Fisa de lectura

Hanu Ancutei
Mihail Sadoveanu

Date despre autor Mihail Sadoveanu(1880-1961) s-a nascut la 5 noiembrie 1880. De l-as vedea pe Goethe. Debuteaza in revista bucuresteana Dracu in 1897. la Cimitirul Bellu.a.Codreanu si Gr. M. n-as fi mai tulburat . “Crisma lui Mos Precu”. renuntand. linga Mihai Eminescu. insa. au o adancime celesta. In acelasi an are loc debutul editorial cu patru volume deodata: “Povestiri”. in 1896.” . in 21 octombrie. nu departe de Falticeni.Cocea.. iar mama sa era dintr-o familie de tarani saraciti din Verseni. In 1898 incepe sa colaboreze la Viata noua alaturi de Gala Galaction.Topirceanu.Cobuz. in 1961. Colaboreaza la revista "Samanatorul". Evocand.volumul “Priveghiuri”. frumusetea geniului pe care numai Tizian in persoana ar fi putu sa o traduca in culori. In 1910 este numit in functia de director al Teatrului National din Iasi. dar si cu pseudonimul M.Ibraileanu.. In 1904 se stabileste la Bucuresti. Apoi urmeaza cursurile Liceului National din Iasi.T. reviasta isi anunta incetarea aparitiei: Viata romaneasca isi porneste iar munca pentru cultura si folos. revista Insemnari literare. impreuna cu un coleg. Tatal sau provenea dintr-o familie de olteni emigrati pe vremea revolutiei lui Tudor Vladimirescu. In 1936 M. G. Nicolae Iorga va numi anul 1904 "anul Sadoveanu". N. se casatoreste si va avea unsprezece copii. personalitatea titanica a scriitorului. la Pascani. In 1919 editeaza. “Soimii” . In timp ce studia la gimnaziu.D. iar ochii sai albastri. In decembrie. “Dureri inabusite”. Genoveva de Brabant. la Iasi.S. In editura revistei iesene publica volumul de nuvele “Umbre” si brosura “In amintirea lui Creanga”. la Congresul de la Berlin. M. In 1926 reprezinta Societatea Scriitorilor Romani. G. iar la Editura Luceafarul . Moare la 19 octombrie 1961 la Bucuresti si este inmormintat.Popa scot. ca fiu al avocatului Alexandru Sadoveanu si al Profirei Ursache. Tudor Arghezi si altii. revista lunara Insemnari iesene. impreuna cu Liviu Rebreanu.Sadoveanu scrie despre personalitatea criticului. dar se va simti mai apropiat spiritului "Vietii Romanesti".Sadoveanu. In 1921 devine membru al Academiei Romane.in care Sadoveanu manifesta predilectie deosebita pentru istorie. impreuna cu Tudor Sarghezi. pe apa Moldovei. brosura Cum putem scapa de nevoi si cum putem dobindi pamint s. incepind cu luna ianuarie. Calinescu ii creiona un portret pe masura: „Chipul lui Mihail Sadoveanu a capatat la senectute o frumusete superba. semnind cu numele sau. intentioneaza a alcatui. o monografie asupra lui Stefan cel Mare.2. din lipsa de izvoare. Urmeaza gimnaziul "Alecu Donici" la Falticeni. La moartea lui G. In acest an publica volumele Povestiri de seara (la Editura Minerva).

Tabel cronologic 3. Informatii despe opera .

timp in care insa autorul a lucrat si a tiparit romanul “Venea o moara pe Siret” si “Tara de dincolo de negura”. aratand fatul ca Ana este posesoarea acestui loc unde istoria este recreata. povestindu-si viata si impartasindu-si secretele intr-un cadru intim.Timpul se transforma in spatiu . de fapt. Fiecare dintre povestitorii de la han .Prin recurenta insa. constituindu-se un “adevarat cod al rostirii si ascultarii”.2. Toti oaspetii hanului sunt prieteni. Date generale despre opera Povestirile ce alcatuiesc “Hanu-Ancutei” au fost scrise aproximativ in perioada 1921-1927. reala si mitica . “Iapa lui Voda”. dovada a continuitatii.2. hanul este de fapt un topos central in lumea sadoveniana. o copie perfecta. si din substantivul propriu “Ancutei”. iar noaptea se inchid.1.Are deasemenea o dubla natura. cu o . Toate personajele au o deosebita placere a rostirii istorisirilor .Acestea ii dau un caracter mitic. substantiv ce dezvaluie inca de la inceput locul unde se va petrece “actiunea”. Ancuta este hangita. Prima bucata din acest ciclu. “Hanu-Ancutei” a aparut in 1928 si este un volum de 9 povestiri care poate fi considerata cea mai stralucita creatie lirica epica. un univers al istorisirilor frumoase. definind un spatiu intors asupra lui insusi. hanul sadovenian se constituie treptat intrun spatiu cu totul aparte care inchide in sine o lume . fiind o ambianta propice comuniunii spirituale intre oameni. Explicatia titlului Titlul operei este format din subtantivul comun “hanu”. revista lui Ibraileanu. cu toate credintele traditiile . ce fusese si ea odata hanghita acestuia. iar spatiul hanului . Tipul textului Opera “Hanu-Ancutei” este o povestire in rama deoarece tehnica utilizata de Sadoveanu este aceea de a evidentia o structura multinaratoriala. cu toate framantarile si valurile care au bantuit o tara intreaga. superstitiile si eresurile lor. 2. evidentiindu-i vechimea si continuitatea. un univers si o istorie. hanul devine o tema literara doar odata cu Sadoveanu. ea mostenind hanul de la mama sa pe care o chema tot Ancuta. nu este o descoperire a lui Sadoveanu. “Fantana dintre plopi” a fost scrisa in 1922. “Hanul . povestirea fiind structurata pentru a evidentia sensurile superioare ale raporturilor umane. catre sfarsitul anului 1927.asadar “Hanu-Ancutei” a fost elaborat in aproape sapte ani.3. povesti care au avut loc la han. locul unde drumetii vor face un popas si unde “toate povestile se aud din om in om”. ca un taram al imaginatiei. 2. s-a publicat in 1921.”(George Calinescu) Spre desebire de alte hanuri. Ancuta de altadata este o varianta a Ancutei din timpul povestilor de la han. fiind mitic cum e si timpul se caracterizeaza prin repetare. timpul istoriei si timpul naratiunii. iar apropierea lor conexeaza cele doua praguri temporale ale povestirii. iar ultima in “Viata Romaneasca”. ca motiv literar . Hanul este un teritoriu privilegiat al egalitatii intre oaspeti. afta in cazut genitiv. in “Adevarul literar si artistic”. spun povesti din tineretea lor.ziua portile se deschid spre drumuri si existente umane. prin semnificatii si prin functii .

