Fisa de lectura

Hanu Ancutei
Mihail Sadoveanu

D. M. pe apa Moldovei. dar se va simti mai apropiat spiritului "Vietii Romanesti".Sadoveanu scrie despre personalitatea criticului. revista lunara Insemnari iesene. iar mama sa era dintr-o familie de tarani saraciti din Verseni. In 1926 reprezinta Societatea Scriitorilor Romani.S. Moare la 19 octombrie 1961 la Bucuresti si este inmormintat. au o adancime celesta. la Pascani. “Crisma lui Mos Precu”. N. Colaboreaza la revista "Samanatorul". Genoveva de Brabant.Topirceanu.. revista Insemnari literare. Debuteaza in revista bucuresteana Dracu in 1897.Popa scot. Evocand. Tatal sau provenea dintr-o familie de olteni emigrati pe vremea revolutiei lui Tudor Vladimirescu. reviasta isi anunta incetarea aparitiei: Viata romaneasca isi porneste iar munca pentru cultura si folos. ca fiu al avocatului Alexandru Sadoveanu si al Profirei Ursache.in care Sadoveanu manifesta predilectie deosebita pentru istorie. din lipsa de izvoare. M. iar ochii sai albastri. Nicolae Iorga va numi anul 1904 "anul Sadoveanu". In 1910 este numit in functia de director al Teatrului National din Iasi. personalitatea titanica a scriitorului..2. De l-as vedea pe Goethe. iar la Editura Luceafarul . nu departe de Falticeni. in 1961. In editura revistei iesene publica volumul de nuvele “Umbre” si brosura “In amintirea lui Creanga”.Codreanu si Gr. linga Mihai Eminescu. In decembrie. In 1921 devine membru al Academiei Romane. intentioneaza a alcatui. incepind cu luna ianuarie.Cobuz.Ibraileanu. In acest an publica volumele Povestiri de seara (la Editura Minerva). Date despre autor Mihail Sadoveanu(1880-1961) s-a nascut la 5 noiembrie 1880. Apoi urmeaza cursurile Liceului National din Iasi. In timp ce studia la gimnaziu. In 1936 M. se casatoreste si va avea unsprezece copii. Tudor Arghezi si altii. impreuna cu un coleg. G. la Congresul de la Berlin. Calinescu ii creiona un portret pe masura: „Chipul lui Mihail Sadoveanu a capatat la senectute o frumusete superba. in 1896. la Iasi. In 1919 editeaza. insa.” . dar si cu pseudonimul M. renuntand.Sadoveanu. n-as fi mai tulburat . impreuna cu Liviu Rebreanu. La moartea lui G.Cocea.a. brosura Cum putem scapa de nevoi si cum putem dobindi pamint s. “Dureri inabusite”. la Cimitirul Bellu. G.volumul “Priveghiuri”. o monografie asupra lui Stefan cel Mare. In 1904 se stabileste la Bucuresti. In 1898 incepe sa colaboreze la Viata noua alaturi de Gala Galaction. impreuna cu Tudor Sarghezi. In acelasi an are loc debutul editorial cu patru volume deodata: “Povestiri”. frumusetea geniului pe care numai Tizian in persoana ar fi putu sa o traduca in culori. semnind cu numele sau.T. in 21 octombrie. Urmeaza gimnaziul "Alecu Donici" la Falticeni. “Soimii” .

Tabel cronologic 3. Informatii despe opera .

cu toate framantarile si valurile care au bantuit o tara intreaga. catre sfarsitul anului 1927. substantiv ce dezvaluie inca de la inceput locul unde se va petrece “actiunea”.3. iar ultima in “Viata Romaneasca”. 2. afta in cazut genitiv. Toti oaspetii hanului sunt prieteni. definind un spatiu intors asupra lui insusi. un univers si o istorie.Are deasemenea o dubla natura. cu o . superstitiile si eresurile lor.asadar “Hanu-Ancutei” a fost elaborat in aproape sapte ani. Prima bucata din acest ciclu. povestindu-si viata si impartasindu-si secretele intr-un cadru intim. dovada a continuitatii. Ancuta este hangita.Acestea ii dau un caracter mitic. aratand fatul ca Ana este posesoarea acestui loc unde istoria este recreata. Fiecare dintre povestitorii de la han . hanul este de fapt un topos central in lumea sadoveniana.”(George Calinescu) Spre desebire de alte hanuri. “Hanu-Ancutei” a aparut in 1928 si este un volum de 9 povestiri care poate fi considerata cea mai stralucita creatie lirica epica.2. “Fantana dintre plopi” a fost scrisa in 1922. iar apropierea lor conexeaza cele doua praguri temporale ale povestirii. de fapt. s-a publicat in 1921. hanul devine o tema literara doar odata cu Sadoveanu.1. ce fusese si ea odata hanghita acestuia. povestirea fiind structurata pentru a evidentia sensurile superioare ale raporturilor umane. fiind o ambianta propice comuniunii spirituale intre oameni. ca motiv literar . “Hanul . revista lui Ibraileanu. Hanul este un teritoriu privilegiat al egalitatii intre oaspeti. constituindu-se un “adevarat cod al rostirii si ascultarii”.2. Ancuta de altadata este o varianta a Ancutei din timpul povestilor de la han. spun povesti din tineretea lor. Toate personajele au o deosebita placere a rostirii istorisirilor . cu toate credintele traditiile . Explicatia titlului Titlul operei este format din subtantivul comun “hanu”.Prin recurenta insa. fiind mitic cum e si timpul se caracterizeaza prin repetare. timp in care insa autorul a lucrat si a tiparit romanul “Venea o moara pe Siret” si “Tara de dincolo de negura”. iar noaptea se inchid. timpul istoriei si timpul naratiunii.ziua portile se deschid spre drumuri si existente umane. ca un taram al imaginatiei. si din substantivul propriu “Ancutei”. prin semnificatii si prin functii .Timpul se transforma in spatiu . “Iapa lui Voda”. povesti care au avut loc la han. Tipul textului Opera “Hanu-Ancutei” este o povestire in rama deoarece tehnica utilizata de Sadoveanu este aceea de a evidentia o structura multinaratoriala. Date generale despre opera Povestirile ce alcatuiesc “Hanu-Ancutei” au fost scrise aproximativ in perioada 1921-1927. nu este o descoperire a lui Sadoveanu. evidentiindu-i vechimea si continuitatea. 2. reala si mitica . ea mostenind hanul de la mama sa pe care o chema tot Ancuta. iar spatiul hanului . locul unde drumetii vor face un popas si unde “toate povestile se aud din om in om”. un univers al istorisirilor frumoase. hanul sadovenian se constituie treptat intrun spatiu cu totul aparte care inchide in sine o lume . in “Adevarul literar si artistic”. o copie perfecta.

ci de porniri instinctive. Creanga.Sadoveanu este un asemenea poet in proza.Daudet. Sienkiewicz.Sadoveanu e un mare povestitor. Turgheniev. Opinii critice asupra textului Despre Mihail Sadoveanu.perspectiva multipla asupra faptelor petrecute. lucratori cu bratele”(N. pentru a face loc unei lumi deosebite.gandirea mitica se mai declara din cand in cand cu nealterata spontaneitate. N. maret.5. abstract. Guy Maupassant. “Sadoveanu transfera mancarea.(…) Ca si poezia lui Eminescu. viziri.Manolescu. al naratorului evocator. exista o structura telescopica ce se creeaza tocmai datorita acestei tehnici narative." “In pofida diferentierii sufletului modern si in ciuda orientarii spre abstract a omului de cultura -scria L. “Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent”). De exemplu in povestirea “Fantana dintre plopi” apare. bautura si petrecerea intru poveste. M. care face portretul lui Neculai Isac.cu ceremonia lor cu tot. Lumea lui Mihail Sadoveanu traieste “intr-un décor sublim si aspru. Tot Calinescu considera ca “Luat in totalitate. un neintrecut povestitor “de rasa”. Ca si Chateubriand. “Sadoveanu sau utopia cartii”). Prezntarea mai amanuntita a personajului o face insa comisul Ionita. dotat cu institutii geto-scitice. O data cu “Hanu-Ancutei”. In intreg textul. daca nu in genii filozofice sau stiintifice. proza lui Sadoveanu atinge fondul cel mai adinc al specificitatii noastre. desi ni se creeaza impresia ca . 2. becisnica. fabulos. negustori bogati. oameni care prin natura statutului lor social duc o existenta confortabila si traiesc intr-o continua delectare. personaj-narator al unei povesti de dragoste pline de farmec si de neprevazut. ca la romanticul francez de melancolii stilizate.Gane. Duiliu Zamfirescu si folosind surse din literatura universala(indicate de el isusi): A. creatorul eposului romanesc a debutat continuand traditia realismului sentimental si a naturalismului descriptiv dupa modelele:Neculce. ce aduce ceva din atmosfera “Sindipei” si a ciclurilor arabe. Tot acesta remarca si ca. Manolescu. Sadoveanu creeaza intai un Univers pentru a-si aseza fapturile sale. lumea taranilor oropsiti din povestiri ramane in urma. cu o capacitate de a vorbi autentic enorma. in vremea veche s-au intamplat lucruri care astazi nu se vad(…)Acum nici nu mai sunt oamenii care au fost… Acuma traieste o lume noua.asupra unei lumi compuse in fapt din oameni simpli. saraci. M.Calinescu. Intr-adevar. care gandeste pe coordonatele geniului mitic romanesc. care stiu sa asculte zvonurile misterioase ale Naturii”. tacute si rituale”(G. observa N. E. care evoca momente ale prieteniei si ale peregrinarilor din tinerete. unde eroii sunt regi. Abia intr-un al treilea plan narativ se pune in miscare povestirea capitanului Neculai Isac. formulate pe cale imaginativa.Zola. planul narativ general. filozofi. califi.Blaga in “Universul literar” din 1926. la un moment dat. care nu sunt insa miscate. atunci in poeti de rasa. Personajele povestirii simt nostalgia vremii trecute:”Intr-adevar.”. George Calinescu spune ca “are realismul lui Balzac si melancolia unui romantic”.

ci pentru a se sustrage vietii si mortii. bazat pe repetarea “inclinarii traditionale cu ulcica de vin”. “Eroii lui Sadoveanu sunt insa izvoarele. albinele. in ciuda cantitatii ei enorme si a aparentei ei verbalitati. baltile. pestii.”Esentiala este starea de fericire materiala infaptuita de oaspeti. mistretii. “Sadoveanu nu scrie despre o lume .”(Nicolae Manolescu) “Prin natura rudimentara a omului infatisat.asupra unei lumi compuse in fapt din oameni simpli. bourii. in fond ele inventeaza”. Personajele se prefac a-si aminti. Eroii nu povestesc spre a-si usura sufletul. Ei traiesc la modul Canaanului. pasarile cerului. a facut tocmai prin asimilarea procesului evocativ intreg al istoriei saltul de care numai spiritele mari sunt in stare…”(G. lucratori cu bratele. Transfera mancarea bautura. Cel care deschide seria povestirilor este comisul Ionita. ospatand numai cu carne fripta si band vin. creand in jurul omului. creeand astfel emulatia.. care cel mult dubleaza si tripleaza.. norodul. ori spre a reda viata. el creeaza o lume. care joaca un rol mai mare decat memoria. Niciodata arta povestirii n-a fost mai rafinata in simplitatea ei”. “(George Calinescu) . concluza N. Ceremonialul e ritualic. ostasii. saraci. A evocat umilintele si dejnadejdiile celor din vechime. suspinele si razvratirile asupritilor si.Astfel ca sarbatoarea sufeleteasca este si o celebrare a rodului cu nuante dionisiace:vinul ca materie si metafora dezleaga amintirile si pofta confesiunii. da impresia unei mari mutenii si a unei placiditati de fluviu lent. universul tocmai prin aceea de a fi curs in albia sa. ca orice adevarat fluviu. plugarii. si ceilalti sa se straduiasca sa relateze povestiri mai interesante si mai grozave.Astfel hanul devine un spatiu al ceremonialului mesei in comun. Natura minerala si vegetala. scrierea e un fel de Decameron in care cativa obisnuiti ai unui han spun anecdote . fara a introduce comentarii sonice propii…(…) Sadoveanu a fost cetateanul fara pereche in cea mai simpla arta si in cea mai rafinata. pentru ca mai apoi. povestitor si ascultator. pastorii. un spatiu magic care-l protejeaza. animala si morala a vorbirii prin graiul sau. “Povestirea sadoveniana opreste timpul. parand pentru cei ingusti absorbit de vremurile cronicarilor. “accentul cade pe puterea de fabulatie.(…) <<Hanu-Ancutei>> este capodopera idilicului jovial si a subtilitatii barbare.cu ceremonialul lor cu tot.Sadoveanu. suferintele. literatura lui M. petrecerea intru poveste.Calinescu). zimbrii. ganganiile. codrii.Actul rememorarii sonore e insotit de “fericirea materiala”(George Calinescu) a ospatului cu vin si carne fripta.(George Calinescu).povestitorii rememoreaza faptele traite.Manolescu. credincios ca ecoul. in sine foarte indiferente. insa dupa o randuiala care cere initiere. Formal.

ce cuprinde informatii asupra invenctiilor nemetsti.3. Naratorul este parintele Gherman. ce ii cauta pe toate drumurile. mancarurile si bauturile lor. duduca Varvana. insa cand Irinuta si iubitul sau sunt inconjurati. si astfel isi pot continua linistiti povestea de iubire. Acestea provoaca diferite reactii in randul ascultatorilor. spunand ca. narator este mos Leonte zodierul ce reda o intamplare din tinereatea lui cand a vazut un balaur. ea se transforma intrun balaur. cu ajutorul haiducului Vasile cel Mare.1. pentru ca I-a furat sotia. atunci il va pofti pe stapanul tarii sa-I pupe iapa nu departe de coada. cuprinde o poveste de dragoste a acestuia cu o tigancusa. “Fantana dintre plopi”. Povestea infatiseaza istoria unui boier. daca nu ii este rezolvat cazul. la realizarea careia contribuie si Ancuta de demult. devenind pe zi ce trece mai frumoasa si mai tanara.”Iapa lui Voda” are ca narator pe comisul Ionita ce povesteste o intamplare hazlie avandu-l ca antagonist pe Voda Mihalache Sturza ce calatorea deghizat prin tara. “Cealalta Ancuta”. Informatii asupra continutul textului 3. In cea de-a treia povestire din “Hanu Ancutei”. insa. Rezumat “Hanu Ancutei” se evidentiaza prin complexitatea istorisirilor continuate in cele noua capitole. mai precis o intamplare in care el reuseste sa se razbune pe boierul Raducan Chioru. narate de capitanul Neculai Isac. el isi pierde un ochi. evoca prin intermediul mesterului Ienache o alta poveste de dragoste. Comisul Ionita voia sa-I fie facuta dreptate. Primul capitol. “Balaurul”. Boierul se enrveaza cumplit si ordona ca Alixandrel sa fie capturat. sa fie pedepsit. intre Todita Catana si o fata de boier. printr-o diversiune creata cu ajutorul Ancutei. care-I taia mereu din ocina parinteasca. ce e obligata de tatal sau sa-l ademeneasca. si astfel pleaca la imparatie. insa caruia ii mureau sotiile. urmatorul capitol prezinta istoria cumplita a unui haiduc ucis chiar de fratele sau. seful arnautilor. Tinerii reusesc sa-l pacaleasca pe tatal fetei. Nastasa Bolomir. el este atras si in lupta sa de a scapa. una cu final fericit de data aceasta. pacalind pe Todita Catana.”Negustor lipscan”. Al cincilea capitol. tatal sau fiind chiar Haralambie. descoperind astfel ca-l insela cu un anume Alixandrel Vuza. si pe jupan Costea. adica un vecin de-al sau. casatorit de multe ori. Itr-adevar. A saptea povestire. lucru ce I-l spune lui Voda-deghizat. ultima. omorandu-l apoi pe Bolomir. “Judet al sarmanilor” are ca narator pe Constandin Motoc si prezinta viata acestuia. este a lui Damian Cristisor. iar boierul se arata mai stors de vlaga. . Intr-o zi el vine la tatal lui Leonte pentru a-I fi dezlegat destinul. depre trenuri. pentru ca acesta sa-I fure toti banii. “Haralambie”.

tatal nu e de acord. cand va veni la vanatoare sa aiba de unde sa-si adape caii. . Istorisirea cuprinde iar o poveste de dragoste. si ies afara cand domnitorul apare si ii povestesc despre impotrivirea tatalui ei. Aglaita. ce este relatata de acesta si de batrana ce are grija de el. iar. fiica acestuia. se indragosteste de Ilies Ursachi. ea incepand cu dorinta unui boier de la Pastraveni. dupa sfatul lui Zaharia Fantanaru. continuata de lita Salomia. astfel el le da binecuvantarea si devine chiar nasul lor. cuprinde de fapt o poveste spusa de Zaharia Fantanaru. Acest capitol cuprinde si o versiune a “Mioritei” intonata de acesta.“Orb sarac” este povestirea unui om orb. Ei se ascund in coliba pregatita pentru Voda in padure. batrana prezentata in capitolul anterior. de a crea o fantama in mijlocul unei paduri pentru ca Voda. insa. “Istorisirea Zahariei Fantanaru”. Ultimul capitol.

sosit mai tarziu in spatiul narativ. o poveste nefericita de dragoste din tinerete. despre calatoriile sale prin Europa. adevarat maestru de ceremonii.3. in vertejul timpului.-era cetate”. jupan Damian. din umbra cotloanelor hanului. a carei “dublura” perfecta este hangita din timpul povestirii. din vremurile infricosatoare. mos Ienache coropcarul. si niste porti ferecate cum n-am mai vazut de zilele mele”. planurile narative se complica. tot un personaj-narator. capitanul Isac. Constantin Motoc evoca un “judet al sarmanilor”. discursul narativ este preluat pe rand de personaje care isi asuma scenarii succesive. narator-personaj. vorbeste despre un balaur groaznic. invaluind in mister multe detalii ale naratiunii. un negustor lipscan. de izolare: “nu era han. naratorpersonaj. mos Leonte. dar si colportor. Zaharia Fantanaru si Lita Salomia. deoarece el este prezent în toate povestirile îndemnând oaspeţii să-şi amintească întâmplări . ci si pe acelea din sufletele indragostitilor. narator-martor. spune o povestecu un vestit talhar. relateaza legenda margaritarului si o calatorie initiatica prin tarile rasaritului. Personaje Hanul-cetate. in “Fantana dintre plopi”. realizând unitatea acestuia. fiind el insusi eroul povestirii. abstract. necreditabil. apar pe rand. era alcatuit din niste “ziduri groase de ici pana colo. situati in doua planuri temporale. calugarul Gherman. un orb sarac. Intr-o atmosfera totala de voiosie. prin prezenta in text a doi naratori.2. In prima povestire se evidentiza comisul Ionita. Haralambie. povestitori care isi rosteau povestea vietii si se retrageau apoi in spatiul nedeslusit din care se ivisera: Ionita comisul. real si mitic. la hotarul dintre cele doua laturi ale sale. de “buna-voire” intre oameni. personajul principal al acestei povestiri. narator-martor. povesteste o hazlie intamplare cu “iapa lui Voda”. dar este şi un personaj permanent al întregului volum „Hanu-Ancuţei”. necreditabil. devenit un suprapersonaj prin valorile simbolice dobandite. necreditabil. vorbeste despre “cealalta Ancuta”. cu pace in tara. narator-martor. cu o prezenta extrem de discreta in discurs. evoca. sub dirijarea discreta a lui mos Leonte. cu “zile line de toamna”. mare distribuitor de zodii si de roluri. naratorul-personaj descoperind cu bagheta lui magica nu numai izvoarele din adancuri. Dupa acest cadru creat de un narator principal. motivul fundamental al operei sadoveniene. in timpul fabulei si timpul discursului. in fine. se oprea”viersul lautarilor si porneau povestile”. in a noua povestire. un punct de refugiu. in calitate de narator-personaj. Hanul insusi este. povesteste.

curajul. un razes strein. Inteligent şi curajos. pe nesimtite. după ce a fost pe la multe divanuri de judecată. comisul Ionita are rolul de a intretine buna dispozitie. ca un simbol al statorniciei preluat din vremuri imemoriale. care mie imi era drag foarte. ce constituie principalul motiv pentru destainuire. răzeşul nu se dă înlături să lupte chiar cu un „corb mare boieresc”.O trăsătură dominantă a comisului Ioniţă este dorinţa de dreptate şi de adevăr. Calul sau era “de mirare”. avand o adevarata pasiune pentru a spune povesti:”Era om nalt. “Era calul din poveste. nici nu-mi pasa. plăcerea . petrecute demult în ţara Moldovei. in acele zile grase si vesele. In jurul mustetii tusinate si la coada ochilor mititei. temporal vorbind. imi plesnesc caciula pe o ureche si ma duc. Personajul vine din alt timp. bună dispoziţia. Comisul Ioniţă întruchipează tipul ţăranului Moldovean cu cele mai alese virtuţi morale: dorinţa de dreptate şi adevăr. Această comparaţie populară arată dorinţa arzătoare a lui Ioniţă de a se face dreptate neamului său şi de a nu lăsa moştenire copiilor lui neînţelegerile cu duşmanii care „au colţi lungi şi ascuţiţi”. Portretul denota. Ionita comisul. cu un comportament specific. nestanjenita de granite.demnitatea.”Dar el nu pleaca nicaieri. adoptand. aici. de fapt. eu incalic si pornesc in lumea mea…Roibul meu ii totdeauna gata. in timpul fabulos parca al povestii. intr-o lume cand deplasarea intre imparatii era usoara. dascălul Ioan. o proiectie directa in spatiului fabulos romanesc. Intamplarea comisului Ionita se petrece la han pe vremea lui Mihai Voda Sturza. Pe parcursul intregii carti. nu apeleze. carunt. dumnealui. El însuşi afirmă atunci când este întâmpinat de ofiţerul cel tinerel: „… şam venit la Vodă. el indeamna pe noii veniti sa bea si sa manance si sa spuna o istorisire vrednica de ascultat. <<Cealalta Ancuta>> il ajuta pe Todita Catana sa rapeasca o fiica de boier. de “siac sur”. Hotărât. Numai pielea si ciolanele!”. cu fata uscata si adanc brazdata. inainte de a manca tipsia cu jar. aflat in contradictie cu hainele ce denota o anumita innobilare a personajului. dupa ce fusese mazilit. cu saua pe el… Cal ca mine n-are nimeni… Inalic. comisul adună şi aduce cu el toate documentele doveditoare asupra pământului moştenit de la părintele său.extraordinare. ca ultimă soluţie la judecata lui Vodă. intrat in actiune numai cand I se atribuie rolul de voce narativa in imensul carusel al povestilor:”Eu aici is trecator…cuvanta. o imensa experienta de viata ce-l face atotstiutor. nu există să. simţul umorului. Tot comisul promite sa spuna o intamplare <<infricosata>>. cu oala in man. este chiar calul din poveste. prin evocarea semnelor adanci ale varstei. Cinstit şi corect.Calul acesta de poveste este de fapt. însetat după dreptate ca cerbul după apă de izvor. pielea era scrijelita in creturi marunte si nenumarate…”. un mijloc de deplasare. Sadoveanu sugereaza hotararea. si cu mos Leonte la talcuirea tuturor lucrurilor de pe lumea asta”. asprimea firii si destinul zbuciumat al acestuia. Prin acest portret fizic realizat prin intermediul caracterizarii directe. se situeaza. cinstea. are o istorie ciudata. iar eroul din <<Orb sarac>> povesteste cum a ajuns la han Duca-Voda. Razesul insusi se defineste ca un personaj-narator. dor şi ospitalitatea. Acestuia i se alcatuieste un portret memorabil:”Statea stalp acolo. tactica amanarii.

Dupa aceste popasuri de subtila retorica. El se recomanda”Neculai Isac de la Balabanesti. povestea si sa-si scruture luleaua. insa prezentarea mai amanuntita a personajului o face comisul Ionita. naratorul-personaj al urmatoarei povestiri. a fost mai intai “arnaut domnesc”. Calugarul Gherman. In acest episod apar personajele povestirii:Todirita Catana. care se pricepe ca nimeni altul la zodii. Potretul fizic al acestuia este realizat de catre naratorul principal.Personajele şi povestirile sadoveniene îmbracă aura legendei.care. naratorul gaseste timp sa . si abia intr-un al treilea plan narativ se pune in miscare povestirea capitanului Neculai Isac. Se poate remarca usor ca el are o rafinata strategie narativa. razes”nebun si nemernic” indragostit de o fata de boier. dezvaluindu-si abia mai tarziu identitatea. Singurul defect al acestuia este acela de a trage din tutun.este un personaj necreditabil. dar si el il orienteaza catre supozitie si mister. observa el cu ironie. duduca Varvara. si nimene nu l-a mai vazut niciodata”. pentru bunatatea vinului. din tinutul Tutovei”. eroul povestirii sale.de a asculta şi a spune poveşti nemaiauzite. Singurul care cunoaste adevarul este chiar mos Leonte. Praintele inchina ulcica de vin pentru badea Gheorghita. Satana atata treaba avea. “Fantana dintre plopi” contine istoria impresionanta a capitanului Neculai Isac. care evoca momente ale prieteniei si ale peregrinarii din tinerete. In actiunea concentrala si tensionata. Atitudinea narativa discreta a acestuia face ca fabulosul povestirii sa fie mentinut pana ce aceasta e spusa in totalitate. arata inca frumuseta si barbatie. indragostit de “o biata fata din satra”. de si ochiul drept strans si inchis ii dadea ceva trist si straniu”. de <<capatatio benevolentiae>>. naratorul este mos Leonte zodierul. pentru “mos Ienachi coropcarul”. cand ii anunta sosirea:”Obrazu-I smad cu mustacioara tunsa si barba rotunjita. Gherman devine la un moment dat din narator un abstract narator-martor. din cand in cand. unde are de indeplinit o treaba de la schit. ce realizeaza o paralela intre Ancuta de demult si cea din timpul firului epic. lasand sa se inteleaga ca acel fioros Haralabie este tatal sau. povestirea intra pe fagasul firesc. negustor de lucruri fine. In a treia povestire din “Hanu-Ancutei”. acolo sus. Ancutei. Costea Caruntu.El adreseaza laude ceremoniale si lui mos Leonte. cu care incearca sa fuga in lume. personaj-narator al unei povesti de dragoste pline de farmec si de neprevazut. mare mester la construirea fantanilor. care este “un om sagalnic”. Haralambie. marturisind ca se indreapta catre targul Iesilor. “Cealalta Ancuta” evoca o poveste de dragoste din vremuri apuse. radvanul Varvarei. drumurile de negos si chiar pe oameni simpli. cu douazeci de ani in urma a vazut un balaur. astfel fiind nevoit sa intrerupa. devenind apoi haiduc de codru si lovind conace boieresti. sub stancile Ceahlaului…”). al carei narator este mesterul Ienache copcarul. pentru ca. de “bucurii de fata mare”. lui mos Zaharia Fantanarul. cu nas vulturesc si sprancene intunecoase. comunicand in final ca “de dracusorul cel balan nu s-a mai auzit nimic. relevand mai intai de unde vine(“Noi. Povestea lui o reda cu nostalgie. seful arnautilor. vatav de carausi. In planul narativ general al povestirii este realizat portretul acestuia. sa I-o infunde. numita ”Haralambie”.

de data aceasta batrani:”O baba s-un mosneag iesira catre lumina dinspre carale lipscanului.Ancuta de altadata este o varianta a Ancutei din timpul povestilor de la han. potrivit astrelor. iar apropierea lor conexeaza cele doua praguri temporale ale povestirii. pentru ca cei doi provin din zonele de munte:”Baba purta broboada de stergar alb. Ilies Ursachi. caruia mos Leonte ii stabileste.fiica bboierului. stiind sa cante din cimpoi si detine taina sunetelor. El este un personaj cu adanca vocatie religioasa. de la subsuoara stanga. iar cojocelul il tinea numai pe umeri. ca si aceasta de-acum. om umblat pe drumuri negustoresti. contrastand puternic cu tinuta de oras. initial nu e primit in spatiul povestii:”Baba. Inainte ca acesta sa-o inceapa. Damian Cristisor. folosind o bagheta magica. Personajele episodice sunt boierul Dimachi Marza de la Pastraveni. “Judet al sarmanilor” are ca narator pe Constantin Motoc. El se opri si lumina ii batea obrazul neclintit impresurat de barba alba. Povestirea “Orb sarac” are de fapt doi naratori.alesul inimii ei. Zaharia Fantanarul este naratorul ce incheie sirul povestirilor. ii atarna cimpoiul. Hainele lor. orbul se opri. ale orbului si ale litei Salomia. “Negustor Lipscan” are de data asta ca povestitor “un barbat barbos cu caciula si cu giubea. rememorarea acesteia fiind alt motiv narativ pe care personajul narator si-l asuma. Barba-I era astamparata si rotunjita de foarfece. integrandu-se pe rand in comunitati diferite. caruia ii furase sotia. personaj emblematic. este o consecinta a unei intamplari din trecut. din moment ce misterul vederii I-a fost stins de o putere divina. Vocatia lui Zaharia era aceea ed a descoperi izvoare. Hanul Ancutei este ales de el ca loc unde se consuma vin din belsug si se mananca pe saturate. Voda. se arata suparata fara pricina. lita Salomia incepe alta. Aglaita. un cioban. Femeia venea inainte. cu o istorie intortocheata.” Ritualul apropierii de foc este precedat de o anumita ritmica a gesturilor:”si de sub cojocel. aici insa cersator. incepand cu Homer. marele cantaret al maniei lui “Ahil Peleianul”. cand mosneagul pasi cu mainile intinse spre noi. In povestirea sa apar personajele episodice: boierul Raducan Chioru. numai ca baba mai facu cativa pasi catre foc. ce venea dintr-un tinut indepartat. timpul istoriei si timpul naratiunii. omul ceva mai indarat. sotia sa si haiducul Vasile cel Mare ce reuseste sa razbune faptele crude ale boierului asupra bietului om.care adusese pe cersator.” Faptul ca este infirm. compensat insa cu “destula intelepciune” si cu darul muzicii al lui Orfeu. o copie perfecta. acesta avand o aventura a cunoasterii. . cu capul putin inaltat si parand a asculta cu mare luare-aminte zvoana si glasurile de la focul nostru”. Este un om sarac. cu clontul spre pamant…Cand se simti aproape.alcatuiasca si potrete semnificative:”Ancuta de altadata era muiere frumoasa. confirmadu-se imaginea sadoveniana de Eden situat intr-un taram atemporal. un personaj colectiv reprezntat de armata lui Voda.Acesta le vorbeste celor prezenti de descoperirile atata de ingenioase ale occidentalilor. cu o lunga traditie in literatura. radea cu obraji plini si bogati de crestin bine hranit”. un destin favorabil.” Orbul. lipsit de darul vederii. sunt simple. Cata la el cu ochii mari si-I luceau intre ei doua faclii mititele. Razasul s-a uitat lung la dansa. apoi si-a lepadat pe o laita pistoalele si iataganul…”. Ce-a dea saptea povestire.

de asemenea. Hanul Ancutei este un loc destinat exclusiv petrecerilor si povestilor. deci Zaharia este un personaj-intrument. oameni care prin natura statutului lor social duc o existenta confortabila si traiesc intr-o continua delectare. cu rol de liant istoric de dragoste. legendar.asupra unei lumi compuse in fapt din oameni simpli. facilitand intreaga actiune. Ni se vorbeste in “Hanu Ancutei” despre “o vreme a petrecerilor si a povestilor” intr-o toamna rodnica. 3. cel care descopera sensul intamplarilor ascunse si aduce in fata lui Voda. era cetate. Hanul . viziri. unde eroii sunt regi. Plasarea in timp si spatiu uzeaza de clisee a istorisirii populare. negustori bogati.3. Elemente de limbaj (valoare artistica) O data cu “Hanu-Ancutei”. cand taberele nu mai ispraveau. saraci. bautura si petrecerea intru poveste-cu ceremonia lor cu tot. Avea niste ziduri groase de ici pana colo si niste porti ferecate cum n-am mai vazut in zilele mele”. povestea celor doi indragostiti. “Sadoveanu transfera mancarea. siguranta:”…hanul acela al Ancutei nu era han.”Povestile de la Bradu Stramb”. pentru a face loc unei lumi deosebite. “Sadoveanu sau utopia cartii”). lumea taranilor oropsiti din povestiri ramane in urma. iar vremea petrecerilor si a povestilor incepuse. Timpul este ideal: era pace in tara si recolte bogate.iar din literatura universala cu “Decameronul” lui Boccacio sau “Povestile de la Canterberry” ale lui Chaucer.”oamenii spuneau ca au vazut balaur negru de nouri” si “imparatul Alb si-a ridicat muscalii impotriva limbilor pagane”.”porti ferecate” sunt tot atatea sugestii ale unui spatiu inchis.El joaca rolul de intermediar al povestirii.”ziduri”. “Cetate”. Este un timp mitic. califi. Locul inspira. vinul de deserta in ulcele si la focuri se frigeau hartane de vitei si de berbeci. Manolescu. lucratori cu bratele”(N. toate referintele sunt ambigue: “in acel an au cazut de Santilie ploi napraznice”. in care era “pace in tara si intre oameni buna invoire”. ce aduce ceva din atmosfera “Sindipei” si a ciclurilor arabe. cares unt disperati ca “mazalul” Ilier Ursachi nu e dorit de tatal fetei. Caracterul operei de competitie de povesti o aseamana cu alte scrieri sadoveniene-“Divanul persian”. venit la vanatoare. filozofi.

. Autorul asigura aceste lucruri prin fraza de incheiere a acestui capitol: “S-acuma sa mai primim vin in ulcele si sa incep alta istorie pe care demult vroiam sa v-o spun.nu din primitivism. Povestirea negustorului lipscan pune fata in fata doua moduri distincte de viata. Mare iarmaroc. altceva n-am mai vazut nimica.insa pentru prima oara putem obesrva ca procedeu folosirea gradatiei(ce apare prin simpla citire a textului. avand o exprienta minima cu oamenii si cu discutiile. bazandu-se pe istoric. comisul Ionita are rolul de a intretine buna dispozitie. si comedii si muzici si nemtaria pamantului band bere. el ii indeamna pe noii veniti sa bea si sa manance si sa spuna o istorioara vrednica de ascultat.”(Nicolae Manolescu) Povestirile se pot imparti astfel: comice(“Iapa lui Voda”).de haiducie(“Haralambie”. ritualul mancarii si al bauturii reprezinta o treapta necesara. impartindu-le bucate si vin. Primul. de exemplu. Procedeele narative lipsesc din povestirea acestuia.” Pe parcursul intregii carti. in fond ele inventeaza. Ambiguitatea e intretinuta de continua alunecare a realului in miraculor. o varianta a Mioritei (“Orb sarac”). Ancuta trece zambitoare printre meseni. Chiar daca ni se creeaza impresia ca povestitorii rememoreaza faptele traite. cand la lumina focului.”Judet al sarmanilor”). iar unele au loc chiar la han. faptele succezandu-se intr-o ordine fireasca.se trezeste la viata dupa apusul soarelui. Desi intamplarile sunt situate cat mai departe in timp. In acest ceremonial al povestirii. istoriseste chiar povestea vietii lui. povestitorii isi declara participarea la ele. ci avand un alt mod de a percepe lucrurile:”-Apoi. Toti au nostalgia vremii trecute:”Intr-adevar. astfel finalul tragic are un efect mai mare asupra ascultatorilor) si a paralelismului (realizat intre scenele in cares unt prezente personaje ca basa Gheorghe si Voda). el da importanta diegezei si actiunii. comisul Ionita spune o poveste hazlie(“Iapa lui Voda”) pentru a destinde atmosfera. apoi iau cuvantul altii care promit sa istoriseasca ceva din “vremea adevarata”. capata o noua viata amintirile si intamplarile trecutului. Capitolul “Iapa lui Voda” are cel mai greu rol din acest volum si anume sa initieze urmatoarele opt povestiri. oameni buni. Ascultatorii resping “draciile nemtesti”-in fond aspecte ale unei societati civilizate. Caci e-un fel de lesie amara”. adica prezwentarea si reprezentarea. neglijand discursul naratologic. Calugarul Gherman in “Haralambie”. de fapt. Cine n-a gustat. sa capteze atentia si curiozitatea cititorului.”Cealalta Ancuta”. asemenea bautura sa nu fie cu parere de rau. Personajele se fac a-si aminti. care joaca un rol mai mare decat memoria. si tehnici subtile de a mentine treaz interesul ascultatorilor si de a crea o atmosfera de mister. “accentul cade pe puterea de fabulatie. de dragoste(“Fantana dintre plopi”.”.”Istorisirea Zahariei Fantanarul”. faradecat mare iarmaroc. Pe parcursul lecturii remarcam bogate referiri la superstitii si credinte populare. in vremea veche s-au intamplat lucruri care astazi nu se mai vad(…) Acum nici nu mai sunt oamenii care au fost… Acuma traieste o lume noua.”Balaurul”). becisnica. cat lumea asta. aparitia balaurului este prezentata grandios. In cazul povestirii lui mos Leonte. si aici sunt alternate cu maiestrie. acolo la Lipsc. Procedeele narative.

„neam despartit”. capitol. Povestirea este la persoana intai „am umblat”. Intre limbajul personajului si cel al autorului nu este nici o diferenta adancirea ideii de arhetip. el nu divulga anumite fapte sau detalii. Ienache coropcarul istoriseste si el tot o poveste tragica de iubire. ca timp privilegiat al povestirii. considerata <<capedopera de rascruce>>(Nicolae Manolescu). Tot limbajul din nuvela este protocolar. nu contine caracterizarea naratorului. Ultimul capitol si cel mai complex de atfel se numeste “Istorisirea Zahariei fantanarul”. „o asteptam” etc. Cuprins de atmosfera generata de Neculai Isac. ceremonios. Rapsodul Constantin foloseste in “Orb sarac” predominant discursul narativ.” (George Calinescu). este un volum de povestiri unificate de rama narativa a hanului. reflectiv care imbina oralitatea stilului popular cu eruditia livresca. Prezentarea este cea care domina in acest caz. starnind astfel din partea ascultatorilor reactii diferite. Un aspect al prezentei procedeelor narative este chiar faptul ca naratorul este unul necreditabil. . “cinstiti prieteni”. imbinand cu maiestrie cuvintele. ce nu dezvaluie tot ce stie despre intamplarile relatate. ci important pentru ceea ce se petrece in el. le povesteste despre “fantana dintre plopi”. „am venit”. ca loc al povestirii si al toamnei imbelsugate. de impletire a mai multor stiluri intr-acelasi spatiu ambivalent si intr-un timp neimportant ca durata. “Judet al sarmanilor” isi aduce si el aportul la gradul de unicitate al intregului volum. “Celalata Ancuta” este constituita dintr-o poveste ampla. noul-venit. Sadoveanu este un povestitor liric. Toate personajele imprumuta acest limbaj (inclusiv Sadoveanu). el fiind primul narator necreditabil din “Hanu Ancutei” deoarece cauza plasarii coropcarului in jurul lui Toderita Catana in momentele-cheie fiind pusa pe seama omisiunii de informatii. „am pierdut”. un titlu ales ironic intrucat lita Salomia povesteste mai mult. Reprezntarea in acest capitol este aproape vital: dialogul dintre cei doi indragostiti trebuia neaparat reprodus. „m-am imbracat”. dar de aceasta data cu un final fericit. spre deosebire de celelalte . Opera constituie un exemplu de arta narativa.Neculai Isac. dialogul aparand numai in fragmentul in care Ienache si Toderita merg pe acelasi drum. “<<Hanu Ancutei>>. domnilor”. chiar ritualic: ”stimate fete.

devenind un fel de narator abstract fapt ce da unitatea operei si ii permite sa urmareasca astfel din “umbra” evolutia personajelor sale si sa ii lase pe altii sa ii ia locul. cele mai aprige argumente intalnindu-se in povestirea “Negustor lipscan”) deoarece acesti oameni sunt niste arhetipuri ce nu pot fi influentati sau schimbati de vreme. Am remarcat cu placere faptul ca Sadoveanu se detaseaza adesea din postura de narator. Foarte interesant este si fatul ca.4. a unei civilizatii (adica ardelenii) superioare celei din Occident (in special a nemtilor. opera “Hanu Ancutei” contine toate trasaturile caracteristice ale unei povestiri care niciodata nu a fost mai rafinata prin simplitatea ei. Sadoveanu reuseste cu maiestrie sa coreleze puternic si multiplu cele . ce desi pare putin “primitiva”. datorita originalitatii stilului lui Sadoveanu in arta povestirii. Parerea personala Dupa parerea mea. aceste personaje-naratoare se pot clasifica in naratori evocatori(ce povestesc pur si simplu intamplarile) si naratori-martori creditabili si necreditabili(ce presupun inscrierea relatarii intr-o conformitate cu planul operei. este deasupratuturor civilizatiilor europene. la randul lor. reusesind astfel sa creeze impresia unei Moldove prospere. iar faptele operei sunt puse in contradictie cu faptele altor martori. de trecerea timpului. Lumea creata de Sadoveanu este o lume legendara. astfel rezultand o adevarata… ameteala).

frumusetea povestilor se datoreaza in special hanului innascut al povestilor. . cel al …povestirii propriu-zise. Am mai observat si ca fiecare poveste este prezentata in doua planuri. mai ales ca o afirmatie intamplatoare in sirul altora straneste curiozitatea ascultatorilor. in acest caz am putut sesiza intriga in sufletele calatorilor sau bucuria. Continuitatea aceasta a firului epic formeaza o opera unitata si totodata unica in literatura romana. Am remarcat ca acestea sunt facute fie prin introducerea unui personaj in scena. Toate acestea pentru ca pentru Sadoveanu modul “spunerii” este foarte important si este baza in atragerea celor din jurul in a o asculta.noua povestiri. in sine. si a modului in care este istorisita intamplarea. comisul Ionita promite sa spuna ceva “cu mult mai minunat si mai infricosator”. incearca Sadoveanu s-o sustina pe parcursul firului epic. Insa. dupa parerea mea. prezentarile facute sunt legate intre ele. un nou calator dornic de a bea unul sai mai multe pahare de vin si de a impartasi o poveste celor aflati pentru a ii intriga sau doar a ii amuza. desi sunt relatate fiecare intr-un capitol diferit. De exemplu. in a le trezi interesul. care. idee pe care.