DE CE NU ULEIURILE RAFINATE CHIMIC

Spre deosebire de uleiurile PRESATE LA RECE, limpezite doar prin strecurare mecanică
fină şi nerafinate chimic, orice ALTE uleiuri sunt produse pe cale industrială, şi rafinate
chimic. Rafinarea industrială a unui ulei este de regulă chimică şi presupune îndepartarea
unor substanţe şi corpuri străine prin metode fizice şi chimice.

Dar în urma rafinării chimice, rezultă un produs care, deşi îl numim ulei, conţine o prea
mică parte din uleiul iniţial, conţinut în seminţele din care a fost extras, având în plus şi
apă, dar şi resturi toxice însemnate din substanţele chimice cu care a fost rafinat.

Acest lucru se întâmplă deoarece industria producatoare de ulei RAFINAT s-a dezvoltat
pe principiul rentabilizării maxime, chiar şi în detrimentul calităţii. Fără o prea severă
selectare a seminţelor, pentru a se obţine un randament mare, extracţia se face din
seminţe încinse, chiar prăjite. Uleiul brut obţinut, supus astfel unui proces de râncezire
rapidă, nu poate fi consumat ca atare datorită gustului şi mirosului extrem de neplăcut.

Pentru cosmetizarea acestui produs, se recurge la rafinare fizică şi chimică. În prima parte
a rafinării, cu sodă caustică (NAOH) se neutralizează marea majoritate a acizilor graşi
polinesaturaţi ce se transformă în săpun. După îndepărtarea săpunului, uleiul se filtrează
şi se tratează cu acid sulfuric (H2SO4) sau mai nou cu acid fosforic pentru neutralizare şi
pentru ca uleiul să aibă un aspect sclipitor. În final după ce a fost încălzit de câteva ori
până la temperaturi de peste 150° C uleiul rafinat se mai spală cu abur supra-încălzit
(300° C) pentru a se decolora şi îndepărta toate mirosurile nedorite, dar şi pentru a se
introduce o cantitate de apă care să-i sporească şi mai mult rentabilitatea financiară. Din
acest moment uleiul rafinat chimic capătă un nume şi este mai căutat sau nu pe piaţă, în
funcţie de preţ şi de reclama ce i se va face. Consumatorul va spune ca este mai bun sau
mai rău, apreciind doar culoarea şi evident gustul care, greţos fiind, nu-i excită într-un
mod prea plăcut papilele gustative.

Iată ce consumă persoanele care includ în alimentaţia lor uleiuri rafinate!

Aveţi acum explicaţia de ce persoanele sensibile cu stomacul nu suportă prăjelile, de ce

se consumă atât de mult ulei rafinat (30% ulei + 70% apă) la mâncare, de ce ne simţim
rău când consumăm mâncăruri şi sosuri pe bază de legume prăjite în ulei. Exemplul cel
mai reprezentativ este zacusca, care preparată cu ulei rafinat nu poate fi consumată de
persoane cu digestie dificilă, dar preparată cu ulei presat la rece poate satisface cele mai
sensibile gusturi şi nu provoacă neplăceri gastrice nimănui.
Explicaţia vine singură:

oricât de bine s-ar doza soda caustică, sau acidul sulfuric o parte din aceste substanţe
rămân în conţinutul uleiului rafinat chimic şi este ingerată odată cu alimentele preparate
cu ulei rafinat chimic.

încălzirile repetate distrug şi alterează într-un ulei rafinat chimic tot ce ar mai fi rămas la
presare din uleiul vegetal pur.

La final uleiul rafinat chimic se mai “înnobilează” cu un conservant pentru ca să nu se

râncezească nici peste 2 ani de la fabricaţie. Uşor de observat este şi procentul de apă pe
care o conţine înglobată prin tehnologia de rafinare, care depăşeşte lejer 50%. Aşa se
explică evaporarea nefirească a uleiului rafinat chimic, după fiecare prăjire.

Din ce în ce mai mult, pentru mărirea extracţiei de ulei industrial, rafinat chimic şi
implicit, micşorarea preţului de vânzare, se foloseşte spălarea cu benzen a reziduurilor de
seminţe rezultate de la prima presare şi eliminarea benzenului din uleiul rezultat, prin
evaporare. (Tehnologiile moderne de producere a uleiului rafinat chimic nici nu mai
prevăd stoarcerea mecanică ci direct extracţia cu solvent). Aceasta în condiţiile în care
benzenul are o fracţie volatilă, care se evaporă şi una grea, care nu se evaporă şi care este
cancerigenă. Ghiciţi singuri ce fel de ulei rafinat rezultă în urma unei asemenea operaţii!

Prin rafinare chimică şi termică uleiurile industriale işi pierd multe din calităţile lor
naturale, căpătând în urma rafinării un plus de resturi de substanţe chimice nocive.

Uleiurile presate la rece sunt uleiuri nerafinate chimic, cu un rol important în

alimentaţie, mai ales în alcătuirea unei diete echilibrate şi sănătoase. Aceste uleiuri sunt
bogate în substanţe nutritive şi au un gust plăcut, culoare, vâscozitate şi aromă aparte.
Alături de substanţe minerale valoroase pentru organism ca Zn, Fe, Mg, Se, ele conţin şi
vitaminele A, D,E, K, liposolubile, dar şi compuşi ai vitaminelor B şi C, deşi acestea sunt
hidrosolubile. Părţile grase ale acestor uleiuri sunt constituite din acizi graşi
polinesaturaţi, cu un rol foarte important în metabolismul organismului şi în reducerea
colesterolului.

Numeroase scrieri medicale menţionează că uleiurile presate la rece, previn

arteroscleroza, hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică, accidentele
vasculare.

Crescând consumul de uleiuri presate la rece în locul celor rafinate şi al grăsimilor de

origine animală, se face profilaxia îmbătrânirii precoce, scăderea colesterolului şi
hipertensiunii arteriale, a riscului de accident vascular, şi eliminarea problemelor gastrice.
În urma cercetărilor de laborator, s-a stabilit că cerealele integrale, tărâţele de grâu,
germenii de grâu, seminţele de in, conţin inhibitori de proteaze şi antioxidanţi care au un
rol foarte important în inactivarea substanţelor cancerigene. Un regim alimentar bazat pe
cereale integrale, asociat medicaţiei clasice, ajută la vindecarea cancerului.

Consumul frecvent de tărâţe de grâu creşte aportul bacteriilor benefice din organism, şi,
în acelaşi timp, contracarează considerabil bacteriile nocive localizate la nivelul
colonului.

Fiind produse naturale, uleiurile presate la rece pot fi găsite în orice plafar şi
magazine / raion de produse naturiste din ţară.

Tehnologia de fabricaţie a uleiurilor noastre asigură controlul temperaturii la

presare, controlul calităţii seminţelor şi o extracţie delicată, pentru păstrarea
tuturor calităţilor naturale ale uleiurilor conţinute în seminţe.

Susanul (sesanum indicum) este o plantă originară din India ale cărei seminţe sunt
folosite în mod curent în patiserie şi cofetărie. Puţină lume ştie însă că planta are şi
proprietăţi terapeutice deosebite. Seminţele de susan, de exemplu, au o valoare energetică
mare şi stimulează virilitatea. Ele pot fi folosite ca atare, în alimentaţie, presărate pe
cornuri şi pâine sau sub formă de halva de calitate superioară, în amestec cu miere. Din
seminţe de susan alb, prin presare la rece, se obţine un ulei cu valoare terapeutică mare
care are efecte afrodiziace, fiind folosit în masaj.

Creşte fertilitatea

Susanul este recomandat şi în tratamentul insomniilor sau ca aport proteic în diferite

afecţiuni de nutriţie. Seminţele de susan sunt bogate în arginina, un aminoacid care
contribuie la întârzierea apariţiei tumorilor, ajută la detoxifierea ficatului şi rinichilor şi la
întărirea sistemului imunitar. Tot arginina ajută spermatogeneza, de unde şi efectul de
creştere a fertilităţii.

Se consideră, că susanul are efecte antireumatice şi anticanceroase. În industria

farmaceutică, uleiul de susan se foloseşte la fabricarea Iodinolului şi Brominolului. În
stomatologie, datorită efectului antifungic şi bactericid, uleiul se utilizează la tratamentul
afecţiunilor gingivale: afte bucale şi gingivită. Pentru prevenirea parodontozei se aplică
seara pe gingii, după spălarea normală a dinţilor, două-trei picături de ulei de susan. Se
masează uşor şi se repetă tratamentul în fiecare seară, timp de minimum trei luni. Uleiul
de susan are şi efecte laxative. Uleiul rafinat are proprietăţi antioxidante, motiv pentru
care se foloseşte în industria cosmetică, la fabricarea săpunurilor.
Turtele rămase după presare la rece sunt bogate în elemente nutritive. De aceea, se pot
adăuga în pâine în anumite proporţii, pentru a-i mări valoarea alimentară.

Uleiul de susan este un ulei măreţ cu un trecut nobil şi prestigios, la fel ca şi cel de
măsline. Cu reflexe pământii şi strălucire bălaie, el are un parfum uşor şi un gust plin.
Semănând cu un sos de o calitate impecabilă, el va dărui tonus platourilor dvs.

Uleiul de susan suportă foarte bine căldura şi de aceea va fi extrem de potrivit pentru a
prăji în ulei legumele, carnea gătită pane. Fără să fie folosit la gătit, este savuros în
sosurile pe bază de oţet pentru o salată de spanac şi nuci, salată de broccoli sau de bobi.

Nivelul său de acizi graşi saturaţi este suficient de scăzut pentru a permite acizilor poli-
nesaturaţi şi mono-nesaturaţi să coabiteze în armonie. Consumul său duce la diminuarea
colesterolului în sânge şi creşte în acelaşi timp nivelul colesterolului bun.

Uleiul de susan este destul de rezistent la oxidare. Cu toate acestea, datorită faptului că nu
se întăreşte la frig, este recomandat să se păstreze în frigider.

Acizi graşi poli-nesaturaţi 44%

Acizi graşi mono-nesaturaţi 41%

Acizi graşi saturaţi 15%

Caracteristici:

bogat în vitamina E , lecitină şi minerale;

antiviral, antifungic, antioxidant, antiinflamator;

produs 100% natural.

Proprietăţi terapeutice:

contribuie la deblocarea arterelor de colesterol;

inhibă creşterea melanoamelor maligne;

inhiba multiplicarea celulelor canceroase în cancerul de colon;

combate congestia nazală şi contribuie la vindecarea sinuzitei, sub formă de picături;

reduce tensiunea arterială, dacă este utilizat în mod curent la gătit;

un excelent produs de întreţinere pentru piele;

combate mătreaţa, distrugând bacteria care o generează.

Specialiştii în medicina populară chineză afirmă că susanul poate proteja pielea împotriva
arsurilor solare. Cercetătorul american dr. Marianne Berwick, de la Memorial Sloan-
Kettering Cancer Centre New York, a demonstrat în 1998 că utilizarea cremelor de
protecţie solară poate creşte riscul apariţiei cancerului cutanat.

Persoanele care utilizează creme de protecţie solară sunt predispuse la apariţia

afecţiunilor cutanate şi a cancerului de piele, afirmă Adrian Florea, specialist în medicina
chineză tradiţională.

În vederea protejării epidermei împotriva radiaţiilor solare, medicina tradiţională chineză

recomandă folosirea uleiului de susan sau a unei creme din untura de porc, în care au fost
fierte plante cum ar fi muşeţelul, salvia sau arnica.

În cazul producerii leziunilor şi arsurilor solare, medicina tradiţională chineză recomandă

aplicarea pe piele a unui suc macerat din felii de dovleac. Dovleacul este lăsat la macerat
într-un vas de lut îngropat în pământ pentru 10 zile, soluţia rezultată având un puternic
efect calmant şi cicatrizant.

Uleiul de susan prăjit

Uleiul de susan este un ulei foarte bogat în proteine, vitaminele B1, B2, E, calciu, fier şi
grăsimi. Ca şi caracteristică specială, este cel mai rezistent ulei la oxidare, este cel mai
fluid ulei, are un punct de fierbere foarte ridicat (200°C) şi un punct scăzut de îngheţare (-
7°C).

Uleiul de susan are un conţinut mare de acid linoleic şi vitamina E. Acidul linoleic ajută
la reducerea colesterolului în sânge. Efectul final al consumului de ulei de susan este
creşterea rezistenţei şi energiei. Este suficient un consum de 10 g ulei de susan pe zi.

Uleiul de susanul prăjit este obţinut din seminţe de susan care au fost prăjite, şi apoi
presate. Uleiul de susan are gustul seminţelor de susan prăjite.

Uleiul de susan reduce tensiunea

Datorită conţinutului bogat de vitamina E, lecitină şi minerale, uleiul obţinut din susan
are efecte antivirale, antifungice şi antioxidante. Contribuie la deblocarea arterelor, inhibă
multiplicarea celulelor canceroase în cazul cancerului de colon, combate congestia nazală
şi contribuie la vindecarea sinuzitei. Uleiul de susan reduce tensiunea arterială, dacă e
folosit la gătit.

DACĂ FOLOSIŢI ULEI PRESAT LA RECE, DE FLOAREA SOARELUI, DE

DOVLEAC SAU DE GERMENI DE PORUMB, SAU ORICARE ALTUL DINTRE
ULEIURILE DIN PRODUCŢIA NOASTRĂ, GUSTÂNDU-L VEŢI AVEA PLĂCUTA
SURPRIZĂ SĂ CONSTATAŢI CĂ AU UN GUST PLĂCUT, DE SEMINŢE ŞI UN
MIROS PLĂCUT, NATURAL.

DACĂ FOLOSIŢI ORICE ALT ULEI RAFINAT CHIMIC, GUSTÂNDU-L VEŢI

AVEA NEPLĂCUTA SURPRIZĂ SĂ CONSTATAŢI CĂ NU ARE NICI GUST, NICI
MIROS DE SEMINŢE OLEAGINOASE, DIMPOTRIVĂ, POATE AVEA UN GUST
GREŢOS, APOS, CU MIROSURI STRĂINE, NU PREA PLĂCUTE.