Fisa de lectura

Hanu Ancutei
Mihail Sadoveanu

au o adancime celesta. Tudor Arghezi si altii. Evocand. semnind cu numele sau.a.volumul “Priveghiuri”. frumusetea geniului pe care numai Tizian in persoana ar fi putu sa o traduca in culori. Nicolae Iorga va numi anul 1904 "anul Sadoveanu". In 1921 devine membru al Academiei Romane. in 21 octombrie. In 1919 editeaza.Sadoveanu. se casatoreste si va avea unsprezece copii. In editura revistei iesene publica volumul de nuvele “Umbre” si brosura “In amintirea lui Creanga”. reviasta isi anunta incetarea aparitiei: Viata romaneasca isi porneste iar munca pentru cultura si folos. linga Mihai Eminescu.Topirceanu. Tatal sau provenea dintr-o familie de olteni emigrati pe vremea revolutiei lui Tudor Vladimirescu. “Soimii” . In 1904 se stabileste la Bucuresti. impreuna cu Tudor Sarghezi. Genoveva de Brabant. in 1961. G. ca fiu al avocatului Alexandru Sadoveanu si al Profirei Ursache. G. In 1936 M.Popa scot.Ibraileanu. iar ochii sai albastri. In timp ce studia la gimnaziu. la Iasi. in 1896.S. M.. n-as fi mai tulburat .2. impreuna cu un coleg. “Crisma lui Mos Precu”. Debuteaza in revista bucuresteana Dracu in 1897.” .Cocea. renuntand. De l-as vedea pe Goethe. revista Insemnari literare. dar si cu pseudonimul M.Codreanu si Gr. In acest an publica volumele Povestiri de seara (la Editura Minerva). insa. M.T.. La moartea lui G. revista lunara Insemnari iesene. Apoi urmeaza cursurile Liceului National din Iasi. In 1898 incepe sa colaboreze la Viata noua alaturi de Gala Galaction. In 1910 este numit in functia de director al Teatrului National din Iasi. personalitatea titanica a scriitorului. la Pascani. N.D.in care Sadoveanu manifesta predilectie deosebita pentru istorie. Urmeaza gimnaziul "Alecu Donici" la Falticeni. Colaboreaza la revista "Samanatorul". o monografie asupra lui Stefan cel Mare. intentioneaza a alcatui. nu departe de Falticeni. In acelasi an are loc debutul editorial cu patru volume deodata: “Povestiri”. In 1926 reprezinta Societatea Scriitorilor Romani. la Congresul de la Berlin.Cobuz. brosura Cum putem scapa de nevoi si cum putem dobindi pamint s. In decembrie. din lipsa de izvoare. iar mama sa era dintr-o familie de tarani saraciti din Verseni. pe apa Moldovei. la Cimitirul Bellu. dar se va simti mai apropiat spiritului "Vietii Romanesti". impreuna cu Liviu Rebreanu. Date despre autor Mihail Sadoveanu(1880-1961) s-a nascut la 5 noiembrie 1880. Calinescu ii creiona un portret pe masura: „Chipul lui Mihail Sadoveanu a capatat la senectute o frumusete superba. iar la Editura Luceafarul . incepind cu luna ianuarie. “Dureri inabusite”.Sadoveanu scrie despre personalitatea criticului. Moare la 19 octombrie 1961 la Bucuresti si este inmormintat.

Informatii despe opera .Tabel cronologic 3.

povesti care au avut loc la han. de fapt. constituindu-se un “adevarat cod al rostirii si ascultarii”. cu toate credintele traditiile . catre sfarsitul anului 1927. “Hanul . s-a publicat in 1921. Date generale despre opera Povestirile ce alcatuiesc “Hanu-Ancutei” au fost scrise aproximativ in perioada 1921-1927. substantiv ce dezvaluie inca de la inceput locul unde se va petrece “actiunea”. Ancuta este hangita. Prima bucata din acest ciclu. povestindu-si viata si impartasindu-si secretele intr-un cadru intim. in “Adevarul literar si artistic”. ea mostenind hanul de la mama sa pe care o chema tot Ancuta. definind un spatiu intors asupra lui insusi. nu este o descoperire a lui Sadoveanu. Ancuta de altadata este o varianta a Ancutei din timpul povestilor de la han. evidentiindu-i vechimea si continuitatea. afta in cazut genitiv. revista lui Ibraileanu. povestirea fiind structurata pentru a evidentia sensurile superioare ale raporturilor umane. timp in care insa autorul a lucrat si a tiparit romanul “Venea o moara pe Siret” si “Tara de dincolo de negura”. cu o .Prin recurenta insa. spun povesti din tineretea lor. reala si mitica . 2.ziua portile se deschid spre drumuri si existente umane.”(George Calinescu) Spre desebire de alte hanuri. un univers al istorisirilor frumoase. iar noaptea se inchid. iar apropierea lor conexeaza cele doua praguri temporale ale povestirii. un univers si o istorie. timpul istoriei si timpul naratiunii. Toate personajele au o deosebita placere a rostirii istorisirilor . aratand fatul ca Ana este posesoarea acestui loc unde istoria este recreata.asadar “Hanu-Ancutei” a fost elaborat in aproape sapte ani. iar ultima in “Viata Romaneasca”.1. ca un taram al imaginatiei.Are deasemenea o dubla natura. prin semnificatii si prin functii . iar spatiul hanului . Tipul textului Opera “Hanu-Ancutei” este o povestire in rama deoarece tehnica utilizata de Sadoveanu este aceea de a evidentia o structura multinaratoriala. 2.Timpul se transforma in spatiu .2. ca motiv literar . ce fusese si ea odata hanghita acestuia.2. “Hanu-Ancutei” a aparut in 1928 si este un volum de 9 povestiri care poate fi considerata cea mai stralucita creatie lirica epica. Fiecare dintre povestitorii de la han . cu toate framantarile si valurile care au bantuit o tara intreaga. dovada a continuitatii. fiind mitic cum e si timpul se caracterizeaza prin repetare. “Fantana dintre plopi” a fost scrisa in 1922. “Iapa lui Voda”. fiind o ambianta propice comuniunii spirituale intre oameni. o copie perfecta. Toti oaspetii hanului sunt prieteni. hanul sadovenian se constituie treptat intrun spatiu cu totul aparte care inchide in sine o lume . Explicatia titlului Titlul operei este format din subtantivul comun “hanu”.Acestea ii dau un caracter mitic. hanul devine o tema literara doar odata cu Sadoveanu. Hanul este un teritoriu privilegiat al egalitatii intre oaspeti. hanul este de fapt un topos central in lumea sadoveniana. superstitiile si eresurile lor. si din substantivul propriu “Ancutei”. locul unde drumetii vor face un popas si unde “toate povestile se aud din om in om”.3.

Sadoveanu creeaza intai un Univers pentru a-si aseza fapturile sale. “Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent”). Ca si Chateubriand. formulate pe cale imaginativa. Duiliu Zamfirescu si folosind surse din literatura universala(indicate de el isusi): A. viziri. negustori bogati. Tot acesta remarca si ca. In intreg textul. daca nu in genii filozofice sau stiintifice. Personajele povestirii simt nostalgia vremii trecute:”Intr-adevar. Opinii critice asupra textului Despre Mihail Sadoveanu. care nu sunt insa miscate. Turgheniev. lucratori cu bratele”(N. pentru a face loc unei lumi deosebite. Lumea lui Mihail Sadoveanu traieste “intr-un décor sublim si aspru. dotat cu institutii geto-scitice.asupra unei lumi compuse in fapt din oameni simpli. bautura si petrecerea intru poveste. Manolescu. lumea taranilor oropsiti din povestiri ramane in urma. desi ni se creeaza impresia ca . personaj-narator al unei povesti de dragoste pline de farmec si de neprevazut. Tot Calinescu considera ca “Luat in totalitate. ce aduce ceva din atmosfera “Sindipei” si a ciclurilor arabe. abstract. in vremea veche s-au intamplat lucruri care astazi nu se vad(…)Acum nici nu mai sunt oamenii care au fost… Acuma traieste o lume noua. O data cu “Hanu-Ancutei”. De exemplu in povestirea “Fantana dintre plopi” apare. exista o structura telescopica ce se creeaza tocmai datorita acestei tehnici narative. cu o capacitate de a vorbi autentic enorma.Gane. Intr-adevar. becisnica.perspectiva multipla asupra faptelor petrecute. care stiu sa asculte zvonurile misterioase ale Naturii”. observa N. “Sadoveanu transfera mancarea." “In pofida diferentierii sufletului modern si in ciuda orientarii spre abstract a omului de cultura -scria L.Manolescu.Daudet. filozofi. ca la romanticul francez de melancolii stilizate. saraci. M. E. califi. George Calinescu spune ca “are realismul lui Balzac si melancolia unui romantic”. al naratorului evocator. oameni care prin natura statutului lor social duc o existenta confortabila si traiesc intr-o continua delectare. care evoca momente ale prieteniei si ale peregrinarilor din tinerete. 2. unde eroii sunt regi. Creanga.Zola. care gandeste pe coordonatele geniului mitic romanesc.cu ceremonia lor cu tot.(…) Ca si poezia lui Eminescu. planul narativ general. maret. un neintrecut povestitor “de rasa”. creatorul eposului romanesc a debutat continuand traditia realismului sentimental si a naturalismului descriptiv dupa modelele:Neculce.5. proza lui Sadoveanu atinge fondul cel mai adinc al specificitatii noastre.Calinescu.Sadoveanu este un asemenea poet in proza. tacute si rituale”(G.”. ci de porniri instinctive. atunci in poeti de rasa. M.gandirea mitica se mai declara din cand in cand cu nealterata spontaneitate. Abia intr-un al treilea plan narativ se pune in miscare povestirea capitanului Neculai Isac. N.Blaga in “Universul literar” din 1926. Sienkiewicz. Prezntarea mai amanuntita a personajului o face insa comisul Ionita. Guy Maupassant. “Sadoveanu sau utopia cartii”). la un moment dat.Sadoveanu e un mare povestitor. care face portretul lui Neculai Isac. fabulos.

“Sadoveanu nu scrie despre o lume .povestitorii rememoreaza faptele traite. fara a introduce comentarii sonice propii…(…) Sadoveanu a fost cetateanul fara pereche in cea mai simpla arta si in cea mai rafinata. creeand astfel emulatia. “(George Calinescu) . el creeaza o lume. animala si morala a vorbirii prin graiul sau. Personajele se prefac a-si aminti. albinele.Calinescu). Cel care deschide seria povestirilor este comisul Ionita. baltile.”Esentiala este starea de fericire materiala infaptuita de oaspeti. plugarii. parand pentru cei ingusti absorbit de vremurile cronicarilor. concluza N. “Povestirea sadoveniana opreste timpul.. bazat pe repetarea “inclinarii traditionale cu ulcica de vin”. scrierea e un fel de Decameron in care cativa obisnuiti ai unui han spun anecdote .”(Nicolae Manolescu) “Prin natura rudimentara a omului infatisat. “Eroii lui Sadoveanu sunt insa izvoarele. Ei traiesc la modul Canaanului. Niciodata arta povestirii n-a fost mai rafinata in simplitatea ei”.. in sine foarte indiferente. saraci. pentru ca mai apoi. mistretii.(…) <<Hanu-Ancutei>> este capodopera idilicului jovial si a subtilitatii barbare. suspinele si razvratirile asupritilor si. credincios ca ecoul. codrii.Sadoveanu. ca orice adevarat fluviu. bourii. zimbrii. ganganiile. Ceremonialul e ritualic. in fond ele inventeaza”. petrecerea intru poveste. pestii.Manolescu. insa dupa o randuiala care cere initiere. norodul. povestitor si ascultator. Eroii nu povestesc spre a-si usura sufletul. a facut tocmai prin asimilarea procesului evocativ intreg al istoriei saltul de care numai spiritele mari sunt in stare…”(G.Actul rememorarii sonore e insotit de “fericirea materiala”(George Calinescu) a ospatului cu vin si carne fripta. ci pentru a se sustrage vietii si mortii. da impresia unei mari mutenii si a unei placiditati de fluviu lent.Astfel ca sarbatoarea sufeleteasca este si o celebrare a rodului cu nuante dionisiace:vinul ca materie si metafora dezleaga amintirile si pofta confesiunii. si ceilalti sa se straduiasca sa relateze povestiri mai interesante si mai grozave. ospatand numai cu carne fripta si band vin. Natura minerala si vegetala. universul tocmai prin aceea de a fi curs in albia sa.Astfel hanul devine un spatiu al ceremonialului mesei in comun.(George Calinescu). un spatiu magic care-l protejeaza. care joaca un rol mai mare decat memoria. care cel mult dubleaza si tripleaza. Transfera mancarea bautura.asupra unei lumi compuse in fapt din oameni simpli. lucratori cu bratele. in ciuda cantitatii ei enorme si a aparentei ei verbalitati. pasarile cerului. ori spre a reda viata. ostasii. suferintele. “accentul cade pe puterea de fabulatie. creand in jurul omului. Formal.cu ceremonialul lor cu tot. literatura lui M. A evocat umilintele si dejnadejdiile celor din vechime. pastorii.

ce cuprinde informatii asupra invenctiilor nemetsti. devenind pe zi ce trece mai frumoasa si mai tanara. Acestea provoaca diferite reactii in randul ascultatorilor. Nastasa Bolomir. mancarurile si bauturile lor. sa fie pedepsit.1. si astfel isi pot continua linistiti povestea de iubire. “Judet al sarmanilor” are ca narator pe Constandin Motoc si prezinta viata acestuia. el isi pierde un ochi. el este atras si in lupta sa de a scapa. mai precis o intamplare in care el reuseste sa se razbune pe boierul Raducan Chioru. Boierul se enrveaza cumplit si ordona ca Alixandrel sa fie capturat. In cea de-a treia povestire din “Hanu Ancutei”. Tinerii reusesc sa-l pacaleasca pe tatal fetei.”Iapa lui Voda” are ca narator pe comisul Ionita ce povesteste o intamplare hazlie avandu-l ca antagonist pe Voda Mihalache Sturza ce calatorea deghizat prin tara. iar boierul se arata mai stors de vlaga. cu ajutorul haiducului Vasile cel Mare. Rezumat “Hanu Ancutei” se evidentiaza prin complexitatea istorisirilor continuate in cele noua capitole. printr-o diversiune creata cu ajutorul Ancutei. urmatorul capitol prezinta istoria cumplita a unui haiduc ucis chiar de fratele sau. pacalind pe Todita Catana. depre trenuri. ce e obligata de tatal sau sa-l ademeneasca. ea se transforma intrun balaur. .”Negustor lipscan”. este a lui Damian Cristisor. cuprinde o poveste de dragoste a acestuia cu o tigancusa. “Haralambie”. evoca prin intermediul mesterului Ienache o alta poveste de dragoste. “Fantana dintre plopi”. Al cincilea capitol. insa cand Irinuta si iubitul sau sunt inconjurati. adica un vecin de-al sau. Informatii asupra continutul textului 3. ce ii cauta pe toate drumurile. tatal sau fiind chiar Haralambie. duduca Varvana.3. la realizarea careia contribuie si Ancuta de demult. Itr-adevar. “Balaurul”. si pe jupan Costea. insa caruia ii mureau sotiile. casatorit de multe ori. si astfel pleaca la imparatie. insa. seful arnautilor. Povestea infatiseaza istoria unui boier. Comisul Ionita voia sa-I fie facuta dreptate. pentru ca I-a furat sotia. intre Todita Catana si o fata de boier. narate de capitanul Neculai Isac. ultima. “Cealalta Ancuta”. Primul capitol. Intr-o zi el vine la tatal lui Leonte pentru a-I fi dezlegat destinul. lucru ce I-l spune lui Voda-deghizat. care-I taia mereu din ocina parinteasca. atunci il va pofti pe stapanul tarii sa-I pupe iapa nu departe de coada. spunand ca. omorandu-l apoi pe Bolomir. Naratorul este parintele Gherman. descoperind astfel ca-l insela cu un anume Alixandrel Vuza. pentru ca acesta sa-I fure toti banii. daca nu ii este rezolvat cazul. A saptea povestire. narator este mos Leonte zodierul ce reda o intamplare din tinereatea lui cand a vazut un balaur. una cu final fericit de data aceasta.

Istorisirea cuprinde iar o poveste de dragoste. batrana prezentata in capitolul anterior. ce este relatata de acesta si de batrana ce are grija de el. continuata de lita Salomia.“Orb sarac” este povestirea unui om orb. fiica acestuia. ea incepand cu dorinta unui boier de la Pastraveni. . insa. iar. cand va veni la vanatoare sa aiba de unde sa-si adape caii. Aglaita. Acest capitol cuprinde si o versiune a “Mioritei” intonata de acesta. dupa sfatul lui Zaharia Fantanaru. cuprinde de fapt o poveste spusa de Zaharia Fantanaru. Ultimul capitol. tatal nu e de acord. astfel el le da binecuvantarea si devine chiar nasul lor. de a crea o fantama in mijlocul unei paduri pentru ca Voda. se indragosteste de Ilies Ursachi. si ies afara cand domnitorul apare si ii povestesc despre impotrivirea tatalui ei. “Istorisirea Zahariei Fantanaru”. Ei se ascund in coliba pregatita pentru Voda in padure.

calugarul Gherman. personajul principal al acestei povestiri. prin prezenta in text a doi naratori. planurile narative se complica. cu o prezenta extrem de discreta in discurs. Personaje Hanul-cetate. mos Ienache coropcarul. o poveste nefericita de dragoste din tinerete. la hotarul dintre cele doua laturi ale sale. in vertejul timpului. sosit mai tarziu in spatiul narativ. in “Fantana dintre plopi”. cu “zile line de toamna”. vorbeste despre un balaur groaznic. din umbra cotloanelor hanului. real si mitic. Dupa acest cadru creat de un narator principal. Intr-o atmosfera totala de voiosie. a carei “dublura” perfecta este hangita din timpul povestirii. deoarece el este prezent în toate povestirile îndemnând oaspeţii să-şi amintească întâmplări . narator-martor. un punct de refugiu. povestitori care isi rosteau povestea vietii si se retrageau apoi in spatiul nedeslusit din care se ivisera: Ionita comisul. se oprea”viersul lautarilor si porneau povestile”. cu pace in tara. povesteste. vorbeste despre “cealalta Ancuta”. naratorpersonaj. situati in doua planuri temporale. invaluind in mister multe detalii ale naratiunii. necreditabil. in a noua povestire. discursul narativ este preluat pe rand de personaje care isi asuma scenarii succesive. era alcatuit din niste “ziduri groase de ici pana colo. un negustor lipscan. evoca. adevarat maestru de ceremonii. dar si colportor.3. capitanul Isac. naratorul-personaj descoperind cu bagheta lui magica nu numai izvoarele din adancuri. Zaharia Fantanaru si Lita Salomia. ci si pe acelea din sufletele indragostitilor. motivul fundamental al operei sadoveniene. din vremurile infricosatoare. spune o povestecu un vestit talhar. povesteste o hazlie intamplare cu “iapa lui Voda”. necreditabil. realizând unitatea acestuia. sub dirijarea discreta a lui mos Leonte. Hanul insusi este. necreditabil. Constantin Motoc evoca un “judet al sarmanilor”. Haralambie. in timpul fabulei si timpul discursului. un orb sarac. jupan Damian. fiind el insusi eroul povestirii. si niste porti ferecate cum n-am mai vazut de zilele mele”. in fine. despre calatoriile sale prin Europa. dar este şi un personaj permanent al întregului volum „Hanu-Ancuţei”.-era cetate”. devenit un suprapersonaj prin valorile simbolice dobandite. narator-martor. relateaza legenda margaritarului si o calatorie initiatica prin tarile rasaritului. apar pe rand. mos Leonte. abstract. mare distribuitor de zodii si de roluri. tot un personaj-narator. In prima povestire se evidentiza comisul Ionita. narator-martor. de “buna-voire” intre oameni. narator-personaj. in calitate de narator-personaj. de izolare: “nu era han.2.

