Fisa de lectura

Hanu Ancutei
Mihail Sadoveanu

iar mama sa era dintr-o familie de tarani saraciti din Verseni. M. In editura revistei iesene publica volumul de nuvele “Umbre” si brosura “In amintirea lui Creanga”. o monografie asupra lui Stefan cel Mare.Sadoveanu.a.in care Sadoveanu manifesta predilectie deosebita pentru istorie. In 1936 M. La moartea lui G. Evocand. la Pascani. la Cimitirul Bellu. In timp ce studia la gimnaziu. “Crisma lui Mos Precu”. in 1961. incepind cu luna ianuarie. In decembrie. Colaboreaza la revista "Samanatorul". In 1921 devine membru al Academiei Romane. in 1896. dar si cu pseudonimul M.. din lipsa de izvoare. Urmeaza gimnaziul "Alecu Donici" la Falticeni. In 1910 este numit in functia de director al Teatrului National din Iasi.T. Nicolae Iorga va numi anul 1904 "anul Sadoveanu". insa. intentioneaza a alcatui. De l-as vedea pe Goethe.Sadoveanu scrie despre personalitatea criticului. reviasta isi anunta incetarea aparitiei: Viata romaneasca isi porneste iar munca pentru cultura si folos.2. Tudor Arghezi si altii. Apoi urmeaza cursurile Liceului National din Iasi.Popa scot. frumusetea geniului pe care numai Tizian in persoana ar fi putu sa o traduca in culori.” . se casatoreste si va avea unsprezece copii. Calinescu ii creiona un portret pe masura: „Chipul lui Mihail Sadoveanu a capatat la senectute o frumusete superba.volumul “Priveghiuri”. impreuna cu un coleg. dar se va simti mai apropiat spiritului "Vietii Romanesti". nu departe de Falticeni. In acelasi an are loc debutul editorial cu patru volume deodata: “Povestiri”.Cocea. impreuna cu Liviu Rebreanu. au o adancime celesta. n-as fi mai tulburat .Topirceanu. Tatal sau provenea dintr-o familie de olteni emigrati pe vremea revolutiei lui Tudor Vladimirescu. in 21 octombrie. M. In acest an publica volumele Povestiri de seara (la Editura Minerva). revista Insemnari literare.Ibraileanu.Codreanu si Gr. revista lunara Insemnari iesene. G. In 1898 incepe sa colaboreze la Viata noua alaturi de Gala Galaction. ca fiu al avocatului Alexandru Sadoveanu si al Profirei Ursache. G. la Iasi. semnind cu numele sau. Genoveva de Brabant. iar la Editura Luceafarul .S. la Congresul de la Berlin. Debuteaza in revista bucuresteana Dracu in 1897. impreuna cu Tudor Sarghezi. “Soimii” . personalitatea titanica a scriitorului.. Moare la 19 octombrie 1961 la Bucuresti si este inmormintat. In 1919 editeaza. brosura Cum putem scapa de nevoi si cum putem dobindi pamint s. iar ochii sai albastri. In 1926 reprezinta Societatea Scriitorilor Romani. In 1904 se stabileste la Bucuresti. “Dureri inabusite”. linga Mihai Eminescu.Cobuz.D. N. Date despre autor Mihail Sadoveanu(1880-1961) s-a nascut la 5 noiembrie 1880. pe apa Moldovei. renuntand.

Tabel cronologic 3. Informatii despe opera .

2. ea mostenind hanul de la mama sa pe care o chema tot Ancuta. in “Adevarul literar si artistic”. catre sfarsitul anului 1927. cu toate framantarile si valurile care au bantuit o tara intreaga. dovada a continuitatii. ca un taram al imaginatiei. evidentiindu-i vechimea si continuitatea.1. revista lui Ibraileanu. povestindu-si viata si impartasindu-si secretele intr-un cadru intim. Toate personajele au o deosebita placere a rostirii istorisirilor . timpul istoriei si timpul naratiunii. Date generale despre opera Povestirile ce alcatuiesc “Hanu-Ancutei” au fost scrise aproximativ in perioada 1921-1927. 2. timp in care insa autorul a lucrat si a tiparit romanul “Venea o moara pe Siret” si “Tara de dincolo de negura”. iar spatiul hanului . Ancuta este hangita.Timpul se transforma in spatiu . Toti oaspetii hanului sunt prieteni. “Fantana dintre plopi” a fost scrisa in 1922. hanul devine o tema literara doar odata cu Sadoveanu. iar apropierea lor conexeaza cele doua praguri temporale ale povestirii. Fiecare dintre povestitorii de la han . prin semnificatii si prin functii . constituindu-se un “adevarat cod al rostirii si ascultarii”. povesti care au avut loc la han. Tipul textului Opera “Hanu-Ancutei” este o povestire in rama deoarece tehnica utilizata de Sadoveanu este aceea de a evidentia o structura multinaratoriala. nu este o descoperire a lui Sadoveanu. fiind mitic cum e si timpul se caracterizeaza prin repetare. reala si mitica . Explicatia titlului Titlul operei este format din subtantivul comun “hanu”. aratand fatul ca Ana este posesoarea acestui loc unde istoria este recreata.”(George Calinescu) Spre desebire de alte hanuri. Hanul este un teritoriu privilegiat al egalitatii intre oaspeti. afta in cazut genitiv. iar noaptea se inchid. de fapt. superstitiile si eresurile lor.Acestea ii dau un caracter mitic. definind un spatiu intors asupra lui insusi. Ancuta de altadata este o varianta a Ancutei din timpul povestilor de la han.asadar “Hanu-Ancutei” a fost elaborat in aproape sapte ani.2. povestirea fiind structurata pentru a evidentia sensurile superioare ale raporturilor umane. “Hanu-Ancutei” a aparut in 1928 si este un volum de 9 povestiri care poate fi considerata cea mai stralucita creatie lirica epica.3. spun povesti din tineretea lor. si din substantivul propriu “Ancutei”. un univers si o istorie. hanul sadovenian se constituie treptat intrun spatiu cu totul aparte care inchide in sine o lume .ziua portile se deschid spre drumuri si existente umane. “Iapa lui Voda”.Are deasemenea o dubla natura. “Hanul . locul unde drumetii vor face un popas si unde “toate povestile se aud din om in om”.Prin recurenta insa. Prima bucata din acest ciclu. ce fusese si ea odata hanghita acestuia. ca motiv literar . substantiv ce dezvaluie inca de la inceput locul unde se va petrece “actiunea”. 2. un univers al istorisirilor frumoase. hanul este de fapt un topos central in lumea sadoveniana. fiind o ambianta propice comuniunii spirituale intre oameni. o copie perfecta. cu toate credintele traditiile . s-a publicat in 1921. iar ultima in “Viata Romaneasca”. cu o .

