Fisa de lectura

Hanu Ancutei
Mihail Sadoveanu

Cocea. In 1921 devine membru al Academiei Romane. la Congresul de la Berlin.a.in care Sadoveanu manifesta predilectie deosebita pentru istorie. reviasta isi anunta incetarea aparitiei: Viata romaneasca isi porneste iar munca pentru cultura si folos. “Soimii” . frumusetea geniului pe care numai Tizian in persoana ar fi putu sa o traduca in culori.Sadoveanu scrie despre personalitatea criticului. ca fiu al avocatului Alexandru Sadoveanu si al Profirei Ursache. impreuna cu Tudor Sarghezi. G. In 1926 reprezinta Societatea Scriitorilor Romani. Nicolae Iorga va numi anul 1904 "anul Sadoveanu". iar la Editura Luceafarul . se casatoreste si va avea unsprezece copii. au o adancime celesta. impreuna cu un coleg. din lipsa de izvoare. intentioneaza a alcatui.T.Ibraileanu. renuntand. Calinescu ii creiona un portret pe masura: „Chipul lui Mihail Sadoveanu a capatat la senectute o frumusete superba. dar si cu pseudonimul M. Urmeaza gimnaziul "Alecu Donici" la Falticeni. la Iasi. Debuteaza in revista bucuresteana Dracu in 1897. iar ochii sai albastri. incepind cu luna ianuarie. nu departe de Falticeni.. Tatal sau provenea dintr-o familie de olteni emigrati pe vremea revolutiei lui Tudor Vladimirescu.D. pe apa Moldovei. insa. linga Mihai Eminescu. la Pascani. revista Insemnari literare. personalitatea titanica a scriitorului. In acest an publica volumele Povestiri de seara (la Editura Minerva). la Cimitirul Bellu. In editura revistei iesene publica volumul de nuvele “Umbre” si brosura “In amintirea lui Creanga”. In 1898 incepe sa colaboreze la Viata noua alaturi de Gala Galaction. iar mama sa era dintr-o familie de tarani saraciti din Verseni. De l-as vedea pe Goethe. Colaboreaza la revista "Samanatorul". N. Date despre autor Mihail Sadoveanu(1880-1961) s-a nascut la 5 noiembrie 1880.Topirceanu. M. Apoi urmeaza cursurile Liceului National din Iasi. n-as fi mai tulburat .volumul “Priveghiuri”.Cobuz. La moartea lui G. dar se va simti mai apropiat spiritului "Vietii Romanesti". “Dureri inabusite”. Genoveva de Brabant. In 1910 este numit in functia de director al Teatrului National din Iasi.2. brosura Cum putem scapa de nevoi si cum putem dobindi pamint s. In acelasi an are loc debutul editorial cu patru volume deodata: “Povestiri”. In timp ce studia la gimnaziu. o monografie asupra lui Stefan cel Mare.. Evocand.Popa scot. In 1904 se stabileste la Bucuresti. impreuna cu Liviu Rebreanu.S. “Crisma lui Mos Precu”. In decembrie. G. in 1896.Sadoveanu.” . revista lunara Insemnari iesene. Moare la 19 octombrie 1961 la Bucuresti si este inmormintat. in 21 octombrie. semnind cu numele sau. in 1961.Codreanu si Gr. Tudor Arghezi si altii. In 1919 editeaza. In 1936 M. M.

Informatii despe opera .Tabel cronologic 3.

Acestea ii dau un caracter mitic. dovada a continuitatii. Ancuta este hangita. si din substantivul propriu “Ancutei”. un univers al istorisirilor frumoase. povesti care au avut loc la han. constituindu-se un “adevarat cod al rostirii si ascultarii”. povestindu-si viata si impartasindu-si secretele intr-un cadru intim. fiind mitic cum e si timpul se caracterizeaza prin repetare. timp in care insa autorul a lucrat si a tiparit romanul “Venea o moara pe Siret” si “Tara de dincolo de negura”. hanul devine o tema literara doar odata cu Sadoveanu.”(George Calinescu) Spre desebire de alte hanuri. o copie perfecta.2. catre sfarsitul anului 1927. evidentiindu-i vechimea si continuitatea.1. cu toate framantarile si valurile care au bantuit o tara intreaga. Hanul este un teritoriu privilegiat al egalitatii intre oaspeti.2. ea mostenind hanul de la mama sa pe care o chema tot Ancuta. Explicatia titlului Titlul operei este format din subtantivul comun “hanu”.Timpul se transforma in spatiu . povestirea fiind structurata pentru a evidentia sensurile superioare ale raporturilor umane. Toate personajele au o deosebita placere a rostirii istorisirilor . hanul sadovenian se constituie treptat intrun spatiu cu totul aparte care inchide in sine o lume . reala si mitica . ca motiv literar . spun povesti din tineretea lor. iar apropierea lor conexeaza cele doua praguri temporale ale povestirii. “Fantana dintre plopi” a fost scrisa in 1922. “Iapa lui Voda”. Ancuta de altadata este o varianta a Ancutei din timpul povestilor de la han.3. iar noaptea se inchid.ziua portile se deschid spre drumuri si existente umane. ca un taram al imaginatiei. cu o . hanul este de fapt un topos central in lumea sadoveniana. s-a publicat in 1921. definind un spatiu intors asupra lui insusi. superstitiile si eresurile lor. iar ultima in “Viata Romaneasca”. Toti oaspetii hanului sunt prieteni. iar spatiul hanului . fiind o ambianta propice comuniunii spirituale intre oameni. cu toate credintele traditiile . Fiecare dintre povestitorii de la han . aratand fatul ca Ana este posesoarea acestui loc unde istoria este recreata.asadar “Hanu-Ancutei” a fost elaborat in aproape sapte ani. revista lui Ibraileanu. Tipul textului Opera “Hanu-Ancutei” este o povestire in rama deoarece tehnica utilizata de Sadoveanu este aceea de a evidentia o structura multinaratoriala. 2.Prin recurenta insa. afta in cazut genitiv.Are deasemenea o dubla natura. ce fusese si ea odata hanghita acestuia. Prima bucata din acest ciclu. timpul istoriei si timpul naratiunii. Date generale despre opera Povestirile ce alcatuiesc “Hanu-Ancutei” au fost scrise aproximativ in perioada 1921-1927. 2. “Hanul . in “Adevarul literar si artistic”. nu este o descoperire a lui Sadoveanu. de fapt. “Hanu-Ancutei” a aparut in 1928 si este un volum de 9 povestiri care poate fi considerata cea mai stralucita creatie lirica epica. locul unde drumetii vor face un popas si unde “toate povestile se aud din om in om”. substantiv ce dezvaluie inca de la inceput locul unde se va petrece “actiunea”. un univers si o istorie. prin semnificatii si prin functii .