o imensa experienta de viata ce-l face atotstiutor. Pe parcursul intregii carti. de “siac sur”.Calul acesta de poveste este de fapt. Această comparaţie populară arată dorinţa arzătoare a lui Ioniţă de a se face dreptate neamului său şi de a nu lăsa moştenire copiilor lui neînţelegerile cu duşmanii care „au colţi lungi şi ascuţiţi”. Hotărât. se situeaza.O trăsătură dominantă a comisului Ioniţă este dorinţa de dreptate şi de adevăr. Personajul vine din alt timp. nestanjenita de granite.extraordinare. Razesul insusi se defineste ca un personaj-narator. o proiectie directa in spatiului fabulos romanesc. el indeamna pe noii veniti sa bea si sa manance si sa spuna o istorisire vrednica de ascultat. curajul. Sadoveanu sugereaza hotararea. Ionita comisul. Cinstit şi corect. avand o adevarata pasiune pentru a spune povesti:”Era om nalt. Prin acest portret fizic realizat prin intermediul caracterizarii directe. intrat in actiune numai cand I se atribuie rolul de voce narativa in imensul carusel al povestilor:”Eu aici is trecator…cuvanta.”Dar el nu pleaca nicaieri. cu saua pe el… Cal ca mine n-are nimeni… Inalic. cu un comportament specific. intr-o lume cand deplasarea intre imparatii era usoara. inainte de a manca tipsia cu jar. însetat după dreptate ca cerbul după apă de izvor.demnitatea. prin evocarea semnelor adanci ale varstei. adoptand. dumnealui. un razes strein. pielea era scrijelita in creturi marunte si nenumarate…”. comisul adună şi aduce cu el toate documentele doveditoare asupra pământului moştenit de la părintele său. carunt. ca un simbol al statorniciei preluat din vremuri imemoriale. dupa ce fusese mazilit. Numai pielea si ciolanele!”. El însuşi afirmă atunci când este întâmpinat de ofiţerul cel tinerel: „… şam venit la Vodă. ce constituie principalul motiv pentru destainuire. Intamplarea comisului Ionita se petrece la han pe vremea lui Mihai Voda Sturza. si cu mos Leonte la talcuirea tuturor lucrurilor de pe lumea asta”. după ce a fost pe la multe divanuri de judecată. bună dispoziţia. petrecute demult în ţara Moldovei. Comisul Ioniţă întruchipează tipul ţăranului Moldovean cu cele mai alese virtuţi morale: dorinţa de dreptate şi adevăr. dascălul Ioan. Inteligent şi curajos. eu incalic si pornesc in lumea mea…Roibul meu ii totdeauna gata. Portretul denota. simţul umorului. in timpul fabulos parca al povestii. dor şi ospitalitatea. nu apeleze. cinstea. este chiar calul din poveste. care mie imi era drag foarte. In jurul mustetii tusinate si la coada ochilor mititei. “Era calul din poveste. tactica amanarii. <<Cealalta Ancuta>> il ajuta pe Todita Catana sa rapeasca o fiica de boier. cu oala in man. plăcerea . iar eroul din <<Orb sarac>> povesteste cum a ajuns la han Duca-Voda. asprimea firii si destinul zbuciumat al acestuia. imi plesnesc caciula pe o ureche si ma duc. Acestuia i se alcatuieste un portret memorabil:”Statea stalp acolo. Tot comisul promite sa spuna o intamplare <<infricosata>>. ca ultimă soluţie la judecata lui Vodă. nu există să. aici. are o istorie ciudata. cu fata uscata si adanc brazdata. aflat in contradictie cu hainele ce denota o anumita innobilare a personajului. Calul sau era “de mirare”. comisul Ionita are rolul de a intretine buna dispozitie. temporal vorbind. pe nesimtite. de fapt. răzeşul nu se dă înlături să lupte chiar cu un „corb mare boieresc”. un mijloc de deplasare. nici nu-mi pasa. in acele zile grase si vesele.

seful arnautilor. de “bucurii de fata mare”. si abia intr-un al treilea plan narativ se pune in miscare povestirea capitanului Neculai Isac. astfel fiind nevoit sa intrerupa. ce realizeaza o paralela intre Ancuta de demult si cea din timpul firului epic. naratorul gaseste timp sa . radvanul Varvarei. vatav de carausi. personaj-narator al unei povesti de dragoste pline de farmec si de neprevazut. Ancutei. “Cealalta Ancuta” evoca o poveste de dragoste din vremuri apuse. insa prezentarea mai amanuntita a personajului o face comisul Ionita. In a treia povestire din “Hanu-Ancutei”. de <<capatatio benevolentiae>>. dar si el il orienteaza catre supozitie si mister. pentru “mos Ienachi coropcarul”.de a asculta şi a spune poveşti nemaiauzite. indragostit de “o biata fata din satra”. care se pricepe ca nimeni altul la zodii. care este “un om sagalnic”. cu nas vulturesc si sprancene intunecoase. Povestea lui o reda cu nostalgie. drumurile de negos si chiar pe oameni simpli. arata inca frumuseta si barbatie. naratorul-personaj al urmatoarei povestiri. unde are de indeplinit o treaba de la schit. povestea si sa-si scruture luleaua. In planul narativ general al povestirii este realizat portretul acestuia.este un personaj necreditabil. Gherman devine la un moment dat din narator un abstract narator-martor. El se recomanda”Neculai Isac de la Balabanesti. Dupa aceste popasuri de subtila retorica. duduca Varvara. devenind apoi haiduc de codru si lovind conace boieresti. care evoca momente ale prieteniei si ale peregrinarii din tinerete. Se poate remarca usor ca el are o rafinata strategie narativa. pentru bunatatea vinului. Potretul fizic al acestuia este realizat de catre naratorul principal. Praintele inchina ulcica de vin pentru badea Gheorghita. sa I-o infunde. lui mos Zaharia Fantanarul. Satana atata treaba avea. lasand sa se inteleaga ca acel fioros Haralabie este tatal sau. cu douazeci de ani in urma a vazut un balaur. cand ii anunta sosirea:”Obrazu-I smad cu mustacioara tunsa si barba rotunjita. Singurul defect al acestuia este acela de a trage din tutun. acolo sus. povestirea intra pe fagasul firesc. mare mester la construirea fantanilor. observa el cu ironie. In acest episod apar personajele povestirii:Todirita Catana. marturisind ca se indreapta catre targul Iesilor. din cand in cand. Calugarul Gherman. de si ochiul drept strans si inchis ii dadea ceva trist si straniu”. Singurul care cunoaste adevarul este chiar mos Leonte. cu care incearca sa fuga in lume. “Fantana dintre plopi” contine istoria impresionanta a capitanului Neculai Isac. Costea Caruntu. pentru ca.care.Personajele şi povestirile sadoveniene îmbracă aura legendei. eroul povestirii sale. relevand mai intai de unde vine(“Noi. Haralambie. din tinutul Tutovei”. negustor de lucruri fine. si nimene nu l-a mai vazut niciodata”. naratorul este mos Leonte zodierul. al carei narator este mesterul Ienache copcarul.El adreseaza laude ceremoniale si lui mos Leonte. a fost mai intai “arnaut domnesc”. Atitudinea narativa discreta a acestuia face ca fabulosul povestirii sa fie mentinut pana ce aceasta e spusa in totalitate. In actiunea concentrala si tensionata. dezvaluindu-si abia mai tarziu identitatea. numita ”Haralambie”. razes”nebun si nemernic” indragostit de o fata de boier. sub stancile Ceahlaului…”). comunicand in final ca “de dracusorul cel balan nu s-a mai auzit nimic.

folosind o bagheta magica. orbul se opri. este o consecinta a unei intamplari din trecut. un personaj colectiv reprezntat de armata lui Voda. sotia sa si haiducul Vasile cel Mare ce reuseste sa razbune faptele crude ale boierului asupra bietului om. ale orbului si ale litei Salomia. acesta avand o aventura a cunoasterii. potrivit astrelor. Aglaita. Zaharia Fantanarul este naratorul ce incheie sirul povestirilor. numai ca baba mai facu cativa pasi catre foc. stiind sa cante din cimpoi si detine taina sunetelor.” Faptul ca este infirm. compensat insa cu “destula intelepciune” si cu darul muzicii al lui Orfeu. Vocatia lui Zaharia era aceea ed a descoperi izvoare. initial nu e primit in spatiul povestii:”Baba. Ce-a dea saptea povestire. incepand cu Homer. din moment ce misterul vederii I-a fost stins de o putere divina. caruia ii furase sotia. pentru ca cei doi provin din zonele de munte:”Baba purta broboada de stergar alb.” Ritualul apropierii de foc este precedat de o anumita ritmica a gesturilor:”si de sub cojocel.care adusese pe cersator. de data aceasta batrani:”O baba s-un mosneag iesira catre lumina dinspre carale lipscanului. aici insa cersator. cu clontul spre pamant…Cand se simti aproape. timpul istoriei si timpul naratiunii. Hainele lor. ce venea dintr-un tinut indepartat. de la subsuoara stanga. iar apropierea lor conexeaza cele doua praguri temporale ale povestirii. radea cu obraji plini si bogati de crestin bine hranit”. Hanul Ancutei este ales de el ca loc unde se consuma vin din belsug si se mananca pe saturate. Voda. Cata la el cu ochii mari si-I luceau intre ei doua faclii mititele. In povestirea sa apar personajele episodice: boierul Raducan Chioru. rememorarea acesteia fiind alt motiv narativ pe care personajul narator si-l asuma. un cioban. “Judet al sarmanilor” are ca narator pe Constantin Motoc. o copie perfecta. iar cojocelul il tinea numai pe umeri. lipsit de darul vederii.Acesta le vorbeste celor prezenti de descoperirile atata de ingenioase ale occidentalilor.” Orbul. Femeia venea inainte. ii atarna cimpoiul. cu capul putin inaltat si parand a asculta cu mare luare-aminte zvoana si glasurile de la focul nostru”. Ilies Ursachi. ca si aceasta de-acum. sunt simple.alesul inimii ei. cand mosneagul pasi cu mainile intinse spre noi. Personajele episodice sunt boierul Dimachi Marza de la Pastraveni.Ancuta de altadata este o varianta a Ancutei din timpul povestilor de la han. Damian Cristisor. apoi si-a lepadat pe o laita pistoalele si iataganul…”. marele cantaret al maniei lui “Ahil Peleianul”. confirmadu-se imaginea sadoveniana de Eden situat intr-un taram atemporal. Inainte ca acesta sa-o inceapa. se arata suparata fara pricina. integrandu-se pe rand in comunitati diferite. caruia mos Leonte ii stabileste. om umblat pe drumuri negustoresti.fiica bboierului. lita Salomia incepe alta. “Negustor Lipscan” are de data asta ca povestitor “un barbat barbos cu caciula si cu giubea. Povestirea “Orb sarac” are de fapt doi naratori. un destin favorabil. contrastand puternic cu tinuta de oras. . Razasul s-a uitat lung la dansa. El se opri si lumina ii batea obrazul neclintit impresurat de barba alba.alcatuiasca si potrete semnificative:”Ancuta de altadata era muiere frumoasa. cu o lunga traditie in literatura. omul ceva mai indarat. cu o istorie intortocheata. El este un personaj cu adanca vocatie religioasa. personaj emblematic. Barba-I era astamparata si rotunjita de foarfece. Este un om sarac.

deci Zaharia este un personaj-intrument. in care era “pace in tara si intre oameni buna invoire”. facilitand intreaga actiune.”Povestile de la Bradu Stramb”. viziri. Caracterul operei de competitie de povesti o aseamana cu alte scrieri sadoveniene-“Divanul persian”. siguranta:”…hanul acela al Ancutei nu era han. Locul inspira.”oamenii spuneau ca au vazut balaur negru de nouri” si “imparatul Alb si-a ridicat muscalii impotriva limbilor pagane”. saraci. venit la vanatoare. negustori bogati. ce aduce ceva din atmosfera “Sindipei” si a ciclurilor arabe. cu rol de liant istoric de dragoste.”ziduri”. unde eroii sunt regi. Manolescu. era cetate. vinul de deserta in ulcele si la focuri se frigeau hartane de vitei si de berbeci. Plasarea in timp si spatiu uzeaza de clisee a istorisirii populare.de asemenea. cand taberele nu mai ispraveau. “Sadoveanu transfera mancarea. Hanul . lumea taranilor oropsiti din povestiri ramane in urma. bautura si petrecerea intru poveste-cu ceremonia lor cu tot. toate referintele sunt ambigue: “in acel an au cazut de Santilie ploi napraznice”. pentru a face loc unei lumi deosebite. cares unt disperati ca “mazalul” Ilier Ursachi nu e dorit de tatal fetei. “Cetate”. Ni se vorbeste in “Hanu Ancutei” despre “o vreme a petrecerilor si a povestilor” intr-o toamna rodnica. povestea celor doi indragostiti. Elemente de limbaj (valoare artistica) O data cu “Hanu-Ancutei”.iar din literatura universala cu “Decameronul” lui Boccacio sau “Povestile de la Canterberry” ale lui Chaucer.asupra unei lumi compuse in fapt din oameni simpli. lucratori cu bratele”(N. 3. califi.El joaca rolul de intermediar al povestirii.3. iar vremea petrecerilor si a povestilor incepuse. Hanul Ancutei este un loc destinat exclusiv petrecerilor si povestilor. cel care descopera sensul intamplarilor ascunse si aduce in fata lui Voda. Timpul este ideal: era pace in tara si recolte bogate.”porti ferecate” sunt tot atatea sugestii ale unui spatiu inchis. oameni care prin natura statutului lor social duc o existenta confortabila si traiesc intr-o continua delectare. Este un timp mitic. Avea niste ziduri groase de ici pana colo si niste porti ferecate cum n-am mai vazut in zilele mele”. “Sadoveanu sau utopia cartii”). filozofi. legendar.

bazandu-se pe istoric. Ascultatorii resping “draciile nemtesti”-in fond aspecte ale unei societati civilizate. . “accentul cade pe puterea de fabulatie. comisul Ionita spune o poveste hazlie(“Iapa lui Voda”) pentru a destinde atmosfera. povestitorii isi declara participarea la ele. Povestirea negustorului lipscan pune fata in fata doua moduri distincte de viata. apoi iau cuvantul altii care promit sa istoriseasca ceva din “vremea adevarata”. Caci e-un fel de lesie amara”.de haiducie(“Haralambie”. istoriseste chiar povestea vietii lui. iar unele au loc chiar la han. si comedii si muzici si nemtaria pamantului band bere. Primul. becisnica.”(Nicolae Manolescu) Povestirile se pot imparti astfel: comice(“Iapa lui Voda”). Procedeele narative lipsesc din povestirea acestuia.”Balaurul”). Capitolul “Iapa lui Voda” are cel mai greu rol din acest volum si anume sa initieze urmatoarele opt povestiri. si tehnici subtile de a mentine treaz interesul ascultatorilor si de a crea o atmosfera de mister. de exemplu. adica prezwentarea si reprezentarea. In cazul povestirii lui mos Leonte. acolo la Lipsc. altceva n-am mai vazut nimica. faradecat mare iarmaroc. Autorul asigura aceste lucruri prin fraza de incheiere a acestui capitol: “S-acuma sa mai primim vin in ulcele si sa incep alta istorie pe care demult vroiam sa v-o spun. comisul Ionita are rolul de a intretine buna dispozitie. Procedeele narative.”.”Cealalta Ancuta”. capata o noua viata amintirile si intamplarile trecutului. Ancuta trece zambitoare printre meseni. aparitia balaurului este prezentata grandios. el ii indeamna pe noii veniti sa bea si sa manance si sa spuna o istorioara vrednica de ascultat. Chiar daca ni se creeaza impresia ca povestitorii rememoreaza faptele traite. o varianta a Mioritei (“Orb sarac”).nu din primitivism.”Istorisirea Zahariei Fantanarul”. Desi intamplarile sunt situate cat mai departe in timp. cat lumea asta. faptele succezandu-se intr-o ordine fireasca. neglijand discursul naratologic. In acest ceremonial al povestirii. impartindu-le bucate si vin. si aici sunt alternate cu maiestrie. Toti au nostalgia vremii trecute:”Intr-adevar. Cine n-a gustat. asemenea bautura sa nu fie cu parere de rau.insa pentru prima oara putem obesrva ca procedeu folosirea gradatiei(ce apare prin simpla citire a textului. in vremea veche s-au intamplat lucruri care astazi nu se mai vad(…) Acum nici nu mai sunt oamenii care au fost… Acuma traieste o lume noua. Ambiguitatea e intretinuta de continua alunecare a realului in miraculor. el da importanta diegezei si actiunii. sa capteze atentia si curiozitatea cititorului. de fapt. cand la lumina focului.”Judet al sarmanilor”). ci avand un alt mod de a percepe lucrurile:”-Apoi. Personajele se fac a-si aminti. oameni buni. astfel finalul tragic are un efect mai mare asupra ascultatorilor) si a paralelismului (realizat intre scenele in cares unt prezente personaje ca basa Gheorghe si Voda).se trezeste la viata dupa apusul soarelui. avand o exprienta minima cu oamenii si cu discutiile. ritualul mancarii si al bauturii reprezinta o treapta necesara. Calugarul Gherman in “Haralambie”. Mare iarmaroc. care joaca un rol mai mare decat memoria.” Pe parcursul intregii carti. de dragoste(“Fantana dintre plopi”. in fond ele inventeaza. Pe parcursul lecturii remarcam bogate referiri la superstitii si credinte populare.

ci important pentru ceea ce se petrece in el. capitol. este un volum de povestiri unificate de rama narativa a hanului. „neam despartit”. Rapsodul Constantin foloseste in “Orb sarac” predominant discursul narativ. Ultimul capitol si cel mai complex de atfel se numeste “Istorisirea Zahariei fantanarul”. “<<Hanu Ancutei>>. spre deosebire de celelalte . el fiind primul narator necreditabil din “Hanu Ancutei” deoarece cauza plasarii coropcarului in jurul lui Toderita Catana in momentele-cheie fiind pusa pe seama omisiunii de informatii. de impletire a mai multor stiluri intr-acelasi spatiu ambivalent si intr-un timp neimportant ca durata.” (George Calinescu).Neculai Isac. “cinstiti prieteni”. Cuprins de atmosfera generata de Neculai Isac. ca loc al povestirii si al toamnei imbelsugate. el nu divulga anumite fapte sau detalii. starnind astfel din partea ascultatorilor reactii diferite. . Ienache coropcarul istoriseste si el tot o poveste tragica de iubire. dar de aceasta data cu un final fericit. „am pierdut”. „am venit”. Toate personajele imprumuta acest limbaj (inclusiv Sadoveanu). domnilor”. Reprezntarea in acest capitol este aproape vital: dialogul dintre cei doi indragostiti trebuia neaparat reprodus. Un aspect al prezentei procedeelor narative este chiar faptul ca naratorul este unul necreditabil. ce nu dezvaluie tot ce stie despre intamplarile relatate. chiar ritualic: ”stimate fete. “Celalata Ancuta” este constituita dintr-o poveste ampla. noul-venit. ceremonios. dialogul aparand numai in fragmentul in care Ienache si Toderita merg pe acelasi drum. ca timp privilegiat al povestirii. reflectiv care imbina oralitatea stilului popular cu eruditia livresca. Tot limbajul din nuvela este protocolar. le povesteste despre “fantana dintre plopi”. Sadoveanu este un povestitor liric. imbinand cu maiestrie cuvintele. Prezentarea este cea care domina in acest caz. un titlu ales ironic intrucat lita Salomia povesteste mai mult. considerata <<capedopera de rascruce>>(Nicolae Manolescu). nu contine caracterizarea naratorului. „o asteptam” etc. Intre limbajul personajului si cel al autorului nu este nici o diferenta adancirea ideii de arhetip. Opera constituie un exemplu de arta narativa. “Judet al sarmanilor” isi aduce si el aportul la gradul de unicitate al intregului volum. „m-am imbracat”. Povestirea este la persoana intai „am umblat”.

cele mai aprige argumente intalnindu-se in povestirea “Negustor lipscan”) deoarece acesti oameni sunt niste arhetipuri ce nu pot fi influentati sau schimbati de vreme. a unei civilizatii (adica ardelenii) superioare celei din Occident (in special a nemtilor. reusesind astfel sa creeze impresia unei Moldove prospere.4. iar faptele operei sunt puse in contradictie cu faptele altor martori. ce desi pare putin “primitiva”. astfel rezultand o adevarata… ameteala). opera “Hanu Ancutei” contine toate trasaturile caracteristice ale unei povestiri care niciodata nu a fost mai rafinata prin simplitatea ei. Am remarcat cu placere faptul ca Sadoveanu se detaseaza adesea din postura de narator. la randul lor. datorita originalitatii stilului lui Sadoveanu in arta povestirii. de trecerea timpului. este deasupratuturor civilizatiilor europene. Parerea personala Dupa parerea mea. Foarte interesant este si fatul ca. devenind un fel de narator abstract fapt ce da unitatea operei si ii permite sa urmareasca astfel din “umbra” evolutia personajelor sale si sa ii lase pe altii sa ii ia locul. Sadoveanu reuseste cu maiestrie sa coreleze puternic si multiplu cele . aceste personaje-naratoare se pot clasifica in naratori evocatori(ce povestesc pur si simplu intamplarile) si naratori-martori creditabili si necreditabili(ce presupun inscrierea relatarii intr-o conformitate cu planul operei. Lumea creata de Sadoveanu este o lume legendara.

Am mai observat si ca fiecare poveste este prezentata in doua planuri. idee pe care. comisul Ionita promite sa spuna ceva “cu mult mai minunat si mai infricosator”. in acest caz am putut sesiza intriga in sufletele calatorilor sau bucuria. mai ales ca o afirmatie intamplatoare in sirul altora straneste curiozitatea ascultatorilor. Am remarcat ca acestea sunt facute fie prin introducerea unui personaj in scena. frumusetea povestilor se datoreaza in special hanului innascut al povestilor. cel al …povestirii propriu-zise. prezentarile facute sunt legate intre ele. un nou calator dornic de a bea unul sai mai multe pahare de vin si de a impartasi o poveste celor aflati pentru a ii intriga sau doar a ii amuza. Continuitatea aceasta a firului epic formeaza o opera unitata si totodata unica in literatura romana. Toate acestea pentru ca pentru Sadoveanu modul “spunerii” este foarte important si este baza in atragerea celor din jurul in a o asculta. si a modului in care este istorisita intamplarea. in sine. incearca Sadoveanu s-o sustina pe parcursul firului epic. care.noua povestiri. Insa. De exemplu. . dupa parerea mea. desi sunt relatate fiecare intr-un capitol diferit. in a le trezi interesul.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful