Legea nr.

272/2004
Protecţia copilului – de la sentimentalism la profesionalism

Provocarea pentru a discuta în Consiliul Profesoral Legea nr. 272/2004 ne-a adus
o reală bucurie. De aceea, am pornit să căutăm rădăcinile acesteia la Oficiul Judeţean
pentru Protecţia Drepturilor Copiilor din cadrul Prefecturii Argeş, unde, la biroul
domnului director Adrian Macovei am primit toate lămuririle necesare.
Anexăm prezentului referat şi strategia judeţului Argeş pentru anii 2004 – 2007
privind protecţia drepturilor copilului, document întocmit de instituţiile abilitate în acest
sens.
Legea nr. 272 din 2004 s-a născut tocmai ca urmare a recomandărilor Uniunii
Europene, a ONU si UNICEF.
Astfel, la şedinţa extraordinară din mai 2002 a ONU, în care s-a dezbătut situaţia
copiilor, au participat pentru prima dată copiii înşişi.
Cei 400 de copii au întocmit o declaraţie privind lumea pe care şi-o doresc şi pe care, la
sfârşitul conferinţei, au citit-o în faţa conducătorilor lumii. Ei au spus:
 Suntem copiii lumii.
 Noi ajungem victimele exploatării şi maltratării.
 Noi trăim pe străzi.
 Noi trăim în zone de război.
 Noi suntem victime ale HIV/SIDA.
 Noi suntem cei care nu avem parte de educaţie şi servicii de sănătate adecvate.
 Noi suferim consecinţele discriminărilor sociale, etnice, religioase.
 Noi suntem cei care nu suntem ascultaţi, deşi ar fi timpul să fiţi atenţi la noi.
 Am dori să trăim într-o lume care să fie potrivită pentru noi, fiindcă într-o lume
bună pentru copii toată lumea ar putea trăi bine.
 În această lume, dorită de noi, drepturile copiilor sunt cu adevărat respectate.
 Copiii pot trăi în siguranţă în familiile lor, în comunităţile lor, în naţiunile lor,
într-un mediu care oferă securitate şi este curat.
 În care nu mai există exploatare, abuz, violenţă.
 Unde legi respectate de toţi îi apără pe copii de rele tratamente.
 Unde programe şi centre speciale îi ajută pe copiii – victime să-şi refacă viaţa.

Conform art. 6 din Legea nr. 272/2004, respectarea şi garantarea drepturilor copilului
se realizează conform următoarelor principii:
a) respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
b) egalitatea şanselor şi nediscriminarea;
c) responsabilizarea părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor
d) primordialitatea responsabilitatii parintilor cu privire la respectarea si garantarea
drepturilor copilului;
 e) descentralizarea serviciilor de protectie a copilului, interventia multisectoriala si
parteneriatul dintre institutiile publice si organismele private autorizate;
f) asigurarea unei îngrijiri individualizate si personalizate pentru fiecare copil;
g) respectarea demnitatii copilului;
h) ascultarea opiniei copilului si luarea în considerare a acesteia, tinând cont de vârsta
si de gradul sau de maturitate;
i) asigurarea stabilitatii si continuitatii în îngrijirea, cresterea si educarea copilului,
tinând cont de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica, în cazul luarii unei
masuri de protectie;
j) celeritate în luarea oricarei decizii cu privire la copil;
k) asigurarea protectiei împotriva abuzului si exploatarii copilului;
l) interpretarea fiecarei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelatie
cu ansamblul reglementarilor din aceasta materie.

Legea este structurată în 13 capitole, dintre care cel mai important şi care priveşte
inclusiv unităţile de învăţământ este capitolul II, referitor la Drepturile copilului. Astfel,
la art. 28, se prevede:
(1) Copilul are dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii sale şi nu poate fi
supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.
(2) Măsurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decât în acord cu demnitatea
copilului, nefiind permise sub nici un motiv pedepsele fizice ori acelea care se afla în
legatură cu dezvoltarea fizică, psihică sau care afectează starea emoţională a copilului.
Art. 29 din aceeaşi lege prevede:
(1) Copilul are dreptul să depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor
sale fundamentale.
(2) Copilul este informat asupra drepturilor sale, precum şi asupra modalităţilor de
exercitare a acestora.
La fel de important din punctul nostru de vedere, al cadrelor didactice, este art.
48 alin. 3, care prevede următoarele:
„Copilul, personal şi, după caz, reprezentat sau asistat de reprezentantul sau
legal, are dreptul de a contesta modalităţile şi rezultatele evaluării şi de a se adresa
în acest sens conducerii unităţii de învăţământ, în condiţiile legii.”
Considerăm că această lege este absolut necesară oricărui cadru didactic, de aceea
ar fi bine dacă fiecare dintre noi am avea-o în mapa personală, precum un ghid
metodologic
În concluzie, o societate responsabilă, care doreşte să-i fie recunoscute valenţele
europene, care de curând a semnat aderarea la Uniunea Europeană, va trebui să îmbine
logica inimii şi logica minţii pentru a continua schimbările din sistemul de protecţie a
copilului, pentru ca principiile cuprinse în Legea nr. 272/2004 cu privire la drepturile
copilului să devină şanse reale şi egale pentru toţi copiii.
Instit. Dana Tufeanu
Instit. Chiriac Marinela