Cap.6.

Comportamentul
producătorului
6.1.Firma
6.2.Factorii de producţie : elemente
generale – seminar
6.3.Combinarea factorilor de producţie
– curs şi seminar
6.4.Optimul producătorului – curs şi
seminar
6.5.Productivitatea factorilor de
producţie – curs şi seminar

1
 6.2.Factorii de producţie
• Definire: ansamblul elementelor care
participă la procesul de producţie, pentru ca
acesta să se desfăşoare potrivit scopurilor
urmărite de firmă.
• Schema intrărilor – ieşirilor dintr-o firmă:

Input - uri Firma Output-uri

Inpu-uri: Factori
Resurse de producţie
Firmă:Combinarea factorilor de productie
Bunuri economice: Output-uri 2
 Natura

Managementul Capitalul

Factorii de
producţie

Tehnologia Munca

Informatia

3
 6.3. Combinarea factorilor de
producţie
• Definire: posibilitatea alăturării
mai multor factori de producţie în
vederea realizării unor bunuri
economice şi maximizării
avantajelor producătorului.
• Combinarea factorilor de producţie ţine
seama cel puţin de următoarele
aspecte:
1.Particularităţile procesului de producţie
2.Scopurile urmărite
3.Raritatea resurselor
4
 Combinarea factorilor de
producţie
• Un anumit produs poate fi realizat
cu ajutorul a “ n” combinaţii între
factorii de producţie.
• Ex. o casă poate fi construită cu
un număr mare de lucrători şi cu
un număr redus de utilaje
(tehnologii precare) sau cu un
număr mic de lucrători şi cu
utilaje perfecţionate (tehnologii
avansate).
5
Determinarea celei mai eficiente combinaţii
presupune:
I. Cunoaşterea caracteristicilor procesului de
producţie
II. Încadrarea în bugetul de care dispune
producătorul, care este un buget limitat.
Se formează o legătură între volumul
producţiei pe care întreprinzătorul
doreşte să-l realizeze şi cantitatea
utilizată din fiecare factor de
producţie care poate fi evidenţiată
prin funcţia de producţie.

6
 Funcţia de producţie
• Definire: cantitatea maximă de bunuri care
se poate obţine prin utilizarea unor combinaţii
diferite de factori de producţie
• Forma funcţiei: Q = F ( x1 , x2 , . . .,xn )

Q = volumul producţiei
x1 , x2 , . . .,xn = cantitatea utilizată din fiecare
factor de producţie.
Ex. 1: Q= F ( K, L ,P)
K= capitalul tehnic; L= munca, P= pământul.
Ex.2: Funcţia de tip Cobb- Douglas:
Q = F( A, K , L )
Ex. concret: Q = F(K ,L ) Q =K3 L2
7
Întreprinzătorul ia decizii în trei perioade
de timp:
• I. Pe termen scurt :
modificarea producţiei se face doar prin modificarea
factorilor de producţie variabili .
( capitalul fix rămâne constant)

• II. Pe termen lung :

modificarea producţiei se face prin modificarea tuturor
factorilor de producţie dar raportul dintre capital şi
muncă ( K/ L ) rămâne constant
• III. Pe termen foarte lung : modificarea
volumului producţiei se face prin modificarea tuturor
factorilor de producţie, dar şi cu înlocuirea tehnologiilor
vechi cu altele noi, mai perfecţionate ( tehnologii înalte),
ceea ce înseamnă că raportul dintre capital şi muncă
( K/L)creşte , întreprinzătorul substituind munca cu
capitalul.
8
 Pe termen scurt
Întreprinzătorul , prin deciziile sale
urmăreşte fie:
A. Maximizarea producţiei la un
volum dat de factori de producţie
B. Minimizarea costurilor de
producţie la un volum dat al
producţiei
C. Maximizarea profitului

9
 Legătura între evoluţia producţiei, a
productivităţii Sşi a costurilor
• Reprezentare grafică N Q
Q M

W mg X
WM M N Q = F ( X , Y 0)
Wmg

WM

CTM
C mg
Cmg

CTM

M N
10
 Funcţia de producţie cu două
variabile
• Forma funcţiei: Q = F ( X, Y )

X şi Y sunt doi factori variabili

Ex. F( x,y) = xy / x+ y
Reprezentarea grafică a unei funcţii cu două
variabile se realizează cu ajutorul izocuantei
sau curbei de izoproducţie.
Definire:
Izocuanta sau curba de izoproducţie : ansamblul
combinaţiilor dintre doi factori, x şi y, care
asigură producătorului acelaşi
volum ( nivel) al producţiei.
11
 Reprezentare grafică
• Funcţia de producţie: Q = F(X ,Y)
Y

A
ΔY
B
C
Q

0
X
ΔX 12
 Harta izocuantelor
• Reprezentarea grafică a unei funcţii de producţie cu
două variabile (pentru un bun oarecare ):
• Q= F(X,Y):
Y

Q2
Q1
Q0
X
Q0 , Q 1 , Q 2 , sunt nivele diferite ale producţiei
Q0 , Q 1 , Q 2 formează o hartă a izocuantelor
13
 Particularităţile izocuantelor
1.Izocuantele aparţinând aceleiaşi hărţi nu se
pot intersecta niciodată

2.Izocuantele sunt convexe în raport cu originea

axelor ( pentru ca producţia să nu se modifice,
o scădere a cantităţii utilizate dintr-un factor
de producţie ( Y) trebuie să fie compensată de
creşterea cantităţii utilizate din celălalt factor
de producţie ( X).

3.Ele au o pantă negativă ( datorită scăderii

productivităţii marginale)

4.Nivelul producţiei este cu atât mai ridicat cu

cât izocuanta se află mai departe de originea
axelor.
14
Substituţia factorilor de producţie
• Producătorul se poate deplasa în
orice punct de pe izocuantă fără
să modifice volumul producţiei
( fără să piardă din avantajele pe
care le-a obţinut anterior) chiar
dacă s-a scumpit preţul unui
factor de producţie ( în exemplul
de pe grafic, a crescut preţul
factorului y)

15
 Substituţia factorilor de producţie

• Substituţia presupune ca un producător

să renunţe la o cantitate dintr-un factor
de producţie(Y) pentru a-şi suplimenta
consumul din celălalt factor(X) astfel
încât să nu se modifice volumul total de
producţie.
• De exemplu, un producător poate
renunţa la o anumită cantitate de muncă
, pe care o poate substitui cu mai multe
utilaje .
16
 Substituţia factorilor de producţie
• Rata marginală de substituţie între factorii de
producţie a factorului y cu factorul x ( R ms ) :
Cantitatea dintr-un factor de producţie la care trebuie să
se renunţe (de ex. Y) pentru a spori cu o unitate celălalt
factor (X), astfel încât volumul producţiei să rămână
constant.
Rms = - dY/ dX =W mg X/Wmg Y
Q= F ( x, y )
Pe o izocuantă: dQ = 0
dQ =F’ x dx + F’ y dy - dy / dx = F’ x / F’ Y

Rms este egală cu panta tangentei la izocuantă

în punctul de substituţie
17
 Substituţia factorilor de producţie
• Reprezentare grafică
Rms= - AB/ BC =
Y
- d Y /dX =Wmg X / W mg Y

A
-ΔY
C
B D
E Q 0

X
ΔX
Rata marginală scade deoarece are loc o scădere a 18
productivităţii marginale a fiecărui factor!!!!!!!!
 6.4.Optimul producatorului
• Presupune cunoaşterea familiei de linii
de cost şi a familiei de izocuante.
izocuante
Exemplu:
Considerăm că se realizează o producţie Q
Utilizând 2 factori de producţie:
- 1.Pământ
- 2.muncă
- Fiecare nivel al producţiei se poate realiza cu
ajutorul mai multor combinaţii între cei doi
factori de producţie.
- Ex. Pentru o producţie de 346 de unităţi
există următoarele combinaţii posibile: 19
 2.DETERMINAREA COMBINAŢIEI OPTIME

•
Pământ

6 346 490 6oo 692 775 846

5 316 448 548 632 705 775
4 282 400 490 546 632 692
3 245 346 423 490 548 600
2 200 282 346 400 448 490
1 141 200 245 282 316 346
0 1 2 3 4 5 6 Munca

20
 3.DETERMINAREA COMBINAŢIEI OPTIME

• Q= 346 CT= minim

• Linia de cost ( linia de venit) ne indică
ansamblul combinaţiilor dintre doi factori de
producţie care se pot realiza cu acelaşi cost de
producţie.
• Ex. CT1 = 3 $
CT2 = 9 $
CT3 = 12 $
CT4 = 18 $
Cunoscând preţul cei doi factori:
PM = 2 $ - preţul unei unităţi de muncă
PP = 3 $ - preţul unei unităţi de pământ
21
 6.DETERMINAREA COMBINAŢIEI OPTIME
• Pentru Q = 346 unităţi posibilităţile de
combinare sunt următoarele:
Combi M P Costul
natia
A 1 6 20
B 2 3 13
C 3 2 12
D 6 1 15
PM = 2 PP = 3 22
 4.DETERMINAREA COMBINAŢIEI OPTIME. Repre
.grafică
• Reprezentarea grafică a liniei de cost:
P
PP= 3 $ A
C : Q = 346
6

CT CT = 12
5 =1
8
4
CT B
3 4 =
12
2 CT
2 =
CT
3 =
.C
C
6 9 D
1
T
1 = Q= 346
3
M
1 2 3 4 5 6 PM = 2$23
 5.DETERMINAREA COMBINAŢIEI OPTIME
• 1. Fiecare punct de pe linia de cost (de ex. linia
de cost CT4 = 12 $): ne indică un alt nivel al
producţiei, o altă combinaţie între factorii de
producţie, dar acelaşi cost de producţie (preţul
factorilor de producţie rămânând constant)
• 2.Fiecare punct de pe izocuanta Q ne indică
acelaşi volum al producţiei ,de ex.Q= 346, dar
care se realizează cu costuri diferite.
• 3.Panta liniei de cost este egală cu raportul
dintre preţul muncii şi preţul pământului :
• PM / PP = 2/ 3

24
 7.DETERMINAREA COMBINAŢIEI OPTIME

• Din punct de vedere tehnic este

posibilă orice combinaţie : A, B, C, D
care permite obţinerea volumului Q al
producţiei, pentru Q= 346 unităţi
• Din punct de vedere economic, trebuie
aleasă aceea combinaţie care asigură
cel mai mic cost de producţie, CT = 12
$

25
 7.DETERMINAREA COMBINAŢIEI OPTIME
• Grafic, combinaţia optimă este dată de
locul de tangenţă a a celei mai joase
linii de cost la izocuanta Q care ne
indică 346 unităţi.
• 1. Pentru a obţine punctul de optim se
suprapune izocuanta cu familia de linii
de cost
• 2.Firma se va deplasa pe izocuanta Q=
346 până va obţine cele mai mici
costuri de producţie.
26
 8.DETERMINAREA COMBINAŢIEI OPTIME
• Echilibrul producătorului se va situa în punctul C
unde:
– Q = 346
– CT = 12 $
În punctul de optim:
1.Panta dreptei de cost PM/PP
• = 2/ 3 - ne indică raportul dintre preţul celor doi factori
de producţie)
• 2.Panta tangentei la izocuantă în punctul C este
egală cu Rata marginală de substituţie între cei doi
factori de producţie.
• Rms = - dP/ dM =
• Wmg M/ Wmg P
•
27
 10.DETERMINAREA COMBINAŢIEI OPTIME
• 2. În punctul C :
• Panta dreptei de cost se suprapune cu panta tangentei
la izocuantă:

PM/ PP = Wmg M/ Wmg P

Wmg M / PM = Wmg P / PP

• această relaţie reprezintă condiţia care trebuie

îndeplinită pentru atingerea punctului de optim al
producătorului.
• Pentru “n “ factori:
• Condiţia devine:
28
• Wmg 1/ P1 = Wmg 2 / P2 =. . . = Wmg n/ Pn
 11.DETERMINAREA COMBINAŢIEI OPTIME
• În punctul C:
• 1. Q = 346
• 2.CT= 12 - un nivel minim

• 3. PM /PP =2/3
• 4.Rms = -dP/d M = Wmg M /Wmg P
PM /PP=Wmg M /Wmg P

A) F’ M/ PM = F’ P/ PP
B) F’’ M <0 si F’’ P < 0
Pentru “n” factori: F’ 1/ P1 = . . . = F’ n/ Pn 29
•
12.Maximizarea profitului
Profitul unei firme:

Pr. =( P • Q) - CT [1]
Pr. = profitul ; Q = volumul producţiei
P = preţul produsului ; CT = costul total

Q = F ( X,Y ) [ 2]
CT = x●px + y ● py [ 3]

d Pr
Pr. = p • F(X,Y) - ( x ● px + y ● py)
dPr / dX = p • F’ x - px = 0 [ 4]
dPr/dy = p • F’ y -py = 0 [5 ]

I condiţie : p ● F’ x = px
p ● F’ y = py

II condiţie: F’’ x < 0

F’’ y <0

30
•
 13.Maximizarea profitului

• p • F’ x = px Venitul marginal
al factorului X să
fie identic cu
preţul
acelui factor

Venitul mar ginal

margin
• p • F’ y = py al factoru
factorului Y să fie
egal cu preţ ul acelui
preţul
factor
31
 14. Randamentele
• Clasificare
• I. Factoriale
• II. De scară
• I .Randamentele factoriale
• II. Randamentele de scară:
• Definire:
• Forme:
• a)crescătoare
• b)constante
• c)descrescătoare
32
 15.Randamentele de scară
crescătoare
• Definire:
Producţia creşte cu
• Reprezentare grafică:
o rată identică
Y dar:
OA>AB>BC
Pentru a creşte cu
aceeaşi rată
C producţia,
B sporul de intrări
va fi din ce în ce
A mai mic
Q3
Q2
Q1
O X
33
 16.R
16.Raandame
nda nte
mente de sca
scarră
ă desc resc
descres ătoare
cătoa
• Definire
• Reprezentare grafică În condiţiile în
care
producţia creşte
Y cu aceeaşi rată,
sporul de intrări
C va fi din ce în ce
mai mare
OA≤AB ≤ BC
B Q3

A Q2
Q1
O X
34
 17.Randamente se scară constante
• Definire
• Reprezentare grafică În condiţiile în care
producţia creşte cu
Y aceeaşi rată
sporul de intrări
C este egal cu
sporul de ieşiri:
B OA= AB= BC
Q3
A
Q2
Q1
O X
35