiune oferă indicii cu privire la modul în care este creată şi transferată valoarea în cadrul firmei. se poate efectua pe baza grupării cheltuielilor după natura sau după funcţia (destinaţia) lor în cadrul întreprinderii (cf. În condiţiile în care la nivelul rezultatului net se vor înregistra pierderi. Analiza structurală a profitului Analiza structurală a profitului urmăreşte stabilirea contribuţiei diferitelor tipuri de rezultate la modificarea totală. elaborat de IASC. altfel el va rămâne doar un potenţial de finanţare. 2.2. Analiza rentabilităţii Rentabilitatea poate fi definită ca fiind capacitatea unei întreprinderi de a obţine profit prin utilizarea factorilor de producţie şi a capitalurilor.2. 20 .paragraful 77). Pentru exprimarea rentabilităţii se utilizează două categorii de indicatori: profitul şi ratele de rentabilitate. Dacă întreprinderea continuă să obţină pierderi şi în exerciţiile financiare următoare. prevede la paragraful 69 ca „Profitul este frecvent utilizat ca o măsură a performanţei sau ca bază de referinţă pentru alţi indicatori. IAS 1 .Profitul net trebuie susţinut de existenţa unor disponibilităţi monetare reale. Mărimea absolută a rentabilităţii este reflectată de profit. cum ar fi rentabilitatea investiţiei sau rezultatul pe acţiune”. Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. averea acumulată de proprietari în perioadele anterioare de profitabilitate a firmei se va reduce. precum şi punerea în evidenţă a schimbărilor intervenite pe elemente componente. acest fapt se materializează prin diminuarea valorii capitalului propriu. Analiza structurală a rezultatului brut al exerciţiului (profit brut sau pierdere). Profitul net nerepartizat constituie sursă de finanţare proprie sau element de autofinanţare generat de însăşi activitatea întreprinderii. pe total întreprindere şi pe produse. Analiza profitului Profitul. În concluzie. Astfel.1.

in practica franceza. 1. 607) 3. Vânzări de mărfuri (ct. Prin scăderi succesive se obţin indicatori de caracterizare a rentabilităţii şi gestiunii firmei (unii se regăsesc ca atare în Contul de Profit şi Pierdere. nu fac precizari privind determinarea lor. Fiecare sold intermediar reflecta rezultatul gestiunii financiare la treapta respectiva de acumulare. 1 Nr. Soldurile intermediare de gesitiune sunt indicatori sub forma de solduri ce pun in evidenta etapele formarii rezultatului exerciliului. Consumurile exerciţiului provenind de la terţi (gr.). + . cu ajutorul cărora se caracterizează modul de folosire a resurselor materiale. 62 mai puţin ct. Exerciţiul financiar precedent curent 21 . 60.. Prin solduri intermediare ale gestiunii înţelegem principalii indicatori economico-financiari stabiliţi pe baza datelor din Contul de profit şi Pierdere.G. Tabloul soldurilor intermediare ale gestiunii. tabloul soldurilor intermediare de gestiune nu constituie decat o alta varianta de prezentare a contului de rezultate. evident. intr-adevar. 707) 2. 722) 7.I. Costul mărfurilor vândute (ct. intreprinderile au obligalia de a elabora "tabloul solduriior intermediare de gestiune". gr. Acesti indicatori ce vizeaza. El propune. Producţia vândută (ct. 701 la 708) 5. financiare şi umane ale firmei. 721. 61. un alt mod de grupare a veniturilor si a cheltuielilor. Valoarea adăugată (3+7-8) 1 Subvenţii de exploatare 0 . sub forma de listă se prezintă astfel: Tabelul nr. decat cea oferita de indicatorii contabili obisnuiti. iar alţii se determină în situaţia S. Indicatori crt. Variaţia producţiei stocate (ct. Un sold intermediar al gestiunii este diferenţa dintre două valori. gr. pornind de la indicatorul de rezultate cei mai cuprinzator (marja comerciala + productia exercitiului) si se incheie cu indicatorul cel mai sintetic (rezultatul net al exercitiului). Producţia exerciţiului (4+5+6) 8. Marja comercială (1-2) 4. In realitate. precum pi evidenlierea mecanismului de formare a principalilor indicatori de rezultate si performante. 711) 6. volumul si rentabilitatea activitatii societafii comerciale sunt cunoscuti sub denumirea de solduri intermediare de gestiune .Analiza structurală a profitului după natura veniturilor şi cheltuielilor O apreciere cat mai corecta si mai relevanta a situatiei financiare a unei societati comerciale impune necesitatea utilizarii unor instrumente de masurare a rezultatelor susceptibile sa traduca realitatea economica si financiara a activitatii desarsurate intr-o rnaniera mai semnificativa. Venituri din producţia de imobilizări (ct. Normele metodologice romanesti nu fac referire la aceste solduri si. 607 şi 621) 9. care constituie o sursa suplimentara de informatii pentru determinarea si analiza rezultatelor pe diferite trepte ale formarii lor.

1 3 . 2 3 . 2 4 . 1 7 . 63) Cheltuieli cu personalul (gr. crt. 758) Alte cheltuieli de exploatare (ct. 1 9 . 1 8 . 621) Excedentul (deficitul) brut al exploatării (9+10-11-12) Alte venituri din exploatare (ct. 2 0 . 658) Ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale Ajustarea valorii activelor circulante Ajustarea privind provizioanele penmtru riscuri şi cheltuieli Rezultatul exploatării (13+14-15-16-17-18) Venituri financiare Cheltuieli financiare Rezultatul curent al exerciţiului (19+20-21) Venituri extraordinare Cheltuieli extraordinare Rezultatul extraordinar al exerciţiului (23-24) Exerciţiul financiar precedent curent 22 . 2 2 .Nr. 1 5 . 64 + ct. 2 5 Indicatori Cheltuieli cu impozite. 1 2 . 1 1 . 1 6 . taxe şi vârsăminte asimilate (gr. 2 1 . 1 4 .

distribuţiei sau activităţilor administrative (IAS1 . 2 Rezultatul exerciţiului (profit net sau pierdere) (26-27) 8 . 3. Informaţiile necesare analizei se impun a fi grupate astfel: Tabelul 2 N-1 N Suma %CA Suma %CA 1. Principalele rate financiare care pot fi stabilite pe baza soldurilor intermediare ale gestiunii sunt: Marja comercial ă ⋅100 Vanzari de marfuri Valoarea adaugata b) rata valorii adaugate = Pr oductia exercitiul ui + Marja comerciala a) rata marjei comerciale = ⋅100 c) rata contributie i factorului d) rata remunerarii e) rata EBE = Cheltuielil e cu personalul ⋅100 V aloarea adaugata Pr ofit net + Am ortizare + Pr ovizioane intreprinde rii = Valoarea adaugata um an = ⋅100 EBE ⋅100 Pr oductia ex ercitiului EBE ⋅100 f) rata marjei brute a exp loatarii = CA Analiza structurală a profitului după delimitarea cheltuielilor pe funcţii ale întreprinderii Cea de-a doua metodă de analiză structurală a rezultatului brut al exerciţiului este cunoscută ca metoda clasificării după destinaţia cheltuielilor sau a „costului vânzărilor” şi grupează cheltuielile după funcţia lor ca parte a costului vânzărilor.paragraful 82).Nr. 2 Impozit pe profit 7 . Cifra de afaceri netă Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate Rezultatul brut aferent CA nete (1-2) Alte venituri din exploatare 23 . Indicatori Exerciţiul financiar precedent curent 2 Rezultatul brut al exerciţiului (22+25) 6 . 2. 4. crt.