cu o capacitate de a vorbi autentic enorma. Guy Maupassant. Intr-adevar.Daudet. fabulos. George Calinescu spune ca “are realismul lui Balzac si melancolia unui romantic”.cu ceremonia lor cu tot. atunci in poeti de rasa. unde eroii sunt regi. in vremea veche s-au intamplat lucruri care astazi nu se vad(…)Acum nici nu mai sunt oamenii care au fost… Acuma traieste o lume noua. exista o structura telescopica ce se creeaza tocmai datorita acestei tehnici narative. proza lui Sadoveanu atinge fondul cel mai adinc al specificitatii noastre. Opinii critice asupra textului Despre Mihail Sadoveanu. un neintrecut povestitor “de rasa”. saraci. observa N. N. bautura si petrecerea intru poveste. tacute si rituale”(G. M.Manolescu. ca la romanticul francez de melancolii stilizate. Duiliu Zamfirescu si folosind surse din literatura universala(indicate de el isusi): A.gandirea mitica se mai declara din cand in cand cu nealterata spontaneitate. Sadoveanu creeaza intai un Univers pentru a-si aseza fapturile sale. Tot Calinescu considera ca “Luat in totalitate.(…) Ca si poezia lui Eminescu. “Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent”). Tot acesta remarca si ca. M. planul narativ general. ci de porniri instinctive.Sadoveanu este un asemenea poet in proza. al naratorului evocator. Personajele povestirii simt nostalgia vremii trecute:”Intr-adevar.Sadoveanu e un mare povestitor. formulate pe cale imaginativa. care evoca momente ale prieteniei si ale peregrinarilor din tinerete. abstract. O data cu “Hanu-Ancutei”. “Sadoveanu sau utopia cartii”). Lumea lui Mihail Sadoveanu traieste “intr-un décor sublim si aspru.Gane. lumea taranilor oropsiti din povestiri ramane in urma. maret. viziri. Creanga. De exemplu in povestirea “Fantana dintre plopi” apare.”. E. 2. Sienkiewicz.asupra unei lumi compuse in fapt din oameni simpli. lucratori cu bratele”(N. care nu sunt insa miscate. daca nu in genii filozofice sau stiintifice. personaj-narator al unei povesti de dragoste pline de farmec si de neprevazut. ce aduce ceva din atmosfera “Sindipei” si a ciclurilor arabe. Manolescu. care face portretul lui Neculai Isac.Calinescu. oameni care prin natura statutului lor social duc o existenta confortabila si traiesc intr-o continua delectare. dotat cu institutii geto-scitice. creatorul eposului romanesc a debutat continuand traditia realismului sentimental si a naturalismului descriptiv dupa modelele:Neculce. “Sadoveanu transfera mancarea.5. desi ni se creeaza impresia ca .perspectiva multipla asupra faptelor petrecute. califi.Blaga in “Universul literar” din 1926. filozofi. Ca si Chateubriand. pentru a face loc unei lumi deosebite.Zola. In intreg textul. care gandeste pe coordonatele geniului mitic romanesc. becisnica. Abia intr-un al treilea plan narativ se pune in miscare povestirea capitanului Neculai Isac. Turgheniev. negustori bogati. care stiu sa asculte zvonurile misterioase ale Naturii”." “In pofida diferentierii sufletului modern si in ciuda orientarii spre abstract a omului de cultura -scria L. Prezntarea mai amanuntita a personajului o face insa comisul Ionita. la un moment dat.

saraci. ospatand numai cu carne fripta si band vin.. ca orice adevarat fluviu. Transfera mancarea bautura. pasarile cerului. si ceilalti sa se straduiasca sa relateze povestiri mai interesante si mai grozave. literatura lui M.asupra unei lumi compuse in fapt din oameni simpli. insa dupa o randuiala care cere initiere.Sadoveanu. zimbrii. credincios ca ecoul.. “Eroii lui Sadoveanu sunt insa izvoarele. in fond ele inventeaza”. concluza N. ori spre a reda viata. bazat pe repetarea “inclinarii traditionale cu ulcica de vin”. el creeaza o lume. albinele. lucratori cu bratele. Natura minerala si vegetala. pestii.(…) <<Hanu-Ancutei>> este capodopera idilicului jovial si a subtilitatii barbare. creand in jurul omului. care cel mult dubleaza si tripleaza.(George Calinescu).cu ceremonialul lor cu tot. a facut tocmai prin asimilarea procesului evocativ intreg al istoriei saltul de care numai spiritele mari sunt in stare…”(G. “(George Calinescu) . pentru ca mai apoi. “Povestirea sadoveniana opreste timpul. codrii. povestitor si ascultator.Calinescu). Formal. parand pentru cei ingusti absorbit de vremurile cronicarilor. petrecerea intru poveste. Ceremonialul e ritualic. “Sadoveanu nu scrie despre o lume . ci pentru a se sustrage vietii si mortii. Personajele se prefac a-si aminti.Astfel ca sarbatoarea sufeleteasca este si o celebrare a rodului cu nuante dionisiace:vinul ca materie si metafora dezleaga amintirile si pofta confesiunii. Cel care deschide seria povestirilor este comisul Ionita. suspinele si razvratirile asupritilor si.Manolescu.”(Nicolae Manolescu) “Prin natura rudimentara a omului infatisat. ganganiile. fara a introduce comentarii sonice propii…(…) Sadoveanu a fost cetateanul fara pereche in cea mai simpla arta si in cea mai rafinata. baltile. plugarii. mistretii. Ei traiesc la modul Canaanului.”Esentiala este starea de fericire materiala infaptuita de oaspeti. “accentul cade pe puterea de fabulatie. in ciuda cantitatii ei enorme si a aparentei ei verbalitati. Eroii nu povestesc spre a-si usura sufletul. ostasii. A evocat umilintele si dejnadejdiile celor din vechime. norodul. universul tocmai prin aceea de a fi curs in albia sa. in sine foarte indiferente. suferintele. bourii.Astfel hanul devine un spatiu al ceremonialului mesei in comun.Actul rememorarii sonore e insotit de “fericirea materiala”(George Calinescu) a ospatului cu vin si carne fripta. pastorii. care joaca un rol mai mare decat memoria. animala si morala a vorbirii prin graiul sau. scrierea e un fel de Decameron in care cativa obisnuiti ai unui han spun anecdote .povestitorii rememoreaza faptele traite. creeand astfel emulatia. da impresia unei mari mutenii si a unei placiditati de fluviu lent. Niciodata arta povestirii n-a fost mai rafinata in simplitatea ei”. un spatiu magic care-l protejeaza.

pentru ca I-a furat sotia. pentru ca acesta sa-I fure toti banii. lucru ce I-l spune lui Voda-deghizat. si astfel isi pot continua linistiti povestea de iubire. cu ajutorul haiducului Vasile cel Mare. care-I taia mereu din ocina parinteasca. Comisul Ionita voia sa-I fie facuta dreptate. ce ii cauta pe toate drumurile.”Negustor lipscan”. ce e obligata de tatal sau sa-l ademeneasca. Povestea infatiseaza istoria unui boier. insa caruia ii mureau sotiile. devenind pe zi ce trece mai frumoasa si mai tanara. si astfel pleaca la imparatie. cuprinde o poveste de dragoste a acestuia cu o tigancusa. evoca prin intermediul mesterului Ienache o alta poveste de dragoste. Intr-o zi el vine la tatal lui Leonte pentru a-I fi dezlegat destinul. ultima. sa fie pedepsit.1. una cu final fericit de data aceasta. insa cand Irinuta si iubitul sau sunt inconjurati. “Balaurul”. tatal sau fiind chiar Haralambie. atunci il va pofti pe stapanul tarii sa-I pupe iapa nu departe de coada. intre Todita Catana si o fata de boier. este a lui Damian Cristisor.3. Boierul se enrveaza cumplit si ordona ca Alixandrel sa fie capturat. Nastasa Bolomir. spunand ca. mai precis o intamplare in care el reuseste sa se razbune pe boierul Raducan Chioru. el este atras si in lupta sa de a scapa. duduca Varvana. Informatii asupra continutul textului 3. A saptea povestire. “Haralambie”. In cea de-a treia povestire din “Hanu Ancutei”. Rezumat “Hanu Ancutei” se evidentiaza prin complexitatea istorisirilor continuate in cele noua capitole. adica un vecin de-al sau. Al cincilea capitol. omorandu-l apoi pe Bolomir. narator este mos Leonte zodierul ce reda o intamplare din tinereatea lui cand a vazut un balaur. descoperind astfel ca-l insela cu un anume Alixandrel Vuza. . la realizarea careia contribuie si Ancuta de demult. seful arnautilor. Primul capitol. urmatorul capitol prezinta istoria cumplita a unui haiduc ucis chiar de fratele sau. Itr-adevar. iar boierul se arata mai stors de vlaga. insa. pacalind pe Todita Catana. mancarurile si bauturile lor. “Cealalta Ancuta”.”Iapa lui Voda” are ca narator pe comisul Ionita ce povesteste o intamplare hazlie avandu-l ca antagonist pe Voda Mihalache Sturza ce calatorea deghizat prin tara. narate de capitanul Neculai Isac. Tinerii reusesc sa-l pacaleasca pe tatal fetei. Naratorul este parintele Gherman. daca nu ii este rezolvat cazul. el isi pierde un ochi. Acestea provoaca diferite reactii in randul ascultatorilor. “Fantana dintre plopi”. si pe jupan Costea. ce cuprinde informatii asupra invenctiilor nemetsti. printr-o diversiune creata cu ajutorul Ancutei. ea se transforma intrun balaur. casatorit de multe ori. depre trenuri. “Judet al sarmanilor” are ca narator pe Constandin Motoc si prezinta viata acestuia.

“Istorisirea Zahariei Fantanaru”. ea incepand cu dorinta unui boier de la Pastraveni.“Orb sarac” este povestirea unui om orb. continuata de lita Salomia. Istorisirea cuprinde iar o poveste de dragoste. . iar. cuprinde de fapt o poveste spusa de Zaharia Fantanaru. Acest capitol cuprinde si o versiune a “Mioritei” intonata de acesta. cand va veni la vanatoare sa aiba de unde sa-si adape caii. Ei se ascund in coliba pregatita pentru Voda in padure. batrana prezentata in capitolul anterior. insa. Aglaita. si ies afara cand domnitorul apare si ii povestesc despre impotrivirea tatalui ei. astfel el le da binecuvantarea si devine chiar nasul lor. Ultimul capitol. de a crea o fantama in mijlocul unei paduri pentru ca Voda. ce este relatata de acesta si de batrana ce are grija de el. se indragosteste de Ilies Ursachi. fiica acestuia. tatal nu e de acord. dupa sfatul lui Zaharia Fantanaru.

dar si colportor. cu “zile line de toamna”. dar este şi un personaj permanent al întregului volum „Hanu-Ancuţei”. era alcatuit din niste “ziduri groase de ici pana colo. Zaharia Fantanaru si Lita Salomia. la hotarul dintre cele doua laturi ale sale. adevarat maestru de ceremonii. a carei “dublura” perfecta este hangita din timpul povestirii. prin prezenta in text a doi naratori. vorbeste despre un balaur groaznic. povesteste. Intr-o atmosfera totala de voiosie. in calitate de narator-personaj. din umbra cotloanelor hanului. capitanul Isac. povesteste o hazlie intamplare cu “iapa lui Voda”. in “Fantana dintre plopi”. spune o povestecu un vestit talhar. un negustor lipscan. narator-martor. planurile narative se complica. tot un personaj-narator. mare distribuitor de zodii si de roluri. o poveste nefericita de dragoste din tinerete. cu o prezenta extrem de discreta in discurs. in a noua povestire. si niste porti ferecate cum n-am mai vazut de zilele mele”. calugarul Gherman. deoarece el este prezent în toate povestirile îndemnând oaspeţii să-şi amintească întâmplări . situati in doua planuri temporale. sub dirijarea discreta a lui mos Leonte. de “buna-voire” intre oameni. narator-martor. ci si pe acelea din sufletele indragostitilor. vorbeste despre “cealalta Ancuta”.3. povestitori care isi rosteau povestea vietii si se retrageau apoi in spatiul nedeslusit din care se ivisera: Ionita comisul. necreditabil. devenit un suprapersonaj prin valorile simbolice dobandite. realizând unitatea acestuia. in timpul fabulei si timpul discursului. despre calatoriile sale prin Europa. Hanul insusi este. mos Ienache coropcarul. Haralambie. Personaje Hanul-cetate. evoca. de izolare: “nu era han. mos Leonte. personajul principal al acestei povestiri.2. Constantin Motoc evoca un “judet al sarmanilor”. naratorpersonaj. relateaza legenda margaritarului si o calatorie initiatica prin tarile rasaritului. necreditabil. naratorul-personaj descoperind cu bagheta lui magica nu numai izvoarele din adancuri. invaluind in mister multe detalii ale naratiunii. narator-martor. jupan Damian. fiind el insusi eroul povestirii. un punct de refugiu. in fine.-era cetate”. abstract. apar pe rand. din vremurile infricosatoare. sosit mai tarziu in spatiul narativ. In prima povestire se evidentiza comisul Ionita. necreditabil. narator-personaj. motivul fundamental al operei sadoveniene. se oprea”viersul lautarilor si porneau povestile”. Dupa acest cadru creat de un narator principal. in vertejul timpului. un orb sarac. real si mitic. cu pace in tara. discursul narativ este preluat pe rand de personaje care isi asuma scenarii succesive.

nestanjenita de granite. In jurul mustetii tusinate si la coada ochilor mititei. tactica amanarii. cinstea. petrecute demult în ţara Moldovei. cu fata uscata si adanc brazdata. temporal vorbind. iar eroul din <<Orb sarac>> povesteste cum a ajuns la han Duca-Voda. o proiectie directa in spatiului fabulos romanesc. este chiar calul din poveste.”Dar el nu pleaca nicaieri. imi plesnesc caciula pe o ureche si ma duc. Personajul vine din alt timp. Cinstit şi corect. ce constituie principalul motiv pentru destainuire. intrat in actiune numai cand I se atribuie rolul de voce narativa in imensul carusel al povestilor:”Eu aici is trecator…cuvanta. aflat in contradictie cu hainele ce denota o anumita innobilare a personajului. in timpul fabulos parca al povestii. se situeaza. <<Cealalta Ancuta>> il ajuta pe Todita Catana sa rapeasca o fiica de boier.extraordinare. dor şi ospitalitatea. Hotărât. nici nu-mi pasa.O trăsătură dominantă a comisului Ioniţă este dorinţa de dreptate şi de adevăr. in acele zile grase si vesele. Calul sau era “de mirare”. inainte de a manca tipsia cu jar. nu există să. simţul umorului. Razesul insusi se defineste ca un personaj-narator. intr-o lume cand deplasarea intre imparatii era usoara. pe nesimtite. curajul. Intamplarea comisului Ionita se petrece la han pe vremea lui Mihai Voda Sturza. de fapt. după ce a fost pe la multe divanuri de judecată. adoptand. Inteligent şi curajos. plăcerea . bună dispoziţia. are o istorie ciudata. avand o adevarata pasiune pentru a spune povesti:”Era om nalt. Ionita comisul. dumnealui. Prin acest portret fizic realizat prin intermediul caracterizarii directe. asprimea firii si destinul zbuciumat al acestuia. Sadoveanu sugereaza hotararea. Tot comisul promite sa spuna o intamplare <<infricosata>>. eu incalic si pornesc in lumea mea…Roibul meu ii totdeauna gata. pielea era scrijelita in creturi marunte si nenumarate…”. ca ultimă soluţie la judecata lui Vodă. dascălul Ioan. comisul Ionita are rolul de a intretine buna dispozitie. El însuşi afirmă atunci când este întâmpinat de ofiţerul cel tinerel: „… şam venit la Vodă. un razes strein. un mijloc de deplasare. cu oala in man. Acestuia i se alcatuieste un portret memorabil:”Statea stalp acolo. prin evocarea semnelor adanci ale varstei. o imensa experienta de viata ce-l face atotstiutor. carunt. aici. de “siac sur”. cu saua pe el… Cal ca mine n-are nimeni… Inalic. Numai pielea si ciolanele!”. comisul adună şi aduce cu el toate documentele doveditoare asupra pământului moştenit de la părintele său. însetat după dreptate ca cerbul după apă de izvor. care mie imi era drag foarte. dupa ce fusese mazilit. cu un comportament specific.Calul acesta de poveste este de fapt. Comisul Ioniţă întruchipează tipul ţăranului Moldovean cu cele mai alese virtuţi morale: dorinţa de dreptate şi adevăr. Portretul denota.demnitatea. nu apeleze. răzeşul nu se dă înlături să lupte chiar cu un „corb mare boieresc”. si cu mos Leonte la talcuirea tuturor lucrurilor de pe lumea asta”. ca un simbol al statorniciei preluat din vremuri imemoriale. Această comparaţie populară arată dorinţa arzătoare a lui Ioniţă de a se face dreptate neamului său şi de a nu lăsa moştenire copiilor lui neînţelegerile cu duşmanii care „au colţi lungi şi ascuţiţi”. el indeamna pe noii veniti sa bea si sa manance si sa spuna o istorisire vrednica de ascultat. “Era calul din poveste. Pe parcursul intregii carti.

In acest episod apar personajele povestirii:Todirita Catana. In actiunea concentrala si tensionata. “Cealalta Ancuta” evoca o poveste de dragoste din vremuri apuse. de si ochiul drept strans si inchis ii dadea ceva trist si straniu”. si nimene nu l-a mai vazut niciodata”. Se poate remarca usor ca el are o rafinata strategie narativa. Haralambie. naratorul-personaj al urmatoarei povestiri. radvanul Varvarei. al carei narator este mesterul Ienache copcarul. Dupa aceste popasuri de subtila retorica. Singurul defect al acestuia este acela de a trage din tutun. si abia intr-un al treilea plan narativ se pune in miscare povestirea capitanului Neculai Isac. marturisind ca se indreapta catre targul Iesilor. Gherman devine la un moment dat din narator un abstract narator-martor. a fost mai intai “arnaut domnesc”. Singurul care cunoaste adevarul este chiar mos Leonte. povestirea intra pe fagasul firesc. insa prezentarea mai amanuntita a personajului o face comisul Ionita. pentru “mos Ienachi coropcarul”. pentru ca. mare mester la construirea fantanilor. In planul narativ general al povestirii este realizat portretul acestuia. negustor de lucruri fine.care. sa I-o infunde. acolo sus. razes”nebun si nemernic” indragostit de o fata de boier. naratorul este mos Leonte zodierul. cu douazeci de ani in urma a vazut un balaur. devenind apoi haiduc de codru si lovind conace boieresti. cand ii anunta sosirea:”Obrazu-I smad cu mustacioara tunsa si barba rotunjita. lasand sa se inteleaga ca acel fioros Haralabie este tatal sau.este un personaj necreditabil. observa el cu ironie. seful arnautilor. de “bucurii de fata mare”. drumurile de negos si chiar pe oameni simpli.Personajele şi povestirile sadoveniene îmbracă aura legendei. unde are de indeplinit o treaba de la schit. ce realizeaza o paralela intre Ancuta de demult si cea din timpul firului epic. sub stancile Ceahlaului…”). “Fantana dintre plopi” contine istoria impresionanta a capitanului Neculai Isac. Calugarul Gherman. Atitudinea narativa discreta a acestuia face ca fabulosul povestirii sa fie mentinut pana ce aceasta e spusa in totalitate. care se pricepe ca nimeni altul la zodii. Costea Caruntu. Ancutei. povestea si sa-si scruture luleaua. comunicand in final ca “de dracusorul cel balan nu s-a mai auzit nimic.El adreseaza laude ceremoniale si lui mos Leonte. duduca Varvara. Satana atata treaba avea.de a asculta şi a spune poveşti nemaiauzite. cu care incearca sa fuga in lume. dar si el il orienteaza catre supozitie si mister. care evoca momente ale prieteniei si ale peregrinarii din tinerete. de <<capatatio benevolentiae>>. care este “un om sagalnic”. arata inca frumuseta si barbatie. In a treia povestire din “Hanu-Ancutei”. vatav de carausi. dezvaluindu-si abia mai tarziu identitatea. lui mos Zaharia Fantanarul. pentru bunatatea vinului. Praintele inchina ulcica de vin pentru badea Gheorghita. Povestea lui o reda cu nostalgie. Potretul fizic al acestuia este realizat de catre naratorul principal. indragostit de “o biata fata din satra”. din tinutul Tutovei”. personaj-narator al unei povesti de dragoste pline de farmec si de neprevazut. relevand mai intai de unde vine(“Noi. eroul povestirii sale. numita ”Haralambie”. astfel fiind nevoit sa intrerupa. din cand in cand. naratorul gaseste timp sa . El se recomanda”Neculai Isac de la Balabanesti. cu nas vulturesc si sprancene intunecoase.

“Judet al sarmanilor” are ca narator pe Constantin Motoc. Cata la el cu ochii mari si-I luceau intre ei doua faclii mititele. caruia ii furase sotia. de la subsuoara stanga. El este un personaj cu adanca vocatie religioasa. omul ceva mai indarat. Voda. Ce-a dea saptea povestire.Ancuta de altadata este o varianta a Ancutei din timpul povestilor de la han. Personajele episodice sunt boierul Dimachi Marza de la Pastraveni. El se opri si lumina ii batea obrazul neclintit impresurat de barba alba. cu clontul spre pamant…Cand se simti aproape. se arata suparata fara pricina.” Orbul.alesul inimii ei. marele cantaret al maniei lui “Ahil Peleianul”. integrandu-se pe rand in comunitati diferite. pentru ca cei doi provin din zonele de munte:”Baba purta broboada de stergar alb. caruia mos Leonte ii stabileste. ce venea dintr-un tinut indepartat. confirmadu-se imaginea sadoveniana de Eden situat intr-un taram atemporal. de data aceasta batrani:”O baba s-un mosneag iesira catre lumina dinspre carale lipscanului. sunt simple. sotia sa si haiducul Vasile cel Mare ce reuseste sa razbune faptele crude ale boierului asupra bietului om. acesta avand o aventura a cunoasterii.” Faptul ca este infirm. stiind sa cante din cimpoi si detine taina sunetelor. numai ca baba mai facu cativa pasi catre foc. un cioban. un destin favorabil. Zaharia Fantanarul este naratorul ce incheie sirul povestirilor. cu o istorie intortocheata. compensat insa cu “destula intelepciune” si cu darul muzicii al lui Orfeu. om umblat pe drumuri negustoresti. din moment ce misterul vederii I-a fost stins de o putere divina. Povestirea “Orb sarac” are de fapt doi naratori. iar cojocelul il tinea numai pe umeri. radea cu obraji plini si bogati de crestin bine hranit”. contrastand puternic cu tinuta de oras. iar apropierea lor conexeaza cele doua praguri temporale ale povestirii. Vocatia lui Zaharia era aceea ed a descoperi izvoare. Aglaita. cu o lunga traditie in literatura. ii atarna cimpoiul. este o consecinta a unei intamplari din trecut. Femeia venea inainte. Hanul Ancutei este ales de el ca loc unde se consuma vin din belsug si se mananca pe saturate. “Negustor Lipscan” are de data asta ca povestitor “un barbat barbos cu caciula si cu giubea. orbul se opri. Ilies Ursachi. Inainte ca acesta sa-o inceapa. Hainele lor. apoi si-a lepadat pe o laita pistoalele si iataganul…”. ca si aceasta de-acum. initial nu e primit in spatiul povestii:”Baba. Razasul s-a uitat lung la dansa. incepand cu Homer. o copie perfecta. lipsit de darul vederii. folosind o bagheta magica. personaj emblematic. timpul istoriei si timpul naratiunii. un personaj colectiv reprezntat de armata lui Voda. aici insa cersator.care adusese pe cersator. rememorarea acesteia fiind alt motiv narativ pe care personajul narator si-l asuma. Damian Cristisor. cand mosneagul pasi cu mainile intinse spre noi.fiica bboierului.alcatuiasca si potrete semnificative:”Ancuta de altadata era muiere frumoasa. . cu capul putin inaltat si parand a asculta cu mare luare-aminte zvoana si glasurile de la focul nostru”.” Ritualul apropierii de foc este precedat de o anumita ritmica a gesturilor:”si de sub cojocel.Acesta le vorbeste celor prezenti de descoperirile atata de ingenioase ale occidentalilor. lita Salomia incepe alta. Este un om sarac. ale orbului si ale litei Salomia. In povestirea sa apar personajele episodice: boierul Raducan Chioru. potrivit astrelor. Barba-I era astamparata si rotunjita de foarfece.

pentru a face loc unei lumi deosebite. bautura si petrecerea intru poveste-cu ceremonia lor cu tot.de asemenea. cand taberele nu mai ispraveau. 3. Manolescu. Avea niste ziduri groase de ici pana colo si niste porti ferecate cum n-am mai vazut in zilele mele”. viziri.iar din literatura universala cu “Decameronul” lui Boccacio sau “Povestile de la Canterberry” ale lui Chaucer. “Sadoveanu sau utopia cartii”). venit la vanatoare. negustori bogati. “Sadoveanu transfera mancarea. facilitand intreaga actiune. Locul inspira. Este un timp mitic. legendar. califi. Caracterul operei de competitie de povesti o aseamana cu alte scrieri sadoveniene-“Divanul persian”.”Povestile de la Bradu Stramb”. cu rol de liant istoric de dragoste. ce aduce ceva din atmosfera “Sindipei” si a ciclurilor arabe. Plasarea in timp si spatiu uzeaza de clisee a istorisirii populare. era cetate. filozofi. Ni se vorbeste in “Hanu Ancutei” despre “o vreme a petrecerilor si a povestilor” intr-o toamna rodnica. toate referintele sunt ambigue: “in acel an au cazut de Santilie ploi napraznice”. cares unt disperati ca “mazalul” Ilier Ursachi nu e dorit de tatal fetei.”oamenii spuneau ca au vazut balaur negru de nouri” si “imparatul Alb si-a ridicat muscalii impotriva limbilor pagane”. vinul de deserta in ulcele si la focuri se frigeau hartane de vitei si de berbeci.”porti ferecate” sunt tot atatea sugestii ale unui spatiu inchis.”ziduri”. iar vremea petrecerilor si a povestilor incepuse. oameni care prin natura statutului lor social duc o existenta confortabila si traiesc intr-o continua delectare. siguranta:”…hanul acela al Ancutei nu era han. lumea taranilor oropsiti din povestiri ramane in urma. unde eroii sunt regi.asupra unei lumi compuse in fapt din oameni simpli. Elemente de limbaj (valoare artistica) O data cu “Hanu-Ancutei”. Timpul este ideal: era pace in tara si recolte bogate. Hanul Ancutei este un loc destinat exclusiv petrecerilor si povestilor. deci Zaharia este un personaj-intrument. cel care descopera sensul intamplarilor ascunse si aduce in fata lui Voda. in care era “pace in tara si intre oameni buna invoire”. Hanul . povestea celor doi indragostiti. saraci.3. “Cetate”.El joaca rolul de intermediar al povestirii. lucratori cu bratele”(N.

povestitorii isi declara participarea la ele. asemenea bautura sa nu fie cu parere de rau. Procedeele narative lipsesc din povestirea acestuia.nu din primitivism.se trezeste la viata dupa apusul soarelui. In acest ceremonial al povestirii. comisul Ionita spune o poveste hazlie(“Iapa lui Voda”) pentru a destinde atmosfera. altceva n-am mai vazut nimica. “accentul cade pe puterea de fabulatie. capata o noua viata amintirile si intamplarile trecutului. Ascultatorii resping “draciile nemtesti”-in fond aspecte ale unei societati civilizate. Procedeele narative.”Balaurul”). in fond ele inventeaza. si tehnici subtile de a mentine treaz interesul ascultatorilor si de a crea o atmosfera de mister.” Pe parcursul intregii carti. Desi intamplarile sunt situate cat mai departe in timp. ci avand un alt mod de a percepe lucrurile:”-Apoi.”.”Cealalta Ancuta”. Pe parcursul lecturii remarcam bogate referiri la superstitii si credinte populare.”(Nicolae Manolescu) Povestirile se pot imparti astfel: comice(“Iapa lui Voda”). comisul Ionita are rolul de a intretine buna dispozitie. care joaca un rol mai mare decat memoria. el ii indeamna pe noii veniti sa bea si sa manance si sa spuna o istorioara vrednica de ascultat. o varianta a Mioritei (“Orb sarac”). Capitolul “Iapa lui Voda” are cel mai greu rol din acest volum si anume sa initieze urmatoarele opt povestiri. faradecat mare iarmaroc. de exemplu. Caci e-un fel de lesie amara”.insa pentru prima oara putem obesrva ca procedeu folosirea gradatiei(ce apare prin simpla citire a textului.de haiducie(“Haralambie”. Calugarul Gherman in “Haralambie”.”Judet al sarmanilor”). Chiar daca ni se creeaza impresia ca povestitorii rememoreaza faptele traite. si comedii si muzici si nemtaria pamantului band bere. de dragoste(“Fantana dintre plopi”. Mare iarmaroc. adica prezwentarea si reprezentarea. Primul. el da importanta diegezei si actiunii. . sa capteze atentia si curiozitatea cititorului. Cine n-a gustat. cand la lumina focului. oameni buni. Toti au nostalgia vremii trecute:”Intr-adevar. In cazul povestirii lui mos Leonte. Ancuta trece zambitoare printre meseni. istoriseste chiar povestea vietii lui. ritualul mancarii si al bauturii reprezinta o treapta necesara. impartindu-le bucate si vin. Ambiguitatea e intretinuta de continua alunecare a realului in miraculor. bazandu-se pe istoric. Autorul asigura aceste lucruri prin fraza de incheiere a acestui capitol: “S-acuma sa mai primim vin in ulcele si sa incep alta istorie pe care demult vroiam sa v-o spun.”Istorisirea Zahariei Fantanarul”. faptele succezandu-se intr-o ordine fireasca. apoi iau cuvantul altii care promit sa istoriseasca ceva din “vremea adevarata”. Povestirea negustorului lipscan pune fata in fata doua moduri distincte de viata. cat lumea asta. becisnica. iar unele au loc chiar la han. aparitia balaurului este prezentata grandios. acolo la Lipsc. avand o exprienta minima cu oamenii si cu discutiile. in vremea veche s-au intamplat lucruri care astazi nu se mai vad(…) Acum nici nu mai sunt oamenii care au fost… Acuma traieste o lume noua. neglijand discursul naratologic. de fapt. astfel finalul tragic are un efect mai mare asupra ascultatorilor) si a paralelismului (realizat intre scenele in cares unt prezente personaje ca basa Gheorghe si Voda). si aici sunt alternate cu maiestrie. Personajele se fac a-si aminti.

„o asteptam” etc. starnind astfel din partea ascultatorilor reactii diferite. „am pierdut”. Intre limbajul personajului si cel al autorului nu este nici o diferenta adancirea ideii de arhetip. ci important pentru ceea ce se petrece in el. ceremonios. chiar ritualic: ”stimate fete. Sadoveanu este un povestitor liric. Reprezntarea in acest capitol este aproape vital: dialogul dintre cei doi indragostiti trebuia neaparat reprodus. Rapsodul Constantin foloseste in “Orb sarac” predominant discursul narativ. ca loc al povestirii si al toamnei imbelsugate. dialogul aparand numai in fragmentul in care Ienache si Toderita merg pe acelasi drum. el nu divulga anumite fapte sau detalii. Ienache coropcarul istoriseste si el tot o poveste tragica de iubire. este un volum de povestiri unificate de rama narativa a hanului. considerata <<capedopera de rascruce>>(Nicolae Manolescu). capitol. Tot limbajul din nuvela este protocolar. Toate personajele imprumuta acest limbaj (inclusiv Sadoveanu). “Celalata Ancuta” este constituita dintr-o poveste ampla. ce nu dezvaluie tot ce stie despre intamplarile relatate. domnilor”. Prezentarea este cea care domina in acest caz. reflectiv care imbina oralitatea stilului popular cu eruditia livresca. spre deosebire de celelalte . Povestirea este la persoana intai „am umblat”.” (George Calinescu). Opera constituie un exemplu de arta narativa. el fiind primul narator necreditabil din “Hanu Ancutei” deoarece cauza plasarii coropcarului in jurul lui Toderita Catana in momentele-cheie fiind pusa pe seama omisiunii de informatii. imbinand cu maiestrie cuvintele. „m-am imbracat”. “<<Hanu Ancutei>>. Cuprins de atmosfera generata de Neculai Isac. „am venit”. “cinstiti prieteni”. nu contine caracterizarea naratorului. “Judet al sarmanilor” isi aduce si el aportul la gradul de unicitate al intregului volum. noul-venit. dar de aceasta data cu un final fericit. Ultimul capitol si cel mai complex de atfel se numeste “Istorisirea Zahariei fantanarul”.Neculai Isac. „neam despartit”. ca timp privilegiat al povestirii. . un titlu ales ironic intrucat lita Salomia povesteste mai mult. de impletire a mai multor stiluri intr-acelasi spatiu ambivalent si intr-un timp neimportant ca durata. le povesteste despre “fantana dintre plopi”. Un aspect al prezentei procedeelor narative este chiar faptul ca naratorul este unul necreditabil.

este deasupratuturor civilizatiilor europene. cele mai aprige argumente intalnindu-se in povestirea “Negustor lipscan”) deoarece acesti oameni sunt niste arhetipuri ce nu pot fi influentati sau schimbati de vreme. ce desi pare putin “primitiva”. la randul lor.4. de trecerea timpului. opera “Hanu Ancutei” contine toate trasaturile caracteristice ale unei povestiri care niciodata nu a fost mai rafinata prin simplitatea ei. iar faptele operei sunt puse in contradictie cu faptele altor martori. astfel rezultand o adevarata… ameteala). Foarte interesant este si fatul ca. datorita originalitatii stilului lui Sadoveanu in arta povestirii. reusesind astfel sa creeze impresia unei Moldove prospere. devenind un fel de narator abstract fapt ce da unitatea operei si ii permite sa urmareasca astfel din “umbra” evolutia personajelor sale si sa ii lase pe altii sa ii ia locul. Parerea personala Dupa parerea mea. aceste personaje-naratoare se pot clasifica in naratori evocatori(ce povestesc pur si simplu intamplarile) si naratori-martori creditabili si necreditabili(ce presupun inscrierea relatarii intr-o conformitate cu planul operei. Lumea creata de Sadoveanu este o lume legendara. Sadoveanu reuseste cu maiestrie sa coreleze puternic si multiplu cele . a unei civilizatii (adica ardelenii) superioare celei din Occident (in special a nemtilor. Am remarcat cu placere faptul ca Sadoveanu se detaseaza adesea din postura de narator.

Toate acestea pentru ca pentru Sadoveanu modul “spunerii” este foarte important si este baza in atragerea celor din jurul in a o asculta. si a modului in care este istorisita intamplarea. incearca Sadoveanu s-o sustina pe parcursul firului epic. mai ales ca o afirmatie intamplatoare in sirul altora straneste curiozitatea ascultatorilor. prezentarile facute sunt legate intre ele. De exemplu. comisul Ionita promite sa spuna ceva “cu mult mai minunat si mai infricosator”. Continuitatea aceasta a firului epic formeaza o opera unitata si totodata unica in literatura romana. un nou calator dornic de a bea unul sai mai multe pahare de vin si de a impartasi o poveste celor aflati pentru a ii intriga sau doar a ii amuza. . in acest caz am putut sesiza intriga in sufletele calatorilor sau bucuria. in sine. frumusetea povestilor se datoreaza in special hanului innascut al povestilor. in a le trezi interesul. dupa parerea mea. Am remarcat ca acestea sunt facute fie prin introducerea unui personaj in scena. Am mai observat si ca fiecare poveste este prezentata in doua planuri.noua povestiri. care. Insa. desi sunt relatate fiecare intr-un capitol diferit. idee pe care. cel al …povestirii propriu-zise.