2. saraci.Calinescu.cu ceremonia lor cu tot. Ca si Chateubriand. “Sadoveanu transfera mancarea.gandirea mitica se mai declara din cand in cand cu nealterata spontaneitate. Intr-adevar. negustori bogati. Lumea lui Mihail Sadoveanu traieste “intr-un décor sublim si aspru. lumea taranilor oropsiti din povestiri ramane in urma. proza lui Sadoveanu atinge fondul cel mai adinc al specificitatii noastre. M. O data cu “Hanu-Ancutei”. Sienkiewicz. Manolescu. la un moment dat. Prezntarea mai amanuntita a personajului o face insa comisul Ionita.5.perspectiva multipla asupra faptelor petrecute. dotat cu institutii geto-scitice.Daudet. filozofi.Sadoveanu este un asemenea poet in proza. cu o capacitate de a vorbi autentic enorma. “Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent”). In intreg textul. planul narativ general. ca la romanticul francez de melancolii stilizate. care nu sunt insa miscate. bautura si petrecerea intru poveste. N. lucratori cu bratele”(N. care evoca momente ale prieteniei si ale peregrinarilor din tinerete.Manolescu. al naratorului evocator. care face portretul lui Neculai Isac. tacute si rituale”(G. Turgheniev. ci de porniri instinctive. care stiu sa asculte zvonurile misterioase ale Naturii”. personaj-narator al unei povesti de dragoste pline de farmec si de neprevazut. Tot Calinescu considera ca “Luat in totalitate. Opinii critice asupra textului Despre Mihail Sadoveanu. Sadoveanu creeaza intai un Univers pentru a-si aseza fapturile sale. atunci in poeti de rasa. un neintrecut povestitor “de rasa”.”. califi. pentru a face loc unei lumi deosebite. Tot acesta remarca si ca. becisnica. daca nu in genii filozofice sau stiintifice. desi ni se creeaza impresia ca . viziri. Personajele povestirii simt nostalgia vremii trecute:”Intr-adevar. “Sadoveanu sau utopia cartii”).Blaga in “Universul literar” din 1926. maret. Abia intr-un al treilea plan narativ se pune in miscare povestirea capitanului Neculai Isac. ce aduce ceva din atmosfera “Sindipei” si a ciclurilor arabe. abstract.(…) Ca si poezia lui Eminescu. care gandeste pe coordonatele geniului mitic romanesc. Guy Maupassant." “In pofida diferentierii sufletului modern si in ciuda orientarii spre abstract a omului de cultura -scria L.Sadoveanu e un mare povestitor. fabulos. Duiliu Zamfirescu si folosind surse din literatura universala(indicate de el isusi): A. exista o structura telescopica ce se creeaza tocmai datorita acestei tehnici narative.Gane. unde eroii sunt regi.asupra unei lumi compuse in fapt din oameni simpli. M. E. Creanga. formulate pe cale imaginativa. George Calinescu spune ca “are realismul lui Balzac si melancolia unui romantic”. in vremea veche s-au intamplat lucruri care astazi nu se vad(…)Acum nici nu mai sunt oamenii care au fost… Acuma traieste o lume noua. oameni care prin natura statutului lor social duc o existenta confortabila si traiesc intr-o continua delectare. creatorul eposului romanesc a debutat continuand traditia realismului sentimental si a naturalismului descriptiv dupa modelele:Neculce. De exemplu in povestirea “Fantana dintre plopi” apare.Zola. observa N.