1 Venituri extraordinare 2 . Analiza factorială a profitului Analiza profitului se impune a fi efectuată şi în funcţie de de factorii direcţi şi indirecţi care acţionează la nivelul întreprinderii. 8. Deoarece fiecare metodă de prezentare are avantaje pentru diferite tipuri de întreprinderi. deoarece informaţiile asupra naturii cheltuielilor sunt utile la estimarea fluxurilor viitoare de numerar. Costuri de desfacere Cheltuieli generale de administraţie Alte cheltuieli de exploatare Rezultatul exploatării (3+4-5-6-7) Venituri financiare 1 Cheltuieli financiare 0 . 1 Cheltuieli extraordinare 3 . 7. 6. cât şi de natura întreprinderii. se cere o prezentare suplimentară atunci când este utilizată metoda costului vânzărilor. Standardul IAS1 (paragraful 84) solicită o opţiune între clasificări în funcţie de cea care prezintă cel mai fidel elementele de performanţă ale întreprinderii. Totuşi.5. Alegerea metodei de analiză între metoda costului vânzărilor şi metoda naturii cheltuielilor depinde atât de factorii istorici şi de cei aferenţi sectorului economic respectiv. analiza factorială a acestuia poate fi aprofundată având în vedere rezultatul aferent cifrei de afaceri. 1 Rezultatul extraordinar (12-13) 4 . 1 Rezultatul brut al exerciţiului (8+11+14) 5 . 1 Rezultatul financiar (9-10) 1 . 24 . x x x x x x x x x x x x Această prezentare oferă uneori informaţii mai relevante pentru utilizatori decât clasificarea după natură. Luând în considerare diversitatea de forme sub care se prezintă profitul la nivel de întreprindere. 9.

7812)] unde: Pr(CA) = profitul aferent cifrei de afaceri nete. cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţiuni de capital etc. 7812) = ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli (rd. ΔQs = variaţia producţiei stocate. Analiza profitului pe produs (Prp) se poate realiza pe baza modelului: Pr p = q v ( p −c ) c = cm +csd +ci cm = cs ∑ jp j csd = t ⋅ sh C i ci = q în care: 25 .). rezultatul exploatării se impune a fi analizat după următorul model: Re = Pr(CA) + Re' Pr(CA) = CA . astfel: Re = Ve . donaţii şi subvenţii primite. ch(CA) = cheltuieli aferente cifrei de afaceri nete. Re' = rezultatul exploatării din alte operaţiuni decât vânzările curente.Ce Având în vedere caracterul eterogen al veniturilor şi cheltuielilor de exploatare. din subvenţii pentru investiţii etc. amenzi şi penalităţi. CA = cifra de afaceri netă. 27 din ct. Qi = producţia imobilizată. din vânzarea activelor şi alte operaţiuni de capital. El se determină ca diferenţă între veniturile din exploatare (Ve) şi cheltuielile aferente acestora (Ce). 6812 -ct. conform reglementarilor de armonizare cu directivele europene şi Standardele Internaţionale de Contabilitate. amenzi şi penalităţi. În cazul firmelor cu activitate de producţie pentru analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri.6812 -ct. donaţii şi subvenţii acordate.Ache Ch(CA) = Ce -[ΔQs + Qi + ct.). se recomandă următoarele modele de bază: a) Pr = Σqvp-Σqvc ∑ b) Pr = ∑q v p1 −    ∑ q vc   = CA pr q vp   Aprofundarea analizei profitului total al întreprinderii presupune studierea profitului principalelor produse şi stabilirea influentelor factorilor direcţi şi indirecţi care acţionează asupra acestora. Ave = alte venituri din exploatare (despăgubiri. de profit şi pierdere). Ache (ct. (ct.Rezultatul exploatării (Re) se circumscrie la nivelul activităţii de baza a întreprinderii şi caracterizează în mărime absolută rentabilitatea ciclului de exploatare.658) = alte cheltuieli de exploatare (despăgubiri.ch(CA) Re' = Ave .658 + (ct.

ric .2. rata rentabilităţii resurselor consumate.j”. i csj . Analiza ratelor de rentabilitate Rata de rentabilitate este un raport între o forma de exprimare a profitului şi active sau capitaluri (proprii. Modelul de calcul şi analiza este următorul: 26 . t .reprezintă cheltuielile cu materiile prime şi materialele directe pe unitatea de produs.preţul de aprovizionare al resursei . Modelele utilizate în analiza factorială a acestei rate sunt următoarele: c a) R = b) R c ∑ ∑g r = 100 Pr ⋅100 = qvp c i i ∑q ∑q vp − vp ∑q     vc  ⋅100 .).consumul specific din resursa materială . q . resurse consumate etc. rata rentabilităţii economice şi rata rentabilităţii financiare..salariul mediu orar (inclusiv contribuţiile pentru asigurări şi protecţie socială).. Principalele rate operaţionale în analiza financiară a întreprinderii sunt: rata rentabilităţii comerciale.cheltuielile indirecte pe unitatea de produs.2. permanente) sau un flux de activitate (cifra de afaceri. s .suma cheltuielilor indirecte. c m 2. pj . h Ci .rata rentabilităţii comerciale pe produse. c d . Diferitele forme de exprimare ale ratelor de rentabilitate au valori informaţionale variate şi oglindesc multiplele laturi ale activităţii economico-financiare a firmei.reprezintă structura producţiei vândute pe produse.volumul fizic al producţiei obţinute. Analiza rentabilităţii resurselor consumate (Rrc) Rata rentabilităţii resurselor consumate reflectă corelaţia dintre rezultatul aferent cifrei de afaceri şi costurile totale aferente vânzărilor. dând expresie politicii comerciale a întreprinderii.j”.cheltuielile cu manopera directă pe unitatea de produs.. şi care este subiectul riscurilor şi beneficiilor ce sunt diferite de aceleaşi din alte segmente de activitate.paragraful 9 „un segment de activitate este o componentă distinctă a unei întreprinderi ce este angajată în furnizarea unui produs individual sau a unui serviciu sau a unui grup de produse sau servicii conexe.timpul de muncă pe unitatea de produs. Modelul de analiză prezentat mai sus poate fi folosit şi în cazul analizei unui segment de activitate conform IAS14 .. Analiza ratei rentabilităţii comerciale (Rc) Rata rentabilităţii comerciale exprimă corelaţia dintre profitul total aferent vânzărilor şi cifra de afaceri.” . sau R c = 1 −   ∑q c 100  q p ∑  v v  c . s c . sau ric = 1 − i  pi  în care: gi .

⋅100 K i unde: Ki = capital investit. remunerarea capitalurilor acţionarilor aduse ca aport sau a profitului net lăsat la dispoziţia 27 . V . precum şi de elementele excepţionale. Rata rentabilităţii economice este independentă de structura financiară (gradul de îndatorare). numărătorul (profitul) se reduce. iar numitorul (cheltuielile totale) creşte.E. Trebuie remarcat faptul că asupra ratei rentabilităţii resurselor consumate costul exercită o dublă acţiune. Ki = Ai +NFR Ai = active imobilizate nete. Rata rentabilităţii economice. (p). exclusiv T. Analiza factorială a ratei rentabilităţii economice. În calculul ratei rentabilităţii economice. în cazul depăşirii costurilor unitare pe produs.A. Ki Analiza ratei rentabilităţii financiare (Rf) Rentabilitatea financiară exprimă corelaţia dintre profit şi capitaluri în calitatea lor de surse de finanţare a activităţii întreprinderii. la numărător se poate utiliza rezultatul exploatării (profitul aferent cifrei de afaceri) sau excedentul brut din exploatare. în mărime relativă. costurile unitare (c) şi preţurile medii de vânzare unitare.viteza de rotaţie a capitalului investit (număr de rotaţii). influenţând în sensuri diferite prin numărătorul şi numitorul raportului (ex. CA  în care:  C Rc .B. decât în cazul altor rate de rentabilitate). ceea ce face ca influenţa negativă a acestui factor asupra ratei rentabilităţii resurselor consumate să fie mult mai puternică.reprezintă rata rentabilităţii comerciale  R =  CA . Analiza ratei rentabilităţii financiare (capitalurilor proprii) măsoară.R rc = ∑ Pr ⋅100 = q vc ∑q ∑q vp − ∑q vc vc ⋅100 Factorii direcţi care influenţează asupra ratei rentabilităţii resurselor consumate sunt: structura producţiei vândute pe produse (g). politica fiscală de impozitare a profitului. se poate realiza pe baza următorului model de analiza: Re = CA Pr ⋅ ⋅100 Ki CA Pr  ⋅100  . NFR = necesarul de fond de rulment. iar la numitor mijloacele economice totale (activul total) sau o parte a acestora. Analiza ratei rentabilităţii economice (Re) Rata rentabilităţii economice reflectă corelaţia dintre un rezultat economic şi mijloacele economice (capitalul) angajate pentru obţinerea acestuia. se poate stabili astfel: Pr ⋅100 sau K i E.

D K p . cu atât creşte rentabilitatea financiară. analiza vanzarilor si a cheltuielilor.datoriile totale. Rata în cauză. ca venit al acţionarilor şi capitalurile proprii ale întreprinderii (Kp). se determină pe baza relaţiei: Rf = Pn ⋅100 Kp Analiza factorială a ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii.3.reprezintă viteza de rotaţie a activului total. Profitabilitatea Pentru analiza profitabilitatii afacerii se elaboreaza multiple analize economice care vizeaza. depăşirea acestei limite de îndatorare atrage pentru firma în cauză dobânzi mai mari şi garanţii suplimentare solicitaţi de bănci. sau braţul pârghiei financiare. Unele bănci apreciază că limita maximă de îndatorare 70% din sursele totale ale firmei. fapt demonstrat cu ajutorul relaţiei: At Pt Kp + D D = = =1 + Kp Kp Kp Kp în care: Pt . .firmei pentru autofinanţare. există o limită de îndatorare acceptată de bănci. P n . considerată ca fiind necesar a sublinia următoarele aspecte: . poate fi aprofundată utilizând următorul model: Rf = Vt At Pn ⋅ ⋅ ⋅100 At Kp Vt în care: V t . exprimată prin număr de rotaţii. deoarece riscul financiar este mai mare (factorul de multiplicare fiind în acest caz 1 + 70 ). 2.reprezintă pasivul total.rentabilitatea netă a veniturilor totale Vt V t Factorul de multiplicare a capitalului propriu reflectă gradul de îndatorare a firmei. A t A t K p . 33 . în principal de eficienţa activităţii de exploatare a firmei. Rata rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii (Rf). D . reflectă corelaţia dintre profitul net (Pn). Utilizând acest model de analiză.gradul de îndatorare.accelerarea vitezei de rotaţie a activului total reprezintă o condiţie esenţială pentru sporirea ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii. in mod special. se identifica si se evalueaza influenta tuturor factorilor interni si externi ai firmei 28 . Pe parcursul acestor analize. cu cât este mai mare. În practica economică însă.factorul de multiplicare a capitalului propriu.sporirea rentabilităţii nete a veniturilor totale reprezintă principala cale de creştere a profitului net şi este determinată.factorul de multiplicare a capitalului propriu.

-politica de acordare a creditelor – client. De exemplu. actionarii vor fi intotdeauna interesati de profitabilitate. permitand evaluarea abilitatii societatilor de a realiza profit. de asemenea. concurenta si avantajele concurentiale. pentru analiza evolutiei si structurii vanzarilor se vor avea in vedere urmatoarele elemente cantitative si calitative: -cantitatea de produse si servicii livrate. clasificarea si ponderea acestora in totalul vanzarilor. -numarul punctelor de vanzare. -numarul clientilor. ca indiciu al modului in care managerii utilizeaza resursele pe care le au la dispozitie. -politica de oferte speciale. Profitabilitatea poate fi exprimata fie pe baza profitului brut (calculat ca diferenta intre vanzari si costul acestora) sau cu ajutorul profitului net (ca diferenta dintre profitul brut si celelalte cheltuieli). Indicatorii de profitabilitate reprezinta cea mai importanta arie de actiune privind analiza financiara. Se calculeaza ca raport procentual intre profitul brut si vanzari (rata marginala a profitului brut) sau ca raport intre profitul net si volumul vanzarilor (rata marginala a profitului net): Profitul brut x 100 / Vanzari Sau Profitul net x 100 / Vanzari ● Rata de revenire a capitalului reprezinta o alta posibilitate de reflectare a profitabilitatii. Valorile ridicate ale profitabilitatii pot deriva din combinatii optimale intre abilitatea echipei manageriale de a comunica rapid si coerent informatiile de care dispune si calitatile de raspuns ale personalului companiei. se va analiza contextul general al mediului de afaceri si contextul local al pietei in care firma isi desfasoara activitatea: nivelul cererii de produse si servicii. Pe langa aceste elemente. Me-am oprit asupra urmatorilor indicatori de profitabilitate: ● Rata marginala a profitului (profitul luat in calcul) nu cuprinde elemente financiare. -numarul mediu de personal care deserveste activitatea comerciala. promotii. utilizand o gama limitata de resurse. ceea ce permite comparatii intre societati finantate diferit. capacitatea spatiilor de prezentare si desfacere. prin raportarea vanzarilor sau a profitului brut la capitalul utilizat (capitalul utilizat = (active curente – datorii curente)): Vanzari x 100 / Capitalul utilizat 29 . -politica de preturi si de discounturi.care-si manifesta actiunea asupra“obiectului analizei” si se evidentiaza relatia dintre efecte si eforturi. se pot elabora si comparatii privind performantele operationale ale agentilor economici. luand ca baza de referinta vanzarile. Indiferent daca agentul economic urmareste maximizarea profitului sau alt obiectiv.

ramuri industriale diferite au niveluri specifice de profitabilitate (spre exemplu. profitul net si dobanzile la creditele pe termen lung fiind raportate la capitalul permanent (capital permanent = capitaluri proprii + datorii pe termen lung) [Profitul net + dobanzile la credite pe termen lung] / Capital permanent Rata de revenire a capitalului utilizat poate creste fie printr-o majorare a profitului. deoarece se considera ca pretul de vanzare poate fi grevat de influente inflationiste sau politici concurentiale. prin prisma finantarii pe termen lung. comertul cu amanuntul inregistreaza o rata marginala a profitului mica. Se impune compararea rezultatelor obtinute cu resursele utilizate de companie si controlate prin management. situatie opusa celei din industria manufacturiera). De asemenea. si masoara succesul de ansamblu al companiilor: Profitul net / Active fixe sau Profitul net / Total active ● Modul de finantare reprezinta o alta perspectiva a profitabilitatii. observand modul in care sursele proprii de finantare au fost utilizate (prin considerarea nivelului rezultatelor obtinute in prezent) si incercand determinarea evolutiei viitoare. iar costul vanzarilor poate fi de asemenea poluat informational (a se remarca rezultatele particulare ale diferitelor metode de evaluare a stocurilor). Previziunile analistilor vor fi cu atat mai valoroase cu cat vor include informatii mai detaliate despre performantele companiilor pe domenii de activitate si zone geografice.Sau Profitul brut x 100 / Capitalul utilizat ● Rata de revenire a capitalului permanent investigheaza eficienta de ansamblu a companiei. costisitoare si care trebuie utilizate eficient. ● Alte metode de calcul al profitabilitatii implica activele. fixe sau nete. corelatie reflectata cu ajutorul indicatorilor de eficienta. care se confrunta cu problema resurselor limitate. fie printr-o viteza de rotatie mai mare a activelor. Concluzii 30 . Pe baza informatiilor furnizate de analizele economice efectuate de firma. raportand profitul net (inainte sau dupa impozitare ) la suma capitalului social si a rezervelor: Profitul net (inainte sau dupa impozitare) / [Capital social + rezerve] Acest indicator reflecta eficienta investitiei actionarilor. dar o viteza de rotatie mai mare a activelor. se vor stabili diverse strategii pentru maximizarea profitului care vor avea in vedere atat cresterea vanzarilor cat si mentinerea sau diminuarea costurilor. Analiza contului de profit si pierdere nu este suficienta in evaluarea unei societati. Importanta indicatorilor calculati pe baza de vanzari a scazut in ultimul timp.

deoarece astfel de elemente trebuie cunoscute de către utilizatori pentru a nu le lua în considerare la previzionarea profiturilor estimate a fi obţinute în viitor. În ceea ce priveşte prezentarea elementelor extraordinare. Pentru exprimarea rentabilităţii se utilizează două categorii de indicatori: profitul şi ratele de rentabilitate. În România. în referenţialul american. cultul anglo-saxon si cel american abordeaza o prezentare a cheltuielilor din exploatare după funcţiile întreprinderii. care este in conformitate cu Directivele europene. spre deosebire de cultul naţional. referenţialul american şi contul de profit şi pierdere din ţara noastră prezintă distinct elementele extraordinare. se remarcă în contul de profit şi pierdere din Marea Britanie şi SUA prezentarea separată a elementelor care nu sunt susceptibile să se producă în viitor. ceea ce sugerează faptul că mai este mult până când vom ajunge să conştientizăm cât de importantă este informaţia previzională în comparaţie cu informaţia confirmatoare. sub denumirea de elemente excepţionale. Analiza performanţelor întreprinderii cu ajutorul soldurilor intermediare de gestiune oferă indicii cu privire la modul în care este creată şi transferată valoarea în cadrul firmei. De asemenea. palierele succesive în formarea rezultatului final. Construcţia indicatorilor se realizează în cascadă. Soldurile intermediare de gestiune (SIG) reprezintă. opţiunea prezentării cheltuielilor din exploatare după unul dintre cele două criterii. si prezinta cheltuielie din exploatare după natura lor. pornind de la cel cuprinzător (producţia exerciţiului + marja comercială) şi încheind cu cel mai sintetic (rezultatul net al exerciţiului). Directivele europene. Analiza financiara foloseste modalitati adecvate de calcul care sa permita obtinerea unor indicatori semnificativi din datele furnizate de situatiile financiare. în fapt. oferă. Mărimea absolută a rentabilităţii este reflectată de profit. Astfel.Din analiza comparativă a modelelor şi schemelor de prezentare contului de profit şi pierdere. se pot identifica problemele cu care se confruntă managementul strategic al întreprinderii. în referenţialul britanic. suntem obligaţi să întocmim un cont de profit şi pierdere care clasifică cheltuielile din exploatare după natura lor. în încercarea lor de a se armoniza standardele internaţionale. şi probabil că societăţile cotate. În contul de profit şi pierdere din ţara noastră astfel de elemente nu sunt prezentate distinct. nu vor evita să o facă. Este adevărat că nimeni nu ne interzice să întocmim şi un cont de profit şi pierdere cu clasificarea cheltuielilor după funcţiile întreprinderii. Totuşi. Acesta reprezintă un avantaj într-o contabilitate care se doreşte a fi suport pentru efectuarea de previziuni. constrânse de investitori. iar 31 . de asemenea. referenţialul britanic interzice prezentarea distinctă a acestor elemente. sau elemente speciale şi rare.

Pe parcursul acestor analize. se identifica si se evalueaza influenta tuturor factorilor interni si externi ai firmei care-si manifesta actiunea asupra“obiectului analizei” si se evidentiaza relatia dintre efecte si eforturi. Indicatorii de profitabilitate reprezinta cea mai importanta arie de actiune privind analiza financiara. analiza vanzarilor si a cheltuielilor. Pentru analiza profitabilitatii afacerii se elaboreaza multiple analize economice care vizeaza.gradul în care capitalul sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilităţii (indicator al mărimii relative a rentabilităţii). permitand evaluarea abilitatii societatilor de a realiza profit. Bibliografie 32 . in mod special. utilizand o gama limitata de resurse.

SFAS 128 Earnings per Share Internet www.ro/analize www. 1995 Bernard Colasse.investopedia. Editura La Decouverte. Constantin Barbulescu. 1999 N. OMFP 3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene (OMFP 3055/2009) SFAS 144 Accounting for the Impairment or Disposal of Long-Lived Assets (2001). Dincolo de frontierele vagabondajului contabil. 1999. Revue Francaise de Comptabilite.Annick Bourgnigon. Ed. Paris.bizcity.com 33 . Sisteme strategice ale intreprinderii.pwc. Editura Economica. Bucureşti.com www. Peut-on definer la performance?. Economică. Feleagă. Analyse financiere d’enterprise. Bucuresti. 1997. SFAS 154 Accounting Changes and Error Correction (2005).

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->