Sunteți pe pagina 1din 7

SISTEMUL INFORMAŢIONAL LOGISTIC: COMPONENTE ŞI 

MACRO­PROCESE 
(LOGISTICS INFORMATION SYSTEM: COMPONETS AND MACRO­PROCESSES) 

Abstract: The logistics information system is part of the information system of the organization 
that is integrated in the supply chain and is correlated with the partner organizations. 
An  effective  logistics  information  system  ensures  communication  on  two  levels, 
between  organizations  and  within  the  organization.  According  to  the  types  of 
activities considered, the major components of the logistics information system are the 
following: order management system, warehouse management system, transportation 
management  system.  The  role  of  these  components  is  to  support  the  planning, 
implementation  and  the  control  of  specific  logistics  activities.  The  paper  presents 
examples  of  data  that  are  provided  by  each  of  the  three  components  of  the  logistics 
information  system.  From  an  organizational  perspective,  there  are  three  macro­ 
processes within the supply chain: customer relationship management, internal supply 
chain management and the supplier relationship management. The paper also details 
the processes and activities that characterize each of the logistics macro­processes. 
Key words: logistics, information systems, components, macro­processes 
JEL Classification: M30, M31, M39 

Importanţa  sistemului  informaţional  în  cadrul  lanţului  de  aprovizionare­livrare 


înregistrează  o  evoluţie  ascendentă,  ca  urmare  a  creşterii  rolului  informaţiei  în  managementul 
eficace    şi  eficient  al  fluxurilor  de  produse  şi  al  relaţiilor  cu  organizaţiile  partenere,  în  vederea 
satisfacerii  nevoilor  şi  aşteptărilor  acestora.  Comparativ  cu  managementul  logistic  ce  pune 
accentul  preponderent  pe  integrarea  internă  a  activităţilor  logistice  şi  integrarea  cu  celelalte 
funcţii  ale  organizaţiei,  managementul  lanţului  de  aprovizionare­livrare  vizează  concomitent 
integrarea  internă  şi  externă.  În  acest  context,  esenţa  procesului  de  integrare  cu  organizaţiile 
partenere constă  în  fluxurile de  informaţii  între acestea şi accesarea  în comun a unor informaţii 
capabile să contribuie  la  intercorelarea strategiilor şi operaţiunilor participanţilor  la  fluxurile de 
produse şi servicii din lanţul de aprovizionare­livrare. 
Sistemul  informaţional  logistic  al  unei  organizaţii  constă  în  resursele  umane, 
echipamentele, soluţiile informatice, metodele şi procedurile utilizate pentru asigurarea datelor şi 
informaţiilor  necesare  pentru  adoptarea  deciziilor  strategice  şi  operaţionale  referitoare  la 
activităţile  logistice  ale  organizaţiei.  Activităţile  pe  care  le  presupune  îndeplinirea  rolului  SIL 
constau  în  specificarea,  culegerea,  prelucrarea,  analiza,  interpretarea,  raportarea  şi  distribuirea 
informaţiilor.  Pentru  a  fi  utile  procesului  decizional  logistic,  informaţiile  trebuie  să  aibă 
următoarele caracteristici: actualitate, relevanţă, acurateţe, accesibilitate. 
Informaţiile  perimate  nu  sunt  capabile  să  fundamenteze  decizii  adecvate  în  domeniul 
logistic.  Modul  în  care  piaţa  a  evoluat  într­o  perioadă  anterioară  nu  reflectă  cu  certitudine 
evoluţia  sa  actuală  şi  viitoare.  Managerii  lipsiţi  de  informaţii  actuale  referitoare  la  piaţă, 
organizaţiile partenere, competitori şi propriul sistem logistic îşi asumă riscuri majore în privinţa 
nivelului performanţelor viitoare ale organizaţiei. 
Utilitatea  informaţiilor  furnizate  de  sistemul  informaţional  logistic  este  determinată  de 
măsura  în  care  sunt  concordante  cu  nevoile  specifice  ale  decidenţilor.  Tipul  de  informaţii
disponibile  şi  gradul  lor  de  agregare  influenţează  relevanţa  în  raport  cu  o  anumită  decizie. 
Organizaţiile trebuie să se asigure că managerii pot obţine informaţiile dorite, în forma adecvată. 
Este  de  preferat  ca  sistemul  informaţional  logistic  să  fie  capabil  să  ofere  datele/informaţiile 
adecvate, în loc să acumuleze mari volume de date neimportante. 
Această caracteristică indică gradul în care informaţia reflectă realitatea. Fiecare manager 
doreşte  ca  sistemul  să  fie  cât  mai  aproape  de  unul  ideal  şi  să  îi  ofere  informaţii  cu  un  grad  de 
acurateţe de 100%. Informaţiile cu un grad înalt de acurateţe nu garantează o decizie cu rezultate 
excelente,  dar  un  grad  scăzut  de  acurateţe  este,  în  mod  cert,  generatorul  unor  decizii  cu  impact 
nedorit asupra organizaţiei şi chiar a partenerilor săi. 
Pentru  fundamentarea  deciziilor  strategice  sau  tactice,  informaţiile  trebuie  să  fie 
disponibile exact în momentul în care managerii au nevoie de acestea. Adesea, o informaţie care 
nu  poate  fi  accesată  la  momentul  potrivit  nu  va  mai  avea  aceeaşi  utilitate  ulterior.  Chiar  şi  o 
informaţie  care  există  în  sistem,  dar  nu  poate  fi  accesată  cu  uşurinţă,  într­un  interval  de  timp 
foarte scurt, chiar în timp real, afectează funcţionarea şi performanţele sistemului logistic. 
Informaţiile  actuale,  relevante,  cu  un  grad  înalt  de  acurateţe,  uşor  şi  rapid  accesibile 
asigură vizibilitatea la nivelurile succesive din cadrul lanţului de aprovizionare­livrare, precum şi 
la nivelul  întregului sistem logistic. O bună vizibilitate pe o arie extinsă permite adoptarea unor 
decizii  adecvate,  care  să  contribuie  la  îndeplinirea  obiectivelor  sistemului  logistic  şi  ale 
partenerilor din lanţul de aprovizionare­livrare. 
Informaţiei  îi  revine  astfel  are  un  rol  crucial  pentru  îmbunătăţirea  performanţelor 
sistemului  logistic  al  organizaţiei  şi  pentru  creşterea  competitivităţii  organizaţiilor  din  lanţul  de 
aprovizionare­livrare,  în  raport  cu  membrii  altor  reţele  parteneriale  existente  în  cadrul  pieţei. 
Pentru  fundamentarea  deciziilor  referitoare  la  componentele  sistemului  logistic  şi  la  inserarea 
eficace  a  organizaţiei  în  lanţul  de  aprovizionare­livrare,  sunt  necesare  informaţii  privind  starea 
actuală,  dinamica  şi  tendinţele  viitoare  din  mediul  intern  al  organizaţiei,  din  macro  şi 
micromediul extern al acesteia. 
Sistemul  informaţional  are  menirea  de  a  identifica  nevoile  specifice  de  informaţii  ale 
managerilor responsabili  de  sistemul  logistic sau  de  lanţul de aprovizionare­livrare, de a culege 
din  surse  primare  şi  secundare  datele  şi  informaţiile  respective  şi  de  a  le  distribui  în  formatul 
adecvat,  la  momentul  dorit,  factorilor  de  decizie  din  această  arie  funcţională,  precum  şi 
managerilor  din  alte  arii  ale  căror  decizii  sunt  influenţate  de  sau  influenţează  performanţele 
sistemului logistic al organizaţiei.