literatura lui M. parand pentru cei ingusti absorbit de vremurile cronicarilor.povestitorii rememoreaza faptele traite. suferintele. animala si morala a vorbirii prin graiul sau. Eroii nu povestesc spre a-si usura sufletul. concluza N. in sine foarte indiferente. in ciuda cantitatii ei enorme si a aparentei ei verbalitati. Transfera mancarea bautura. creand in jurul omului. lucratori cu bratele. pestii. plugarii. baltile. ganganiile. el creeaza o lume. ori spre a reda viata.”Esentiala este starea de fericire materiala infaptuita de oaspeti. “Sadoveanu nu scrie despre o lume . pasarile cerului. insa dupa o randuiala care cere initiere. care joaca un rol mai mare decat memoria. norodul. povestitor si ascultator.asupra unei lumi compuse in fapt din oameni simpli.cu ceremonialul lor cu tot..Astfel ca sarbatoarea sufeleteasca este si o celebrare a rodului cu nuante dionisiace:vinul ca materie si metafora dezleaga amintirile si pofta confesiunii. mistretii. Natura minerala si vegetala.”(Nicolae Manolescu) “Prin natura rudimentara a omului infatisat.. Ceremonialul e ritualic. scrierea e un fel de Decameron in care cativa obisnuiti ai unui han spun anecdote . “accentul cade pe puterea de fabulatie. codrii. ospatand numai cu carne fripta si band vin. suspinele si razvratirile asupritilor si. zimbrii. care cel mult dubleaza si tripleaza. ostasii. saraci. Personajele se prefac a-si aminti. un spatiu magic care-l protejeaza. bourii. a facut tocmai prin asimilarea procesului evocativ intreg al istoriei saltul de care numai spiritele mari sunt in stare…”(G. Cel care deschide seria povestirilor este comisul Ionita. si ceilalti sa se straduiasca sa relateze povestiri mai interesante si mai grozave. “Eroii lui Sadoveanu sunt insa izvoarele. “Povestirea sadoveniana opreste timpul. pentru ca mai apoi. albinele. creeand astfel emulatia. pastorii.(George Calinescu). Niciodata arta povestirii n-a fost mai rafinata in simplitatea ei”.Manolescu. universul tocmai prin aceea de a fi curs in albia sa.Calinescu).Sadoveanu.Actul rememorarii sonore e insotit de “fericirea materiala”(George Calinescu) a ospatului cu vin si carne fripta. Ei traiesc la modul Canaanului. in fond ele inventeaza”. Formal. da impresia unei mari mutenii si a unei placiditati de fluviu lent. ca orice adevarat fluviu. credincios ca ecoul. bazat pe repetarea “inclinarii traditionale cu ulcica de vin”. ci pentru a se sustrage vietii si mortii.(…) <<Hanu-Ancutei>> este capodopera idilicului jovial si a subtilitatii barbare. fara a introduce comentarii sonice propii…(…) Sadoveanu a fost cetateanul fara pereche in cea mai simpla arta si in cea mai rafinata.Astfel hanul devine un spatiu al ceremonialului mesei in comun. petrecerea intru poveste. A evocat umilintele si dejnadejdiile celor din vechime. “(George Calinescu) .

mancarurile si bauturile lor. spunand ca. insa caruia ii mureau sotiile.”Iapa lui Voda” are ca narator pe comisul Ionita ce povesteste o intamplare hazlie avandu-l ca antagonist pe Voda Mihalache Sturza ce calatorea deghizat prin tara. si astfel pleaca la imparatie. “Judet al sarmanilor” are ca narator pe Constandin Motoc si prezinta viata acestuia. Al cincilea capitol. narator este mos Leonte zodierul ce reda o intamplare din tinereatea lui cand a vazut un balaur. cu ajutorul haiducului Vasile cel Mare. lucru ce I-l spune lui Voda-deghizat. Naratorul este parintele Gherman. Intr-o zi el vine la tatal lui Leonte pentru a-I fi dezlegat destinul. pacalind pe Todita Catana. “Cealalta Ancuta”. si astfel isi pot continua linistiti povestea de iubire. ultima.3. printr-o diversiune creata cu ajutorul Ancutei. una cu final fericit de data aceasta. In cea de-a treia povestire din “Hanu Ancutei”. intre Todita Catana si o fata de boier. insa cand Irinuta si iubitul sau sunt inconjurati. iar boierul se arata mai stors de vlaga.”Negustor lipscan”. descoperind astfel ca-l insela cu un anume Alixandrel Vuza. “Fantana dintre plopi”. Boierul se enrveaza cumplit si ordona ca Alixandrel sa fie capturat. Comisul Ionita voia sa-I fie facuta dreptate. depre trenuri. Acestea provoaca diferite reactii in randul ascultatorilor. omorandu-l apoi pe Bolomir. tatal sau fiind chiar Haralambie. Rezumat “Hanu Ancutei” se evidentiaza prin complexitatea istorisirilor continuate in cele noua capitole. “Balaurul”. Itr-adevar. Nastasa Bolomir. ce cuprinde informatii asupra invenctiilor nemetsti. mai precis o intamplare in care el reuseste sa se razbune pe boierul Raducan Chioru. urmatorul capitol prezinta istoria cumplita a unui haiduc ucis chiar de fratele sau. si pe jupan Costea. pentru ca I-a furat sotia. “Haralambie”. Primul capitol. . duduca Varvana. pentru ca acesta sa-I fure toti banii. Tinerii reusesc sa-l pacaleasca pe tatal fetei. este a lui Damian Cristisor. devenind pe zi ce trece mai frumoasa si mai tanara. A saptea povestire. ce ii cauta pe toate drumurile. el isi pierde un ochi. ea se transforma intrun balaur. narate de capitanul Neculai Isac. Informatii asupra continutul textului 3. ce e obligata de tatal sau sa-l ademeneasca. insa. Povestea infatiseaza istoria unui boier. casatorit de multe ori. daca nu ii este rezolvat cazul. adica un vecin de-al sau. seful arnautilor. el este atras si in lupta sa de a scapa. care-I taia mereu din ocina parinteasca. atunci il va pofti pe stapanul tarii sa-I pupe iapa nu departe de coada. la realizarea careia contribuie si Ancuta de demult. cuprinde o poveste de dragoste a acestuia cu o tigancusa.1. evoca prin intermediul mesterului Ienache o alta poveste de dragoste. sa fie pedepsit.

astfel el le da binecuvantarea si devine chiar nasul lor. fiica acestuia. Istorisirea cuprinde iar o poveste de dragoste. ce este relatata de acesta si de batrana ce are grija de el. Ultimul capitol. Acest capitol cuprinde si o versiune a “Mioritei” intonata de acesta. dupa sfatul lui Zaharia Fantanaru. ea incepand cu dorinta unui boier de la Pastraveni.“Orb sarac” este povestirea unui om orb. cuprinde de fapt o poveste spusa de Zaharia Fantanaru. insa. . Ei se ascund in coliba pregatita pentru Voda in padure. cand va veni la vanatoare sa aiba de unde sa-si adape caii. batrana prezentata in capitolul anterior. “Istorisirea Zahariei Fantanaru”. si ies afara cand domnitorul apare si ii povestesc despre impotrivirea tatalui ei. iar. tatal nu e de acord. se indragosteste de Ilies Ursachi. Aglaita. de a crea o fantama in mijlocul unei paduri pentru ca Voda. continuata de lita Salomia.

Dupa acest cadru creat de un narator principal. cu o prezenta extrem de discreta in discurs. Intr-o atmosfera totala de voiosie. in calitate de narator-personaj. in “Fantana dintre plopi”. evoca. povesteste o hazlie intamplare cu “iapa lui Voda”. motivul fundamental al operei sadoveniene. capitanul Isac. dar este şi un personaj permanent al întregului volum „Hanu-Ancuţei”. povesteste. povestitori care isi rosteau povestea vietii si se retrageau apoi in spatiul nedeslusit din care se ivisera: Ionita comisul. Zaharia Fantanaru si Lita Salomia.-era cetate”. devenit un suprapersonaj prin valorile simbolice dobandite. narator-martor. cu “zile line de toamna”. relateaza legenda margaritarului si o calatorie initiatica prin tarile rasaritului. sosit mai tarziu in spatiul narativ. jupan Damian. un negustor lipscan. de izolare: “nu era han. un orb sarac. realizând unitatea acestuia. necreditabil. sub dirijarea discreta a lui mos Leonte. despre calatoriile sale prin Europa.2. din vremurile infricosatoare. si niste porti ferecate cum n-am mai vazut de zilele mele”. in timpul fabulei si timpul discursului. In prima povestire se evidentiza comisul Ionita. situati in doua planuri temporale. necreditabil. narator-martor. de “buna-voire” intre oameni. fiind el insusi eroul povestirii. deoarece el este prezent în toate povestirile îndemnând oaspeţii să-şi amintească întâmplări .3. un punct de refugiu. naratorul-personaj descoperind cu bagheta lui magica nu numai izvoarele din adancuri. abstract. vorbeste despre un balaur groaznic. o poveste nefericita de dragoste din tinerete. mare distribuitor de zodii si de roluri. personajul principal al acestei povestiri. ci si pe acelea din sufletele indragostitilor. vorbeste despre “cealalta Ancuta”. spune o povestecu un vestit talhar. dar si colportor. se oprea”viersul lautarilor si porneau povestile”. din umbra cotloanelor hanului. calugarul Gherman. Hanul insusi este. a carei “dublura” perfecta este hangita din timpul povestirii. discursul narativ este preluat pe rand de personaje care isi asuma scenarii succesive. tot un personaj-narator. mos Ienache coropcarul. invaluind in mister multe detalii ale naratiunii. Personaje Hanul-cetate. narator-personaj. in vertejul timpului. Haralambie. cu pace in tara. era alcatuit din niste “ziduri groase de ici pana colo. narator-martor. Constantin Motoc evoca un “judet al sarmanilor”. apar pe rand. in fine. planurile narative se complica. la hotarul dintre cele doua laturi ale sale. mos Leonte. adevarat maestru de ceremonii. necreditabil. naratorpersonaj. prin prezenta in text a doi naratori. in a noua povestire. real si mitic.

iar eroul din <<Orb sarac>> povesteste cum a ajuns la han Duca-Voda. in acele zile grase si vesele. cu un comportament specific. o proiectie directa in spatiului fabulos romanesc. in timpul fabulos parca al povestii. Personajul vine din alt timp. Razesul insusi se defineste ca un personaj-narator. si cu mos Leonte la talcuirea tuturor lucrurilor de pe lumea asta”. carunt. nestanjenita de granite. intrat in actiune numai cand I se atribuie rolul de voce narativa in imensul carusel al povestilor:”Eu aici is trecator…cuvanta. pielea era scrijelita in creturi marunte si nenumarate…”. inainte de a manca tipsia cu jar. <<Cealalta Ancuta>> il ajuta pe Todita Catana sa rapeasca o fiica de boier. după ce a fost pe la multe divanuri de judecată. comisul adună şi aduce cu el toate documentele doveditoare asupra pământului moştenit de la părintele său. dascălul Ioan. Tot comisul promite sa spuna o intamplare <<infricosata>>. Inteligent şi curajos. El însuşi afirmă atunci când este întâmpinat de ofiţerul cel tinerel: „… şam venit la Vodă. dor şi ospitalitatea. un razes strein. de “siac sur”. avand o adevarata pasiune pentru a spune povesti:”Era om nalt. prin evocarea semnelor adanci ale varstei. intr-o lume cand deplasarea intre imparatii era usoara. temporal vorbind.demnitatea. Această comparaţie populară arată dorinţa arzătoare a lui Ioniţă de a se face dreptate neamului său şi de a nu lăsa moştenire copiilor lui neînţelegerile cu duşmanii care „au colţi lungi şi ascuţiţi”. Pe parcursul intregii carti. Ionita comisul. Acestuia i se alcatuieste un portret memorabil:”Statea stalp acolo. răzeşul nu se dă înlături să lupte chiar cu un „corb mare boieresc”. se situeaza. nu apeleze. plăcerea . însetat după dreptate ca cerbul după apă de izvor. aflat in contradictie cu hainele ce denota o anumita innobilare a personajului. de fapt. curajul. ca ultimă soluţie la judecata lui Vodă. Comisul Ioniţă întruchipează tipul ţăranului Moldovean cu cele mai alese virtuţi morale: dorinţa de dreptate şi adevăr. comisul Ionita are rolul de a intretine buna dispozitie. Numai pielea si ciolanele!”.”Dar el nu pleaca nicaieri. Hotărât. Cinstit şi corect. petrecute demult în ţara Moldovei. simţul umorului. ca un simbol al statorniciei preluat din vremuri imemoriale. eu incalic si pornesc in lumea mea…Roibul meu ii totdeauna gata. pe nesimtite. nu există să. este chiar calul din poveste. Prin acest portret fizic realizat prin intermediul caracterizarii directe. Sadoveanu sugereaza hotararea. asprimea firii si destinul zbuciumat al acestuia. Calul sau era “de mirare”. cinstea.extraordinare. Intamplarea comisului Ionita se petrece la han pe vremea lui Mihai Voda Sturza. are o istorie ciudata. “Era calul din poveste. cu saua pe el… Cal ca mine n-are nimeni… Inalic. un mijloc de deplasare. tactica amanarii. ce constituie principalul motiv pentru destainuire. o imensa experienta de viata ce-l face atotstiutor. aici. Portretul denota. imi plesnesc caciula pe o ureche si ma duc. el indeamna pe noii veniti sa bea si sa manance si sa spuna o istorisire vrednica de ascultat. dumnealui.Calul acesta de poveste este de fapt. nici nu-mi pasa. In jurul mustetii tusinate si la coada ochilor mititei. bună dispoziţia. cu fata uscata si adanc brazdata. cu oala in man.O trăsătură dominantă a comisului Ioniţă este dorinţa de dreptate şi de adevăr. care mie imi era drag foarte. dupa ce fusese mazilit. adoptand.

si abia intr-un al treilea plan narativ se pune in miscare povestirea capitanului Neculai Isac. din tinutul Tutovei”. cand ii anunta sosirea:”Obrazu-I smad cu mustacioara tunsa si barba rotunjita. In actiunea concentrala si tensionata. “Cealalta Ancuta” evoca o poveste de dragoste din vremuri apuse. lasand sa se inteleaga ca acel fioros Haralabie este tatal sau. “Fantana dintre plopi” contine istoria impresionanta a capitanului Neculai Isac. insa prezentarea mai amanuntita a personajului o face comisul Ionita. marturisind ca se indreapta catre targul Iesilor. povestirea intra pe fagasul firesc. Praintele inchina ulcica de vin pentru badea Gheorghita. Singurul care cunoaste adevarul este chiar mos Leonte. a fost mai intai “arnaut domnesc”. unde are de indeplinit o treaba de la schit. ce realizeaza o paralela intre Ancuta de demult si cea din timpul firului epic. seful arnautilor. negustor de lucruri fine. Haralambie. radvanul Varvarei. mare mester la construirea fantanilor. Dupa aceste popasuri de subtila retorica. dar si el il orienteaza catre supozitie si mister. povestea si sa-si scruture luleaua. de <<capatatio benevolentiae>>. dezvaluindu-si abia mai tarziu identitatea. naratorul gaseste timp sa . cu care incearca sa fuga in lume. observa el cu ironie. care se pricepe ca nimeni altul la zodii.care. sub stancile Ceahlaului…”). Se poate remarca usor ca el are o rafinata strategie narativa. si nimene nu l-a mai vazut niciodata”. Costea Caruntu. Gherman devine la un moment dat din narator un abstract narator-martor. sa I-o infunde. Povestea lui o reda cu nostalgie. lui mos Zaharia Fantanarul. cu nas vulturesc si sprancene intunecoase. acolo sus. comunicand in final ca “de dracusorul cel balan nu s-a mai auzit nimic. din cand in cand. Atitudinea narativa discreta a acestuia face ca fabulosul povestirii sa fie mentinut pana ce aceasta e spusa in totalitate. devenind apoi haiduc de codru si lovind conace boieresti. de “bucurii de fata mare”. El se recomanda”Neculai Isac de la Balabanesti.de a asculta şi a spune poveşti nemaiauzite.El adreseaza laude ceremoniale si lui mos Leonte. cu douazeci de ani in urma a vazut un balaur. vatav de carausi. relevand mai intai de unde vine(“Noi. personaj-narator al unei povesti de dragoste pline de farmec si de neprevazut. care evoca momente ale prieteniei si ale peregrinarii din tinerete. astfel fiind nevoit sa intrerupa. Singurul defect al acestuia este acela de a trage din tutun. pentru bunatatea vinului. In planul narativ general al povestirii este realizat portretul acestuia. Calugarul Gherman. naratorul este mos Leonte zodierul. indragostit de “o biata fata din satra”. pentru ca. Potretul fizic al acestuia este realizat de catre naratorul principal. arata inca frumuseta si barbatie. razes”nebun si nemernic” indragostit de o fata de boier. In acest episod apar personajele povestirii:Todirita Catana. Satana atata treaba avea. pentru “mos Ienachi coropcarul”. de si ochiul drept strans si inchis ii dadea ceva trist si straniu”. Ancutei. In a treia povestire din “Hanu-Ancutei”. numita ”Haralambie”. naratorul-personaj al urmatoarei povestiri. care este “un om sagalnic”.este un personaj necreditabil. al carei narator este mesterul Ienache copcarul. duduca Varvara. eroul povestirii sale.Personajele şi povestirile sadoveniene îmbracă aura legendei. drumurile de negos si chiar pe oameni simpli.

aici insa cersator. caruia mos Leonte ii stabileste.Ancuta de altadata este o varianta a Ancutei din timpul povestilor de la han. folosind o bagheta magica. In povestirea sa apar personajele episodice: boierul Raducan Chioru.” Ritualul apropierii de foc este precedat de o anumita ritmica a gesturilor:”si de sub cojocel. ii atarna cimpoiul. un cioban. din moment ce misterul vederii I-a fost stins de o putere divina. Hainele lor. este o consecinta a unei intamplari din trecut. sunt simple. omul ceva mai indarat.care adusese pe cersator. un destin favorabil. El se opri si lumina ii batea obrazul neclintit impresurat de barba alba. Femeia venea inainte. sotia sa si haiducul Vasile cel Mare ce reuseste sa razbune faptele crude ale boierului asupra bietului om. Inainte ca acesta sa-o inceapa. radea cu obraji plini si bogati de crestin bine hranit”. iar apropierea lor conexeaza cele doua praguri temporale ale povestirii. . ce venea dintr-un tinut indepartat. Ilies Ursachi. cu o lunga traditie in literatura. caruia ii furase sotia.” Orbul. El este un personaj cu adanca vocatie religioasa. potrivit astrelor. cu o istorie intortocheata. contrastand puternic cu tinuta de oras. iar cojocelul il tinea numai pe umeri. Aglaita.alesul inimii ei. ca si aceasta de-acum. “Judet al sarmanilor” are ca narator pe Constantin Motoc. om umblat pe drumuri negustoresti.fiica bboierului. Povestirea “Orb sarac” are de fapt doi naratori. Ce-a dea saptea povestire. confirmadu-se imaginea sadoveniana de Eden situat intr-un taram atemporal. timpul istoriei si timpul naratiunii.alcatuiasca si potrete semnificative:”Ancuta de altadata era muiere frumoasa. cand mosneagul pasi cu mainile intinse spre noi. numai ca baba mai facu cativa pasi catre foc. compensat insa cu “destula intelepciune” si cu darul muzicii al lui Orfeu. de la subsuoara stanga. initial nu e primit in spatiul povestii:”Baba. cu clontul spre pamant…Cand se simti aproape. Barba-I era astamparata si rotunjita de foarfece. rememorarea acesteia fiind alt motiv narativ pe care personajul narator si-l asuma. se arata suparata fara pricina. Vocatia lui Zaharia era aceea ed a descoperi izvoare. orbul se opri. o copie perfecta. Damian Cristisor. personaj emblematic. Razasul s-a uitat lung la dansa. Voda.” Faptul ca este infirm. marele cantaret al maniei lui “Ahil Peleianul”. Este un om sarac. de data aceasta batrani:”O baba s-un mosneag iesira catre lumina dinspre carale lipscanului. incepand cu Homer. Cata la el cu ochii mari si-I luceau intre ei doua faclii mititele. stiind sa cante din cimpoi si detine taina sunetelor. apoi si-a lepadat pe o laita pistoalele si iataganul…”. lita Salomia incepe alta. pentru ca cei doi provin din zonele de munte:”Baba purta broboada de stergar alb. Hanul Ancutei este ales de el ca loc unde se consuma vin din belsug si se mananca pe saturate. ale orbului si ale litei Salomia. acesta avand o aventura a cunoasterii. Zaharia Fantanarul este naratorul ce incheie sirul povestirilor. integrandu-se pe rand in comunitati diferite. lipsit de darul vederii. “Negustor Lipscan” are de data asta ca povestitor “un barbat barbos cu caciula si cu giubea. cu capul putin inaltat si parand a asculta cu mare luare-aminte zvoana si glasurile de la focul nostru”.Acesta le vorbeste celor prezenti de descoperirile atata de ingenioase ale occidentalilor. Personajele episodice sunt boierul Dimachi Marza de la Pastraveni. un personaj colectiv reprezntat de armata lui Voda.

siguranta:”…hanul acela al Ancutei nu era han. Ni se vorbeste in “Hanu Ancutei” despre “o vreme a petrecerilor si a povestilor” intr-o toamna rodnica. Hanul Ancutei este un loc destinat exclusiv petrecerilor si povestilor. ce aduce ceva din atmosfera “Sindipei” si a ciclurilor arabe.3.de asemenea.”ziduri”. califi. Manolescu. in care era “pace in tara si intre oameni buna invoire”. “Sadoveanu sau utopia cartii”). viziri. pentru a face loc unei lumi deosebite. Elemente de limbaj (valoare artistica) O data cu “Hanu-Ancutei”. bautura si petrecerea intru poveste-cu ceremonia lor cu tot. cel care descopera sensul intamplarilor ascunse si aduce in fata lui Voda. Este un timp mitic. Hanul . “Sadoveanu transfera mancarea. toate referintele sunt ambigue: “in acel an au cazut de Santilie ploi napraznice”. facilitand intreaga actiune. cu rol de liant istoric de dragoste. iar vremea petrecerilor si a povestilor incepuse. Plasarea in timp si spatiu uzeaza de clisee a istorisirii populare. filozofi. povestea celor doi indragostiti. unde eroii sunt regi.”oamenii spuneau ca au vazut balaur negru de nouri” si “imparatul Alb si-a ridicat muscalii impotriva limbilor pagane”. lumea taranilor oropsiti din povestiri ramane in urma. vinul de deserta in ulcele si la focuri se frigeau hartane de vitei si de berbeci. lucratori cu bratele”(N. era cetate.El joaca rolul de intermediar al povestirii. cand taberele nu mai ispraveau. Caracterul operei de competitie de povesti o aseamana cu alte scrieri sadoveniene-“Divanul persian”. negustori bogati.”Povestile de la Bradu Stramb”. deci Zaharia este un personaj-intrument. 3. oameni care prin natura statutului lor social duc o existenta confortabila si traiesc intr-o continua delectare.iar din literatura universala cu “Decameronul” lui Boccacio sau “Povestile de la Canterberry” ale lui Chaucer. Avea niste ziduri groase de ici pana colo si niste porti ferecate cum n-am mai vazut in zilele mele”. venit la vanatoare. cares unt disperati ca “mazalul” Ilier Ursachi nu e dorit de tatal fetei. legendar. “Cetate”. Locul inspira.”porti ferecate” sunt tot atatea sugestii ale unui spatiu inchis.asupra unei lumi compuse in fapt din oameni simpli. saraci. Timpul este ideal: era pace in tara si recolte bogate.

asemenea bautura sa nu fie cu parere de rau. Capitolul “Iapa lui Voda” are cel mai greu rol din acest volum si anume sa initieze urmatoarele opt povestiri. care joaca un rol mai mare decat memoria. Pe parcursul lecturii remarcam bogate referiri la superstitii si credinte populare.de haiducie(“Haralambie”.” Pe parcursul intregii carti. acolo la Lipsc. Autorul asigura aceste lucruri prin fraza de incheiere a acestui capitol: “S-acuma sa mai primim vin in ulcele si sa incep alta istorie pe care demult vroiam sa v-o spun. Primul. Chiar daca ni se creeaza impresia ca povestitorii rememoreaza faptele traite. de dragoste(“Fantana dintre plopi”. el ii indeamna pe noii veniti sa bea si sa manance si sa spuna o istorioara vrednica de ascultat. comisul Ionita spune o poveste hazlie(“Iapa lui Voda”) pentru a destinde atmosfera. de exemplu. Procedeele narative lipsesc din povestirea acestuia. si aici sunt alternate cu maiestrie. in vremea veche s-au intamplat lucruri care astazi nu se mai vad(…) Acum nici nu mai sunt oamenii care au fost… Acuma traieste o lume noua. iar unele au loc chiar la han. Personajele se fac a-si aminti. de fapt. Procedeele narative. Ancuta trece zambitoare printre meseni.”(Nicolae Manolescu) Povestirile se pot imparti astfel: comice(“Iapa lui Voda”). Povestirea negustorului lipscan pune fata in fata doua moduri distincte de viata. becisnica. . Caci e-un fel de lesie amara”. cand la lumina focului. Desi intamplarile sunt situate cat mai departe in timp. neglijand discursul naratologic. oameni buni.”Cealalta Ancuta”. avand o exprienta minima cu oamenii si cu discutiile. altceva n-am mai vazut nimica. si tehnici subtile de a mentine treaz interesul ascultatorilor si de a crea o atmosfera de mister. “accentul cade pe puterea de fabulatie.nu din primitivism. adica prezwentarea si reprezentarea. astfel finalul tragic are un efect mai mare asupra ascultatorilor) si a paralelismului (realizat intre scenele in cares unt prezente personaje ca basa Gheorghe si Voda). aparitia balaurului este prezentata grandios.se trezeste la viata dupa apusul soarelui. Ambiguitatea e intretinuta de continua alunecare a realului in miraculor. o varianta a Mioritei (“Orb sarac”). comisul Ionita are rolul de a intretine buna dispozitie. istoriseste chiar povestea vietii lui. bazandu-se pe istoric.”Judet al sarmanilor”). Calugarul Gherman in “Haralambie”. si comedii si muzici si nemtaria pamantului band bere. sa capteze atentia si curiozitatea cititorului. cat lumea asta. apoi iau cuvantul altii care promit sa istoriseasca ceva din “vremea adevarata”. in fond ele inventeaza. povestitorii isi declara participarea la ele. Mare iarmaroc.insa pentru prima oara putem obesrva ca procedeu folosirea gradatiei(ce apare prin simpla citire a textului. ci avand un alt mod de a percepe lucrurile:”-Apoi. In acest ceremonial al povestirii.”Balaurul”). Toti au nostalgia vremii trecute:”Intr-adevar. impartindu-le bucate si vin. ritualul mancarii si al bauturii reprezinta o treapta necesara. In cazul povestirii lui mos Leonte. Ascultatorii resping “draciile nemtesti”-in fond aspecte ale unei societati civilizate. Cine n-a gustat.”Istorisirea Zahariei Fantanarul”. capata o noua viata amintirile si intamplarile trecutului. faptele succezandu-se intr-o ordine fireasca.”. faradecat mare iarmaroc. el da importanta diegezei si actiunii.

el nu divulga anumite fapte sau detalii. Tot limbajul din nuvela este protocolar. domnilor”. chiar ritualic: ”stimate fete. starnind astfel din partea ascultatorilor reactii diferite. ca loc al povestirii si al toamnei imbelsugate. considerata <<capedopera de rascruce>>(Nicolae Manolescu). “<<Hanu Ancutei>>. le povesteste despre “fantana dintre plopi”. “Celalata Ancuta” este constituita dintr-o poveste ampla. Un aspect al prezentei procedeelor narative este chiar faptul ca naratorul este unul necreditabil. Ienache coropcarul istoriseste si el tot o poveste tragica de iubire. ceremonios. noul-venit. dialogul aparand numai in fragmentul in care Ienache si Toderita merg pe acelasi drum. imbinand cu maiestrie cuvintele. .Neculai Isac. Intre limbajul personajului si cel al autorului nu este nici o diferenta adancirea ideii de arhetip. nu contine caracterizarea naratorului. Cuprins de atmosfera generata de Neculai Isac. Toate personajele imprumuta acest limbaj (inclusiv Sadoveanu). ca timp privilegiat al povestirii. “cinstiti prieteni”. „am venit”. de impletire a mai multor stiluri intr-acelasi spatiu ambivalent si intr-un timp neimportant ca durata. dar de aceasta data cu un final fericit. ce nu dezvaluie tot ce stie despre intamplarile relatate. el fiind primul narator necreditabil din “Hanu Ancutei” deoarece cauza plasarii coropcarului in jurul lui Toderita Catana in momentele-cheie fiind pusa pe seama omisiunii de informatii. Prezentarea este cea care domina in acest caz. spre deosebire de celelalte . ci important pentru ceea ce se petrece in el.” (George Calinescu). capitol. Sadoveanu este un povestitor liric. Povestirea este la persoana intai „am umblat”. reflectiv care imbina oralitatea stilului popular cu eruditia livresca. „o asteptam” etc. este un volum de povestiri unificate de rama narativa a hanului. “Judet al sarmanilor” isi aduce si el aportul la gradul de unicitate al intregului volum. „neam despartit”. „m-am imbracat”. Opera constituie un exemplu de arta narativa. Ultimul capitol si cel mai complex de atfel se numeste “Istorisirea Zahariei fantanarul”. Rapsodul Constantin foloseste in “Orb sarac” predominant discursul narativ. un titlu ales ironic intrucat lita Salomia povesteste mai mult. Reprezntarea in acest capitol este aproape vital: dialogul dintre cei doi indragostiti trebuia neaparat reprodus. „am pierdut”.

ce desi pare putin “primitiva”. a unei civilizatii (adica ardelenii) superioare celei din Occident (in special a nemtilor. datorita originalitatii stilului lui Sadoveanu in arta povestirii. devenind un fel de narator abstract fapt ce da unitatea operei si ii permite sa urmareasca astfel din “umbra” evolutia personajelor sale si sa ii lase pe altii sa ii ia locul. este deasupratuturor civilizatiilor europene. aceste personaje-naratoare se pot clasifica in naratori evocatori(ce povestesc pur si simplu intamplarile) si naratori-martori creditabili si necreditabili(ce presupun inscrierea relatarii intr-o conformitate cu planul operei. astfel rezultand o adevarata… ameteala). Foarte interesant este si fatul ca. Parerea personala Dupa parerea mea. la randul lor. Sadoveanu reuseste cu maiestrie sa coreleze puternic si multiplu cele . iar faptele operei sunt puse in contradictie cu faptele altor martori. opera “Hanu Ancutei” contine toate trasaturile caracteristice ale unei povestiri care niciodata nu a fost mai rafinata prin simplitatea ei.4. cele mai aprige argumente intalnindu-se in povestirea “Negustor lipscan”) deoarece acesti oameni sunt niste arhetipuri ce nu pot fi influentati sau schimbati de vreme. de trecerea timpului. Lumea creata de Sadoveanu este o lume legendara. Am remarcat cu placere faptul ca Sadoveanu se detaseaza adesea din postura de narator. reusesind astfel sa creeze impresia unei Moldove prospere.

Insa. incearca Sadoveanu s-o sustina pe parcursul firului epic. prezentarile facute sunt legate intre ele. desi sunt relatate fiecare intr-un capitol diferit. Toate acestea pentru ca pentru Sadoveanu modul “spunerii” este foarte important si este baza in atragerea celor din jurul in a o asculta. Continuitatea aceasta a firului epic formeaza o opera unitata si totodata unica in literatura romana. in acest caz am putut sesiza intriga in sufletele calatorilor sau bucuria. Am remarcat ca acestea sunt facute fie prin introducerea unui personaj in scena.noua povestiri. un nou calator dornic de a bea unul sai mai multe pahare de vin si de a impartasi o poveste celor aflati pentru a ii intriga sau doar a ii amuza. in a le trezi interesul. Am mai observat si ca fiecare poveste este prezentata in doua planuri. si a modului in care este istorisita intamplarea. cel al …povestirii propriu-zise. in sine. . comisul Ionita promite sa spuna ceva “cu mult mai minunat si mai infricosator”. De exemplu. idee pe care. mai ales ca o afirmatie intamplatoare in sirul altora straneste curiozitatea ascultatorilor. dupa parerea mea. care. frumusetea povestilor se datoreaza in special hanului innascut al povestilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful