Reflexo

ANR
ACES
Programul Consolidarea Societăţii Civile în România
Componenta 5 - ACCESS Social
„Formare profesionala, eIncludere si Braille Job Club Virtual pentru
persoanele cu handicap vizual”
PHARE 2003
.
NOŢIUNI GENERALE DE REFLEXOLOGIE

Definirea reflexologiei
Ca ramură a medicinii orientale reflexologia este ştiinţa zonelor
reflexogene, ale organismului situate pe suprafaţa corpului în general la
distanţă faţă de organele pe care le reprezintă. Organele sunt
componente inseparabile în ansamblul organismului uman, având
legătură vasculară şi energetică directă cu zonele corespunzătoare
reflexogene. Ea este arta ştiinţifică de diagnosticare şi vindecare prin
apăsarea şi stimularea anumitor zone reflexogene de la nivelul
extremităţilor organismului, care corespund tuturor organelor şi părţilor
corpului uman.
Reflexul este activitatea fundamentală a sistemului nervos cu
ajutorul căruia se reglează
relaţiile dintre organe şi relaţiile dintre organism şi mediul
înconjurător.
Scurt istoric
Nu se cunoaşte cu exactitate originea reflexoterapiei, dar se ştie că
ea provine din orientul antic. Cu mai mult de 4000 de ani în urmă aşa
cum arată fresca din mormântul medicului din Saqara, Egipt, erau deja
cunoscute beneficiile terapeutice ale masării unor puncte specifice de pe
extremităţile corpului. Se ştie că şi chinezii foloseau reflexoterapia în
paralel cu acupunctura, izvoarele amintind-ul pe doctorul Wang Wei în
secolul IV î. C. care după ce aplica acele pe diferite puncte ale corpului
pe meridiane energetice, presa puternic în tălpile pacienţilor cu policele.
Reflexoterapia şi occidentul
Cercetătorul de frunte care a şi popularizat această terapie în
occident, la sfârşitul secolului XIX-lea a fost medicul orelist William
Fitzgerald. La întoarcerea lui din Europa în statele unite, începe să
promoveze reflexologia, ajutat de doctorul Riley şi de fizioterapeuta
Eunice Ingham, aceasta din urmă introducând-o în secţia de fizioterapie
a spitalului în care lucra.
Doctorul Fitzgerald a fost cel care a redescoperit reflexologia, iar
Eunice Ingham, cea care a promovat-o şi desăvârşito, deschizându-şi un
cabinet de reflexoterapie, iar mai târziu (în 1930), a scris prima carte de
specialitate şi a înfiinţat prima şcoală în domeniu.
Reflexoterapia în România este promovată pe scară largă la
sfârşitul anilor 90, dar ea a
fost practicată şi înainte, într-un mod limitat.
- 1-
ANR
ACES
PHARE 2003
.
Diferenţa dintre reflexologie, reflexoterapie şi

reflexodiagnostic
Reflexologia a fost definită mai sus şi ea se împarte în
reflexodiagnostic şi în
reflexoterapie.
a)Reflexodiagnosticul - constă în reperarea punctelor sensibile,
dureroase şi încărcate, din zonele reflexe, putându-se descoperi astfel o
suferinţă morfo-funcţională a organului reflexogen, palpând zona
reflexogenă, foarte bogată în terminaţii nervoase şi vasculare, în
profunzime.
B) Ref lex o tera p ia - este componenta reflexologiei care se ocupă
cu tratamentul prin masaj al punctelor reflexogene, diagnosticate ca fiind
sensibile. În timpul masajului aceste puncte reflexe trebuie controlate în
permanenţă pentru a nu se traumatiza zonele învecinate şi a putea face
o evaluare corectă a deblocării cristalelor. Dacă nu se acordă atenţie
acestor depozite, din starea lor incipientă se vor descoperi ulterior
tulburări la distanţă, în zonele şi organele corespondente.
Un diagnostic corect
Se recomandă efectuarea reflexodiagnosticului, la nivelul picioarelor
şi nu al mâinilor, deoarece acolo se vor acumula cele mai multe toxine,
datorită perioadei mari pe care oamenii o petrec în picioare sau şezând,
acestea au tendinţa de a coborî spre zonele inferioare ale corpului.
Diagnosticarea cu ajutorul punctelor reflexogene de la mâini este
greoaie şi mai puţin precisă, deoarece activitatea zilnică la care acestea
sunt supuse duce la scăderea sensibilităţii pe care o urmărim.
Pentru a face o diagnosticare corectă nu este suficient să
cunoaştem amplasarea punctelor reflexe, ci este necesar să se facă o
examinare corectă, deoarece unele puncte pot fi sensibile datorită unor
afecţiuni locale. Starea de sănătate a pacientului o evaluăm în funcţie de
cantitatea depozitelor existente şi de toleranţa la durere pe care acesta o
are, putând stabili astfel dacă ne aflăm în faţa:
- unui organ bolnav – acumulări multe şi durere mare;
- ori care a trecut prin suferinţe – doar depozite, durere de loc sau foarte
scăzută.
- a unui organ predispus la îmbolnăvire – prezenţa depozitelor, însoţite
de dureri surde;
- unui deficit energetic al organului respectiv –nu există
depozite doar sensibilitate, sau
uneori o durere acută.
Unele persoane pot acuza dureri peste tot în aria plantară şi
palmară, aceasta fiind o hipersensibilitate, sau o oboseală accentuată, şi
atunci se recomandă fricţionarea extremităţilor pe toată suprafaţa, până
devin calde, după care se începe diagnosticarea, cu apăsări uşoare.
Dacă pacienţii nu reacţionează la palpare, punctele vor trebui presate cu
mai multă forţă.
- 2-
ANR
ACES
PHARE 2003
.
Modul cum acţionează reflexoterapia

Masarea zonelor reflexe afectate, pe parcursul mai multor şedinţe,
îmbunătăţeşte substanţial circulaţia sangvină ajutând la transportarea
acestor depozite de toxine, spre organele de eliminare, precum şi la
transportul de material nutritiv, plastic, hormoni şi anticorpi spre organe
şi ţesuturi.
O altă modalitate prin care reflexoterapia acţionează asupra
organismului este stimularea punctelor reflexe corespunzătoare
sistemului nervos şi a celui endocrin, care activate fiind vor contribui la
buna funcţionare a întregului organism.
Zonele reflexe
Se cunoaşte faptul că acestea sunt dispuse în general la
extremităţile corpului, mâini picioare, dar o adevărată hartă a corpului
omenesc este reprezentată şi la nivelul urechilor şi al limbii, precum şi în
alte zone ale corpului: coloană vertebrală, faţă, cap, etc. Se pot spune
atâtea lucruri despre o persoană prin simpla examinare a acestor zone.
Cel mai des se lucrează la nivelul picioarelor, deoarece aici se simt
cel mai bine acele acumulări importante într-o diagnosticare corectă, dar
şi pentru că s-a ajuns la concluzia că la acest nivel tratamentul are o mai
mare eficienţă. Picioarele sunt considerate ca fiind rădăcinile corpului
omenesc şi deoarece legile naturii sunt universale şi nimic nu le poate
sta împotrivă, ca şi plantele, buna funcţionare a omului trebuie
coordonată de la rădăcina sa.
Şedinţele de reflexoterapie se pot combina şi cu masarea celorlalte
zone, a mâinilor, unde localizarea punctelor este aproximativ egală cu
cea de la picioare, (dar depozitele se simt mult mai puţin datorită
activităţii manuale zilnice) şi cu un masaj uşor al urechilor (acţiunea
directă asupra fiecărui punct din această zonă fiind mai dificilă, deoarece
acestea sun foarte mici, dar ne putem folosi de un instrument subţire şi
rotunjit în capăt, care să semene cu o mină de pix).
Principiile reflexoterapiei
 C o r e c t a r e a c elor trei f act orii
n egat iv i imp lica ţi în proc es ul d e
boală : con gest ia
(responsabilă de apariţia tumorilor), inflamaţia şi tensiunea
(responsabile de
diminuarea eficienţei sistemului imunitar).
 Î m b u n ă t ă ţ i r e a c ircu la ţiei în
or gan is m şi elimin ar ea rezidu urilo r
as tfel în cât to xinele
să nu se mai acumuleze în concentraţii dăunătoare, în ficat
rinichi sau intestin.
 Scă derea senz aţ iei d e d urere, pr in
st imular ea eliberă rii de en dor fine
(a nalgezice
naturale), de către hipofiză.
 R e f l e x o t e r a p i a ar e acţ iu nea c ea
mai ef ic ient ă at unc i câ nd est e
folosită p en tru tr atar ea
întregului organism şi nu numai pentru anumite afecţiuni. În
acest mod ea
- 3-
ANR
ACES
PHARE 2003
.
îmbunătăţeşte toate funcţiile organismului ce stimulează

procesul natural de
vindecare făcând-ul mai rapid şi mai eficient.
 E s t e o met od ă d e în tr eţ in er e
pr ev en tivă a b un ăstă rii cor pu lu i.
Avantajele reflexoterapiei
• C e l m a i m a r e
a v a n t a j e s t e c ă
a c e s t g e n d e
t r a t a m e n t p o a t e f i
e f e c t u a t t u t u r o r
indiferent de vârstă, sex, stare de sănătate, atât în scop curativ
cât şi ca o bună
profilaxie.
• R e f l e x o d i a g n o s t i c
u l e s t e e x t r e m d e
i m p o r t a n t
d e o a r e c e n e a j u t ă
s ă f a c e m o
verificare a stării de sănătate a unui individ, într-un timp foarte
scurt.
• R e f l e x o t e r a p i a
a c ţ i o n e a z ă î n
t o t d e a u n a î n
s e n s u l
n o r m a l i z ă r i i ,
n e e x i s t â n d n i c i u n
pericol de agravare a unei stării de sănătate.
• N u t r a t e a z ă
s i m p t o m a t o l o g i a
b o l i l o r , c i
c a u z e l e l o r .
• U n m a r e a v a n t a j
î l r e p r e z i n t ă
l i p s a c o m p l e t ă d e
t o x i c i t a t e .
• N o r m a l i z a r e a
c i r c u l a ţ i e i
s a n g v i n e î n
o r g a n u l s a u z o n a
a f e c t a t ă e s t e
e x t r e m d e
importantă deoarece sângele transportă substanţe de asimilaţie,
dezasimilaţie şi apărare, o bună circulaţie sangvină ducând la
accelerarea vindecării şi reconstituirii ţesuturilor şi organelor lezate.
• T r a t a r e a c u
a j u t o r u l
r e f l e x o t e r a p i e i n u
i m p l i c ă o d o t a r e
s p e c i a l ă ş i p o a t e
f i e f e c t u a t ă
chiar şi de persoana în cauză.
Reacţii posibile
Efectul cel mai des întâlnit este o relaxare totală, pacienţii descriind
o senzaţie de descărcare, uşurare, în special la nivelul picioarelor.
Uneori în timpul tratamentului pacienţii acuză stări de frig, somn, datorită
relaxării, sau o transpiraţie excesivă, cauzată de emoţii.
După tratament pacienţii reacţionează felurit, uni neobservând nici o
modificare imediată, fiind nevoie de mai multe şedinţe, pentru a începe
procesul de purificare. Iar la alţi aceasta se instalează chiar după prima
şedinţă. Pe măsură ce ies din corp reziduurile ar putea cauza variate
reacţii cum ar fi: somnolenţă, insomnie, migrene, transpiraţii, agitaţie,
iritabilitate, un gust rău în gură, prurit, ameţeală, greaţă, micţiuni şi
scaune mai frecvente, chiar diaree.
În cazul acestor reacţii se recomandă o pauză de una două zile,
în efectuarea
tratamentului, şi consum de lichide multe, astfel în cât
organismul să poată elimina toxinele.
De multe ori acest gen de reacţii pot apărea încă din timpul şedinţei,
nu este un lucru de
speriat, ci doar o dovadă că pacientul reacţionează la tratament.
Alte reacţii posibile:
• c r e ş t e r e a î n
v o l u m a v a r i c e l o r
d e j a e x i s t e n t e ;
•
inflamaţii articulare, datorate stazelor limfatice;

- 4-
ANR
ACES
PHARE 2003
.
• d e s c hi d e r e a
u l c e r el o r
v a r i c o
a s e l a
g a m b e l e c u
t u l b u r ă r i c r o n i c e
d e c i r c u l a ţ i e ;
•
apariţia unor echimoze atunci când se presează insistent punctele

corespunzătoare circulaţiei sangvine sau când la nivelul organismului
există o tulburare privind asimilarea calciului;
• d u r e r i i v i î n
o r g a n e l e
c o r e s p o n d e n t e
d a t o r i t ă c r e ş t e r i i
r a p i d e a v o l u m u l u i
s â n g e l u i c a r e
asigură funcţionarea acestora;
• f e b r ă , d a c ă î n
c o r p e x i s t ă o
i n f e c ţ i e l a t e n t ă
ş i s e s t i m u l e a z ă
f o r m a ţ i u n i l e
l i m f a t i c e .
Indicaţii
Reflexoterapia se recomandă ca:
 p r o f i l a x i e î m p o t r i v a o r i c ă r u i
g e n d e î m b o l n ă v i r e ;
 p e n t r u m e n ţ i n e r e a u n e i
c i r c u l a ţ i i s a n g v i n e ş i i m p l i c i t
e n e r g e t i c e b u n e ;
 p e n t r u e l i m i n a r e a t o x i n e l o r
a c u m u l a t e d i n a l i m e n t e , b ă u t u r i
ş i m e d i c a m e n t e ;
 c a t r a t a m e n t a d j u v a n t î n
a f e c ţ i u n i l e a c u t e ş i c r o n i c e .
Contraindicaţii
Aproape că acestea nu există, cum ici excepţii:
 N u s e r e c o m a n d ă r e f l e x o t e r a p i a
î n t r o m b o f l e b i t ă p e n t r u a n u
f a c i l i t a d e p l a s a r e a
cheagurilor sangvine, odată cu creşterea fluxului sangvin.
 L a f e m e i l e î n s ă r c i n a t e s e
r e c o m a n d ă e v i t a r e a z o n e l o r
r e f l e x e c o r e s p u n z ă t o a r e
o r g a n e l o r
genitale, pentru a nu provoca o expulzare prematură a fătului; de
asemenea organele genitale vor fi evitate şi la femeile aflate în perioada
menstruaţiei, pentru a nu provoca o hemoragie.
 L a p e r s o a n e l e c u t e n s i u n e
a r t e r i a l ă c r e s c u t ă s e r e c o m a n d ă
a ş e z a r e a a c e s t o r a ş i n u
culcarea lor, pentru a evita o şi mai mare creştere a tensiunii.
 U n i i o c o n t r a i n d i c ă ş i l a c e i c u
t u m o r i m a l i g n e , d a r p r a c t i c a n e -
a d o v e d i t c ă e a n u f a c e
nici un rău, dimpotrivă îmbunătăţeşte starea psihică a
bolnavului şi în fazele mai
avansate calmează durerile, ajungându-se chiar la renunţarea
la morfină.
 D e a s e m e n e a , a t u n c i c â n d
e x i s t ă l e z i u n i s a u
t r a u m a t i s m e l a n i v e l u l
p i c i o a r e l o r , s e v o r
masa alte zone reflexogene (mâini, urechi, etc.).
Importanţa stării psihice
Sănătatea noastră depinde într-o mare măsură şi de starea psihică,
teama, emoţiile, stresul şi supărările ducând la îmbolnăvire. S-a
demonstrat că acestea pot modifica, compoziţia şi circulaţia sângelui,
creşte aciditatea gastrică şi pot modifica valorile normale ale unor
hormoni. Psihiatri susţin că orice afecţiune în plan fizic este generată
sau susţinută de una în plan psihic, existând o permanentă corelare între
mintea şi corpul unui individ.
- 5-
ANR
ACES
PHARE 2003
Sănătatea oamenilor nu se poate îmbunătăţii până când aceştia
.
nu au mai întâi dorinţa de

vindecare şi certitudinea că starea lor se poate ameliora.
Reflexoterapia
favorizează
începerea unui proces de vindecare, efectuarea ei corectă, ducând la o
stare de echilibru şi creând condiţiile în care poate să apară vindecarea.
Trebuie să existe o permanentă comunicare între reflexoterapeut şi
pacient, pentru ai insufla acestuia încrederea în sine şi ai explica modul
în care reflexoterapia acţionează, făcându-l să înţeleagă că doar printr-o
bună colaborare se va ajunge mai repede la efectele dorite.
Sensibilitatea
Dacă o persoană pare a fi sensibilă la nivelul tuturor zonelor
reflexogene, denotă ori
oboseală fizică, ori stres şi emoţii, ori o perturbare energetică.
În 99,9% din cazuri există un anumit grad de sensibilitate în ceea ce
priveşte un reflex sau altul, care ar putea fi un indiciu al existenţei unei
tensiuni, congestii sau a unei funcţionări incorecte la nivelul părţii
corespunzătoare a corpului, putând însă evidenţia şi rănile, traumele sau
intervenţiile chirurgicale din trecut. De asemenea o sensibilitate pe o
anumită zonă ne poate arăta un deficit energetic la nivelul organului
respectiv, care nu înseamnă neapărat patologie, ci o predispoziţie la
boală, sau oboseală, sau o dereglare a câmpurilor energetice a
pacientului. Cu acest gen de probleme ne confruntăm când într-o
anumită zonă există doar o sensibilitate şi nu găsim şi depozite.
Pacienţii vor avea această sensibilitate cu precădere la început, ea
diminuându-se pe parcursul tratamentului, sau chiar dispărând total.
După câteva şedinţe vor rămâne sensibile doar zonele pe a căror
corespondente există o afecţiune cronică.
Recomandăm revenirea asupra acestor puncte în repetate rânduri,
pe parcursul unei şedinţe şi nu presarea lor preţ de câteva minute,
pentru că astfel se diminuează durerea şi puteţi acţiona în mod corect
asupra lor.
Cauzele depunerilor toxice în zonele reflexe şi ce reprezintă
acestea
Factori care determină, întreţin şi agravează depunerile toxice
pentru organism, în
zonele reflexogene sunt multipli şi depind de:
 M o d u l d e v i a ţ ă p r i n
a l i m e n t a ţ i e , s t a r e p s i h i c ă ş i
s t a r e m e n t a l ă ;
 C i r c u l a ţ i e s a n g v i n ă
i n s u f i c i e n t ă î n t r - u n a n u m i t
o r g a n s a u s e g m e n t d i n c o r p .
 B ă t ă t u r i l e d e l a m â i n i s a u
p i c i o a r e c o n d u c l a s t a z ă
c i r c u l a t o r i e z o n a l ă ;
 F r a c t u r i c o n s o l i d a t e g r e ş i t
ş i / s a u c a l u s u l v i c i o s l a m â i n i ş i
p i c i o a r e , a n t r e n e a z ă
presiuni anormale pe vase şi nervi implicând perturbări
circulatorii zonale, care, în
timp, afectează organele corespondente prin insuficienţă
circulatorie sau nervoasă.
 F o l o s i r e a d e î n c ă l ţ ă m i n t e
s t r â m t ă ş i i n c o m o d ă c a r e
p e r i c l i t e a z ă c i r c u l a ţ i a s a n g v i n ă
l a
nivelul picioarelor.
Nu s-a dovedit ce reprezintă cu adevărat aceste depozite,
acumulate în zonele reflexe,
dar se crede că ele nu sunt altceva decât acumulări de toxine
ca de exemplu: acizi (urici,
- 6-
ANR
ACES
PHARE 2003
proteici), grăsimi toxice, oxalaţi de calciu, săruri şi alţi
.
componenţi chimici dăunători

organismului.
Regularitatea şedinţelor
Persoanelor sănătoase, care apelează la reflexoterapie în scop
profilactic, sau pentru menţinerea echilibrului fizic, psihic şi energetic, li
se recomandă toamna şi primăvara un set de 10 şedinţe (zilnic sau
măcar de trei ori pe săptămână), iar în rest un ape săptămână sau chiar
la două săptămâni.
În cazul afecţiunilor cronice tratamentul se recomandă cu
regularitate de două trei ori pe săptămână, iar în cazul celor acute, sau
după o intervenţie chirurgicală, sau un accident vascular, se poate apela
la reflexoterapie chiar de două trei ori pe zi, cu menţiunea că şedinţele
vor fi mai scurte şi fără o presare intensă.
Durata unei şedinţe
În cazul afecţiunilor cronice, sau a efectuării unui tratament în scop
profilactic, când masajul se adresează numai picioarelor, recomandăm
un minim de patruzeci de minute (douăzeci la fiecare picior), durata
crescând atunci când este nevoie să se insiste mai mult asupra unui
organ, sau atunci când se vor masa şi celelalte zone reflexe, mâini,
urechi, coloană, etc. Pentru mâini sunt suficiente douăzeci de minute, iar
la urechii unde este destul de dureros şi puţine persoane rezistă, cam
zece minute.
În cazul afecţiunilor acute şedinţa de reflexoterapie va fi mai
scurtă, cam 30 de minute,
pentru a nu obosi bolnavul şi pentru că oricum se recomandă
două trei şedinţe pe zi.
Liniile principale de pe mâini şi picioare
Acestea reprezintă nişte repere imaginare, care servesc la
împărţirea mâinilor, picioarelor şi respectiv a corpului în sectoare sau
zone. Toate punctele reflexogene de pe mâini şi picioare se află dispuse
în jurul acestor linii orizontale, una singură fiind trasată pe vertical şi
anume cea a tendonului, sau ligamentară. Liniile principale de pe mâini
sunt mult mai apropiate decât cele de pe picioare datorită dimensiunilor
diferite ale acestora.
1.
Linia diafragmei – este situată imediat deasupra oaselor
metacarpiene, la mâini, şi
deasupra metatarsienelor, la picioare, şi este uşor de localizat deoarece
culoarea tegumentelor deasupra acestei linii este mai închisă decât
restul tegumentului de la acest nivel.
2.
Linia taliei – se află în mijlocul tălpii şi a palmei, reprezintă talia
unei persoane,
fiind mai sus la cei cu talia înaltă şi mai jos la cei cu talia joasă
- 7-
ANR
ACES
PHARE 2003
.
3.
Linia pelvisuluisau bazinului – este situată la baza călcâiului,
pe tălpi numindu-se
şi linia călcâiului, iar în palme, la aproximativ 2,5 cm de
articulaţia policelui cu
restul mâinii.
4.
Linia umerilor - (numai pe partea palmară şi plantară) este
denumită şi linie
secundară şi se află la baza degetelor.
5.
Linia ligamentarăsau a tendonului – la nivel plantar se găseşte
împingând
halucele înapoi şi palpând în spaţiul dintre acesta şi al doilea deget,
unde se va simţi un ligament vertical aflat în tensiune, de aici ea se
întinde până la călcâi, pe palme linia ligamentară pleacă dintre index şi
medius şi ţine până la articulaţia proximală a policelui.
Acestea reprezintă nişte repere imaginare, care servesc la
împărţirea mâinilor, picioarelor şi
respectiv a corpului în Corelarea picior-corp, respectiv mână-
corp
Ca şi celelalte zone reflexe, picioarele şi mâinile pot fi considerate
adevărate oglinzi ale corpului omenesc. Puse una lângă alta reflectă
corpul omenesc în întregime, aşa cum este el dispus anatomic. Aşadar
piciorul şi mâna dreaptă cuprind reflexe ale părţi drepte a corpului, iar
piciorul şi mâna stângă cuprind reflexe ale părţi stângi a corpului, cu
menţiunea că la nivelul capului punctele reflexe sunt dispuse invers şi
anume degetul mare de la mâna şi piciorul drept reflectă emisfera
stângă a capului, iar degetul mare de la mâna şi piciorul stâng, reflectă
emisfera dreaptă a capului.
Suprafaţa picioarelor şi mâinilor poate fi împărţită în zone care
corespund celor
existente în întregul corp. Astfel:
- R e f l e x e l e c a p u l u i
g â t u l u i ş i a o r g a n e l o r
d e s i m ţ s u n t l o c a l i z a t e
p e s u p r a f a ţ a c u p r i n s ă
între vârfurile degetelor şi linia curburii sau a umerilor.
- R e f l e x e l e o r i c ă r e i
p ă r ţ i d e l a n i v e l u l
c u t i e i t o r a c i c e ( i n i m ă ,
p l ă m â n , s â n , u m ă r ,
e t c . ) , s e
găsesc la nivelul perniţelor, între baza degetelor şi linia curburii,
sau altfel spus în zona
articulaţiilor interfalangiene proximale.
- Reflexele organelor interne se află la nivelul piciorului pe
partea plantară de la baza
falangelor până la călcâi, iar la nivelul mâinilor în palmă.
- Reflexele coloanei vertebrale sunt localizate pe partea mediană, de a-
lungul liniei centrale a curburii ambelor picioare şi de a-lungul părţii
mediane a policelui (degetul mare), de la vârf până la bază.
- Pentru sistemul endocrin se găsesc reflexe în toate zonele
descrise până acum, în
funcţie de localizarea anatomică a glandelor.
- Reflexele aparatului reproducător, sistemului vascular şi limfatic, precum
şi ale unor articulaţii (coxofemurale, genunchi), se găsesc pe părţile
laterale, la picioare în jurul articulaţiilor talo-crurale, tibialo-peroniene
distale, şi intertarsiene, iar la mâini în jurul articulaţiilor intercarpiene şi
radio-carpiană.
- Partea dorsală a mâinilor şi picioarelor conţine diverse reflexe
cum ar fi: sân, ureche
internă, amigdale, etc.
- 8-
ANR
ACES
PHARE 2003
Pe lângă activarea acestor zone periferice (mâini picioare)
.
masajul reflexogen se mai poate

adresa şi altor părţi ale corpului, mergând pe principiul zonelor
corelate, conform căruia
stimularea unei zone duce la vindecarea nu numai a ei ci şi a
celei aflate în corelaţie cu ea.
Zonele corelate sunt:
 p i c i o r – m â n ă : p o l i c e –
h a l u c e , c e l e l a l t e d e g e t e
a l e p i c i o r u l u i – d e g e t e l e
m â i n i i , g l e z n ă
– baza mâini;
 g a m b ă – a n t e b r a ţ ;
 c o a p s ă – b r a ţ ;
 c e n t u r a p e l v i a n ă – c e n t u r a
s c a p u l a r ă ;
şi viceversa.
Ordinea masării punctelor reflexe
Fie că masajul se efectuează la picioare sau la mâini, specialiştii
recomandă următoarea
ordine:
- În primul rând va fi stimulat aparatul urinar (rinichi, ureter, vezică, uretră),
pentru al pregătii în vederea eliminării toxinelor din corp, fără o
supraîncărcare a circulaţiei sangvine (circa 3-5 minute fiecare traseu).
- Se va trece apoi la masarea punctelor corespondente capului (cam 3
minute la fiecare emisferă) ceea ce va determina o bună coordonare şi
adaptare a organismului la tratament.
- U r m e a z ă s i s t e m u l
e n d o c r i n , c a r e
r e a l i z e a z ă ş i
c o o r d o n e a z ă p e c a l e
u m o r a l ă f u n c ţ i i l e
organismului, sub control permanent al sistemului nervos –
aproximativ 5 minute.
- Se continuă cu organele metabolice şi de detoxifiere (stomac,
ficat, vezică biliară,
intestin subţire şi gros), timp de 5-7 minute.
- Aproximativ 5 minute se acordă punctelor corespondente circulaţiei
sangvine şi limfatice, sângele fiind mediul principal de transport al
nutrienţilor şi oxigenului necesar celulelor metaboliactive ale corpului
precum şi transportorul dioxidului de carbon pentru eliminare, iar limfa
având rol în hrănirea ţesuturilor acolo unde nu ajunge sângele şi în
colecţionarea şi transportarea deşeurilor.
- restul de timp se acordă celorlalte organe şi zone ale corpului,
insistându-se în mod
special asupra celor afectate.
Instrumente necesare pentru practicarea reflexoterapiei
Cele mai bune şi mai uzitate instrumente sunt mâinile, care la
început vor da semne de oboseală, însă asemenea oricărui muşchi şi
cei ai antebraţului, mâinii şi degetelor, vor deveni mai puternici, pe
măsură ce sunt folosiţi mai intens. Instrumentul principal va fi deci
policele sau uneori indexul terapeutului, unghiile lungii fiind strict
interzise.
- 9-
ANR
ACES
PHARE 2003
.
În ceea ce priveşte folosirea unor instrumente ajutătoare (dispozitive

din lemn, metal sau plastic), rămâne la latitudinea fiecărui terapeut,
recomandăm însă, pentru începători folosirea degetelor pentru a localiza
mai bine punctele şi a nu traumatiza pacienţii. De asemenea nu trebuie
neglijat faptul că mâinile sunt adevărate antene, captatoare şi emiţătoare
de energie şi că un contact direct l-ar avantaja pe cel căruia i se
adresează tratamentul.
O altă problemă mult discutată este folosirea, sau nu, a cremelor,
loţiunilor şi balsamului, pentru mâini şi picioare. Considerăm că utilizarea
acestora este pe deplin justificată, neinfluenţând în nici un fel
tratamentul, unguentele facilitează doar contactul dintre degetele
terapeutului şi picioarele sau mâinile pacientului. Dacă le folosim avem
nevoie şi de un prosop (de preferinţă din in sau cânepă), pentru a şterge
şi a masa uşor picioarele sau mâinile la sfârşitul şedinţei. Va fi o relaxare
şi o stare de bine adusă în plus pacienţilor.
Poziţia în reflexoterapie
De preferinţă ca pacientul să fie întins pe un pat de masaj, (cu faţa
în sus, când masajul se adresează punctelor de pe mâini, picioare şi
urechi, şi cu faţa în jos când se lucrează pe coloana vertebrală), ca să
poată sta cât mai relaxat în timpul tratamentului. Se mai poate opta şi
pentru un fotoliu, când tratamentul se efectuează asupra mâinilor sau
chiar şi pentru picioare, în lipsa altei alternative.
Şi terapeutul trebuie să fie aşezat pe un
scaun, mai jos decât fotoliul sau patul pacientului, Într-o poziţie comodă,
pentru că tratamentul durează şi altfel efortul ar fi mult prea mare.
Dacă se lucrează pe mâini, acestea vor fi aşezate pe o pernă pusă
pe genunchii pacientului, iar pentru picioare, atunci când nu avem un
pat, ele se aşează tot pe o pernă dar pe genunchii terapeutului.
În cazul auto-masajului poziţia trebuie să fie la fel de relaxantă şi cât
mai corectă, pentru a nu suprasolicita coloana vertebrală. Se poate opta
tot pentru un fotoliu sau pentru un scaun cu spătar.
Modul de masare a punctelor reflexe
De obicei una dintre mâini este activă iar cealaltă inactivă, cea dintâi
trebuind să efectueze masajul, iar cea din urmă să susţină mâna sau
piciorul pacientului. Pentru a avea o maximă libertate de mişcare nu
contează care din mâini este activă şi care inactivă, acestea se pot
schimba în funcţie de poziţie.
Ordinea şi tehnicile de masare a punctelor reflexe vor fi aceleaşi
atât pentru mâini cât şi pentru picioare, acestea putând fi activate
simultan sau alternativ (se poate acţiona deci, mai întâi asupra unui
picior şi după terminare asupra celuilalt, sau asupra unei zone de la
piciorul drept, apoi se trece la acelaşi punct de pe piciorul stâng.
Se începe prin poziţionarea policelui pe punctul reflexogen. Nu se
utilizează chiar vârful degetului ci pulpa acestuia, sau pentru o mai
puternică presiune se poate apela şi la articulaţia interfalangiană distală,
în cazul acesta degetul fiind îndoit.
- 10 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
Direcţia de mişcare a policelui (sau a indexului) este înainte,

înapoi, sau circular, dar se
evită alunecările pentru a nu pierde punctele reflexe. Mişcările
trebuie să fie lente şi precise.
Se poate apela şi la presarea punctelor, prin apăsarea şi retragerea
în mod repetat a degetului. Apăsarea trebuie să fie în limite suportabile
pentru pacient. Intensitatea masajului va fi la început uşoară, crescându-
se presiunea treptat şi observându-se reacţia pacientului.
Tehnicile de masare
Se utilizează tehnici diferite în funcţie de localizarea punctului
masat iar mişcarea se
poate efectua atât cu pulpa degetului cât şi cu articulaţia
distală, având degetul îndoit:
1.
Apăsare şi retragere – se foloseşte în cazul acţiunii asupra unui
singur punct reflex
care necesită o apăsare profundă şi individualizată (de exemplu hipofiză,
epifiză, vezică biliară, etc.). Pe măsură ce se apasă degetul poate fi uşor
tras spre palmă, iar intensitatea este crescută în momentul presării şi
scade în timpul tragerii degetului.
2.
Ridicare şi apăsare – se poate utiliza mai ales atunci când nu
avem o cremă sau o
loţiune care să ne faciliteze mişcarea pe un punct reflexogen, sau când
degetele sunt deja obosite. Degetul mâinii active apasă punctul, iar cea
inactivă susţine şi ridică piciorul (sau mâna pacientului). Pe măsură ce
apăsarea se repetă se şi amplifică.
3.
Tragerea înainte şi înapoi – reprezintă o mişcare de presare şi
tragere a degetului,
pe un punct sau mai multe, putând fi efectuată înainte, înapoi,
sau combinat. În cazul
organelor excretoare nu se recomandă decât în sensul
evacuării.
4.
Masarea circulară – se aplică pe puncte mai mari şi bine
individualizate (ficat,
vezică biliară sau urinară, etc.).
5.
În zig-zag – se foloseşte pentru a acoperii din toate unghiurile o
zonă întinsă,
(intestin subţire).
- 11 -
PHARE 2003
.
REFLEXOTERAPIA APLICATĂ LA NIVELUL PICIOARELOR

Descrierea anatomică a piciorului
Scheletul piciorului este alcătuit din:
a)
Oasele tarsiene – sunt 7: calcaneu, astragal (talus),navicular,
cuboid şi 3 oase
cuneiforme.
b) Metatarsienele – sunt 5 – 1, 2, 3, 4, 5;
c)
Falange sunt 14, două la nivelul halucelui (degetul mare) şi 3 la
celelalte.
Articulaţiile piciorului sunt:
- articulaţia gleznei, sau talocrurală,
- articulaţiile tarsometatarsiene,
- articulaţiile metatarsofalangiene,
- articulaţiile interfalangiene.
Muşchii piciorului sunt:
a)
medial: abductor al halucelui,flexor scurt al halucelui şi
adductor al halucelui.
b)
lateral: abductor al degetului mic şi flexor scurt al degetului
mic.
c)
intermediari – mijlocii: flexor scurt al degetelor, pătrat plantar,
4 muşchi lombricari,
7 muşchi interosoşi – dintre care: 3 plantari şi 4 dorsali.
Personalitatea reflectată la nivelul picioarelor
Puţini dintre noi ne-am gândit că picioarele pot reflecta pe lângă
starea noastră de sănătate şi personalitatea, Deşi din punct de vedere
tehnic această analiză a personalităţii nu intră în cadrul reflexologiei,
este bine să o avem în vedere, ca pe lângă descoperirile despre starea
fizică a pacienţilor să putem constata de la început cu ce fel de subiecţi
vom opera. Nu trebuie luată neapărat ca o curiozitate a noastră, a
terapeuţilor, ci ca pe un lucru util în modul nostru de comportare, de
înţelegere şi de ajutare a pacienţilor, ţinând cont că de
multe ori
discuţiile pot influenţa modul de evoluţie a tratamentului, prin impactul pe
care îl au asupra psihicului bolnavului.
Astfel studiind liniile, formele şi starea picioarelor putem
descoperii că:
ANR
ACES
- 12 -
ANR
ACES
.
PHARE 2003
- Bolta plantară înaltă – reprezintă visătorul, inventatorul, gânditorul – omul
cu capul în nori. Acestor oameni le plac călătoriile cu avionul, petrec mult
timp în aer liber, sunt ingenioşi putând născocii lucruri pe care alţii nu şi
le pot imagina, văd dincolo de ansamblu şi sunt cu mult înaintea timpului
lor.
- Tălpile plate nearcuite (platfusul) – cu picioarele pe pământ, iubesc
natura, pădurea în special şi senzaţia de a avea pământul sub picioare.
Sunt buni coordonatori, se transformă în martiri punându-şi singuri
poveri pe umeri şi fiind dornici de realizare.
- Degetele prea curbate – exprimă frica şi încercarea de
autoapărare.
- Tălpile bătătorite indică o personalitate dură, aspră, dar
puternică şi rezistentă, atât în
plan fizic cât şi psihic.
- Picioarele umflate – pe lângă faptul că retenţia de apă este o afecţiune în
plan fizic, acest gen de picioare pot exprima, emoţii, nesiguranţă,
implicări afective, tendinţa de a dramatiza lucrurile şi de a se simţii
jigniţii.
- Picioarele fierbinţii – le au oameni iuţi la minte, înflăcăraţi şi cu suflet
mare. De asemenea aceştia sunt pasionali, plini de voinţă, apţi de a face
bani repede, nerăbdători, supărăcioşi însă doar de moment.
- Picioarele reci – pot indica persoanele ce reţin emoţii
profunde, sunt înclinaţii spre
interiorizare şi reflecţie şi au tendinţa să-şi păstreze calmul şi
sângele rece.
- Picioarele umede – arată nesiguranţa, indiferenţa faţă de
viaţă, dar pot exprima şi
agitaţia, dorinţa de împărtăşire a sentimentelor.
- Picioarele cu piele uscată – sunt legate de un sistem imunitar
slăbit, sau tulburări
mentale.
- Picioarele moi şi flexibile – indică o persoană foarte moale şi flexibilă,
care se lasă în voia lucrurilor, întârzie la întâlniri fără să-şi facă prea mari
probleme, ia lucrurile aşa cum sunt şi se înţelege bine cu toată lumea.
- Picioarele rigide – pot indica o gândire rigidă şi foarte structurată. Aceşti
oameni au tendinţa de a fi pragmatici, stabili, le lipseşte capacitatea de a
lăsa lucrurile din mână, râd puţin şi nu ştiu să se bucure de viaţă.
Obs: Aceste caracteristici sunt valabile şi pentru mâini.
APARATUL RENAL
Descriere anatomică
Sistemul urinar este alcătuit din doi rinichi (care produc urina şi sunt
indispensabili vieţii) şi căile excretoare ale urinei care sunt: calicele mici,
calicele mari, pelvisul renal, două canale uretrale (conducte prin care
urina este transportată de la rinichi la vezică), vezica urinară (un
rezervor unde se depozitează temporar urina) şi uretra (un conduct ce
pleacă de la vezică şi prin care urina este eliminată în exterior).
Rinichii
- 13 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
Sunt în număr de doi şi sunt situaţi în fosa lombo-diafragmatică a

abdomenului. Au dimensiuni şi greutate variabile în funcţie de vârstă şi
starea funcţională (10-13 g la bebeluşi şi 115-150 la adulţi, iar la bătrâni
suferă un proces de atrofiere fiind mai mici). Au culoare roşie- brună şi
formă comparabilă cu cea a bobului de fasole. Sunt înveliţi într-o
capsulă renală şi conţin substanţă periferică numităcorticală şi o
substanţă profundă, numitămedulară. Unitatea morfologică şi
funcţională a rinichiului estenefronul.
Ureterul
Este un canal urinar lung, întins de la pelvisul renal până la
vezica urinară. El străbate
cavitatea abdominală şi cea pelviană fiind situat extraperitoneal. Are
lungimea de 25-30 cum şi grosimea de 5-10 mm, iar când e gol
seamănă cu o venă goală. Traiectul ureterului nu este rectiliniu ci el
coboară în jos, oblic şi medial.
Vezica urinară
Este un rezervor musculo-membranos în care urina se
acumulează în intervalul dintre
micţiuni. Este situată extraperoneal, înapoia oaselor pubiene şi
deasupra diafragmei pelviene,
iar forma, dimensiunile şi capacitatea vezicii, variază de la un
individ la altul.
UretraReprezintă canalul prin care urina este expulzată din
vezică la exterior şi este diferită la
cele două sexe, cea feminină fiind mai scurtă.
Funcţiile aparatului renal:
 p u r i f i c a r e a ş i f i l t r a r e a
s â n g e l u i ;
 e l i m i n a r e a p r o d u ş i l o r
r e z i d u a l i ;
 m e n ţ i n e r e a e c h i l i b r u l u i h i d r i c
p r i n e l i m i n a r e a c a n t i t ă ţ i i d e
a p ă a f l a t e î n e x c e s ;
 r e c i c l a r e a a p e i , a m i n e r a l e l o r
ş i a s u b s t a n ţ e l o r n u t r i t i v e ;
 r i n i c h i i p r o d u c
h o r m o n i i r e n i n ă ( c a r e
r e g l e a z ă t e n s i u n e a
a r t e r i a l ă ) ş i e r i t r o p o e t i n ă
( c a r e
stimulează producerea hematiilor de către măduva roşie).
Conexiunea minte/corp
Funcţionarea aparatul renal este şi influenţată de: respectul de sine,
de senzaţii de eşec sau de ruşine, nelinişte de ordin sexual, mânie sau
tendinţă de acuzare faţă de sexul opus, precum şi de agăţarea de trăiri
şi idei învechite.
Descrierea zonelor reflexe şi acţiunea asupra lor
a)
Rinichii se situează la mijlocul tălpii, de o parte şi de alta a liniei
taliei, în dreptul
degetului doi, sub suprarenale şi deasupra ureterelor.
Pentru masarea lor se poate folosi oricare din mâini, ţinând
priză folosim fie policele
aceleaşi mâini fie a celeilalte, efectuând mişcări circulare sau
de apăsare.
- 14 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
b)
Ureterele se găsesc între linia taliei şi cea a călcâiului, făcând
un traseu ce coboară
oblic, de sub rinichi, până la vezica urinară.
Metoda de lucru este la fel ca la rinichi, doar că mişcarea va fi de
apăsare şi tragere oblic în
jos, spre vezică.
c)
Vezica urinară este situată pe partea mediană a piciorului,
deasupra liniei călcâiului,
în zona bolţii plantare.
Se prinde glezna piciorului, indiferent cu care din mâini şi se
masează acest punct prin
apăsări sau mişcări circulare cu policele mâini respective.
d)
Uretra este reprezentată de un punct mic şi se află pe partea
mediană a piciorului,
imediat sub vezica urinară, iar metodele de masare sunt
aceleaşi ca la aceasta, ele
fiind de multe ori lucrate împreună.
SISTEMUL NERVOS
Sistemul nervos (SN) este un sistem de integrare a vieţii
somatice, vegetative şi
endocrine. Avem astfel:
- sistem nervos somatic (SNS)– prin care se asigură legătura cu
mediul înconjurător,
- şi sistem nervos vegetativ (SNV) – prin care se asigură
conducerea şi funcţionarea
organelor interne.
S.N. conţine: apă, substanţe minerale, substanţe organice (lipide
complexe, nucleoproteine, şi puţin glicogen), neurohormoni (ocitocina şi
vasopresina) precum şi substanţe nespecifice (acid ribonucleic – în
cantităţi mari),
Mecanismul funcţional de bază al S.N. este actul reflex, care
înseamnă reacţia de
răspuns a organismului la un stimul intern sau extern, iar
suportul actului reflex estearcul
reflex format din: receptor, centrii nervoşi, căi de conducere şi
aferentaţia inversă sau
mecanismul de fitback.
Unitatea morfologică şi funcţională a sistemului nervos este
neuronul, format dintr-un corp celular numitpericarion, o prelungire
lungă numită axon, şi nişte prelungiri scurte numitedendrite. Corpii
neuronali constituie substanţa cenuşie a SN iar prelungirile, substanţa
albă.
Printre corpii neuronali se găsesc celule ce umplu spaţiu dintre
neuroni -nevroglii,
Relaţiile dintre neuroni, poartă numele desinapse, ele fiind
acelea care determină
propagarea uni direcţionată a influxului nervos în organism.
După importanţa sa şi modul în care este dispus, sistemul
nervos se împarte în sistem nervos
central (SNC) şi sistem nervos periferic (SNP).
Sistemul nervos central
SNC cuprinde encefalul şi măduva spinării.
1.Encefalul este partea SNC-ului care se găseşte adăpostită în
neurocraniu şi poate fi împărţit
în 3 regiuni distincte:
- 15 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
A)
Trunchiu cerebral aşezat în continuarea canalului medular este
alcătuit din: bulbul
rahidian, puntea lui Varolio şi mezencefal ce cuprinde tuberculi
cvadrigemeni şi
pedunculii cerebrali.
B)
Cerebelulsau creierul mic acoperă posterior bulbul şi este
acoperit parţial de
emisferele cerebrale. Anatomic prezintă lateral două emisfere
cerebelare, iar median
un lob mai mic numitver mis.
C)
Creierul propriu zis este regiunea suprapusă trunchiului
cerebral şi cerebelului,
situată în compartimentul superior al cutiei craniene. Este
alcătuit din diencefal şi
emisferele cerebrale.
a)
Diencefalul este etajul nervos care se găseşte dispus în
continuarea şi
deasupra mezencefalului, acoperit fiind de emisferele cerebrale. Aşezat
de o parte şi de alta a ventriculului 3, care este căptuşit cu o pânză
coroidiană, ce secretă lichidul cefalorahidian. Diencefalul cuprinde două
mase nervoase importante :tala musul şihipotala musul.
b)
Emisferele cerebraleconstituie scoarţa cerebrală. Sunt în
număr de
două, separate de fisura inter-emisferică, legate prin substanţa albă
şi conţin ventriculii (cavităţi) laterali (1 şi 2), care prezintă pe suprafaţa
lor feţe, scizuri şi lobi. Aici este sediul analizei, sintezei şi memoriei. În
acelaşi timp centrii corticali controlează centri subcorticali.
2. Măduva spinării are forma unui cilindru, uşor turtit, dorso-
vertebral, situat încanalul
vertebral. Ca întreg sistemul nervos este formată din substanţă
cenuşie ce conţine centrii
somatici, centri vegetativi şi neuroni motori; şi substanţă albă
ce furnizează căi, fascicule,
cordoane,cu traseu ascendent şi traseu descendent, către
celelalte etaje ale SNC.
Sistemul nervos periferic
Porţiunea periferică este formată din nervi şi ganglioni.
a)
Nervii sunt de două feluri spinali sau rahidieni şi cranieni
- Există 31 de perechi de nervi spinali, micşti dispuşi, de a-lungul coloanei
vertebrale ce vor forma plexuri metamerice cu excepţia celor din
regiunea toracică ce vor forma nervii intercostali.
- Nervi cranieni sunt în număr de 12, şi cu excepţia primilor 2,
reprezintă porţiunea
periferică a encefalului.
b) Ganglionii sunt reprezentaţi de corpii neuronali şi se află dispuşi de o parte
şi de alta a măduvei în lanţul ganglionar vegetativ simpatic, şi în
apropierea organelor viscerale sau în peretele viscerelor şi se numesc
ganglioni viscerali sau parasimpatici.
Funcţiile sistemului nervos
 C o o r d o n e a z ă t o a t e f u n c ţ i i l e
o r g a n i s m u l u i v o l u n t a r e ş i
i n v o l u n t a r e .
- 16 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
 P r o c e s e a z ă i n f o r m a ţ i i l e p r i m i t e
d i n l u m e a e x t e r i o a r ă
t r i m i ţ â n d u - l e t u t u r o r p ă r ţ i l o r
corpului, de unde acestea se întorc în creier şi măduva spinării.
 P r i n s i n a p s e c o n s t i t u i e u n
s i s t e m d e c o m u n i c a r e d i n t r e e l
ş i î n t r e g o r g a n i s m u l .
Creierul reprezintă computerul organismului generând activităţile
operatorii şi de programare ale minţii. Nervii reprezintă comunicarea cu
noi înşine şi cu ceilalţi. Măduva spinării corelează cu gândurile şi cu
modelele noastre de comportament. Sistemul nervos este negativ
influenţat de modelele învechite.
Sistemul nervos de şi extrem de complex şi de important în
buna funcţionare a
organismului are la nivelul hărţilor reflexogene puţine
reprezentări.
a)
Reflexele cerebelului se găsesc tot pe haluce, sub cele ale
epifizei şi sus stânga faţă
de cele ale cefei.
Tehnica de masaj este identică cu cea pentru hipofiză, şi epifiză şi
anume se poate lucra cu policele oricărei mâini, ţinând priză cu aceeaşi
mână sau cu mâna opusă, prin apăsare- ridicare sau mişcări circulare.
b) Encefalul nu este reprezentat secţionat ci în întregime şi se găseşte pe
partea plantară la nivelul halucelor, între punctul paralel cu cel al nasului,
dedesubt dreapta faţă de sinusurile frontale şi superior dreapta faţă de
zona cefei (aflată la baza degetului pe linia umerilor). Având în vedere
că reflexele sinusurilor frontale se găsesc la vârful halucelui, cele ale
nasului pe partea sa laterală, iar hipofiza este un punct în mijlocul
degetului, punctul reflex al encefalului va arăta ca o linie verticală ce
pleacă de sub punctul sinusurilor, având înspre exterior punctul nasului
şi terminându-se la zona cefei.
În masarea reflexului encefalului acţionăm la fel ca în a cerebelului doar
că mişcările vor fi
de apăsare-tragere.
c)
Punctele reflexe ale nervului trigemen (nervu 5, mixt), sunt dispuse pe
partea internă a halucelui, de la articulaţia interfalangiană la baza lui.
Este un punct important în tratarea afecţiunilor dentare deoarece
trigemenul enervează dinţii. Dat fiind faptul că reflexele emisferelor
craniene sunt dispuse invers pentru tratarea unei afecţiuni localizate în
partea dreaptă vom lucra pe punctul de la piciorul stâng şi invers.
Modul de masare este identic cu cel al hipofizei, cerebelului,
epifizei şi encefalului, doar
că putem folosi şi partea laterală a policelui.
d) Nervul sciatic este cel mai voluminos nerv din organism, cu funcţie mixtă,
ce dă naştere la ramuri colaterale şi terminale. Pentru ai găsi punctul
reflex, la ambele picioare luăm ca reper tendonul lui Ahile, coborâm pe
acesta spre calcaneu şi alunecăm oblic pe marginea acestuia.
Masajul acestui punct se face prinzând piciorul în palmă şi
făcând mişcări de apăsare-
tragere de-a lungul lui.
- 17 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
e)
Deoarece măduva spinării se găseşte în canalul vertebral,
reflexul ei va fi identic cu
cel al coloanei vertebrale (discutat în cadrul sistemului osos).
f)
Pentru sistemul nervos în ansamblu avem la fiecare picior două
puncte reflexe,
deoparte şi de alta a părţii infero-posterioare a osului calcaneu.
Le putem activa prinzând piciorul între police şi index şi
masând circular sau prin apăsare-
ridicare, cu buricele acestora.
g) Un punct reflex pe care îl mai putem descrie aici este cel pentru zonele
temporale ale capului, tâmplele, eficient în tratarea cefaleei şi a
migrenelor. Se află dispus pe partea internă a halucelor, imediat
deasupra punctului reflex pentru nervul trigemen şi deci se va activa în
acelaşi mod.
h) Plexul solar îşi are reflexele tot la nivel plantar, sub linia
diafragmei, la aproximativ
un cm după terminarea zonei esofagului.
Pentru masarea acestei zone se pot folosi alternativ policele ambelor
mâini. Ţinând priză cu celelalte degete pe partea anterioară a piciorului,
efectuăm mişcări de apăsare şi tragere, policele alunecând unul după
celălalt. Din aceeaşi poziţie se poate folosi doar mâna de pe partea cu
piciorul în lucru, de astă dată policele efectuând mişcări de apăsare-
ridicare sau mişcări circulare. Acest punct este extrem de important în
tratarea afecţiunilor organelor din cavitatea abdominală, iar depozitele
întâlnite aici ne arată o problemă la acest nivel.
SISTEMUL ENDOCRIN
Glandele endocrine (cu secreţie internă), sunt alcătuite din epitelii
secretorii, nu au canal excretor, produsul lor poartă numele de hormoni,
se secretă în cantităţi foarte mici şi se eliberează direct în sânge şi
acţiunea lor este pe termen lung. Acestea sunt:
Hipofiza – glanda pituitară
Se găseşte la baza encefalului, în şaua turcească a osului sfenoid,
are legături cu hipotalamusul, anatomic(prin tija pituitară), vasculare (prin
sistemul port) şi nervoase (prin tractul nervos hipotalamofipofizar).
Hipofiza are trei lobi : anterior mijlociu şi posterior Lobul 1 şi 2 împreună
formeazăadenohipofiza, care este împărţită în lobi prin septuri (sau
pereţi) conjunctivi, ţesut conjunctiv care se desprinde din capsula
fibroasă care înconjoară glanda. Conţine celule acidofile şi bazofile. Cele
acidofile secretă hormoninonglandunotropi (nu acţionează asupra
altor glande). Aceşti hormonii vor fi :
- STH (hormon somatotrop, cu rol important în creştere,
osteogeneză, reţinerea de apă şi
săruri minerale, în stimularea şi mobilizarea acizilor graşi liberi,
etc.) ;
- ş i p r o l a p t i n a ( c a r e l a
f e m e i s t i m u l e a z ă
s e c r e ţ i a l a p t e l u i ş i
i n h i b ă g o n a d e l e ) .
C e l u l e l e
bazofile secretă hormoniglandulotropi, care ţin sub controlul lor
alte glande
endocrine :
- ACTH, controlează suprarenalele, stimulează melanogeneza,
influenţează metabolismul
glucidic, protidic şi lipidic, şi activitatea nervoasă, etc.
- 18 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
- TSH, stimulează secreţia hormonilor tiroidieni.

- Hormonii gonadotropi FSH (foliculostimulant) şi LH (hormon
gluteinizant ),
controlează funcţiile gonadelor.
- MSH - este hormon melanocitostimulator.
Al treilea lob hipofizar se numeşteneurohipofiză, conţine
neurosecreţii, ocitocina (sau ocitocina) şi vasopresina (hormon
antidiuretic), care sunt secretaţii la nivelul hipotalamusului. Ocitocina
stimulează contracţia musculaturii netede, iar vasopresina controlează
echilibrul hidric şi prin aceasta controlează tensiunea arterială.
Epifizasau pineala
Se găseşte în neurocraniu, în interdependenţă cu diencefalul , are
formă conică, şi consistenţă moale şi fibrilară. Corpul pineal prezintă la
exterior o capsulă iar în interior o serie de septuri conjunctive ce o
delimitează în lobuli. Ea este antagonistă adenohipofizei, inhibând
activitatea gonadelor. Hormonul secretat, melatonina are rol în
depigmentare, în normalizarea ciclului menstrual, în intuiţie. Participă la
metabolismul mineralelor şi la cel al glucidelor şi alături de hipotalamus
are rol în ciclul de somn/trezire.
Glanda tiroidă
Este situată pe laturile laringelui în dreptul cartilajului tiroid, în
partea superioară a
traheii. Prezintă doi lobi uniţi de un al treilea, mic, numitist.
Lobii sunt împărţiţi în lobuli prin septuri conjunctive desprinse
din capsula pitroasă, care
înconjoară glanda.
Structural conţine foliculi tiroidieni, cu pereţii epiteliali
unistratificaţi, care conţin
produşi iodaţi, aflaţi într-o substanţă coroidală. Între foliculii tiroidieni se
găsesc celule parafoliculare (înafara foliculei, C, care secretă
calcitonina). Tot în lobulii tiroidieni întâlnim vase sangvine şi limfatice
precum şi fibre nervoase.
Hormonul principal secretat de glanda tiroidă estetiroxina, care:
influenţează creşterea organismului, stimulează catabolismul,
metabolismul mineral, schimburile respiratorii, termogeneza, scoarţa
cerebrală, afectivitatea, imaginaţia şi gândirea. accelerează maturizarea
sexuală, creşte excitabilitatea nervoasă, etc. Are efect şi asupra altor
glande endocrine cum ar fi : gonadele, suprarenalele, hipofiza,
paratiroidele.
Glandele paratiroide
Sunt sub forma unor glande mici, în număr de 4, chiar pe tiroidă,
două superioare şi două inferioare. Ele pot fi şi mai multe, şi anume, în
interiorul tiroidei, în timus, în ţesutul conjunctiv de la baza gâtului sau
înmediastin.
Hormonul secretat de paratiroide se numeşteparaho rmon,
care este secretat de celule
numite principale, foliculare. Celule parafoliculare C, similare cu
cele de la tiroidă, secretă
calcitonina, cu acţiune inversă, parahormonului.
Parahormonul are efect: asupra sistemului osos, asupra
rinichiului, controlează secreţia
vitaminei D, stimulează resorbţia tubulară a calciului şi
magneziului, inhibă resorbţia tubulară
- 19 -
ANR
ACES
PHARE 2003
de sodiu, de potasiu şi de aminoacizi, are şi activitate antitoxică,
.
în sensul că neutralizează o
serie de toxine.
Glandele suprarenale
Sunt în număr de două şi se găsesc în loja renală deasupra
rinichilor, fiind în strânsă legătură topografică cu aceştia . Fiecare
evidenţiază existenţa unui cortex suprarenalian, care este esenţial vieţii
şi care are rol major în stările de stres. Cele două glande au o zonă
corticală, ce reprezintă 80-90% din glande şi care secretă hormoni,
derivaţi din colesterol, care ajung în sânge şi sunt:
- m i n e r a l o c o r t i c o i z i – c u
r o l î n m e t a b o l i s m u l a p e i
ş i a l e l e c t r o l i ţ i l o r ,
e x : a l d o s t e r o n u l
- g l u c o c o r t i c o i z i – c u
r o l î n m e t a b o l i s m u l
g l u c i d i c ş i r o l
a n t i i n f l a m a t o r î n
s p e c i a l
cortizol
- h o r m o n i i s e x o i z i – c u
r o l î n m e t a b o l i s m u l
p r o t i d i c ş i î n p r o c e s u l
d e s e x u a l i z a r e , î n
specialandrogeni şiest rogeni
Suprarenalele prezintă o zonă medularămedulosuprarenala,
care este de origine
nervoasă şi care secretă catecolaminele.
Timusul
Se găseşte retrosternal. Se dezvoltă până la pubertate, când
regresează. Este alcătuit din
2 lobi împărţiţi în lobuli, la care distingemo zonă corticală şi o zonă
medulară.
Funcţional, extractele chimice (sunt în loc de hormoni şi conţin
în structură un grup
mai mic sau mai mare de aminoacizi).
Determină :
- frânarea dezvoltării gonadelor,
- stimulează creşterea,
- s t i m u l e a z ă
m i n e r a l i z a r e a o a s e l o r ,
- la pubertate regresează, pentru că s-a dezvoltat funcţia
gonadică (începe activitatea
sexuală) şi rămâne ca organ cu rol în apărarea imunitară.
Pancreasul endocrin
Pancreasul a fost descris la sistemul digestiv, acolo unde am
vorbit de funcţia s-a
endocrină.
Funcţia endocrină a pancreasului este produsă de către celulele
Langerhans, care sunt celule glandulare secretoare şi care conţin :
celule A, care secretă glucagon, celule B, care secretă insulina, celule D,
care secretă stomatostatinul şi celule F, care secretă un polipeptid
pancreatic.Insulina măreşte permeabilitatea celulelor pentru glucoză,
aminoacizi, potasiu, magneziu şi fosfaţi. modifică activitatea unor
enzime. este singurul hormon cu efect anabolizant pentru toate
metabolismele intermediare.Glucagonul are acţiune contrară insulinei.
- 20 -
ANR
ACES
PHARE 2003
Glandele sexuale
.
Sunt reprezentate de ovare, la femei şi de testicule, la bărbaţii,

dar vor fi prezentate în
cadrul aparatului genital.
Funcţiile sistemului endocrin
- Realizează şi coordonează pe cale umorală (prin intermediul
sângelui), funcţiile
organismului, sub control permanent al sistemului nervos.
- Asigură homeostazia organismului (catecolaminele,
mineraliicorticoizi, parahormoni).
- Intervin în procesele de creştere şi
dezvoltare (hormonii tiroidieni (tiroxina,
triodotiromina)
somatotropul –al hipofizei, hormonii sexuali, şi timusul (până la
pubertate are rol în creştere şi
dezvoltare, apoi activitatea e de inhibiţie).
- Hormonii intervin în reproducere prin
gametogeneză controlând fertilizarea,
hrănirea fătului,
deci asigurând perpetuarea speciei.
- Asigură răspunsul organismului la stres fizic, la inerţii, la
traume, la inaniţie, la stres psihic
(cortizonul şi catecolaminele)
- Influenţează sistemul nervos
(hormonii tiroidieni, androgeni (ai
masculinităţii) şi estrogeni
(ai feminităţii)).
- R o l m e t a b o l i c a c t i v , f i e c a r e
g l a n d ă a c ţ i o n e a z ă a s u p r a u n u i t i p
d e m e t a b o l i s m .
Deficienţele glandelor ar putea avea legătură cu probleme care
ţin de control, de
respectul de sine, cu senzaţii de îndepărtare, de reprimare, de
umilire şi de nelinişte,
a)
Reflexele hipofizei se află pe partea plantară a ambelor
picioare, exact la mijlocul
falangei distale a halucelui altfel spus în mijlocul pernuţei
degetului mare.
Se poate lucra cu policele oricărei mâini, ţinând priză cu
aceeaşi mână sau cu mâna opusă,
prin apăsare sau mişcări circulare.
b) Punctele reflexe ale epifizei se găsesc tot la nivelul halucelor,
în imediata vecinătate
cu cel al hipofizei, cum privim talpa, îl găsim oblic în sus
dreapta faţă de acesta.
Se lucrează prin aceleaşi metode ca hipofiza.
c)
Paratiroidele îşi au punctele reflexe înspre partea mediană a plantelor,
pornind de la extremitatea liniei umerilor la cea a diafragmei, pe
marginea falangei proximale a halucelui.
Prindem partea anterioară a piciorului, cu mâna de aceeaşi
parte, şi cu policele efectuăm
mişcări de apăsare şi tragere în jos.
d)
Tiroida se găseste tot pe plante, deasupra liniei diafragmei, sub
paratiroidă, arătând
ca o scurtă linie orizontală trasată pe articulaţia
metatarsofalangiană a halucelui.
- 21 -
PHARE 2003
.
Metoda de masare este la fel ca la paratiroidă, doar că de

această dată mişcările vor fi de
tragere stânga-dreapta.
e)
Suprarenalele se găsesc la aproximativ 2-3 centimetri sub linia
diafragmei, în mijlocul tălpilor, imediat deasupra rinichilor, de aceea se
lucrează la fel ca aceştia, dar punctele se pot masa chiar deodată.
f)
Punctele reflexe ale timusului sunt mici şi situate pe partea mediană a
picioarelor, sub articulaţia metatarsofalangiană a halucelui, pe muchia
primului os metatarsian, sau altfel spus în colţul din jos-dreapta, sub linia
diafragmei.
Cea mai simplă metodă de activare a lor este prin prinderea
piciorului dinspre partea
plantară, cu mâna opusă, şi apăsarea punctului cu policele.
APARATUL DIGESTIV
Tractul digestiv este deschis la ambele capete prin cavitatea
bucală şi anus. De la
interior spre exterior are peretele format din 4 straturi :
mucoasă, submucoasă, stratul
muscular şi adventicea (când se află deasupra diafragmului) şi
seroasa (când se află sub
diafragmă).
Regiunile tractului digestiv sunt: cavitatea bucală, faringele,
esofagul, stomacul,
intestinul subţire şi intestinul gros/
Tractul digestiv prezintă şi o serie de glande anexe: glande
salivare, ficatul pancreasul
exocrin.
Cavitatea bucală
Se găseşte în partea inferioară a feţei sub fosele nazale, mărginită
anterior de buze şi pe părţile laterale de obraji; are două orificii ce
comunică anterior cu exteriorul şi posterior cu faringele. Este împărţită
prin arcadele alveolo-dentare în vestibulul bucal şi cavitatea bucală
propriu zisă care conţine limba este organ musculo-membranos, foarte
mobil care participă la masticaţie, deglutiţie şi decelarea gustului).
Glandele salivare
După volumul lor, unele se numesc glande salivare mici, iar altele
mari (glandele propriu-zise). Glandele salivare mari sunt: parotida,
submandibulara şi sublinguala. Au rol în producerea enzimelor care
încep descompunerea alimentelor.
Faringele
Este un conduct musculo-membranos, o răspântie unde se
încrucişează calea
r
espiratorie cu cea alimentară. Mai serveşte la: fonaţie şi la
ventilarea urechii medii. În sus se
întinde până la baza craniului, iar în jos se continuă cu laringele
şi esofagul.
ANR
ACES
- 22 -
ANR
ACES
PHARE 2003
Esofagul
.
Este un conduct musculo-membranos prin care trec alimentele din

faringe în stomac şi care în medie are 25 cm. Este moale şi se lărgeşte
cu uşurinţă, dar este puţin extensibil în sens longitudinal.
Stomacul
Este partea cea mai dilatată a tubului digestiv. Se află situat în
partea stângă a
epigastrului şi este ascuns în cea mai mare parte de diafragmă
şi ficat.
Are o formă saculară, semănând cu un J având extremitatea
voluminoasă, cardia, în sus şi cea îngustă, pilor, în jos, recurbată spre
dreapta. Linia de separaţie între esofag şi stomac este dată de orificiul
cardial, iar între stomac şi duoden de orificiul piloric. Are capacitatea de
1,300 cmc şi funcţia de rezervor al alimentelor cu evacuare intermitentă
şi funcţie de digestie asigurată de sucul gastric.
Intestinul subţire
Se întinde între orificiul piloric şi valvula ileo-cecală. Este împărţit în
trei segmente: duodenul (porţiunea fixă), jejunul şi ileonul care
(constituie împreună porţiunea mobilă). Suprafaţa internă prezintă plicele
circulare şi vilozităţile intestinale.
- D u o d e n u l - a r e f o r m a
u n e i p o t c o a v e , l u n g i m e a
d e 2 5 c m ş i s e g ă s e ş t e
a t â t î n p a r t e a
superioară cât şi în cea inferioară a abdomenului, profund, înconjurând
capul pancreasului. Conţinutul stomacal ajuns în duoden este supus
acţiunii sucului pancreatic şi al bilei, care ajung la acest nivel prin ductul
pancreatic şi canalul coledoc.
- J e j u n o - i l e o n u l - e s t e
c u p r i n s î n t r e f l e x u r a
d u o d e n o - j e j u n a l ă ş i
v a l v u l a i l e o - c e c a l ă . A r e
lungimea variabilă de 5-6 metrii şi descrie un număr de 14-16 curburi de
semicercuri, ocupând cea mai mare parte a abdomenului. La acest nivel
nutrienţii alimentari prin intermediul venei porte sunt transportaţi către
ficat pentru a fi prelucraţi.
Intestinul gros
Este cuprins între valvula ileo-cecală şi orificiul anal, înconjoară ca o
ramă intestinul subţire, având lungimea de 1,60 metri. Are rolul de
depozitare şi de eliminare a substanţelor toxice din organism. După
criteriul aşezării topografice se împarte în: cec, colon şi rect.
- Valvula ileo-cecală este o valvulă circulară, care în condiţii normale
este închisă pentru a menţine bolul alimentar în jejuno-ileon şi micro-
organismele în colon, dar care se deschide după digestie şi absorbţie,
iar peristaltismul determină migrarea reziduurilor alimentare în cec.
- C e c u l e s t e l e g a t d e
a p e n d i c e l e v e r m i f o r m ,
c u r o l i m p o r t a n t î n
p a t o l o g i a a b d o m i n a l ă ş i
transformat în organ limfoid.
- C o l o n u l c u p r i n s î n t r e
v a l v u l a i l e o - c e c a l ă ş i
r e c t e s t e î m p ă r ţ i t î n
c o l o n a s c e n d e n t ,
transvers, descendent, sigmoidian.
- R e c t u l e s t e p o r ţ i u n e a
t e r m i n a n t ă a
s i g m o i d u l u i , c o b o a r ă
p r i n p e l v i s , s t r ă b a t e
p e r i n e u l ş i
se deschide la exterior prin anus, unde fecalele sunt eliminate
din organism.
- 23 -

PHARE 2003
Ficatul
.
Este cea mai mare parte anexă a tubului digestiv, localizat în

regiunea epigastrică abdominală: în partea dreaptă, sub diafragm,
deasupra colonului transvers şi mezocolonului, la dreapta stomacului.
Are 3 şanţuri care împart faţa viscerală a ficatului, în 4 lobi : stâng, drept,
pătrat şi un lob caudal. La exterior, ficatul este acoperit de peritoneul
visceral, sub care se află o capsulă fibroasă, din care se desprind
septuri conjunctivo-vasculare, care pătrund în parehimul hepatic (masa
ficatului), împărţindu-l în lobuli hepatici, care sunt unităţi morfologice şi
funcţionale ale ficatului. În spaţiul dintre trei lobuli, există aşa
numitulspaţiu
portal, care conţine printre altele canalul biliar perilobular.
Funcţiile ficatului
Dorim să le subliniem deoarece ficatul joacă un rol important în
multe activităţii de la nivelul organismului uman şi este bine ca prin
reflexoterapie să se insiste asupra lui, chiar şi atunci când nu este
bolnav.
- funcţie de secreţie – secretă bila,
- sinteză de săruri biliare,
- Sinteză de proteine plasmatice – albumină, fibrinogen,
globuline (cu excepţia
imunoglobulinelor) şi factori de coagulare,
- d e s t o c a j – s t o c h e a z ă
g l u c o z a s u b f o r m ă d e
g l i c o g e n , i o d , v i t a m i n a
A , B 1 2 , D , E , K ,
precum şi fierul necesar sintezei de hemoglobină,
- detoxificare,
- excreţie - hormoni, medicamente, colesterol, pigmenţi biliari
sunt excretaţi prin bilă,
- metabolism – intervine în metabolismul : carbohidrat, lipidic,
protidic,
- prin celulele Kupfeer, din ficat (de la nivelul sinusoidelor) scot
bacteriile şi celule roşii,
degradate ale sângelui,
- funcţie termoreglatoare,
- hematopoetică – la făt,
- reglează echilibru acido-bazic şi volumul de sânge circulant,
- intervine în coagulare şi hemostază.
Pancreasul
Este o glandă voluminoasă cu dublă secreţie anexată duodenului,
formată din: cap, corp şi coadă. Funcţia exocrină este aceea de a elibera
enzime cu rol în digestie şi când alimentele trec din stomac în intestin
primele enzime care încep să degradeze principiile alimentare, care au
loc la nivel intestinal, sunt enzimele pancreatice.
Vezica biliarăsau colecistul
Este un rezervor în formă de pară cu lungime de 10 cm, anexat
căilor de excreţie a bilei, în care aceasta se acumulează, în intervalul
dintre mese. Ea este situată în fosa vezicii biliare d
e pe faţa viscerală a ficatului.
Tractul biliar leagă ficatul de vezica biliară şi pe aceasta de
duoden unde lichidul biliar este
folosit în descompunerea alimentelor.
ANR
ACES
- 24 -
ANR
ACES
PHARE 2003
Funcţiile aparatului digestiv:
.
- hrănirea organismului;
- descompunerea alimentelor în componentele lor chimice;
- absorbţia lichidelor şi a substanţelor nutritive pentru a furniza energia
necesară vieţii;
- eliminarea organismelor sau substanţelor nocive care ar putea fi
ingerate;
- asigură peristaltismul;
- restabilirea apei şi reciclarea ei în cadrul sistemului;
- eliminarea reziduurilor.
Aparatul digestiv este afectat de stres. Emoţiile, frica, mânia,
pasiunea amoroasă pot avea efecte devastatoare asupra tubului
digestiv. Ingerarea alimentelor este corelată asigurării ideilor şi
procesării informaţiilor. Confuzia, nehotărârea, supraîncărcarea şi
gândirea rigidă pot influenţa toate părţile aparatului digestiv.
a)
Orificiul bucal ocupă în harta reflexogenă a piciorului, partea superioară
a degetelor, de sub unghii până la jumătatea celei de-a treia falange, la
degetele 2, 3, 4 şi 5, şi până la jumătatea celei de a doua falange la
haluce. La nivelul degetelor 2, 3, 4 şi 5 este reprezentată dantura, iar la
nivelul halucelui avem: pe falanga distală, sub baza unghiei, maxilarul
superior, şi pe cea proximală, sub articulaţia interfalangiană, maxilarul
inferior; de o parte şi de alta a articulaţiei interfalangiene sunt dispuse
amigdalele.
b)
Punctele reflexe ale faringelui se găsesc tot pe partea anterioară a
piciorului, între oasele metatarsiene 1 şi 2, imediat sub articulaţiile
acestora cu falangele, sau altfel spus imediat sub punctul reflex al
laringelui.
În aceste zone masajul se face cu policele oricare din mâini,
executându-se mişcări de apăsare şi tragere în jos, pe degetele 2. 3. 4 şi
5, iar pe haluce se pot face apăsări sau mişcări orizontale la nivelul
maxilarului superior şi inferior şi circulare pe punctele amigdalelor.
Pentru presarea zonelor corespuzătoare dinţilor se poate folosii şi partea
latero-externă a policelui.
c)
Reflexul esofagului se află pe ambele plante, între linia umerilor
şi cea a diafragmei,
sub forma unei linii verticale, situate între articulaţiile
metatarsofalangiene 1 şi 2.
Ţinând anterior piciorul, cu mâna de aceeaşi parte putem
efectua apăsare-ridicare sau
apăsare şi tragere, cu policele aceleaşi mâini.
d) Punctele reflexe ale stomacului se găsesc pe ambele picioare, pe bolta
plantară, sub articulaţia metatarsofalangiană a halucelui, între linia
ligamentară şi extremitatea mediană a piciorului. În cazul afecţiunilor
stomacului sensibilitatea este mai mare la piciorul stâng deoarece corpul
stomacului este localizat în abdomen uşor spre stânga faţă de epigastru.
- 25 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
e)
În aceeaşi zonă imediat sub punctele reprezentative pentru
stomac, se află cele ale
pancreasului.
f)
Punctele reflexe ale duodenului sunt dispuse între linia ligamentară şi
extremitatea mediană a picioarelor, sub pancreas, şi oblic sus dreapta
(respectiv oblic sus stânga), faţă de zona jejunoileonului.Obs: Pentru
aceste trei puncte tehnica de lucru este aceeaşi.
Ţinând piciorul cu mâna de aceeaşi parte, palma pe partea mediană a
acestuia şi degetele pe cea anterioară, policele efectuează mişcări de
apăsare-ridicare, sau mişcări circulare, pe punctul în lucru. Se pot activa
şi toate cele trei puncte deodată, din aceeaşi poziţie policele efectuează
mişcări de apăsare şi tragere, de sub linia diafragmei la cea a călcâiului.
g) Jejunoileonul ocupă o întinsă zonă în centru plantelor, dispusă deasupra
călcâiului, între linia pelvină şi cea a taliei, de la extremitatea mediană, la
zona dintre metatarsienele 3 şi 4. Pentru masaj ţinem priză cu mâna de
aceeaşi parte şi folosim policele celeilalte făcând mişcări de apăsare în
zigzag, deoarece suprafaţa este mare şi ne permite acest lucru. Se
poate folosii şi articulaţia distală a policelui, sau cea de a doua articulaţie
a indexului.
h) Ficatul îşi are punctul reflex doar la piciorul drept, pe partea plantară, sub
linia diafragmei, plecând de la spaţiul dintre cele două articulaţii
metatarsofalangiene şi mergând spre partea medială a piciorului, sub
degetul 4.
Pentru masarea acestui punct se foloseşte policele mâini drepte, ţinând
priză cu palma sprijinită pe marginea exterioară a piciorului şi cu
degetele poziţionate pe partea anterioară a acestuia, se pot executa
mişcări de apăsare-tragere, circulare sau apăsare ridicare.
i)
Punctul reflex al vezicii biliare se află tot pe piciorul drept şi în
vecinătatea celui a ficatului, tot imediat sub linia diafragmei, dar sub
articulaţia metatarsofalangiană a degetului 5.
Masajul reflexogen asupra acestui punct se efectuează la fel ca
cel pentru reflexul
ficatului.
j)
Intestinul gros începe la piciorul drept cu cecul şi valvula ileo-cecală. Şi
se termină la cel stâng cu anusul. Privind plantele una lângă cealaltă,
am putea descrie intestinul gros ca pe un dreptunghi, cu laturile scurte
dispuse, stânga-dreapta şi cele lungi, superior-inferior, cea inferioară
fiind întreruptă.
- Reflexul cecului se găseşte pe planta dreaptă, la nivelul liniei călcâiului,
în zona metatarsianului 3, şi coboară oblic spre apendice. Masarea
acestui punct se poate face la fel ca a apendicelui, sau se include în
traseul intestinului gros.
- Reflexul valvulei ileo-cecale se află pe planta dreaptă,
deasupra liniei călcâiului, între
metatarsienele 2 şi 3.
- Deasupra punctului valvulei ileo-cecale, sub forma unei linii
verticale trasată până la
linia taliei, se află punctul reflex al colonului ascendent.
- Pornind de la partea superioară a colonului ascendent, de a-
lungul liniei taliei spre
extremitatea medială a piciorului drept şi continuând la cel
stâng, pe aceeaşi linie, până
- 26 -

PHARE 2003
.
în zona dintre metatarsienele 3 şi 4 a acestuia, se întinde zona
reflexă a colonului
transvers.
- Pe piciorul stâng, de la partea terminală a colonului transvers, (de sub
linia taliei, spaţiul dintre metatarsienele 3 şi 4), se află punctul reflex al
colonului descendent, sub forma unei linii verticale trasată până la linia
călcâiului.
- P l e c â n d d e l a
p o r ţ i u n e a t e r m i n a l ă a
c o l o n u l u i d e s c e n d e n t ,
s p r e p a r t e a m e d i a n ă a
piciorului, chiar pe linia călcâiului, la nivelul metatarsienelor 3 şi
2, se află punctul
reflex al sigmoidului.
- Imediat la terminarea punctului reflex al sigmoidului, pe aceeaşi linie a
călcâiului, la nivelul metatarsianului 1, şi coborând oblic spre partea
mediană a piciorului, depăşind la sfârşit puţin linia călcâiului, se află
zona reflexă pentru rect şi anus.
Deşi intestinul gros reprezintă o zonă extinsă, dispusă pe ambele
picioare, se recomandă masarea sa ca pe un tot, pentru a facilita
evacuarea intestinală, insistându-se asupra punctelor reprezentative
unor anumite porţiuni numai atunci când este cazul. Masajul se începe la
piciorul drept, de pe punctul reflex al valvulei ileo-cecale, sau chiar al
apendicelui, ţinând priză cu mâna de aceeaşi parte ne folosim de
policele ei pentru apăsare şi tragere, mai întâi spre partea laterală a
piciorului, până în zona dintre metatarsienele 3 şi 4. unde începe zona
colonului ascendent, apoi urcăm pe acesta, până la linia taliei, facem
dreapta, spre partea mediană a piciorului, schimbând mâinile trecem la
celălalt picior, de unde pornim cu aceeaşi mişcare trăgând spre lateral
pe colonul trans-vers, în zona dintre metatarsienele 3 şi 4 coborâm spre
linia călcâiului, pe cel descendent, unde ajungând facem stânga spre
partea mediană a piciorului, pe restul porţiunii intestinului. Mişcarea se
poate face şi cu policele mâinii de pe partea opusă şi chiar folosindu-ne
de articulaţia distală a acestuia, sau de aceeaşi articulaţie a indexului. În
cazul constipaţiilor se insistă pe partea terminală a intestinului.
APARATUL RESPIRATOR
Se împarte în:
- t r a c t u l r e s p i r a t o r
s u p e r i o r d i n c a r e f a c
p a r t e : n a s u l ,
s i n u s u r i l e p a r a n a z a l e ,
cavitatea nazală (în mod accesoriu), faringele şi laringele;
- t r a c t u l r e s p i r a t o r
i n f e r i o r , r e p r e z e n t a t
d e : t r a h e e , a r b o r e l e
b r o n ş i c ş i p l ă m â n i .
Nasul
Alcătuit din nasul extern şi cavitatea nazală.
- Nasul extern este situat la mijlocul feţei şi are forma unei piramide
triunghiulare cu vârful în sus, fiind compus din: piele, ţesut subcutanat,
strat muscular, şi scheletul alcătuit din oase (nazale, maxile şi procesele
frontale), cartilaje şi lama fibroasă.
- Cavitatea nazală este situată în centrul maxilarului, deasupra
cavităţii bucale. Este
divizată în două fose nazale şi comunică cu sinusurile
paranazale situate în jurul ei.
ANR
ACES
- 27 -
ANR
ACES
PHARE 2003
Sinusurile
.
Sunt patru perechi de compartimente pneumatice, pline cu aer, ce

micşorează greutatea scheletului capului mărind totodată rezistenţa
acestuia, dar au şi rol de izolatori termici şi de rezonatori ai sunetelor. În
funcţie de osul în care sunt săpate avem sinusuri: frontale, maxilare,
etmoidale şi sfenoidiene.
Laringele
Este un organ tubular, situat în regiunea antero-mediană a gâtului,
în formă de piramidă triunghiulară (orientată cu baza în sus), ce creşte
odată cu înaintarea în vârstă. Cavitatea internă a laringelui nu seamănă
cu partea externă, ea fiind învelită de o tunică mucoasă şi poate fi
comparată cu două pâlnii ce se privesc cu vârfurile în sus. În structura lui
se întâlnesc : scheletul cartilaginos, aparatul de unire a cartilajelor,
muşchi tunica (mucoasă şi submucoasă), vase şi nervi.
Traheea
Este şi ea un organ tubular, ce continuă laringele şi se întinde de la
vertebra a şasea cervicală până la a patra toracală, unde se divide în
cele două bronhii. Este formată dintr-un schelet fibro-cartilaginos, învelit
de adventice şi căptuşit de mucoasă.
Bronhiile
Cele principale sunt în număr de două (dreaptă şi stângă) şi
coboară în jos, la hilul pulmonar, unde se divid formând arborele bronşic.
Forma exterioară este asemănătoare cu cea a traheii, doar că ele sunt
mai subţiri şi mai mici, cea dreaptă fiind puţin mai voluminoasă decât
cea stângă.
Plămânii
Sunt în număr de 2, situaţi în cavitatea toracică, acoperiţi de o
pleură dreaptă şi una stângă, ce nu comunică între ele separate prin
mediastin (regiunea intermediană a cavităţii toracice) şi reprezintă
organele principale ale respiraţiei, la nivelul lor având loc schimbul
alveolar de gaze. Prin hilul pulmonar intră şi ies din plămâni
formaţiuni, care alcătuiesc
pediculul pulmonar din care fac parte : două vene pulmonare,
o bronhie principală, o arteră
pulmonară, vase limfatice şi nervi. Suprafaţa plămânilor este traversată
de fisuri adânci care împart plămânul drept în trei lobi (superior, inferior
şi mijlociu), iar plămânul stâng în doi lobi. Lobii pulmonari la rândul lor
sunt împărţiţi în segmente pe criterii vasculare şi prin ramificaţii bronşice,
care au autonomie morfo-funcţională proprie. În interiorul segmentului
bronhiile segmentare se ramifică, de 10 până la 15 ori, ultima ramificaţie
ne având schelet cartilaginos şi poartă numele debronhiolă, care va
asigura ventilaţia unui lobul pulmonar. În lobul bronhiolele se mai
ramifică de multe ori până la nivel de canale alveolare, în care se
deschid saci alveolari umpluţi cu aer. Lobulul va fi deci unitatea
morfologică şi funcţională a plămânului.
- 28 -
ANR
ACES
PHARE 2003
Muşchiul diafragmei
.
Este cel care separă cavitatea toracică de cea abdominală, faţa

superioară convexă formând baza cutiei toracice, iar cea inferioară,
concavă, formează plafonul abdominal. Are rol important în respiraţie,
atât în cea normală, muşchiul diafragmei coborând cu 1,2 până la 2,5
cm, cât şi în cea forţată muşchiul coborând cu 7,5 până la 10 cm, iar
atunci când se relaxează aerul va fi împins afară din plămâni.
Funcţiile aparatului respirator
Principala funcţie a aparatului respirator este respiraţia care include:
ventilaţia, respiraţia externă, transportul de gaze, respiraţia internă, şi
respiraţia celulară. Procesul respirator este foarte important deoarece
oxigenul (esenţial vieţii intracelulare) este inspirat şi distribuit tuturor
celulelor, produsul rezidual (bioxidul de carbon) este transportat la
plămâni şi eliminat, fiecare parte a aparatului respirator având un rol
bine stabilit.
Plămânii au legătură cu capacitatea de a trăi plenar şi de a simţi
acest lucru, cu problemele care ţin de respectul de sine. Pneumonia se
pare că are legătură cu suferinţa, cu pierderea şi cu disperarea. Bronşita
poate fi cauzată de un mediu familial tensionat. Astmul se pare că are
legătură cu senzaţiile de reprimare, sentimentul de vinovăţie sau plânsul
înăbuşit. Problemele de sinusuri ar putea apărea pentru că ne simţim
sufocaţi de o persoană apropiată.
Descrierea punctelor reflexe şi acţiunea asupra lor
Cavitatea toracică este reprezentată la nivelul piciorului, între
linia umerilor şi cea a
diafragmei, atât pe partea plantară cât şi pe cea anterioară.
a)
Nasul îşi are punctul reflex la ambele picioare, pe partea
mediană a acestora, în
partea externă a halucelui, lângă unghie, pornind de la vârful,
la baza acesteia.
Pentru a acţiona asupra reflexului nasului, prindem piciorul cu
mâna de aceeaşi parte şi cu
partea laterală internă a policelui efectuăm mişcări de tragere
sau de presare.
b) Punctele reflexe ale sinusurilor sunt:
- vârful halucelui, de-a lungul terminaţiei unghiei, pentru
sinusurile frontale;
- partea posterioară a falangelor distale a degetelor 2 şi 3
(perniţele sau buricele
degetelor), pentru sinusurile maxilare;
- partea posterioară a falangei distale 4, pentru labirintul etmoidal;
- iar partea posterioară a falangei distale 5, pentru sinusul sfenoidal.
Sinusurile pot fi masate ţinând piciorul cu mâna de aceeaşi parte folosim
policele pentru presări şi mişcări circulare, sau ţinând priză cu mâna
opusă executăm mişcări de presare sau tragere în sus cu policele mâini
de aceeaşi parte. Sinusurile se pot stimula şi plin simpla tragere de
degete.
- 29 -

PHARE 2003
.
c)
Laringele şi traheea îşi au punctele reflexe pe partea anterioară a
picioarelor, între articulaţiile metatarsofalangiene ale halucelui şi celui de
al doilea deget, bine înţeles laringele fiind situat superior şi traheea
inferior.
Asupra punctelor pentru laringe şi trahee se acţionează
prinzând piciorul cu oricare din
mâini şi folosind policele aceleaşi pentru presări sau trageri sus-
jos.
d) Bronhiile şi plămâni se găsesc, pe plantele picioarelor, între linia umerilor
şi cea a diafragmei, în jurul articulaţilor metatarsofalangiene a degetelor
1, 2 şi 3, (altfel spus la nivelul perniţelor picioarelor), bronhiile fiind
deasupra (imediat sub linia umerilor) iar plămâni dedesubt (imediat
deasupra liniei diafragmei).
Plămâni şi bronhiile se lucrează sprijinind piciorul cu mâna
opusă, iar cu policele sau cu
articulaţia distală a acestuia se pot efectua mişcări circulare, de
tragere sau în zigzag.
e)
Muşchiul diafragmei este dispus orizontal, paralel cu linia
imaginară a diafragmei,
pe partea anterioară a picioarelor, la baza articulaţiilor
metatarsofalangiene.
Diafragma se poate masa ţinând priză cu o mână sau cu
ambele, şi folosind policele pentru
mişcări orizontale de-a lungul ei.
SISTEMUL CARDIOVASCULAR
Părţile componente ale sistemului cardiovascular sunt; inima,
sângele şi vasele de
sânge.
Inima
Prezintă o formă piramidală triunghiulară culcată pe diafragm, axul
inimi fiind orientat în jos la stânga şi înainte. Prezintă 4 cavităţi : două
superioare numite atrii şi două inferioare numite ventricule (cu pereţii mai
groşi). Atriile nu comunică între ele decât în viaţa intrauterină iar
ventriculele niciodată. Comunicarea între atrii şi ventricule este dirijată
prin prezenţa unor valve numitecusfide (3 pe partea dreaptă două pe
partea stângă), în formă de cuib de rândunică.
Inima este alcătuită din trei tunici care din spre exterior spre interior
sunt: epicardul miocardul şi endocardul. Miocardul reprezintă muşchiul
inimi, şi este format din miocardul adânc contractil şi ţesutul nodal sau
embrional. Inima asigură circulaţia în vasele de sânge.
Ea bate într-un ciclu ritmic, de contracţie şi relaxare, care are
loc de 40-70 de ori pe
minut, determinând circulaţia sangvină.
Circulaţia sângelui prin inimă
Sângele circulă din ventriculul stâng prin vase sangvine arteriale,
arteră aortă, din care se desprind vase ale circulaţiei sistemice, care
duc sângele către capilarele din ţesuturi formând marea circulaţie.
Sângele se întoarce în inimă prin atriul drept, vena cavă
s
uperioarăşi vena cavă inferioară, de unde prin contracţia
ventriculului drept ajunge în
plămânii, lasă CO2 se încarcă cu oxigen şi se întoarce la inimă în
atriul stâng, prin 4 vene
pulmonare formând mica circulaţie sau circulaţia pulmonară.
ANR
ACES
- 30 -
ANR
ACES
PHARE 2003
Sângele
.
Este mediul principal de transport al nutrienţilor şi al oxigenului

necesar celulelor metaboliactive ale corpului omenesc. Volumul este de
4-5 litri la femei, 5-6 litri la bărbaţi şi ocupă cam 8% din greutatea
corpului.
Sângele este un ţesut conjunctiv lichid. Conţine celule şi fragmente
de celule aflate într- un matrix intercelular numit plasmă sangvină.Plas
ma reprezintă porţiunea lichidă a sângelui şi conţine aproximativ 90%
apă şi 10% elemente organice şi anorganice dizolvate în apă : Proteine
(fibrinogenul cu rol în coagulare, albumina, globulinele şi
imunoglobulinele), glucide (glucoza), lipide (trigliceride şi colesterol),
electroliţi (calciu, sodiu, potasiu, magneziu, etc.).
Elementele figurate sunt reprezentate de eritrocite, leucocite
şitrombocite.
Structura vaselor sangvine
Vasele care pleacă de la inimă se numesc artere şi vasele care vin
la inimă se numesc vene, iar vasele la nivelul cărora au loc schimburi de
substanţe se numesc capilare. Arterele mari se vor ramifica în artere
mijlocii şi mici numite arteriole care se continuă cu venule ce se vor
deschide în vene mijlocii şi vene mari.
Între arteriole şi venule se intercalează capilarele locul de
schimb între sânge şi ţesuturi.
Funcţiile sângelui
 t r a n s p o r t o r ,
 n u t r i t i v ă ,
 r e s p i r a t o r i e ,
 e x c r e t o a r e ,
 d e a p ă r a r e ,
 h o m e o s t a z i c ă ( m e n ţ i n e
h o m e o s t a z i a ) ,
 i z o t e r m i c ă .
Inima trimite iubire, iar sângele reprezintă bucuria, atacul de cord
opunându-se bucuriei de a trăii. Hipertensiunea arterială, este corelată
emoţiilor ne exprimate, sau problemelor emoţionale ne rezolvate, iar
hipotensiunea exprimă tristeţe, depresie sau pierderi. Varicele sunt
legate de descurajări şi senzaţie de supraîncărcare.
a)
Vasele sangvine nu sunt reprezentate fiecare în parte (ar fi imposibil
acest lucru), dat fiind faptului că ele împânzesc tot corpul, avem în
schimb două puncte importante de o parte şi de alta a articulaţiei
tibiotarsiene, pe partea internă pentru circulaţia din jumătatea inferioară
şi pe partea externă circulaţia din jumătatea superioară.
Punctul pentru circulaţia din partea inferioară se masează cu
policele, ţinând mâna
sprijinită pe zona metatarsiană, sau indexul mâinii opuse,
ţinând priză cu mâna de aceeaşi
- 31 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
parte, pe partea externă a piciorului. La fel se acţionează şi pentru

punctul din partea externă, doar că se va folosi policele mâinii opuse sau
indexul mâinii de aceeaşi parte. Mişcările pot fi de apăsare sau de
tragere în sus pe marginea tibiei, 2-3 cm.
b) Punctul reflexogen al inimi se află doar pe piciorul stâng, pe
partea plantară,
deasupra liniei diafragmei, între articulaţiile
metatarsofalangiene 4 şi 5.
Se sprijină piciorul stâng cu mâna dreaptă, palma fiind aplicată pe
marginea laterală a acestuia şi degetele pe partea anterioară, şi cu
policele mâinii stângi se execută mişcări circulare, de apăsare-ridicare,
sau de apăsare-tragere. Indiferent de afecţiunea ce trebuie tratată pe
punctul reflexogen al inimii nu se acţionează mai mult de un minut,
pentru a evita hipertensiunea arterială şi tahicardia.
ORGANELE DE SIMŢ
Tegumentul sau pielea
Formată din epidermă (la exterior), derm (stratul intern) şi ţesut
subcutanat (alcătuit în special din ţesut conjunctiv, ce acoperă muşchii),
este organul cu cea mai mare dimensiune de pe suprafaţa corpului are
aproximativ 1,5 m2 şi 1-4 mm grosime, în funcţie de zonă. . La nivelul
epidermului şi dermului se află terminaţii nervoase libere şi încapsulate,
ce reprezintă receptori pentru căldură, răceală, atingere, presiune şi
durere.
Funcţiile tegumentului sunt:
- de protecţie Contra: loviturilor, microbilor, radiaţiilor solare,
faţă de unele lichide sau
gaze;
- la nivelul ei are loc o uşoară respiraţie cutanată;
- funcţie de excreţie prin glandele sudoripare;
- de termoreglare;
- este un organ al sensibilităţii cutanate, tactile, termice şi
dureroase;
- depozitează ţesutul adipos;
- prin secreţia sudorii intervine în metabolismul apei şi al ionilor
minerali;
- funcţie de absorbţie.
Ochii
Sunt formaţii din globii oculari şi organele anexe ale acestora.
a)
Globii oculari, aşezaţi în orbite, au o formă sferică sunt formaţi
din medii refringente
şi 3 tunici acoperite de o membrană capsulară.
Tunica externă prezintă două porţiuni: sclerotica (partea
albicioasă a globului ocular) şi
corneea (o membrană formată din 5 straturi).
- 32 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
Tunica mijlocie este reprezentată prin: coroidă, corpul ciliar şi

irisul care serveşte la
dozarea luminii care ajunge la retină,
Tunica internă este reprezentată de retină formată dintr-o foiţă
externă, ce conţine un strat de celule pigmentare; şi una internă care în
totalitate în retină formează 10 straturi şi unde se găsesc celulele
senzoriale vizuale fotoreceptoare (în formă de conuri şi bastonaşe). Pe
retină există o zonă numită pată galbenă, la nivelul căreia într-o zonă
numită foveia centralis, cu acuitate vizuală maximă şi aici întâlnim
numai celule în formă de conuri. Tot pe retină există o zonă pe unde
iese nervul optic numită pată oarbă.
c)
Mediile refringente ale globului ocular formează sistemul
dioptric al ochiului şi sunt
reprezentate prin: cornee, cristalin, umoarea apoasă şi corpul
vitros.
d) Organele anexe ale globului ocular sunt reprezentate de cei
6 muşchi ai globului
ocular şi de sprâncene, pleoape şi aparatul lacrimar.
Urechile
Urechea este împărţită în 3 părţi, externă medie şi internă.
Urechea externă este formată din pavilionul urechii, care are un
schelet fibrocartilaginos ce îi dă o formă neregulată; şi conductul auditiv
extern, un canal de 2-3 cm ce ajunge la urechea medie.
Urechea medie este o cameră plină cu aer, formată din:
- cavitatea timpanică ce conţine timpanul şi cele trei oase ale
urechii, numite după forma
lor: ciocan, nicovală şi scăriţă;
- c a v i t ă ţ i l e m a s t o i d i e n e
– n e r e g u l a t e ;
- tuba internă sau Trompa lui Eustachio, prin care se face
legătura între cavitatea
timpanică şi nazofaringe.
Urechea internă sau labirintul este cea mai importantă pentru
organul acusticovestibular, intervenind şi în menţinerea echilibrului. Este
alcătuită dintr-un labirint osos şi unul membranos.
- Labirintul osos este format din: vestibul, canale semicirculare
şi melc.
- Labirintul membranos se află în interiorul celui osos şi prezintă
aceleaşi formaţiuni.
Organele de simţ au legătură cu viziunea pe care o avem
asupra noastră şi cu nevoia de
a ne proteja. Iritarea, neliniştea, frica şi alte emoţii se pot
reflecta la nivelul lor.
Deoarece tegumentul este întins pe toată suprafaţa corpului,
nu va avea o zonă reflexă
anume.
Papilele gustative se găsesc în interiorul cavităţii bucale aşa că
vor fi activate prin
masajul punctelor reflexe ale acestea.
Nasul care ne ajută în decelarea mirosului a fost prezentat în
capitolul cu aparatul
respirator.
- 33 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
Deoarece am stabilit deja că reflexelor emisferei drepte a capului îi

corespund piciorului stâng, şi respectiv invers, punctele reflexe ale
ochiului şi urechii drepte se vor afla pe piciorul stâng şi cele ale urechii şi
ochiului stâng, pe piciorul drept. Astfel avem:
a)
Reflexele ochilor dispuse la nivelul plantelor, pe linia umerilor,
exact la baza
degetelor 2 şi 3.
b)
Reflexele urechilor dispuse ca şi cele ale ochilor, doar că la
baza degetului 4 şi 5.
Masarea acestor puncte se va face la fel şi anume prin apăsare-ridicare
sau apăsare-tragere, cu policele oricărei din cele două mâini şi ţinând
priză pe partea laterală sau mediană a picioarelor, în funcţie de mâna pe
care o folosim.
c)
Urechea internă sau centru de echilibru este reprezentat pe partea
anterioară a picioarelor, între falangele proximele ale degetelor 4 şi 5.
Când pacienţii acuză perturbări de echilibru pe o anumită parte, se va
insista asupra punctului reflex de pe piciorul opus.
Aceste puncte se pot masa atât cu policele cât şi cu indexul oricărei
mâinii, ţinând priză de pe partea laterală sau mediană a piciorului, (în
funcţie de mâna folosită) şi efectuând mişcării de apăsare-tragere sau
apăsare-ridicare.
SISTEMUL OSOS
Ţesutul osos intră în alcătuirea sistemului osos, formând oasele,
piese anatomo- funcţionale, care intră în alcătuirea scheletului uman.
Din sistemul osos mai fac parte cartilajele de creştere articulare,
ligamentele şi tendoanele. Acestea reprezintă de fapt nişte „organe vii”
cu suport nervos, sanguin şi limfatic propriu. Conţin şi minerale precum:
fosfat şi carbonat de calciu, magneziu, sodiu, potasiu, etc. Forma
oaselor este variată. Ele pot fi: lungi, scurte, late, neregulate şi
sesamoide (incluse în ţesuturi moi). Articulaţiile sunt constituite prin
totalitatea elementelor prin care oasele se unesc între ele, După funcţia
şi mişcarea pe care o determină ele pot fi: articulaţii fibroase, unde
mişcarea este redusă sau inexistentă şi sinoviale (sunt cele mai multe şi
la nivelul lor se produc mişcări multiple.
Funcţiile sistemului osos
• S c h e l e t u l a s i g u r ă
f o r m a c o r p u l u i ,
p r o t e c ţ i a p e n t r u
p ă r ţ i l e m o i ,
p r o t e c ţ i a d a t ă d e
f o r ţ e
antigravitaţionale.
• P e r m i t a t a ş a r e a
s a u i n s e r ţ i a
m u ş c h i l o r ş i
f o r m e a z ă p â r g h i i ,
c a r e a c ţ i o n a t e d e
m u ş c h i
permit mişcarea.
• Ţ e s u t u l o s o s a r e
ş i f u n c ţ i e
m e t a b o l i c ă c e e a
c e - l c o n d u c e l a
s t o c a r e a
e l e m e n t e l o r
minerale, care la nevoie pentru organism, pot fi scoase din
ţesutul osos, în vederea
restabilizării homeostaziei.
• Î n a c e l a ş i t i m p
m a i d e p o z i t e a z ă o
s e r i e d e e l e m e n t e
t o x i c e : p l u m b ,
a r s e n i c : a v â n d
a s t f e l
o funcţie antitoxică.
- 34 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
• Ţ e s u t u l o s o s a r e
f u n c ţ i e
h e m a t o g e n ă –
f o r m a r e a
e l e m e n t e l o r
f i g u r a t e s a n g v i n e ,
f u n c ţ i e
îndeplinită de măduva roşie, a oaselor, care este întâlnită la embrioni, iar
la adulţi doar la anumite oase (coastele, sternul, anumite oase ale
capului şi bazinului. În rest măduva roşie se transformă în măduvă
galbenă, fără rol hematogen.
Oasele reprezintă structură şi sprijin, iar ligamentele, uşurinţa
mişcării, fenomenul schimbării, felul şi ritmul în care ne adaptăm
acesteia, precum şi modul în care evoluăm într-o anumită direcţie în
viaţă. Articulaţiile pot reprezenta „eul” şi tendinţele acestuia de a fi
inflexibil.
În hărţile reflexogene oasele nu au o reprezentare proprie, ci doar
articulaţiile. Atât în profilaxie cât şi în tratarea unor afecţiuni prin
reflexoterapie se insistă asupra articulaţiilor, a glandelor (în special
tiroidă şi paratiroidă) şi a zonelor sangvine şi limfatice. Coloana
vertebrală este singura componentă a sistemului osos care ocupă o
zonă importantă în hărţile reflexe, probabil datorită funcţiilor multiple, a
multitudinii de articulaţii existente şi a faptului că ea adăposteşte măduva
spinării.
Nici articulaţiile nu sunt reprezentate în totalitate ci doar cele mai
importante, mai mari şi mai mobile, Astfel vom întâlni pe lângă coloana
vertebrală şi articulaţiile acestea, zonele cefei, unde se articulează
craniul cu coloana vertebrală, articulaţiile scapulohumerale (ce leagă
membrele superioare libere de trunchi), articulaţiile coxofemurale (care
leagă membrele inferioare de trunchi) şi articulaţiile cotului respectiv
genunchiului (ţinând cont de zonele corelate).
a)
Zona reflexă a coloanei vertebrale este situată pe partea mediană a
picioarelor, de la linia umerilor până la cea pelvină pe care o depăşeşte
puţin), aşezare logică dacă ne gândim că tălpile unite reprezintă oglinda
corpului. Trebuie observat perfect paralelismul dintre coloana vertebrală
şi linia mediană a picioarelor, astfel şi zonele coloanei vor fi reprezentate
fiecare de a-lungul acesteia, putând fi lucrate individual atunci când e
cazul. De a-lungul părţii mediane a picioarelor distingem:
- Cele 7 vertebre ale zonei cervicale, sunt reprezentate pe
partea laterală a falangei
proximale a halucelui.
- Imediat sub ea urmează reflexul celor 12 vertebre toracale ce se întinde
de a-lungul primului metatars, între articulaţia acestuia cu falanga
proximală a halucelui şi cu cea tarsometatarsiană.
- De a-lungul primului os tarsian, trecând pe sub maleola
internă, până dăm de osul
calcaneu, se găseşte zona reflexă a celor 5 vertebre lombare.
- Imediat sub iele, coborând pe marginea calcaneului spre
plantă, la linia călcâiului,
găsim reflexul osului sacru.
- Punctul reflex al coccisului este reprezentat tot pe partea
mediană a piciorului,
continuându-l pe cel al sacrului cam 1-2 cm pe marginea
calcaneului.
- 35 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
De obicei se acţionează asupra întregii zonei reflexe a coloanei

vertebrale, susţinând piciorul drept cu mâna stângă şi pe cel stâng cu
mâna dreaptă, ne folosim de police pentru a efectua o mişcare de
apăsare şi tragere de-a lungul acestea. Mai putem ţine priză pe partea
laterală a piciorului şi folosi pentru presare partea laterală a policelui de
la cealaltă mână. Când este necesară insistenţa asupra anumitei zone a
coloanei, modul de lucru este acelaşi doar că deplasarea va fi scurtă şi
repetată pe locul respectiv.
b) Punctele reflexe corespunzătoare cefei se găsesc pe partea plantară,
imediat sub articulaţia interfalangiană a halucelui, de-a lungul liniei
umerilor. Mişcarea cea mai indicată aici este de apăsare-ridicare sau
apăsare-tragere în sens orizontal. Se poate face ţinând priză pe partea
laterală a piciorului folosim policele mâinii opuse, sau folosindu-ne de
oricare dintre degetele mari dar prinzând în palmă, degetele piciorului în
lucru.
c)
Punctele reflexe ale articulaţiei scapulo-humerale se găsesc pe
plantele picioarelor,
sub linia umerilor, pe falanga proximală a degetului 5
Acţiunea asupra lor este identică cu cea asupra vezicii biliare, splinei,
ficatului şi inimii, adică ţinând priză cu palma sprijinită pe marginea
exterioară a piciorului şi cu degetele poziţionate pe partea anterioară a
acestuia, se pot executa mişcări de apăsare-tragere, circulare sau
apăsare-ridicare.
d) Reflexele articulaţiilor coxofemurale sunt probabil cele mai
uşor de depistat
deoarece se găsesc la ambele picioare în jurul maleolelor.
Mişcările sunt făcute de police fiind circulare în jurul acestora, susţinând
piciorul cu mâna sprijinită pe partea s-a anterioară. Evident că pentru
masajul în jurul maleolei externe a piciorului drept şi pentru cea internă a
piciorului stâng, folosim mâna dreaptă, iar pentru cea internă a piciorului
drept şi cea externă a piciorului stâng, mâna stângă.
e)
Pe partea laterală a picioarelor, sub articulaţia tarsometatarsiană găsim
ca o curbură pe marginea ultimului os tarsian şi a calcaneului. La fiecare
picior acesta reprezintă punctul reflex al articulaţiei cotului şi
genunchiului, a mâinii şi respectiv piciorului de aceeaşi parte.
Cu piciorul aşezat în mâna de pe aceeaşi parte folosim policele pentru
mişcări de apăsare- tragere de-a lungul acestei zone. Putem să ne
folosim şi de mâna de pe partea opusă, mişcările fiind aceleaşi dar
susţinerea piciorului se face prinzând-ul dinspre partea plantară.
Obs: Pentru afecţiuni la nivelul articulaţiilor mâinii nu există un
punct reflex, cum nici
pentru cele ale picioarelor, benefic în tratarea afecţiunilor din aceste
zone fiind masajul reflexogen de ansamblu. Ţinând cont şi de corelaţia
dintre acestea. Principiul tratării prin corelare funcţionează şi pentru
celelalte articulaţii.
APARATUL REPRODUCĂTOR
- 36 -
ANR
ACES
PHARE 2003
1. Organele genitale feminine
.
Ovarele, trompele uterine, uterul şi vaginul constituie organele

genitale interne, iar formaţiunile vulvei, pe cele externe. Mamelele şi
complexul musculo-fascial reprezintă glande anexe.Ovarele sunt
glande sexuale ale feminităţii ce produc ovocitele şi îndeplinesc
un
important rol de glandă endocrină prin secreţia de hormonii sexuali
feminini (progesteron, estrogeni şi alţii, importanţi ai ciclului
reproducător). Sunt în număr de două, situate în compartimentul cavităţii
pelviene, retro-uterin, au formă ovală, culoare albicioasă, consistenţă
elastică şi se dezvoltă odată cu vârsta, la femeile adulte ajungând la 6-8
g.
Trompele uterine sunt două conducte musculo-membranoase,
care se întind de la
coarnele uterine până la ovare. Au rol important în captarea şi
vehicularea ovulelor şi spermilor. Sunt lungi de 10-12 cm şi prezintă
patru segmente, iar pereţii sunt formaţii din trei tunici.
Uterul este un organ median, nepereche, musculos şi cavitar, în
care se dezvoltă ovulul.
Este situat în partea inferioară a abdomenului având în faţă vezica
urinară. Este alcătuit dintr- un corp situat posterior şi colul uterului situat
inferior. Are forma unui trunchi de con turtit anteroposterior, de
consistenţă fermă dar elastică, pereţii alcătuiţi din trei tunici şi dimensiuni
variabile. În interiorul său se dezvoltă fătul, iar mucoasa glanduară
formează o placentă ce protejează şi hrăneşte fătul.
Vaginul este un conduct musculo-conjunctiv, median şi
nepereche, ce prin extremitatea
superioară se inseră pe colul uterin, iar prin cea inferioară se
deschide în vulvă.
Vulva reprezintă toate organele genitale externe ale femeii
(muntele pubelui,
formaţiunile labiale, vestibulul vaginului şi aparatul erectil).
Mamelele sau sâni aşezaţi simetric în regiunea toracică
anterioară, fac parte din
derivatele tegumentare, sunt rudimentare şi lipsite de funcţii la
bărbaţii, dar deosebit de
importante la femei. Au rol în lactaţie.
2. Organele genitale masculine
Sunt reprezentate de testicule, de conducte şi glande seminale,
penis şi scrot.
Testiculele sunt glandele genitale masculine ce îndeplinesc o
serie de funcţii endocrine,
prin hormonii care imprimă caracterele sexuale masculine (testosteron)
şi ajută la dezvoltarea sistemului osos: şi sunt responsabile de
spermatogeneză. De fiecare testicul este anexat epidimiul, care
reprezintă primul segment extratesticular al conductelor spermatice.
Căile spermatice sunt căi intratesticulare şi extratesticulare ce
transportă lichidul
spermatic.
Scrotul este un sac median, nepereche, format din 7 tunici,
situat în partea anterioară a
penisului, ce conţine testiculele cu epidimiul şi porţiunile iniţiale
ale funcţiilor spermatice.
Penisul este organul copulator masculin, ce serveşte la
însămânţare şi conţine porţiunea
spongioasă a uretrei, având astfel rol şi în micţiune.
- 37 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
Vezicula seminoasă este o glandă anexată organelor genitale

masculine, reprezentat
printr-un organ pereche, produsul lor adăugându-se lichidului
seminal. Sunt situate deasupra
prostatei, între vezica urinară şi rect.
Prostata este şi ea o glandă anexată organelor genitale
masculine, situată dedesubtul
vezicii urinare, înapoia simfizei pubiene şi dezvoltată în jurul porţiunii
iniţiale a uretrei. Este elastică, are culoarea cenuşie-roşcată şi se
dezvoltă odată cu vârsta, la bătrâni putându-se atrofia. Are rol în
producerea substanţei nutritive ale lichidului spermatic, a unor substanţe
ce neutralizează aciditatea secreţiei vaginale.
Glandele bulbo-uretrale sunt în număr de două, situate în
unghiul dintre bulbul
penisului şi segmentul membranos al uretrei. Au cam aceleaşi
funcţii ca ale veziculei
seminoase.
Funcţiile aparatului reproducător:
 r e p r o d u c e r e a u m a n ă ;
 c o n c e p ţ i a v i e ţ i i u t e r i n e ;
 d e z v o l t a r e a f ă t u l u i ;
 n a ş t e r e a , h r ă n i r e a c o p i l u l u i
d u p ă n a ş t e r e ;
Corelarea minte/corp
Are legătură cu modul în care ne raportăm la masculinitatea
sau la feminitatea noastră,
cu personalitatea noastră sexuală, cu relaţiile noastre cu
părinţii şi cu problemele de educaţie.
Punctele reflexe ale aparatului genital se găsesc dispuse sub
linia călcâiului, pe
suprafaţa acestuia, precum şi de o parte şi de alta a osului
calcaneu. Astfel avem:
a)
Aparatul genital, în ansamblu este reprezentat la nivelul
călcâiului, imediat sub
linia acestuia, unde se află de altfel zona pelvină.
Indiferent de piciorul în lucru, se pot folosi ambele mâini pentru a masa
această zonă. Fiind suficient de întinsă putem folosi ambele police odată
sau chiar articulaţia interfalangiană distală a acestora, prin mişcări de
apăsare şi tragere, sau folosindu-ne de un singur police se pot face
mişcări circulare ori în zigzag.
b)
Ovarele la femei şi testiculele la bărbaţi sunt localizate pe
partea laterală a
picioarelor, pe marginea laterală a osului calcaneu.
Asupra acestor puncte putem acţiona sprijinind piciorul pacientului în
palma mâinii de aceeaşi parte, iar cu policele, aflat spre lateral,
efectuăm mişcări circulare sau de apăsare pe zona ovar/testicule.
c)
Uterul şi respectiv prostata sunt reprezentate exact opus faţă de
punctele ovarelor şi penisului, şi anume pe partea internă a picioarelor,
ocupând marginea latero-internă a osului calcaneu.
- 38 -
ANR
ACES
PHARE 2003
Modul de lucru asupra acestor zone este identic cu cel asupra
.
ovarelor/testiculelor, doar că
pentru a avea policele în dreptul punctului de interes, ne
folosim de mâna aflată în sens opus
faţă de piciorul pacientului.
d)
Punctele reflexe ale vaginului şi respectiv penisului se află tot pe faţa
internă a picioarelor sub maleola internă, în diagonală de la zona reflexă
a uterului, spre cea a uretrei şi vezicii urinare.
Din aceeaşi poziţie ca pentru masarea zonelor uterului/prostatei
ne folosim de police pentru
mişcări de apăsare şi tragere pe traseul reflexului
vaginului/penisului.
e)
Reflexul sânilor se găseşte pe o zonă destul de întinsă pe partea
anterioară a picioarelor, la nivelul degetelor 2, 3 şi 4, aproximativ 2 cm
sub articulaţiile metatarsofalangiene şi încă un centimetru deasupra lor.
Ca şi pentru masarea zonei călcâiului, ne putem folosi de ambele police
în acelaşi timp, sau de fiecare pe rând, ţinând priză cu oricare din mâini.
Mişcările sunt de apăsare şi tragere, (putându-se efectua şi cu partea
laterală a policelui), apăsare ridicare, circulară sau în zigzag.
SISTEMUL LIMFATIC
Este o anexă a sistemului cardiovascular. Din sistemul limfatic fac
parte vasele limfatice şi organele limfoide (ganglionii limfatici). Lichidul
limfatic conţine atât substanţe nutritive cât şi reziduuri şi reprezintă 36%
din totalitatea fluidelor din corp, iar sângele numai 12%.
Sistemul circulator limfatic nu este un sistem de tip circuit aşa cum a
fost sistemul sangvin. El începe prin capilare limfatice la nivelul
ţesuturilor şi se termină în vase de calibru mare care se deschid în vene.
Capilarele limfatice formează o vastă reţea la nivelul ţesuturilor. Ele
încep în formă de degete de mănuşă. Aceste vase capilare preiau
moleculele mari din spaţiul intercelular, iar la nivelul tubului digestiv
vasele limfatice preiau şi grăsimile emulsionate. Capilarele converg şi
dau naştere unor vase colectoare din ce în ce mai mari.
Cel mai important vas limfatic se numeşte canalul toracic, el se
formează în abdomen din unirea a două trunchiuri lombare cu un trunchi
intestinal. Canalul toracic urcă apoi în torace, anterior de coloana
vertebrală şi ajunge în fosa supraclaviculară stângă. După ce primeşte
limfa de la membrul superior stâng şi partea stângă a capului şi a gâtului
se varsă în
vena subclavie stângă.
Limfa din jumătatea supradiafragmatică dreaptă a trunchiului de la
membrul superior drept şi jumătatea dreaptă a capului şi gâtului este
preluată în marea venă limfatică care se varsă în vena subclavie
dreaptă.
Ganglionii limfatici sunt mici, încapsulaţi, formaţi din ţesut
limfoid. Structural
ganglionul este format dintr-o reţea de fibre reticulare în care
se găsesc limfocite în diferite
stadii de evoluţie.
- 39 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
Ganglionii limfatici au importanţă în apărarea generală a

organismului fiind implicaţi în geneza anticorpilor. În acelaşi timp
ganglionii reprezintă obstacole relative în calea propagării infecţiilor sau
a metastazării canceroase. Ganglioni limfatici normali nu sunt evidenţi la
palpare.
Amigdaleleşi polipii sunt ganglioni limfatici de dimensiuni mari
care se situează în
partea posterioară a cavităţii bucale şi respectiv nazale, filtrând
substanţele nocive şi protejând
partea superioară a gâtului şi arborele bronşic.
SplinaAre rol în producerea de limfocite, fiind un organ limfoid.
Are formă ovală, şi o culoare
roşie cărămizie, fiind abundent vascularizată. Se află aşezată în
partea superioară stângă a
cavităţii abdominale în loja splenică.
Este un important organ hematopoetic (în viaţa embrionară),
iar în organismul adult are
rol în distrugerea eritrocitelor şi trombocitelor ajunse la limita funcţionării.
Este un rezervor de eritrocite pe care le trimite în circulaţia sangvină.
Are rol în producerea de anticorpi şi în fagocitarea microbilor.
Reglează compoziţia sângelui circulant.
Funcţiile sistemului limfatic
• R e p r e z i n t ă
s i s t e m u l n o s t r u d e
a p ă r a r e ş i
p u r i f i c a r e .
• P r o t e j e a z ă
o r g a n i s m u l d e
i n f e c ţ i i :
f i l t r e a z ă
b a c t e r i i l e
g e n e r a t o a r e d e
b o a l ă , p r o d u c e
leucocite şi anticorpi.
• D i s t r i b u i e
l i c h i d e î n t o t
c o r p u l ş i
e c h i l i b r e a z ă
c a n t i t a t e a
a c e s t o r a .
• Î n d e p ă r t e a z ă
p r o t e i n e l e
n e d e s c o m p u s e d i n
ţ e s u t u r i p e r m i ţ â n d
e l i m i n a r e a
a c e s t o r a .
• A c ţ i o n e a z ă
a s e m e n e a u n u i
a p a r a t a u x i l i a r
s i s t e m u l u i
c a r d i o v a s c u l a r
h r ă n i n d c e l u l e l e
ş i
îndepărtând reziduurile acolo unde sângele nu poate ajunge.
Gândurile şi sentimentele pure al căror flux este nestingherit
generează un sistem limfatic sănătos. Problemele limfatice pot sugera
că avem nevoie de iubire şi bucurie. Atunci când fluidele sunt reţinute în
corp, gândurile ar putea fi obturate sau apăsătoare.
Spre deosebire de sistemul vascular, cel limfatic are la nivelul
picioarelor multe
reprezentării:
a)
Marea limfă este reprezentată pe partea anterioară a picioarelor, imediat
sub punctul traheii şi deasupra diafragmei, adică între articulaţiile
metatarsofalangiene ale halucelui şi degetului 2.
b) Punctul reflex a limfei din jumătatea superioară a corpului, îl
găsim pe ambele
picioare, în dreapta sus faţă de maleola externă, pe începutul
muchiei laterale a
- 40 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
tibiei, fiind acelaşi cu punctul reflex al circulaţiei sangvine din

jumătatea superioară
a corpului şi activându-se în acelaşi mod:
Se masează cu policele mâini de aceeaşi parte, ţinând palma
sprijinită pe zona metatarsiană,
sau indexul mâinii opuse, ţinând priză cu mâna de aceeaşi
parte, pe partea externă a piciorului.
c)
Exact pe partea opusă a acestuia, şi anume la dreapta sus faţă de
maleola internă, respectiv pe începutul muchiei interne a tibiei, se află
reprezentat punctul reflex pentru limfa din jumătatea inferioară a
corpului, identic cu cel al circulaţiei sangvine din partea superioară a
corpului, activându-se în acelaşi mod.
Tehnica masării pentru acest punct este identică cu cea pentru punctul
din partea externă, doar că se va folosi policele mâinii opuse sau indexul
mâinii de aceeaşi parte. Mişcările pot fi de apăsare sau de tragere în sus
pe marginea tibiei, 2-3 cm.
d) Reflexul ganglionilor limfatici din zona subaxilară se găseşte pe partea
laterală a picioarelor, pe muchia metatarsului 5, imediat sub articulaţia
acestuia cu falanga degetului 5.
Ţinând priză cu mâna stângă pentru piciorul drept şi cu cea dreaptă
pentru piciorul stâng, ne folosim de policele sau indexul celeilalte pentru
a efectua mişcări de apăsare-ridicare sau mişcări circulare.
e)
Ganglionii limfatici din zona inghinală sunt şi ei reprezentaţi la nivelul
picioarelor pe partea anterioară a acestora, între maleola internă şi cea
externă la aproximativ 2 cm faţă de acestea.
Aceste puncte se pot activa folosindu-ne de oricare din cele două police,
sau de ambele în acelaşi timp. Sprijinind partea laterală sau mediană a
piciorului cu palma mâinii în lucru putem face mişcări circulare sau de
apăsare şi tragere dinspre o maleolă spre cealaltă.
f)
Punctele reflexe ale limfei pelviene sunt dispuse pe partea mediană a
picioarelor, pornind de sus dreapta faţă de maleola internă, în sus pe
gambă, aproximativ 2-3 cm. Punctul este extrem de util în tratarea
hemoroizilor şi de aceea îl găsim în unele cărţi sub numele de „punctul
reflex pentru hemoroizi”.
Se acţionează asupra acestor puncte ca şi asupra celor
reprezentative pentru circulaţia şi
limfa din zona inferioară a corpului.
g) Pe partea laterală a picioarelor, paralel cu punctele reflexe ale limfei
pelviene se găsesc reflexele limfei abdominale, adică pornind de sus
dreapta faţă de maleola externă, aproximativ 2-3 cm, pe marginea
fibulei. Punctele acestea sunt extrem de importante în combaterea
durerilor menstruale sau a durerii abdominale în general, de aceea în
anumite cărţi se găsesc sub numele de „puncte reflexe importante în
menstruaţie.
Activarea acestor puncte este identică, cu cea a punctelor
pentru limfa din jumătatea
superioară, respectiv circulaţia din jumătatea superioară a
corpului.
h) Pe partea plantară sub perniţele degetelor 2, 3, 4 şi 5 (unde se găsesc
punctele reflexe ale sinusurilor maxilare) şi până la linia umerilor se
găsesc reflexele limfei din zona capului. Unii mai numesc aceste puncte
şi limfele ochiului (la degetul 2 şi 3) şi limfele urechii (la degetele 4 şi 5),
deoarece reflexele acestor organe de simţ se
- 41 -

PHARE 2003
.
găsesc imediat sub ale limfelor menţionate. Acestea vor fi

sensibile în cazul
patologiilor ochilor şi urechilor.
Poziţia şi mişcările pentru masarea acestor puncte este identică
cu cea a masării reflexelor
ochilor şi urechilor, de cele mai multe ori ele fiind activate
împreună cu acestea.
i)
Apendicele îşi are punctul reflex pe piciorul drept, la nivelul
metatarsului 3, imediat
sub linia călcâiului.
Acest punct se poate masa împreună cu zona intestinului gros,
sau separat ţinând priză cu
mâna de aceeaşi parte, folosim policele celeilalte pentru
mişcări de apăsare-ridicare.
j)
Reflexul splinei este uşor de găsit atunci când îl cunoaştem deja pe cel
al vezicii biliare, deoarece se află dispus la fel, dar pe piciorul stâng
(vezica biliară având punctul reflex doar pe piciorul drept), şi anume sub
linia diafragmei sub articulaţia metatarsofalangiană a degetului 5.
Acţiunea asupra lui este similară cu cea a inimii, ficatului şi vezicii biliare,
adică, se sprijină piciorul stâng cu mâna dreaptă, palma fiind aplicată pe
marginea laterală a acestuia şi degetele pe partea anterioară, şi cu
policele mâinii stângi se execută mişcări circulare, de apăsare- ridicare,
sau de apăsare-tragere.
SISTEMUL MUSCULAR
În număr de peste 600, muşchii reprezintă cam 40% din greutatea
corpului. Ţesutul muscular ca orice ţesut este alcătuit din celule, fibre şi
substanţă fundamentală. Celulele musculare fiind alungite se numesc
fibre musculare.
Musculatura poate fi de mai multe feluri:
1. musculatură striată – muşchii scheletici;
2. musculatură netedă – viscerală,
3. miocardul – muşchiul cardiac.
Un muşchi conţine atât fibre albe, care determină contracţia
rapidă, cât şi fibre roşii, cărora le
este specifică o contracţie lentă.
Din punct de vedere chimic, muşchiul conţine mai multe
substanţe:
a)
Substanţe anorganicesau minerale: potasiu, sodiu, calciu,
magneziu .
b)
Substanţe organice:
- l i p i d e l e ( f o s f o l i p i d e ,
s f i n g o l i p i d e ş i
c o l e s t e r o l ,
- glucide sub formă de glicogen,
- proteine - solubile: miogen, mioglobulină şi globulină; şi
insolubile actină, miozină,
tropomiozină şi actomiozină acestea din urmă fiind
responsabile de contracţia
musculară,
- substanţe organice cu azot neproteic: fosfocreatina,
creatinina, acid uric, AMP, ADP şi
ATP.
ANR
ACES
- 42 -
ANR
ACES
PHARE 2003
Funcţiile muşchilor
.
 P e r m i t o r g a n i s m u l u i s ă
e f e c t u e z e m i ş c ă r i f i z i c e d e
n u m e r o a s e f e l u r i .
 G e n e r e a z ă m i ş c a r e a p r i n
c o n t r a c ţ i e ş i r e l a x a r e .
 P r o d u c c ă l d u r a ş i m e n ţ i n e
t e m p e r a t u r a c o r p u l u i p r i n
i n t e r m e d i u l c o n t r a c ţ i i l o r
musculare.
 S t o c h e a z ă o c a n t i t a t e d e
o x i g e n e l e m e n t e o r g a n i c e ş i
a n o r g a n i c e .
Flexibilitatea fizică este influenţată de acea a credinţelor şi a
atitudinilor noastre. Crampele musculare pot fi cauzate de tensiune şi
frică. Afecţiuni musculare pot apărea şi datorită unui mod prea critic de
raportare la sine şi la ceilalţi.
Pentru ţesutul muscular nu avem în harta reflexogenă nici un punct
reprezentativ, dar afecţiunile acestuia se pot trata, în funcţie de natura
lor, prin masaj asupra muşchiului respectiv, la cei scheletici, şi prin
acţiunea asupra organului corespondent, la cei viscerali.
Câteva modalităţii de relaxare a picioarelor
Sunt exerciţii pasive (terapeutul le aplică pacientului) menite să
crească mobilitatea picioarelor, să le relaxeze şi să le adapteze la
masaj, atunci când este cazul. În general se efectuează la sfârşitul
tratamentului pentru a crea o senzaţie plăcută celui în cauză, dar ne
putem folosi de ele şi la început, atunci când sensibilitatea este mult
prea mare şi pacientul are nevoie de o adaptare la masaj. Exerciţiile sunt
aceleaşi pentru ambele picioare şi se aplică mai întâi piciorului drept şi
apoi celui stâng.
• S e p o t f a c e
f r i c ţ i o n ă r i c u
d e g e t e l e m a r i
m i g r â n d p e
î n t r e a g a s u p r a f a ţ ă
p l a n t a r ă ş i a p o i
netezind şi partea anterioară.
• F i x â n d u - n e
p o l i c e l e p e l i n i a
d i a f r a g m e i ( î n
z o n a p l e x u l u i
s o l a r ) , f a c e m
m i ş c ă r i
orizontale şi în acelaşi timp cu cealaltă mână prindem degetele
şi le flectăm peste
policele nostru.
• S e p o t f a c e
e x t e n s i i a l e
d e g e t e l o r , c u
m â n a o p u s ă ţ i n â n d
p r i z ă p e p a r t e a
a n t e r i o a r ă a
picioarelor.
• T r a s u l d e d e g e t e
e s t e f o a r t e
r e l a x a n t ş i
e n e r g i z a n t î n
a c e l a ş i t i m p ,
d e o a r e c e p r i n
d e g e t e
trec meridiane energetice.
• P r i n d e m p ă r ţ i l e
l a t e r a l e a l e
p i c i o r u l u i î n t r e
p a l m e ş i f a c e m
r ă s u c i r i i n t e r n e -
e x t e r n e , m a i
întâi la nivelul falangelor şi apoi deasupra gleznei, la nivelul
oaselor metatarsiene.
- 43 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
• F l e x i a ş i
e x t e n s i a
p i c i o r u l u i e s t e
n e m a i p o m e n i t ă
p e n t r u c e i c u
g l e z n e r i g i d e .
• C u o m â n ă
s p r i j i n i t ă p e
g l e z n a
p a c i e n t u l u i ,
a s t f e l î n c â t
p o l i c e l e e s t e
o r i e n t a t s p r e
exterior, ne folosim de cealaltă pentru a executa mişcări de
tragere a piciorului, rotindu-
l intern sau extern.
• R o t i r i s e p o t
f a c e ş i c u
c ă l c â i u l s u s ţ i n u t
î n p a l m ă .
• P r i n z â n d p i c i o r u l
a n t e r o - p o s t e r i o r ,
p u t e m e f e c t u a
m i ş c ă r i d e
s t r â n g e r e ş i
r e l a x a r e ,
mergând în spre gleznă.
• P r i n z â n d d e o
p a r t e ş i d e a l t a
g l e z n a p u t e m f a c e
m i ş c ă r i i s u b f o r m ă
d e s c u t u r a r e
l a t e r a l ă
a piciorului, astfel în cât pacientul să aibă impresia că aceasta
s-a desprins.
• C u p o l i c e l e
a ş e z a t e p e p a r t e a
p l a n t a r ă , ş i c u
c e l e l a l t e p e
p a r t e a a n t e r i o a r ă ,
p r i n t r - o
mişcare de apăsare se fac „
îndoiri” înspre centrul tălpii. Mutând mâinile putem
efectua mişcarea de a-lungul întregii tălpi.
• „ t e h n i c a
m u l s u l u i ” c o n s t ă
î n p r i n d e r e a
p i c i o r u l u i a n t e r o -
p o s t e r i o r ş i
s t o a r c e r e a l u i ,
dinspre degete spre gleznă.
• Î n c a z u l f o l o s i r i i
c r e m e l o r ş i
l o ţ i u n i l o r
p i c i o a r e l e s e p o t
ş t e r g e p r i n t r - u n
m a s a j u ş o r c u
un prosop de in, cânepă sau bumbac şi pacienţii vor fii măguliţii
şi deplin relaxaţii.
AFECŢIUNII CE POT FI TRATATE CU AJUTORUL
REFLEXOTERAPIEI
AFECŢIUNI ALE APARATULUI RENAL
Reflexoterapia trebuie să acorde atenţie specială acestui sistem nu
mu-mai în cazul patologiilor specifice ci şi în altele, dar si pentru că
rinichii ajută la menţinerea sănătăţii optime, prin implicarea pe care o au
asupra stării de echilibru a organismului. O mare cantitate de toxine este
eliminată prin urină, de aceea traseul renal este primul pe care îl activăm
în timpul unui tratament reflexogen.
NefritaEste o afecţiune inflamatorie a glomerulului renal, care
tratată superficial se poate
croniciza în timp. Semnele clinice sunt: hematurie, edeme (la
plope, apoi la faţă şi la picioare),
tensiune arterială mărită, bolnavii acuzând dureri lombare,
cefalee astenie.
Masajul reflexogen se adresează în mod special: rinichilor şi
întregului aparat renal, glandelor suprarenale (pentru a genera cortizon)
şi sistemului limfatic, pentru a stopa procesul inflamator. Se recomandă
aproximativ 30-40 şedinţe.
Alte remedii adjuvante sunt ceaiurile de urzică moartă, troscot,
sau mătase de porumb,
preparate ca infuzie.
Cistitele
- 44 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
Sunt inflamaţii ale mucoaselor căilor urinare, favorizate de frig,

constipaţie şi afecţiuni ginecologice. Se manifestă prin micţiuni
frecvente, disurie, urină tulbure sau chiar hematurică, boala fiind mai
frecventă la femei şi în special la gravide.
Reflexoterapia este foarte eficient în tratarea acestor boli, rezultatele
apărând după 2-3 şedinţe. Se insistă pe: traiectul urinar (rinichi, ureter,
vezică, uretră), suprarenale şi zonele limfatice (pentru combaterea
inflamaţiei) şi pe organele vecine (uter sau prostată). Punctul reflex al
vezicii urinare este extrem de sensibil putând să se înroşească şi să se
umfle în timpul tratamentului.
Pe lângă ceaiurile ce se recomandă în nefrite, mai sunt necesare
băi calde la şezut şi picioare, precum şi suc proaspăt de mere pădureţe,
sau cure de vitamina C. Foarte bun în combaterea infecţiilor vezicii
urinare este şi sucul de afine
Uretrita
Este o inflamaţie uretrelor asociată de obicei cu inflamaţia vezicii
urinare având simptomele foarte asemănătoare, poate duce la
îngustarea tubului uretral şi deci la perturbări de eliminare şi micţionare.
Se au în vedere zonele reflexe tratate şi în cazul cistitelor, cu
insistenţă pe uretere,
rezultatele fiind la fel de rapide.
Litiaza renală
Prin litiază renală se înţelege prezenţa unor calculi în bazinet
(partea inferioară a rinichiului), sau de-a lungul căilor urinare, datorată în
special concentraţiei de săruri din urină, dar şi unor staze sau infecţii
locale. De asemenea boala este favorizată de: avitaminoză A,
hiperparatiroidism, o alimentaţie bogată în carne (duce la acumulări de
acid uric). Bolnavii acuză greţuri, vărsături, uneori hematurie şi colici
renale frecvente, cu dureri atroce în zona lombară ce iradiază în jos
(spre coapsă) şi în faţă (spre organele genitale). Calculii mici pot coborî
spre vezică şi cauza dureri vii prin înfigerea lor în pereţi ureterelor.
Litiaza renală poate genera infecţii grave ale rinichiului, deoarece nu
permite urinei să se evacueze în mod corect.
Cea mai importantă zonă de masat este cea a traiectului renal, dar
deoarece aici sensibilitatea este extrem de crescută se recomandă
alternarea cu celelalte puncte, sau combinarea presării cu metode de
relaxare. În scop profilactic şi nu numai se insistă şi asupra
paratiroidelor. Tratamentul se face până la eliminarea calcurilor 10-15
şedinţe, în perioada crizelor recomandându-se zilnic sau chiar de două
ori pe zi. Nu dă rezultate în cazul calculilor mari, aceştia trebuind
eliminaţi pe cale chirurgicală.
Este extrem de important consumul de lichide pentru a favoriza
eliminarea. Se recomandă în mod special ceai de coada şoricelului,
coada calului, mătase de porumb, cozi de cireşe, turiţă mare cu flori
galbene şi frunze şi flori de hortensie . Se poate apela şi la băile calde
de şezut.
- 45 -
ANR
ACES
PHARE 2003
Incontinenţa urinară
.
Se întâlneşte în special la persoanele învârstă (datorită slăbirii

musculaturii vezicii), la gravide (unde uterul apasă pe vezică), la femeile
cu prolaps genital, (a căror vezică urinară a coborât în timpul sarcinii
este presată de organele genitale), sau la cei cu leziuni la nivelul
măduvei spinării (acolo unde au fost lezaţi centri vegetativi).
Se recomandă masarea insistentă a: vezicii urinare şi a întregului
aparat renal, suprarenalelor, plexului solar şi a coloanei vertebrale.
Tratamentul are eficienţă dar după multe şedinţe (30-40), efectuate
regulat, cam de trei ori pe săptămână.
Recomandată este şi gimnastica pentru vezica urinară, prin
contracţia voluntară a
muşchilor din zona pelvină inferioară.
AFECŢIUNI ALE APARATULUI DIGESTIV
Gastrita
Acute sau cronice, gastritele sunt afecţiuni cauzate de factori:
infecţioşi (virali, bacterieni, micotici), chimici (exogeni: medicamente,
substanţe toxice, alcool, şi endogeni (uremie, acidoză), fizici (iradiere),
mecanici, alergici, nutriţionali (carenţe proteice, vitaminice şi mineralice).
Gastritele acute apar în urma unor agresiuni ocazionale, iar cele cronice
datorită acţiunilor repetate şi prelungite a unora dintre factorii amintiţi. Se
manifestă cu dureri în epigastru accentuate după mesele bogate,
balonări, postprandiale, gust neplăcut, greaţă, regurgitări, uneori
vărsături şi diaree. Crescând cantitatea de acid clorhidric din stomac,
apar arsuri în regiunea epigastrului şi pe traiectul esofagian.
Reflexoterapia
urmăreşte
îmbunătăţirea circulaţiei la nivelul mucoasei gastrice pentru refacerea ei,
combaterea factorilor alergici anihilarea factorilor ce produc boala, Se
recomandă masarea zonelor stomacului, vezicii biliare, traiectului renal
şi glandelor suprarenale. În faza acută se efectuează două, trei şedinţe
pe zi iar în cea cronică una pe zi, simptomatologia dispărând după
aproximativ douăzeci de şedinţe.
Se pot bea ceaiuri de iarbă-mare, tătăneasă, iarba tâlharului,
sunătoare, şi gălbenele.
Ulcerul gastro-duodenal
Ulcerul gastric şi cel duodenal sunt leziuni ale peretelui stomacului şi
respectiv duodenului cauzate de secreţia gastrică, de acidul clorhidric şi
pepsină. De foarte multe ori datorate bilei anormale secretate de ficat.
Se manifestă cu: durere, arsuri, vărsături, flatulenţe, diaree sau
constipaţie, anxietate, în special toamna şi primăvara.
- 46 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
Reflexoterapia urmăreşte îndepărtarea durerii, închiderea ulceraţiei,

prevenirea complicaţiilor. Se lucrează în special zonele stomacului,
duodenului (care sunt extrem de sensibile), plexului solar, vezică biliară,
suprarenale şi sistem limfatic. Uneori în zona reflexă, stomac sau
duoden, descoperim o masă dură de dimensiunea unei alune extrem de
dureroase la masaj. În faza acută a bolii se pot efectua una, două
şedinţe pe zi, iar la cea cronică una pe zi sau la două zile timp de două
luni.
Pe lângă regim alimentar se pot bea acele ceaiuri indicate mai
sus pentru gastrite.
Sindromul diareic
Consecinţa mai multor afecţiuni este emisia de scaune frecvente, ne
formate, cu resturi alimentare, incomplet digerate. Se manifestă prin:
scădere ponderală, paliditate, astenie, reducerea capacităţii de efort,
hipotensiune arterială şi depresie psihică.
Cu ajutorul masajului reflex se ajunge la încetinirea tranzitului,
stoparea procesului inflamator, corectarea deficienţelor nutriţionale. Se
insistă pe zonele: intestin subţire, intestin gros, sistem limfatic, vezică
biliară, pancreas, tiroidă şi plex solar.
Alături de regimul alimentar se pot bea ceaiuri de urzici, coji de
ceapă şi infuzie de
frunze de afin.
Sindromul de constipaţie
Se defineşte prin evacuări intestinale la intervale mai mari de 48 de
ore, scaune de consistenţă crescută, evacuări incomplete. Este cauzat
de: sedentarism, mese reduse, alimente uscate, leziuni ale tubului
digestiv, tumori intestinale, hipotiroidism, neurofuncţiuni (constipaţie
spastică) şi schimbarea modului de viaţă.
Tratamentul prin reflexoterapie vizează: dezvoltarea unei bune
circulaţii în zona intestinală, creşterea tonusului intestinal şi dispariţia
inflamaţiilor locale insistându-se pe zonele reflexe ale intestinului gros,
limfatice şi cele ale organului care cauzează boala. Şedinţele se
efectuează de două trei ori pe zi, în primă fază, apoi zilnic, până la
normalizarea tranzitului, rezultatele apărând după 5-8 şedinţe.
Este necesar consumul de lichide, fructe şi legume proaspete,
zeamă de varză murată,
prune uscate etc.
Enterocolitele cronice
Sunt afecţiuni inflamatorii ale intestinului cu scaune frecvente şi moi,
deosebindu-se de diaree prin prezenţa mucusului, puroiului, sângelui şi
absenţa alimentelor ne digerate, din scaun. Pe lângă simptomele diareii
pacienţii mai reclamă zgomote hidroaerice şi alternarea scaunelor moi
cu cele tari.
- 47 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
Tratamentul reflexogen urmăreşte refacerea mucoasei intestinale

afectate, reglarea funcţiilor pancreatice şi biliare. Se insistă pe zonele
reflexe: intestin subţire, intestin gros, vezică biliară, pancreas, limfă
pelvină şi limfă corp inferior. Concomitent cu un regim alimentar adecvat
reflexoterapia dă rezultate după 15-20 şedinţe efectuate zilnic.
Un tratament naturist eficient este apa cu tărâţe de grâu.
Hepatita cronică
Este o inflamare a ţesutului hepatic şi dacă semnele persistă după
10-12 luni poate fi socotită hepatită cronică. Caracteristica pentru
hepatita cronică este evoluţia intermitentă în puseuri evolutive cu
posibilităţi de vindecare sau agravare. Cauzele sunt: hepatita epidemică
icterică sau anicterică, serică, lipsa vitaminei C şi a proteinelor din
alimentaţie, abuzul prelungit de băuturi alcoolice şi substanţe toxice.
Semnele clinice sunt astenia, somnolenţa, scăderea în greutate,
edemele, jenă epigastrică, balonări, tulburări dischinetice biliare,
duodenale etc.
Tratamentul reflexoterapeutic are ca scop stimularea zonei ficatului
pentru a-i îmbunătăţi circulaţia, pancreas, vezică biliară, plex solar
(pentru regenerarea sistemului nervos vegetativ(, splină şi limfatice
(pentru dispariţia procesului inflamator şi descongestionarea ficatului).
Şedinţele se pot face o dată sau de două ori pe zi, până la normalizarea
funcţiilor hepatice, în medie fiind necesare 25-40 şedinţe.
Ciroza hepatică
Este o afecţiune hepatică, cronică, progresivă, diferită de hepatita
cronică, prin faptul că ea provoacă scleroza ţesutului hepatic, combinată
cu alterarea tuturor funcţiilor acestuia datorită epuizării sodiului din ficat.
Boala se manifestă prin greţuri balonări, oboseală accentuată şi
sângerări frecvente din nas şi gingii.
Prin reflexoterapie, ficatul se recuperează în aproximativ două
luni cu una până la trei
şedinţe pe zi, în care se insistă pe zonele indicate şi în hepatita
cronică.
Efecte benefice au şi ceaiurile de anghinare, fructe de
armurariu, rostopască, păpădie şi
pedicuţă.
Colecistitele
Sunt inflamaţii ale vezicii biliare ce se manifestă în formă acută sau
cronică, prin dureri vii în regiunea ficatului şi a vezicii biliare, febră şi
frisoane. Crizele apar în special după consumarea tocăturilor, grăsimilor,
ouălor, sosurilor şi rântaşurilor.
Pentru tratare este necesar să se insiste pe punctele ficatului,
colecistului, duodenului şi
limfa abdominală. De cele mai multe ori inflamaţia dispare
după 10-15 şedinţe făcute zilnic.
Recomandată este şi salata din tulpină de păpădie proaspătă.
- 48 -
ANR
ACES
PHARE 2003
Hepatita cronică
.
Sunt procese inflamatorii ale căilor biliare intrahepatice ce se

manifestă prin
hepatomegalie şi stări subfebrile,urata afecţiunii fiind de 1-3
săptămâni.
Pentru a-i scurta perioada se recomandă o şedinţă, două, pe zi,
timp de 8-10 zile,
insistându-se pe zonele ficatului, colecistului şi limfei
abdominale.
Dischinezia biliară
Este o afecţiune a căilor biliare extrahepatice, cu tulburări de tonus
şi motilitate, tradusă prin perturbări de evacuare a bilei, ce poate apărea
în cadrul unor tulburări digestive. Pacienţii acuză jenă în regiunea
ficatului, balonare, eructaţii, greţuri, gust amar, durerea se poate
manifesta sub forma unei colici biliare. Poate să fie hipo sau hipertonă.
Se vor masa cu insistenţă punctele ficatului, vezicii biliare şi când
reacţiile sunt procese inflamatorii şi punctele limfatice. Simptomatologia
se atenuează după 5-10 şedinţe şi dispare după 15-20 efectuate zilnic.
Benefic este şi uleiul de măsline cu zeamă de lămâie luat
înainte de masă.
Litiaza biliară
Apare cu prioritate în colecistite sau dischinezii. Semnele clinice sunt
colici biliare, greaţă, vărsături, febră (când litiaza se dezvoltă pe un teren
infecţios). Când calculii coboară în coledoc se blochează evacuarea bilei
în duoden conducând la icter, materiile fecale fiind foarte decolorate.
Boala se întâlneşte mai des la femei datorită tulburărilor în metabolismul
lipidelor.
În reflexoterapie se au în vedere în mod special zonele ficatului,
colecistului, duodenului şi limfei abdominale. Se recomandă o şedinţă
zilnic, rezultatele apărând după o lună, două.
Important în litiaza biliară este şi consumul de suc de mere,
grepfrut şi ulei de măsline
cu lămâie (de două ori pe zi la ore fixe).
Pancreatita
Reprezintă inflamaţia pancreasului, însoţită de modificări
degenerative, fibrozante ale acestuia. De regulă se asociază cu alte
afecţiuni digestive sau hepatobiliare şi se manifestă prin scădere în
greutate, scaune abundente lucioase, grăsoase, flatulenţă, durere
epigastrică sau în hipocondrul stâng, după mese.
- 49 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
Punctul reflex al pancreasului este extrem de sensibil la palpare. Se

acordă atenţie deosebită punctelor reflexe ale: pancreasului, stomacului,
hipofizei, duodenului şi zonelor limfatice. Rezultatele apar după
aproximativ 3 săptămâni de şedinţe făcute zilnic.
De luat în seamă sunt alimentele bogate în potasiu, precum şi
ceaiul de rădăcină de
obligenă.
Paradontoza
Este o boală care afectează mucoasa gingivală şi ţesuturile de
susţinere a dintelui. Dinţi se dezgolesc de învelişul gingival şi devin
sensibili la rece, cald şi dulce, clătinându-se în acelaşi timp.
Prin masajul reflexogen se insistă în special pe punctele
nervului trigemen şi al dinţilor,
rezultatele apărând destul de greu după o lună două de
insistenţă zilnică.
AFECŢIUNILE APARATULUI CARDIOVASCULAR
Palpitaţii
Reprezintă accelerarea bătăilor inimii. Uneori reprezintă un simptom
ale unor afecţiuni cardiace, alteori includ alergiile alimentare (excesul de
cofeină sau alcool), dar cel mai frecvent apar din cauza stresului sau
anxietăţii.
Tratamentul reflexogen se efectuează cu bune rezultate acţionând
asupra punctelor reflexogene ale inimii, coloanei vertebrale (deoarece la
nivelul măduvei spinării se închid reflexele vegetative cardiovasculare),
şi a crierului (inima fiind în strânsă legătură cu sistemul nervos).
Angina pectorală
Produce deteriorarea pereţilor arterelor cu apariţia unei tensiuni
crescute şi dureri toracice severe, (ce iradiază până în degetele mâinii
stângi) şi se declanşează de regulă după un efort fizic, emoţii sau mese
copioase.
Rezultatele favorabile apar foarte repede, uneori simptomele dispar
şi nu se mai repetă după două, trei şedinţe, se vor efectua totuşi 10-15
şedinţe insistându-se pe punctele corespondente sistemului
cardiovascular pentru o mai bună irigare a vaselor coronariene.
Se recomandă un regim alimentar lipsit de carne, infuzie din
plante de coada şoricelului
şi extract rece din frunze de vâsc.
Sindromul de ischemie periferică cronică
- 50 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
Se produce prin obstruarea arterială periferică, cu tulburări de

irigaţie în zona respectivă. Bolnavul prezintă oboseală la deplasări
obişnuite, parestezii (amorţeli), contracţii ale muşchilor gambei, când
boala este mai avansată durerea apare şi în repaus.
Restabilirea normală a circulaţiei arteriale solicită o şedinţă pe zi
timp de cel puţin o lună, insistând cu precădere pe punctele: pentru
circulaţia din jumătatea inferioară, paratiroide şi traiect renal.
Mai putem ajuta reluarea normală a circulaţiei sangvine prin băi
călduţe cu fiertură de ţelină, două pahare de apă cu câte o linguriţă de
oţet de mere şi o linguriţă de miere de albină în fiecare zi, joc de glezne
într-o cădiţă cu apă rece 2-3 minute, etc.
Nevroza cardiacă
Este o tulburare funcţională a inimii fără leziunii organice
aparente. Se manifestă prin:
dureri precordiale, palpitaţii, senzaţii de sufocare, astenie,
oboseală.
Masând zona reflexă a inimii, vom îmbunătăţii fluxul sangvin în
arterele coronariene şi
cel al tiroidei pentru a combate astenia şi stările de sufocare.
Ateroscleroza
Este o afecţiune cronică a arterelor, în care acestea se îngroaşă, îşi
pierd elasticitatea şi se obstrucţionează, şi duc la îngreunarea circulaţiei
sangvine. Este cauzată de excesul de grăsimi, cafea, tutun, alcool,
precum şi de lipsa exerciţiului aerobic. Se manifestă prin mâini şi
picioare reci, tulburări de vedere, hipertensiune arterială dificultate în
gândire şi în respiraţie.
Reflexoterapia se va adresa în mod special, punctelor pentru
circulaţia sangvină, pentru a o îmbunătăţii şi a traiectului renal pentru
eliminarea toxinelor. Tratamentul dă rezultate cam după două luni în
care şedinţele se efectuează zilnic sau odată pe zi, combinat cu regim
alimentar lipsit de grăsimi, alcool, tutun, cafea,
Boala varicoasă
Varicele sunt dilatări permanente ale venelor, în special la membrele
inferioare ce apar cu precădere între 20 şi 40 de ani mai ales la femei. În
general sunt cauzate de statul prelungit în picioare, care îngreunează
circulaţia în partea inferioară a corpului. Uneori varicele sunt suportate
bine, alteori produc oboseală şi senzaţia de greutate la nivelul gambelor,
edem, cianoză, putând-se ajunge la hemoragii prin rupturi de vase.
Depistate la timp, varicele pot fi ameliorate cu ajutorul
reflexoterapiei. Se insistă pe traiectul renal, pentru eliminarea toxinelor şi
a surplusului de apă din corp, dispărând astfel edemele gambelor, zona
circulaţiei, corp inferior, pentru a îmbunătăţii circulaţia venoasă. Se
recomandă şi masarea segmentului corespunzător gambei bolnave şi
anume antebraţul de pe aceeaşi parte.
- 51 -
ANR
ACES
PHARE 2003
din alimente şi cauze hemofilitice. Simptome sunt culoarea uşor
.
albăstruie a pielii, răcirea

extremităţilor, tahicardie şi uneori stări de lipotimie (pierderea
cunoştinţei).
Tratamentul reflexoterapeutic trebuie să aibă în vedere cauzele ce
au produs boala, dar în principiu va stimula zonele ficatului, splinei,
suprarenalelor şi intestinului gros, cu o frecvenţă de 3 ori pe săptămână.
Importante sunt şi consumul de sucuri din morcovi şi sfeclă
roşie, drojdia de bere,
infuziile de urzici, de creţişoară şi de turiţă mare.
Leucemia
Este o afecţiune provocată de multiplicarea exagerată a leucocitelor
fiind de mai multe feluri în funcţie de leucocitele care o determină.
Semnele incipiente ale bolii nu sunt caracteristice şi constau în dureri
articulare, inapetenţă, oboseală, ducând mai târziu la sângerări ale
gingiilor, infecţii, splenomegalie, mărirea ganglionilor limfatici, jenă
abdominală, paloare, ameţeală, slăbire.
De precizat că tratamentul reflexoterapeutic nu duce la vindecarea
acestei afecţiuni, ci la ameliorarea şi stoparea evoluţiei ei. Zonele
interesate sunt cele din cazul anemiilor plus zonele limfatice şi sangvine.
Şedinţele se recomandă zilnic.
Terapiile naturiste susţin că adjuvant este consumul de votcă
sau algol de 40 de grade
cu picături de fiere de la animale sălbatice.
Adenopatiile
Definesc afecţiuni ale ganglionilor limfatici având ca principal
simptom creşterea lor în
volum. Cauzele sunt multiple, iar localizarea poate fi regională
sau generală.
Pentru ca tratamentul reflexoterapeutic să dea rezultate este
descoperirea cauzelor şi insistenţa masări punctelor rinichilor,
suprarenalelor, limfaticelor, splinei şi ale organelor în cauză. Şedinţele
se vor face de două trei ori pe zi până la retragerea inflamaţiilor.
Pentru curăţirea sistemului limfatic se recomandă consumul de
sucuri proaspete din
citrice şi un ceai combinat de coada calului, gălbenele,
tătăneasă, coada şoricelului.
Splenomegalia
Reprezintă mărirea splinei ce se datorează afecţiunilor
infecţioase, leucemiilor şi celor
hepatice.
Pentru a restabilii volumul splinei prin reflexoterapie insistăm asupra
splinei, ficatului, pancreasului, intestinului gros şi a zonelor limfatice şi
sangvine. Splina revine la volum normal după circa 20-25 şedinţe
efectuate zilnic sau la două zile.
Apendicita
- 53 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
Este inflamarea apendicelui cecal,ce se manifestă prin: dureri sub

formă de arsură în fosa iliacă dreaptă după efort, mers sau la 5-6 ore
după mese, greţuri matinale, sau postalimentare, vărsături şi diaree ce
alternează cu constipaţii.
Prin reflexoterapie se urmăreşte decongestionarea apendicelui
inflamat şi reluarea
normală a circulaţiei sangvine în zona respectivă.
Sunt necesare 6-10 şedinţe efectuate de două trei ori pe zi.
AFECŢIUNI ALE ORGANELOR GENITALE
Vaginita
Este inflamaţia vaginului care de cele mai multe ori prinde şi vulva.
Cauzele sunt igiena insuficientă, umiditatea regiunii, întrebuinţarea unor
antiseptice, existenţa diferitelor infecţii, diabetul, etc. ; iar simptomele :
scurgeri abundente de culoare alb gălbuie, usturime, prurit şi dureri
vaginale.
Prin masajul reflex al zonelor vaginului, limfatice şi traseului
renal, inflamaţia va ceda
după 10-15 şedinţe făcute zilnic.
Se recomandă simultan băi de şezut cu muşeţel, coada
şoricelului şi consumul de
infuzie de creţişoară.
Anexita
Este inflamarea anexelor (ovare, trompe uterine), iar metroanexita
este inflamarea mucoasei muşchiului uterin şi anexelor. Este cauzată de
streptococi, stafilococi, gonococi, şi colibacili. În faza acută se manifestă
prin febră şi dureri în fosele iliace, iar în cea cronică prin dureri
percepute în deosebi la palparea abdomenului inferior.
Reflexoterapia se recomandă de două, trei ori pe zi în faza
acută şi la două zile în cea
cronică cu insistenţă pe uter, anexe şi limfă corp inferior.
Benefice sunt şi ceaiurile de urzică moartă, coada şoricelului,
salvie, gălbenele şi
creţişoară.
Metroragii
Sunt scurgeri de sânge din uter în afara menstruaţiei.
Pentru oprirea sângerării sunt
necesare 8-15 şedinţe cu insistenţă pe punctele uterului.
Tratamentul se poate combina cu ceaiuri de urzică, coada
calului şi traista ciobanului.
Dismenorea
Este menstruaţia însoţită de dureri în zona abdominală şi
lombară. Cauzele sunt
tulburări hormonale, fibroame uterine, inflamaţii ale anexelor
sau/şi ale uterului.
- 54 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
Sunt necesare 15-25 de şedinţe cu insistenţă pe reflexele

organelor genitale, tiroidă şi
limfă abdominală (punct cheie în menstruaţie).
Se pot bea ceaiuri de urzică moartă şi infuzie de flori de
gălbenele.
Amenoreia
Este lipsa totală a menstruaţiei datorată de stări patologice ale
ovarelor, uterului şi
glandelor endocrine.
Sunt necesare 15-25 şedinţe până la apariţia menstruaţiei cu
insistenţă pe uter, ovare,
tiroidă, hipofiză şi limfă abdominală.
Adjuvante sunt şi infuzia de coada calului şi muşeţel.
Prostatita şi hipertrofia de prostată
Este inflamaţia şi creşterea în volum a prostatei, cauzată de
gonococ, streptococ, stafilococ, colibacil, etc. Simptomele sunt: dureri
mari perianale, ejaculări precoce sau întârziate cu cantităţi reduse de
lichid spermatic, micţiuni frecvente (în special noaptea) presiunea jetului
de urină fiind scăzută.
Se recomandă reflexoterapia, odată sau chiar de două ori pe zi,
rezultatele apărând după 10-15 şedinţe. Se insistă pe: prostată, pentru
ai îmbunătăţii circulaţia sangvină şi a genera revenirea la volum normal,
suprarenale, pentru degajarea de cortizon,
şi traectul renal, pentru eliminarea din organism a produşilor
toxici.
De asemenea se pot bea ceai de pufuriţă (cu flori mici), urzică
moartă albă, câte o ceaşcă înainte de mic dejun şi cină. Se pot face băi
de şezut cu ceai de: flori de iarbă neagră, flori de păducel, flori de limba
mielului, frunze de rostopască proaspătă şi nalbă. Indispensabilă este şi
eliminarea din alimentaţie a alcoolului.
AFECŢIUNI ALE APARATULUI RESPIRATOR
Simplele răceli şi guturaiul
Se tratează activând punctele corespunzătoare: nasului,
sinusurilor, laringe, limfelor,
valvulei ileo-cecale, rinichilor şi suprarenalelor.
Se recomandă în acelaşi timp băi fierbinţi cu mulă sare grunjoasă şi
învelirea apoi într- un cearşaf de bumbac, ceaiuri calde, multă miere şi
sucuri proaspete de fructe şi legume, precum şi inhalaţii cu ceai de
muşeţel sau apă cu sare.
Tusea şi strănutul
Sunt mecanisme de respingere ale sistemului respirator, împotriva
viruşilor, bacteriilor şi
micile particule de praf sau polen, acestea fiind expulzate odată cu tusea
sau strănutul.
Reflexoterapia se adresează întregului aparat respirator şi sistemului
imunitar, dar nu
- 55 -
ANR
ACES
PHARE 2003
facilitează combaterea lor ci favorizează eliminările mai rapide şi
.
deci vindecarea şi
dispariţia lor.
Laringita
Este inflamaţia laringiană, dată frecvent de cauze virale,
urmată de o inflamaţie
secundară, bacteriană.
Pe lângă masarea zonelor laringelui se recomandă şi acţiunea
asupra sistemului limfatic
superior şi a suprarenalelor
Se poate combina cu miere de albină, ceaiuri calde şi multă
vitamina C.
Bronşita acută şi cronică
Este o boală inflamatorie progresivă, datorată expunerii la factori
iritanţi (umezitate). Membranele mucoase sunt lezate, determinând
umflarea şi secreţia de fluide. Activitatea redusă acililor, permite
colectarea în exces a mucusului, apar greutăţii în respiraţie, bacteriile
pot infecta mucusul stagnat, transformându-l în puroi. Se manifestă prin
tuse prelungită (de cel puţin 3 luni pe an), timp de cel puţin 2 ani.
Tratamentul reflexogen vizează combaterea infecţiei, a
hipersecreţiei, spasmului şi edemului bronşic. Trebuie masate insistent
zonele:plămânilor şi bronhiilor (acestea fiind foarte sensibile şi
dureroase), laringelui şi traheii paratiroidelor şi suprarenalelor, şi zona
limfatică (corp superior). În cazul bronşitelor acute masajul se face de
două trei ori pe zi timp de o săptămână iar în cele cronice, se
recomandă 20 30 de şedinţe, una în fiecare zi.
Concomitent se pot lua ceaiuri şi siropuri expectorante (din
răşină de brad, infuzie de
cimbru, pătlagină, podbal soc), inhalaţii (dintr-un decoct de
frunze podbal), etc.
Astmul bronşic
Este determinat de obstrucţia bronşică, prin edem, hipersecreţie sau
dop de mucus, şi se manifestă prin dispnee senzaţii de lipsă de aer şi în
crize dificultăţi în expiraţie. Simptomele se acutizează în prezenţa unui
factor alergen, şi mai ales în timpul nopţii.
Reflexoterapia vizează mai ales zonele corespondente: plămânilor
şi bronhiilor (urmărind descongestionarea şi fluidizarea lichidului
bronşic), paratiroidele (pentru declanşarea de calciu), suprarenalele
(pentru a elibera cortizon şi adrenalină), traseul renal (pentru eliberarea
produşilor toxici).
Se pot combina cu consumul de: suc de lămâie cu usturoi pisat,
lapte de capră fiert cu flori de frunze de păstârnac, ceaiuri de rădăcină
de iarbă-mare sau din frunze de in, precum şi cu baia spaniolă
(îmbrăcarea într-o cămaşă lungă de in sau cânepă ce a fost muiată într-
o fiertură de paie de ovăz sau scuturătură de fân şi acoperit bine se stă
aşa cam două trei ore)
Emfizemul
- 56 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
Este corelat cu fumul, şi cu alţi factori de poluare, care stimulează

eliberarea enzimelor, din celulele mastocite, din plămâni, permiţând ca
enzimele respective, să digere pereţii alveolari, generând mari cavităţii.
În felul acesta suprafaţa activă a plămânului scade, determinând
reducerea oxigenării sângelui. Respiraţia este extrem de îngreunată
pacienţi de acest gen gâfâind la ori ce mic efort, iar inima este supusă
unui efort crescut.
Reflexoterapia îşi propune o ameliorare a infecţiei şi o îmbunătăţire
a respiraţiei prin masaj insistent asupra;plămânilor şi bronhiilor, inimi
sistemului limfatic,glandele suprarenale pentru secreţia de cortizon.
AFECŢIUNI O. R. L.
Sunt multe afecţiuni de acest gen însă o parte dintre ele
răspund favorabil şi relativ
repede la reflexoterapie.
RinitaRinita acută apare de obicei în sezonul rece având cauză
virotică ce se poate complica
microbian. Semnele sunt: strănutul, secreţie nazală, usturimi la nas,
pierderea temporară a mirosului şi uneori stări febrile sau subfebrile.
Rinita cronică este cauzată de substanţe iritante, praf, fum, etc. Bolnavii
au mai tot timpul nasul înfundat şi mirosul diminuat. Rinita alergică poate
fi periodică, aperiodică, sau sezonieră şi este cauzată de contactul cu
factorii alergeni (praf, polen, detergenţii, făină, etc.).
În cazul rinitelor acute este necesar masajul reflexogen de două-trei
ori pe zi până la încetare, iar în cazul celor cronice şi alergice se pot face
de două-trei ori pe săptămână, rezultatele apărând după 3-4 săptămâni.
Punctele vizate sunt cele ale nasului, sinusurilor, traiectului renal,
suprarenalelor şi circulaţiei sangvine şi limfatice, (corp superior).
Nu trebuie neglijat consumul de infuzie din: fructe de măceş, frunze
de pătrunjel, busuioc, cuişoare, trei-fraţi-pătraţi, etc. şi inhalaţiile la
vaporii ceaiului de muşeţel sau a apei cu sare.
Sinuzita
Este o inflamaţie a mucoasei sinusurilor, ce se întâlneşte la toate
vârstele şi poate fi acută, cronică, purulentă sau ne purulentă. Sinuzitele
pot fi frontale sau maxilare. Se manifestă prin cefalee, dureri în zona
sinusurilor, febră în faza acută şi uneori pierderea mirosului.
Prin reflexoterapie activăm în mod special reflexele: nasului,
sinusurilor, (frontale sau maxilare), suprarenalelor, limfei şi circulaţie,
corp superior. În cazul celor acute se fac 3-4 şedinţe pe zi, ele cedând
după 3-5 zile, iar în cazul celor cronice tratamentul se efectuează de 3
ori pe săptămână timp de cel puţin o lună.
- 57 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
La fel ca în rinite sunt benefice inhalaţiile cu muşeţel, flori de fân şi

apă cu sare, precum şi consumul de infuzii din:trei-fraţi-pătraţi, coada
şoricelului, salvie, sucul de lămâie, etc.
Faringo-amigdalita
Este inflamarea mucoaselor faringelui şi amigdalelor ce se
datorează intoxicărilor cu acizi de proteine, umezelii, frigului, fumului,
prafului, consumării alimentelor recii sau efortului vocal.
Bineînţeles că în reflexoterapie cele mai interesate zone sunt cele
ale faringelui şi amigdalelor, dar trebuie insistat şi pe: suprarenale,
circulaţie limfatică şi sangvină, (corp superior). În fazele acute masajul
se poate face de 2-3 ori pe zi, iar în rest zilnic, 10-15 zile.
Se pot bea şi ceaiuri din următoarele plante: salvie, coada-calului,
potbal, caşul popii, etc. În faza acută se recomandă multe lichide,
gargară cu suc de lămâie sau apă cu oţet de mere,
Otita
Poate fi acută sau cronică şi este reprezentată de o inflamaţie a
urechii externe şi/sau medie. Cauzele sunt inflamaţii în zonele vecine
urechii (rinofaringite, sinuzitele), deviaţii de sept, polipi nazali, etc. Se
manifestă prin hipoacuzie, zvâcniturii, durerii, scurgeri purulente şi febră.
Ne tratate corect ele se cronicizează afectând urechea medie.
Tratamentul prin reflexoterapie se îndreaptă în mod special către
reflexele urechii, sinusurilor, ficatului, suprarenalelor şi circulaţiei
sangvine şi limfatice (corp superior). În faza acută masajul se face de
două-trei ori pe zi, timp de 5-7 zile, după care şedinţele se reduc la una
timp de 10-15 zile.
Se pot introduce în urechi tampoane cu tinctură de propolis,
sub supravegherea
medicului.
Slăbirea acuităţii auditive
Deoarece cauzele sunt în general afecţiuni ale aparatului auditiv se
consultă un orelist, dar în paralel se pot face şedinţe de reflexoterapie,
cu insistenţă pe: urechii, toate reflexele capului şi suprarenale. Se
recomandă o frecvenţă a şedinţelor de cel puţin trei ori pe săptămână,
timp de câteva luni. Acuitatea auditivă va fi îmbunătăţită sau cel puţin
împiedecată să scadă.
AFECŢIUNI ALE GLANDELOR ENDOCRINE
1. Afecţiuni ale hipofizei
- 58 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
De cele mai multe ori rezultatele apar după o lună-două, dar primele
semene pot apărea după câteva şedinţe, efectuate cam de 3-4 ori pe
săptămână. Eficienţa tratamentului creşte dacă luăm în calcul creierul şi
coloana cervicală.
Hipersecreţia de STH, la pubertate determinăgigantism, iar la
adultacromegalia –
creşterea extremităţilor.
Tot în hipersecreţie, când are loc o creştere a numărului de
celule bazofile se produce
Boala lui Cushing, manifestată prin obezitate, poliglobulie,
hipertensiune, osteoporoză şi
hiperglicemie.
Hiposecreţia de SHT, la pubertate determină nanismul
hipofizar, fără afectarea
activităţii intelectuale.
Boala Simonds sau caşexia hipofizară apare la adult în
insuficienţă adenohipofizară. În
această boală redresează organele genitale, cade părul pubian
şi axilar, apare sterilitatea, cad
dinţii şi unghiile, iar piele se zbârceşte.
În hiposecreţie de ADH (adiuretină), apare diabetul insipid, ce
se manifestă prin
creşterea eliminării de urină la 10-20 litri în 24 ore şi creşterea
tensiuni arteriale.
Asupra hipofizei se mai insistă în:
- chisturi, fibroame, negi, tumori, sau zone unde au fost tumori
(hipofiză şi zona unde se
află tumora);
- îmbunătăţirea funcţionării oricărei alte glande, (hipofiză şi glanda
interesată) ;
- dezvoltarea şi creşterea organismului (insistând şi pe celelalte glande);
- disfuncţii ale inimi (în paralel cu reflexul inimii);
- dureri în creştere, (hipofiză, tiroidă, paratiroide şi sistem osos);
- disfuncţii renale, (hipofiză, suprarenale, rinichi);
- cancer;
- epilepsie (hipofiză şi întreg sistem nervos);
- cefalee sau migrene (hipofiză, punctele pentru limfe şi
circulaţie, punctele pentru
creier)
- Leşin;
- Febră (din 5 în 5 minute, de cel puţin 6 ori);
- Zgârieturi, sângerări (interne sau externe) şi chiar hemofilie,
(nu se lucrează în forţă
prin apăsare ci cu mişcări circulare).
2. Afecţiuni ale epifizei
La fel ca în tratamentul pentru hipofiză rezultatele sunt şi apar relativ
repede, dar trebuie ca şedinţele să aibă o regularitate, aproximativ 3 pe
săptămână şi să se insiste şi pe hipofiză.
Se acţionează asupra pinealei pentru a influenţa:
- memoria,
- tonusul muscular,
- funcţionalitatea miocarduri,
- 59 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
- normalizarea ciclului menstrual,

- insomnii (alături de hipofiză şi hipotalamus).
3. Afecţiuni ale tiroidei
Reflexe ajutătoare sunt cele ale hipofizei, suprarenalelor,
paratiroidelor, gonadelor, creierului, aparatului renal şi coloanei
cervicale, În funcţie de gravitatea afecţiunii, recomandăm o şedinţă zilnic
sau la două zile, timp de 8-10 săptămâni.
În hipersecreţie se instaleazăBoala lui Bazedov, adică guşă
exoftalmică (cu bulbucarea ochilor) – având loc o hipertrofie
funcţională a glandei tiroide. Se manifestă prin tulburări psihice şi
neuropsihice (emoţii şi tremurături), tulburări digestive (tranzit intestinal
accentuat), cardiovasculare (tahicardie) şi vegetative (transpiraţii, unghii
fragile, piele rozalie şi foarte caldă, somn agitat), precum şi cu
insuficienţă gonadică (hipotrofie mamară la femei şi testiculară la
bărbaţi) şi paratiroidiană. Tratamentul reflexogen vizează reducerea
circulaţiei tiroidiene, conducând atât la normalizarea cantitativă şi
calitativă hormonală, cât şi la normalizarea structurilor tiroidiene.
Tratamentul se recomandă de cel puţin două ori pe săptămână timp de
30-40 şedinţe, în combinaţie cu vitamine A; B şi C, în combinaţie cu
regim hiperprotidic şi hiperglucidic.
În hiposecreţie, la copii are loc nanismul tiroidian însoţit de
cretinism, iar la adulţi se produce guşa edemică (se hipertrofiază
partea nefuncţională a glandei. Poate fi determinată de infecţii acute
(scarlatina, rujeola, reumatismul poliarticular acut) sau cronice
(tuberculoză, sifilis) şi se manifestă Prin: piele uscată şi cianotică la
extremităţii, unghii casante, chelie, faţă rotundă cu ochii înfundaţi în
orbite, nas turtit, buze groase, infantilism genital şi sterilitate la femei,
stări depresive, etc.
Ca şi în hipertiroidism masajul reflexogen îşi
propune refacerea funcţiei glandulare Se recomandă un tratament lung
de două trei luni, o şedinţă la două zile.
Se mai insistă asupra tiroidei în:
 p r o b l e m e d e g r e u t a t e ;
 p a l p i t a ţ i i ;
 m â i n i ş i p i c i o a r e r e c i , ( t i r o i d ă
ş i p u n c t e l e p e n t r u s i s t e m u l
v a s c u l a r ) ;
 p i e l e u s c a t ă , u n g h i i ş i p ă r
d e g r a d a t ( î n p a r a l e l c u
s u p r a r e n a l e l e ) ;
 c r a m p e s a u d e g e r ă r i
m u s c u l a r e ;
 i n s o m n i i ;
 s e n z a ţ i i d e s l ă b i c i u n e f i z i c ă ş i
m e n t a l ă ;
 c o l e s t e r o l r i d i c a t ( î n a s o c i e r e
c u f i c a t u l , v e z i c a b i l i a r ă ş i
s u p r a r e n a l e l e ) ;
 h i p e r t e n s i u n e ( a t u n c i c â n d
e s t e c a u z a t ă d e d i s f u n c ţ i i l e
t i r o i d e i ) ;
4. Afecţiuni ale paratiroidelor
- 60 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
În tratarea afecţiunilor paratiroidiene se recomandă insistenţă

asupra: paratiroidelor, tiroidei, hipofizei şi a intestinului subţire,. Dacă nu
avem de a face cu spasmofilia regularitatea şedinţelor este aceeaşi ca în
cazul afecţiunilor tiroidiene, dar rezultatele apărând mai repede.
Tetania şi spasmofilia
Insuficienţa parahormonului se traduce prin dezechilibru fosfo-calcic,
nivelul fosforului plasmatic crescând iar al calciului scăzând, principala
deficienţă fiind tetania sau spasmofilia, care se întâlneşte cel mai des la
femeile tinere. Este cauzată de iradieri, hemoragii şi infecţii cauzate la
nivelul paratiroidelor şi se manifestă prin: contracţii tonice ale
musculaturii somatice, irascibilitate, păr şi unghii fragile, etc. Se
recomandă de asemenea suplimente cu calciu. Reflexoterapia dă
rezultate destul de rapide, recomandându-se 10-15 şedinţe zilnic, şi
două trei şedinţe într-o zi cu criză.
Se mai insistă asupra paratiroidelor în;
 s p a s m e ş i c r a m p e m u s c u l a r e ;
 b u r s i t e ;
 r e u m a t i s m i n f l a m a t o r i u
( a r t r i t e ) p a r a t i r o i d e , c i r c u l a ţ i e
s a n g v i n ă , l i m f ă ş i a r t i c u l a ţ i i ) ;
 p a r a d o n t o z ă ;
 o a s e f r a g i l e s a u c h i a r f r a c t u r i ;
 l i t i a z ă r e n a l ă ( a v â n d î n v e d e r e
r i n i c h i i ş i t o t a p a r a t u l r e n a l ) ;
 i n s o m n i e ;
 p a r k i n s o n , d i s t r o f i a m u s c u l a r ă
ş i s c l e r o z e m u l t i p l e
( p a r a t i r o i d e , c r e i e r , c o l o a n ă
vertebrală).
5. Afecţiuni ale suprarenalelor
Pe lângă activarea zonelor corespunzătoare suprarenalelor, se mai
insistă pe hipofiză şi sistem limfatic. Şedinţele se vor face odată pe zi
respectiv odată la două zile timp de o lună sau două în funcţie de
gravitatea afecţiunii. Se recomandă consumul de gălbenuş de ou crud.
Boala lui Addison apare în hiperfuncţie corticală ce se
manifestă prin melanodermie,
astenie neuromusculară, tulburări cardiovasculare
hipertensiune arterială, etc.
În hiperfuncţie corticală apar boli metabolice ce se manifestă prin
obezitate tulburări cardiovasculare şi neuropsihice, tulburarea
caracterelor morfologice şi funcţionale sexuale (apariţia de caractere
feminine la bărbaţi şi invers)
Sindromul de hiperfuncţie a substanţei medulare se manifestă prin
mânie, oscilări mari de tensiune şi poate duce la hemoragie cerebrală.
Nu se cunosc cazuri de hipofuncţie medulară.
Se mai acţionează asupra suprarenalelor în:
- 61 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
 d i a b e t ( î m p r e u n ă c u p a n c r e a s ,
h i p o f i z ă ş i t i r o i d ă ) ;
 o b o s e a l ă s a u e x t e n u a r e
( a l ă t u r i d e c e l e l a l t e g l a n d e ş i
d e h i p o t a l a m u s ) ;
 o r i c e t i p d e i n f l a m a ţ i e p e n t r u
a s t i m u l a c o r t i z o n u l , ( a l ă t u r i
d e o r g a n u l i n f l a m a t , d e
timus şi de zonele limfatice);
 e d e m ;
 a l e r g i i ;
 o r i c e i n f e c ţ i e v i r a l ă s a u
b a c t e r i a n ă ;
 r e t e n ţ i a d e l i c h i d e ;
 p i e l e u s c a t ă ( î m p r e u n ă c u
r e f l e x u l t i r o i d e i ) ;
 s a r c i n ă ;
 m e n o p a u z ă ( î m p r e u n ă c u
t i r o i d a ş i g l a n d e l e s e x u a l e ) ;
Consumul grupului de vitamine B, duce la o mai bună
funcţionalitate a suprarenalelor.
6. Afecţiuni ale timusului
La copiii se acţionează asupra timusului pentru de desăvârşirea
creşterii şi pentru
mineralizarea osoasă, în paralel cu masarea punctelor pentru
articulaţii.
La adulţi, se insistă asupra acestui punct pentru a creşte
imunitatea organismului,
masarea lui fiind foarte importantă în:
 c a n c e r e ;
 S I D A ;
 g r i p ă ;
 a l e r g i i ( a l ă t u r i d e
s u p r a r e n a l e , f i c a t , ş i a p a r a t u l
r e n a l ) ;
 s t r e s .
7. Afecţiuni ale pancreasului endocrin
Diabetul zaharat
Este o afecţiune cronică provocată de insuficienţa de insulină activă.
Astfel apar tulburările din metabolismul glucidic (creşte glicemia) şi
glicozuria (eliminarea zahărului prin urină). Simptomele sunt : polifagia,
poliuria, polidipsia, la femei putându-se adăuga şi pruritul vulvo-vaginal.
Reflexoterapia trebuie să stimuleze atât zonele pancreasului )pentru
stimularea producerii insulinei), cât şi a ficatului, hipofizei, tiroidei,
suprarenalelor şi a glandelor sexuale. Tratamentul se recomandă de cel
puţin trei ori pe săptămână, în paralel cu cel medicamentos, până la
normalizare. Nivelul glicemiei trebuie ţinut sub observaţie şi când se
observă o scădere trebuie scăzută şi doza de insulină.
- 62 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
Pe lângă regimul alimentar se recomandă consumul de suc de

ţelină, ceaiuri de rădăcină de obligenă, de vâsc, frunză de afine, usturoi
macerat în rachiu de secară şi salată de rădăcini de cicoare.
8. Afecţiuni ale glandelor sexuale
Hiperfoliculimia
Este o afecţiune care se manifestă prin excesul de foliculină ce
duce la perturbări în
dezvoltarea şi funcţionarea ovarelor, mamelelor, şi a
comportamentului feminin. Pentru
reglarea funcţiei ovariene, reflexoterapia se adresează punctelor
reflexogene ale ovarelor, hipofizei, sânilor tiroidei şi limfei. Masajul se
recomandă zilnic, timp de 20-30 zile, apoi se continuă cu două şedinţe
săptămânal două sau trei luni.
Impotenţa sexuală
Se caracterizează prin imposibilitatea desfăşurării actului sexual de
către bărbat. Erecţia fiind incompletă sau nulă, ejacularea precoce.
Cauze mai importante sunt leziuni la nivelul măduvei spinării, abuzul de
alcool, abstinenţe prelungite, boli ale glandelor endocrine (testicule sau
hipofiză) şi cauze locale (inflamatorii).
Reflexoterapia tratează cu succes această afecţiune, şedinţele
recomandându-se zilnic sau la două zile, primele semne apărând după
10 şedinţe. Punctele importante sunt cele testiculare, prostată, penis,
tiroidiene, hipofizare şi regiunea lombosacrală.
Se recomandă concomitent sucul de ţelină, ceaiul de schinduf,
băi la picioare cu apă
rece şi oţet.
Frigiditatea
Se defineşte prin lipsa apetitului sexual corelată cu incapacitatea
femeii de a termina actul sexual prin orgasm. Cauzele pot fi afecţiuni
ginecologice (malformaţii, infantilism genital, cicatrici dureroase, etc.),
endocrinopatii, (hipotiroidie, dezechilibru suprarenalian, insuficienţă
hipofizară), leziuni medulare şi cerebrale, alcoolismul, boli neuropsihice,
lipsa educaţiei sexuale şi conflictele conjugale.
Pe lângă reflexele organelor genitale se acordă atenţie cauzelor şi
deci corespondentelor acestora. Tratamentul se poate face zilnic sau la
două zile,rezultatele putând apărea după 5-10 sau 2030 şedinţe.
Hipovaria puberală
- 63 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
Este un sindrom de insuficienţă ovariană ce apare la pubertate, din

cauza unor leziuni tumorale, inflamatorii sau de natură genetică ale
ovarelor, precum şi a traumatismelor psihice. Simptomele sunt tulburări
de maturizare sexuale şi de creştere.
Prin reflexoterapie se stimulează în mod deosebit hipofiza,
ovarele, uterul, sânii, tiroida
şi zonele limfatice. Regularitatea şedinţelor este de 3-5 ori pe
săptămână timp de 4-6 luni.
Sterilitatea
Se poate instala datorită afecţiunilor ovarelor, tiroidei,
suprarenalelor şi pancreasului
endocrin.
Tratamentul reflexoterapeutic îşi propune să recupereze cel puţin
parţial funcţia organelor şi glandelor afectate, insistând în mod special
pe aparatul genital, hipofiză, tiroidă şi limfă. Se vor practica şedinţe zilnic
până la obţinerea efectului dorit.
Ceaiuri adjuvante sunt cele de muguri de zmeură, obligenă,
salvie şi troscot.
9. Boli metabolice şi de nutriţie
Obezitatea
Este caracterizată prin creşterea greutăţii corporale cu 15-20% faţă
de cea ideală. Poate fi cauzată ori de consumul necontrolat de alimente,
sedentarismul, disfuncţii endocrine ce duc la depozite de ţesut adipos şi
la retenţia de apă anormală. Obezii sunt astenici şi obosesc repede la
efort.
Combinată cu sportul şi regimul alimentar, reflexoterapia dă
rezultate în cele mai multe cazuri, dar este necesară insistenţa pe
punctele: stomacului, pancreasului, duodenului, hipofizei, suprarenalei,
tiroidă şi aparatului renal.
Ca adjuvant se pot folosi: infuzii din ceaiuri de creţişoară,
cicoare, flori de soc, sucul
de ţelină şi multe alte reţete naturiste.
Slăbirea excesivă
Un organism poate fi adus cu ajutorul reflexoterapiei la o greutate
normală dar pentru a şti pe ce Puncte trebuie să insistăm este important
de aflat care sunt cauzele slăbirii. Ea poate fi generată din cauza:
carenţelor alimentare şi atunci se merge în paralel cu un regim
hipercaloric; alcoolismului, fumatului sau a unor medicamente şi atunci
insistăm pe ficat şi aparatul renal pentru detoxifiere; bolilor somatice şi
psihiatrice şi atunci avem în vedere sistemul nervos; sau a unor
afecţiunii digestive, endocrine şi atunci ne ocupăm în mod special de
organul afectat. Regularitatea şedinţelor este de aproximativ trei ori pe
săptămână şi se fac până la normalizarea stării pacientului.
- 64 -
ANR
ACES
PHARE 2003
Guta
.
Este o boală metabolică caracterizată prin dureri în special la

articulaţiile metacarpo- falangiene şi metatarsofalangiene, ce se
manifestă cu dureri nocturne, însoţite de deformării articulare şi inflamaţii
locale. Este generată de tulburări metabolice ale nucleoproteinelor.
Reflexoterapia combinată cu un regim hipocaloric şi lacto-
vegetarian, precum şi cu un masaj al segmentelor afectate, dă rezultate
de cele mai multe ori, după 4-6 săptămâni în care şedinţele se
efectuează de cel puţin 3-ori pe săptămână, cu insistenţă pe reflexele:
suprarenalelor, rinichilor şi a limfelor.
Recomandate sunt şi infuziile de coada-calului, urzici şi sucurile
proaspete de fructe şi
legume.
AFECŢIUNI REUMATICE
Sunt leziuni inflamatorii sau degenerative ale ţesutului
conjunctiv. Pot fi : inflamatorii,
degenerative, abarticulare, sau periferice şi manifestări de tip
reumatic în alte afecţiuni.
Poliartrita reumatoidă
Este o afecţiune inflamatorie ce vizează cu predilecţie articulaţiile de
la mâini şi de la picioare. Debutează lent şi este mai frecvent întâlnită la
femei, dar are o evoluţie lungă, ducând în final la anchiloze şi deformaţii
articulare. Se manifestă prin dureri articulare şi musculare, nervozitate,
insomnii, transpiraţii la extremităţi şi febră moderată în fază acută.
Tratamentul reflexogen va fi axat în primul rând pe masajul traseului
renal, a zonelor limfatice, glandelor suprarenale şi al articulaţilor. Se face
o şedinţă la două zile timp de 4-8 săptămâni, primele semne apărând
după 10-12 şedinţe.
Paralel se pot bea ceaiuri de : păpădie, ciuboţica cucului şi
pedicuţă.
Spondilita anchilozantă
Este o afecţiune inflamatorie reumatismală, întâlnită mai ales la
persoane de sex masculin, între 20 şi 40 de ani având localizare la
nivelul coloanei vertebrale. Are o evoluţie progresivă, care cuprinde
uneori şi articulaţiile umerilor, genunchilor şi coxofemurale. Bolnavii
acuză dureri în zona lombară dar cu timpul se extind pe întreaga
coloană ducând la gibozitate.
Reflexoterapia dă rezultate în fazele incipiente şi încetineşte sau
opreşte evoluţia în cele avansate. Şedinţele se fac zilnic insistându-se
pe: suprarenale, traseu renal, paratiroide, coloană vertebrală şi zonele
limfatice.
Se mai pot face băi reci cu apă şi oţet, comprese cu frunze de
varză şi macerate din
rădăcină de măcieş sau miere cu oţet de mere.
- 65 -
ANR
ACES
PHARE 2003
Artrozele
.
Sunt afecţiuni articulare cronice caracterizate prin deteriorarea

cartilajului articular şi uneori formarea unor excrescenţe date de reacţia
periostală. Apare de regulă în a doua jumătate a vieţii, prinzând mai
frecvent articulaţiile coloanei şi ale membrelor inferioare. Avem astfel :
spondiloze, coxartroze, gonartroze şi artroze ale umărului, pumnului şi
gleznei. Cauzele pot fi traumatisme uşoare dar repetate, profesionale
sau factori ereditari, endocrini, tulburări circulatorii, obezitate, frigul şi
umezeala. Simptomatologia se instalează treptat cu dureri la schimbarea
vremii, dimineaţa sau în mişcare.
Indiferent de localizarea artrozei reflexoterapia se recomandă zilnic
în puseie dureroase şi de două sau de trei ori pe săptămână în rest,
insistându-se pe zona reflexă a articulaţiilor afectate, suprarenale, traseu
renal, paratiroide şi zonele circulaţiei sangvine.
Benefice sunt şi ceaiul de urzici, rădăcină de măcieş, traista
ciobanului, muguri de
mesteacăn, precum şi mersul desculţ, gimnastica medicală şi
mantaua spaniolă.
Periartritascapulohumerală
Reprezintă procesul inflamator al articulaţiei umărului, ce se
manifestă prin dureri acute
şi limitarea mişcărilor membrului superior, ducând uneori până
la imobilizare.
În fazele acute reflexoterapia se recomandă de două trei ori pe zi,
iar în rest de două trei ori pe săptămână cu insistenţă pe punctele
reflexe ale umărului, coloanei cervicale, suprarenalelor, traseului renal şi
a zonelor limfatice.
În perioadele acute se recomandă masajele cu gheaţă în zona
afectată.
Reumatismul abarticular
Este o afecţiune ce prinde ţesuturi periarticulare ca : muşchi
tendoane, tendoane,burse, teci sau nervi, dând bursite, nevrite, miozite
şi având ca principal simptom durerea. Cauzele pot fi atât inflamatorii cât
şi degenerative.
Reflexoterapia se adresează zonelor afectate, sangvine şi
limfatice rezultatele apărând
în funcţie de stadiul bolii.
AFECŢIUNI NEURO-PSIHICE
Nevrozele
Sunt tulburări ale dinamici funcţiilor psihice provocate de dificultăţile
de adaptare ale individului la realitate cu toate că procesele de
cunoaştere,caracterul şi personalitatea bolnavului nu sunt afectate.
Cauzele sunt: factori de mediu social, conflicte în familie şi societate,
sau consecinţe ale unor afecţiuni. În funcţie de simptomul psihic
predominant se împart în: nevroză astenică (cea mai frecventă şi poate
fi cardiacă, sexuală sau mixtă), isterică,
- 66 -
ANR
ACES
PHARE 2003
anxioasă şi obsesivo-fobică. Simptomele sunt stare de oboseală
.
psihică însoţită de scăderea

randamentului intelectual şi fizic, cefaleei, tulburări de somn,
etc.
Tratamentul prin masaj reflexogen generează rezultate bune prin
insistenţa pe următoarele puncte: inimă, hipofiză, tiroidă, sistem nervos,
ficat şi organe genitale. Se recomandă o şedinţă zilnic timp de 10 zile,
apoi de două ori pe săptămână până la normalizare.
Alte remedii naturiste sunt mantaua spaniolă, mersul desculţ
prin apă curgătoare şi
infuziile din conuri de hamei, ventrilică, precum şi băile de
plante.
Migrenele
Sunt afecţiuni ce se manifestă prin cefalee, însoţite, de greţuri,
vărsături şi tulburări de
vedere. Cauzele pot fi tulburări digestive, endocrine, psihice
sau accidente.
Masajul reflexoterapeutic va fi axat pe zonele reflexe ale organele
cauzatoare ale sistemului nervos, paratiroidelor şi suprarenalelor.
Masajul se face de două, trei ori în zilele de crize şi de două, trei ori pe
săptămână până la dispariţia migrenelor.
Enurezis
Este o afecţiune care se manifestă prin pierderi inconştiente de
urină ce survin de obicei în timpul somnului. Apare în urma unor traume
psihice sau poate fi un simptom al diabetului insipid, sau al unor anomalii
la nivelul aparatului urogenital.
În reflexoterapie zonele vizate vor fi cele ale sistemului nervos,
aparatului renal şi hipofizei. Tratamentul dând rezultate după 10-15 zile
în care tratamentul se efectuează de două, trei ori.
Se pot bea în paralel infuzii de ienupăr, coada calului şi coada
şoricelului.
Epilepsia
Se manifestă prin crize de pierdere a cunoştinţei, însoţite de
spasme musculare şi uneori spume la gură. Cauzele pot fi boli
degenerative sau inflamatorii ale encefalului, tumori cerebrale, factori
toxici şi hipoglicemie.
Reflexoterapia dă rezultate în frazele incipiente. Se insistă pe
zonele sistemului nervos, suprarenalelor şi limfelor. Masajele se fac
zilnic 10-14 zile, apoi se continuă cu trei şedinţe săptămânal circa
jumătate de an.
Se indică un regim lacto-vegetarian, macerat de vâsc şi băi
generale cu infuzie de
rostopască.
Plegiile
Pot fi hemii, tetra sau paraplegii, spastice sau flaşte şi se
datorează unor leziuni
neurologice, infecţioase sau traumatice, situate în encefal sau
la nivelul măduvei spinării.
- 67 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
Prin reflexoterapie se va acţiona insistent asupra tuturor punctelor

reprezentative ale sistemului nervos şi a celor limfatice şi sangvine. Timp
de o lună şedinţele se recomandă zilnic, apoi de două ori pe săptămână.
Parezele vor da rezultate sigur, însă plegiile nu în totdeauna.
Se recomandă şi masaj corporal, gimnastică medicală şi băi
generale cu rozmarin,
cimbru sau flori de fân.
Nevralgiile
Sunt dureri ce se manifestă pe traiectul şi/sau în teritoriul de
distribuţie a unuia sau mai
multor nervi senzitivi, motori sau micşti.
Durerea nevralgică are intensitate variabilă, de la o durere surdă
(nevralgia occipitală), până la una atroce (nevralgia de trigemen). Poate
să fie de scurtă sau de lungă durată şi este generată de iritaţia fibrelor
nervoase de către diverşi factori interni sau externi.
Cele mai întâlnite sunt nevralgiile de trigemen, intercostală,
cervicobrahială şi sciatică.
Zonele reflexe pe care se insistă sunt cele ale sistemului nervos,
glande suprarenale, coloană vertebrală, zone sangvine şi limfatice. În
perioada de criză şedinţele se pot face de trei, patru ori pe zi.
Depresia
Se poate instaura în urma sarcinii, naşterii, schimburi majore
produse în viaţa noastră sau a unor pierderi importante, lipsa
luminozităţii în timpul iernii sau în spaţiul în care trăim sau reacţiile
chimice care au loc în organism.
În reflexoterapie, nu este importantă numai acţiunea asupra
sistemului nervos, ci a tuturor aparatelor şi sistemelor, deoarece
organismul trebuie readus într-o stare de echilibru. Regularitatea
şedinţelor este de aproximativ trei pe săptămână.
Terapeutul trebuie să insufle pacientului dorinţa şi încrederea în
capacitatea organismului de
vindecare.
AFECŢIUNI OFTAMOLOGICE
Scăderea acuităţii vizuale
Poate fi depistată în diverse stadii de evoluţie şi este cauzată atât
de afecţiuni oftamologice (miopie, hipermetropie, prezbiţie, cataractă,
glaucom, etc.), cât şi de afecţiuni neurologice, endocrine (diabetul),
circulatorii, carenţe alimentare şi intoxicaţii.
Pe lângă masajul zonelor reflexe ale ochilor, reflexoterapia se va
adresa şi organului cauzator al bolii, regularitatea şedinţelor şi
rezultatele obţinute depinzând de gravitatea şi vechimea afecţiunii.
- 68 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
Simultan cu tratamentul reflex bolnavii pot apela şi la consumul

de sucuri din morcovi
sau rădăcină de obligenă, comprese cu suc de pin sau exerciţii
de gimnastică oculară.
Conjunctivita
Este o inflamaţie a mucoasei conjunctivale ce căptuşeşte faţa
posterioară a pleoapelor şi faţa anterioară a globilor oculari. Cauzele
sunt agenţii patogeni, factori fizici şi chimici sau de natură alergică. De
obicei sunt acute, dar se pot croniciza dacă nu sunt tratate la timp.
Prin reflexoterapie insistăm asupra ochilor, limfelor acestora şi
suprarenalelor. Masajul
se recomandă de două, trei ori pe zi, vindecarea apărând după
5-7 zile.
Se mai pot aplica comprese cu infuzie de sulfină, fenicul sau
pătlagină.
Strabismul
Este o afecţiune de natură motorie caracterizată prin deviaţia axelor
vizuale, fără modificări oculare. Alte cauze ar putea fi inflamaţii oculare,
boli ale pleoapelor sau boli glandulare.
Această afecţiune poate beneficia de efectele reflexoterapiei
printr-un tratament
îndelungat de 6-8 luni cu aproximativ 3 şedinţe pe săptămână.
Paralizii oculo-motorii
Se manifestă prin simptome subiective (diplopia, falsa proecţie, etc.)
şi obiectivă (impotenţă funcţională şi atitudine vicioasă a capului cu
deviere în direcţia muşchiului afectat).
Pe lângă masaj facial şi alte tratamente neurologice se poate
intervenii şi cu reflexoterapie, zonele vizate fiind cele ale ochilor şi
sistemului nervos. Tratamentul se face zilnic, timp de 30-40 de zile.
Migrena oftalmică
Se manifestă prin dureri oculare puternice combinate cu cefalee
unilaterală, cu tulburări vizuale şi uneori vărsături. Poate fi cauzată de
glaucom, tulburări digestive, endocrine, vasculare sau neurovegetative.
Pe lângă zona ochilor masajul reflexogen trebuie să vizeze în mod
special reflexele întregului cap, a plexului solar şi a limfelor ochilor. Fiind
vorba de o criză acută masajul se face de trei, patru ori în aceiaşi zi sau
cât este cazul.
Efecte bune pot induce şi infuziile de coada şoricelului, salvie,
ciuboţica cucului şi
comprese cu apă rece.
Glaucomul
- 69 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
Este o afecţiune a ochilor ce poate duce la pierderea vederi şi care

e cauzată în principal de o presiune intraoculară care nu permite
trecerea umorii apoase din camera anterioară în cea posterioară.
Simptomele sunt: tulburări de vedere, ameţeli, cefalee, senzaţii de
presiune în ochi, iar un prim semn clinic este tensiunea intraoculară
crescută.
Prin reflexoterapie putem avea un control asupra bolii. Ochii sunt
lucraţi pentru normalizarea circulaţiei, capul, pentru stimularea căi de
conducere a analizatorului vizual (nervul optic), şi a sediului central al
acestuia (aria senzitivă din lobul occipital), suprarenalele şi rinichi,
deoarece acestea influenţează tensiunea arterială şi nivelul fluidelor din
corp, precum şi punctele corespunzătoare limfei. Tratamentul se
recomandă pe perioadă foarte îndelungată şi doar ca terapie alternativă,
deoarece această afecţiune trebuie ţinută sub observaţia oftamologului.
Consumul de fasole boabe măcinată, cam 4 linguri pe zi şi
COMPRESE cu gheaţă
aplicate în pusee de tensiune.
- 70 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
AFECŢIUNI DERMATOLOGICE
Agneea
Este o dermatoză caracterizată prin inflamaţia purulentă a
foliculului pilosebaceu
însoţită de secreţie exagerată a glandelor sebacee.
Deoarece cauzele pot fi variate prin reflexoterapie se insistă asupra
rinichilor, suprarenalelor, hipofizei, ficatului şi a circulaţiei limfatice şi
sangvine. Se va practica o şedinţă pe zi până la dispariţia
simptomatologiei, apoi se continuă de două ori săptămânal.
Se pot face cure interne cu infuzie de păpădie, flori de soc, urzici şi
extern spălături sau comprese cu infuzie din flori de gălbenele, rădăcină
de brusture, suc proaspăt de varză, oţet de mere combinat cu hrean,
etc. Se evită mâncarea grasă, condimentele, tocăturile, afumăturile,
conservele, mezelurile şi dulciurile.
Psoriazis
Este o afecţiune necontagioasă localizată cu precădere pe scalp,
umeri, coate şi genunchi sub forma unor pete roşiatice acoperit de
scuame. Cauzele bolii sunt insuficient clarificate.
Masajul reflex are efecte foarte bune făcându-se zilnic pe zonele
traiectului renal, paratiroidiene, suprarenalelor, aparatului digestiv, limfă
şi circulaţie corp superior. Primele semne de vindecare apar după două
trei săptămâni.
Alte remedii naturiste sunt fricţionarea zonelor afectate cu suc de
rostopască sau petale de nufăr de baltă, băi din infuzie de coada calului
şi nalbă,spălături sau comprese cu următoarele infuzii : coajă de stejar,
coajă de salcie, seminţe de in şi flori de arnica, gălbenele, lumânărică,
fructe de ienupăr, etc.
Hiperhidroza
Este reprezentată de transpiraţia excesivă ce se manifestă de
regulă în afecţiunile
nervoase şi endocrine.
Abundenţa transpiraţiei se poate reduce prin masări insistente pe
traseul renal, glande suprarenale, glanda afectată, plex solar şi limfatice.
Şedinţele se recomandă zilnic timp de 10- 15 zile.
Fisurile anale
Sunt ulceraţii liniare situate în pliurile regiunii anale,
determinate în general de
constipaţie şi hemoroizi.
- 71 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
Tratamentul reflexoterapeutic generează efecte benefice. Printr-un

masaj efectuat o dată sau de două ori pe zi 15-20 şedinţe. Zonele
interesate fiind: anus, limfă pelvină (punct pentru hemoroizi), stomac,
intestin gros, şi circulaţie sangvină şi limfatică corp inferior.
Se recomandă regim alimentar bazat în special pe lichide şi
ungeri cu alifii din muguri
de brad sau gălbenele.
- 72 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE REFLEXOTERAPIE ŞI

PRESOPUNCTURĂ
Mulţi dintre noi sunt tentaţi să creadă că reflexoterapia şi
presopunctura reprezintă acelaşi lucru, poate pentru că acestea sunt
două tehnici orientale milenare, sau pentru că în ambele cazuri se
acţionează prin presarea unor puncte de pe corp. Şi scopul pe care
acestea şi-l propun este identic şi anume menţinerea sau redobândirea
sănătăţii prin aducerea organismului într-o stare de echilibru.
Ca şi reflexoterapia presopunctura este un procedeu tipic de
autoterapie, deoarece nu necesită instrumente ajutătoare, poate fi
învăţată uşor şi practicată oriunde, simplu, repede, fără efecte
secundare. De aceea, în China şi în Japonia, ea ocupă un loc important
în asistenţa medicală acordată populaţiei, renunţându-se la intoxicarea,
adeseori inutilă, cu medicamente.
Diferenţa constă însă în modul de acţiune a fiecăreia. Dacă
reflexoterapia am stabilit că se adresează punctelor reflexe, din zonele
reflexe aflate la extremităţile corpului, presopunctura se face pe puncte
repartizate pe întregul corp, bazându-se pe aceleaşi principii şi în acelaşi
mod ca acupunctura. cu diferenţa că în presopunctură punctele se
apasă iar în acupunctură, la nivelul lor se introduc nişte ace, foarte
subţiri, din metal (oţel de obicei), care nu produc sângerări sau leziuni
cutanate. Atât presopunctura cât şi acupunctura reprezintă tehnici
milenare a medicinii chinezeşti, ce se bazează pe nişte principii greu de
pătruns pentru noi occidentalii, care gândim pragmatic şi încercăm să
găsim explicaţii logice.
Principiile presopuncturii
Se pleacă de la ideea că pe lângă corpul fizic, palpabil suntem
alcătuiţi şi din corp energetic şi că o disfuncţie în plan energetic dă
patologie în plan fizic. Presopunctura constă în apăsarea cu vârful sau
cu extremitatea degetelor pe aceleaşi puncte folosite şi în acupunctură.
în ambele cazuri, e vorba de locuri precise, aflate pe meridianele
energetice ale corpului omenesc, chinezii şi japonezii fiind convinşi -
conform medicinii lor tradiţionale - că organismul e străbătut de nişte
reţele de energie aflate în permanentă conexiune cu energia cosmică.
Aceasta le alimentează continuu, ca un adevărat carburant.
Când unul din aceste canale de "irigaţie" care ne ţes într-o plasă de
reţele de circulaţie, numite meridiane, se blochează, apare boala. Pentru
ca ea să fie înlăturată, apelăm la apăsarea cu degetele asupra unor
puncte precise, deblocarea producându-se imediat. Simptomele
neplăcute sunt eliminate, restabilindu-se echilibrul fizic şi psihic.
Există 12 meridiane
energetice care trec prin corp şi care aparţin fiecare unui organ. Şase
din aceste meridiane sunt IN şi şase IANG (IN simbolizează feminitatea
şi IANG masculinitatea). De a-lungul lor şi nu numai sunt dispuse puncte
energetice. Un organ are multe puncte corespunzătoare (stomacul de
exemplu are 38), care nu sunt neapărat localizate pe meridianul
aceluiaşi organ şi asupra cărora lucrând putem modifica şi starea de
funcţionare a unei alte părţi din organism, ce se află cu organul respectiv
în interdependenţă energetică. Se crede că deficienţa energetică pe
- 73 -
ANR
ACES
PHARE 2003
un organ implică o patologie a organelor aflate în
.
interdependenţă cu acesta, de exemplu

energie scăzută la nivelul rinichilor poate da afecţiuni în plan
genital.
Punctele se activează:
- în sensul acelor de ceasornic – pentru tonifiere;
- în sens invers acelor de ceasornic – pentru dispersie.
- În direcţia meridianului.
Pe lângă meridianele şi punctele energetice presopunctura şi
acupunctura se bazează şi pe cele cinci elemente: apă, foc, pământ,
lemn şi metal. Fiecare dintre noi avem caracteristici, mai mult sau mai
puţin, predominate de unul sau mai multe din aceste elemente, sau
putem avea deficite de unul sau mai multe din aceste elemente, aceasta
ducând la diverse patologii.
Alegerea punctelor
Există o multitudine de puncte de presopunctură, care pot declanşa
reacţii extrem de diverse. Când Sunt dureri, se recomandă să ţineţi
seama de direcţia meridianului, întrucât, adesea, şi durerile se propagă
în acest sens.
Intensitatea şi durata apăsării Presiunea aplicată în masaj diferă în
funcţie de poziţia punctelor de presopunctură. Punctele aflate la nivelul
muşchilor pot fi masate viguros, în timp ce punctele de pe suprafaţa feţei
sau din zonele osoase trebuie tratate cu prudenţă. Pe lângă aceasta,
este de reţinut faptul că persoanele robuste, rezistente, suportă un
tratament mai energic decât pacienţii slăbiţi şi sensibili.
Dacă ne ocupăm de un punct apropiat de regiunea bolnavă, nu-l
vom trata decât 30 pana la 60 de secunde, pe când punctele de la
extremităţi, adică de pe braţe şi picioare, pot fi masate 1-2 minute.
Suferinţe în care presopunctura dă rezultate rapide
- Principala indicaţie se referă la tratarea durerilor uşoare şi de intensitate
medie, cum sunt durerile de cap, cele faciale şi de dinţi, durerile din zona
cefei şi a umerilor, ca şi nevralgiile.
- ş i i n s o m n i a ,
n e r v o z i t a t e a , a g i t a ţ i a ,
g r e ţ u r i l e , v ă r s ă t u r i l e ,
r ă u l d e m a r e ,
c o n s t i p a ţ i a ş i
dereglările ciclului menstrual pot beneficia din plin de ajutorul
presopuncturii. În aceste
cazuri, presopunctura se poate folosi concomitent cu
acupunctura.
- 74 -
ANR
ACES
PHARE 2003
Localizarea câtorva puncte importante în presopunctură
.
- Di 4-Hegu (Povarsnisul) - veţi găsi acest punct, alipind degetul

mare de mână. Se
formează o mică protuberanţă musculoasă, iar punctul căutat
se află chiar la baza ei.
- Du 26-Renzhong (Jgheabul) - acest punct este plasat pe linia
dintre nas şi buza de sus,
la o treime de nas şi doua treimi de buză.
- He 7-Shenmen (Poarta zeilor) -punctul se află pe cuta formată
când îndoiţi încheietura
mâinii, la marginea din afară a tendonului extern.
- Le 3-Taichong (Atacul suprem) - acest punct este situat în
unghiul format de oasele
primului şi al celui de-al doilea deget al labei piciorului.
- Ma 36-Zusanli (Pacea divina) - punctul se găseşte pe latura
din afară a tibiei, la
aproximativ trei degete sub adâncitura articulaţiei
genunchiului.
- Ma 44 Neiting (Curtea interioara) - punctul se afla intre al
doilea si al treilea deget de la
picior, mai sus cu o jumătate de deget de spaţiul interdigital.
- MP 6-Sanyinjiao (Locul de întâlnire a celor trei yin) - veţi descoperi acest
punct pe latura dinspre interior a tibiei, cam la patru degete mai sus de
marginea superioara a gleznei.
- Pe 6-Neiguan (Digul interior) - găsiţi acest punct, palpând cele
două tendoane
principale şi depărtându-vă de încheietura mâinii cu două
degete şi jumătate în sus.
- - Ren 4-Guanyuan (Oceanul energiei) - căutaţi punctul pe linia
mediana a abdomenului,
la patru degete sub ombilic.
- Ren 12 Zhongwan (Centrul stomacului) - acest punct poate fi
găsit pe linia mediana a
abdomenului,
la
aproximativ
o
palma
deasupra
ombilicului.
- Ren 17-Shanzhong (Coada de porumbel) - punctul se află pe
linia mediana a
toracelui,
la
mijlocul
sternului,
intre
mameloane.
- SJ 5-Waiguan (Trecătoarea exterioara) - acest punct este plasat între
oasele radius şi cubitus, pe partea superioară a antebraţului, la două
degete şi jumătate distanţă de încheietura mâinii.
Eficacitatea punctelor, şi tehnici de masare
- Di 4-Hegu - calmarea generala a durerilor, dureri de ochi si de
dinţi, răceli. Se masează
între degetul mare şi arătător, dinspre degete spre braţ, 60-120
sec.
- Du 26-Renzhong - accidente, leşinuri, tulburări de circulaţie,
dureri de dinţi. Masajul se
face cu vârful degetului arătător sau a degetului mare, central,
circa 30 sec.
- 75 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
- He 7-Shenmen - insomnie, agitaţie, nervozitate, tulburări

psihosomatice, stări anxioase.
Masajul se face cu vârful arătătorului, dinspre braţ spre mana,
circa 60 sec.
- Le 3-Taichong - dureri generale, dureri de picioare, colici biliare, crampe
abdominale, dureri de cap. Masajul se face cu vârful arătătorului, dinspre
laba piciorului spre glezna, circa 60 sec.
- Ma 36-Zusanli - greţuri, diaree, constipaţie, în general afecţiuni ale
tractului digestiv, dureri de picioare. Masajul se face cu arătătorul,
dinspre genunchi spre laba piciorului, 60-90 sec.
- Ma 44-Neiting - dureri de cap, de dinţi, răceli. Este principalul punct cu
acţiune de calmare a durerilor de la nivelul piciorului. Masajul se face cu
vârful arătătorului sau a degetului mare, dinspre gleznă spre laba
piciorului, 30-60 sec.
- MP 6-Sanyinjiao - dereglări ale ciclului menstrual, urinări nocturne
involuntare, insomnie. Masajul se face cu arătătorul, dinspre laba
piciorului spre genunchi, 60-90 sec.
- Pe 6-Neiguan - greţuri, vărsături, sughiţ, rău de mare. Se
masează cu arătătorul, dinspre
braţ spre mână, circa 60 sec.
- Ren 4-Guanyuan - dereglări ale ciclului menstrual, diaree,
suferinţe ale prostatei.
Masajul se face cu arătătorul, în direcţia ombilicului, circa 60
sec.
- Ren 12-Zhongwan - afecţiuni gastrice, greţuri, lipsa poftei de
mâncare,rău de călătorie.
Se face masaj cu arătătorul, în direcţia sternului, circa 30 sec.
- Ren 17-Shanzhong - afecţiuni pulmonare, nevoie de relaxare.
Se face masaj pe stern cu
arătătorul, circa 60 sec.
- SJ 5-Waiguan - dureri de cap, răceli. Masajul se face cu
arătătorul, dinspre mână spre
corp, circa 60 sec.
- 76 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
BIBLIOGRAFIE
- Ion Chiriţă, Vasile Postolică – ”Incursiune în reflexoterapie” –
editura Polirom 2001
- Ann Gillanders – ”Alinare şi vindecare prin reflexoterapie” –
traducere de dr. Rodica
Chirculescu, editura Niculescu
- Frankie Avalon Wolfe – ”reflexoterapia” – traducere de
Andreea Rosemarie Lutic,
editura Curtea veche 2005
- Joan Cosway-Hayes – ”Reflexologia pentru toţi” – traducere de
Silvia Chiriţă, editura
Polirom 2005
- Victor Papilian – ”Anatomia omului”, volumul II
”Aplanhnologia”editura Medicală
2003
- Prof. I. C. Voiculescu, prof I. C. Petricu – ”Anatomia şi fiziologia
omului” – editura
Medicală 1971
- Ghiorghe Neamţu şi Aurora Miloş – ”Presopunctura şi
micromasajul”
- 77 -
ANR
ACES
PHARE 2003
.
CUPRINS
CUPRINS
I. NOŢIUNI GENERALE DE
REFLEXOLOGIE………………………………….1 Definirea
reflexologiei…………................................................................................1
Scurt
istoric…………............................................................................................
.....1 Diferenţa dintre reflexologie, reflexoterapie şi
reflexodiagnostic..............................2 Un diagnostic
corect…………...................................................................................2
Modul cum acţionează
reflexoterapia…………….....................................................3 Zonele
reflexe…………..........................................................................................
....3 Principiile
reflexoterapiei………………....................................................................3
Avantajele
reflexoterapiei………...............................................................................4
Reacţii
posibile………….........................................................................................
...4
Indicaţii…………….....................................................................................
...............5
Contraindicaţii……………….......................................................................
..............5 Importanţa stării
psihice………………......................................................................5
Sensibilitatea……………............................................................................
...............6 Cauzele depunerilor toxice în zonele reflexe şi ce reprezintă
acestea………............6 Regularitatea
şedinţelor………...................................................................................7
Durata unei
şedinţe………..........................................................................................7
Liniile principale de pe mâini şi
picioare………........................................................7 Corelarea picior-
corp, respectiv mână-corp…………................................................8
Ordinea masării punctelor
reflexe………...................................................................9 Instrumente
necesare pentru practicarea reflexoterapiei……….................................9
Poziţia în
reflexoterapie………….............................................................................1
0 Modul de masare a punctelor
reflexe…………….....................................................10 Tehnicile de
masare………........................................................................................11
II. REFLEXOTERAPIA APLICATĂ LA NIVELUL
PICIOARELOR....................12 Descrierea anatomică a
piciorului………...................................................................12
Personalitatea reflectată la nivelul
picioarelor………................................................12 Aparatul
renal………….............................................................................................
.13 Sistemul
nervos……..................................................................................................
.15 Sistemul
endocrin……...............................................................................................
.18 Aparatul
digestiv……................................................................................................
.22 Aparatul
respirator………..........................................................................................
27 Sistemul
cardiovascular............................................................................................
..30 Organele de
simţ……………….................................................................................32
- 78 -
ANR
ACES
PHARE 2003
Sistemul
.
osos……...........................................................................................
...........34
Aparatul
reproducător.................................................................................
................36
Sistemul
limfatic……………….................................................................................3
9 Sistemul
muscular……………...................................................................................
42 Câteva modalităţii de relaxare a
picioarelor………....................................................43
III. AFECŢIUNII CE POT FI TRATATE CU AJUTORUL
REFLEXOTERAPIEI..44 Afecţiuni ale aparatului renal
………..........................................................................44 Afecţiuni ale
aparatului digestiv..................................................................................46
Afecţiuni ale aparatului
cardiovascular........................................................................50 Afecţiuni
ale sângelui şi a organelor
hematoformatoare..............................................52 Afecţiuni ale
organelor genitale...................................................................................53
Afecţiuni ale aparatului
respirator................................................................................55 Afecţiuni
O. R.
L..........................................................................................................56
Afecţiuni ale glandelor
endocrine................................................................................58 Afecţiuni
reumatice....................................................................................................
..64 Afecţiuni neuro-
psihice................................................................................................66
Afecţiuni
oftamologice...............................................................................................
..68 Afecţiuni
dermatologice.............................................................................................
..70
IV. ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE REFLEXOTERAPIE ŞI
PRESOPUNCTURĂ...................................................................................
.................72 Principiile
presopuncturii.............................................................................................
72 Alegerea
punctelor.....................................................................................................
..73 Suferinţe în care presopunctura dă rezultate
rapide.....................................................73 Localizarea câtorva puncte
importante în presopunctură.............................................74 Eficacitatea
punctelor şi tehnici de
masare..................................................................74
V.
BIBLIOGRAFIE...............................................................................
.......................76
- 79 -
Reflexoterapie
Download this Document for FreePrintMobileCollectionsReport Document
Report this document?
Please tell us reason(s) for reporting this document
Top of Form
23133423d00f8d
doc
Spam or junk
Porn adult content
Hateful or offensive
If you are the copyright owner of this document and want to report it, please follow these
directions to submit a copyright infringement notice.
Report Cancel
Bottom of Form
This is a private document.

Info and Rating
Reads:
14,180
Uploaded:
12/06/2008
Category:
Uncategorized.
Rated:
4.72727 5 false false 0
(11 Ratings)
reflexologia si
carti
reflexoterapie plantara
lucru
actioneaza zonele
si reflexoterapia
pentru memorie
(more tags)
reflexologia si
carti
reflexoterapie plantara
lucru
actioneaza zonele
si reflexoterapia
pentru memorie
reflexogene palme
presopunctura prostata
centrii presopunctura
slujba
(fewer)
costi
Ads by Google
Cursuri masaj la 499 lei

Cursuri de masaj acreditate de MM,
studii necesare - 8 clase
www.maraviglia.ro
Karma Massage De Vinzare

Respect&Quality High Class
Non Stop Tel 0722.699.488
www.karma-bucuresti.ro
Aparate masaj delfin

Oferta Promotionala
Relaxare si masaj la domiciliu
www.masaj-delfin.ro
Share & Embed

Related Documents
PreviousNext
1.
p.
199 p.
p.
2.
p.
p.
93 p.
3.
p.
93 p.
93 p.
4.
93 p.
93 p.
93 p.
5.
93 p.
93 p.
93 p.
6.
20 p.
93 p.
93 p.
7.
93 p.
p.
1 p.
8.
1 p.
1 p.
1 p.
9.
1 p.
1 p.
4 p.
10.
45 p.
6 p.
1 p.
11.
p.
36 p.
396 p.
12.
4 p.
p.
p.
13.
89 p.
p.
1 p.
14.
1 p.
1 p.
1 p.
15.
2 p.
1 p.
1 p.
16.
2 p.
32 p.
21 p.
17.
32 p.
7 p.
5 p.
18.
p.
2 p.
3 p.
19.
2 p.
1 p.
More from this user

PreviousNext
1.
36 p.
327 p.
518 p.
2.
70 p.
152 p.
109 p.
3.
99 p.
34 p.
31 p.
4.
174 p.
224 p.
155 p.
5.
153 p.
65 p.
105 p.
6.
46 p.
151 p.
85 p.
7.
71 p.
103 p.
84 p.
8.
150 p.
278 p.
134 p.
9.
254 p.
Recent Readcasters
Add a Comment
Top of Form
23133423d00f8d
Submit
share:
Characters: 400
document_comme
4gen
Bottom of Form
bety45 left a comment

liliacului8@gmail.com
08 / 15 / 2010
Reply
Report
lala_girl left a comment
multumesc !!
04 / 18 / 2010
Reply
Report
Print this document

High Quality
Open the downloaded document, and select print from the file menu (PDF reader required).
Add this document to your Collections
This is a private document, so it may only be added to private collections.
Top of Form
23133423d00f8d
Enter a name for your new colle
Name:
Description:
public - locked
Collection Type:
public locked: only you can add to this collection, but others can view it
public moderated: others can add to this collection, but you approve or reject additions
private: only you can add to this collection, and only you will be able to view it
Save collection Cancel

Bottom of Form
Finished? Back to Document

Add this document to your Collections
This is a private document, so it may only be added to private collections.
Top of Form
23133423d00f8d
Name:
Description:
public - locked
Collection Type:
public locked: only you can add to this collection, but others can view it
public moderated: others can add to this collection, but you approve or reject additions
private: only you can add to this collection, and only you will be able to view it
Save collection Cancel

Bottom of Form
Finished? Back to Document
Scribd Archive > Charge to your Mobile

Phone Bill
Upload a Document
Top of Form
Bottom of Form
• Follow Us!
• scribd.com/scribd
• twitter.com/scribd
• facebook.com/scribd
• ANR
• ACES
• Programul Consolidarea Societăţii Civile in Romania
• Componenta 5 - ACCESS Social
• „Formare profesionala, eIncludere si Braille Job Club Virtual pentru
• persoanele cu handicap vizual”
• PHARE 2003 NOŢIUNI GENERALE DE REFLEXOLOGIE
.
• Definirea reflexologiei
• Ca ramur a medicinii orientale reflexologia ă este ştiinţa zonelor
• reflexogene, ale organismului situate pe suprafaţa corpului în
general la
• distanţă faţă de organele pe care le reprezintă. Organele sunt
• componente inseparabile în ansamblul organismului uman, având
• legătură vasculară şi energetică directă cu zonele
corespunzătoare
• reflexogene. Ea este arta ştiinţifică de diagnosticare şi vindecare
prin
• apăsarea şi stimularea anumitor zone reflexogene de la nivelul
• extremităţilor organismului, care corespund tuturor organelor şi
părţilor
• corpului uman.
• Reflexul este activitatea fundamentală a sistemului nervos
cu
• ajutorul căruia se reglează
• relaţiile dintre organe şi relaţiile dintre organism şi mediul
• inconjurător.
• Scurt istoric
• Nu se cunoaşte cu exactitate originea reflexoterapiei, dar se ştie
că
• ea provine din orientul antic. Cu mai mult de 4000 de ani în urmă
aşa
• cum arată fresca din mormântul medicului din Saqara, Egipt, erau
deja
• cunoscute beneficiile terapeutice ale masării unor puncte specifice
de pe
• extremităţile corpului. Se ştie că şi chinezii foloseau reflexoterapia
în
• paralel cu acupunctura, izvoarele amintind-ul pe doctorul Wang
Wei în
• secolul IV î. C. care după ce aplica acele pe diferite puncte ale
corpului
• pe meridiane energetice, presa puternic în tălpile pacienţilor cu
policele.
• Reflexoterapia şi occidentul
• Cercetătorul de frunte care a şi popularizat această terapie în
• occident, la sfârşitul secolului XIX-lea a fost medicul orelist William
• Fitzgerald. La întoarcerea lui din Europa în statele unite, începe să
• promoveze reflexologia, ajutat de doctorul Riley şi de fizioterapeuta
• Eunice Ingham, aceasta din urmă introducând-o în secţia de
fizioterapie
• a spitalului în care lucra.
• Doctorul Fitzgerald a fost cel care a redescoperit reflexologia, iar
• Eunice Ingham, cea care a promovat-o şi desăvârşito,
deschizându-şi un
• cabinet de reflexoterapie, iar mai târziu (în 1930), a scris prima
carte de
• specialitate şi a înfiinţat prima şcoală în domeniu.
• Reflexoterapia in Romania este promovată pe scară largă
la
• sfarşitul anilor 90, dar ea a
• fost practicată şi inainte, intr-un mod limitat.
• -1-
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 Diferenţa dintre reflexologie, reflexoterapie
.
şi
• reflexodiagnostic
• Reflexologia a fost definită mai sus şi ea se imparte in
• reflexodiagnostic şi in
• reflexoterapie.
• a)Reflexodiagnosticul - const în reperarea punctelor ă
sensibile,
• dureroase şi încărcate, din zonele reflexe, putându-se descoperi
astfel o
• suferinţă morfo-funcţională a organului reflexogen, palpând zona
• reflexogenă, foarte bogată în terminaţii nervoase şi vasculare, în
• profunzime.
• B) Ref lex o tera p ia - este componenta reflexologiei care se
ocupă
• cu tratamentul prin masaj al punctelor reflexogene, diagnosticate
ca fiind
• sensibile. În timpul masajului aceste puncte reflexe trebuie
controlate în
• permanenţă pentru a nu se traumatiza zonele învecinate şi a
putea face
• o evaluare corectă a deblocării cristalelor. Dacă nu se acordă
atenţie
• acestor depozite, din starea lor incipientă se vor descoperi ulterior
• tulburări la distanţă, în zonele şi organele corespondente.
• Un diagnostic corect
• Se recomandă efectuarea reflexodiagnosticului, la nivelul
picioarelor
• şi nu al mâinilor, deoarece acolo se vor acumula cele mai multe
toxine,
• datorită perioadei mari pe care oamenii o petrec în picioare sau
şezând,
• acestea au tendinţa de a coborî spre zonele inferioare ale corpului.
• Diagnosticarea cu ajutorul punctelor reflexogene de la mâini este
• greoaie şi mai puţin precisă, deoarece activitatea zilnică la care
acestea
• sunt supuse duce la scăderea sensibilităţii pe care o urmărim.
• Pentru a face o diagnosticare corectă nu este suficient să
• cunoaştem amplasarea punctelor reflexe, ci este necesar să se
facă o
• examinare corectă, deoarece unele puncte pot fi sensibile datorită
unor
• afecţiuni locale. Starea de sănătate a pacientului o evaluăm în
funcţie de
• cantitatea depozitelor existente şi de toleranţa la durere pe care
acesta o
• are, putând stabili astfel dacă ne aflăm în faţa:
• - unui organ bolnav – acumulări multe şi durere mare;
• - ori care a trecut prin suferinţe – doar depozite, durere de loc sau
foarte
• scăzută.
• - a unui organ predispus la îmboln vire – prezen a depozitelor, ă ţ
însoţite
• de dureri surde;
• - unui deficit energetic al organului respectiv –nu există
• depozite doar sensibilitate, sau
• uneori o durere acută.
• Unele persoane pot acuza dureri peste tot în aria plantară şi
• palmară, aceasta fiind o hipersensibilitate, sau o oboseală
accentuată, şi
• atunci se recomandă fricţionarea extremităţilor pe toată suprafaţa,
până
• devin calde, după care se începe diagnosticarea, cu apăsări
uşoare.
• Dacă pacienţii nu reacţionează la palpare, punctele vor trebui
presate cu
• mai multă forţă.
• -2-
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 Modul cum acţionează reflexoterapia
.
• Masarea zonelor reflexe afectate, pe parcursul mai multor şedinţe,

• îmbunătăţeşte substanţial circulaţia sangvină ajutând la
transportarea
• acestor depozite de toxine, spre organele de eliminare, precum şi
la
• transportul de material nutritiv, plastic, hormoni şi anticorpi spre
organe
• şi ţesuturi.
• O alt modalitate prin care reflexoterapia ă acţionează asupra
• organismului este stimularea punctelor reflexe corespunzătoare
• sistemului nervos şi a celui endocrin, care activate fiind vor
contribui la
• buna funcţionare a întregului organism.
• Zonele reflexe
• Se cunoaşte faptul că acestea sunt dispuse în general la
• extremităţile corpului, mâini picioare, dar o adevărată hartă a
corpului
• omenesc este reprezentată şi la nivelul urechilor şi al limbii,
precum şi în
• alte zone ale corpului: coloană vertebrală, faţă, cap, etc. Se pot
spune
• atâtea lucruri despre o persoană prin simpla examinare a acestor
zone.
• Cel mai des se lucrează la nivelul picioarelor, deoarece aici se simt
• cel mai bine acele acumulări importante într-o diagnosticare
corectă, dar
• şi pentru că s-a ajuns la concluzia că la acest nivel tratamentul are
o mai
• mare eficienţă. Picioarele sunt considerate ca fiind rădăcinile
corpului
• omenesc şi deoarece legile naturii sunt universale şi nimic nu le
poate
• sta împotrivă, ca şi plantele, buna funcţionare a omului trebuie
• coordonată de la rădăcina sa.
• Şedinţele de reflexoterapie se pot combina şi cu masarea
celorlalte
• zone, a mâinilor, unde localizarea punctelor este aproximativ egală
cu
• cea de la picioare, (dar depozitele se simt mult mai puţin datorită
• activităţii manuale zilnice) şi cu un masaj uşor al urechilor
(acţiunea
• directă asupra fiecărui punct din această zonă fiind mai dificilă,
deoarece
• acestea sun foarte mici, dar ne putem folosi de un instrument
subţire şi
• rotunjit în capăt, care să semene cu o mină de pix).
• Principiile reflexoterapiei
• C o r e c t a r e a c e l o r t r e i f a c t o r i i
• negativiimplicaţiinprocesulde
• boală:congestia
• (responsabilă de apariţia tumorilor), inflamaţia şi
tensiunea
• (responsabile de
• diminuarea eficienţei sistemului imunitar).
• I m b u n ă t ă ţ i r e a c i r c u l a ţ i e i i n
• organismşieliminareareziduurilor
• astfelincattoxinele
• să nu se mai acumuleze in concentraţii dăunătoare, in ficat
• rinichi sau intestin.
• S c ă d e r e a s e n z a ţ i e i d e d u r e r e , p r i n
• stimulareaeliberăriideendorfine
• (analgezice
• naturale), de către hipofiză.
• R e f l e x o t e r a p i a a r e a c ţ i u n e a c e a
• maieficientăatuncicandeste
• folosităpentrutratarea
• intregului organism şi nu numai pentru anumite afecţiuni.
In
• acest mod ea
• -3-
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 imbunătăţeşte toate funcţiile organismului ce
.
stimulează
• procesul natural de
• vindecare făcand-ul mai rapid şi mai eficient.
• E s t e o m e t o d ă d e i n t r e ţ i n e r e
• p r e v e n t i v ă a b u n ă s t ă r i i c o r p u l u i .
• Avantajele reflexoterapiei
• •Celmaimare
• avantajestecă
• acestgende
• tratamentpoatefi
• efectuattuturor
• indiferent de varstă, sex, stare de sănătate, atat in scop
curativ
• cat şi ca o bună
• profilaxie.
• •R e f l e x o d i a g n o s t i c
• ulesteextremde
• important
• deoareceneajută
• săfacemo
• verificare a stării de sănătate a unui individ, intr-un timp
foarte
• scurt.
• •R e f l e x o t e r a p i a
• acţioneazăin
• totdeaunain
• sensul
• normalizării,
• neexistandniciun
• pericol de agravare a unei stării de sănătate.
• •N u t r a t e a z ă
• simptomatologia
• bolilor,ci
• cauzelelor.
• •U n m a r e a v a n t a j
• ilreprezintă
• lipsacompletăde
• toxicitate.
• •N o r m a l i z a r e a
• circulaţiei
• sangvinein
• organulsauzona
• afectatăeste
• extremde
• important deoarece sângele transport substan ă ă ţe de asimilaţie,
• dezasimilaţie şi apărare, o bună circulaţie sangvină ducând la
• accelerarea vindecării şi reconstituirii ţesuturilor şi organelor
lezate.
• •T r a t a r e a c u
• ajutorul
• reflexoterapieinu
• i m p l i c ă o d o t a r e
• s p e c i a l ă ş i p o a t e
• f i e f e c t u a t ă
• chiar şi de persoana in cauză.
• Reacţii posibile
• Efectul cel mai des întâlnit este o relaxare totală, pacienţii
descriind
• o senzaţie de descărcare, uşurare, în special la nivelul picioarelor.
• Uneori în timpul tratamentului pacienţii acuză stări de frig, somn,
datorită
• relaxării, sau o transpiraţie excesivă, cauzată de emoţii.
• După tratament pacienţii reacţionează felurit, uni neobservând nici
o
• modificare imediată, fiind nevoie de mai multe şedinţe, pentru a
începe
• procesul de purificare. Iar la alţi aceasta se instalează chiar după
prima
• şedinţă. Pe măsură ce ies din corp reziduurile ar putea cauza
variate
• reacţii cum ar fi: somnolenţă, insomnie, migrene, transpiraţii,
agitaţie,
• iritabilitate, un gust rău în gură, prurit, ameţeală, greaţă, micţiuni
şi
• scaune mai frecvente, chiar diaree.
• In cazul acestor reacţii se recomandă o pauză de una două
zile,
• in efectuarea
• tratamentului, şi consum de lichide multe, astfel in cat
• organismul să poată elimina toxinele.
• De multe ori acest gen de reacţii pot apărea încă din timpul
şedinţei,
• nu este un lucru de
• speriat, ci doar o dovad c pacientul reac ă ă ţionează la tratament.
• Alte reacţii posibile:
• •c r e ş t e r e a i n
• volumavaricelor
• dejaexistente;
• •
• inflamaţii articulare, datorate stazelor limfatice;

• -4-
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• •d e s c h i d e r e a
• ulcerelor
• varicoasela
• gambelecu
• t u l b u r ă r i c r o n i c e
• d e c i r c u l a ţ i e ;
• •
• apariţia unor echimoze atunci când se presează insistent punctele

• corespunzătoare circulaţiei sangvine sau când la nivelul
organismului
• există o tulburare privind asimilarea calciului;
• •d u r e r i i v i i n
• organele
• corespondente
• datorităcreşterii
• rapideavolumului
• sangeluicare
• asigură funcţionarea acestora;
• •f e b r ă , d a c ă i n
• corpexistăo
• infecţielatentă
• şisestimulează
• formaţiunile
• limfatice.
• Indicaţii
• Reflexoterapia se recomandă ca:
• p r o f i l a x i e i m p o t r i v a o r i c ă r u i
• gendeimbolnăvire;
• p e n t r u m e n ţ i n e r e a u n e i
• circulaţiisangvineşiimplicit
• energeticebune;
• p e n t r u e l i m i n a r e a t o x i n e l o r
• acumulatedinalimente,băuturi
• şimedicamente;
• c a t r a t a m e n t a d j u v a n t i n
• afecţiunileacuteşicronice.
• Contraindicaţii
• Aproape că acestea nu există, cum ici excepţii:
• N u s e r e c o m a n d ă r e f l e x o t e r a p i a
• intromboflebităpentruanu
• facilitadeplasarea
• cheagurilor sangvine, odată cu creşterea fluxului sangvin.
• L a f e m e i l e i n s ă r c i n a t e s e
• recomandăevitareazonelor
• reflexecorespunzătoare
• organelor
• genitale, pentru a nu provoca o expulzare prematur ă a fătului; de
• asemenea organele genitale vor fi evitate şi la femeile aflate în
perioada
• menstruaţiei, pentru a nu provoca o hemoragie.
• L a p e r s o a n e l e c u t e n s i u n e
• arterialăcrescutăserecomandă
• aşezareaacestoraşinu
• culcarea lor, pentru a evita o şi mai mare creştere a
tensiunii.
• U n i i o c o n t r a i n d i c ă ş i l a c e i c u
• tumorimaligne,darpracticane-
• adoveditcăeanuface
• nici un rău, dimpotrivă imbunătăţeşte starea psihică a
• bolnavului şi in fazele mai
• avansate calmează durerile, ajungandu-se chiar la
renunţarea
• la morfină.
• D e a s e m e n e a , a t u n c i c a n d
• e x i s t ă l e z i u n i s a u
• traumatismelanivelul
• picioarelor,sevor
• masa alte zone reflexogene (maini, urechi, etc.).
• Importanţa stării psihice
• S n tatea noastr depinde într-o mare m sur ă ă ă ă ă şi de starea
psihică,
• teama, emoţiile, stresul şi supărările ducând la îmbolnăvire. S-a
• demonstrat că acestea pot modifica, compoziţia şi circulaţia
sângelui,
• creşte aciditatea gastrică şi pot modifica valorile normale ale unor
• hormoni. Psihiatri susţin că orice afecţiune în plan fizic este
generată
• sau susţinută de una în plan psihic, existând o permanentă
corelare între
• mintea şi corpul unui individ.
• -5-
• ANR
• ACES
• PHARE 2003
• Sănătatea oamenilor nu se poate imbunătăţii pană cand
.
aceştia
• nu au mai intai dorinţa de
• vindecare şi certitudinea că starea lor se poate ameliora.
• Reflexoterapia
• favorizează
• începerea unui proces de vindecare, efectuarea ei corectă, ducând
la o
• stare de echilibru şi creând condiţiile în care poate să apară
vindecarea.
• Trebuie să existe o permanentă comunicare între reflexoterapeut
şi
• pacient, pentru ai insufla acestuia încrederea în sine şi ai explica
modul
• în care reflexoterapia acţionează, făcându-l să înţeleagă că doar
printr-o
• bună colaborare se va ajunge mai repede la efectele dorite.
• Sensibilitatea
• Dacă o persoană pare a fi sensibilă la nivelul tuturor
zonelor
• reflexogene, denotă ori
• oboseală fizică, ori stres şi emoţii, ori o perturbare
energetică.
• În 99,9% din cazuri există un anumit grad de sensibilitate în ceea
ce
• priveşte un reflex sau altul, care ar putea fi un indiciu al existenţei
unei
• tensiuni, congestii sau a unei funcţionări incorecte la nivelul părţii
• corespunzătoare a corpului, putând însă evidenţia şi rănile,
traumele sau
• intervenţiile chirurgicale din trecut. De asemenea o sensibilitate pe
o
• anumită zonă ne poate arăta un deficit energetic la nivelul
organului
• respectiv, care nu înseamnă neapărat patologie, ci o predispoziţie
la
• boală, sau oboseală, sau o dereglare a câmpurilor energetice a
• pacientului. Cu acest gen de probleme ne confruntăm când într-o
• anumită zonă există doar o sensibilitate şi nu găsim şi depozite.
• Pacienţii vor avea această sensibilitate cu precădere la început,
ea
• diminuându-se pe parcursul tratamentului, sau chiar dispărând
total.
• După câteva şedinţe vor rămâne sensibile doar zonele pe a căror
• corespondente există o afecţiune cronică.
• Recomandăm revenirea asupra acestor puncte în repetate rânduri,
• pe parcursul unei şedinţe şi nu presarea lor preţ de câteva minute,
• pentru c astfel se ă diminuează durerea şi puteţi acţiona în mod
corect
• asupra lor.
• Cauzele depunerilor toxice in zonele reflexe şi ce
reprezintă
• acestea
• Factori care determină, intreţin şi agravează depunerile
toxice
• pentru organism, in
• zonele reflexogene sunt multipli şi depind de:
• M o d u l d e v i a ţ ă p r i n
• alimentaţie,starepsihicăşi
• starementală;
• C i r c u l a ţ i e s a n g v i n ă
• insuficientăintr-unanumit
• organsausegmentdincorp.
• B ă t ă t u r i l e d e l a m a i n i s a u
• picioareconduclastază
• circulatoriezonală;
• F r a c t u r i c o n s o l i d a t e g r e ş i t
• şi/saucalusulvicioslamainişi
• picioare,antrenează
• presiuni anormale pe vase şi nervi implicand perturbări
• circulatorii zonale, care, in
• timp, afectează organele corespondente prin insuficienţă
• circulatorie sau nervoasă.
• F o l o s i r e a d e i n c ă l ţ ă m i n t e
• stramtăşiincomodăcare
• pericliteazăcirculaţiasangvină
• la
• nivelul picioarelor.
• Nu s-a dovedit ce reprezintă cu adevărat aceste depozite,
• acumulate in zonele reflexe,
• dar se crede că ele nu sunt altceva decat acumulări de
toxine
• ca de exemplu: acizi (urici,
• -6-
• ANR
• ACES
• PHARE 2003
• proteici), grăsimi toxice, oxalaţi de calciu, săruri şi alţi
.
• componenţi chimici dăunători

• organismului.
• Regularitatea şedinţelor
• Persoanelor s n toase, care apeleaz la reflexoterapie ă ă ă în scop
• profilactic, sau pentru menţinerea echilibrului fizic, psihic şi
energetic, li
• se recomandă toamna şi primăvara un set de 10 şedinţe (zilnic
sau
• măcar de trei ori pe săptămână), iar în rest un ape săptămână sau
chiar
• la două săptămâni.
• În cazul afecţiunilor cronice tratamentul se recomandă cu
• regularitate de două trei ori pe săptămână, iar în cazul celor acute,
sau
• după o intervenţie chirurgicală, sau un accident vascular, se poate
apela
• la reflexoterapie chiar de două trei ori pe zi, cu menţiunea că
şedinţele
• vor fi mai scurte şi fără o presare intensă.
• Durata unei şedinţe
• În cazul afecţiunilor cronice, sau a efectuării unui tratament în scop
• profilactic, când masajul se adresează numai picioarelor,
recomandăm
• un minim de patruzeci de minute (douăzeci la fiecare picior),
durata
• crescând atunci când este nevoie să se insiste mai mult asupra
unui
• organ, sau atunci când se vor masa i celelalte zone ş reflexe,
mâini,
• urechi, coloană, etc. Pentru mâini sunt suficiente douăzeci de
minute, iar
• la urechii unde este destul de dureros şi puţine persoane rezistă,
cam
• zece minute.
• In cazul afecţiunilor acute şedinţa de reflexoterapie va fi
mai
• scurtă, cam 30 de minute,
• pentru a nu obosi bolnavul şi pentru că oricum se
recomandă
• două trei şedinţe pe zi.
• Liniile principale de pe maini şi picioare
• Acestea reprezintă nişte repere imaginare, care servesc la
• împărţirea mâinilor, picioarelor şi respectiv a corpului în sectoare
sau
• zone. Toate punctele reflexogene de pe mâini şi picioare se află
dispuse
• în jurul acestor linii orizontale, una singură fiind trasată pe vertical
şi
• anume cea a tendonului, sau ligamentară. Liniile principale de pe
mâini
• sunt mult mai apropiate decât cele de pe picioare datorită
dimensiunilor
• diferite ale acestora.
• 1.
• Linia diafragmei – este situată imediat deasupra oaselor
• metacarpiene, la maini, şi
• deasupra metatarsienelor, la picioare, şi este uşor de localizat
deoarece
• culoarea tegumentelor deasupra acestei linii este mai închisă
decât
• restul tegumentului de la acest nivel.
• 2.
• Linia taliei – se află in mijlocul tălpii şi a palmei, reprezintă
talia
• unei persoane,
• fiind mai sus la cei cu talia inaltă şi mai jos la cei cu talia
joasă
• -7-
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 3. .
• Linia pelvisuluisau bazinului – este situată la baza

călcaiului,
• pe tălpi numindu-se
• şi linia călcaiului, iar in palme, la aproximativ 2,5 cm de
• articulaţia policelui cu
• restul mainii.
• 4.
• Linia umerilor - (numai pe partea palmară şi plantară) este
• denumită şi linie
• secundară şi se află la baza degetelor.
• 5.
• Linia ligamentarăsau a tendonului – la nivel plantar se
găseşte
• impingand
• halucele înapoi i palpând în spa iul dintre acesta ş ţ şi al doilea
deget,
• unde se va simţi un ligament vertical aflat în tensiune, de aici ea se
• întinde până la călcâi, pe palme linia ligamentară pleacă dintre
index şi
• medius şi ţine până la articulaţia proximală a policelui.
• Acestea reprezintă nişte repere imaginare, care servesc la
• impărţirea mainilor, picioarelor şi
• respectiv a corpului in Corelarea picior-corp, respectiv
manăcorp
• Ca i celelalte zone reflexe, picioarele i mâinile ş ş pot fi
considerate
• adevărate oglinzi ale corpului omenesc. Puse una lângă alta
reflectă
• corpul omenesc în întregime, aşa cum este el dispus anatomic.
Aşadar
• piciorul şi mâna dreaptă cuprind reflexe ale părţi drepte a corpului,
iar
• piciorul şi mâna stângă cuprind reflexe ale părţi stângi a corpului,
cu
• menţiunea că la nivelul capului punctele reflexe sunt dispuse
invers şi
• anume degetul mare de la mâna şi piciorul drept reflectă emisfera
• stângă a capului, iar degetul mare de la mâna şi piciorul stâng,
reflectă
• emisfera dreaptă a capului.
• Suprafaţa picioarelor şi mainilor poate fi impărţită in zone
care
• corespund celor
• existente in intregul corp. Astfel:
• -Reflexelecapului
• gatuluişiaorganelor
• desimţsuntlocalizate
• pesuprafaţacuprinsă
• intre varfurile degetelor şi linia curburii sau a umerilor.
• -Reflexeleoricărei
• părţidelanivelul
• cutieitoracice(inimă,
• plăman,san,umăr,
• etc.),se
• găsesc la nivelul perniţelor, intre baza degetelor şi linia
curburii,
• sau altfel spus in zona
• articulaţiilor interfalangiene proximale.
• - Reflexele organelor interne se află la nivelul piciorului pe
• partea plantară de la baza
• falangelor pană la călcai, iar la nivelul mainilor in palmă.
• - Reflexele coloanei vertebrale sunt localizate pe partea mediană,
de alungul
• liniei centrale a curburii ambelor picioare şi de a-lungul părţii
• mediane a policelui (degetul mare), de la vârf până la bază.
• - Pentru sistemul endocrin se găsesc reflexe in toate
zonele
• descrise pană acum, in
• funcţie de localizarea anatomică a glandelor.
• - Reflexele aparatului reproduc tor, sistemului vascular ă şi limfatic,
precum
• şi ale unor articulaţii (coxofemurale, genunchi), se găsesc pe
părţile
• laterale, la picioare în jurul articulaţiilor talo-crurale, tibialo-
peroniene
• distale, şi intertarsiene, iar la mâini în jurul articulaţiilor
intercarpiene şi
• radio-carpiană.
• - Partea dorsală a mainilor şi picioarelor conţine diverse
reflexe
• cum ar fi: san, ureche
• internă, amigdale, etc.
• -8-
• ANR
• ACES
• PHARE 2003
• Pe langă activarea acestor zone periferice (maini picioare)
.
• masajul reflexogen se mai poate

• adresa şi altor părţi ale corpului, mergand pe principiul
zonelor
• corelate, conform căruia
• stimularea unei zone duce la vindecarea nu numai a ei ci şi
a
• celei aflate in corelaţie cu ea.
• Zonele corelate sunt:
• p i c i o r – m a n ă : p o l i c e –
• haluce,celelaltedegete
• a l e p i c i o r u l u i – d e g e t e l e
• m a i n i i , g l e z n ă
• – baza maini;
• g a m b ă – a n t e b r a ţ ;
• c o a p s ă – b r a ţ ;
•  centurapelviană–centura
• scapulară;
• şi viceversa.
• Ordinea masării punctelor reflexe
• Fie că masajul se efectuează la picioare sau la maini,
specialiştii
• recomandă următoarea
• ordine:
• - În primul rând va fi stimulat aparatul urinar (rinichi, ureter, vezică,
uretră),
• pentru al pregătii în vederea eliminării toxinelor din corp, fără o
• supraîncărcare a circulaţiei sangvine (circa 3-5 minute fiecare
traseu).
• - Se va trece apoi la masarea punctelor corespondente capului
(cam 3
• minute la fiecare emisferă) ceea ce va determina o bună
coordonare şi
• adaptare a organismului la tratament.
• -Urmeazăsistemul
• endocrin,care
• realizeazăşi
• coordoneazăpecale
• umoralăfuncţiile
• organismului, sub control permanent al sistemului nervos –
• aproximativ 5 minute.
• - Se continuă cu organele metabolice şi de detoxifiere
(stomac,
• ficat, vezică biliară,
• intestin subţire şi gros), timp de 5-7 minute.
• - Aproximativ 5 minute se acordă punctelor corespondente
circulaţiei
• sangvine şi limfatice, sângele fiind mediul principal de transport al
• nutrienţilor şi oxigenului necesar celulelor metaboliactive ale
corpului
• precum şi transportorul dioxidului de carbon pentru eliminare, iar
limfa
• având rol în hrănirea ţesuturilor acolo unde nu ajunge sângele şi în
• colecţionarea şi transportarea deşeurilor.
• - restul de timp se acordă celorlalte organe şi zone ale
corpului,
• insistandu-se in mod
• special asupra celor afectate.
• Instrumente necesare pentru practicarea reflexoterapiei
• Cele mai bune i mai uzitate instrumente sunt ş mâinile, care la
• început vor da semne de oboseală, însă asemenea oricărui
muşchi şi
• cei ai antebraţului, mâinii şi degetelor, vor deveni mai puternici, pe
• măsură ce sunt folosiţi mai intens. Instrumentul principal va fi deci
• policele sau uneori indexul terapeutului, unghiile lungii fiind strict
• interzise.
• -9-
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• În ceea ce priveşte folosirea unor instrumente ajutătoare

(dispozitive
• din lemn, metal sau plastic), rămâne la latitudinea fiecărui
terapeut,
• recomandăm însă, pentru începători folosirea degetelor pentru a
localiza
• mai bine punctele şi a nu traumatiza pacienţii. De asemenea nu
trebuie
• neglijat faptul că mâinile sunt adevărate antene, captatoare şi
emiţătoare
• de energie şi că un contact direct l-ar avantaja pe cel căruia i se
• adresează tratamentul.
• O altă problemă mult discutată este folosirea, sau nu, a cremelor,
• loţiunilor şi balsamului, pentru mâini şi picioare. Considerăm că
utilizarea
• acestora este pe deplin justificată, neinfluenţând în nici un fel
• tratamentul, unguentele faciliteaz doar ă contactul dintre degetele
• terapeutului şi picioarele sau mâinile pacientului. Dacă le folosim
avem
• nevoie şi de un prosop (de preferinţă din in sau cânepă), pentru a
şterge
• şi a masa uşor picioarele sau mâinile la sfârşitul şedinţei. Va fi o
relaxare
• şi o stare de bine adusă în plus pacienţilor.
• Poziţia in reflexoterapie
• De preferinţă ca pacientul să fie întins pe un pat de masaj, (cu
faţa
• în sus, când masajul se adresează punctelor de pe mâini, picioare
şi
• urechi, şi cu faţa în jos când se lucrează pe coloana vertebrală),
ca să
• poată sta cât mai relaxat în timpul tratamentului. Se mai poate opta
şi
• pentru un fotoliu, când tratamentul se efectuează asupra mâinilor
sau
• chiar şi pentru picioare, în lipsa altei alternative.
• Şi terapeutul trebuie să fie aşezat pe un
• scaun, mai jos decât fotoliul sau patul pacientului, Într-o poziţie
comodă,
• pentru că tratamentul durează şi altfel efortul ar fi mult prea mare.
• Dacă se lucrează pe mâini, acestea vor fi aşezate pe o pernă
pusă
• pe genunchii pacientului, iar pentru picioare, atunci când nu avem
un
• pat, ele se aşează tot pe o pernă dar pe genunchii terapeutului.
• În cazul auto-masajului poziţia trebuie să fie la fel de relaxantă şi
cât
• mai corectă, pentru a nu suprasolicita coloana vertebrală. Se
poate opta
• tot pentru un fotoliu sau pentru un scaun cu spătar.
• Modul de masare a punctelor reflexe
• De obicei una dintre mâini este activă iar cealaltă inactivă, cea
dintâi
• trebuind să efectueze masajul, iar cea din urmă să susţină mâna
sau
• piciorul pacientului. Pentru a avea o maximă libertate de mişcare
nu
• contează care din mâini este activă şi care inactivă, acestea se
pot
• schimba în funcţie de poziţie.
• Ordinea şi tehnicile de masare a punctelor reflexe vor fi aceleaşi
• atât pentru mâini cât şi pentru picioare, acestea putând fi activate
• simultan sau alternativ (se poate acţiona deci, mai întâi asupra
unui
• picior şi după terminare asupra celuilalt, sau asupra unei zone de
la
• piciorul drept, apoi se trece la acelaşi punct de pe piciorul stâng.
• Se începe prin poziţionarea policelui pe punctul reflexogen. Nu se
• utilizează chiar vârful degetului ci pulpa acestuia, sau pentru o mai
• puternică presiune se poate apela şi la articulaţia interfalangiană
distală,
• în cazul acesta degetul fiind îndoit.
• - 10 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 Direcţia de mişcare a policelui (sau a
.
indexului) este inainte,

• inapoi, sau circular, dar se
• evită alunecările pentru a nu pierde punctele reflexe.
Mişcările
• trebuie să fie lente şi precise.
• Se poate apela i la presarea punctelor, prin ap ş ăsarea şi
retragerea
• în mod repetat a degetului. Apăsarea trebuie să fie în limite
suportabile
• pentru pacient. Intensitatea masajului va fi la început uşoară,
crescânduse
• presiunea treptat şi observându-se reacţia pacientului.
• Tehnicile de masare
• Se utilizează tehnici diferite in funcţie de localizarea
punctului
• masat iar mişcarea se
• poate efectua atat cu pulpa degetului cat şi cu articulaţia
• distală, avand degetul indoit:
• 1.
• Apăsare şi retragere – se foloseşte in cazul acţiunii asupra
unui
• singur punct reflex
• care necesit o ap sare profund i individualizat (ă ă ă ş ă de
exemplu hipofiză,
• epifiză, vezică biliară__________, etc.). Pe măsură ce se apasă
degetul poate fi uşor
• tras spre palmă, iar intensitatea este crescută în momentul presării
şi
• scade în timpul tragerii degetului.
• 2.
• Ridicare şi apăsare – se poate utiliza mai ales atunci cand
nu
• avem o cremă sau o
• loţiune care să ne faciliteze mişcarea pe un punct reflexogen, sau
când
• degetele sunt deja obosite. Degetul mâinii active apasă punctul, iar
cea
• inactivă susţine şi ridică piciorul (sau mâna pacientului). Pe
măsură ce
• apăsarea se repetă se şi amplifică.
• 3.
• Tragerea inainte şi inapoi – reprezintă o mişcare de
presare şi
• tragere a degetului,
• pe un punct sau mai multe, putand fi efectuată inainte,
inapoi,
• sau combinat. In cazul
• organelor excretoare nu se recomandă decat in sensul
• evacuării.
• 4.
• Masarea circulară – se aplică pe puncte mai mari şi bine
• individualizate (ficat,
• vezică biliară sau urinară, etc.).
• 5.
• In zig-zag – se foloseşte pentru a acoperii din toate
unghiurile o
• zonă intinsă,
• (intestin subţire).
• - 11 -
• PHARE 2003 REFLEXOTERAPIA APLICATĂ LA NIVELUL
.
PICIOARELOR
• Descrierea anatomică a piciorului
• Scheletul piciorului este alcătuit din:
• a)
• Oasele tarsiene – sunt 7: calcaneu, astragal
(talus),navicular,
• cuboid şi 3 oase
• cuneiforme.
• b) Metatarsienele – sunt 5 – 1, 2, 3, 4, 5;
• c)
• Falange sunt 14, două la nivelul halucelui (degetul mare)
şi 3 la
• celelalte.
• Articulaţiile piciorului sunt:
• - articula ia gleznei, ţ sau talocrurală,
• - articulaţiile tarsometatarsiene,
• - articulaţiile metatarsofalangiene,
• - articulaţiile interfalangiene.
• Muşchii piciorului sunt:
• a)
• medial: abductor al halucelui,flexor scurt al halucelui şi
• adductor al halucelui.
• b)
• lateral: abductor al degetului mic şi flexor scurt al
degetului
• mic.
• c)
• intermediari – mijlocii: flexor scurt al degetelor, pătrat
plantar,
• 4 muşchi lombricari,
• 7 muşchi interosoşi – dintre care: 3 plantari şi 4 dorsali.
• Personalitatea reflectată la nivelul picioarelor
• Puţini dintre noi ne-am gândit că picioarele pot reflecta pe lângă
• starea noastră de sănătate şi personalitatea, Deşi din punct de
vedere
• tehnic această analiză a personalităţii nu intră în cadrul
reflexologiei,
• este bine să o avem în vedere, ca pe lângă descoperirile despre
starea
• fizică a pacienţilor să putem constata de la început cu ce fel de
subiecţi
• vom opera. Nu trebuie luată neapărat ca o curiozitate a noastră, a
• terapeuţilor, ci ca pe un lucru util în modul nostru de comportare,
de
• înţelegere şi de ajutare a pacienţilor, ţinând cont că de
• multe ori
• discuţiile pot influenţa modul de evoluţie a tratamentului, prin
impactul pe
• care îl au asupra psihicului bolnavului.
• Astfel studiind liniile, formele şi starea picioarelor putem
• descoperii că:
• ANR
• ACES
• - 12 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• - Bolta plantar înalt – reprezint vis torul, inventatorul, ă ă ă ă

gânditorul – omul
• cu capul în nori. Acestor oameni le plac călătoriile cu avionul,
petrec mult
• timp în aer liber, sunt ingenioşi putând născocii lucruri pe care alţii
nu şi
• le pot imagina, văd dincolo de ansamblu şi sunt cu mult înaintea
timpului
• lor.
• - Tălpile plate nearcuite (platfusul) – cu picioarele pe pământ,
iubesc
• natura, pădurea în special şi senzaţia de a avea pământul sub
picioare.
• Sunt buni coordonatori, se transformă în martiri punându-şi singuri
• poveri pe umeri şi fiind dornici de realizare.
• - Degetele prea curbate – exprimă frica şi incercarea de
• autoapărare.
• - Tălpile bătătorite indică o personalitate dură, aspră, dar
• puternică şi rezistentă, atat in
• plan fizic cat şi psihic.
• - Picioarele umflate – pe lângă faptul că retenţia de apă este o
afecţiune în
• plan fizic, acest gen de picioare pot exprima, emoţii, nesiguranţă,
• implic ri afective, ă tendinţa de a dramatiza lucrurile şi de a se
simţii
• jigniţii.
• - Picioarele fierbinţii – le au oameni iuţi la minte, înflăcăraţi şi cu
suflet
• mare. De asemenea aceştia sunt pasionali, plini de voinţă, apţi de
a face
• bani repede, nerăbdători, supărăcioşi însă doar de moment.
• - Picioarele reci – pot indica persoanele ce reţin emoţii
• profunde, sunt inclinaţii spre
• interiorizare şi reflecţie şi au tendinţa să-şi păstreze calmul
şi
• sangele rece.
• - Picioarele umede – arată nesiguranţa, indiferenţa faţă de
• viaţă, dar pot exprima şi
• agitaţia, dorinţa de impărtăşire a sentimentelor.
• - Picioarele cu piele uscată – sunt legate de un sistem
imunitar
• slăbit, sau tulburări
• mentale.
• - Picioarele moi şi flexibile – indică o persoană foarte moale şi
flexibilă,
• care se lasă în voia lucrurilor, întârzie la întâlniri fără să-şi facă
prea mari
• probleme, ia lucrurile aşa cum sunt şi se înţelege bine cu toată
lumea.
• - Picioarele rigide – pot indica o gândire rigidă şi foarte structurată.
Aceşti
• oameni au tendinţa de a fi pragmatici, stabili, le lipseşte
capacitatea de a
• lăsa lucrurile din mână, râd puţin şi nu ştiu să se bucure de viaţă.
• Obs: Aceste caracteristici sunt valabile şi pentru maini.
• APARATUL RENAL
• Descriere anatomică
• Sistemul urinar este alcătuit din doi rinichi (care produc urina şi
sunt
• indispensabili vieţii) şi căile excretoare ale urinei care sunt: calicele
mici,
• calicele mari, pelvisul renal, două canale uretrale (conducte prin
care
• urina este transportată de la rinichi la vezică), vezica urinară (un
• rezervor unde se depozitează temporar urina) şi uretra (un
conduct ce
• pleacă de la vezică şi prin care urina este eliminată în exterior).
• Rinichii
• - 13 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• Sunt în num r de doi i sunt situa i în fosa lombo-ă ş ţ diafragmatică
a
• abdomenului. Au dimensiuni şi greutate variabile în funcţie de
vârstă şi
• starea funcţională (10-13 g la bebeluşi şi 115-150 la adulţi, iar la
bătrâni
• suferă un proces de atrofiere fiind mai mici). Au culoare roşie-
brună şi
• formă comparabilă cu cea a bobului de fasole. Sunt înveliţi într-o
• capsulă renală şi conţin substanţă periferică numităcorticală
şi o
• substanţă profundă, numitămedulară. Unitatea morfologică şi
• funcţională a rinichiului estenefronul.
• Ureterul
• Este un canal urinar lung, intins de la pelvisul renal pană la
• vezica urinară. El străbate
• cavitatea abdominală şi cea pelviană fiind situat extraperitoneal.
Are
• lungimea de 25-30 cum şi grosimea de 5-10 mm, iar când e gol
• seamănă cu o venă goală. Traiectul ureterului nu este rectiliniu ci
el
• coboară în jos, oblic şi medial.
• Vezica urinară
• Este un rezervor musculo-membranos in care urina se
• acumulează in intervalul dintre
• micţiuni. Este situată extraperoneal, inapoia oaselor
pubiene şi
• deasupra diafragmei pelviene,
• iar forma, dimensiunile şi capacitatea vezicii, variază de la
un
• individ la altul.
• UretraReprezintă canalul prin care urina este expulzată
din
• vezică la exterior şi este diferită la
• cele două sexe, cea feminină fiind mai scurtă.
• Funcţiile aparatului renal:
• p u r i f i c a r e a ş i f i l t r a r e a
• sangelui;
• eliminareaproduşilor

• reziduali;
• m e n ţ i n e r e a e c h i l i b r u l u i h i d r i c
• p r i n e l i m i n a r e a c a n t i t ă ţ i i d e
• a p ă a f l a t e i n e x c e s ;
• r e c i c l a r e a a p e i , a m i n e r a l e l o r
• ş i a s u b s t a n ţ e l o r n u t r i t i v e ;
• r i n i c h i i p r o d u c
• h o r m o n i i r e n i n ă ( c a r e
• r e g l e a z ă t e n s i u n e a
• a r t e r i a l ă ) ş i e r i t r o p o e t i n ă
• (care
• stimulează producerea hematiilor de către măduva roşie).
• Conexiunea minte/corp
• Func ionarea aparatul renal este i influen at de: ţ ş ţ ă respectul
de sine,
• de senzaţii de eşec sau de ruşine, nelinişte de ordin sexual, mânie
sau
• tendinţă de acuzare faţă de sexul opus, precum şi de agăţarea de
trăiri
• şi idei învechite.
• Descrierea zonelor reflexe şi acţiunea asupra lor
• a)
• Rinichii se situează la mijlocul tălpii, de o parte şi de alta a
liniei
• taliei, in dreptul
• degetului doi, sub suprarenale şi deasupra ureterelor.
• Pentru masarea lor se poate folosi oricare din maini, ţinand
• priză folosim fie policele
• aceleaşi maini fie a celeilalte, efectuand mişcări circulare
sau
• de apăsare.
• - 14 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 b) .
• Ureterele se găsesc intre linia taliei şi cea a călcaiului,

făcand
• un traseu ce coboară
• oblic, de sub rinichi, pân ă la vezica urinară.
• Metoda de lucru este la fel ca la rinichi, doar că mişcarea va fi de
• apăsare şi tragere oblic în
• jos, spre vezică.
• c)
• Vezica urinară este situată pe partea mediană a piciorului,
• deasupra liniei călcaiului,
• in zona bolţii plantare.
• Se prinde glezna piciorului, indiferent cu care din maini şi
se
• masează acest punct prin
• apăsări sau mişcări circulare cu policele maini respective.
• d)
• Uretra este reprezentată de un punct mic şi se află pe
partea
• mediană a piciorului,
• imediat sub vezica urinară, iar metodele de masare sunt
• aceleaşi ca la aceasta, ele
• fiind de multe ori lucrate impreună.
• SISTEMUL NERVOS
• Sistemul nervos (SN) este un sistem de integrare a vieţii
• somatice, vegetative şi
• endocrine. Avem astfel:
• - sistem nervos somatic (SNS)– prin care se asigură
legătura cu
• mediul inconjurător,
• - şi sistem nervos vegetativ (SNV) – prin care se asigură
• conducerea şi funcţionarea
• organelor interne.
• S.N. con ine: ap , substan e minerale, substan ţ ă ţ ţe organice
(lipide
• complexe, nucleoproteine, şi puţin glicogen), neurohormoni
(ocitocina şi
• vasopresina) precum şi substanţe nespecifice (acid ribonucleic –
în
• cantităţi mari),
• Mecanismul funcţional de bază al S.N. este actul reflex,
care
• inseamnă reacţia de
• răspuns a organismului la un stimul intern sau extern, iar
• suportul actului reflex estearcul
• reflex format din: receptor, centrii nervoşi, căi de
conducere şi
• aferentaţia inversă sau
• mecanismul de fitback.
• Unitatea morfologică şi funcţională a sistemului nervos este
• neuronul, format dintr-un corp celular numitpericarion, o
prelungire
• lungă numită axon, şi nişte prelungiri scurte numitedendrite.
Corpii
• neuronali constituie substanţa cenuşie a SN iar prelungirile,
substanţa
• albă.
• Printre corpii neuronali se găsesc celule ce umplu spaţiu
dintre
• neuroni -nevroglii,
• Relaţiile dintre neuroni, poartă numele desinapse, ele fiind
• acelea care determină
• propagarea uni direcţionată a influxului nervos in
organism.
• După importanţa sa şi modul in care este dispus, sistemul
• nervos se imparte in sistem nervos
• central (SNC) şi sistem nervos periferic (SNP).
• Sistemul nervos central
• SNC cuprinde encefalul şi măduva spinării.
• 1.Encefalul este partea SNC-ului care se găseşte adăpostită în
• neurocraniu şi poate fi împărţit
• în 3 regiuni distincte:
• - 15 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 A) .
• Trunchiu cerebral aşezat in continuarea canalului medular

este
• alcătuit din: bulbul
• rahidian, puntea lui Varolio şi mezencefal ce cuprinde
tuberculi
• cvadrigemeni şi
• pedunculii cerebrali.
• B)
• Cerebelulsau creierul mic acoperă posterior bulbul şi este
• acoperit parţial de
• emisferele cerebrale. Anatomic prezintă lateral două
emisfere
• cerebelare, iar median
• un lob mai mic numitver mis.
• C)
• Creierul propriu zis este regiunea suprapusă trunchiului
• cerebral şi cerebelului,
• situată in compartimentul superior al cutiei craniene. Este
• alcătuit din diencefal şi
• emisferele cerebrale.
• a)
• Diencefalul este etajul nervos care se găseşte dispus in
• continuarea şi
• deasupra mezencefalului, acoperit fiind de emisferele cerebrale.
Aşezat
• de o parte şi de alta a ventriculului 3, care este căptuşit cu o pânză
• coroidiană, ce secretă lichidul cefalorahidian. Diencefalul cuprinde
două
• mase nervoase importante :tala musul şihipotala musul.
• b)
• Emisferele cerebraleconstituie scoarţa cerebrală. Sunt in
• număr de
• două, separate de fisura inter-emisferică, legate prin substanţa
albă
• şi conţin ventriculii (cavităţi) laterali (1 şi 2), care prezintă pe
suprafaţa
• lor feţe, scizuri şi lobi. Aici este sediul analizei, sintezei şi
memoriei. În
• acelaşi timp centrii corticali controlează centri subcorticali.
• 2. Măduva spinării are forma unui cilindru, uşor turtit,
dorsovertebral,
• situat incanalul
• vertebral. Ca intreg sistemul nervos este formată din
substanţă
• cenuşie ce conţine centrii
• somatici, centri vegetativi şi neuroni motori; şi substanţă
albă
• ce furnizează căi, fascicule,
• cordoane,cu traseu ascendent şi traseu descendent, către
• celelalte etaje ale SNC.
• Sistemul nervos periferic
• Porţiunea periferică este formată din nervi şi ganglioni.
• a)
• Nervii sunt de două feluri spinali sau rahidieni şi cranieni
• - Există 31 de perechi de nervi spinali, micşti dispuşi, de a-lungul
coloanei
• vertebrale ce vor forma plexuri metamerice cu excepţia celor din
• regiunea toracică ce vor forma nervii intercostali.
• - Nervi cranieni sunt in număr de 12, şi cu excepţia
primilor 2,
• reprezintă porţiunea
• periferică a encefalului.
• b) Ganglionii sunt reprezenta i de corpii neuronali i se afl ţ ş ă
dispuşi de o parte
• şi de alta a măduvei în lanţul ganglionar vegetativ simpatic, şi în
• apropierea organelor viscerale sau în peretele viscerelor şi se
numesc
• ganglioni viscerali sau parasimpatici.
• Funcţiile sistemului nervos
• Coordoneazătoatefuncţiile

• o r g a n i s m u l u i v o l u n t a r e ş i
• involuntare.
• - 16 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• P r o c e s e a z ă i n f o r m a ţ i i l e p r i m i t e
• dinlumeaexterioară
• trimiţandu-letuturorpărţilor
• corpului, de unde acestea se intorc in creier şi măduva
spinării.
• P r i n s i n a p s e c o n s t i t u i e u n
• sistemdecomunicaredintreel
• şiintregorganismul.
• Creierul reprezintă computerul organismului generând activităţile
• operatorii şi de programare ale minţii. Nervii reprezintă
comunicarea cu
• noi în ine ş şi cu ceilalţi. Măduva spinării corelează cu gândurile şi
cu
• modelele noastre de comportament. Sistemul nervos este negativ
• influenţat de modelele învechite.
• Sistemul nervos de şi extrem de complex şi de important
in
• buna funcţionare a
• organismului are la nivelul hărţilor reflexogene puţine
• reprezentări.
• a)
• Reflexele cerebelului se găsesc tot pe haluce, sub cele ale
• epifizei şi sus stanga faţă
• de cele ale cefei.
• Tehnica de masaj este identică cu cea pentru hipofiză, şi epifiză şi
• anume se poate lucra cu policele oricărei mâini, ţinând priză cu
aceeaşi
• mână sau cu mâna opusă, prin apăsare- ridicare sau mişcări
circulare.
• b) Encefalul nu este reprezentat secţionat ci în întregime şi se
găseşte pe
• partea plantară la nivelul halucelor, între punctul paralel cu cel al
nasului,
• dedesubt dreapta faţă de sinusurile frontale şi superior dreapta
faţă de
• zona cefei (aflată la baza degetului pe linia umerilor). Având în
vedere
• că reflexele sinusurilor frontale se găsesc la vârful halucelui, cele
ale
• nasului pe partea sa laterală, iar hipofiza este un punct în mijlocul
• degetului, punctul reflex al encefalului va arăta ca o linie verticală
ce
• pleacă de sub punctul sinusurilor, având înspre exterior punctul
nasului
• şi terminându-se la zona cefei.
• În masarea reflexului encefalului acţionăm la fel ca în a cerebelului
doar
• că mişcările vor fi
• de apăsare-tragere.
• c)
• Punctele reflexe ale nervului trigemen (nervu 5, mixt), sunt dispuse
pe
• partea internă a halucelui, de la articulaţia interfalangiană la baza
lui.
• Este un punct important în tratarea afecţiunilor dentare deoarece
• trigemenul enervează dinţii. Dat fiind faptul că reflexele
emisferelor
• craniene sunt dispuse invers pentru tratarea unei afecţiuni
localizate în
• partea dreaptă vom lucra pe punctul de la piciorul stâng şi invers.
• Modul de masare este identic cu cel al hipofizei,
cerebelului,
• epifizei şi encefalului, doar
• că putem folosi şi partea laterală a policelui.
• d) Nervul sciatic este cel mai voluminos nerv din organism, cu
funcţie mixtă,
• ce dă naştere la ramuri colaterale şi terminale. Pentru ai găsi
punctul
• reflex, la ambele picioare luăm ca reper tendonul lui Ahile,
coborâm pe
• acesta spre calcaneu şi alunecăm oblic pe marginea acestuia.
• Masajul acestui punct se face prinzand piciorul in palmă şi
• făcand mişcări de apăsaretragere
• de-a lungul lui.
• - 17 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 e) .
• Deoarece măduva spinării se găseşte in canalul vertebral,

• reflexul ei va fi identic cu
• cel al coloanei vertebrale (discutat in cadrul sistemului
osos).
• f)
• Pentru sistemul nervos in ansamblu avem la fiecare picior
două
• puncte reflexe,
• deoparte şi de alta a părţii infero-posterioare a osului
calcaneu.
• Le putem activa prinzand piciorul intre police şi index şi
• masand circular sau prin apăsareridicare,
• cu buricele acestora.
• g) Un punct reflex pe care îl mai putem descrie aici este cel pentru
zonele
• temporale ale capului, tâmplele, eficient în tratarea cefaleei şi a
• migrenelor. Se află dispus pe partea internă a halucelor, imediat
• deasupra punctului reflex pentru nervul trigemen şi deci se va
activa în
• acelaşi mod.
• h) Plexul solar işi are reflexele tot la nivel plantar, sub linia
• diafragmei, la aproximativ
• un cm după terminarea zonei esofagului.
• Pentru masarea acestei zone se pot folosi alternativ policele
ambelor
• mâini. Ţinând priză cu celelalte degete pe partea anterioară a
piciorului,
• efectuăm mişcări de apăsare şi tragere, policele alunecând unul
după
• celălalt. Din aceeaşi poziţie se poate folosi doar mâna de pe
partea cu
• piciorul în lucru, de astă dată policele efectuând mişcări de
apăsareridicare
• sau mişcări circulare. Acest punct este extrem de important în
• tratarea afecţiunilor organelor din cavitatea abdominală, iar
depozitele
• întâlnite aici ne arată o problemă la acest nivel.
• SISTEMUL ENDOCRIN
• Glandele endocrine (cu secreţie internă), sunt alcătuite din epitelii
• secretorii, nu au canal excretor, produsul lor poartă numele de
hormoni,
• se secretă în cantităţi foarte mici şi se eliberează direct în sânge
şi
• acţiunea lor este pe termen lung. Acestea sunt:
• Hipofiza – glanda pituitară
• Se găseşte la baza encefalului, în şaua turcească a osului sfenoid,
• are legături cu hipotalamusul, anatomic(prin tija pituitară),
vasculare (prin
• sistemul port) şi nervoase (prin tractul nervos hipotalamofipofizar).
• Hipofiza are trei lobi : anterior mijlociu şi posterior Lobul 1 şi 2
împreună
• formeazăadenohipofiza, care este împărţită în lobi prin septuri
(sau
• pereţi) conjunctivi, ţesut conjunctiv care se desprinde din capsula
• fibroasă care înconjoară glanda. Conţine celule acidofile şi
bazofile. Cele
• acidofile secretă hormoninonglandunotropi (nu acţionează
asupra
• altor glande). Aceşti hormonii vor fi :
• - STH (hormon somatotrop, cu rol important in creştere,
• osteogeneză, reţinerea de apă şi
• săruri minerale, in stimularea şi mobilizarea acizilor graşi
liberi,
• etc.) ;
• -şiprolaptina(carela
• femeistimulează
• secreţialapteluişi
• inhibăgonadele).
• Celulele
• bazofile secretă hormoniglandulotropi, care ţin sub
controlul lor
• alte glande
• endocrine :
• - ACTH, controlează suprarenalele, stimulează
melanogeneza,
• influenţează metabolismul
• glucidic, protidic şi lipidic, şi activitatea nervoasă, etc.
• - 18 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 - TSH, stimulează secreţia hormonilor
.
tiroidieni.
• - Hormonii gonadotropi FSH (foliculostimulant) şi LH
(hormon
• gluteinizant ),
• controlează funcţiile gonadelor.
• - MSH - este hormon melanocitostimulator.
• Al treilea lob hipofizar se numeşteneurohipofiză, conţine
• neurosecreţii, ocitocina (sau ocitocina) şi vasopresina (hormon
• antidiuretic), care sunt secretaţii la nivelul hipotalamusului.
Ocitocina
• stimulează contracţia musculaturii netede, iar vasopresina
controlează
• echilibrul hidric şi prin aceasta controlează tensiunea arterială.
• Epifizasau pineala
• Se găseşte în neurocraniu, în interdependenţă cu diencefalul , are
• formă conică, şi consistenţă moale şi fibrilară. Corpul pineal
prezintă la
• exterior o capsulă iar în interior o serie de septuri conjunctive ce o
• delimitează în lobuli. Ea este antagonistă adenohipofizei, inhibând
• activitatea gonadelor. Hormonul secretat, melatonina are rol în
• depigmentare, în normalizarea ciclului menstrual, în intuiţie.
Participă la
• metabolismul mineralelor şi la cel al glucidelor şi alături de
hipotalamus
• are rol în ciclul de somn/trezire.
• Glanda tiroidă
• Este situată pe laturile laringelui in dreptul cartilajului
tiroid, in
• partea superioară a
• traheii. Prezintă doi lobi uniţi de un al treilea, mic,
numitist.
• Lobii sunt impărţiţi in lobuli prin septuri conjunctive
desprinse
• din capsula pitroasă, care
• inconjoară glanda.
• Structural conţine foliculi tiroidieni, cu pereţii epiteliali
• unistratificaţi, care conţin
• produşi iodaţi, aflaţi într-o substanţă coroidală. Între foliculii
tiroidieni se
• găsesc celule parafoliculare (înafara foliculei, C, care secretă
• calcitonina). Tot în lobulii tiroidieni întâlnim vase sangvine şi
limfatice
• precum şi fibre nervoase.
• Hormonul principal secretat de glanda tiroidă estetiroxina, care:
• influenţează creşterea organismului, stimulează catabolismul,
• metabolismul mineral, schimburile respiratorii, termogeneza,
scoarţa
• cerebrală, afectivitatea, imaginaţia şi gândirea. accelerează
maturizarea
• sexuală, creşte excitabilitatea nervoasă, etc. Are efect şi asupra
altor
• glande endocrine cum ar fi : gonadele, suprarenalele, hipofiza,
• paratiroidele.
• Glandele paratiroide
• Sunt sub forma unor glande mici, în număr de 4, chiar pe tiroidă,
• două superioare şi două inferioare. Ele pot fi şi mai multe, şi
anume, în
• interiorul tiroidei, în timus, în ţesutul conjunctiv de la baza gâtului
sau
• înmediastin.
• Hormonul secretat de paratiroide se numeşteparaho
rmon,
• care este secretat de celule
• numite principale, foliculare. Celule parafoliculare C,
similare cu
• cele de la tiroidă, secretă
• calcitonina, cu acţiune inversă, parahormonului.
• Parahormonul are efect: asupra sistemului osos, asupra
• rinichiului, controlează secreţia
• vitaminei D, stimulează resorbţia tubulară a calciului şi
• magneziului, inhibă resorbţia tubulară
• - 19 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003
• de sodiu, de potasiu şi de aminoacizi, are şi activitate
.
antitoxică,
• in sensul că neutralizează o
• serie de toxine.
• Glandele suprarenale
• Sunt în num r de dou i se g sesc în ă ă ş ă loja renală deasupra
• rinichilor, fiind în strânsă legătură topografică cu aceştia . Fiecare
• evidenţiază existenţa unui cortex suprarenalian, care este esenţial
vieţii
• şi care are rol major în stările de stres. Cele două glande au o
zonă
• corticală, ce reprezintă 80-90% din glande şi care secretă
hormoni,
• derivaţi din colesterol, care ajung în sânge şi sunt:
• -m i n e r a l o c o r t i c o i z i – c u
• rolinmetabolismulapei
• ş i a l e l e c t r o l i ţ i l o r ,
• e x : a l d o s t e r o n u l
• -g l u c o c o r t i c o i z i – c u
• rolinmetabolismul
• g l u c i d i c ş i r o l
• antiinflamatorin
• special
• cortizol
• -h o r m o n i i s e x o i z i – c u
• rolinmetabolismul
• p r o t i d i c ş i i n p r o c e s u l
• desexualizare,in
• specialandrogeni şiest rogeni
• Suprarenalele prezintă o zonă
medularămedulosuprarenala,
• care este de origine
• nervoasă şi care secretă catecolaminele.
• Timusul
• Se găseşte retrosternal. Se dezvoltă pană la pubertate,
cand
• regresează. Este alcătuit din
• 2 lobi impărţiţi in lobuli, la care distingemo zonă corticală şi o
zonă
• medulară.
• Funcţional, extractele chimice (sunt in loc de hormoni şi
conţin
• in structură un grup
• mai mic sau mai mare de aminoacizi).
• Determină :
• - franarea dezvoltării gonadelor,
• - stimulează creşterea,
• -stimulează
• mineralizareaoaselor,
• - la pubertate regresează, pentru că s-a dezvoltat funcţia
• gonadică (incepe activitatea
• sexuală) şi rămane ca organ cu rol in apărarea imunitară.
• Pancreasul endocrin
• Pancreasul a fost descris la sistemul digestiv, acolo unde
am
• vorbit de funcţia s-a
• endocrină.
• Func ia endocrin a pancreasului ţ ă este produsă de către
celulele
• Langerhans, care sunt celule glandulare secretoare şi care
conţin :
• celule A, care secretă glucagon, celule B, care secretă insulina,
celule D,
• care secretă stomatostatinul şi celule F, care secretă un polipeptid
• pancreatic.Insulina măreşte permeabilitatea celulelor pentru
glucoză,
• aminoacizi, potasiu, magneziu şi fosfaţi. modifică activitatea unor
• enzime. este singurul hormon cu efect anabolizant pentru toate
• metabolismele intermediare.Glucagonul are acţiune contrară
insulinei.
• - 20 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003
• Glandele sexuale
.
• Sunt reprezentate de ovare, la femei şi de testicule, la
bărbaţii,
• dar vor fi prezentate in
• cadrul aparatului genital.
• Funcţiile sistemului endocrin
• - Realizează şi coordonează pe cale umorală (prin
intermediul
• sangelui), funcţiile
• organismului, sub control permanent al sistemului nervos.
• - Asigură homeostazia organismului (catecolaminele,
• mineraliicorticoizi, parahormoni).
• -Intervininproceseledecreştereşi
• dezvoltare(hormoniitiroidieni(tiroxin
a,
• triodotiromina)
• somatotropul –al hipofizei, hormonii sexuali, şi timusul
(pană la
• pubertate are rol in creştere şi
• dezvoltare, apoi activitatea e de inhibiţie).
• - H o r mo n i i i n t e r v i n i n r e p r o d u c e r e p r i n
• g ame t o g e n e z ă c o n t r o l a n d f e r t i l i z a r e a ,
• hrănireafătului,
• deci asigurand perpetuarea speciei.
• - Asigură răspunsul organismului la stres fizic, la inerţii, la
• traume, la inaniţie, la stres psihic
• (cortizonul şi catecolaminele)
• -Influenţeazăsistemulnervos
• (hormoniitiroidieni,androgeni(ai
• masculinităţii)şiestrogeni
• (ai feminităţii)).
• -Rolmetabolicactiv,fiecare
• glandăacţioneazăasupraunuitip
• demetabolism.
• Deficienţele glandelor ar putea avea legătură cu probleme
care
• ţin de control, de
• respectul de sine, cu senzaţii de indepărtare, de
reprimare, de
• umilire şi de nelinişte,
• a)
• Reflexele hipofizei se află pe partea plantară a ambelor
• picioare, exact la mijlocul
• falangei distale a halucelui altfel spus in mijlocul pernuţei
• degetului mare.
• Se poate lucra cu policele oricărei maini, ţinand priză cu
• aceeaşi mană sau cu mana opusă,
• prin apăsare sau mişcări circulare.
• b) Punctele reflexe ale epifizei se găsesc tot la nivelul
halucelor,
• in imediata vecinătate
• cu cel al hipofizei, cum privim talpa, il găsim oblic in sus
• dreapta faţă de acesta.
• Se lucrează prin aceleaşi metode ca hipofiza.
• c)
• Paratiroidele î i au punctele reflexe înspre partea ş mediană a
plantelor,
• pornind de la extremitatea liniei umerilor la cea a diafragmei, pe
• marginea falangei proximale a halucelui.
• Prindem partea anterioară a piciorului, cu mana de aceeaşi
• parte, şi cu policele efectuăm
• mişcări de apăsare şi tragere in jos.
• d)
• Tiroida se găseste tot pe plante, deasupra liniei
diafragmei, sub
• paratiroidă, arătand
• ca o scurtă linie orizontală trasată pe articulaţia
• metatarsofalangiană a halucelui.
• - 21 -
• PHARE 2003 Metoda de masare este la fel ca la
.
paratiroidă, doar că de
• această dată mişcările vor fi de
• tragere stanga-dreapta.
• e)
• Suprarenalele se g sesc la aproximativ 2-3 centimetri ă sub linia
• diafragmei, în mijlocul tălpilor, imediat deasupra rinichilor, de
aceea se
• lucrează la fel ca aceştia, dar punctele se pot masa chiar deodată.
• f)
• Punctele reflexe ale timusului sunt mici şi situate pe partea
mediană a
• picioarelor, sub articulaţia metatarsofalangiană a halucelui, pe
muchia
• primului os metatarsian, sau altfel spus în colţul din jos-dreapta,
sub linia
• diafragmei.
• Cea mai simplă metodă de activare a lor este prin
prinderea
• piciorului dinspre partea
• plantară, cu mana opusă, şi apăsarea punctului cu
policele.
• APARATUL DIGESTIV
• Tractul digestiv este deschis la ambele capete prin
cavitatea
• bucală şi anus. De la
• interior spre exterior are peretele format din 4 straturi :
• mucoasă, submucoasă, stratul
• muscular şi adventicea (cand se află deasupra
diafragmului) şi
• seroasa (cand se află sub
• diafragmă).
• Regiunile tractului digestiv sunt: cavitatea bucală, faringele,
• esofagul, stomacul,
• intestinul subţire şi intestinul gros/
• Tractul digestiv prezintă şi o serie de glande anexe: glande
• salivare, ficatul pancreasul
• exocrin.
• Cavitatea bucală
• Se g se te în partea inferioar a fe ei sub fosele ă ş ă ţ nazale,
mărginită
• anterior de buze şi pe părţile laterale de obraji; are două orificii ce
• comunică anterior cu exteriorul şi posterior cu faringele. Este
împărţită
• prin arcadele alveolo-dentare în vestibulul bucal şi cavitatea bucală
• propriu zisă care conţine limba este organ musculo-membranos,
foarte
• mobil care participă la masticaţie, deglutiţie şi decelarea gustului).
• Glandele salivare
• După volumul lor, unele se numesc glande salivare mici, iar altele
• mari (glandele propriu-zise). Glandele salivare mari sunt: parotida,
• submandibulara şi sublinguala. Au rol în producerea enzimelor
care
• încep descompunerea alimentelor.
• Faringele
• Este un conduct musculo-membranos, o răspantie unde se
• incrucişează calea
• r
• espiratorie cu cea alimentară. Mai serveşte la: fonaţie şi la
• ventilarea urechii medii. In sus se
• intinde pană la baza craniului, iar in jos se continuă cu
laringele
• şi esofagul.
• ANR
• ACES
• - 22 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003
• Esofagul
.
• Este un conduct musculo-membranos prin care trec alimentele din

• faringe în stomac şi care în medie are 25 cm. Este moale şi se
lărgeşte
• cu uşurinţă, dar este puţin extensibil în sens longitudinal.
• Stomacul
• Este partea cea mai dilatată a tubului digestiv. Se află
situat in
• partea stangă a
• epigastrului şi este ascuns in cea mai mare parte de
diafragmă
• şi ficat.
• Are o formă saculară, semănând cu un J având extremitatea
• voluminoasă, cardia, în sus şi cea îngustă, pilor, în jos, recurbată
spre
• dreapta. Linia de separaţie între esofag şi stomac este dată de
orificiul
• cardial, iar între stomac şi duoden de orificiul piloric. Are
capacitatea de
• 1,300 cmc şi funcţia de rezervor al alimentelor cu evacuare
intermitentă
• şi funcţie de digestie asigurată de sucul gastric.
• Intestinul subţire
• Se întinde între orificiul piloric şi valvula ileo-cecală. Este împărţit
în
• trei segmente: duodenul (porţiunea fixă), jejunul şi ileonul care
• (constituie împreun ă porţiunea mobilă). Suprafaţa internă
prezintă plicele
• circulare şi vilozităţile intestinale.
• -D u o d e n u l - a r e f o r m a
• uneipotcoave,lungimea
• d e 2 5 c m ş i s e g ă s e ş t e
• atatinpartea
• superioară cât şi în cea inferioară a abdomenului, profund,
înconjurând
• capul pancreasului. Conţinutul stomacal ajuns în duoden este
supus
• acţiunii sucului pancreatic şi al bilei, care ajung la acest nivel prin
ductul
• pancreatic şi canalul coledoc.
• - Jejuno-ileonul-este
• cuprinsintreflexura
• duodeno-jejunalăşi
• valvulaileo-cecală.Are
• lungimea variabilă de 5-6 metrii şi descrie un număr de 14-16
curburi de
• semicercuri, ocupând cea mai mare parte a abdomenului. La acest
nivel
• nutrienţii alimentari prin intermediul venei porte sunt transportaţi
către
• ficat pentru a fi prelucraţi.
• Intestinul gros
• Este cuprins între valvula ileo-cecală şi orificiul anal, înconjoară ca
o
• ramă intestinul subţire, având lungimea de 1,60 metri. Are rolul de
• depozitare şi de eliminare a substanţelor toxice din organism.
După
• criteriul aşezării topografice se împarte în: cec, colon şi rect.
• - Valvula ileo-cecală este o valvulă circulară, care în condiţii
normale
• este închisă pentru a menţine bolul alimentar în jejuno-ileon şi
microorganismele
• în colon, dar care se deschide după digestie şi absorbţie,
• iar peristaltismul determină migrarea reziduurilor alimentare în cec.
• -Ceculestelegatde
• apendicelevermiform,
• curolimportantin
• patologiaabdominalăşi
• transformat in organ limfoid.
• -Colonulcuprinsintre
• valvulaileo-cecalăşi
• rectesteimpărţitin
• colonascendent,
• transvers, descendent, sigmoidian.
• -Rectulesteporţiunea
• terminantăa
• sigmoidului,coboară
• prinpelvis,străbate
• perineulşi
• se deschide la exterior prin anus, unde fecalele sunt
eliminate
• din organism.
• - 23 -
• PHARE 2003
• Ficatul
.
• Este cea mai mare parte anex a tubului digestiv, ă localizat în

• regiunea epigastrică abdominală: în partea dreaptă, sub diafragm,
• deasupra colonului transvers şi mezocolonului, la dreapta
stomacului.
• Are 3 şanţuri care împart faţa viscerală a ficatului, în 4 lobi : stâng,
drept,
• pătrat şi un lob caudal. La exterior, ficatul este acoperit de
peritoneul
• visceral, sub care se află o capsulă fibroasă, din care se
desprind
• septuri conjunctivo-vasculare, care pătrund în parehimul hepatic
(masa
• ficatului), împ r indu-l în lobuli hepatici, ă ţ care sunt unităţi
morfologice şi
• funcţionale ale ficatului. În spaţiul dintre trei lobuli, există aşa
• numitulspaţiu
• portal, care conţine printre altele canalul biliar perilobular.
• Funcţiile ficatului
• Dorim să le subliniem deoarece ficatul joacă un rol important în
• multe activităţii de la nivelul organismului uman şi este bine ca prin
• reflexoterapie să se insiste asupra lui, chiar şi atunci când nu este
• bolnav.
• - funcţie de secreţie – secretă bila,
• - sinteză de săruri biliare,
• - Sinteză de proteine plasmatice – albumină, fibrinogen,
• globuline (cu excepţia
• imunoglobulinelor) şi factori de coagulare,
• -d e s t o c a j – s t o c h e a z ă
• glucozasubformăde
• glicogen,iod,vitamina
• A , B 12, D , E , K ,
• precum şi fierul necesar sintezei de hemoglobină,
• - detoxificare,
• - excreţie - hormoni, medicamente, colesterol, pigmenţi
biliari
• sunt excretaţi prin bilă,
• - metabolism – intervine in metabolismul : carbohidrat,
lipidic,
• protidic,
• - prin celulele Kupfeer, din ficat (de la nivelul sinusoidelor)
scot
• bacteriile şi celule roşii,
• degradate ale sangelui,
• - funcţie termoreglatoare,
• - hematopoetică – la făt,
• - reglează echilibru acido-bazic şi volumul de sânge circulant,
• - intervine în coagulare şi hemostază.
• Pancreasul
• Este o glandă voluminoasă cu dublă secreţie anexată duodenului,
• formată din: cap, corp şi coadă. Funcţia exocrină este aceea de a
elibera
• enzime cu rol în digestie şi când alimentele trec din stomac în
intestin
• primele enzime care încep să degradeze principiile alimentare,
care au
• loc la nivel intestinal, sunt enzimele pancreatice.
• Vezica biliarăsau colecistul
• Este un rezervor în form de par cu lungime ă ă de 10 cm, anexat
• căilor de excreţie a bilei, în care aceasta se acumulează, în
intervalul
• dintre mese. Ea este situată în fosa vezicii biliare d
• e pe faţa viscerală a ficatului.
• Tractul biliar leagă ficatul de vezica biliară şi pe aceasta de
• duoden unde lichidul biliar este
• folosit in descompunerea alimentelor.
• ANR
• ACES
• - 24 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003
• Funcţiile aparatului digestiv:
.
• - hrănirea organismului;
• - descompunerea alimentelor în componentele lor chimice;
• - absorbţia lichidelor şi a substanţelor nutritive pentru a furniza
energia
• necesară vieţii;
• - eliminarea organismelor sau substanţelor nocive care ar putea fi
• ingerate;
• - asigură peristaltismul;
• - restabilirea apei şi reciclarea ei in cadrul sistemului;
• - eliminarea reziduurilor.
• Aparatul digestiv este afectat de stres. Emo ţiile, frica, mânia,
• pasiunea amoroasă pot avea efecte devastatoare asupra tubului
• digestiv. Ingerarea alimentelor este corelată asigurării ideilor şi
• procesării informaţiilor. Confuzia, nehotărârea, supraîncărcarea şi
• gândirea rigidă pot influenţa toate părţile aparatului digestiv.
• a)
• Orificiul bucal ocupă în harta reflexogenă a piciorului, partea
superioară
• a degetelor, de sub unghii până la jumătatea celei de-a treia
falange, la
• degetele 2, 3, 4 şi 5, şi până la jumătatea celei de a doua falange
la
• haluce. La nivelul degetelor 2, 3, 4 şi 5 este reprezentată dantura,
iar la
• nivelul halucelui avem: pe falanga distală, sub baza unghiei,
maxilarul
• superior, şi pe cea proximală, sub articulaţia interfalangiană,
maxilarul
• inferior; de o parte şi de alta a articulaţiei interfalangiene sunt
dispuse
• amigdalele.
• b)
• Punctele reflexe ale faringelui se găsesc tot pe partea anterioară a
• piciorului, între oasele metatarsiene 1 şi 2, imediat sub articulaţiile
• acestora cu falangele, sau altfel spus imediat sub punctul reflex al
• laringelui.
• În aceste zone masajul se face cu policele oricare din mâini,
• executându-se mişcări de apăsare şi tragere în jos, pe degetele 2.
3. 4 şi
• 5, iar pe haluce se pot face apăsări sau mişcări orizontale la
nivelul
• maxilarului superior şi inferior şi circulare pe punctele amigdalelor.
• Pentru presarea zonelor corespuzătoare dinţilor se poate folosii şi
partea
• latero-externă a policelui.
• c)
• Reflexul esofagului se află pe ambele plante, intre linia
umerilor
• şi cea a diafragmei,
• sub forma unei linii verticale, situate intre articulaţiile
• metatarsofalangiene 1 şi 2.
• Ţinand anterior piciorul, cu mana de aceeaşi parte putem
• efectua apăsare-ridicare sau
• apăsare şi tragere, cu policele aceleaşi maini.
• d) Punctele reflexe ale stomacului se g sesc pe ambele ă picioare,
pe bolta
• plantară, sub articulaţia metatarsofalangiană a halucelui, între linia
• ligamentară şi extremitatea mediană a piciorului. În cazul
afecţiunilor
• stomacului sensibilitatea este mai mare la piciorul stâng deoarece
corpul
• stomacului este localizat în abdomen uşor spre stânga faţă de
epigastru.
• - 25 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 e) .
• In aceeaşi zonă imediat sub punctele reprezentative

pentru
• stomac, se află cele ale
• pancreasului.
• f)
• Punctele reflexe ale duodenului sunt dispuse între linia ligamentară
şi
• extremitatea mediană a picioarelor, sub pancreas, şi oblic sus
dreapta
• (respectiv oblic sus stânga), faţă de zona jejunoileonului.Obs:
Pentru
• aceste trei puncte tehnica de lucru este aceeaşi.
• Ţinând piciorul cu mâna de aceeaşi parte, palma pe partea
mediană a
• acestuia şi degetele pe cea anterioară, policele efectuează mişcări
de
• apăsare-ridicare, sau mişcări circulare, pe punctul în lucru. Se pot
activa
• i toate cele trei puncte deodat , din aceea ş ă şi poziţie policele
efectuează
• mişcări de apăsare şi tragere, de sub linia diafragmei la cea a
călcâiului.
• g) Jejunoileonul ocupă o întinsă zonă în centru plantelor, dispusă
deasupra
• călcâiului, între linia pelvină şi cea a taliei, de la extremitatea
mediană, la
• zona dintre metatarsienele 3 şi 4. Pentru masaj ţinem priză cu
mâna de
• aceeaşi parte şi folosim policele celeilalte făcând mişcări de
apăsare în
• zigzag, deoarece suprafaţa este mare şi ne permite acest lucru.
Se
• poate folosii şi articulaţia distală a policelui, sau cea de a doua
articulaţie
• a indexului.
• h) Ficatul îşi are punctul reflex doar la piciorul drept, pe partea
plantară, sub
• linia diafragmei, plecând de la spaţiul dintre cele două articulaţii
• metatarsofalangiene şi mergând spre partea medială a piciorului,
sub
• degetul 4.
• Pentru masarea acestui punct se foloseşte policele mâini drepte,
ţinând
• priză cu palma sprijinită pe marginea exterioară a piciorului şi cu
• degetele poziţionate pe partea anterioară a acestuia, se pot
executa
• mişcări de apăsare-tragere, circulare sau apăsare ridicare.
• i)
• Punctul reflex al vezicii biliare se află tot pe piciorul drept şi în
• vecinătatea celui a ficatului, tot imediat sub linia diafragmei, dar
sub
• articulaţia metatarsofalangiană a degetului 5.
• Masajul reflexogen asupra acestui punct se efectuează la
fel ca
• cel pentru reflexul
• ficatului.
• j)
• Intestinul gros începe la piciorul drept cu cecul şi valvula ileo-
cecală. Şi
• se termină la cel stâng cu anusul. Privind plantele una lângă
cealaltă,
• am putea descrie intestinul gros ca pe un dreptunghi, cu laturile
scurte
• dispuse, stânga-dreapta şi cele lungi, superior-inferior, cea
inferioară
• fiind întreruptă.
• - Reflexul cecului se găseşte pe planta dreaptă, la nivelul liniei
călcâiului,
• în zona metatarsianului 3, şi coboară oblic spre apendice.
Masarea
• acestui punct se poate face la fel ca a apendicelui, sau se include
în
• traseul intestinului gros.
• - Reflexul valvulei ileo-cecale se află pe planta dreaptă,
• deasupra liniei călcaiului, intre
• metatarsienele 2 şi 3.
• - Deasupra punctului valvulei ileo-cecale, sub forma unei
linii
• verticale trasată pană la
• linia taliei, se află punctul reflex al colonului ascendent.
• - Pornind de la partea superioară a colonului ascendent, de
alungul
• liniei taliei spre
• extremitatea medială a piciorului drept şi continuand la cel
• stang, pe aceeaşi linie, pană
• - 26 -
• PHARE 2003 .
• in zona dintre metatarsienele 3 şi 4 a acestuia, se intinde

zona
• reflexă a colonului
• transvers.
• - Pe piciorul stâng, de la partea terminal a colonului ă transvers,
(de sub
• linia taliei, spaţiul dintre metatarsienele 3 şi 4), se află punctul
reflex al
• colonului descendent, sub forma unei linii verticale trasată până la
linia
• călcâiului.
• -P l e c a n d d e l a
• p o r ţ i u n e a t e r m i n a l ă a
• colonuluidescendent,
• s p r e p a r t e a m e d i a n ă a
• piciorului, chiar pe linia călcaiului, la nivelul
metatarsienelor 3 şi
• 2, se află punctul
• reflex al sigmoidului.
• - Imediat la terminarea punctului reflex al sigmoidului, pe aceeaşi
linie a
• călcâiului, la nivelul metatarsianului 1, şi coborând oblic spre
partea
• mediană a piciorului, depăşind la sfârşit puţin linia călcâiului, se
află
• zona reflexă pentru rect şi anus.
• Deşi intestinul gros reprezintă o zonă extinsă, dispusă pe ambele
• picioare, se recomandă masarea sa ca pe un tot, pentru a facilita
• evacuarea intestinală, insistându-se asupra punctelor
reprezentative
• unor anumite porţiuni numai atunci când este cazul. Masajul se
începe la
• piciorul drept, de pe punctul reflex al valvulei ileo-cecale, sau chiar
al
• apendicelui, ţinând priză cu mâna de aceeaşi parte ne folosim de
• policele ei pentru apăsare şi tragere, mai întâi spre partea laterală
a
• piciorului, până în zona dintre metatarsienele 3 şi 4. unde începe
zona
• colonului ascendent, apoi urcăm pe acesta, până la linia taliei,
facem
• dreapta, spre partea mediană a piciorului, schimbând mâinile
trecem la
• celălalt picior, de unde pornim cu aceeaşi mişcare trăgând spre
lateral
• pe colonul trans-vers, în zona dintre metatarsienele 3 şi 4 coborâm
spre
• linia călcâiului, pe cel descendent, unde ajungând facem stânga
spre
• partea mediană a piciorului, pe restul porţiunii intestinului.
Mişcarea se
• poate face şi cu policele mâinii de pe partea opusă şi chiar
folosindu-ne
• de articulaţia distală a acestuia, sau de aceeaşi articulaţie a
indexului. În
• cazul constipaţiilor se insistă pe partea terminală a intestinului.
• APARATUL RESPIRATOR
• Se imparte in:
• -tractulrespirator
• superiordincarefac
• parte:nasul,
• sinusurileparanazale,
• cavitatea nazală (in mod accesoriu), faringele şi laringele;
• -tractulrespirator
• inferior,reprezentat
• de:trahee,arborele
• b r o n ş i c ş i p l ă m a n i .
• Nasul
• Alcătuit din nasul extern şi cavitatea nazală.
• - Nasul extern este situat la mijlocul fe ei i are ţ ş forma unei
piramide
• triunghiulare cu vârful în sus, fiind compus din: piele, ţesut
subcutanat,
• strat muscular, şi scheletul alcătuit din oase (nazale, maxile şi
procesele
• frontale), cartilaje şi lama fibroasă.
• - Cavitatea nazală este situată in centrul maxilarului,
deasupra
• cavităţii bucale. Este
• divizată in două fose nazale şi comunică cu sinusurile
• paranazale situate in jurul ei.
• ANR
• ACES
• - 27 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003
• Sinusurile
.
• Sunt patru perechi de compartimente pneumatice, pline cu aer, ce

• micşorează greutatea scheletului capului mărind totodată
rezistenţa
• acestuia, dar au şi rol de izolatori termici şi de rezonatori ai
sunetelor. În
• funcţie de osul în care sunt săpate avem sinusuri: frontale,
maxilare,
• etmoidale şi sfenoidiene.
• Laringele
• Este un organ tubular, situat în regiunea antero-mediană a gâtului,
• în formă de piramidă triunghiulară (orientată cu baza în sus), ce
creşte
• odată cu înaintarea în vârstă. Cavitatea internă a laringelui nu
seamănă
• cu partea externă, ea fiind învelită de o tunică mucoasă şi poate fi
• comparată cu două pâlnii ce se privesc cu vârfurile în sus. În
structura lui
• se întâlnesc : scheletul cartilaginos, aparatul de unire a cartilajelor,
• muşchi tunica (mucoasă şi submucoasă), vase şi nervi.
• Traheea
• Este şi ea un organ tubular, ce continuă laringele şi se întinde de
la
• vertebra a şasea cervicală până la a patra toracală, unde se divide
în
• cele două bronhii. Este formată dintr-un schelet fibro-cartilaginos,
învelit
• de adventice şi căptuşit de mucoasă.
• Bronhiile
• Cele principale sunt în număr de două (dreaptă şi stângă) şi
• coboară în jos, la hilul pulmonar, unde se divid formând arborele
bronşic.
• Forma exterioară este asemănătoare cu cea a traheii, doar că ele
sunt
• mai subţiri şi mai mici, cea dreaptă fiind puţin mai voluminoasă
decât
• cea stângă.
• Plămanii
• Sunt în număr de 2, situaţi în cavitatea toracică, acoperiţi de o
• pleură dreaptă şi una stângă, ce nu comunică între ele separate
prin
• mediastin (regiunea intermediană a cavităţii toracice) şi reprezintă
• organele principale ale respiraţiei, la nivelul lor având loc schimbul
• alveolar de gaze. Prin hilul pulmonar intr ă şi ies din plămâni
• formaţiuni, care alcătuiesc
• pediculul pulmonar din care fac parte : două vene
pulmonare,
• o bronhie principală, o arteră
• pulmonară, vase limfatice şi nervi. Suprafaţa plămânilor este
traversată
• de fisuri adânci care împart plămânul drept în trei lobi (superior,
inferior
• şi mijlociu), iar plămânul stâng în doi lobi. Lobii pulmonari la rândul
lor
• sunt împărţiţi în segmente pe criterii vasculare şi prin ramificaţii
bronşice,
• care au autonomie morfo-funcţională proprie. În interiorul
segmentului
• bronhiile segmentare se ramifică, de 10 până la 15 ori, ultima
ramificaţie
• ne având schelet cartilaginos şi poartă numele debronhiolă, care
va
• asigura ventilaţia unui lobul pulmonar. În lobul bronhiolele se mai
• ramifică de multe ori până la nivel de canale alveolare, în care
se
• deschid saci alveolari umpluţi cu aer. Lobulul va fi deci unitatea
• morfologică şi funcţională a plămânului.
• - 28 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003
• Muşchiul diafragmei
.
• Este cel care separă cavitatea toracică de cea abdominală, faţa

• superioară convexă formând baza cutiei toracice, iar cea
inferioară,
• concav , formeaz plafonul ă ă abdominal. Are rol important în
respiraţie,
• atât în cea normală, muşchiul diafragmei coborând cu 1,2 până la
2,5
• cm, cât şi în cea forţată muşchiul coborând cu 7,5 până la 10 cm,
iar
• atunci când se relaxează aerul va fi împins afară din plămâni.
• Funcţiile aparatului respirator
• Principala funcţie a aparatului respirator este respiraţia care
include:
• ventilaţia, respiraţia externă, transportul de gaze, respiraţia
internă, şi
• respiraţia celulară. Procesul respirator este foarte important
deoarece
• oxigenul (esenţial vieţii intracelulare) este inspirat şi distribuit
tuturor
• celulelor, produsul rezidual (bioxidul de carbon) este transportat la
• plămâni şi eliminat, fiecare parte a aparatului respirator având un
rol
• bine stabilit.
• Plămânii au legătură cu capacitatea de a trăi plenar şi de a simţi
• acest lucru, cu problemele care ţin de respectul de sine.
Pneumonia se
• pare că are legătură cu suferinţa, cu pierderea şi cu disperarea.
Bronşita
• poate fi cauzată de un mediu familial tensionat. Astmul se pare că
are
• legătură cu senzaţiile de reprimare, sentimentul de vinovăţie sau
plânsul
• înăbuşit. Problemele de sinusuri ar putea apărea pentru că ne
simţim
• sufocaţi de o persoană apropiată.
• Descrierea punctelor reflexe şi acţiunea asupra lor
• Cavitatea toracică este reprezentată la nivelul piciorului,
intre
• linia umerilor şi cea a
• diafragmei, atat pe partea plantară cat şi pe cea
anterioară.
• a)
• Nasul işi are punctul reflex la ambele picioare, pe partea
• mediană a acestora, in
• partea externă a halucelui, langă unghie, pornind de la
varful,
• la baza acesteia.
• Pentru a acţiona asupra reflexului nasului, prindem piciorul
cu
• mana de aceeaşi parte şi cu
• partea laterală internă a policelui efectuăm mişcări de
tragere
• sau de presare.
• b) Punctele reflexe ale sinusurilor sunt:
• - varful halucelui, de-a lungul terminaţiei unghiei, pentru
• sinusurile frontale;
• - partea posterioară a falangelor distale a degetelor 2 şi 3
• (perniţele sau buricele
• degetelor), pentru sinusurile maxilare;
• - partea posterioar a falangei distale 4, pentru labirintul ă etmoidal;
• - iar partea posterioară a falangei distale 5, pentru sinusul
sfenoidal.
• Sinusurile pot fi masate ţinând piciorul cu mâna de aceeaşi parte
folosim
• policele pentru presări şi mişcări circulare, sau ţinând priză cu
mâna
• opusă executăm mişcări de presare sau tragere în sus cu policele
mâini
• de aceeaşi parte. Sinusurile se pot stimula şi plin simpla tragere de
• degete.
• - 29 -
• PHARE 2003 c) .
• Laringele şi traheea îşi au punctele reflexe pe partea anterioară a

• picioarelor, între articulaţiile metatarsofalangiene ale halucelui şi
celui de
• al doilea deget, bine înţeles laringele fiind situat superior şi traheea
• inferior.
• Asupra punctelor pentru laringe şi trahee se acţionează
• prinzand piciorul cu oricare din
• maini şi folosind policele aceleaşi pentru presări sau
trageri susjos.
• d) Bronhiile i pl mâni se g sesc, pe plantele picioarelor, între ş ă ă
linia umerilor
• şi cea a diafragmei, în jurul articulaţilor metatarsofalangiene a
degetelor
• 1, 2 şi 3, (altfel spus la nivelul perniţelor picioarelor), bronhiile fiind
• deasupra (imediat sub linia umerilor) iar plămâni dedesubt (imediat
• deasupra liniei diafragmei).
• Plămani şi bronhiile se lucrează sprijinind piciorul cu mana
• opusă, iar cu policele sau cu
• articulaţia distală a acestuia se pot efectua mişcări
circulare, de
• tragere sau in zigzag.
• e)
• Muşchiul diafragmei este dispus orizontal, paralel cu linia
• imaginară a diafragmei,
• pe partea anterioară a picioarelor, la baza articulaţiilor
• metatarsofalangiene.
• Diafragma se poate masa ţinand priză cu o mană sau cu
• ambele, şi folosind policele pentru
• mişcări orizontale de-a lungul ei.
• SISTEMUL CARDIOVASCULAR
• Părţile componente ale sistemului cardiovascular sunt;
inima,
• sangele şi vasele de
• sange.
• Inima
• Prezintă o formă piramidală triunghiulară culcată pe diafragm,
axul
• inimi fiind orientat în jos la stânga şi înainte. Prezintă 4 cavităţi :
două
• superioare numite atrii şi două inferioare numite ventricule (cu
pereţii mai
• groşi). Atriile nu comunică între ele decât în viaţa intrauterină iar
• ventriculele niciodată. Comunicarea între atrii şi ventricule este
dirijată
• prin prezenţa unor valve numitecusfide (3 pe partea dreaptă
două pe
• partea stângă), în formă de cuib de rândunică.
• Inima este alcătuită din trei tunici care din spre exterior spre
interior
• sunt: epicardul miocardul şi endocardul. Miocardul reprezintă
muşchiul
• inimi, i este format ş din miocardul adânc contractil şi ţesutul nodal
sau
• embrional. Inima asigură circulaţia în vasele de sânge.
• Ea bate intr-un ciclu ritmic, de contracţie şi relaxare, care
are
• loc de 40-70 de ori pe
• minut, determinand circulaţia sangvină.
• Circulaţia sangelui prin inimă
• Sângele circulă din ventriculul stâng prin vase sangvine arteriale,
• arteră aortă, din care se desprind vase ale circulaţiei sistemice,
care
• duc sângele către capilarele din ţesuturi formând marea circulaţie.
• Sangele se intoarce in inimă prin atriul drept, vena cavă
• s
• uperioarăşi vena cavă inferioară, de unde prin contracţia
• ventriculului drept ajunge in
• plămanii, lasă CO2 se incarcă cu oxigen şi se intoarce la
inimă in
• atriul stang, prin 4 vene
• pulmonare formand mica circulaţie sau circulaţia
pulmonară.
• ANR
• ACES
• - 30 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003
• Sangele
.
• Este mediul principal de transport al nutrien ţilor şi al oxigenului

• necesar celulelor metaboliactive ale corpului omenesc. Volumul
este de
• 4-5 litri la femei, 5-6 litri la bărbaţi şi ocupă cam 8% din greutatea
• corpului.
• Sângele este un ţesut conjunctiv lichid. Conţine celule şi
fragmente
• de celule aflate într- un matrix intercelular numit plasmă
sangvină.Plas
• ma reprezintă porţiunea lichidă a sângelui şi conţine aproximativ
90%
• apă şi 10% elemente organice şi anorganice dizolvate în apă :
Proteine
• (fibrinogenul cu rol în coagulare, albumina, globulinele şi
• imunoglobulinele), glucide (glucoza), lipide (trigliceride şi
colesterol),
• electroliţi (calciu, sodiu, potasiu, magneziu, etc.).
• Elementele figurate sunt reprezentate de eritrocite,
leucocite
• şitrombocite.
• Structura vaselor sangvine
• Vasele care pleacă de la inimă se numesc artere şi vasele care vin
• la inimă se numesc vene, iar vasele la nivelul cărora au loc
schimburi de
• substanţe se numesc capilare. Arterele mari se vor ramifica în
artere
• mijlocii şi mici numite arteriole care se continuă cu venule ce se
vor
• deschide în vene mijlocii şi vene mari.
• Intre arteriole şi venule se intercalează capilarele locul de
• schimb intre sange şi ţesuturi.
• Funcţiile sangelui
• t r a n s p o r t o r ,
• n u t r i t i v ă ,
• r e s p i r a t o r i e ,
• e x c r e t o a r e ,
• d e a p ă r a r e ,
• h o m e o s t a z i c ă ( m e n ţ i n e
• homeostazia),
• i z o t e r m i c ă .
• Inima trimite iubire, iar sângele reprezintă bucuria, atacul de cord
• opunându-se bucuriei de a trăii. Hipertensiunea arterială, este
corelată
• emoţiilor ne exprimate, sau problemelor emoţionale ne rezolvate,
iar
• hipotensiunea exprim triste e, depresie sau ă ţ pierderi. Varicele
sunt
• legate de descurajări şi senzaţie de supraîncărcare.
• a)
• Vasele sangvine nu sunt reprezentate fiecare în parte (ar fi
imposibil
• acest lucru), dat fiind faptului că ele împânzesc tot corpul, avem în
• schimb două puncte importante de o parte şi de alta a articulaţiei
• tibiotarsiene, pe partea internă pentru circulaţia din jumătatea
inferioară
• şi pe partea externă circulaţia din jumătatea superioară.
• Punctul pentru circulaţia din partea inferioară se masează
cu
• policele, ţinand mana
• sprijinită pe zona metatarsiană, sau indexul mainii opuse,
• ţinand priză cu mana de aceeaşi
• - 31 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• parte, pe partea externă a piciorului. La fel se acţionează şi pentru

• punctul din partea externă, doar că se va folosi policele mâinii
opuse sau
• indexul mâinii de aceeaşi parte. Mişcările pot fi de apăsare sau de
• tragere în sus pe marginea tibiei, 2-3 cm.
• b) Punctul reflexogen al inimi se află doar pe piciorul
stang, pe
• partea plantară,
• deasupra liniei diafragmei, intre articulaţiile
• metatarsofalangiene 4 şi 5.
• Se sprijin piciorul stâng cu mâna dreapt , palma ă ă fiind aplicată
pe
• marginea laterală a acestuia şi degetele pe partea anterioară, şi cu
• policele mâinii stângi se execută mişcări circulare, de apăsare-
ridicare,
• sau de apăsare-tragere. Indiferent de afecţiunea ce trebuie tratată
pe
• punctul reflexogen al inimii nu se acţionează mai mult de un minut,
• pentru a evita hipertensiunea arterială şi tahicardia.
• ORGANELE DE SIMŢ
• Tegumentul sau pielea
• Formată din epidermă (la exterior), derm (stratul intern) şi ţesut
• subcutanat (alcătuit în special din ţesut conjunctiv, ce acoperă
muşchii),
• este organul cu cea mai mare dimensiune de pe suprafaţa corpului
are
• aproximativ 1,5 m2 şi 1-4 mm grosime, în funcţie de zonă. . La
nivelul
• epidermului şi dermului se află terminaţii nervoase libere şi
încapsulate,
• ce reprezintă receptori pentru căldură, răceală, atingere, presiune
şi
• durere.
• Funcţiile tegumentului sunt:
• - de protecţie Contra: loviturilor, microbilor, radiaţiilor
solare,
• faţă de unele lichide sau
• gaze;
• - la nivelul ei are loc o uşoară respiraţie cutanată;
• - funcţie de excreţie prin glandele sudoripare;
• - de termoreglare;
• - este un organ al sensibilităţii cutanate, tactile, termice şi
• dureroase;
• - depozitează ţesutul adipos;
• - prin secreţia sudorii intervine in metabolismul apei şi al
ionilor
• minerali;
• - funcţie de absorbţie.
• Ochii
• Sunt formaţii din globii oculari şi organele anexe ale
acestora.
• a)
• Globii oculari, aşezaţi in orbite, au o formă sferică sunt
formaţi
• din medii refringente
• şi 3 tunici acoperite de o membrană capsulară.
• Tunica externă prezintă două porţiuni: sclerotica (partea
• albicioasă a globului ocular) şi
• corneea (o membrană formată din 5 straturi).
• - 32 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 Tunica mijlocie este reprezentată prin:
.
coroidă, corpul ciliar şi

• irisul care serveşte la
• dozarea luminii care ajunge la retină,
• Tunica intern este reprezentat de retin ă ă ă formată dintr-o foiţă
• externă, ce conţine un strat de celule pigmentare; şi una internă
care în
• totalitate în retină formează 10 straturi şi unde se găsesc celulele
• senzoriale vizuale fotoreceptoare (în formă de conuri şi
bastonaşe). Pe
• retină există o zonă numită pată galbenă, la nivelul căreia într-o
zonă
• numită foveia centralis, cu acuitate vizuală maximă şi aici
întâlnim
• numai celule în formă de conuri. Tot pe retină există o zonă pe
unde
• iese nervul optic numită pată oarbă.
• c)
• Mediile refringente ale globului ocular formează sistemul
• dioptric al ochiului şi sunt
• reprezentate prin: cornee, cristalin, umoarea apoasă şi
corpul
• vitros.
• d) Organele anexe ale globului ocular sunt reprezentate de
cei
• 6 muşchi ai globului
• ocular şi de sprancene, pleoape şi aparatul lacrimar.
• Urechile
• Urechea este impărţită in 3 părţi, externă medie şi internă.
• Urechea extern este format din pavilionul urechii, ă ă care are un
• schelet fibrocartilaginos ce îi dă o formă neregulată; şi conductul
auditiv
• extern, un canal de 2-3 cm ce ajunge la urechea medie.
• Urechea medie este o cameră plină cu aer, formată din:
• - cavitatea timpanică ce conţine timpanul şi cele trei oase
ale
• urechii, numite după forma
• lor: ciocan, nicovală şi scăriţă;
• -cavităţilemastoidiene
• –neregulate;
• - tuba internă sau Trompa lui Eustachio, prin care se face
• legătura intre cavitatea
• timpanică şi nazofaringe.
• Urechea internă sau labirintul este cea mai importantă pentru
• organul acusticovestibular, intervenind şi în menţinerea
echilibrului. Este
• alcătuită dintr-un labirint osos şi unul membranos.
• - Labirintul osos este format din: vestibul, canale
semicirculare
• şi melc.
• - Labirintul membranos se află in interiorul celui osos şi
prezintă
• aceleaşi formaţiuni.
• Organele de simţ au legătură cu viziunea pe care o avem
• asupra noastră şi cu nevoia de
• a ne proteja. Iritarea, neliniştea, frica şi alte emoţii se pot
• reflecta la nivelul lor.
• Deoarece tegumentul este intins pe toată suprafaţa
corpului,
• nu va avea o zonă reflexă
• anume.
• Papilele gustative se găsesc in interiorul cavităţii bucale
aşa că
• vor fi activate prin
• masajul punctelor reflexe ale acestea.
• Nasul care ne ajută in decelarea mirosului a fost prezentat
in
• capitolul cu aparatul
• respirator.
• - 33 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• Deoarece am stabilit deja c reflexelor emisferei ă drepte a capului

îi
• corespund piciorului stâng, şi respectiv invers, punctele reflexe ale
• ochiului şi urechii drepte se vor afla pe piciorul stâng şi cele ale
urechii şi
• ochiului stâng, pe piciorul drept. Astfel avem:
• a)
• Reflexele ochilor dispuse la nivelul plantelor, pe linia
umerilor,
• exact la baza
• degetelor 2 şi 3.
• b)
• Reflexele urechilor dispuse ca şi cele ale ochilor, doar că la
• baza degetului 4 şi 5.
• Masarea acestor puncte se va face la fel i anume prin ş apăsare-
ridicare
• sau apăsare-tragere, cu policele oricărei din cele două mâini şi
ţinând
• priză pe partea laterală sau mediană a picioarelor, în funcţie de
mâna pe
• care o folosim.
• c)
• Urechea internă sau centru de echilibru este reprezentat pe partea
• anterioară a picioarelor, între falangele proximele ale degetelor 4 şi
5.
• Când pacienţii acuză perturbări de echilibru pe o anumită parte,
se va
• insista asupra punctului reflex de pe piciorul opus.
• Aceste puncte se pot masa atât cu policele cât şi cu indexul
oricărei
• mâinii, ţinând priză de pe partea laterală sau mediană a piciorului,
(în
• funcţie de mâna folosită) şi efectuând mişcării de apăsare-tragere
sau
• apăsare-ridicare.
• SISTEMUL OSOS
• Ţesutul osos intră în alcătuirea sistemului osos, formând oasele,
• piese anatomo- funcţionale, care intră în alcătuirea scheletului
uman.
• Din sistemul osos mai fac parte cartilajele de creştere articulare,
• ligamentele şi tendoanele. Acestea reprezintă de fapt nişte
„organe vii”
• cu suport nervos, sanguin şi limfatic propriu. Conţin şi minerale
precum:
• fosfat şi carbonat de calciu, magneziu, sodiu, potasiu, etc. Forma
• oaselor este variată. Ele pot fi: lungi, scurte, late, neregulate şi
• sesamoide (incluse în ţesuturi moi). Articulaţiile sunt constituite
prin
• totalitatea elementelor prin care oasele se unesc între ele, După
funcţia
• şi mişcarea pe care o determină ele pot fi: articulaţii fibroase, unde
• mişcarea este redusă sau inexistentă şi sinoviale (sunt cele mai
multe şi
• la nivelul lor se produc mişcări multiple.
• Funcţiile sistemului osos
• •S c h e l e t u l a s i g u r ă
• formacorpului,
• p r o t e c ţ i a p e n t r u
• p ă r ţ i l e m o i ,
• p r o t e c ţ i a d a t ă d e
• f o r ţ e
• antigravitaţionale.
• •P e r m i t a t a ş a r e a
• s a u i n s e r ţ i a
• m u ş c h i l o r ş i
• f o r m e a z ă p a r g h i i ,
• c a r e a c ţ i o n a t e d e
• m u ş c h i
• permit mişcarea.
• •Ţ e s u t u l o s o s a r e
• ş i f u n c ţ i e
• m e t a b o l i c ă c e e a
• ce-lconducela
• stocarea
• elementelor
• minerale, care la nevoie pentru organism, pot fi scoase din
• ţesutul osos, in vederea
• restabilizării homeostaziei.
• •I n a c e l a ş i t i m p
• m a i d e p o z i t e a z ă o
• seriedeelemente
• toxice:plumb,
• arsenic:avand
• astfel
• o funcţie antitoxică.
• - 34 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• •Ţ e s u t u l o s o s a r e
• funcţie
• hematogenă–
• formarea
• elementelor
• figuratesangvine,
• funcţie
• îndeplinit de m duva ro ie, a oaselor, care este întâlnit ă ă ş ă la
embrioni, iar
• la adulţi doar la anumite oase (coastele, sternul, anumite oase ale
• capului şi bazinului. În rest măduva roşie se transformă în măduvă
• galbenă, fără rol hematogen.
• Oasele reprezintă structură şi sprijin, iar ligamentele, uşurinţa
• mişcării, fenomenul schimbării, felul şi ritmul în care ne adaptăm
• acesteia, precum şi modul în care evoluăm într-o anumită direcţie
în
• viaţă. Articulaţiile pot reprezenta „eul” şi tendinţele acestuia de a fi
• inflexibil.
• În hărţile reflexogene oasele nu au o reprezentare proprie, ci doar
• articulaţiile. Atât în profilaxie cât şi în tratarea unor afecţiuni prin
• reflexoterapie se insistă asupra articulaţiilor, a glandelor (în special
• tiroidă şi paratiroidă) şi a zonelor sangvine şi limfatice. Coloana
• vertebrală este singura componentă a sistemului osos care ocupă
o
• zonă importantă în hărţile reflexe, probabil datorită funcţiilor
multiple, a
• multitudinii de articulaţii existente şi a faptului că ea adăposteşte
măduva
• spinării.
• Nici articulaţiile nu sunt reprezentate în totalitate ci doar cele mai
• importante, mai mari şi mai mobile, Astfel vom întâlni pe lângă
coloana
• vertebrală şi articulaţiile acestea, zonele cefei, unde se articulează
• craniul cu coloana vertebrală, articulaţiile scapulohumerale (ce
leagă
• membrele superioare libere de trunchi), articulaţiile coxofemurale
(care
• leagă membrele inferioare de trunchi) şi articulaţiile cotului
respectiv
• genunchiului (ţinând cont de zonele corelate).
• a)
• Zona reflexă a coloanei vertebrale este situată pe partea mediană
a
• picioarelor, de la linia umerilor până la cea pelvină pe care o
depăşeşte
• puţin), aşezare logică dacă ne gândim că tălpile unite reprezintă
oglinda
• corpului. Trebuie observat perfect paralelismul dintre coloana
vertebrală
• şi linia mediană a picioarelor, astfel şi zonele coloanei vor fi
reprezentate
• fiecare de a-lungul acesteia, putând fi lucrate individual atunci când
e
• cazul. De a-lungul părţii mediane a picioarelor distingem:
• - Cele 7 vertebre ale zonei cervicale, sunt reprezentate pe
• partea laterală a falangei
• proximale a halucelui.
• - Imediat sub ea urmează reflexul celor 12 vertebre toracale ce se
întinde
• de a-lungul primului metatars, între articulaţia acestuia cu falanga
• proximală a halucelui şi cu cea tarsometatarsiană.
• - De a-lungul primului os tarsian, trecand pe sub maleola
• internă, pană dăm de osul
• calcaneu, se găseşte zona reflexă a celor 5 vertebre
lombare.
• - Imediat sub iele, coborand pe marginea calcaneului spre
• plantă, la linia călcaiului,
• găsim reflexul osului sacru.
• - Punctul reflex al coccisului este reprezentat tot pe partea
• mediană a piciorului,
• continuandu-l pe cel al sacrului cam 1-2 cm pe marginea
• calcaneului.
• - 35 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• De obicei se ac ioneaz asupra întregii zonei ţ ă reflexe a coloanei

• vertebrale, susţinând piciorul drept cu mâna stângă şi pe cel stâng
cu
• mâna dreaptă, ne folosim de police pentru a efectua o mişcare de
• apăsare şi tragere de-a lungul acestea. Mai putem ţine priză pe
partea
• laterală a piciorului şi folosi pentru presare partea laterală a
policelui de
• la cealaltă mână. Când este necesară insistenţa asupra anumitei
zone a
• coloanei, modul de lucru este acelaşi doar că deplasarea va fi
scurtă şi
• repetată pe locul respectiv.
• b) Punctele reflexe corespunzătoare cefei se găsesc pe partea
plantară,
• imediat sub articulaţia interfalangiană a halucelui, de-a lungul liniei
• umerilor. Mişcarea cea mai indicată aici este de apăsare-ridicare
sau
• apăsare-tragere în sens orizontal. Se poate face ţinând priză pe
partea
• laterală a piciorului folosim policele mâinii opuse, sau folosindu-ne
de
• oricare dintre degetele mari dar prinzând în palmă, degetele
piciorului în
• lucru.
• c)
• Punctele reflexe ale articulaţiei scapulo-humerale se
găsesc pe
• plantele picioarelor,
• sub linia umerilor, pe falanga proximală a degetului 5
• Ac iunea asupra lor este identic cu cea asupra vezicii ţ ă biliare,
splinei,
• ficatului şi inimii, adică ţinând priză cu palma sprijinită pe
marginea
• exterioară a piciorului şi cu degetele poziţionate pe partea
anterioară a
• acestuia, se pot executa mişcări de apăsare-tragere, circulare sau
• apăsare-ridicare.
• d) Reflexele articulaţiilor coxofemurale sunt probabil cele
mai
• uşor de depistat
• deoarece se găsesc la ambele picioare in jurul maleolelor.
• Mişcările sunt făcute de police fiind circulare în jurul acestora,
susţinând
• piciorul cu mâna sprijinită pe partea s-a anterioară. Evident că
pentru
• masajul în jurul maleolei externe a piciorului drept şi pentru cea
internă a
• piciorului stâng, folosim mâna dreaptă, iar pentru cea internă a
piciorului
• drept şi cea externă a piciorului stâng, mâna stângă.
• e)
• Pe partea laterală a picioarelor, sub articulaţia tarsometatarsiană
găsim
• ca o curbură pe marginea ultimului os tarsian şi a calcaneului. La
fiecare
• picior acesta reprezintă punctul reflex al articulaţiei cotului şi
• genunchiului, a mâinii şi respectiv piciorului de aceeaşi parte.
• Cu piciorul aşezat în mâna de pe aceeaşi parte folosim policele
pentru
• mişcări de apăsare- tragere de-a lungul acestei zone. Putem să ne
• folosim şi de mâna de pe partea opusă, mişcările fiind aceleaşi dar
• susţinerea piciorului se face prinzând-ul dinspre partea plantară.
• Obs: Pentru afecţiuni la nivelul articulaţiilor mainii nu există
un
• punct reflex, cum nici
• pentru cele ale picioarelor, benefic în tratarea afecţiunilor din
aceste
• zone fiind masajul reflexogen de ansamblu. Ţinând cont şi de
corelaţia
• dintre acestea. Principiul tratării prin corelare funcţionează şi
pentru
• celelalte articulaţii.
• APARATUL REPRODUCĂTOR
• - 36 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003
• 1. Organele genitale feminine
.
• Ovarele, trompele uterine, uterul i vaginul ş constituie organele

• genitale interne, iar formaţiunile vulvei, pe cele externe. Mamelele
şi
• complexul musculo-fascial reprezintă glande anexe.Ovarele sunt
• glande sexuale ale feminităţii ce produc ovocitele şi
indeplinesc
• un
• important rol de glandă endocrină prin secreţia de hormonii
sexuali
• feminini (progesteron, estrogeni şi alţii, importanţi ai ciclului
• reproducător). Sunt în număr de două, situate în compartimentul
cavităţii
• pelviene, retro-uterin, au formă ovală, culoare albicioasă,
consistenţă
• elastică şi se dezvoltă odată cu vârsta, la femeile adulte ajungând
la 6-8
• g.
• Trompele uterine sunt două conducte musculo-
membranoase,
• care se intind de la
• coarnele uterine până la ovare. Au rol important în captarea şi
• vehicularea ovulelor şi spermilor. Sunt lungi de 10-12 cm şi
prezintă
• patru segmente, iar pereţii sunt formaţii din trei tunici.
• Uterul este un organ median, nepereche, musculos şi
cavitar, in
• care se dezvoltă ovulul.
• Este situat în partea inferioar a abdomenului ă având în faţă
vezica
• urinară. Este alcătuit dintr- un corp situat posterior şi colul uterului
situat
• inferior. Are forma unui trunchi de con turtit anteroposterior, de
• consistenţă fermă dar elastică, pereţii alcătuiţi din trei tunici şi
dimensiuni
• variabile. În interiorul său se dezvoltă fătul, iar mucoasa glanduară
• formează o placentă ce protejează şi hrăneşte fătul.
• Vaginul este un conduct musculo-conjunctiv, median şi
• nepereche, ce prin extremitatea
• superioară se inseră pe colul uterin, iar prin cea inferioară
se
• deschide in vulvă.
• Vulva reprezintă toate organele genitale externe ale
femeii
• (muntele pubelui,
• formaţiunile labiale, vestibulul vaginului şi aparatul
erectil).
• Mamelele sau sani aşezaţi simetric in regiunea toracică
• anterioară, fac parte din
• derivatele tegumentare, sunt rudimentare şi lipsite de
funcţii la
• bărbaţii, dar deosebit de
• importante la femei. Au rol in lactaţie.
• 2. Organele genitale masculine
• Sunt reprezentate de testicule, de conducte şi glande
seminale,
• penis şi scrot.
• Testiculele sunt glandele genitale masculine ce
indeplinesc o
• serie de funcţii endocrine,
• prin hormonii care imprimă caracterele sexuale masculine
(testosteron)
• şi ajută la dezvoltarea sistemului osos: şi sunt responsabile de
• spermatogeneză. De fiecare testicul este anexat epidimiul, care
• reprezintă primul segment extratesticular al conductelor
spermatice.
• Căile spermatice sunt căi intratesticulare şi
extratesticulare ce
• transportă lichidul
• spermatic.
• Scrotul este un sac median, nepereche, format din 7
tunici,
• situat in partea anterioară a
• penisului, ce conţine testiculele cu epidimiul şi porţiunile
iniţiale
• ale funcţiilor spermatice.
• Penisul este organul copulator masculin, ce serveşte la
• insămanţare şi conţine porţiunea
• spongioasă a uretrei, avand astfel rol şi in micţiune.
• - 37 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 Vezicula seminoasă este o glandă anexată
.
organelor genitale
• masculine, reprezentat
• printr-un organ pereche, produsul lor adăugandu-se
lichidului
• seminal. Sunt situate deasupra
• prostatei, intre vezica urinară şi rect.
• Prostata este şi ea o glandă anexată organelor genitale
• masculine, situată dedesubtul
• vezicii urinare, înapoia simfizei pubiene i dezvoltat ş ă în jurul
porţiunii
• iniţiale a uretrei. Este elastică, are culoarea cenuşie-roşcată şi se
• dezvoltă odată cu vârsta, la bătrâni putându-se atrofia. Are rol în
• producerea substanţei nutritive ale lichidului spermatic, a unor
substanţe
• ce neutralizează aciditatea secreţiei vaginale.
• Glandele bulbo-uretrale sunt in număr de două, situate in
• unghiul dintre bulbul
• penisului şi segmentul membranos al uretrei. Au cam
aceleaşi
• funcţii ca ale veziculei
• seminoase.
• Funcţiile aparatului reproducător:
• r e p r o d u c e r e a u m a n ă ;
• c o n c e p ţ i a v i e ţ i i u t e r i n e ;
• d e z v o l t a r e a f ă t u l u i ;
• n a ş t e r e a , h r ă n i r e a c o p i l u l u i
• dupănaştere;
• Corelarea minte/corp
• Are legătură cu modul in care ne raportăm la
masculinitatea
• sau la feminitatea noastră,
• cu personalitatea noastră sexuală, cu relaţiile noastre cu
• părinţii şi cu problemele de educaţie.
• Punctele reflexe ale aparatului genital se găsesc dispuse
sub
• linia călcaiului, pe
• suprafaţa acestuia, precum şi de o parte şi de alta a osului
• calcaneu. Astfel avem:
• a)
• Aparatul genital, in ansamblu este reprezentat la nivelul
• călcaiului, imediat sub
• linia acestuia, unde se află de altfel zona pelvină.
• Indiferent de piciorul în lucru, se pot folosi ambele mâini pentru a
masa
• această zonă. Fiind suficient de întinsă putem folosi ambele police
odată
• sau chiar articulaţia interfalangiană distală a acestora, prin mişcări
de
• apăsare şi tragere, sau folosindu-ne de un singur police se pot
face
• mişcări circulare ori în zigzag.
• b)
• Ovarele la femei şi testiculele la bărbaţi sunt localizate pe
• partea laterală a
• picioarelor, pe marginea laterală a osului calcaneu.
• Asupra acestor puncte putem acţiona sprijinind piciorul pacientului
în
• palma mâinii de aceeaşi parte, iar cu policele, aflat spre lateral,
• efectuăm mişcări circulare sau de apăsare pe zona ovar/testicule.
• c)
• Uterul şi respectiv prostata sunt reprezentate exact opus faţă de
• punctele ovarelor şi penisului, şi anume pe partea internă a
picioarelor,
• ocupând marginea latero-internă a osului calcaneu.
• - 38 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003
• Modul de lucru asupra acestor zone este identic cu cel
.
asupra
• ovarelor/testiculelor, doar că
• pentru a avea policele in dreptul punctului de interes, ne
• folosim de mana aflată in sens opus
• faţă de piciorul pacientului.
• d)
• Punctele reflexe ale vaginului i respectiv penisului ş se află tot pe
faţa
• internă a picioarelor sub maleola internă, în diagonală de la zona
reflexă
• a uterului, spre cea a uretrei şi vezicii urinare.
• Din aceeaşi poziţie ca pentru masarea zonelor
uterului/prostatei
• ne folosim de police pentru
• mişcări de apăsare şi tragere pe traseul reflexului
• vaginului/penisului.
• e)
• Reflexul sânilor se găseşte pe o zonă destul de întinsă pe partea
• anterioară a picioarelor, la nivelul degetelor 2, 3 şi 4, aproximativ 2
cm
• sub articulaţiile metatarsofalangiene şi încă un centimetru
deasupra lor.
• Ca şi pentru masarea zonei călcâiului, ne putem folosi de ambele
police
• în acelaşi timp, sau de fiecare pe rând, ţinând priză cu oricare din
mâini.
• Mi c rile sunt de ş ă apăsare şi tragere, (putându-se efectua şi cu
partea
• laterală a policelui), apăsare ridicare, circulară sau în zigzag.
• SISTEMUL LIMFATIC
• Este o anexă a sistemului cardiovascular. Din sistemul limfatic fac
• parte vasele limfatice şi organele limfoide (ganglionii limfatici).
Lichidul
• limfatic conţine atât substanţe nutritive cât şi reziduuri şi reprezintă
36%
• din totalitatea fluidelor din corp, iar sângele numai 12%.
• Sistemul circulator limfatic nu este un sistem de tip circuit aşa cum
a
• fost sistemul sangvin. El începe prin capilare limfatice la nivelul
• ţesuturilor şi se termină în vase de calibru mare care se deschid în
vene.
• Capilarele limfatice formează o vastă reţea la nivelul ţesuturilor.
Ele
• încep în formă de degete de mănuşă. Aceste vase capilare preiau
• moleculele mari din spaţiul intercelular, iar la nivelul tubului
digestiv
• vasele limfatice preiau şi grăsimile emulsionate. Capilarele
converg şi
• dau naştere unor vase colectoare din ce în ce mai mari.
• Cel mai important vas limfatic se numeşte canalul toracic, el se
• formează în abdomen din unirea a două trunchiuri lombare cu un
trunchi
• intestinal. Canalul toracic urcă apoi în torace, anterior de coloana
• vertebrală şi ajunge în fosa supraclaviculară stângă. După ce
primeşte
• limfa de la membrul superior stâng şi partea stângă a capului şi a
gâtului
• se varsă în
• vena subclavie stangă.
• Limfa din jumătatea supradiafragmatică dreaptă a trunchiului de la
• membrul superior drept şi jumătatea dreaptă a capului şi gâtului
este
• preluată în marea venă limfatică care se varsă în vena
subclavie
• dreaptă.
• Ganglionii limfatici sunt mici, incapsulaţi, formaţi din ţesut
• limfoid. Structural
• ganglionul este format dintr-o reţea de fibre reticulare in
care
• se găsesc limfocite in diferite
• stadii de evoluţie.
• - 39 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• Ganglionii limfatici au importan în ţă apărarea generală a

• organismului fiind implicaţi în geneza anticorpilor. În acelaşi timp
• ganglionii reprezintă obstacole relative în calea propagării
infecţiilor sau
• a metastazării canceroase. Ganglioni limfatici normali nu sunt
evidenţi la
• palpare.
• Amigdaleleşi polipii sunt ganglioni limfatici de dimensiuni
mari
• care se situează in
• partea posterioară a cavităţii bucale şi respectiv nazale,
filtrand
• substanţele nocive şi protejand
• partea superioară a gatului şi arborele bronşic.
• SplinaAre rol in producerea de limfocite, fiind un organ
limfoid.
• Are formă ovală, şi o culoare
• roşie cărămizie, fiind abundent vascularizată. Se află
aşezată in
• partea superioară stangă a
• cavităţii abdominale in loja splenică.
• Este un important organ hematopoetic (in viaţa
embrionară),
• iar in organismul adult are
• rol în distrugerea eritrocitelor şi trombocitelor ajunse la limita
funcţionării.
• Este un rezervor de eritrocite pe care le trimite în circulaţia
sangvină.
• Are rol în producerea de anticorpi i în fagocitarea ş microbilor.
• Reglează compoziţia sângelui circulant.
• Funcţiile sistemului limfatic
• •R e p r e z i n t ă
• sistemulnostrude
• apărareşi
• purificare.
• •P r o t e j e a z ă
• organismulde
• infecţii:
• filtrează
• bacteriile
• generatoarede
• boală,produce
• leucocite şi anticorpi.
• •D i s t r i b u i e
• lichideintot
• corpulşi
• echilibrează
• cantitatea
• acestora.
• •I n d e p ă r t e a z ă
• proteinele
• nedescompusedin
• ţesuturipermiţand
• eliminarea
• acestora.
• •A c ţ i o n e a z ă
• asemeneaunui
• aparatauxiliar
• sistemului
• cardiovascular
• hrănindcelulele
• şi
• indepărtand reziduurile acolo unde sangele nu poate
ajunge.
• Gândurile i sentimentele pure al c ror flux ş ă este nestingherit
• generează un sistem limfatic sănătos. Problemele limfatice pot
sugera
• că avem nevoie de iubire şi bucurie. Atunci când fluidele sunt
reţinute în
• corp, gândurile ar putea fi obturate sau apăsătoare.
• Spre deosebire de sistemul vascular, cel limfatic are la
nivelul
• picioarelor multe
• reprezentării:
• a)
• Marea limfă este reprezentată pe partea anterioară a picioarelor,
imediat
• sub punctul traheii şi deasupra diafragmei, adică între articulaţiile
• metatarsofalangiene ale halucelui şi degetului 2.
• b) Punctul reflex a limfei din jumătatea superioară a
corpului, il
• găsim pe ambele
• picioare, in dreapta sus faţă de maleola externă, pe
inceputul
• muchiei laterale a
• - 40 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 tibiei, fiind acelaşi cu punctul reflex al
.
circulaţiei sangvine din

• jumătatea superioară
• a corpului şi activandu-se in acelaşi mod:
• Se masează cu policele maini de aceeaşi parte, ţinand
palma
• sprijinită pe zona metatarsiană,
• sau indexul mainii opuse, ţinand priză cu mana de aceeaşi
• parte, pe partea externă a piciorului.
• c)
• Exact pe partea opus a acestuia, i anume la ă ş dreapta sus faţă
de
• maleola internă, respectiv pe începutul muchiei interne a tibiei, se
află
• reprezentat punctul reflex pentru limfa din jumătatea inferioară a
• corpului, identic cu cel al circulaţiei sangvine din partea superioară
a
• corpului, activându-se în acelaşi mod.
• Tehnica masării pentru acest punct este identică cu cea pentru
punctul
• din partea externă, doar că se va folosi policele mâinii opuse sau
indexul
• mâinii de aceeaşi parte. Mişcările pot fi de apăsare sau de tragere
în sus
• pe marginea tibiei, 2-3 cm.
• d) Reflexul ganglionilor limfatici din zona subaxilar ă se găseşte pe
partea
• laterală a picioarelor, pe muchia metatarsului 5, imediat sub
articulaţia
• acestuia cu falanga degetului 5.
• Ţinând priză cu mâna stângă pentru piciorul drept şi cu cea
dreaptă
• pentru piciorul stâng, ne folosim de policele sau indexul celeilalte
pentru
• a efectua mişcări de apăsare-ridicare sau mişcări circulare.
• e)
• Ganglionii limfatici din zona inghinală sunt şi ei reprezentaţi la
nivelul
• picioarelor pe partea anterioară a acestora, între maleola internă şi
cea
• externă la aproximativ 2 cm faţă de acestea.
• Aceste puncte se pot activa folosindu-ne de oricare din cele două
police,
• sau de ambele în acelaşi timp. Sprijinind partea laterală sau
mediană a
• piciorului cu palma mâinii în lucru putem face mişcări circulare sau
de
• apăsare şi tragere dinspre o maleolă spre cealaltă.
• f)
• Punctele reflexe ale limfei pelviene sunt dispuse pe partea
mediană a
• picioarelor, pornind de sus dreapta faţă de maleola internă, în sus
pe
• gambă, aproximativ 2-3 cm. Punctul este extrem de util în tratarea
• hemoroizilor şi de aceea îl găsim în unele cărţi sub numele de
„punctul
• reflex pentru hemoroizi”.
• Se acţionează asupra acestor puncte ca şi asupra celor
• reprezentative pentru circulaţia şi
• limfa din zona inferioară a corpului.
• g) Pe partea laterală a picioarelor, paralel cu punctele reflexe ale
limfei
• pelviene se găsesc reflexele limfei abdominale, adică pornind de
sus
• dreapta faţă de maleola externă, aproximativ 2-3 cm, pe marginea
• fibulei. Punctele acestea sunt extrem de importante în combaterea
• durerilor menstruale sau a durerii abdominale în general, de aceea
în
• anumite cărţi se găsesc sub numele de „puncte reflexe importante
în
• menstruaţie.
• Activarea acestor puncte este identică, cu cea a punctelor
• pentru limfa din jumătatea
• superioară, respectiv circulaţia din jumătatea superioară a
• corpului.
• h) Pe partea plantară sub perniţele degetelor 2, 3, 4 şi 5 (unde se
găsesc
• punctele reflexe ale sinusurilor maxilare) şi până la linia umerilor
se
• g sesc ă reflexele limfei din zona capului. Unii mai numesc aceste
puncte
• şi limfele ochiului (la degetul 2 şi 3) şi limfele urechii (la degetele 4
şi 5),
• deoarece reflexele acestor organe de simţ se
• - 41 -
• PHARE 2003 găsesc imediat sub ale limfelor menţionate.
.
Acestea vor fi
• sensibile in cazul
• patologiilor ochilor şi urechilor.
• Poziţia şi mişcările pentru masarea acestor puncte este
identică
• cu cea a masării reflexelor
• ochilor şi urechilor, de cele mai multe ori ele fiind activate
• impreună cu acestea.
• i)
• Apendicele işi are punctul reflex pe piciorul drept, la
nivelul
• metatarsului 3, imediat
• sub linia călcaiului.
• Acest punct se poate masa impreună cu zona intestinului
gros,
• sau separat ţinand priză cu
• mana de aceeaşi parte, folosim policele celeilalte pentru
• mişcări de apăsare-ridicare.
• j)
• Reflexul splinei este u or de g sit atunci când îl cunoa ş ă ştem
deja pe cel
• al vezicii biliare, deoarece se află dispus la fel, dar pe piciorul
stâng
• (vezica biliară având punctul reflex doar pe piciorul drept), şi
anume sub
• linia diafragmei sub articulaţia metatarsofalangiană a degetului 5.
• Acţiunea asupra lui este similară cu cea a inimii, ficatului şi vezicii
biliare,
• adică, se sprijină piciorul stâng cu mâna dreaptă, palma fiind
aplicată pe
• marginea laterală a acestuia şi degetele pe partea anterioară, şi cu
• policele mâinii stângi se execută mişcări circulare, de apăsare-
ridicare,
• sau de apăsare-tragere.
• SISTEMUL MUSCULAR
• În număr de peste 600, muşchii reprezintă cam 40% din greutatea
• corpului. Ţesutul muscular ca orice ţesut este alcătuit din celule,
fibre şi
• substanţă fundamentală. Celulele musculare fiind alungite se
numesc
• fibre musculare.
• Musculatura poate fi de mai multe feluri:
• 1. musculatură striată – muşchii scheletici;
• 2. musculatură netedă – viscerală,
• 3. miocardul – muşchiul cardiac.
• Un muşchi conţine atat fibre albe, care determină
contracţia
• rapidă, cat şi fibre roşii, cărora le
• este specifică o contracţie lentă.
• Din punct de vedere chimic, muşchiul conţine mai multe
• substanţe:
• a)
• Substanţe anorganicesau minerale: potasiu, sodiu, calciu,
• magneziu .
• b)
• Substanţe organice:
• -l i p i d e l e ( f o s f o l i p i d e ,
• s f i n g o l i p i d e ş i
• colesterol,
• - glucide sub formă de glicogen,
• - proteine - solubile: miogen, mioglobulină şi globulină; şi
• insolubile actină, miozină,
• tropomiozină şi actomiozină acestea din urmă fiind
• responsabile de contracţia
• musculară,
• - substanţe organice cu azot neproteic: fosfocreatina,
• creatinina, acid uric, AMP, ADP şi
• ATP.
• ANR
• ACES
• - 42 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003
• Funcţiile muşchilor
.
• P e r m i t o r g a n i s m u l u i s ă
• e f e c t u e z e m i ş c ă r i f i z i c e d e
• numeroasefeluri.
• G e n e r e a z ă m i ş c a r e a p r i n
• c o n t r a c ţ i e ş i r e l a x a r e .
• P r o d u c c ă l d u r a ş i m e n ţ i n e
• temperaturacorpuluiprin
• i n t e r m e d i u l c o n t r a c ţ i i l o r
• musculare.
• S t o c h e a z ă o c a n t i t a t e d e
• o x i g e n e l e m e n t e o r g a n i c e ş i
• anorganice.
• Flexibilitatea fizic este influen at de acea ă ţ ă a credinţelor şi a
• atitudinilor noastre. Crampele musculare pot fi cauzate de tensiune
şi
• frică. Afecţiuni musculare pot apărea şi datorită unui mod prea
critic de
• raportare la sine şi la ceilalţi.
• Pentru ţesutul muscular nu avem în harta reflexogenă nici un
punct
• reprezentativ, dar afecţiunile acestuia se pot trata, în funcţie de
natura
• lor, prin masaj asupra muşchiului respectiv, la cei scheletici, şi prin
• acţiunea asupra organului corespondent, la cei viscerali.
• Cateva modalităţii de relaxare a picioarelor
• Sunt exerciţii pasive (terapeutul le aplică pacientului) menite să
• crească mobilitatea picioarelor, să le relaxeze şi să le adapteze la
• masaj, atunci când este cazul. În general se efectuează la sfârşitul
• tratamentului pentru a crea o senzaţie plăcută celui în cauză, dar
ne
• putem folosi de ele şi la început, atunci când sensibilitatea este
mult
• prea mare şi pacientul are nevoie de o adaptare la masaj.
Exerciţiile sunt
• aceleaşi pentru ambele picioare şi se aplică mai întâi piciorului
drept şi
• apoi celui stâng.
• •S e p o t f a c e
• fricţionăricu
• degetelemari
• migrandpe
• intreagasuprafaţă
• plantarăşiapoi
• netezind şi partea anterioară.
• •F i x a n d u - n e
• policelepelinia
• diafragmei(in
• zonaplexului
• solar),facem
• mişcări
• orizontale şi in acelaşi timp cu cealaltă mană prindem
degetele
• şi le flectăm peste
• policele nostru.
• •S e p o t f a c e
• extensiiale
• degetelor,cu
• manaopusăţinand
• prizăpepartea
• anterioarăa
• picioarelor.
• •T r a s u l d e d e g e t e
• estefoarte
• r e l a x a n t ş i
• energizantin
• a c e l a ş i t i m p ,
• deoareceprin
• degete
• trec meridiane energetice.
• •P r i n d e m p ă r ţ i l e
• lateraleale
• picioruluiintre
• p a l m e ş i f a c e m
• r ă s u c i r i i n t e r n e -
• externe,mai
• intai la nivelul falangelor şi apoi deasupra gleznei, la
nivelul
• oaselor metatarsiene.
• - 43 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• •F l e x i a ş i
• extensia
• picioruluieste
• nemaipomenită
• pentruceicu
• gleznerigide.
• •C u o m a n ă
• sprijinităpe
• glezna
• pacientului,
• astfelincat
• policeleeste
• orientatspre
• exterior, ne folosim de cealaltă pentru a executa mişcări
de
• tragere a piciorului, rotindul
• intern sau extern.
• •R o t i r i s e p o t
• f a c e ş i c u
• c ă l c a i u l s u s ţ i n u t
• i n p a l m ă .
• •P r i n z a n d p i c i o r u l
• antero-posterior,
• putemefectua
• m i ş c ă r i d e
• s t r a n g e r e ş i
• relaxare,
• mergand in spre gleznă.
• •P r i n z a n d d e o
• p a r t e ş i d e a l t a
• gleznaputemface
• m i ş c ă r i i s u b f o r m ă
• descuturare
• l a t e r a l ă
• a piciorului, astfel in cat pacientul să aibă impresia că
aceasta
• s-a desprins.
• •C u p o l i c e l e
• a ş e z a t e p e p a r t e a
• p l a n t a r ă , ş i c u
• celelaltepe
• p a r t e a a n t e r i o a r ă ,
• printr-o
• mişcare de apăsare se fac „
• indoiri” inspre centrul tălpii. Mutand mainile putem
• efectua mişcarea de a-lungul intregii tălpi.
• •„ t e h n i c a
• m u l s u l u i ” c o n s t ă
• inprinderea
• picioruluiantero-
• p o s t e r i o r ş i
• stoarcerealui,
• dinspre degete spre gleznă.
• •I n c a z u l f o l o s i r i i
• c r e m e l o r ş i
• l o ţ i u n i l o r
• picioarelesepot
• ş t e r g e p r i n t r - u n
• m a s a j u ş o r c u
• un prosop de in, canepă sau bumbac şi pacienţii vor fii
măguliţii
• şi deplin relaxaţii.
• AFECŢIUNII CE POT FI TRATATE CU AJUTORUL
• REFLEXOTERAPIEI
• AFECŢIUNI ALE APARATULUI RENAL
• Reflexoterapia trebuie s acorde aten ie special ă ţ ă acestui sistem
nu
• mu-mai în cazul patologiilor specifice ci şi în altele, dar si pentru că
• rinichii ajută la menţinerea sănătăţii optime, prin implicarea pe
care o au
• asupra stării de echilibru a organismului. O mare cantitate de
toxine este
• eliminată prin urină, de aceea traseul renal este primul pe care îl
activăm
• în timpul unui tratament reflexogen.
• NefritaEste o afecţiune inflamatorie a glomerulului renal,
care
• tratată superficial se poate
• croniciza in timp. Semnele clinice sunt: hematurie, edeme
(la
• plope, apoi la faţă şi la picioare),
• tensiune arterială mărită, bolnavii acuzand dureri lombare,
• cefalee astenie.
• Masajul reflexogen se adresează în mod special: rinichilor şi
• întregului aparat renal, glandelor suprarenale (pentru a genera
cortizon)
• şi sistemului limfatic, pentru a stopa procesul inflamator. Se
recomandă
• aproximativ 30-40 şedinţe.
• Alte remedii adjuvante sunt ceaiurile de urzică moartă,
troscot,
• sau mătase de porumb,
• preparate ca infuzie.
• Cistitele
• - 44 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• Sunt inflama ii ale mucoaselor c ilor urinare, ţ ă favorizate de frig,

• constipaţie şi afecţiuni ginecologice. Se manifestă prin micţiuni
• frecvente, disurie, urină tulbure sau chiar hematurică, boala fiind
mai
• frecventă la femei şi în special la gravide.
• Reflexoterapia este foarte eficient în tratarea acestor boli,
rezultatele
• apărând după 2-3 şedinţe. Se insistă pe: traiectul urinar (rinichi,
ureter,
• vezică, uretră), suprarenale şi zonele limfatice (pentru combaterea
• inflamaţiei) şi pe organele vecine (uter sau prostată). Punctul
reflex al
• vezicii urinare este extrem de sensibil putând să se înroşească şi
să se
• umfle în timpul tratamentului.
• Pe lângă ceaiurile ce se recomandă în nefrite, mai sunt necesare
• băi calde la şezut şi picioare, precum şi suc proaspăt de mere
pădureţe,
• sau cure de vitamina C. Foarte bun în combaterea infecţiilor vezicii
• urinare este şi sucul de afine
• Uretrita
• Este o inflama ie uretrelor asociat de obicei cu ţ ă inflamaţia vezicii
• urinare având simptomele foarte asemănătoare, poate duce la
• îngustarea tubului uretral şi deci la perturbări de eliminare şi
micţionare.
• Se au in vedere zonele reflexe tratate şi in cazul cistitelor,
cu
• insistenţă pe uretere,
• rezultatele fiind la fel de rapide.
• Litiaza renală
• Prin litiază renală se înţelege prezenţa unor calculi în bazinet
• (partea inferioară a rinichiului), sau de-a lungul căilor urinare,
datorată în
• special concentraţiei de săruri din urină, dar şi unor staze sau
infecţii
• locale. De asemenea boala este favorizată de: avitaminoză A,
• hiperparatiroidism, o alimentaţie bogată în carne (duce la
acumulări de
• acid uric). Bolnavii acuză greţuri, vărsături, uneori hematurie şi
colici
• renale frecvente, cu dureri atroce în zona lombară ce iradiază în
jos
• (spre coapsă) şi în faţă (spre organele genitale). Calculii mici pot
coborî
• spre vezică şi cauza dureri vii prin înfigerea lor în pereţi ureterelor.
• Litiaza renală poate genera infecţii grave ale rinichiului, deoarece
nu
• permite urinei să se evacueze în mod corect.
• Cea mai importantă zonă de masat este cea a traiectului renal, dar
• deoarece aici sensibilitatea este extrem de crescută se recomandă
• alternarea cu celelalte puncte, sau combinarea presării cu metode
de
• relaxare. În scop profilactic şi nu numai se insistă şi asupra
• paratiroidelor. Tratamentul se face până la eliminarea calcurilor 10-
15
• şedinţe, în perioada crizelor recomandându-se zilnic sau chiar de
două
• ori pe zi. Nu dă rezultate în cazul calculilor mari, aceştia trebuind
• eliminaţi pe cale chirurgicală.
• Este extrem de important consumul de lichide pentru a favoriza
• eliminarea. Se recomandă în mod special ceai de coada
şoricelului,
• coada calului, mătase de porumb, cozi de cireşe, turiţă mare cu
flori
• galbene şi frunze şi flori de hortensie . Se poate apela şi la băile
calde
• de şezut.
• - 45 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003
• Incontinenţa urinară
.
• Se întâlne te în special la persoanele învârst ş ă (datorită slăbirii

• musculaturii vezicii), la gravide (unde uterul apasă pe vezică), la
femeile
• cu prolaps genital, (a căror vezică urinară a coborât în timpul
sarcinii
• este presată de organele genitale), sau la cei cu leziuni la nivelul
• măduvei spinării (acolo unde au fost lezaţi centri vegetativi).
• Se recomandă masarea insistentă a: vezicii urinare şi a întregului
• aparat renal, suprarenalelor, plexului solar şi a coloanei vertebrale.
• Tratamentul are eficienţă dar după multe şedinţe (30-40),
efectuate
• regulat, cam de trei ori pe săptămână.
• Recomandată este şi gimnastica pentru vezica urinară,
prin
• contracţia voluntară a
• muşchilor din zona pelvină inferioară.
• AFECŢIUNI ALE APARATULUI DIGESTIV
• Gastrita
• Acute sau cronice, gastritele sunt afecţiuni cauzate de factori:
• infecţioşi (virali, bacterieni, micotici), chimici (exogeni:
medicamente,
• substanţe toxice, alcool, şi endogeni (uremie, acidoză), fizici
(iradiere),
• mecanici, alergici, nutriţionali (carenţe proteice, vitaminice şi
mineralice).
• Gastritele acute apar în urma unor agresiuni ocazionale, iar cele
cronice
• datorit ac iunilor repetate i prelungite a unora dintre factorii ă ţ ş
amintiţi. Se
• manifestă cu dureri în epigastru accentuate după mesele bogate,
• balonări, postprandiale, gust neplăcut, greaţă, regurgitări, uneori
• vărsături şi diaree. Crescând cantitatea de acid clorhidric din
stomac,
• apar arsuri în regiunea epigastrului şi pe traiectul esofagian.
• Reflexoterapia
• urmăreşte
• îmbunătăţirea circulaţiei la nivelul mucoasei gastrice pentru
refacerea ei,
• combaterea factorilor alergici anihilarea factorilor ce produc boala,
Se
• recomandă masarea zonelor stomacului, vezicii biliare, traiectului
renal
• şi glandelor suprarenale. În faza acută se efectuează două, trei
şedinţe
• pe zi iar în cea cronică una pe zi, simptomatologia dispărând după
• aproximativ douăzeci de şedinţe.
• Se pot bea ceaiuri de iarbă-mare, tătăneasă, iarba
talharului,
• sunătoare, şi gălbenele.
• Ulcerul gastro-duodenal
• Ulcerul gastric şi cel duodenal sunt leziuni ale peretelui stomacului
şi
• respectiv duodenului cauzate de secreţia gastrică, de acidul
clorhidric şi
• pepsină. De foarte multe ori datorate bilei anormale secretate de
ficat.
• Se manifestă cu: durere, arsuri, vărsături, flatulenţe, diaree sau
• constipaţie, anxietate, în special toamna şi primăvara.
• - 46 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• Reflexoterapia urm re te îndep rtarea durerii, închiderea ă ş ă

ulceraţiei,
• prevenirea complicaţiilor. Se lucrează în special zonele
stomacului,
• duodenului (care sunt extrem de sensibile), plexului solar, vezică
biliară,
• suprarenale şi sistem limfatic. Uneori în zona reflexă, stomac sau
• duoden, descoperim o masă dură de dimensiunea unei alune
extrem de
• dureroase la masaj. În faza acută a bolii se pot efectua una, două
• şedinţe pe zi, iar la cea cronică una pe zi sau la două zile timp de
două
• luni.
• Pe langă regim alimentar se pot bea acele ceaiuri indicate
mai
• sus pentru gastrite.
• Sindromul diareic
• Consecinţa mai multor afecţiuni este emisia de scaune frecvente,
ne
• formate, cu resturi alimentare, incomplet digerate. Se manifestă
prin:
• scădere ponderală, paliditate, astenie, reducerea capacităţii de
efort,
• hipotensiune arterială şi depresie psihică.
• Cu ajutorul masajului reflex se ajunge la încetinirea tranzitului,
• stoparea procesului inflamator, corectarea deficienţelor
nutriţionale. Se
• insistă pe zonele: intestin subţire, intestin gros, sistem limfatic,
vezică
• biliară, pancreas, tiroidă şi plex solar.
• Alături de regimul alimentar se pot bea ceaiuri de urzici,
coji de
• ceapă şi infuzie de
• frunze de afin.
• Sindromul de constipaţie
• Se defineşte prin evacuări intestinale la intervale mai mari de 48
de
• ore, scaune de consistenţă crescută, evacuări incomplete. Este
cauzat
• de: sedentarism, mese reduse, alimente uscate, leziuni ale tubului
• digestiv, tumori intestinale, hipotiroidism, neurofuncţiuni
(constipaţie
• spastică) şi schimbarea modului de viaţă.
• Tratamentul prin reflexoterapie vizează: dezvoltarea unei bune
• circulaţii în zona intestinală, creşterea tonusului intestinal şi
dispariţia
• inflamaţiilor locale insistându-se pe zonele reflexe ale intestinului
gros,
• limfatice şi cele ale organului care cauzează boala. Şedinţele se
• efectueaz de dou trei ori pe zi, în prim faz , ă ă ă ă apoi zilnic,
până la
• normalizarea tranzitului, rezultatele apărând după 5-8 şedinţe.
• Este necesar consumul de lichide, fructe şi legume
proaspete,
• zeamă de varză murată,
• prune uscate etc.
• Enterocolitele cronice
• Sunt afecţiuni inflamatorii ale intestinului cu scaune frecvente şi
moi,
• deosebindu-se de diaree prin prezenţa mucusului, puroiului,
sângelui şi
• absenţa alimentelor ne digerate, din scaun. Pe lângă simptomele
diareii
• pacienţii mai reclamă zgomote hidroaerice şi alternarea scaunelor
moi
• cu cele tari.
• - 47 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• Tratamentul reflexogen urmăreşte refacerea mucoasei intestinale

• afectate, reglarea funcţiilor pancreatice şi biliare. Se insistă pe
zonele
• reflexe: intestin subţire, intestin gros, vezică biliară, pancreas,
limfă
• pelvină şi limfă corp inferior. Concomitent cu un regim alimentar
adecvat
• reflexoterapia dă rezultate după 15-20 şedinţe efectuate zilnic.
• Un tratament naturist eficient este apa cu tăraţe de grau.
• Hepatita cronică
• Este o inflamare a esutului hepatic i dac ţ ş ă semnele persistă
după
• 10-12 luni poate fi socotită hepatită cronică. Caracteristica pentru
• hepatita cronică este evoluţia intermitentă în puseuri evolutive cu
• posibilităţi de vindecare sau agravare. Cauzele sunt: hepatita
epidemică
• icterică sau anicterică, serică, lipsa vitaminei C şi a proteinelor din
• alimentaţie, abuzul prelungit de băuturi alcoolice şi substanţe
toxice.
• Semnele clinice sunt astenia, somnolenţa, scăderea în greutate,
• edemele, jenă epigastrică, balonări, tulburări dischinetice biliare,
• duodenale etc.
• Tratamentul reflexoterapeutic are ca scop stimularea zonei ficatului
• pentru a-i îmbunătăţi circulaţia, pancreas, vezică biliară, plex solar
• (pentru regenerarea sistemului nervos vegetativ(, splină şi limfatice
• (pentru dispariţia procesului inflamator şi descongestionarea
ficatului).
• Şedinţele se pot face o dată sau de două ori pe zi, până la
normalizarea
• funcţiilor hepatice, în medie fiind necesare 25-40 şedinţe.
• Ciroza hepatică
• Este o afecţiune hepatică, cronică, progresivă, diferită de hepatita
• cronică, prin faptul că ea provoacă scleroza ţesutului hepatic,
combinată
• cu alterarea tuturor funcţiilor acestuia datorită epuizării sodiului din
ficat.
• Boala se manifestă prin greţuri balonări, oboseală accentuată şi
• sângerări frecvente din nas şi gingii.
• Prin reflexoterapie, ficatul se recuperează in aproximativ
două
• luni cu una pană la trei
• şedinţe pe zi, in care se insistă pe zonele indicate şi in
hepatita
• cronică.
• Efecte benefice au şi ceaiurile de anghinare, fructe de
• armurariu, rostopască, păpădie şi
• pedicuţă.
• Colecistitele
• Sunt inflamaţii ale vezicii biliare ce se manifestă în formă acută
sau
• cronică, prin dureri vii în regiunea ficatului şi a vezicii biliare, febră
şi
• frisoane. Crizele apar în special după consumarea tocăturilor,
grăsimilor,
• ouălor, sosurilor şi rântaşurilor.
• Pentru tratare este necesar să se insiste pe punctele
ficatului,
• colecistului, duodenului şi
• limfa abdominală. De cele mai multe ori inflamaţia dispare
• după 10-15 şedinţe făcute zilnic.
• Recomandată este şi salata din tulpină de păpădie
proaspătă.
• - 48 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003
• Hepatita cronică
.
• Sunt procese inflamatorii ale căilor biliare intrahepatice ce

se
• manifestă prin
• hepatomegalie şi stări subfebrile,urata afecţiunii fiind de 1-
3
• săptămani.
• Pentru a-i scurta perioada se recomandă o şedinţă, două,
pe zi,
• timp de 8-10 zile,
• insistandu-se pe zonele ficatului, colecistului şi limfei
• abdominale.
• Dischinezia biliară
• Este o afec iune a c ilor biliare extrahepatice, cu ţ ă tulburări de
tonus
• şi motilitate, tradusă prin perturbări de evacuare a bilei, ce poate
apărea
• în cadrul unor tulburări digestive. Pacienţii acuză jenă în regiunea
• ficatului, balonare, eructaţii, greţuri, gust amar, durerea se poate
• manifesta sub forma unei colici biliare. Poate să fie hipo sau
hipertonă.
• Se vor masa cu insisten punctele ficatului, vezicii ţă biliare şi când
• reacţiile sunt procese inflamatorii şi punctele limfatice.
Simptomatologia
• se atenuează după 5-10 şedinţe şi dispare după 15-20 efectuate
zilnic.
• Benefic este şi uleiul de măsline cu zeamă de lămaie luat
• inainte de masă.
• Litiaza biliară
• Apare cu prioritate în colecistite sau dischinezii. Semnele clinice
sunt
• colici biliare, greaţă, vărsături, febră (când litiaza se dezvoltă pe
un teren
• infecţios). Când calculii coboară în coledoc se blochează
evacuarea bilei
• în duoden conducând la icter, materiile fecale fiind foarte
decolorate.
• Boala se întâlneşte mai des la femei datorită tulburărilor în
metabolismul
• lipidelor.
• În reflexoterapie se au în vedere în mod special zonele ficatului,
• colecistului, duodenului şi limfei abdominale. Se recomandă o
şedinţă
• zilnic, rezultatele apărând după o lună, două.
• Important in litiaza biliară este şi consumul de suc de
mere,
• grepfrut şi ulei de măsline
• cu lămaie (de două ori pe zi la ore fixe).
• Pancreatita
• Reprezintă inflamaţia pancreasului, însoţită de modificări
• degenerative, fibrozante ale acestuia. De regulă se asociază cu
alte
• afecţiuni digestive sau hepatobiliare şi se manifestă prin scădere
în
• greutate, scaune abundente lucioase, grăsoase, flatulenţă, durere
• epigastrică sau în hipocondrul stâng, după mese.
• - 49 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• Punctul reflex al pancreasului este extrem de sensibil la palpare.

Se
• acordă atenţie deosebită punctelor reflexe ale: pancreasului,
stomacului,
• hipofizei, duodenului şi zonelor limfatice. Rezultatele apar după
• aproximativ 3 săptămâni de şedinţe făcute zilnic.
• De luat in seamă sunt alimentele bogate in potasiu,
precum şi
• ceaiul de rădăcină de
• obligenă.
• Paradontoza
• Este o boală care afectează mucoasa gingivală şi ţesuturile de
• susţinere a dintelui. Dinţi se dezgolesc de învelişul gingival şi
devin
• sensibili la rece, cald şi dulce, clătinându-se în acelaşi timp.
• Prin masajul reflexogen se insistă in special pe punctele
• nervului trigemen şi al dinţilor,
• rezultatele apărand destul de greu după o lună două de
• insistenţă zilnică.
• AFECŢIUNILE APARATULUI CARDIOVASCULAR
• Palpitaţii
• Reprezintă accelerarea bătăilor inimii. Uneori reprezintă un
simptom
• ale unor afecţiuni cardiace, alteori includ alergiile alimentare
(excesul de
• cofeină sau alcool), dar cel mai frecvent apar din cauza stresului
sau
• anxietăţii.
• Tratamentul reflexogen se efectuează cu bune rezultate acţionând
• asupra punctelor reflexogene ale inimii, coloanei vertebrale
(deoarece la
• nivelul măduvei spinării se închid reflexele vegetative
cardiovasculare),
• şi a crierului (inima fiind în strânsă legătură cu sistemul nervos).
• Angina pectorală
• Produce deteriorarea pereţilor arterelor cu apariţia unei tensiuni
• crescute şi dureri toracice severe, (ce iradiază până în degetele
mâinii
• stângi) i se declan ş şează de regulă după un efort fizic, emoţii
sau mese
• copioase.
• Rezultatele favorabile apar foarte repede, uneori simptomele
dispar
• şi nu se mai repetă după două, trei şedinţe, se vor efectua totuşi
10-15
• şedinţe insistându-se pe punctele corespondente sistemului
• cardiovascular pentru o mai bună irigare a vaselor coronariene.
• Se recomandă un regim alimentar lipsit de carne, infuzie
din
• plante de coada şoricelului
• şi extract rece din frunze de vasc.
• Sindromul de ischemie periferică cronică
• - 50 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• Se produce prin obstruarea arterială periferică, cu tulburări de

• irigaţie în zona respectivă. Bolnavul prezintă oboseală la deplasări
• obişnuite, parestezii (amorţeli), contracţii ale muşchilor gambei,
când
• boala este mai avansată durerea apare şi în repaus.
• Restabilirea normală a circulaţiei arteriale solicită o şedinţă pe zi
• timp de cel puţin o lună, insistând cu precădere pe punctele:
pentru
• circulaţia din jumătatea inferioară, paratiroide şi traiect renal.
• Mai putem ajuta reluarea normal a circula ă ţiei sangvine prin băi
• călduţe cu fiertură de ţelină, două pahare de apă cu câte o
linguriţă de
• oţet de mere şi o linguriţă de miere de albină în fiecare zi, joc de
glezne
• într-o cădiţă cu apă rece 2-3 minute, etc.
• Nevroza cardiacă
• Este o tulburare funcţională a inimii fără leziunii organice
• aparente. Se manifestă prin:
• dureri precordiale, palpitaţii, senzaţii de sufocare, astenie,
• oboseală.
• Masand zona reflexă a inimii, vom imbunătăţii fluxul
sangvin in
• arterele coronariene şi
• cel al tiroidei pentru a combate astenia şi stările de
sufocare.
• Ateroscleroza
• Este o afecţiune cronică a arterelor, în care acestea se îngroaşă,
îşi
• pierd elasticitatea şi se obstrucţionează, şi duc la îngreunarea
circulaţiei
• sangvine. Este cauzată de excesul de grăsimi, cafea, tutun, alcool,
• precum şi de lipsa exerciţiului aerobic. Se manifestă prin mâini şi
• picioare reci, tulburări de vedere, hipertensiune arterială dificultate
în
• gândire şi în respiraţie.
• Reflexoterapia se va adresa în mod special, punctelor pentru
• circulaţia sangvină, pentru a o îmbunătăţii şi a traiectului renal
pentru
• eliminarea toxinelor. Tratamentul dă rezultate cam după două luni
în
• care şedinţele se efectuează zilnic sau odată pe zi, combinat cu
regim
• alimentar lipsit de grăsimi, alcool, tutun, cafea,
• Boala varicoasă
• Varicele sunt dilatări permanente ale venelor, în special la
membrele
• inferioare ce apar cu precădere între 20 şi 40 de ani mai ales la
femei. În
• general sunt cauzate de statul prelungit în picioare, care
îngreunează
• circulaţia în partea inferioară a corpului. Uneori varicele sunt
suportate
• bine, alteori produc oboseală şi senzaţia de greutate la nivelul
gambelor,
• edem, cianoză, putând-se ajunge la hemoragii prin rupturi de vase.
• Depistate la timp, varicele pot fi ameliorate cu ajutorul
• reflexoterapiei. Se insistă pe traiectul renal, pentru eliminarea
toxinelor şi
• a surplusului de apă din corp, dispărând astfel edemele gambelor,
zona
• circulaţiei, corp inferior, pentru a îmbunătăţii circulaţia venoasă.
Se
• recomand i masarea segmentului corespunz ă ş ător gambei
bolnave şi
• anume antebraţul de pe aceeaşi parte.
• - 51 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003
• din alimente şi cauze hemofilitice. Simptome sunt culoarea
.
uşor
• albăstruie a pielii, răcirea
• extremităţilor, tahicardie şi uneori stări de lipotimie
(pierderea
• cunoştinţei).
• Tratamentul reflexoterapeutic trebuie să aibă în vedere cauzele ce
• au produs boala, dar în principiu va stimula zonele ficatului, splinei,
• suprarenalelor şi intestinului gros, cu o frecvenţă de 3 ori pe
săptămână.
• Importante sunt şi consumul de sucuri din morcovi şi
sfeclă
• roşie, drojdia de bere,
• infuziile de urzici, de creţişoară şi de turiţă mare.
• Leucemia
• Este o afecţiune provocată de multiplicarea exagerată a
leucocitelor
• fiind de mai multe feluri în funcţie de leucocitele care o determină.
• Semnele incipiente ale bolii nu sunt caracteristice şi constau în
dureri
• articulare, inapetenţă, oboseală, ducând mai târziu la sângerări
ale
• gingiilor, infec ii, splenomegalie, m rirea ganglionilor ţ ă limfatici,
jenă
• abdominală, paloare, ameţeală, slăbire.
• De precizat că tratamentul reflexoterapeutic nu duce la vindecarea
• acestei afecţiuni, ci la ameliorarea şi stoparea evoluţiei ei. Zonele
• interesate sunt cele din cazul anemiilor plus zonele limfatice şi
sangvine.
• Şedinţele se recomandă zilnic.
• Terapiile naturiste susţin că adjuvant este consumul de
votcă
• sau algol de 40 de grade
• cu picături de fiere de la animale sălbatice.
• Adenopatiile
• Definesc afecţiuni ale ganglionilor limfatici avand ca
principal
• simptom creşterea lor in
• volum. Cauzele sunt multiple, iar localizarea poate fi
regională
• sau generală.
• Pentru ca tratamentul reflexoterapeutic să dea rezultate este
• descoperirea cauzelor şi insistenţa masări punctelor rinichilor,
• suprarenalelor, limfaticelor, splinei şi ale organelor în cauză.
Şedinţele
• se vor face de două trei ori pe zi până la retragerea inflamaţiilor.
• Pentru curăţirea sistemului limfatic se recomandă
consumul de
• sucuri proaspete din
• citrice şi un ceai combinat de coada calului, gălbenele,
• tătăneasă, coada şoricelului.
• Splenomegalia
• Reprezintă mărirea splinei ce se datorează afecţiunilor
• infecţioase, leucemiilor şi celor
• hepatice.
• Pentru a restabilii volumul splinei prin reflexoterapie insistăm
asupra
• splinei, ficatului, pancreasului, intestinului gros şi a zonelor
limfatice şi
• sangvine. Splina revine la volum normal după circa 20-25 şedinţe
• efectuate zilnic sau la două zile.
• Apendicita
• - 53 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• Este inflamarea apendicelui cecal,ce se manifest ă prin: dureri sub

• formă de arsură în fosa iliacă dreaptă după efort, mers sau la 5-6
ore
• după mese, greţuri matinale, sau postalimentare, vărsături şi
diaree ce
• alternează cu constipaţii.
• Prin reflexoterapie se urmăreşte decongestionarea
apendicelui
• inflamat şi reluarea
• normală a circulaţiei sangvine in zona respectivă.
• Sunt necesare 6-10 şedinţe efectuate de două trei ori pe
zi.
• AFECŢIUNI ALE ORGANELOR GENITALE
• Vaginita
• Este inflamaţia vaginului care de cele mai multe ori prinde şi vulva.
• Cauzele sunt igiena insuficientă, umiditatea regiunii, întrebuinţarea
unor
• antiseptice, existenţa diferitelor infecţii, diabetul, etc. ; iar
simptomele :
• scurgeri abundente de culoare alb gălbuie, usturime, prurit şi dureri
• vaginale.
• Prin masajul reflex al zonelor vaginului, limfatice şi
traseului
• renal, inflamaţia va ceda
• după 10-15 şedinţe făcute zilnic.
• Se recomandă simultan băi de şezut cu muşeţel, coada
• şoricelului şi consumul de
• infuzie de creţişoară.
• Anexita
• Este inflamarea anexelor (ovare, trompe uterine), iar metroanexita
• este inflamarea mucoasei mu chiului uterin i anexelor. ş ş Este
cauzată de
• streptococi, stafilococi, gonococi, şi colibacili. În faza acută se
manifestă
• prin febră şi dureri în fosele iliace, iar în cea cronică prin dureri
• percepute în deosebi la palparea abdomenului inferior.
• Reflexoterapia se recomandă de două, trei ori pe zi in faza
• acută şi la două zile in cea
• cronică cu insistenţă pe uter, anexe şi limfă corp inferior.
• Benefice sunt şi ceaiurile de urzică moartă, coada
şoricelului,
• salvie, gălbenele şi
• creţişoară.
• Metroragii
• Sunt scurgeri de sange din uter in afara menstruaţiei.
• Pentru oprirea sangerării sunt
• necesare 8-15 şedinţe cu insistenţă pe punctele uterului.
• Tratamentul se poate combina cu ceaiuri de urzică, coada
• calului şi traista ciobanului.
• Dismenorea
• Este menstruaţia insoţită de dureri in zona abdominală şi
• lombară. Cauzele sunt
• tulburări hormonale, fibroame uterine, inflamaţii ale
anexelor
• sau/şi ale uterului.
• - 54 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 Sunt necesare 15-25 de şedinţe cu insistenţă
.
pe reflexele
• organelor genitale, tiroidă şi
• limfă abdominală (punct cheie in menstruaţie).
• Se pot bea ceaiuri de urzică moartă şi infuzie de flori de
• gălbenele.
• Amenoreia
• Este lipsa totală a menstruaţiei datorată de stări
patologice ale
• ovarelor, uterului şi
• glandelor endocrine.
• Sunt necesare 15-25 şedinţe pană la apariţia menstruaţiei
cu
• insistenţă pe uter, ovare,
• tiroidă, hipofiză şi limfă abdominală.
• Adjuvante sunt şi infuzia de coada calului şi muşeţel.
• Prostatita şi hipertrofia de prostată
• Este inflama ia i cre terea în volum a prostatei, ţ ş ş cauzată de
• gonococ, streptococ, stafilococ, colibacil, etc. Simptomele sunt:
dureri
• mari perianale, ejaculări precoce sau întârziate cu cantităţi reduse
de
• lichid spermatic, micţiuni frecvente (în special noaptea) presiunea
jetului
• de urină fiind scăzută.
• Se recomandă reflexoterapia, odată sau chiar de două ori pe zi,
• rezultatele apărând după 10-15 şedinţe. Se insistă pe: prostată,
pentru
• ai îmbunătăţii circulaţia sangvină şi a genera revenirea la volum
normal,
• suprarenale, pentru degajarea de cortizon,
• şi traectul renal, pentru eliminarea din organism a
produşilor
• toxici.
• De asemenea se pot bea ceai de pufuriţă (cu flori mici), urzică
• moartă albă, câte o ceaşcă înainte de mic dejun şi cină. Se pot
face băi
• de şezut cu ceai de: flori de iarbă neagră, flori de păducel, flori de
limba
• mielului, frunze de rostopască proaspătă şi nalbă. Indispensabilă
este şi
• eliminarea din alimentaţie a alcoolului.
• AFECŢIUNI ALE APARATULUI RESPIRATOR
• Simplele răceli şi guturaiul
• Se tratează activand punctele corespunzătoare: nasului,
• sinusurilor, laringe, limfelor,
• valvulei ileo-cecale, rinichilor şi suprarenalelor.
• Se recomand în acela i timp b i fierbin i cu ă ş ă ţ mulă sare
grunjoasă şi
• învelirea apoi într- un cearşaf de bumbac, ceaiuri calde, multă
miere şi
• sucuri proaspete de fructe şi legume, precum şi inhalaţii cu ceai de
• muşeţel sau apă cu sare.
• Tusea şi strănutul
• Sunt mecanisme de respingere ale sistemului respirator, împotriva
• viruşilor, bacteriilor şi
• micile particule de praf sau polen, acestea fiind expulzate odată cu
tusea
• sau strănutul.
• Reflexoterapia se adresează întregului aparat respirator şi
sistemului
• imunitar, dar nu
• - 55 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003
• facilitează combaterea lor ci favorizează eliminările mai
.
rapide şi
• deci vindecarea şi
• dispariţia lor.
• Laringita
• Este inflamaţia laringiană, dată frecvent de cauze virale,
• urmată de o inflamaţie
• secundară, bacteriană.
• Pe langă masarea zonelor laringelui se recomandă şi
acţiunea
• asupra sistemului limfatic
• superior şi a suprarenalelor
• Se poate combina cu miere de albină, ceaiuri calde şi
multă
• vitamina C.
• Bronşita acută şi cronică
• Este o boal inflamatorie progresiv , datorat expunerii ă ă ă la
factori
• iritanţi (umezitate). Membranele mucoase sunt lezate, determinând
• umflarea şi secreţia de fluide. Activitatea redusă acililor, permite
• colectarea în exces a mucusului, apar greutăţii în respiraţie,
bacteriile
• pot infecta mucusul stagnat, transformându-l în puroi. Se
manifestă prin
• tuse prelungită (de cel puţin 3 luni pe an), timp de cel puţin 2 ani.
• Tratamentul reflexogen vizează combaterea infecţiei, a
• hipersecreţiei, spasmului şi edemului bronşic. Trebuie masate
insistent
• zonele:plămânilor şi bronhiilor (acestea fiind foarte sensibile şi
• dureroase), laringelui şi traheii paratiroidelor şi suprarenalelor, şi
zona
• limfatică (corp superior). În cazul bronşitelor acute masajul se face
de
• două trei ori pe zi timp de o săptămână iar în cele cronice, se
• recomandă 20 30 de şedinţe, una în fiecare zi.
• Concomitent se pot lua ceaiuri şi siropuri expectorante
(din
• răşină de brad, infuzie de
• cimbru, pătlagină, podbal soc), inhalaţii (dintr-un decoct
de
• frunze podbal), etc.
• Astmul bronşic
• Este determinat de obstrucţia bronşică, prin edem, hipersecreţie
sau
• dop de mucus, şi se manifestă prin dispnee senzaţii de lipsă de
aer şi în
• crize dificultăţi în expiraţie. Simptomele se acutizează în prezenţa
unui
• factor alergen, şi mai ales în timpul nopţii.
• Reflexoterapia vizează mai ales zonele corespondente: plămânilor
• şi bronhiilor (urmărind descongestionarea şi fluidizarea lichidului
• bronşic), paratiroidele (pentru declanşarea de calciu),
suprarenalele
• (pentru a elibera cortizon i adrenalin ş ă), traseul renal (pentru
eliberarea
• produşilor toxici).
• Se pot combina cu consumul de: suc de lămâie cu usturoi pisat,
• lapte de capră fiert cu flori de frunze de păstârnac, ceaiuri de
rădăcină
• de iarbă-mare sau din frunze de in, precum şi cu baia spaniolă
• (îmbrăcarea într-o cămaşă lungă de in sau cânepă ce a fost
muiată întro
• fiertură de paie de ovăz sau scuturătură de fân şi acoperit bine se
stă
• aşa cam două trei ore)
• Emfizemul
• - 56 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• Este corelat cu fumul, şi cu alţi factori de poluare, care stimulează

• eliberarea enzimelor, din celulele mastocite, din plămâni,
permiţând ca
• enzimele respective, să digere pereţii alveolari, generând mari
cavităţii.
• În felul acesta suprafaţa activă a plămânului scade, determinând
• reducerea oxigenării sângelui. Respiraţia este extrem de
îngreunată
• pacienţi de acest gen gâfâind la ori ce mic efort, iar inima este
supusă
• unui efort crescut.
• Reflexoterapia î i propune o ameliorare a infec ş ţiei şi o
îmbunătăţire
• a respiraţiei prin masaj insistent asupra;plămânilor şi bronhiilor,
inimi
• sistemului limfatic,glandele suprarenale pentru secreţia de
cortizon.
• AFECŢIUNI O. R. L.
• Sunt multe afecţiuni de acest gen insă o parte dintre ele
• răspund favorabil şi relativ
• repede la reflexoterapie.
• RinitaRinita acută apare de obicei in sezonul rece avand
cauză
• virotică ce se poate complica
• microbian. Semnele sunt: strănutul, secreţie nazală, usturimi la
nas,
• pierderea temporară a mirosului şi uneori stări febrile sau
subfebrile.
• Rinita cronică este cauzată de substanţe iritante, praf, fum, etc.
Bolnavii
• au mai tot timpul nasul înfundat şi mirosul diminuat. Rinita alergică
poate
• fi periodică, aperiodică, sau sezonieră şi este cauzată de contactul
cu
• factorii alergeni (praf, polen, detergenţii, făină, etc.).
• În cazul rinitelor acute este necesar masajul reflexogen de două-
trei
• ori pe zi până la încetare, iar în cazul celor cronice şi alergice se
pot face
• de două-trei ori pe săptămână, rezultatele apărând după 3-4
săptămâni.
• Punctele vizate sunt cele ale nasului, sinusurilor, traiectului renal,
• suprarenalelor şi circulaţiei sangvine şi limfatice, (corp superior).
• Nu trebuie neglijat consumul de infuzie din: fructe de măceş,
frunze
• de pătrunjel, busuioc, cuişoare, trei-fraţi-pătraţi, etc. şi inhalaţiile
la
• vaporii ceaiului de muşeţel sau a apei cu sare.
• Sinuzita
• Este o inflamaţie a mucoasei sinusurilor, ce se întâlneşte la toate
• vârstele şi poate fi acută, cronică, purulentă sau ne purulentă.
Sinuzitele
• pot fi frontale sau maxilare. Se manifestă prin cefalee, dureri în
zona
• sinusurilor, febră în faza acută şi uneori pierderea mirosului.
• Prin reflexoterapie activăm în mod special reflexele: nasului,
• sinusurilor, (frontale sau maxilare), suprarenalelor, limfei şi
circulaţie,
• corp superior. În cazul celor acute se fac 3-4 şedinţe pe zi, ele
cedând
• după 3-5 zile, iar în cazul celor cronice tratamentul se efectuează
de 3
• ori pe săptămână timp de cel puţin o lună.
• - 57 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• La fel ca în rinite sunt benefice inhala iile cu mu ţ şeţel, flori de fân

şi
• apă cu sare, precum şi consumul de infuzii din:trei-fraţi-pătraţi,
coada
• şoricelului, salvie, sucul de lămâie, etc.
• Faringo-amigdalita
• Este inflamarea mucoaselor faringelui şi amigdalelor ce se
• datorează intoxicărilor cu acizi de proteine, umezelii, frigului,
fumului,
• prafului, consumării alimentelor recii sau efortului vocal.
• Bineînţeles că în reflexoterapie cele mai interesate zone sunt cele
• ale faringelui şi amigdalelor, dar trebuie insistat şi pe: suprarenale,
• circulaţie limfatică şi sangvină, (corp superior). În fazele acute
masajul
• se poate face de 2-3 ori pe zi, iar în rest zilnic, 10-15 zile.
• Se pot bea şi ceaiuri din următoarele plante: salvie, coada-calului,
• potbal, caşul popii, etc. În faza acută se recomandă multe lichide,
• gargară cu suc de lămâie sau apă cu oţet de mere,
• Otita
• Poate fi acută sau cronică şi este reprezentată de o inflamaţie a
• urechii externe şi/sau medie. Cauzele sunt inflamaţii în zonele
vecine
• urechii (rinofaringite, sinuzitele), deviaţii de sept, polipi nazali, etc.
Se
• manifest prin hipoacuzie, zvâcniturii, durerii, scurgeri ă purulente şi
febră.
• Ne tratate corect ele se cronicizează afectând urechea medie.
• Tratamentul prin reflexoterapie se îndreaptă în mod special către
• reflexele urechii, sinusurilor, ficatului, suprarenalelor şi circulaţiei
• sangvine şi limfatice (corp superior). În faza acută masajul se face
de
• două-trei ori pe zi, timp de 5-7 zile, după care şedinţele se reduc
la una
• timp de 10-15 zile.
• Se pot introduce in urechi tampoane cu tinctură de
propolis,
• sub supravegherea
• medicului.
• Slăbirea acuităţii auditive
• Deoarece cauzele sunt în general afecţiuni ale aparatului auditiv
se
• consultă un orelist, dar în paralel se pot face şedinţe de
reflexoterapie,
• cu insistenţă pe: urechii, toate reflexele capului şi suprarenale. Se
• recomandă o frecvenţă a şedinţelor de cel puţin trei ori pe
săptămână,
• timp de câteva luni. Acuitatea auditivă va fi îmbunătăţită sau cel
puţin
• împiedecată să scadă.
• AFECŢIUNI ALE GLANDELOR ENDOCRINE
• 1. Afecţiuni ale hipofizei
• - 58 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• De cele mai multe ori rezultatele apar dup o lun ă ă-două, dar
primele
• semene pot apărea după câteva şedinţe, efectuate cam de 3-4 ori
pe
• săptămână. Eficienţa tratamentului creşte dacă luăm în calcul
creierul şi
• coloana cervicală.
• Hipersecreţia de STH, la pubertate determinăgigantism,
iar la
• adultacromegalia –
• creşterea extremităţilor.
• Tot in hipersecreţie, cand are loc o creştere a numărului
de
• celule bazofile se produce
• Boala lui Cushing, manifestată prin obezitate, poliglobulie,
• hipertensiune, osteoporoză şi
• hiperglicemie.
• Hiposecreţia de SHT, la pubertate determină nanismul
• hipofizar, fără afectarea
• activităţii intelectuale.
• Boala Simonds sau caşexia hipofizară apare la adult in
• insuficienţă adenohipofizară. In
• această boală redresează organele genitale, cade părul
pubian
• şi axilar, apare sterilitatea, cad
• dinţii şi unghiile, iar piele se zbarceşte.
• In hiposecreţie de ADH (adiuretină), apare diabetul insipid,
ce
• se manifestă prin
• creşterea eliminării de urină la 10-20 litri in 24 ore şi
creşterea
• tensiuni arteriale.
• Asupra hipofizei se mai insistă in:
• - chisturi, fibroame, negi, tumori, sau zone unde au fost
tumori
• (hipofiză şi zona unde se
• află tumora);
• - îmbunătăţirea funcţionării oricărei alte glande, (hipofiză şi glanda
• interesată) ;
• - dezvoltarea şi creşterea organismului (insistând şi pe celelalte
glande);
• - disfuncţii ale inimi (în paralel cu reflexul inimii);
• - dureri în creştere, (hipofiză, tiroidă, paratiroide şi sistem osos);
• - disfuncţii renale, (hipofiză, suprarenale, rinichi);
• - cancer;
• - epilepsie (hipofiză şi intreg sistem nervos);
• - cefalee sau migrene (hipofiză, punctele pentru limfe şi
• circulaţie, punctele pentru
• creier)
• - Leşin;
• - Febră (din 5 in 5 minute, de cel puţin 6 ori);
• - Zgarieturi, sangerări (interne sau externe) şi chiar
hemofilie,
• (nu se lucrează in forţă
• prin apăsare ci cu mişcări circulare).
• 2. Afecţiuni ale epifizei
• La fel ca în tratamentul pentru hipofiz rezultatele ă sunt şi apar
relativ
• repede, dar trebuie ca şedinţele să aibă o regularitate, aproximativ
3 pe
• săptămână şi să se insiste şi pe hipofiză.
• Se acţionează asupra pinealei pentru a influenţa:
• - memoria,
• - tonusul muscular,
• - funcţionalitatea miocarduri,
• - 59 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 - normalizarea ciclului menstrual,
.
• - insomnii (alături de hipofiză şi hipotalamus).

• 3. Afecţiuni ale tiroidei
• Reflexe ajut toare sunt cele ale hipofizei, ă suprarenalelor,
• paratiroidelor, gonadelor, creierului, aparatului renal şi coloanei
• cervicale, În funcţie de gravitatea afecţiunii, recomandăm o
şedinţă zilnic
• sau la două zile, timp de 8-10 săptămâni.
• În hipersecreţie se instaleazăBoala lui Bazedov, adică guşă
• exoftalmică (cu bulbucarea ochilor) – având loc o hipertrofie
• funcţională a glandei tiroide. Se manifestă prin tulburări psihice şi
• neuropsihice (emoţii şi tremurături), tulburări digestive (tranzit
intestinal
• accentuat), cardiovasculare (tahicardie) şi vegetative (transpiraţii,
unghii
• fragile, piele rozalie şi foarte caldă, somn agitat), precum şi cu
• insuficienţă gonadică (hipotrofie mamară la femei şi testiculară la
• bărbaţi) şi paratiroidiană. Tratamentul reflexogen vizează
reducerea
• circulaţiei tiroidiene, conducând atât la normalizarea cantitativă şi
• calitativă hormonală, cât şi la normalizarea structurilor tiroidiene.
• Tratamentul se recomandă de cel puţin două ori pe săptămână
timp de
• 30-40 şedinţe, în combinaţie cu vitamine A; B şi C, în combinaţie
cu
• regim hiperprotidic şi hiperglucidic.
• În hiposecreţie, la copii are loc nanismul tiroidian însoţit de
• cretinism, iar la adulţi se produce guşa edemică (se
hipertrofiază
• partea nefuncţională a glandei. Poate fi determinată de infecţii
acute
• (scarlatina, rujeola, reumatismul poliarticular acut) sau cronice
• (tuberculoză, sifilis) şi se manifestă Prin: piele uscată şi cianotică
la
• extremităţii, unghii casante, chelie, faţă rotundă cu ochii înfundaţi
în
• orbite, nas turtit, buze groase, infantilism genital şi sterilitate la
femei,
• stări depresive, etc.
• Ca şi în hipertiroidism masajul reflexogen îşi
• propune refacerea funcţiei glandulare Se recomandă un tratament
lung
• de două trei luni, o şedinţă la două zile.
• Se mai insistă asupra tiroidei in:
• p r o b l e m e d e g r e u t a t e ;
• p a l p i t a ţ i i ;
• m a i n i ş i p i c i o a r e r e c i , ( t i r o i d ă
• şipunctelepentrusistemul
• vascular);
• p i e l e u s c a t ă , u n g h i i ş i p ă r
• degradat(inparalelcu
• suprarenalele);
• c r a m p e s a u d e g e r ă r i
• musculare;
• i n s o m n i i ;
• s e n z a ţ i i d e s l ă b i c i u n e f i z i c ă ş i
• mentală;
• c o l e s t e r o l r i d i c a t ( i n a s o c i e r e
• cuficatul,vezicabiliarăşi
• suprarenalele);
• h i p e r t e n s i u n e ( a t u n c i c a n d
• estecauzatădedisfuncţiile
• tiroidei);
• 4. Afecţiuni ale paratiroidelor
• - 60 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• În tratarea afec iunilor paratiroidiene se ţ recomandă insistenţă

• asupra: paratiroidelor, tiroidei, hipofizei şi a intestinului subţire,.
Dacă nu
• avem de a face cu spasmofilia regularitatea edin elor ş ţ este
aceeaşi ca în
• cazul afecţiunilor tiroidiene, dar rezultatele apărând mai repede.
• Tetania şi spasmofilia
• Insuficienţa parahormonului se traduce prin dezechilibru fosfo-
calcic,
• nivelul fosforului plasmatic crescând iar al calciului scăzând,
principala
• deficienţă fiind tetania sau spasmofilia, care se întâlneşte cel mai
des la
• femeile tinere. Este cauzată de iradieri, hemoragii şi infecţii
cauzate la
• nivelul paratiroidelor şi se manifestă prin: contracţii tonice ale
• musculaturii somatice, irascibilitate, păr şi unghii fragile, etc. Se
• recomandă de asemenea suplimente cu calciu. Reflexoterapia dă
• rezultate destul de rapide, recomandându-se 10-15 şedinţe zilnic,
şi
• două trei şedinţe într-o zi cu criză.
• Se mai insistă asupra paratiroidelor in;
• s p a s m e ş i c r a m p e m u s c u l a r e ;
• b u r s i t e ;
• r e u m a t i s m i n f l a m a t o r i u
• (artrite)paratiroide,circulaţie
• sangvină,limfăşiarticulaţii);
• p a r a d o n t o z ă ;
• o a s e f r a g i l e s a u c h i a r f r a c t u r i ;
• l i t i a z ă r e n a l ă ( a v a n d i n v e d e r e
• rinichiişitotaparatulrenal);
• i n s o m n i e ;
• p a r k i n s o n , d i s t r o f i a m u s c u l a r ă
• şisclerozemultiple
• (paratiroide,creier,coloană
• vertebrală).
• 5. Afecţiuni ale suprarenalelor
• Pe lângă activarea zonelor corespunzătoare suprarenalelor, se
mai
• insistă pe hipofiză şi sistem limfatic. Şedinţele se vor face odată
pe zi
• respectiv odată la două zile timp de o lună sau două în funcţie de
• gravitatea afecţiunii. Se recomandă consumul de gălbenuş de ou
crud.
• Boala lui Addison apare in hiperfuncţie corticală ce se
• manifestă prin melanodermie,
• astenie neuromusculară, tulburări cardiovasculare
• hipertensiune arterială, etc.
• În hiperfunc ie cortical apar boli metabolice ţ ă ce se manifestă
prin
• obezitate tulburări cardiovasculare şi neuropsihice, tulburarea
• caracterelor morfologice şi funcţionale sexuale (apariţia de
caractere
• feminine la bărbaţi şi invers)
• Sindromul de hiperfuncţie a substanţei medulare se manifestă prin
• mânie, oscilări mari de tensiune şi poate duce la hemoragie
cerebrală.
• Nu se cunosc cazuri de hipofuncţie medulară.
• Se mai acţionează asupra suprarenalelor in:
• - 61 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• d i a b e t ( i m p r e u n ă c u p a n c r e a s ,
• h i p o f i z ă ş i t i r o i d ă ) ;
• o b o s e a l ă s a u e x t e n u a r e
• ( a l ă t u r i d e c e l e l a l t e g l a n d e ş i
• dehipotalamus);
• o r i c e t i p d e i n f l a m a ţ i e p e n t r u
• a s t i m u l a c o r t i z o n u l , ( a l ă t u r i
• deorganulinflamat,de
• timus şi de zonele limfatice);
• e d e m ;
• a l e r g i i ;
• o r i c e i n f e c ţ i e v i r a l ă s a u
• b a c t e r i a n ă ;
• r e t e n ţ i a d e l i c h i d e ;
• p i e l e u s c a t ă ( i m p r e u n ă c u
• reflexultiroidei);
• sarcină;

• m e n o p a u z ă ( i m p r e u n ă c u
• t i r o i d a ş i g l a n d e l e s e x u a l e ) ;
• Consumul grupului de vitamine B, duce la o mai bună
• funcţionalitate a suprarenalelor.
• 6. Afecţiuni ale timusului
• La copiii se acţionează asupra timusului pentru de
desăvarşirea
• creşterii şi pentru
• mineralizarea osoasă, in paralel cu masarea punctelor
pentru
• articulaţii.
• La adulţi, se insistă asupra acestui punct pentru a creşte
• imunitatea organismului,
• masarea lui fiind foarte importantă in:
• c a n c e r e ;
• S I D A ;
• g r i p ă ;
• a l e r g i i ( a l ă t u r i d e
• s u p r a r e n a l e , f i c a t , ş i a p a r a t u l
• renal);
• s t r e s .
• 7. Afecţiuni ale pancreasului endocrin
• Diabetul zaharat
• Este o afec iune cronic provocat de insuficien ţ ă ă ţa de insulină
activă.
• Astfel apar tulburările din metabolismul glucidic (creşte glicemia) şi
• glicozuria (eliminarea zahărului prin urină). Simptomele sunt :
polifagia,
• poliuria, polidipsia, la femei putându-se adăuga şi pruritul vulvo-
vaginal.
• Reflexoterapia trebuie să stimuleze atât zonele pancreasului )
pentru
• stimularea producerii insulinei), cât şi a ficatului, hipofizei, tiroidei,
• suprarenalelor şi a glandelor sexuale. Tratamentul se recomandă
de cel
• puţin trei ori pe săptămână, în paralel cu cel medicamentos, până
la
• normalizare. Nivelul glicemiei trebuie ţinut sub observaţie şi când
se
• observă o scădere trebuie scăzută şi doza de insulină.
• - 62 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• Pe lângă regimul alimentar se recomandă consumul de suc de

• ţelină, ceaiuri de rădăcină de obligenă, de vâsc, frunză de afine,
usturoi
• macerat în rachiu de secară şi salată de rădăcini de cicoare.
• 8. Afecţiuni ale glandelor sexuale
• Hiperfoliculimia
• Este o afecţiune care se manifestă prin excesul de
foliculină ce
• duce la perturbări in
• dezvoltarea şi funcţionarea ovarelor, mamelelor, şi a
• comportamentului feminin. Pentru
• reglarea func iei ovariene, reflexoterapia se ţ adresează punctelor
• reflexogene ale ovarelor, hipofizei, sânilor tiroidei şi limfei. Masajul
se
• recomandă zilnic, timp de 20-30 zile, apoi se continuă cu două
şedinţe
• săptămânal două sau trei luni.
• Impotenţa sexuală
• Se caracterizează prin imposibilitatea desfăşurării actului sexual
de
• către bărbat. Erecţia fiind incompletă sau nulă, ejacularea
precoce.
• Cauze mai importante sunt leziuni la nivelul măduvei spinării,
abuzul de
• alcool, abstinenţe prelungite, boli ale glandelor endocrine (testicule
sau
• hipofiză) şi cauze locale (inflamatorii).
• Reflexoterapia tratează cu succes această afecţiune, şedinţele
• recomandându-se zilnic sau la două zile, primele semne apărând
după
• 10 şedinţe. Punctele importante sunt cele testiculare, prostată,
penis,
• tiroidiene, hipofizare şi regiunea lombosacrală.
• Se recomandă concomitent sucul de ţelină, ceaiul de
schinduf,
• băi la picioare cu apă
• rece şi oţet.
• Frigiditatea
• Se defineşte prin lipsa apetitului sexual corelată cu incapacitatea
• femeii de a termina actul sexual prin orgasm. Cauzele pot fi
afecţiuni
• ginecologice (malformaţii, infantilism genital, cicatrici dureroase,
etc.),
• endocrinopatii, (hipotiroidie, dezechilibru suprarenalian,
insuficienţă
• hipofizară), leziuni medulare şi cerebrale, alcoolismul, boli
neuropsihice,
• lipsa educaţiei sexuale şi conflictele conjugale.
• Pe lângă reflexele organelor genitale se acordă atenţie cauzelor şi
• deci corespondentelor acestora. Tratamentul se poate face zilnic
sau la
• două zile,rezultatele putând apărea după 5-10 sau 2030 şedinţe.
• Hipovaria puberală
• - 63 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• Este un sindrom de insuficien ovarian ce apare ţă ă la pubertate,

din
• cauza unor leziuni tumorale, inflamatorii sau de natură genetică
ale
• ovarelor, precum şi a traumatismelor psihice. Simptomele sunt
tulburări
• de maturizare sexuale şi de creştere.
• Prin reflexoterapie se stimulează in mod deosebit hipofiza,
• ovarele, uterul, sanii, tiroida
• şi zonele limfatice. Regularitatea şedinţelor este de 3-5 ori
pe
• săptămană timp de 4-6 luni.
• Sterilitatea
• Se poate instala datorită afecţiunilor ovarelor, tiroidei,
• suprarenalelor şi pancreasului
• endocrin.
• Tratamentul reflexoterapeutic îşi propune să recupereze cel puţin
• parţial funcţia organelor şi glandelor afectate, insistând în mod
special
• pe aparatul genital, hipofiză, tiroidă şi limfă. Se vor practica
şedinţe zilnic
• până la obţinerea efectului dorit.
• Ceaiuri adjuvante sunt cele de muguri de zmeură,
obligenă,
• salvie şi troscot.
• 9. Boli metabolice şi de nutriţie
• Obezitatea
• Este caracterizat prin cre terea greut ii corporale ă ş ăţ cu 15-20%
faţă
• de cea ideală. Poate fi cauzată ori de consumul necontrolat de
alimente,
• sedentarismul, disfuncţii endocrine ce duc la depozite de ţesut
adipos şi
• la retenţia de apă anormală. Obezii sunt astenici şi obosesc
repede la
• efort.
• Combinată cu sportul şi regimul alimentar, reflexoterapia dă
• rezultate în cele mai multe cazuri, dar este necesară insistenţa pe
• punctele: stomacului, pancreasului, duodenului, hipofizei,
suprarenalei,
• tiroidă şi aparatului renal.
• Ca adjuvant se pot folosi: infuzii din ceaiuri de creţişoară,
• cicoare, flori de soc, sucul
• de ţelină şi multe alte reţete naturiste.
• Slăbirea excesivă
• Un organism poate fi adus cu ajutorul reflexoterapiei la o greutate
• normală dar pentru a şti pe ce Puncte trebuie să insistăm este
important
• de aflat care sunt cauzele slăbirii. Ea poate fi generată din cauza:
• carenţelor alimentare şi atunci se merge în paralel cu un regim
• hipercaloric; alcoolismului, fumatului sau a unor medicamente şi
atunci
• insistăm pe ficat şi aparatul renal pentru detoxifiere; bolilor
somatice şi
• psihiatrice şi atunci avem în vedere sistemul nervos; sau a unor
• afecţiunii digestive, endocrine şi atunci ne ocupăm în mod special
de
• organul afectat. Regularitatea şedinţelor este de aproximativ trei
ori pe
• săptămână şi se fac până la normalizarea stării pacientului.
• - 64 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003
• Guta
.
• Este o boal metabolic caracterizat prin dureri ă ă ă în special la

• articulaţiile metacarpo- falangiene şi metatarsofalangiene, ce se
• manifestă cu dureri nocturne, însoţite de deformării articulare şi
inflamaţii
• locale. Este generată de tulburări metabolice ale nucleoproteinelor.
• Reflexoterapia combinată cu un regim hipocaloric şi
lactovegetarian,
• precum şi cu un masaj al segmentelor afectate, dă rezultate
• de cele mai multe ori, după 4-6 săptămâni în care şedinţele se
• efectuează de cel puţin 3-ori pe săptămână, cu insistenţă pe
reflexele:
• suprarenalelor, rinichilor şi a limfelor.
• Recomandate sunt şi infuziile de coada-calului, urzici şi
sucurile
• proaspete de fructe şi
• legume.
• AFECŢIUNI REUMATICE
• Sunt leziuni inflamatorii sau degenerative ale ţesutului
• conjunctiv. Pot fi : inflamatorii,
• degenerative, abarticulare, sau periferice şi manifestări de
tip
• reumatic in alte afecţiuni.
• Poliartrita reumatoidă
• Este o afecţiune inflamatorie ce vizează cu predilecţie articulaţiile
de
• la mâini şi de la picioare. Debutează lent şi este mai frecvent
întâlnită la
• femei, dar are o evoluţie lungă, ducând în final la anchiloze şi
deformaţii
• articulare. Se manifestă prin dureri articulare şi musculare,
nervozitate,
• insomnii, transpiraţii la extremităţi şi febră moderată în fază acută.
• Tratamentul reflexogen va fi axat în primul rând pe masajul
traseului
• renal, a zonelor limfatice, glandelor suprarenale şi al articulaţilor.
Se face
• o şedinţă la două zile timp de 4-8 săptămâni, primele semne
apărând
• după 10-12 şedinţe.
• Paralel se pot bea ceaiuri de : păpădie, ciuboţica cucului şi
• pedicuţă.
• Spondilita anchilozantă
• Este o afec iune inflamatorie reumatismal , întâlnit ţ ă ă mai ales la
• persoane de sex masculin, între 20 şi 40 de ani având localizare la
• nivelul coloanei vertebrale. Are o evoluţie progresivă, care
cuprinde
• uneori şi articulaţiile umerilor, genunchilor şi coxofemurale.
Bolnavii
• acuză dureri în zona lombară dar cu timpul se extind pe întreaga
• coloană ducând la gibozitate.
• Reflexoterapia dă rezultate în fazele incipiente şi încetineşte sau
• opreşte evoluţia în cele avansate. Şedinţele se fac zilnic
insistându-se
• pe: suprarenale, traseu renal, paratiroide, coloană vertebrală şi
zonele
• limfatice.
• Se mai pot face băi reci cu apă şi oţet, comprese cu frunze
de
• varză şi macerate din
• rădăcină de măcieş sau miere cu oţet de mere.
• - 65 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003
• Artrozele
.
• Sunt afecţiuni articulare cronice caracterizate prin deteriorarea

• cartilajului articular şi uneori formarea unor excrescenţe date de
reacţia
• periostală. Apare de regulă în a doua jumătate a vieţii, prinzând
mai
• frecvent articulaţiile coloanei şi ale membrelor inferioare. Avem
astfel :
• spondiloze, coxartroze, gonartroze i artroze ale ş umărului,
pumnului şi
• gleznei. Cauzele pot fi traumatisme uşoare dar repetate,
profesionale
• sau factori ereditari, endocrini, tulburări circulatorii, obezitate, frigul
şi
• umezeala. Simptomatologia se instalează treptat cu dureri la
schimbarea
• vremii, dimineaţa sau în mişcare.
• Indiferent de localizarea artrozei reflexoterapia se recomandă zilnic
• în puseie dureroase şi de două sau de trei ori pe săptămână în
rest,
• insistându-se pe zona reflexă a articulaţiilor afectate, suprarenale,
traseu
• renal, paratiroide şi zonele circulaţiei sangvine.
• Benefice sunt şi ceaiul de urzici, rădăcină de măcieş,
traista
• ciobanului, muguri de
• mesteacăn, precum şi mersul desculţ, gimnastica medicală
şi
• mantaua spaniolă.
• Periartritascapulohumerală
• Reprezintă procesul inflamator al articulaţiei umărului, ce
se
• manifestă prin dureri acute
• şi limitarea mişcărilor membrului superior, ducand uneori
pană
• la imobilizare.
• În fazele acute reflexoterapia se recomandă de două trei ori pe zi,
• iar în rest de două trei ori pe săptămână cu insistenţă pe punctele
• reflexe ale umărului, coloanei cervicale, suprarenalelor, traseului
renal şi
• a zonelor limfatice.
• In perioadele acute se recomandă masajele cu gheaţă in
zona
• afectată.
• Reumatismul abarticular
• Este o afecţiune ce prinde ţesuturi periarticulare ca : muşchi
• tendoane, tendoane,burse, teci sau nervi, dând bursite, nevrite,
miozite
• şi având ca principal simptom durerea. Cauzele pot fi atât
inflamatorii cât
• şi degenerative.
• Reflexoterapia se adresează zonelor afectate, sangvine şi
• limfatice rezultatele apărand
• in funcţie de stadiul bolii.
• AFECŢIUNI NEURO-PSIHICE
• Nevrozele
• Sunt tulburări ale dinamici funcţiilor psihice provocate de
dificultăţile
• de adaptare ale individului la realitate cu toate că procesele de
• cunoa tere,caracterul ş şi personalitatea bolnavului nu sunt
afectate.
• Cauzele sunt: factori de mediu social, conflicte în familie şi
societate,
• sau consecinţe ale unor afecţiuni. În funcţie de simptomul psihic
• predominant se împart în: nevroză astenică (cea mai frecventă şi
poate
• fi cardiacă, sexuală sau mixtă), isterică,
• - 66 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003
• anxioasă şi obsesivo-fobică. Simptomele sunt stare de
.
oboseală
• psihică insoţită de scăderea
• randamentului intelectual şi fizic, cefaleei, tulburări de
somn,
• etc.
• Tratamentul prin masaj reflexogen generează rezultate bune prin
• insistenţa pe următoarele puncte: inimă, hipofiză, tiroidă, sistem
nervos,
• ficat şi organe genitale. Se recomandă o şedinţă zilnic timp de 10
zile,
• apoi de două ori pe săptămână până la normalizare.
• Alte remedii naturiste sunt mantaua spaniolă, mersul
desculţ
• prin apă curgătoare şi
• infuziile din conuri de hamei, ventrilică, precum şi băile de
• plante.
• Migrenele
• Sunt afecţiuni ce se manifestă prin cefalee, insoţite, de
greţuri,
• vărsături şi tulburări de
• vedere. Cauzele pot fi tulburări digestive, endocrine,
psihice
• sau accidente.
• Masajul reflexoterapeutic va fi axat pe zonele reflexe ale organele
• cauzatoare ale sistemului nervos, paratiroidelor şi suprarenalelor.
• Masajul se face de două, trei ori în zilele de crize şi de două, trei
ori pe
• săptămână până la dispariţia migrenelor.
• Enurezis
• Este o afecţiune care se manifestă prin pierderi inconştiente de
• urină ce survin de obicei în timpul somnului. Apare în urma unor
traume
• psihice sau poate fi un simptom al diabetului insipid, sau al unor
anomalii
• la nivelul aparatului urogenital.
• În reflexoterapie zonele vizate vor fi cele ale sistemului nervos,
• aparatului renal şi hipofizei. Tratamentul dând rezultate după 10-
15 zile
• în care tratamentul se efectuează de două, trei ori.
• Se pot bea in paralel infuzii de ienupăr, coada calului şi
coada
• şoricelului.
• Epilepsia
• Se manifestă prin crize de pierdere a cunoştinţei, însoţite de
• spasme musculare şi uneori spume la gură. Cauzele pot fi boli
• degenerative sau inflamatorii ale encefalului, tumori cerebrale,
factori
• toxici şi hipoglicemie.
• Reflexoterapia dă rezultate în frazele incipiente. Se insistă pe
• zonele sistemului nervos, suprarenalelor şi limfelor. Masajele se
fac
• zilnic 10-14 zile, apoi se continuă cu trei şedinţe săptămânal circa
• jumătate de an.
• Se indică un regim lacto-vegetarian, macerat de vasc şi
băi
• generale cu infuzie de
• rostopască.
• Plegiile
• Pot fi hemii, tetra sau paraplegii, spastice sau flaşte şi se
• datorează unor leziuni
• neurologice, infecţioase sau traumatice, situate in encefal
sau
• la nivelul măduvei spinării.
• - 67 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• Prin reflexoterapie se va ac iona insistent asupra ţ tuturor

punctelor
• reprezentative ale sistemului nervos şi a celor limfatice şi sangvine.
Timp
• de o lună şedinţele se recomandă zilnic, apoi de două ori pe
săptămână.
• Parezele vor da rezultate sigur, însă plegiile nu în totdeauna.
• Se recomandă şi masaj corporal, gimnastică medicală şi
băi
• generale cu rozmarin,
• cimbru sau flori de fan.
• Nevralgiile
• Sunt dureri ce se manifestă pe traiectul şi/sau in teritoriul
de
• distribuţie a unuia sau mai
• multor nervi senzitivi, motori sau micşti.
• Durerea nevralgică are intensitate variabilă, de la o durere surdă
• (nevralgia occipitală), până la una atroce (nevralgia de trigemen).
Poate
• să fie de scurtă sau de lungă durată şi este generată de iritaţia
fibrelor
• nervoase de către diverşi factori interni sau externi.
• Cele mai intalnite sunt nevralgiile de trigemen,
intercostală,
• cervicobrahială şi sciatică.
• Zonele reflexe pe care se insist sunt cele ale ă sistemului nervos,
• glande suprarenale, coloană vertebrală, zone sangvine şi limfatice.
În
• perioada de criză şedinţele se pot face de trei, patru ori pe zi.
• Depresia
• Se poate instaura în urma sarcinii, naşterii, schimburi majore
• produse în viaţa noastră sau a unor pierderi importante, lipsa
• luminozităţii în timpul iernii sau în spaţiul în care trăim sau reacţiile
• chimice care au loc în organism.
• În reflexoterapie, nu este importantă numai acţiunea asupra
• sistemului nervos, ci a tuturor aparatelor şi sistemelor, deoarece
• organismul trebuie readus într-o stare de echilibru. Regularitatea
• şedinţelor este de aproximativ trei pe săptămână.
• Terapeutul trebuie să insufle pacientului dorinţa şi
increderea in
• capacitatea organismului de
• vindecare.
• AFECŢIUNI OFTAMOLOGICE
• Scăderea acuităţii vizuale
• Poate fi depistată în diverse stadii de evoluţie şi este cauzată atât
• de afecţiuni oftamologice (miopie, hipermetropie, prezbiţie,
cataractă,
• glaucom, etc.), cât şi de afecţiuni neurologice, endocrine
(diabetul),
• circulatorii, carenţe alimentare şi intoxicaţii.
• Pe lângă masajul zonelor reflexe ale ochilor, reflexoterapia se va
• adresa şi organului cauzator al bolii, regularitatea şedinţelor şi
• rezultatele obţinute depinzând de gravitatea şi vechimea afecţiunii.
• - 68 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 Simultan cu tratamentul reflex bolnavii pot
.
apela şi la consumul
• de sucuri din morcovi
• sau rădăcină de obligenă, comprese cu suc de pin sau
exerciţii
• de gimnastică oculară.
• Conjunctivita
• Este o inflama ie a mucoasei conjunctivale ţ ce căptuşeşte faţa
• posterioară a pleoapelor şi faţa anterioară a globilor oculari.
Cauzele
• sunt agenţii patogeni, factori fizici şi chimici sau de natură
alergică. De
• obicei sunt acute, dar se pot croniciza dacă nu sunt tratate la timp.
• Prin reflexoterapie insistăm asupra ochilor, limfelor
acestora şi
• suprarenalelor. Masajul
• se recomandă de două, trei ori pe zi, vindecarea apărand
după
• 5-7 zile.
• Se mai pot aplica comprese cu infuzie de sulfină, fenicul
sau
• pătlagină.
• Strabismul
• Este o afecţiune de natură motorie caracterizată prin deviaţia
axelor
• vizuale, fără modificări oculare. Alte cauze ar putea fi inflamaţii
oculare,
• boli ale pleoapelor sau boli glandulare.
• Această afecţiune poate beneficia de efectele
reflexoterapiei
• printr-un tratament
• indelungat de 6-8 luni cu aproximativ 3 şedinţe pe
săptămană.
• Paralizii oculo-motorii
• Se manifestă prin simptome subiective (diplopia, falsa proecţie,
etc.)
• şi obiectivă (impotenţă funcţională şi atitudine vicioasă a capului
cu
• deviere în direcţia muşchiului afectat).
• Pe lângă masaj facial şi alte tratamente neurologice se poate
• intervenii şi cu reflexoterapie, zonele vizate fiind cele ale ochilor şi
• sistemului nervos. Tratamentul se face zilnic, timp de 30-40 de zile.
• Migrena oftalmică
• Se manifest prin dureri oculare puternice combinate ă cu cefalee
• unilaterală, cu tulburări vizuale şi uneori vărsături. Poate fi cauzată
de
• glaucom, tulburări digestive, endocrine, vasculare sau
neurovegetative.
• Pe lângă zona ochilor masajul reflexogen trebuie să vizeze în mod
• special reflexele întregului cap, a plexului solar şi a limfelor ochilor.
Fiind
• vorba de o criză acută masajul se face de trei, patru ori în aceiaşi
zi sau
• cât este cazul.
• Efecte bune pot induce şi infuziile de coada şoricelului,
salvie,
• ciuboţica cucului şi
• comprese cu apă rece.
• Glaucomul
• - 69 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• Este o afecţiune a ochilor ce poate duce la pierderea vederi şi care

• e cauzată în principal de o presiune intraoculară care nu permite
• trecerea umorii apoase din camera anterioară în cea posterioară.
• Simptomele sunt: tulburări de vedere, ameţeli, cefalee, senzaţii de
• presiune în ochi, iar un prim semn clinic este tensiunea
intraoculară
• crescută.
• Prin reflexoterapie putem avea un control asupra bolii. Ochii sunt
• lucraţi pentru normalizarea circulaţiei, capul, pentru stimularea căi
de
• conducere a analizatorului vizual (nervul optic), şi a sediului central
al
• acestuia (aria senzitivă din lobul occipital), suprarenalele şi rinichi,
• deoarece acestea influenţează tensiunea arterială şi nivelul
fluidelor din
• corp, precum şi punctele corespunzătoare limfei. Tratamentul se
• recomandă pe perioadă foarte îndelungată şi doar ca terapie
alternativă,
• deoarece această afecţiune trebuie ţinută sub observaţia
oftamologului.
• Consumul de fasole boabe măcinată, cam 4 linguri pe zi şi
• COMPRESE cu gheaţă
• aplicate in pusee de tensiune.
• - 70 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 AFECŢIUNI DERMATOLOGICE
.
• Agneea
• Este o dermatoză caracterizată prin inflamaţia purulentă a
• foliculului pilosebaceu
• insoţită de secreţie exagerată a glandelor sebacee.
• Deoarece cauzele pot fi variate prin reflexoterapie se insistă
asupra
• rinichilor, suprarenalelor, hipofizei, ficatului şi a circulaţiei limfatice
şi
• sangvine. Se va practica o edin pe ş ţă zi până la dispariţia
• simptomatologiei, apoi se continuă de două ori săptămânal.
• Se pot face cure interne cu infuzie de păpădie, flori de soc, urzici şi
• extern spălături sau comprese cu infuzie din flori de gălbenele,
rădăcină
• de brusture, suc proaspăt de varză, oţet de mere combinat cu
hrean,
• etc. Se evită mâncarea grasă, condimentele, tocăturile,
afumăturile,
• conservele, mezelurile şi dulciurile.
• Psoriazis
• Este o afecţiune necontagioasă localizată cu precădere pe scalp,
• umeri, coate şi genunchi sub forma unor pete roşiatice acoperit de
• scuame. Cauzele bolii sunt insuficient clarificate.
• Masajul reflex are efecte foarte bune făcându-se zilnic pe zonele
• traiectului renal, paratiroidiene, suprarenalelor, aparatului digestiv,
limfă
• şi circulaţie corp superior. Primele semne de vindecare apar după
două
• trei săptămâni.
• Alte remedii naturiste sunt fricţionarea zonelor afectate cu suc de
• rostopască sau petale de nufăr de baltă, băi din infuzie de coada
calului
• şi nalbă,spălături sau comprese cu următoarele infuzii : coajă de
stejar,
• coajă de salcie, seminţe de in şi flori de arnica, gălbenele,
lumânărică,
• fructe de ienupăr, etc.
• Hiperhidroza
• Este reprezentată de transpiraţia excesivă ce se manifestă
de
• regulă in afecţiunile
• nervoase şi endocrine.
• Abundenţa transpiraţiei se poate reduce prin masări insistente pe
• traseul renal, glande suprarenale, glanda afectată, plex solar şi
limfatice.
• Şedinţele se recomandă zilnic timp de 10- 15 zile.
• Fisurile anale
• Sunt ulceraţii liniare situate in pliurile regiunii anale,
• determinate in general de
• constipaţie şi hemoroizi.
• - 71 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 .
• Tratamentul reflexoterapeutic genereaz efecte ă benefice. Printr-

un
• masaj efectuat o dată sau de două ori pe zi 15-20 şedinţe. Zonele
• interesate fiind: anus, limfă pelvină (punct pentru hemoroizi),
stomac,
• intestin gros, şi circulaţie sangvină şi limfatică corp inferior.
• Se recomandă regim alimentar bazat in special pe lichide
şi
• ungeri cu alifii din muguri
• de brad sau gălbenele.
• - 72 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI INTRE
.
REFLEXOTERAPIE ŞI
• PRESOPUNCTURĂ
• Mul i dintre noi sunt tenta i s cread ţ ţ ă ă că reflexoterapia şi
• presopunctura reprezintă acelaşi lucru, poate pentru că acestea
sunt
• două tehnici orientale milenare, sau pentru că în ambele cazuri se
• acţionează prin presarea unor puncte de pe corp. Şi scopul pe
care
• acestea şi-l propun este identic şi anume menţinerea sau
redobândirea
• sănătăţii prin aducerea organismului într-o stare de echilibru.
• Ca şi reflexoterapia presopunctura este un procedeu tipic de
• autoterapie, deoarece nu necesită instrumente ajutătoare, poate fi
• învăţată uşor şi practicată oriunde, simplu, repede, fără efecte
• secundare. De aceea, în China şi în Japonia, ea ocupă un loc
important
• în asistenţa medicală acordată populaţiei, renunţându-se la
intoxicarea,
• adeseori inutilă, cu medicamente.
• Diferenţa constă însă în modul de acţiune a fiecăreia. Dacă
• reflexoterapia am stabilit că se adresează punctelor reflexe, din
zonele
• reflexe aflate la extremităţile corpului, presopunctura se face pe
puncte
• repartizate pe întregul corp, bazându-se pe aceleaşi principii şi în
acelaşi
• mod ca acupunctura. cu diferenţa că în presopunctură punctele se
• apasă iar în acupunctură, la nivelul lor se introduc nişte ace, foarte
• subţiri, din metal (oţel de obicei), care nu produc sângerări sau
leziuni
• cutanate. Atât presopunctura cât şi acupunctura reprezintă tehnici
• milenare a medicinii chinezeşti, ce se bazează pe nişte principii
greu de
• pătruns pentru noi occidentalii, care gândim pragmatic şi încercăm
să
• găsim explicaţii logice.
• Principiile presopuncturii
• Se pleacă de la ideea că pe lângă corpul fizic, palpabil suntem
• alcătuiţi şi din corp energetic şi că o disfuncţie în plan energetic
dă
• patologie în plan fizic. Presopunctura constă în apăsarea cu vârful
sau
• cu extremitatea degetelor pe aceleaşi puncte folosite şi în
acupunctură.
• în ambele cazuri, e vorba de locuri precise, aflate pe meridianele
• energetice ale corpului omenesc, chinezii i japonezii ş fiind
convinşi -
• conform medicinii lor tradiţionale - că organismul e străbătut de
nişte
• reţele de energie aflate în permanentă conexiune cu energia
cosmică.
• Aceasta le alimentează continuu, ca un adevărat carburant.
• Când unul din aceste canale de "irigaţie" care ne ţes într-o plasă
de
• reţele de circulaţie, numite meridiane, se blochează, apare boala.
Pentru
• ca ea să fie înlăturată, apelăm la apăsarea cu degetele asupra
unor
• puncte precise, deblocarea producându-se imediat. Simptomele
• neplăcute sunt eliminate, restabilindu-se echilibrul fizic şi psihic.
• Există 12 meridiane
• energetice care trec prin corp şi care aparţin fiecare unui organ.
Şase
• din aceste meridiane sunt IN şi şase IANG (IN simbolizează
feminitatea
• şi IANG masculinitatea). De a-lungul lor şi nu numai sunt dispuse
puncte
• energetice. Un organ are multe puncte corespunzătoare (stomacul
de
• exemplu are 38), care nu sunt neapărat localizate pe meridianul
• aceluiaşi organ şi asupra cărora lucrând putem modifica şi starea
de
• funcţionare a unei alte părţi din organism, ce se află cu organul
respectiv
• în interdependenţă energetică. Se crede că deficienţa energetică
pe
• - 73 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003
• un organ implică o patologie a organelor aflate in
.
• interdependenţă cu acesta, de exemplu

• energie scăzută la nivelul rinichilor poate da afecţiuni in
plan
• genital.
• Punctele se activează:
• - în sensul acelor de ceasornic – pentru tonifiere;
• - în sens invers acelor de ceasornic – pentru dispersie.
• - In direcţia meridianului.
• Pe lângă meridianele şi punctele energetice presopunctura şi
• acupunctura se bazează şi pe cele cinci elemente: apă, foc,
pământ,
• lemn şi metal. Fiecare dintre noi avem caracteristici, mai mult sau
mai
• puţin, predominate de unul sau mai multe din aceste elemente,
sau
• putem avea deficite de unul sau mai multe din aceste elemente,
aceasta
• ducând la diverse patologii.
• Alegerea punctelor
• Există o multitudine de puncte de presopunctură, care pot
declanşa
• reacţii extrem de diverse. Când Sunt dureri, se recomandă să
ţineţi
• seama de direcţia meridianului, întrucât, adesea, şi durerile se
propagă
• în acest sens.
• Intensitatea şi durata apăsării Presiunea aplicată în masaj diferă
în
• funcţie de poziţia punctelor de presopunctură. Punctele aflate la
nivelul
• muşchilor pot fi masate viguros, în timp ce punctele de pe
suprafaţa feţei
• sau din zonele osoase trebuie tratate cu prudenţă. Pe lângă
aceasta,
• este de reţinut faptul că persoanele robuste, rezistente, suportă un
• tratament mai energic decât pacienţii slăbiţi şi sensibili.
• Dacă ne ocupăm de un punct apropiat de regiunea bolnavă, nu-l
• vom trata decât 30 pana la 60 de secunde, pe când punctele de la
• extremităţi, adică de pe braţe şi picioare, pot fi masate 1-2 minute.
• Suferinţe in care presopunctura dă rezultate rapide
• - Principala indicaţie se referă la tratarea durerilor uşoare şi de
intensitate
• medie, cum sunt durerile de cap, cele faciale şi de dinţi, durerile
din zona
• cefei şi a umerilor, ca şi nevralgiile.
• -şiinsomnia,
• nervozitatea,agitaţia,
• g r e ţ u r i l e , v ă r s ă t u r i l e ,
• r ă u l d e m a r e ,
• c o n s t i p a ţ i a ş i
• dereglările ciclului menstrual pot beneficia din plin de
ajutorul
• presopuncturii. In aceste
• cazuri, presopunctura se poate folosi concomitent cu
• acupunctura.
• - 74 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003
• Localizarea catorva puncte importante in presopunctură
.
• - Di 4-Hegu (Povarsnisul) - veţi găsi acest punct, alipind

degetul
• mare de mană. Se
• formează o mică protuberanţă musculoasă, iar punctul
căutat
• se află chiar la baza ei.
• - Du 26-Renzhong (Jgheabul) - acest punct este plasat pe
linia
• dintre nas şi buza de sus,
• la o treime de nas şi doua treimi de buză.
• - He 7-Shenmen (Poarta zeilor) -punctul se află pe cuta
formată
• cand indoiţi incheietura
• mainii, la marginea din afară a tendonului extern.
• - Le 3-Taichong (Atacul suprem) - acest punct este situat in
• unghiul format de oasele
• primului şi al celui de-al doilea deget al labei piciorului.
• - Ma 36-Zusanli (Pacea divina) - punctul se găseşte pe
latura
• din afară a tibiei, la
• aproximativ trei degete sub adancitura articulaţiei
• genunchiului.
• - Ma 44 Neiting (Curtea interioara) - punctul se afla intre al
• doilea si al treilea deget de la
• picior, mai sus cu o jumătate de deget de spaţiul
interdigital.
• - MP 6-Sanyinjiao (Locul de întâlnire a celor trei yin) - veţi
descoperi acest
• punct pe latura dinspre interior a tibiei, cam la patru degete mai
sus de
• marginea superioara a gleznei.
• - Pe 6-Neiguan (Digul interior) - găsiţi acest punct, palpand
cele
• două tendoane
• principale şi depărtandu-vă de incheietura mainii cu două
• degete şi jumătate in sus.
• - - Ren 4-Guanyuan (Oceanul energiei) - căutaţi punctul pe
linia
• mediana a abdomenului,
• la patru degete sub ombilic.
• - Ren 12 Zhongwan (Centrul stomacului) - acest punct
poate fi
• găsit pe linia mediana a
• abdomenului,
• la
• aproximativ
• o
• palma
• deasupra
• ombilicului.
• - Ren 17-Shanzhong (Coada de porumbel) - punctul se află
pe
• linia mediana a
• toracelui,
• la
• mijlocul
• sternului,
• intre
• mameloane.
• - SJ 5-Waiguan (Trec toarea exterioara) - acest punct ă este plasat
între
• oasele radius şi cubitus, pe partea superioară a antebraţului, la
două
• degete şi jumătate distanţă de încheietura mâinii.
• Eficacitatea punctelor, şi tehnici de masare
• - Di 4-Hegu - calmarea generala a durerilor, dureri de ochi
si de
• dinţi, răceli. Se masează
• intre degetul mare şi arătător, dinspre degete spre braţ,
60-120
• sec.
• - Du 26-Renzhong - accidente, leşinuri, tulburări de
circulaţie,
• dureri de dinţi. Masajul se
• face cu varful degetului arătător sau a degetului mare,
central,
• circa 30 sec.
• - 75 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 - He 7-Shenmen - insomnie, agitaţie,
.
nervozitate, tulburări
• psihosomatice, stări anxioase.
• Masajul se face cu varful arătătorului, dinspre braţ spre
mana,
• circa 60 sec.
• - Le 3-Taichong - dureri generale, dureri de picioare, colici biliare,
crampe
• abdominale, dureri de cap. Masajul se face cu vârful arătătorului,
dinspre
• laba piciorului spre glezna, circa 60 sec.
• - Ma 36-Zusanli - greţuri, diaree, constipaţie, în general afecţiuni
ale
• tractului digestiv, dureri de picioare. Masajul se face cu arătătorul,
• dinspre genunchi spre laba piciorului, 60-90 sec.
• - Ma 44-Neiting - dureri de cap, de dinţi, răceli. Este principalul
punct cu
• acţiune de calmare a durerilor de la nivelul piciorului. Masajul se
face cu
• vârful arătătorului sau a degetului mare, dinspre gleznă spre laba
• piciorului, 30-60 sec.
• - MP 6-Sanyinjiao - dereglări ale ciclului menstrual, urinări
nocturne
• involuntare, insomnie. Masajul se face cu arătătorul, dinspre laba
• piciorului spre genunchi, 60-90 sec.
• - Pe 6-Neiguan - greţuri, vărsături, sughiţ, rău de mare. Se
• masează cu arătătorul, dinspre
• braţ spre mană, circa 60 sec.
• - Ren 4-Guanyuan - dereglări ale ciclului menstrual, diaree,
• suferinţe ale prostatei.
• Masajul se face cu arătătorul, in direcţia ombilicului, circa
60
• sec.
• - Ren 12-Zhongwan - afecţiuni gastrice, greţuri, lipsa poftei
de
• mancare,rău de călătorie.
• Se face masaj cu arătătorul, in direcţia sternului, circa 30
sec.
• - Ren 17-Shanzhong - afecţiuni pulmonare, nevoie de
relaxare.
• Se face masaj pe stern cu
• arătătorul, circa 60 sec.
• - SJ 5-Waiguan - dureri de cap, răceli. Masajul se face cu
• arătătorul, dinspre mană spre
• corp, circa 60 sec.
• - 76 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 BIBLIOGRAFIE
.
• - Ion Chiriţă, Vasile Postolică – ”Incursiune in

reflexoterapie” –
• editura Polirom 2001
• - Ann Gillanders – ”Alinare şi vindecare prin reflexoterapie”
–
• traducere de dr. Rodica
• Chirculescu, editura Niculescu
• - Frankie Avalon Wolfe – ”reflexoterapia” – traducere de
• Andreea Rosemarie Lutic,
• editura Curtea veche 2005
• - Joan Cosway-Hayes – ”Reflexologia pentru toţi” –
traducere de
• Silvia Chiriţă, editura
• Polirom 2005
• - Victor Papilian – ”Anatomia omului”, volumul II
• ”Aplanhnologia”editura Medicală
• 2003
• - Prof. I. C. Voiculescu, prof I. C. Petricu – ”Anatomia şi
fiziologia
• omului” – editura
• Medicală 1971
• - Ghiorghe Neamţu şi Aurora Miloş – ”Presopunctura şi
• micromasajul”
• - 77 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003 CUPRINS
.
• CUPRINS
• I. NOŢIUNI GENERALE DE
• REFLEXOLOGIE………………………………….1 Definirea
• reflexologiei………….........................................................................
.......1
• Scurt
• istoric…………...................................................................................
.........
• .....1 Diferenţa dintre reflexologie, reflexoterapie şi
• reflexodiagnostic..............................2 Un diagnostic
• corect…………...................................................................................
2
• Modul cum acţionează
• reflexoterapia…………….....................................................3 Zonele
• reflexe…………..................................................................................
........
• ....3 Principiile
• reflexoterapiei………………...............................................................
.....3
• Avantajele
• reflexoterapiei……….........................................................................
......4
• Reacţii
• posibile…………................................................................................
.........
• ...4
• Indica
ii……………....................................................................................ţ .
• ...............5
• Contraindicaţii………………..............................................................
.........
• ..............5 Importanţa stării
• psihice………………......................................................................5
• Sensibilitatea……………...................................................................
.........
• ...............6 Cauzele depunerilor toxice în zonele reflexe şi ce
reprezintă
• acestea………............6 Regularitatea
• şedinţelor………................................................................................
...7
• Durata unei
• şedinţe………....................................................................................
......7
• Liniile principale de pe mâini şi
• picioare………........................................................7 Corelarea
piciorcorp,
• respectiv mână-corp…………................................................8
• Ordinea masării punctelor
• reflexe………...................................................................9
Instrumente
• necesare pentru practicarea
reflexoterapiei……….................................9
• Poziţia în
• reflexoterapie………….......................................................................
......1
• 0 Modul de masare a punctelor
• reflexe…………….....................................................10 Tehnicile de
• masare………....................................................................................
....11
• II. REFLEXOTERAPIA APLICATĂ LA NIVELUL
• PICIOARELOR....................12 Descrierea anatomică a
• piciorului………...................................................................12
• Personalitatea reflectată la nivelul
• picioarelor………................................................12 Aparatul
• renal…………....................................................................................
.........
• .13 Sistemul
• nervos…….........................................................................................
.........
• .15 Sistemul
• endocrin……......................................................................................
.........
• .18 Aparatul
• digestiv…….......................................................................................
.........
• .22 Aparatul
• respirator……….................................................................................
.........
• 27 Sistemul
• cardiovascular....................................................................................
........
• ..30 Organele de
• sim
……………….................................................................................ţ
32
• - 78 -
• ANR
• ACES
• PHARE 2003
• Sistemul
.
• osos……...................................................................................
........
• ...........34
• Aparatul
• reproducător.........................................................................
........
• ................36
• Sistemul
• limfatic………………..........................................................................
.......3
• 9 Sistemul
• muscular……………..........................................................................
.........
• 42 Câteva modalităţii de relaxare a
• picioarelor………....................................................43
• III. AFEC IUNII CE POT FI Ţ TRATATE CU AJUTORUL
• REFLEXOTERAPIEI..44 Afecţiuni ale aparatului renal
• ………..........................................................................44 Afecţiuni
ale
• aparatului
digestiv..................................................................................46
• Afecţiuni ale aparatului
• cardiovascular........................................................................50
Afecţiuni
• ale sângelui şi a organelor
• hematoformatoare..............................................52 Afecţiuni ale
• organelor
genitale...................................................................................53
• Afecţiuni ale aparatului
• respirator................................................................................55
Afecţiuni
• O. R.
• L.........................................................................................................
.56
• Afecţiuni ale glandelor
• endocrine................................................................................58
Afecţiuni
• reumatice...........................................................................................
.........
• ..64 Afecţiuni
neuropsihice......................................................................................
..........
• 66
• Afecţiuni
• oftamologice......................................................................................
.........
• ..68 Afecţiuni
• dermatologice....................................................................................
.........
• ..70
• IV. ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI INTRE REFLEXOTERAPIE ŞI
• PRESOPUNCTURĂ..........................................................................
.........
• .................72 Principiile
• presopuncturii....................................................................................
.........
• 72 Alegerea
• punctelor............................................................................................
.........
• ..73 Suferinţe în care presopunctura dă rezultate
• rapide.....................................................73 Localizarea câtorva
puncte
• importante în presopunctură.............................................74
Eficacitatea
• punctelor şi tehnici de
• masare..................................................................74
• V.
• BIBLIOGRAFIE.......................................................................
........
• .......................76
• - 79 -
• Reflexoterapie
• Download this Document for FreePrintMobileCollectionsReport
Document
• Report this document?
• Please tell us reason(s) for reporting this document
• Top of Form
• 23133423d00f8d
• doc
• Spam or junk
• Porn adult content
• Hateful or offensive
• If you are the copyright owner of this document and want to report it,
please follow these
• directions to submit a copyright infringement notice.
• Report Cancel
• Bottom of Form
• This is a private document.
• Info and Rating
• Reads:
• 14,180
• Uploaded:
• 12/06/2008
• Category:
• Uncategorized.
• Rated:
• 4.72727 5 false false 0
• (11 Ratings)
• reflexologia si
• carti
• reflexoterapie plantara
• lucru
• actioneaza zonele
• si reflexoterapia
• pentru memorie
• (more tags)
• reflexologia si
• carti
• reflexoterapie plantara
• lucru
• actioneaza zonele
• si reflexoterapia
• pentru memorie
• reflexogene palme
• presopunctura prostata
• centrii presopunctura
• slujba
• (fewer)
• costi
• Ads by Google
• Cursuri masaj la 499 lei
• Cursuri de masaj acreditate de MM,
• studii necesare - 8 clase
• www.maraviglia.ro
• Karma Massage De Vinzare
• Respect&Quality High Class
• Non Stop Tel 0722.699.488
• www.karma-bucuresti.ro
• Aparate masaj delfin
• Oferta Promotionala
• Relaxare si masaj la domiciliu
• www.masaj-delfin.ro
• Share & Embed
• Related Documents
• PreviousNext
• 1.
• p.
• 199 p.
• p.
• 2.
• p.
• p.
• 93 p.
• 3.
• p.
• 93 p.
• 93 p.
• 4.
• 93 p.
• 93 p.
• 93 p.
• 5.
• 93 p.
• 93 p.
• 93 p.
• 6.
• 20 p.
• 93 p.
• 93 p.
• 7.
• 93 p.
• p.
• 1 p.
• 8.
• 1 p.
• 1 p.
• 1 p.
• 9.
• 1 p.
• 1 p.
• 4 p.
• 10.
• 45 p.
• 6 p.
• 1 p.
• 11.
• p.
• 36 p.
• 396 p.
• 12.
• 4 p.
• p.
• p.
• 13.
• 89 p.
• p.
• 1 p.
• 14.
• 1 p.
• 1 p.
• 1 p.
• 15.
• 2 p.
• 1 p.
• 1 p.
• 16.
• 2 p.
• 32 p.
• 21 p.
• 17.
• 32 p.
• 7 p.
• 5 p.
• 18.
• p.
• 2 p.
• 3 p.
• 19.
• 2 p.
• 1 p.
• More from this user
• PreviousNext
• 1.
• 36 p.
• 327 p.
• 518 p.
• 2.
• 70 p.
• 152 p.
• 109 p.
• 3.
• 99 p.
• 34 p.
• 31 p.
• 4.
• 174 p.
• 224 p.
• 155 p.
• 5.
• 153 p.
• 65 p.
• 105 p.
• 6.
• 46 p.
• 151 p.
• 85 p.
• 7.
• 71 p.
• 103 p.
• 84 p.
• 8.
• 150 p.
• 278 p.
• 134 p.
• 9.
• 254 p.
• Recent Readcasters
• Add a Comment
• Top of Form
• 23133423d00f8d
• Submit
• share:
• Characters: 400
• document_comme
• 4gen
• Bottom of Form
• bety45 left a comment
• liliacului8@gmail.com
• 08 / 15 / 2010
• Reply
• Report
• lala_girl left a comment
• multumesc !!
• 04 / 18 / 2010
• Reply
• Report
• Print this document
• High Quality
• Open the downloaded document, and select print from the file menu
(PDF reader required).
• Add this document to your Collections
• This is a private document, so it may only be added to private
collections.
• Top of Form
• 23133423d00f8d
• Name:
• Enter a name for your new colle
• Description:
• Collection Type:
• public - locked
• public locked: only you can add to this collection, but others can view
it
• public moderated: others can add to this collection, but you approve
or reject additions
• private: only you can add to this collection, and only you will be able
to view it
• Save collection Cancel
• Bottom of Form
• Finished? Back to Document
• Add this document to your Collections
• This is a private document, so it may only be added to private
collections.
• Top of Form
• 23133423d00f8d
• Name:
• Description:
• Collection Type:
• public - locked
• public locked: only you can add to this collection, but others can view
it
• public moderated: others can add to this collection, but you approve
or reject additions
• private: only you can add to this collection, and only you will be able
to view it
• Save collection Cancel
• Bottom of Form
• Finished? Back to Document
• Scribd Archive > Charge to

your Mobile
• Phone Bill
• Upload a Document
• Top of Form
• Bottom of Form
• • Follow Us!
• • scribd.com/scribd
• • twitter.com/scribd
• • facebook.com/scribd

Limbă

Reflexo

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Reflexo

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ANR

NOŢIUNI GENERALE DE REFLEXOLOGIE

Diferenţa dintre reflexologie, reflexoterapie şi

Modul cum acţionează reflexoterapia

îmbunătăţeşte toate funcţiile organismului ce stimulează

inflamaţii articulare, datorate stazelor limfatice;

apariţia unor echimoze atunci când se presează insistent punctele

nu au mai întâi dorinţa de

componenţi chimici dăunători

masajul reflexogen se mai poate

În ceea ce priveşte folosirea unor instrumente ajutătoare (dispozitive

Direcţia de mişcare a policelui (sau a indexului) este înainte,

REFLEXOTERAPIA APLICATĂ LA NIVELUL PICIOARELOR

Sunt în număr de doi şi sunt situaţi în fosa lombo-diafragmatică a

- TSH, stimulează secreţia hormonilor tiroidieni.

Sunt reprezentate de ovare, la femei şi de testicule, la bărbaţii,

Metoda de masare este la fel ca la paratiroidă, doar că de

Este un conduct musculo-membranos prin care trec alimentele din

Programul Consolidarea Societăţii Civile în România

Este cea mai mare parte anexă a tubului digestiv, localizat în

Programul Consolidarea Societăţii Civile în România

Sunt patru perechi de compartimente pneumatice, pline cu aer, ce

Este cel care separă cavitatea toracică de cea abdominală, faţa

Programul Consolidarea Societăţii Civile în România

Este mediul principal de transport al nutrienţilor şi al oxigenului

parte, pe partea externă a piciorului. La fel se acţionează şi pentru

Tunica mijlocie este reprezentată prin: coroidă, corpul ciliar şi

Deoarece am stabilit deja că reflexelor emisferei drepte a capului îi

De obicei se acţionează asupra întregii zonei reflexe a coloanei

Ovarele, trompele uterine, uterul şi vaginul constituie organele

Vezicula seminoasă este o glandă anexată organelor genitale

Ganglionii limfatici au importanţă în apărarea generală a

tibiei, fiind acelaşi cu punctul reflex al circulaţiei sangvine din

Programul Consolidarea Societăţii Civile în România

găsesc imediat sub ale limfelor menţionate. Acestea vor fi

Sunt inflamaţii ale mucoaselor căilor urinare, favorizate de frig,

Se întâlneşte în special la persoanele învârstă (datorită slăbirii

Reflexoterapia urmăreşte îndepărtarea durerii, închiderea ulceraţiei,

Tratamentul reflexogen urmăreşte refacerea mucoasei intestinale

Sunt procese inflamatorii ale căilor biliare intrahepatice ce se

Punctul reflex al pancreasului este extrem de sensibil la palpare. Se

Se produce prin obstruarea arterială periferică, cu tulburări de

albăstruie a pielii, răcirea

Este inflamarea apendicelui cecal,ce se manifestă prin: dureri sub

Sunt necesare 15-25 de şedinţe cu insistenţă pe reflexele

Este corelat cu fumul, şi cu alţi factori de poluare, care stimulează

La fel ca în rinite sunt benefice inhalaţiile cu muşeţel, flori de fân şi

- normalizarea ciclului menstrual,

În tratarea afecţiunilor paratiroidiene se recomandă insistenţă

Pe lângă regimul alimentar se recomandă consumul de suc de

Este un sindrom de insuficienţă ovariană ce apare la pubertate, din

Este o boală metabolică caracterizată prin dureri în special la

Sunt afecţiuni articulare cronice caracterizate prin deteriorarea

psihică însoţită de scăderea

Prin reflexoterapie se va acţiona insistent asupra tuturor punctelor

Simultan cu tratamentul reflex bolnavii pot apela şi la consumul

Este o afecţiune a ochilor ce poate duce la pierderea vederi şi care

Tratamentul reflexoterapeutic generează efecte benefice. Printr-un

ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE REFLEXOTERAPIE ŞI

interdependenţă cu acesta, de exemplu

- Di 4-Hegu (Povarsnisul) - veţi găsi acest punct, alipind degetul