Procesul de management logistic 

Analiză  Planificare  Implementare  Control 

Activităţi de editare, sortare, 
Date  prelucrare, stocare, analiză,  Date 
de intrare  interpretare a datelor/  de ieşire 
informaţiilor

Sistemul informaţional logistic al organizaţiei 

Fig. 1 – Corelaţia dintre sistemul informaţional logistic 
şi etapele procesului de management logistic 

Sistemul  informaţional  logistic  este  o  parte  a  sistemului  informaţional  al  organizaţiei, 


care, la rândul său, în cadrul lanţului de aprovizionare­livrare, este corelat cu sistemele specifice 
ale organizaţiilor partenere. 
Un sistem informaţional logistic eficace asigură comunicarea pe două niveluri,  respectiv 
intra­organizaţional  şi  inter­organizaţional.  Din  perspectivă  intra­organizaţională,  este  necesară 
realizarea  schimburilor  de  informaţii  între  logistică  şi  celelalte  arii  funcţionale:  marketing, 
producţie,  financiară  etc.  Din  perspectivă  inter­organizaţională,  sistemul  informaţional  asigură 
armonizarea  organizaţiei  cu  ceilalţi  parteneri  ai  lanţului  de  aprovizionare­livrare,  mai  precis  cu 
furnizorii de bunuri sau servicii şi cu clienţii. 
Esenţa  lanţului  de  aprovizionare­livrare  sporeşte  importanţa  sistemului  informaţional  în 
privinţa  coordonării  strategiilor  şi  operaţiunilor  organizaţiilor  partenere.  Exemple  de  informaţii 
care  pot  face  obiectul  accesării  comune  de  către  părţi  sunt  cele  referitoare  la  disponibilitatea 
produselor în stoc, stadiul onorării comenzilor, livrări, programarea producţiei, vânzări. 
În  funcţie  de  tipurile  de  activităţi  logistice  vizate,  componentele  majore  ale  sistemului 
informaţional  logistic  al  unei  organizaţii  sunt  următoarele:  sistemul  de  management  al 
comenzilor,  sistemul  de  management  al  depozitului,  sistemul  de  management  al  transportului. 
Rolul  acestor  sisteme  este  de  a  susţine  procesul  de  planificare,  realizare  şi  control  în  cazul 
activităţilor referitoare la stocuri, depozite şi respectiv transport. 


SI­LAL 

SIO 

Marketing 
Financiar­ 
Furnizori  SMD  SMT  contabilitate 
Clienţi 

Vânzări 
SMC  C&D 

3PL  Alţi 
Producţie  parteneri

Transportatori 

Fig. 2 – Sistemul informaţional logistic ­ parte integrantă 
a sistemului informaţional al organizaţiei şi a sistemului informaţional 
al lanţului de aprovizionare­livrare 

În continuare, sunt prezentate informaţiile oferite şi funcţiile îndeplinite de fiecare dintre 
cele trei componente: sistemul de management al comenzilor (SMC), sistemul de management al 
depozitului (SMD), sistemul de management al transporturilor (SMT). 
Sistemul de management al comenzilor este constituit din două subsisteme, unul referitor 
la  comenzile  clienţilor,  iar  un  altul  privind  propriile  comenzi  ale  organizaţiei,  adresate 
furnizorilor. Acest sistem este corelat cu cele de management al depozitului şi al transportului. În 
cazul  relaţiilor  cu  clienţii,  funcţiile  îndeplinite  de  sistem  sunt  legate  de  asigurarea  informaţiilor 
referitoare  la  următoarele  aspecte:  evoluţia  şi  structura  cererii;  existenţa  unui  anumit  produs  în 
stoc; locul în care este prezent produsul în reţeaua logistică; cantitatea disponibilă; programarea 
în  timp  a  fabricaţiei  unui  anumit  articol;  intervalul  de  timp  estimat  până  la  livrarea  produsului, 
stadiul  onorării  comenzii.  Sistemul  de  management  al  comenzilor  va  obţine  date  din  sistemul 
informaţional  financiar  al  organizaţiei,  cu  scopul  de  a  verifica  creditul  clientului.  Prin  funcţiile 
sale, acest sistem alocă produsele din depozit pe comenzi, diminuează stocul cu cantitatea livrată, 
stabileşte unitatea de producţie unde va fi fabricat produsul ce nu există în stoc, pregăteşte factura 
pentru produsele ce vor fi livrate conform comenzii. În cazul propriilor comenzi ale organizaţiei, 
sistemul informaţional îndeplineşte funcţii de evaluare a performanţelor furnizorilor, de asigurare 
a informaţiilor privind preţurile şi condiţiile contractuale, costurile de menţinere a produselor în 
stoc, costul comenzilor etc. 
Principalele  tipuri  de  informaţii  pe  care  le  gestionează  sistemul  de  management  al 
depozitului se referă la următoarele activităţi logistice: recepţia mărfurilor, plasarea lor în spaţiul 
de depozitare, managementul stocurilor, prelucrarea comenzilor, preluarea mărfurilor din depozit, 
pregătirea  livrării. Informaţiile din  sistemul de  management al depozitului sunt disponibile  şi  la 
nivelul  sistemelor  de  management  al  comenzilor  şi  al  transportului,  cu  scopul  de  a  asigura 
corelarea  diferitelor  activităţi  logistice.  Funcţiile  majore  pe  care  le  îndeplineşte  un  sistem  de 
management al depozitului sunt următoarele: identificarea produselor şi a cantităţilor de produse 
recepţionate; stabilirea locului din spaţiul de depozitare unde va fi păstrat produsul; determinarea 


rutei  şi  succesiunii  operaţiunilor  de  plasare  a  produselor  în  spaţiul  de  depozitare;  actualizarea 
înregistrărilor  referitoare  la  cantitatea  existentă  în  stoc  şi  locul  unde  se  află  produsele  din  stoc; 
transmiterea  solicitărilor  de  completare  a  stocului,  către  serviciul/  departamentul  de 
aprovizionare/ cumpărare; stabilirea succesiunii fluxurilor de produse care fac parte din structura 
unei  comenzi,  de  la  spaţiul  de  păstrare  la  rampa  de  încărcare  în  mijloacele  de  transport; 
determinarea rutei şi succesiunii operaţiunilor de preluare a produselor din spaţiul de depozitare; 
alocarea  pe  lucrători  a  operaţiunilor  de  preluare  a  produselor;  planificarea  utilizării  spaţiului  de 
depozitare etc. 
Sistemul  de  management  al  transportului  este  corelat  cu  celelalte  două  componente  ale 
sistemului  informaţional  logistic. Acest sistem gestionează informaţiile referitoare  la transportul 
materiilor  prime/materialelor/produselor  de  la  furnizori  şi  la  transportul 
subansamblelor/componentelor/produselor la clienţi. Exemple de informaţii oferite de sistemul de 
management al transporturilor sunt: tarifele de transport; datele de livrare promise; intervalul de 
timp  estimat  până  la  livrare;  dimensiunea  loturilor  de  produse  livrate;  originile  şi  destinaţiile; 
locurile  de  oprire  pe  traseu;  tipul  de  vehicule  utilizate  sau  necesare;  numărul  şi  capacitatea 
vehiculelor;  costul  minim  al  rutelor  de  transport;  durata  intervalului  de  încărcare/descărcare; 
restricţiile  existente  pe  traseu;  transportatorii  utilizaţi  de  organizaţie;  informaţii  în  timp  real 
despre  locul  în care se află  mijloacele de transport etc. Sistemul poate îndeplini toate sau unele 
dintre următoarele funcţii: selecţia  modurilor de transport; alegerea celui  mai  bun transportator; 
consolidarea  livrărilor;  stabilirea  rutelor  de  transport;  programarea  livrărilor;  prelucrarea 
reclamaţiilor; monitorizarea livrărilor; plata şi verificarea documentelor de transport. 
Fiecare dintre cele trei componente ale sistemului informaţional logistic include informaţii 
şi  instrumente  necesare  pentru  susţinerea  deciziilor  în  domeniul  planificării,  desfăşurării, 
monitorizării  şi  evaluării  operaţiunilor  logistice.  Sistemul  informaţional  logistic  este  parte 
integrantă a sistemului informaţional al organizaţiei. 
Din perspectiva organizaţiei, în cadrul lanţului de aprovizionare­livrare, pot fi identificate 
trei  macro­procese:  managementul  relaţiilor  cu  clienţii,  managementul  lanţului  intern  de 
aprovizionare­livrare  şi  managementul  relaţiilor  cu  furnizorii.  Componentele  sistemului 
informaţional logistic sunt determinate astfel nu numai de activităţile logistice propriu­zise, ci şi 
de  macro­procesele  ce  se  desfăşoară  la  nivelul  organizaţiei,  precum  şi  între  aceasta  şi 
organizaţiile  cu  care  cooperează  în  lanţul  de  aprovizionare­livrare.  În  ultimul  deceniu,  piaţa 
soluţiilor  software  logistice  a  fost  marcată  de  apariţia  unor  soluţii  integratoare,  pentru 
managementul  întregii  organizaţii  şi  a  soluţiilor  specializate  pe  macro­procesele  din  lanţul  de 
aprovizionare­livrare. 
Relevanţa macro­proceselor pentru sistemul informaţional al organizaţiei este susţinută de 
esenţa  managementului  lanţului  de  aprovizionare­livrare.  Spre  deosebire  de  viziunea  logistică 
tradiţională,  care  vizează  în  mod  prioritar  integrarea  internă  a  funcţiilor  logistice  la  nivelul 
organizaţiei,  perspectiva  actuală,  bazată  pe  conceptul  de  lanţ  de  aprovizionare­livrare,  este 
focalizată pe integrarea externă, pe armonizarea strategiei şi activităţilor organizaţiei cu cele ale 
partenerilor, fie ei furnizori, intermediari, prestatori terţi de servicii sau clienţi.


Macro­procesele din lanţul de aprovizionare­livrare

Managementul 
Managementul  lanţului intern  Managementul 
relaţiilor  de  relaţiilor 
cu furnizorii  aprovizionare­  cu clienţii 
livrare 

·  Colaborarea  ·  Planificarea  ·  Marketingul


în domeniul  strategică ·  Vânzările
proiectării  ·  Planificarea 
produselor cererii
·  Managementul 
comenzilor
·  Selecţia  ·  Planificarea 
furnizorilor aprovizionării
·  Contactul cu 
clienţii (centre 
·  Negocierea ·  Onorarea  de contact)
·  Cumpărarea comenzilor
·  Colaborarea  ·  Serviciile 
în domeniul  pentru clienţi
aprovizionării

Fig. 3 – Macro­procesele şi procesele specifice 
din lanţul de aprovizionare­livrare 

Managementul relaţiilor cu furnizorii vizează ansamblul raporturilor dintre organizaţie şi 
partenerii  din  amonte.  Procesele  pe  care  le  implică  managementul  relaţiilor  cu  furnizorii  şi 
activităţile  specifice  sunt  următoarele:  (i)  colaborarea  în  domeniul  proiectării  produselor  – 
identificarea  unor  noi  idei  privind  componentele  produselor,  în  vederea  unor  efecte  pozitive  în 
privinţa  costurilor  de  producţie,  a  timpului  de  livrare  etc.;  (ii)  selecţia  furnizorilor  –  evaluarea 
prealabilă  şi  selecţia  furnizorilor,  evaluarea  performanţelor  furnizorilor  pe  parcursul  derulării 
relaţiilor contractuale; (iii) negocierea – stabilirea preţurilor şi altor aspecte financiare, a livrărilor 
de  produse  ce  urmează  a  fi  efectuate  de  furnizor  (produse,  cantităţi,  locuri  de  livrare,  transport 
etc.);  (iv)  cumpărarea  –  achiziţia  efectivă  a  produselor  de  la  furnizori,  pe  baza  comenzilor 
formulate  de  organizaţie;  (v)  colaborarea  în  domeniul  aprovizionării  –  în  privinţa  realizării  de 
previziuni, a planificării producţiei şi a stocurilor. 
Managementul  lanţului  intern  de  aprovizionare­livrare  include  operaţiunile  derulate  în 
interiorul  organizaţiei.  Procese  şi  activităţi  specifice  managementului  lanţului  intern  de 
aprovizionare­livrare  sunt  următoarele:  (i)  planificarea  strategică  –  amplasarea  unităţilor  de 
producţie, a depozitelor şi centrelor de distribuţie; (ii) planificarea cererii – previzionarea cererii 
clienţilor,  planificarea  promoţiilor  etc.;  (iii)  planificarea  aprovizionării  –  planificarea 
cumpărărilor,  producţiei  şi  stocurilor,  pe  baza  estimărilor  referitoare  la  cerere;  (iv)  onorarea 
comenzilor  –  corelarea  comenzilor  cu  sursele  de  aprovizionare  şi  modalităţile  de  transport;  (v) 
serviciile pentru clienţi – asigurarea stocurilor de piese de schimb pentru clienţi  şi programarea 
vizitelor de service la clienţi. 
Managementul  relaţiilor  cu  clienţii  este  un  macro­proces  esenţial  pentru  îndeplinirea 
obiectivelor  organizaţiei  şi  a  aşteptărilor  clienţilor. În  rândul  proceselor  şi  activităţilor  specifice 


managementului  relaţiilor  cu  clienţii,  se  înscriu  următoarele:  (i)  marketingul  –  evaluarea 
atractivităţii  segmentelor  şi  a  competitivităţii  organizaţiei  pe  segmentele  de  piaţă,  alegerea 
segmentelor  de  piaţă,  stabilirea  strategiilor  şi  tacticilor  privind  componentele  mixului  de 
marketing  (produs,  preţ,  distribuţie,  comunicaţie  de  marketing);  (ii)  vânzările  –  configurarea 
soluţiilor  pentru  clienţi,  accesarea  informaţiilor  referitoare  la  comenzile  clienţilor;  (iii) 
managementul comenzilor –  planificarea şi onorarea comenzilor clienţilor, asigurarea vizibilităţii 
pentru  clienţi  a  stadiului  onorării  comenzilor  ;  (iv)  contactul  cu  clienţii  (centre  de  contact)  – 
soluţionarea  problemelor  clienţilor,  facilitarea    preluării  comenzilor  clienţilor  şi  a  activităţii 
reprezentanţilor de vânzări etc. 
Managementul  eficient  şi  eficace  al  acestor  macro­procese  este  facilitat  de  utilizarea 
noilor  soluţii  informatice  care  au  fost  lansate  pe  piaţă  în  deceniul  actual.  Focalizate  pe 
managementul  operaţional  al  lanţului  de  aprovizionare­livrare,  aceste  soluţii  sunt  capabile  să 
ofere  un  avantaj  competitiv  organizaţiilor  utilizatoare.  Totuşi,  în  absenţa  unei  strategii  bine 
fundamentate,  pentru  îndeplinirea  unor  obiective  specifice,  măsurabile,  fezabile,  relevante  şi 
ancorate în timp, orice soluţie oricât de sofisticată şi performantă este doar un  alt instrument în 
panoplia specialiştilor, fără să constituie garanţia succesului de piaţă. 

BIBLIOGRAFIE 

1.  Alter,  Steven  ­  Information  Systems,  4th  Edition,  Prentice  Hall,  Upper  Saddle  River,  New 
Jersey, 2002, p. 191. 

2.  Ballou,  Ronald  H.  ­  Business  Logistics/Supply  Chain  Management,  Fifth  Edition,  Pearson 
Education, Inc., Upper Saddle River, New Jersey, 2004, p. 147. 

3. Chopra, Sunil; Meindl, Peter ­ Supply Chain Management. Strategy, Planning and Operation, 
Second Edition, Pearson Education, Inc., Upper Saddle River, New Jersey, 2004, p. 515.