care gandeste pe coordonatele geniului mitic romanesc. M. unde eroii sunt regi. lumea taranilor oropsiti din povestiri ramane in urma. creatorul eposului romanesc a debutat continuand traditia realismului sentimental si a naturalismului descriptiv dupa modelele:Neculce. becisnica. Intr-adevar. Sienkiewicz. proza lui Sadoveanu atinge fondul cel mai adinc al specificitatii noastre.Zola.gandirea mitica se mai declara din cand in cand cu nealterata spontaneitate. maret. 2. ca la romanticul francez de melancolii stilizate. “Sadoveanu transfera mancarea. pentru a face loc unei lumi deosebite. In intreg textul. dotat cu institutii geto-scitice. desi ni se creeaza impresia ca . Prezntarea mai amanuntita a personajului o face insa comisul Ionita. bautura si petrecerea intru poveste.Daudet. O data cu “Hanu-Ancutei”. care face portretul lui Neculai Isac. De exemplu in povestirea “Fantana dintre plopi” apare. filozofi. un neintrecut povestitor “de rasa”.Sadoveanu e un mare povestitor. planul narativ general. cu o capacitate de a vorbi autentic enorma. M. Sadoveanu creeaza intai un Univers pentru a-si aseza fapturile sale.(…) Ca si poezia lui Eminescu. al naratorului evocator." “In pofida diferentierii sufletului modern si in ciuda orientarii spre abstract a omului de cultura -scria L.Blaga in “Universul literar” din 1926.cu ceremonia lor cu tot. la un moment dat. negustori bogati. Duiliu Zamfirescu si folosind surse din literatura universala(indicate de el isusi): A. George Calinescu spune ca “are realismul lui Balzac si melancolia unui romantic”. Tot Calinescu considera ca “Luat in totalitate. care stiu sa asculte zvonurile misterioase ale Naturii”. Manolescu. viziri. ci de porniri instinctive. in vremea veche s-au intamplat lucruri care astazi nu se vad(…)Acum nici nu mai sunt oamenii care au fost… Acuma traieste o lume noua. daca nu in genii filozofice sau stiintifice. Tot acesta remarca si ca.Manolescu.Sadoveanu este un asemenea poet in proza. lucratori cu bratele”(N. fabulos. tacute si rituale”(G.5. care evoca momente ale prieteniei si ale peregrinarilor din tinerete.perspectiva multipla asupra faptelor petrecute. E. formulate pe cale imaginativa. Guy Maupassant. Abia intr-un al treilea plan narativ se pune in miscare povestirea capitanului Neculai Isac. atunci in poeti de rasa. oameni care prin natura statutului lor social duc o existenta confortabila si traiesc intr-o continua delectare.asupra unei lumi compuse in fapt din oameni simpli. “Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent”).”. Creanga. saraci. abstract. Ca si Chateubriand. personaj-narator al unei povesti de dragoste pline de farmec si de neprevazut. Lumea lui Mihail Sadoveanu traieste “intr-un décor sublim si aspru. ce aduce ceva din atmosfera “Sindipei” si a ciclurilor arabe. N. Turgheniev. observa N. care nu sunt insa miscate. Opinii critice asupra textului Despre Mihail Sadoveanu. “Sadoveanu sau utopia cartii”). Personajele povestirii simt nostalgia vremii trecute:”Intr-adevar.Gane.Calinescu. exista o structura telescopica ce se creeaza tocmai datorita acestei tehnici narative. califi.

codrii. Formal. A evocat umilintele si dejnadejdiile celor din vechime.Calinescu). Ceremonialul e ritualic. norodul. universul tocmai prin aceea de a fi curs in albia sa. fara a introduce comentarii sonice propii…(…) Sadoveanu a fost cetateanul fara pereche in cea mai simpla arta si in cea mai rafinata. povestitor si ascultator. animala si morala a vorbirii prin graiul sau. bazat pe repetarea “inclinarii traditionale cu ulcica de vin”.cu ceremonialul lor cu tot. mistretii.”Esentiala este starea de fericire materiala infaptuita de oaspeti.”(Nicolae Manolescu) “Prin natura rudimentara a omului infatisat.povestitorii rememoreaza faptele traite.(George Calinescu). creeand astfel emulatia. credincios ca ecoul. da impresia unei mari mutenii si a unei placiditati de fluviu lent. parand pentru cei ingusti absorbit de vremurile cronicarilor. suferintele. pastorii. el creeaza o lume. lucratori cu bratele. “accentul cade pe puterea de fabulatie. scrierea e un fel de Decameron in care cativa obisnuiti ai unui han spun anecdote .Manolescu. care cel mult dubleaza si tripleaza.asupra unei lumi compuse in fapt din oameni simpli. literatura lui M. Personajele se prefac a-si aminti. in ciuda cantitatii ei enorme si a aparentei ei verbalitati. “Povestirea sadoveniana opreste timpul. in fond ele inventeaza”. in sine foarte indiferente. si ceilalti sa se straduiasca sa relateze povestiri mai interesante si mai grozave. Natura minerala si vegetala. concluza N. petrecerea intru poveste.(…) <<Hanu-Ancutei>> este capodopera idilicului jovial si a subtilitatii barbare. Eroii nu povestesc spre a-si usura sufletul. creand in jurul omului. “Sadoveanu nu scrie despre o lume . saraci. ca orice adevarat fluviu. insa dupa o randuiala care cere initiere. ori spre a reda viata. Niciodata arta povestirii n-a fost mai rafinata in simplitatea ei”.Astfel hanul devine un spatiu al ceremonialului mesei in comun. “Eroii lui Sadoveanu sunt insa izvoarele. ospatand numai cu carne fripta si band vin. pasarile cerului. pentru ca mai apoi. suspinele si razvratirile asupritilor si. zimbrii. albinele. Cel care deschide seria povestirilor este comisul Ionita.. pestii.Astfel ca sarbatoarea sufeleteasca este si o celebrare a rodului cu nuante dionisiace:vinul ca materie si metafora dezleaga amintirile si pofta confesiunii. baltile. ganganiile. ci pentru a se sustrage vietii si mortii. un spatiu magic care-l protejeaza.Sadoveanu. care joaca un rol mai mare decat memoria. Ei traiesc la modul Canaanului. Transfera mancarea bautura..Actul rememorarii sonore e insotit de “fericirea materiala”(George Calinescu) a ospatului cu vin si carne fripta. “(George Calinescu) . plugarii. bourii. a facut tocmai prin asimilarea procesului evocativ intreg al istoriei saltul de care numai spiritele mari sunt in stare…”(G. ostasii.

si pe jupan Costea. “Judet al sarmanilor” are ca narator pe Constandin Motoc si prezinta viata acestuia. el isi pierde un ochi. ea se transforma intrun balaur. insa caruia ii mureau sotiile. pentru ca I-a furat sotia. In cea de-a treia povestire din “Hanu Ancutei”. ce e obligata de tatal sau sa-l ademeneasca. pentru ca acesta sa-I fure toti banii. insa cand Irinuta si iubitul sau sunt inconjurati. urmatorul capitol prezinta istoria cumplita a unui haiduc ucis chiar de fratele sau. Povestea infatiseaza istoria unui boier. Al cincilea capitol. si astfel pleaca la imparatie. Naratorul este parintele Gherman. A saptea povestire. insa. evoca prin intermediul mesterului Ienache o alta poveste de dragoste. daca nu ii este rezolvat cazul. Rezumat “Hanu Ancutei” se evidentiaza prin complexitatea istorisirilor continuate in cele noua capitole.1. la realizarea careia contribuie si Ancuta de demult. “Balaurul”. “Cealalta Ancuta”. una cu final fericit de data aceasta. Tinerii reusesc sa-l pacaleasca pe tatal fetei. tatal sau fiind chiar Haralambie. narate de capitanul Neculai Isac. casatorit de multe ori. ce ii cauta pe toate drumurile. mai precis o intamplare in care el reuseste sa se razbune pe boierul Raducan Chioru.”Iapa lui Voda” are ca narator pe comisul Ionita ce povesteste o intamplare hazlie avandu-l ca antagonist pe Voda Mihalache Sturza ce calatorea deghizat prin tara.”Negustor lipscan”. descoperind astfel ca-l insela cu un anume Alixandrel Vuza. Comisul Ionita voia sa-I fie facuta dreptate. intre Todita Catana si o fata de boier. “Fantana dintre plopi”. Intr-o zi el vine la tatal lui Leonte pentru a-I fi dezlegat destinul. depre trenuri. mancarurile si bauturile lor. pacalind pe Todita Catana. printr-o diversiune creata cu ajutorul Ancutei. adica un vecin de-al sau. el este atras si in lupta sa de a scapa. . omorandu-l apoi pe Bolomir. Acestea provoaca diferite reactii in randul ascultatorilor. “Haralambie”. si astfel isi pot continua linistiti povestea de iubire. Informatii asupra continutul textului 3. cuprinde o poveste de dragoste a acestuia cu o tigancusa. ce cuprinde informatii asupra invenctiilor nemetsti. iar boierul se arata mai stors de vlaga. narator este mos Leonte zodierul ce reda o intamplare din tinereatea lui cand a vazut un balaur. ultima. cu ajutorul haiducului Vasile cel Mare. care-I taia mereu din ocina parinteasca. sa fie pedepsit. devenind pe zi ce trece mai frumoasa si mai tanara. Nastasa Bolomir. spunand ca. Primul capitol. este a lui Damian Cristisor. seful arnautilor. lucru ce I-l spune lui Voda-deghizat. atunci il va pofti pe stapanul tarii sa-I pupe iapa nu departe de coada. Itr-adevar. duduca Varvana. Boierul se enrveaza cumplit si ordona ca Alixandrel sa fie capturat.3.

Acest capitol cuprinde si o versiune a “Mioritei” intonata de acesta. cand va veni la vanatoare sa aiba de unde sa-si adape caii. cuprinde de fapt o poveste spusa de Zaharia Fantanaru. continuata de lita Salomia. batrana prezentata in capitolul anterior. Ultimul capitol.“Orb sarac” este povestirea unui om orb. . Istorisirea cuprinde iar o poveste de dragoste. ea incepand cu dorinta unui boier de la Pastraveni. astfel el le da binecuvantarea si devine chiar nasul lor. iar. ce este relatata de acesta si de batrana ce are grija de el. se indragosteste de Ilies Ursachi. tatal nu e de acord. dupa sfatul lui Zaharia Fantanaru. Aglaita. Ei se ascund in coliba pregatita pentru Voda in padure. de a crea o fantama in mijlocul unei paduri pentru ca Voda. “Istorisirea Zahariei Fantanaru”. insa. si ies afara cand domnitorul apare si ii povestesc despre impotrivirea tatalui ei. fiica acestuia.

motivul fundamental al operei sadoveniene. cu o prezenta extrem de discreta in discurs. capitanul Isac. necreditabil.2. vorbeste despre un balaur groaznic. situati in doua planuri temporale. narator-martor. vorbeste despre “cealalta Ancuta”. calugarul Gherman. mos Leonte. un punct de refugiu. tot un personaj-narator. dar este şi un personaj permanent al întregului volum „Hanu-Ancuţei”. in a noua povestire. povesteste o hazlie intamplare cu “iapa lui Voda”. Constantin Motoc evoca un “judet al sarmanilor”. evoca. prin prezenta in text a doi naratori. despre calatoriile sale prin Europa. Intr-o atmosfera totala de voiosie. era alcatuit din niste “ziduri groase de ici pana colo. cu “zile line de toamna”. abstract. naratorpersonaj. a carei “dublura” perfecta este hangita din timpul povestirii. relateaza legenda margaritarului si o calatorie initiatica prin tarile rasaritului. si niste porti ferecate cum n-am mai vazut de zilele mele”. de izolare: “nu era han. sub dirijarea discreta a lui mos Leonte. adevarat maestru de ceremonii. personajul principal al acestei povestiri. real si mitic. o poveste nefericita de dragoste din tinerete. un negustor lipscan.-era cetate”. Zaharia Fantanaru si Lita Salomia. in vertejul timpului. necreditabil. in calitate de narator-personaj. se oprea”viersul lautarilor si porneau povestile”. spune o povestecu un vestit talhar. Hanul insusi este. un orb sarac. in fine. Personaje Hanul-cetate. devenit un suprapersonaj prin valorile simbolice dobandite. invaluind in mister multe detalii ale naratiunii. narator-martor. narator-martor. cu pace in tara. de “buna-voire” intre oameni. In prima povestire se evidentiza comisul Ionita. deoarece el este prezent în toate povestirile îndemnând oaspeţii să-şi amintească întâmplări . naratorul-personaj descoperind cu bagheta lui magica nu numai izvoarele din adancuri. dar si colportor. ci si pe acelea din sufletele indragostitilor. din umbra cotloanelor hanului. in “Fantana dintre plopi”. din vremurile infricosatoare. discursul narativ este preluat pe rand de personaje care isi asuma scenarii succesive. la hotarul dintre cele doua laturi ale sale. mare distribuitor de zodii si de roluri. planurile narative se complica. realizând unitatea acestuia. narator-personaj. povesteste. povestitori care isi rosteau povestea vietii si se retrageau apoi in spatiul nedeslusit din care se ivisera: Ionita comisul. fiind el insusi eroul povestirii. jupan Damian. Dupa acest cadru creat de un narator principal. apar pe rand. Haralambie. in timpul fabulei si timpul discursului. necreditabil. mos Ienache coropcarul.3. sosit mai tarziu in spatiul narativ.

Intamplarea comisului Ionita se petrece la han pe vremea lui Mihai Voda Sturza. intrat in actiune numai cand I se atribuie rolul de voce narativa in imensul carusel al povestilor:”Eu aici is trecator…cuvanta. Calul sau era “de mirare”. comisul adună şi aduce cu el toate documentele doveditoare asupra pământului moştenit de la părintele său. de fapt. răzeşul nu se dă înlături să lupte chiar cu un „corb mare boieresc”. asprimea firii si destinul zbuciumat al acestuia. Cinstit şi corect. dupa ce fusese mazilit.extraordinare. Hotărât. In jurul mustetii tusinate si la coada ochilor mititei. Acestuia i se alcatuieste un portret memorabil:”Statea stalp acolo. ca ultimă soluţie la judecata lui Vodă. care mie imi era drag foarte. pielea era scrijelita in creturi marunte si nenumarate…”. nu apeleze. iar eroul din <<Orb sarac>> povesteste cum a ajuns la han Duca-Voda. Portretul denota. Numai pielea si ciolanele!”. imi plesnesc caciula pe o ureche si ma duc. însetat după dreptate ca cerbul după apă de izvor.”Dar el nu pleaca nicaieri. carunt. si cu mos Leonte la talcuirea tuturor lucrurilor de pe lumea asta”. intr-o lume cand deplasarea intre imparatii era usoara. <<Cealalta Ancuta>> il ajuta pe Todita Catana sa rapeasca o fiica de boier.Calul acesta de poveste este de fapt. nu există să. eu incalic si pornesc in lumea mea…Roibul meu ii totdeauna gata. “Era calul din poveste. aici. in timpul fabulos parca al povestii.O trăsătură dominantă a comisului Ioniţă este dorinţa de dreptate şi de adevăr. Ionita comisul. Comisul Ioniţă întruchipează tipul ţăranului Moldovean cu cele mai alese virtuţi morale: dorinţa de dreptate şi adevăr. cu oala in man. in acele zile grase si vesele. cinstea. o imensa experienta de viata ce-l face atotstiutor. ca un simbol al statorniciei preluat din vremuri imemoriale. nici nu-mi pasa. petrecute demult în ţara Moldovei. de “siac sur”. dumnealui. aflat in contradictie cu hainele ce denota o anumita innobilare a personajului. temporal vorbind. Această comparaţie populară arată dorinţa arzătoare a lui Ioniţă de a se face dreptate neamului său şi de a nu lăsa moştenire copiilor lui neînţelegerile cu duşmanii care „au colţi lungi şi ascuţiţi”.demnitatea. simţul umorului. Personajul vine din alt timp. el indeamna pe noii veniti sa bea si sa manance si sa spuna o istorisire vrednica de ascultat. dor şi ospitalitatea. cu fata uscata si adanc brazdata. un mijloc de deplasare. dascălul Ioan. tactica amanarii. este chiar calul din poveste. ce constituie principalul motiv pentru destainuire. cu saua pe el… Cal ca mine n-are nimeni… Inalic. curajul. comisul Ionita are rolul de a intretine buna dispozitie. Prin acest portret fizic realizat prin intermediul caracterizarii directe. adoptand. prin evocarea semnelor adanci ale varstei. cu un comportament specific. Tot comisul promite sa spuna o intamplare <<infricosata>>. Sadoveanu sugereaza hotararea. Razesul insusi se defineste ca un personaj-narator. are o istorie ciudata. după ce a fost pe la multe divanuri de judecată. plăcerea . un razes strein. nestanjenita de granite. El însuşi afirmă atunci când este întâmpinat de ofiţerul cel tinerel: „… şam venit la Vodă. pe nesimtite. bună dispoziţia. Pe parcursul intregii carti. se situeaza. Inteligent şi curajos. inainte de a manca tipsia cu jar. avand o adevarata pasiune pentru a spune povesti:”Era om nalt. o proiectie directa in spatiului fabulos romanesc.

mare mester la construirea fantanilor. marturisind ca se indreapta catre targul Iesilor. povestea si sa-si scruture luleaua. lasand sa se inteleaga ca acel fioros Haralabie este tatal sau. al carei narator este mesterul Ienache copcarul. de “bucurii de fata mare”. Singurul defect al acestuia este acela de a trage din tutun. pentru bunatatea vinului. Praintele inchina ulcica de vin pentru badea Gheorghita. duduca Varvara. dar si el il orienteaza catre supozitie si mister. naratorul-personaj al urmatoarei povestiri. insa prezentarea mai amanuntita a personajului o face comisul Ionita. eroul povestirii sale. ce realizeaza o paralela intre Ancuta de demult si cea din timpul firului epic. a fost mai intai “arnaut domnesc”. In actiunea concentrala si tensionata. lui mos Zaharia Fantanarul. observa el cu ironie. naratorul gaseste timp sa . Dupa aceste popasuri de subtila retorica. El se recomanda”Neculai Isac de la Balabanesti. In planul narativ general al povestirii este realizat portretul acestuia. numita ”Haralambie”. astfel fiind nevoit sa intrerupa.este un personaj necreditabil. Costea Caruntu. negustor de lucruri fine. naratorul este mos Leonte zodierul. cu douazeci de ani in urma a vazut un balaur. dezvaluindu-si abia mai tarziu identitatea.Personajele şi povestirile sadoveniene îmbracă aura legendei. In a treia povestire din “Hanu-Ancutei”. pentru ca. si abia intr-un al treilea plan narativ se pune in miscare povestirea capitanului Neculai Isac.care. indragostit de “o biata fata din satra”.El adreseaza laude ceremoniale si lui mos Leonte. cu care incearca sa fuga in lume. care este “un om sagalnic”. sub stancile Ceahlaului…”). cand ii anunta sosirea:”Obrazu-I smad cu mustacioara tunsa si barba rotunjita. pentru “mos Ienachi coropcarul”. comunicand in final ca “de dracusorul cel balan nu s-a mai auzit nimic. arata inca frumuseta si barbatie. relevand mai intai de unde vine(“Noi. Singurul care cunoaste adevarul este chiar mos Leonte. sa I-o infunde. Se poate remarca usor ca el are o rafinata strategie narativa. Potretul fizic al acestuia este realizat de catre naratorul principal. Atitudinea narativa discreta a acestuia face ca fabulosul povestirii sa fie mentinut pana ce aceasta e spusa in totalitate. care se pricepe ca nimeni altul la zodii. Gherman devine la un moment dat din narator un abstract narator-martor. Povestea lui o reda cu nostalgie. de si ochiul drept strans si inchis ii dadea ceva trist si straniu”. Calugarul Gherman.de a asculta şi a spune poveşti nemaiauzite. unde are de indeplinit o treaba de la schit. acolo sus. Ancutei. care evoca momente ale prieteniei si ale peregrinarii din tinerete. radvanul Varvarei. din cand in cand. vatav de carausi. din tinutul Tutovei”. devenind apoi haiduc de codru si lovind conace boieresti. Haralambie. Satana atata treaba avea. drumurile de negos si chiar pe oameni simpli. si nimene nu l-a mai vazut niciodata”. de <<capatatio benevolentiae>>. razes”nebun si nemernic” indragostit de o fata de boier. “Fantana dintre plopi” contine istoria impresionanta a capitanului Neculai Isac. personaj-narator al unei povesti de dragoste pline de farmec si de neprevazut. “Cealalta Ancuta” evoca o poveste de dragoste din vremuri apuse. povestirea intra pe fagasul firesc. cu nas vulturesc si sprancene intunecoase. seful arnautilor. In acest episod apar personajele povestirii:Todirita Catana.

caruia mos Leonte ii stabileste. numai ca baba mai facu cativa pasi catre foc. Aglaita. cand mosneagul pasi cu mainile intinse spre noi. un personaj colectiv reprezntat de armata lui Voda.alesul inimii ei.” Faptul ca este infirm. Hainele lor. ii atarna cimpoiul. pentru ca cei doi provin din zonele de munte:”Baba purta broboada de stergar alb. sotia sa si haiducul Vasile cel Mare ce reuseste sa razbune faptele crude ale boierului asupra bietului om. rememorarea acesteia fiind alt motiv narativ pe care personajul narator si-l asuma. ce venea dintr-un tinut indepartat.care adusese pe cersator. In povestirea sa apar personajele episodice: boierul Raducan Chioru. caruia ii furase sotia. cu o lunga traditie in literatura. Personajele episodice sunt boierul Dimachi Marza de la Pastraveni. “Judet al sarmanilor” are ca narator pe Constantin Motoc. cu clontul spre pamant…Cand se simti aproape. Voda. El se opri si lumina ii batea obrazul neclintit impresurat de barba alba. omul ceva mai indarat. iar apropierea lor conexeaza cele doua praguri temporale ale povestirii. o copie perfecta. Femeia venea inainte. se arata suparata fara pricina. Inainte ca acesta sa-o inceapa. cu capul putin inaltat si parand a asculta cu mare luare-aminte zvoana si glasurile de la focul nostru”. acesta avand o aventura a cunoasterii. un cioban. lita Salomia incepe alta. compensat insa cu “destula intelepciune” si cu darul muzicii al lui Orfeu. potrivit astrelor. Ce-a dea saptea povestire. initial nu e primit in spatiul povestii:”Baba. marele cantaret al maniei lui “Ahil Peleianul”. lipsit de darul vederii. Barba-I era astamparata si rotunjita de foarfece.Ancuta de altadata este o varianta a Ancutei din timpul povestilor de la han. radea cu obraji plini si bogati de crestin bine hranit”. integrandu-se pe rand in comunitati diferite. .alcatuiasca si potrete semnificative:”Ancuta de altadata era muiere frumoasa. Damian Cristisor. de la subsuoara stanga.” Ritualul apropierii de foc este precedat de o anumita ritmica a gesturilor:”si de sub cojocel. ca si aceasta de-acum. Zaharia Fantanarul este naratorul ce incheie sirul povestirilor. sunt simple. folosind o bagheta magica. Cata la el cu ochii mari si-I luceau intre ei doua faclii mititele. cu o istorie intortocheata. orbul se opri. Razasul s-a uitat lung la dansa. contrastand puternic cu tinuta de oras. apoi si-a lepadat pe o laita pistoalele si iataganul…”.” Orbul. iar cojocelul il tinea numai pe umeri. Este un om sarac. “Negustor Lipscan” are de data asta ca povestitor “un barbat barbos cu caciula si cu giubea. personaj emblematic. confirmadu-se imaginea sadoveniana de Eden situat intr-un taram atemporal. este o consecinta a unei intamplari din trecut. stiind sa cante din cimpoi si detine taina sunetelor. timpul istoriei si timpul naratiunii. de data aceasta batrani:”O baba s-un mosneag iesira catre lumina dinspre carale lipscanului. aici insa cersator. Vocatia lui Zaharia era aceea ed a descoperi izvoare. Hanul Ancutei este ales de el ca loc unde se consuma vin din belsug si se mananca pe saturate. Ilies Ursachi. din moment ce misterul vederii I-a fost stins de o putere divina. incepand cu Homer.Acesta le vorbeste celor prezenti de descoperirile atata de ingenioase ale occidentalilor.fiica bboierului. om umblat pe drumuri negustoresti. ale orbului si ale litei Salomia. Povestirea “Orb sarac” are de fapt doi naratori. El este un personaj cu adanca vocatie religioasa. un destin favorabil.

”ziduri”. 3. Este un timp mitic. Locul inspira. in care era “pace in tara si intre oameni buna invoire”. lumea taranilor oropsiti din povestiri ramane in urma. “Sadoveanu transfera mancarea. califi. oameni care prin natura statutului lor social duc o existenta confortabila si traiesc intr-o continua delectare. Manolescu.asupra unei lumi compuse in fapt din oameni simpli.”oamenii spuneau ca au vazut balaur negru de nouri” si “imparatul Alb si-a ridicat muscalii impotriva limbilor pagane”. unde eroii sunt regi. Hanul . saraci.de asemenea. era cetate.”porti ferecate” sunt tot atatea sugestii ale unui spatiu inchis. deci Zaharia este un personaj-intrument. Elemente de limbaj (valoare artistica) O data cu “Hanu-Ancutei”.El joaca rolul de intermediar al povestirii. iar vremea petrecerilor si a povestilor incepuse. pentru a face loc unei lumi deosebite. Hanul Ancutei este un loc destinat exclusiv petrecerilor si povestilor. “Sadoveanu sau utopia cartii”).”Povestile de la Bradu Stramb”. ce aduce ceva din atmosfera “Sindipei” si a ciclurilor arabe. facilitand intreaga actiune. cu rol de liant istoric de dragoste. povestea celor doi indragostiti. Timpul este ideal: era pace in tara si recolte bogate. “Cetate”. cand taberele nu mai ispraveau. Plasarea in timp si spatiu uzeaza de clisee a istorisirii populare. vinul de deserta in ulcele si la focuri se frigeau hartane de vitei si de berbeci. lucratori cu bratele”(N. cares unt disperati ca “mazalul” Ilier Ursachi nu e dorit de tatal fetei. negustori bogati. bautura si petrecerea intru poveste-cu ceremonia lor cu tot. legendar. viziri. filozofi. toate referintele sunt ambigue: “in acel an au cazut de Santilie ploi napraznice”. cel care descopera sensul intamplarilor ascunse si aduce in fata lui Voda. Avea niste ziduri groase de ici pana colo si niste porti ferecate cum n-am mai vazut in zilele mele”. siguranta:”…hanul acela al Ancutei nu era han. venit la vanatoare.3. Caracterul operei de competitie de povesti o aseamana cu alte scrieri sadoveniene-“Divanul persian”. Ni se vorbeste in “Hanu Ancutei” despre “o vreme a petrecerilor si a povestilor” intr-o toamna rodnica.iar din literatura universala cu “Decameronul” lui Boccacio sau “Povestile de la Canterberry” ale lui Chaucer.

Procedeele narative.”Istorisirea Zahariei Fantanarul”. comisul Ionita are rolul de a intretine buna dispozitie. Desi intamplarile sunt situate cat mai departe in timp. comisul Ionita spune o poveste hazlie(“Iapa lui Voda”) pentru a destinde atmosfera. In cazul povestirii lui mos Leonte. de exemplu. asemenea bautura sa nu fie cu parere de rau. iar unele au loc chiar la han. becisnica. si comedii si muzici si nemtaria pamantului band bere. care joaca un rol mai mare decat memoria. impartindu-le bucate si vin.”Judet al sarmanilor”). ritualul mancarii si al bauturii reprezinta o treapta necesara. povestitorii isi declara participarea la ele. In acest ceremonial al povestirii. el da importanta diegezei si actiunii.insa pentru prima oara putem obesrva ca procedeu folosirea gradatiei(ce apare prin simpla citire a textului. altceva n-am mai vazut nimica. astfel finalul tragic are un efect mai mare asupra ascultatorilor) si a paralelismului (realizat intre scenele in cares unt prezente personaje ca basa Gheorghe si Voda). Ascultatorii resping “draciile nemtesti”-in fond aspecte ale unei societati civilizate. el ii indeamna pe noii veniti sa bea si sa manance si sa spuna o istorioara vrednica de ascultat. Ancuta trece zambitoare printre meseni. Chiar daca ni se creeaza impresia ca povestitorii rememoreaza faptele traite. adica prezwentarea si reprezentarea.”(Nicolae Manolescu) Povestirile se pot imparti astfel: comice(“Iapa lui Voda”). de fapt. Povestirea negustorului lipscan pune fata in fata doua moduri distincte de viata. faradecat mare iarmaroc. si tehnici subtile de a mentine treaz interesul ascultatorilor si de a crea o atmosfera de mister. Autorul asigura aceste lucruri prin fraza de incheiere a acestui capitol: “S-acuma sa mai primim vin in ulcele si sa incep alta istorie pe care demult vroiam sa v-o spun. oameni buni. Personajele se fac a-si aminti. o varianta a Mioritei (“Orb sarac”). in fond ele inventeaza. avand o exprienta minima cu oamenii si cu discutiile. si aici sunt alternate cu maiestrie. Procedeele narative lipsesc din povestirea acestuia.” Pe parcursul intregii carti. sa capteze atentia si curiozitatea cititorului. ci avand un alt mod de a percepe lucrurile:”-Apoi. Capitolul “Iapa lui Voda” are cel mai greu rol din acest volum si anume sa initieze urmatoarele opt povestiri.de haiducie(“Haralambie”. Cine n-a gustat. Pe parcursul lecturii remarcam bogate referiri la superstitii si credinte populare. apoi iau cuvantul altii care promit sa istoriseasca ceva din “vremea adevarata”. Ambiguitatea e intretinuta de continua alunecare a realului in miraculor.se trezeste la viata dupa apusul soarelui. de dragoste(“Fantana dintre plopi”. acolo la Lipsc. faptele succezandu-se intr-o ordine fireasca.”Cealalta Ancuta”.”Balaurul”). Mare iarmaroc. aparitia balaurului este prezentata grandios. neglijand discursul naratologic. Primul. cand la lumina focului. Caci e-un fel de lesie amara”. Toti au nostalgia vremii trecute:”Intr-adevar.nu din primitivism. . cat lumea asta. bazandu-se pe istoric. istoriseste chiar povestea vietii lui. “accentul cade pe puterea de fabulatie.”. in vremea veche s-au intamplat lucruri care astazi nu se mai vad(…) Acum nici nu mai sunt oamenii care au fost… Acuma traieste o lume noua. capata o noua viata amintirile si intamplarile trecutului. Calugarul Gherman in “Haralambie”.

Rapsodul Constantin foloseste in “Orb sarac” predominant discursul narativ. capitol. Reprezntarea in acest capitol este aproape vital: dialogul dintre cei doi indragostiti trebuia neaparat reprodus. „am pierdut”. Intre limbajul personajului si cel al autorului nu este nici o diferenta adancirea ideii de arhetip. este un volum de povestiri unificate de rama narativa a hanului. „o asteptam” etc. ci important pentru ceea ce se petrece in el. Prezentarea este cea care domina in acest caz. Ienache coropcarul istoriseste si el tot o poveste tragica de iubire. ce nu dezvaluie tot ce stie despre intamplarile relatate. Tot limbajul din nuvela este protocolar. Ultimul capitol si cel mai complex de atfel se numeste “Istorisirea Zahariei fantanarul”. nu contine caracterizarea naratorului. reflectiv care imbina oralitatea stilului popular cu eruditia livresca.Neculai Isac. “cinstiti prieteni”. „am venit”. el fiind primul narator necreditabil din “Hanu Ancutei” deoarece cauza plasarii coropcarului in jurul lui Toderita Catana in momentele-cheie fiind pusa pe seama omisiunii de informatii. dialogul aparand numai in fragmentul in care Ienache si Toderita merg pe acelasi drum. Cuprins de atmosfera generata de Neculai Isac. Opera constituie un exemplu de arta narativa. „neam despartit”. Un aspect al prezentei procedeelor narative este chiar faptul ca naratorul este unul necreditabil. domnilor”. “Judet al sarmanilor” isi aduce si el aportul la gradul de unicitate al intregului volum. considerata <<capedopera de rascruce>>(Nicolae Manolescu). de impletire a mai multor stiluri intr-acelasi spatiu ambivalent si intr-un timp neimportant ca durata. spre deosebire de celelalte . “<<Hanu Ancutei>>. . el nu divulga anumite fapte sau detalii. ca timp privilegiat al povestirii. chiar ritualic: ”stimate fete.” (George Calinescu). Povestirea este la persoana intai „am umblat”. starnind astfel din partea ascultatorilor reactii diferite. dar de aceasta data cu un final fericit. imbinand cu maiestrie cuvintele. ceremonios. Sadoveanu este un povestitor liric. „m-am imbracat”. Toate personajele imprumuta acest limbaj (inclusiv Sadoveanu). ca loc al povestirii si al toamnei imbelsugate. le povesteste despre “fantana dintre plopi”. noul-venit. un titlu ales ironic intrucat lita Salomia povesteste mai mult. “Celalata Ancuta” este constituita dintr-o poveste ampla.

Parerea personala Dupa parerea mea. ce desi pare putin “primitiva”. Lumea creata de Sadoveanu este o lume legendara. la randul lor. Am remarcat cu placere faptul ca Sadoveanu se detaseaza adesea din postura de narator. cele mai aprige argumente intalnindu-se in povestirea “Negustor lipscan”) deoarece acesti oameni sunt niste arhetipuri ce nu pot fi influentati sau schimbati de vreme. a unei civilizatii (adica ardelenii) superioare celei din Occident (in special a nemtilor.4. de trecerea timpului. Foarte interesant este si fatul ca. opera “Hanu Ancutei” contine toate trasaturile caracteristice ale unei povestiri care niciodata nu a fost mai rafinata prin simplitatea ei. astfel rezultand o adevarata… ameteala). devenind un fel de narator abstract fapt ce da unitatea operei si ii permite sa urmareasca astfel din “umbra” evolutia personajelor sale si sa ii lase pe altii sa ii ia locul. Sadoveanu reuseste cu maiestrie sa coreleze puternic si multiplu cele . aceste personaje-naratoare se pot clasifica in naratori evocatori(ce povestesc pur si simplu intamplarile) si naratori-martori creditabili si necreditabili(ce presupun inscrierea relatarii intr-o conformitate cu planul operei. este deasupratuturor civilizatiilor europene. reusesind astfel sa creeze impresia unei Moldove prospere. iar faptele operei sunt puse in contradictie cu faptele altor martori. datorita originalitatii stilului lui Sadoveanu in arta povestirii.

prezentarile facute sunt legate intre ele. si a modului in care este istorisita intamplarea. Toate acestea pentru ca pentru Sadoveanu modul “spunerii” este foarte important si este baza in atragerea celor din jurul in a o asculta. care. cel al …povestirii propriu-zise.noua povestiri. mai ales ca o afirmatie intamplatoare in sirul altora straneste curiozitatea ascultatorilor. un nou calator dornic de a bea unul sai mai multe pahare de vin si de a impartasi o poveste celor aflati pentru a ii intriga sau doar a ii amuza. . Continuitatea aceasta a firului epic formeaza o opera unitata si totodata unica in literatura romana. incearca Sadoveanu s-o sustina pe parcursul firului epic. in sine. desi sunt relatate fiecare intr-un capitol diferit. idee pe care. dupa parerea mea. comisul Ionita promite sa spuna ceva “cu mult mai minunat si mai infricosator”. in a le trezi interesul. De exemplu. Insa. Am remarcat ca acestea sunt facute fie prin introducerea unui personaj in scena. frumusetea povestilor se datoreaza in special hanului innascut al povestilor. in acest caz am putut sesiza intriga in sufletele calatorilor sau bucuria. Am mai observat si ca fiecare poveste este prezentata in doua planuri.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful