In ultimii 10 ani, nici macar o piatra nu a ramas neintoarsa in politica agricola

comuna (PAC) a UE.

In perioada de inainte de 1990, PAC s-a bazat pe anumite obiective cheie, mai ales
pe dorinta de a garanta auto-suficienta in ceea priveste alimentele de baza, ca raspuns la
lipsurile alimentare din perioada post-belica. Rezultatul a fost o politica rigida, de subventii,
orientata spre productie, care a continuat sa functioneze pana in 1990, timp in care PAC-ul
a devenit o victima a propriului sau succes. Pe masura ce principalul obiectiv, de producere
a cat mai multa mancare, era realizat, efectele colaterale nefericite incep sa apara, ca de
exemplu cantitati de carne de vita fabuloase si munti de cereale care au produs distorsiuni
pe pietele mondiale, avand efecte negative mai ales asupra tarilor aflate in proces de
dezvoltare. Acestea au fost acompaniate de cresterea preocuparilor impactului PAC asupra
mediului si, indirect asupra bolilor care puteau fi transmise prin intermediul produselor de
origine animala (BSE). Consumatorii si platitorii de taxe au inceput treptat sa-si piarda din
incredere.
Astfel ca, acum mai bine de 10 ani, a inceput “Lungul Mars” al Europei de
indepartare de sprijinul acordat supra-productiei, noul PAC, mult mai “prietenos” in ceea ce
priveste problemele de mediu, angrenandu-se intr-o agricultura mai eficienta si mai
sustinuta. Ca urmare a reformelor implementate de Agenda 2000, restructurarea radicala a
PAC a fost urmatorul pas logic spre o politica care sustine nu numai cultivarea de produse
agroalimentare, dar si existenta pe termen lung a zonelor noastre rurale ca intreg.
Politica de agricultura de astazi este de greu de recunoscut. Nu numai PAC a fost
mult simplificat, prin concentrarea diferitelor scheme de plata directa intr-una singura, care
este si un mecanism mult mai eficient, atingand mai multe obiective la un cost redus. O
politica care, candva, manca doua treimi din bugetul total al UE, acum absoarbe mai putin
de jumatate, o cifra care va mai scadea cu inca o treime in urmatorii zece ani. Desi costul
este mai scazut, scopul sau continua sa fie introducerea unei politici de dezvolatare rurala
cuprinzatoare, restructurarea si evolutia zonelor rurale si economiilor in Uniunea Europeana.
Sustinerea cultivarii in vederea obtinerii produselor agricole si alimentare este acum
angrenata mai ales in ceea ce priveste prioritatile publice si preocuparile consumatorului.
Din politica care oferea subventii in schimbul cantitatii produse, suportul PAC s-a
transformat acum in unul care este dependent de calitatea competitiei, de garantiile
referitoare la mediul inconjurator si siguranta alimentelor, in linie cu prioritatile publicului
european- cultivatorii nostri au din nou libertatea de a cultiva in functie de cerintele pietii. Si
pentru a inlatura stimulentele supra-productiei, reformele noastre   au facut ca PAC sa fie
mai putin expus distorsionarilor comerciale si mai PACabil sa tina cont de nevoile tarilor
aflate in proces de dezvoltare.

In ultimul deceniu am avut, daca nu tocmai o revolutie verde, cel putin o “evolutie
verde” in politica de agricultura. Consumatorii si contribuabilii au pretentii diferite astazi fata
de inceputurile PAC. 91% din cetatenii UE considera ca este o activitate centrala a politicii
de agricultura comuna aceea de a asigura mancare sanatoasa. 89% considera ca protectia
mediului este o alta functie cheie. Noua politica agricola comuna, reformata, in mod cert a
adoptat aceste cereri ale consumatorilor si avem astazi o baza solida pentru conservarea
mostenirii noastre rurale, producand bunurile agricole cerute si asigurand in acelasi timp
pozitia noastra pe piata mondiala.

 
  

 INTRODUCERE

Geografia Uniunii Europene este predominant rurala si conturata de profesii si

activitati umane. Zonele sale rurale sunt foarte diverse din moment ce mediul natural este
conturat de forme variate de cultivare si silvicultura si de meseriile si industriile asociate
acestora. Scopul acestei brosuri este de a incerca sa explice ce este PAC, de ce exista, care ii
sunt costurile si in ce mod a fost conturata si a evoluat. Mai presus de orice, explica cum PAC
de astazi intruneste, intr-un intreg, atat nevoile cultivatorilor, cat si pe cele ale societatii.

CARACTERISTICILE AGRICULTURII EUROPENE

Agricultura si silvicultura, ca utilizatori majori ai pamantului, joaca un rol cheie in

determinarea sanatatii economiilor rurale, ca si a sanatatii peisajelor. Desi agricultura poate fi
mai putin importanta pentru economia zonelor rurale decat este in mod normal, ea are o
contributie valoroasa in cresterea economica si sustinerea mediului. Agricultura UE nu este
uni-dimensionala, asa cum ati putea fi tentati sa credeti. De fapt, cultivatorii pot indeplini
diferite functii, pornind de la productia de hrana si fibre si pana la managementul regiunilor
rurale, conservarea naturii si turism. Cultivarea poate fi deci descrisa ca avand multiple
functii.

* Europa are un sector agricol modern si competitiv, ocupand o pozitie dominanta pe

pietele mondiale, atat ca exportator major, cat si ca cel mai mare importator mondial de
hrana, mai ales din tarile aflate in curs de dezvoltare.
* Are un sector agricol sustinut, care foloseste metode de productie sigure, curate,
ecologice, care ofera produse de calitate in vederea atingerii cererilor clientilor.
* Sectorul agricol al UE serveste comunitatile rurale, reflectand traditiile si
diversitatea lor; rolul sau este nu numai de a produce hrana, ci si de a garanta supravietuirea
zonei rurale ca zona in care unii oameni isi petrec viata, muncesc sau o viziteaza.
* Politica de agricultura a Europei este determinata la nivelul UE de catre guvernele
statelor membre si aplicata de catre statele membre. Implica sprijin pentru veniturile
cultivatorilor, in timp ce ii incurajeaza sa produca produse de o calitate inalta, cerute de piata,
incurajandu-i sa dezvolte cai aditionale de imbunatatire a afacerilor in armonie cu mediul
inconjurator.

1. Rolul agricultorilor

 
 Printre multiplele sale functii nu trebuie sa ignoram faptul ca cultivatorii sunt oameni
de afaceri (si femei) si, contrar credintelor populare, agricultura nu este o tocatoare de bani.
Profitabilitatea fermelor este scazuta. Cultivatorii muncesc din greu pentru o recompensa
relativ mica. Daca cultivarea nu este profitabila, atunci agricultorii existenti isi vor inceta
activitatea, iar tinerii nu vor mai fi atrasi de agricultura. Asta va insemna un declin pe termen
lung a industriei si a zonelor rurale.
Principala preocupare a cultivatorilor este productia de hrana. Pentru aceasta, ei
folosesc traditii incetatenite de-a lungul timpului care s-au contopit cu stiinta si tehnologia
moderna in scopul de a oferi hrana de buna calitate si preturi accesibile. Acest lucru implica
folosirea unei combinatii de indemanare traditionala si stiinta, alaturi de cunostinte tehnice si
talent de marketing. Fermierii utilizeaza din ce in ce mai frecvent informatii tehnologice in
sprijinul productiei si eforturilor de marketing. La aceste atribute, cultivatorii trebuie sa
adauge din ce in ce mai mult managementul terenului si expertize de mediu. In ultimii ani li
s-a cerut cultivatorilor sa includa siguranta alimentara intr-un repertoriu care includea deja
sanatatea animalelor si atribute ale bunastarii.
Agricultura nu inseamna numai productii de recolte si animale pentru consumul
alimentar. Complexitatea unei profesii precum cea de agricultor cere cultivatorilor sa joace
mai multe roluri. Pentru multi dintre cultivatori este un stil de viata.
Nu se stie sigur daca mai exista vreo profesie care sa necesite acoperiea unei arii
atat de vaste de abilitati.
Majoritatea culturilor / fermelor sunt afaceri marunte, de obicei de familie. Ele sunt,
in multe zone rurale, o importanta sursa de locuri de munca si actori importanti in lumea
rurala.
Cultivatorii joaca un rol pozitiv in mentinerea regiunilor rurale si a mediului
inconjurator, muncind pentru obtinerea unui viitor sigur si profitabil pentru ei insisi si familiile
lor.
Cultivatorii nu muncesc singuri. Ei sunt prima veriga in lantul alimentar, uneori
prelucrand produsele in propria ferma, dar cel mai adesea vanzandu-le altora, care le
transforma in produse alimentare pe care, in cele din urma, consumatorii le gasesc in
magazine.

2. Istoric al schimbarilor reusite

ORIGINILE PAC

PAC isi trage radacinile din Europa de Vest a anilor 1950, ale carei societati au fost
afectate de anii de razboi si in care agricultura fusese betegita, iar oferta de hrana nu putea fi
garantata. Accentul s-a pus initial pe incurajarea unei mai bune productivitati in lantul
alimentar, astfel incat consumatorii sa beneficieze de o oferta stabila de hrana pe care sa si-o
poata permite, dar si ca sa asigure ca UE va avea un sector agricol viabil. PAC a inceput prin a
oferi subventii si preturi garantate cultivatorilor, asigurandu-le stimulentele necesare pentru a
produce. Asistenta financiara a fost asigurata pentru restructurarea agriculturii, in incercarea
de a asigura dezvoltarea fermelor in marime si in management, precum si in dezvoltarea unor
aptitudini tehno-logistice astfel incat sa fie adaptate climatul economico-sociala de atunci.

 
 Perceptia populara este ca PAC este o politica monolotica, care nu poate fi
schimbata, creata pentru a lua din banii contribuabilior, in scopul de a recompensa un grup
restrans de oameni privilegiati pentru simplul fapt ca locuiesc in mediul rural. In realitate, PAC
a avut intotdeauna, si continua sa aiba, motive clare ca sa existe. Si a evoluat in mod
constant, pentru a reflecta nevoile in permanenta schimbare ale societatii, mai degraba decat
a incercat sa raspunda presiunilor venite din partea cultivatorilor. PAC de astazi este foarte
diferita de PAC din 1960.
Desi PAC a avut un mare succes in atingerea obiectivului de a indrepta atentia UE
spre independenta economica, din 1980 incoace UE a trebuit sa se lupte cu surplusuri aproape
permanente pentru majoritatea produselor, o parte dintre acestea fiind exportate (cu ajutorul
subventiilor), altele fiind nevoiti sa le depoziteze sau sa le dispuna in interiorul UE. Aceste
masuri au avut un cost bugetar ridicat, a produs distorsiuni pe unele piete mondiale si nu au
servit intotdeauna celor mai bune interese ale agricultorilor, devenind astfel nepopulare
printre consumatori si platitorii de taxe. In acelasi timp, societatea a devenit din ce in ce mai
preocupata de problemele de mediu.

PAC trebuia sa se schimbe… si a facut-o!

PAC ASTAZI

Multe schimbari importante ale PAC au fost facute in anii ’90. Limitarea productiei a
ajutat la reducerea surplusului si un nou accent s-a pus pe sanatate si pe protejarea mediului
natural in agricultura. Cultivatorii au trebuit sa priveasca mai mult inspre piata.
Schimbarea accentului a inclus un nou element major- o politica de dezvoltare rurala
care sa incurajeze mai multe initiative rurale, dar care sa si ajute cultivatorii, in acelasi timp,
sa diversifice, imbunatateasca produsele lor in scopul de a-si restructura afacerile. A fost
impus un plafon pe buget pentru a reasigura contribuabilii ca costurile PAC nu vor sPACa de
sub control. In 2003 a fost convenita o noua reforma.
Agricultorii nu vor mai fi platiti doar ca sa produca hrana. Politica agricola comuna de
astazi este condusa de cerere. Tine cont deplin de ingrijorarile consumatorilor si
contribuabilior, in timp ce da agricultorilor europeni liberatatea de a produce ceea ce piata
cere. Pe viitor, marea majoritate a asistentei acordate cultivatorilor va fi platita independent
de ce sau cat produc. In trecut, cu cat produceau mai mult, cu atat primeau mai multi bani
din subventii. Conform noului sistem, cultivatorii vor fi platiti in continuare pentru a mentine o
anumita stabilitate, dar legatura cu productia a fost rupta. In plus, cultivatorii vor trebui sa
respecte mediul inconjurator, siguranta alimentara si standardele de bunastare a animalelor. 
Agricultorii care nu vor indeplini aceste norme vor suferi reducerea platilor directe. Ruperea
legaturii dintre subventii si productie va face agricultura UE mai competitiva si mai orientata
spre piata. Agricultorii vor fi liberi sa produca in conformitate cu ceea ce considera ca este mai
profitabil pentru ei, bucurandu-se, in acelasi timp, de o stabilitate dezirabila a veniturilor.

 
 Seria de reforme a conturat un viitor mai clar pentru PAC, facand mai clare valorile
sale pentru intreaga societate.

2. Un record de care sa fim mandri

NOI CRESTEM APROAPE ORICE

Geografia si climatul permit Europei sa produca aproape aproape orice tip de produse
agricole. Pentru cateva produse, Europa este considerata a fi liderul mondial, de exemplu:
masline, ulei, vin, whisky si alte spirtoase. In orice caz, UE este si un importator major pentru
diferite tipuri de produse.
Aceste avantaje naturale, impreuna cu beneficiile PAC, au dus la imbunatatiri rapide
ale productivitatii, la o productie mai mare, la securitate alimentara pentru majoritatea
produselor si, in final, la un surplus de multe bunuri agricole. A fost nevoie ca surplusurile sa
fie scoase de pe piata pentru a evita colapsul preturilor pentru multe produse agricole.
Imbunatatirile aduse eficientei culturilor si stimulentele oferite de PAC au dus la o
crestere a productiei de hrana fata de pana in 1960. S-au intamplat imbunatatiri in productie
si in nivelurile de independenta economica. In acelasi timp, veniturile cultivatorilor au inflorit,
ajutate, in multe cazuri, de cresterea fermei, pe masura ce unii fermieri au parasit industria si
amalgamurile de ferme.
In anii ’80-’90 a adus masuri in politica de agricultura prin care se incerca limitarea
surplusului de produse. O varietate de masuri a fost folosita (la inceput voluntar, apoi prin
obligativitatea impusa agricultorilor de a nu mai cultiva o parte din pamant); cote fixe in
productia de lapte, cu penalitati pentru ceea ce depaseste limita impusa; limite pentru
recolta / numarul de animale pentru care poate cere subventii. Gradual, aceste politici au dat
rod, iar surplusul a fost redus. Reformele PAC din anii ’90, in mare parte rezultate din acordul
Organizatiei Mondiale a Comertului din 1995, au redus PACacitatea UE de a acorda subventii
pentru export (aceste suventii erau oferite exportatorilor pentru produsele exportate pe
pietele mondiale din afara UE, in care preturile sunt mai mici decat in Uniune).
Ca rezultat al acestor initiative, UE a redus subventiile pt export, in acelasi timp
mentinand si chiar crescand exporturile din agricultura

4. Calitatea este cheia succesului

CUM INCURAJEAZA UE PRODUCTIA DE HRANA DE CEA MAI BUNA CALITATE?

 
 Europa are multe regiuni diferite. Conditiile pentru productia agricola variaza. Regiunile
diferite au metode de productie specifice si traditii culinare. Consumatorii europeni si cei din
intreaga lume demonstreaza un interes crescut pentru calitatea acestor alimente. UE joaca un
rol major in intensificarea acestor atribute ale calitatii.
UE asigura calitatea hranei in mai multe modalitati ca, de exemplu, prin masuri de
crestere a sigurantei si igienei alimentelor, reguli de etichetare clare, regulamente privind
sanatatea si bunastarea animalelor precum si sanatatea plantelor, controlul reziduurilor de
pesticide si adezivi din hrana prin intermediul informatiilor nutritionale. Abordarea UE include
monitorizarea stricta si sisteme de control, in timp ce asigura functionarea efectiva a pietei
unice europene.
Europa este recunoscuta pentru diversitatea culturilor si produselor agricole, care
deriva din mediul sau natural si din metodele de dezvoltare dezvoltate de-a lungul secolelor.
Alaturi de gastronomia fina, alimentele si bauturile europene joaca un rol major in identitatea
culturala a locuitorilor si regiunilor Europei. Avantajul cheie al agriculturii Uniunii Europene
este calitatea ridicata a produselor.

O CAUTARE CONTINUA A IMBUNATATIRII

  Din ce in ce mai multi consumatori sunt dispusi sa plateasca pentru garantarea

capitation, cu conditia sa vada ca primesc in schimb valori suplimentare. Pe o piata unica
europeana de 454 milioane de consumatori, PAC asigura ca produsele autentice pot fi usor
identificate, iar consumatorii nu sunt indusi in eroare de imitatii ale unor produse. Statele
membre au posibilitatatea de a folosi masuri de politica sub umbrela PAC, inclusiv stimulente
in bani, pentru a incuraja fermierii sa participe in mod voluntar in UE sau a stimula schemele
nationale care intentioneaza sa imbunatateasca si sa garanteze calitatea produselor rezultate
din agricultura.
Eforturile de imbunatatire a capitation Harney audacity intotdeauna parte din PAC,
incepand cu dezvoltarea marcarii capitation vinului in anii ’80 si continuate in sectorul
maslinelor, fructelor si legumelor. Exemple de masuri de imbunatatire a capitation Harney
luate in zonele PAC:
-                          sistemul de identificare a carnii de vita si regulile de marcare a carnii, in
scopul de a permite identificarea provenientei carnii pornind de la vanzarea cu
amanuntul si ajungand pana la ferma de provenienta;
-                          stimulente financiare pentru fermierii, in scopul de a stimula imbunatatirea
capitation produselor;
-                          incurajari specifice pentru trecerea spre agricultura organica.

PRODUSELE SPECIALE AU CARACTERISTICI SPECIALE

Natura exceptionala si calitatea anumitor produse deriva atat din locul de

provenienta, at si din metodele folosite pentru realizarea acestora. Consumatorii si comertul
cu hrana isi cresc interesul pentru originile geografice ale alimentelor si pentru alte
caracteristici. UE recunoaste acest lucru si a dezvoltat trei “logo-uri” de calitate.
 

Protejarea Desemnarii Originii si Protejarea Indicatiilor Geografice (PDO si

PGI)- ambele se aplica produselor agricole si alimentelor cu o legatura stransa cu o anumite
regiune sau un anumit loc. Un produs care poarta logo-ul PGI are caracteristici specifice sau
o reputatie asociata cu o anumita zona, si cel putin un stagiu din procesul de productie a
avut loc in acea zona. Exemple: “Clare Island Salmon”, “Arancia Rosa di Sicilia” si
“Dortmunder Bier”. Singurele alimente care pot purta aceste nume sunt somonul din Clare
Island, Irlanda, portocalele rosii din Sicilia si berea din regiunea Dortmund, Germania,
alimente care indeplinesc specificatii de calitate particulare.
Un produs care poarta logo-ul PDO a dovedit caracteristici care rezulta numai din
calitatea terenului si din abilitatile producatorilor din regiune. Produsele PDO astfel necesita
ca toate etapele productiei sa se desfasoare in zona implicata. Exemple: “Huile d’olive de
Nyons”, Queijo Serra da Estrella” si “Shetland Lamb”. Cu alte cuvinte, doar uleiul de masline
dintr-o regiune recunoscuta din vecinatatea Nyons din Franta, branza din zona Serra da
Estrella din Portugalia si carne de miel din Shetland Island din Marea Britanie, care intrunesc
conditiile exacte, pot folosi aceste nume si logo-ul.
Garantarea Specificului Traditional (TSG)- este un logo folosit pentru produse cu
caracteristici distinctive si care fie contin ingrediente traditionale, fie sunt folosite metode
traditinale in procesul de productie. Printre produsele din aceasta categorie se regasesc
painea “Kalakukko”, “Jamon Serrano” si berea “Kriek”. Acestea au fost inregistrate de
Finlanda, Spania, respectiv Belgia.
Avantajele protejarii indicatorilor de calitate sunt urmatoarele:
-                          ofera garantii pentru consumatori referitoare la originea si metodele de
productie ale produsului;
-                          transmite mesaje de marketing efective despre produsele de valoare;
-                          sustine afacerile rurale care produc produse de calitate, protejand marca de
imitatiile neloiale.
Din iulie 2004, UE a inregistrat aproape 700 de indicatori geografici, desemnatori de
origine si de specialitati traditionale. In plus, aproximativ 2000 de indicatori
geografici pentru vinuri si bauturi spirtoase de origine din UE si din lumea a
treia sunt protejate pe piata Uniunii Europene.

AGRICULTURA ORGANICA

Cultivatul organic este o metoda de productie care mentine structura si fertilitatea

solului, promoveaza un standard inalt de bunastare a animalelor si evita utilizarea
pesticidelor sintetice, ierbicidelor, fertilizatorilor chimicali, hormonilor si antibioticelor, sau al
organismelor modificate genetic. Cultivatorii folosesc tehnici care ajuta la mentinerea
ecosistemului si reduce poluarea. Numai un numar limitat de aditivi si adjuvanti poate fi
folosit in procesarea organica a hranei.
Regulile UE garanteaza autenticitatea produselor obtinute prin cultivare organica,
oriunde ar fi produse si asigura marcarea produselor organice cu acuratete. Prin lege,
folosirea cuvantului “organic”, are acelasi echivalent si in alte limbi si, in cazul alimentelor,
este folosit numai pentru produsele rezultate din agriculatura organica. Acest lucru
garanteaza consumatorilor calitatea si siguranta produsului organica pe care il cumpara.

 
 Agricultura organica a UE este unul dintre cele mai dinamice sectoare, in 2002
inregstrand aproximativ 4,4 milioane hectare (3,3% din totalul regiunii agricole) pe 150.000
de proprietati. Foarte multi cultivatori au imbinat schemele de incurajare din cadrul
programelor europene de dezvoltare rurala, pentru a transforma terenul agricol intr-unul
propice productiei organice.
Constiinta in crestere a consumatorilor vizavi de metodele de productie a hranei si de
problemele legate de mediul inconjurator a contribuit la dezvoltarea rapida a dezvoltarii
organice.
Logo-ul UE Organic Farming este valabil pentru producatorii de hrana si culturile
agricole organice si semnifica:
-                          cel putin 95% dintre ingredientele produsului au fost produse pe cale
organica;
-                          produsul este in concordanta cu regulile schemei oficiale de inspectie;
-                          produsul poarta numele producatorului, preparatorului sau vanzatorului,
precum si numele sau codul corpului de inspectie.

5. Grija fata de regiunile rurale

Jumatate din terenul UE este cultivat. Acest fapt evidentiaza importanta activitatilor
agricole pentru mediul naural al UE. Agricultura si natura exercita o influenta reciproca
puternica. Agricultura a contribuit de-a lungul secolelor la crearea si prezervarea unei
varietati de habitate semi-naturale valoroase. Astazi, acestea formeaza numeroasele peisaje
din UE si adapostesc o bogata varietate de animale salbatice.
Legaturile dinre bogatiile mediului natural si practicile de agricultura sunt complexe.
In timp ce multe habitate valoroase din Europa sunt mentinute prin cultivare extinsa si o
gama larga de specii salbatice se bazeaza pe aceasta pentru a putea supravietui, practicile
agricole pot avea si un impact defavorabil resurselor naturale. Poluarea solului, apei si
aerului, fragmentarea habitatelor si disparitia vietii salbatice pot fi rezultatul practicilor
agricole si exploatarii terenurilor inadecvate. Politicile UE, si mai ales cele ale PAC, sunt deci
din ce in ce mai predispuse sa incerce sa elimine riscurile degradarii mediului inconjurator,
incurajand cultivatorii sa continue sa joace un rol pozitiv in intretinerea regiunii rurale si a
mediului natural.
Integrarea scopurilor legate de mediu in politica agricola a inceput in anii ‘80. De
atunci, PAC s-a adaptat rapid la sustinerea acestor scopuri. Obiectivele PAC includ sprijinul
acordat agriculturii pentru realizarea rolului sau multifunctional in societate: producerea de
hrana sigura si sanatoasa, contributia la dezvoltarea zonelor rurale precum si la protejarea
si intensificarea statusului mediului cultivat si al biodiversitatii acestuia. Deasemenea, a fost
important pentru UE sa stabileasca reguli comune pentru aprobarea organismelor modificate
genetic (GMO) in agricultura.

METODELE DE AGRI-MEDIU

Schemele de agri-mediu au fost sprijinite de UE inca de cand au fost introduse, in

1992. acestea incurajeaza fermierii sa ofere servicii de mediu care merg dincolo de
urmarirea practicilor agricole bune si standardele legale de baza. Asistenta poate fi platita
agricultorilor care se inscriu voluntar sa respecte angajamentele de agri-mediu pentru o
perioada minima de cinci ani. Perioadele mai lungi pot fi reglementate pentru anumite tipuri
de angajamente, in functie de efectele asupra mediului. Este obligatoriu pentru statele
membre sa ofere scheme de agri-mediu agricultorilor. Acest lucru ilustreaza prioritatile
politice atasate acestor scheme.

Un mediu mai curat

UE incearca sa ajute mediul prin:

-                          oferirea asistentei financiare pentru incurajarea schimbarilor, de exemplu,
reducerea numarului de animale pentru un hectar de pamant, lasarea
necultivata a granitelor de camp, crearea iazurilor sau plantarea de garduri
vii, trecand astfel peste metodele traditionale de agricultura;
-                          sustinerea materiala pentru amortizarea costurilor de prezervare a naturii;
-                          insistarea ca fermierii sa respecte neaparat legile legate de mediul
inconjurator (si cele refeitorare la sanatatea consumatorilor, animalelor si
plantelor) si vegherea asupra exploatarii corecte a terenurilor daca doresc sa
se califice pentru subventiile directe.

Organismele modificate genetic si agricultura UE

Legislatia UE despre organismele modificate genetic functioneaza de la inceputul

anilor ’90 si s-a extins si redefinit de atunci. UE a introdus o legislatie specifica in scopul de
a proteja cetatenii, sanatatea si mediul inconjurator (creand in acelasi timp o piata unica
pentru biotehnologie). Exista un proces de aprobare bazat pe o evaluare de la caz la caz a
riscurilor la care sunt supuse sanatatea umana si mediul, inainte ca orice GMO sau produs
care este compus sau contine GMO (precum porumbul, rapita si alte microorganisme) sa fie
eliberat in mediu sau plasat pe piata.

6. Mentinerea increderii consumatorilor vizavi de siguranta hranei

Dezvoltarile din interiorul PAC au avut loc nu numai datorita schimbarilor din
agricultura, dar si ca raspuns la cererile societatii ca intreg. Acestea include cresterea
preocuparii pentru siguranta si igiena alimentelor si pentru bunastarea animalelor. In aceste
privinte, PAC si alte politici ale UE au fost considerabil intarite incepand cu 1990.

 
 SIGURANTA ALIMENTARA

Consumatorii europeni vor hrana sigura si sanatoasa. Preocuparea UE este de a se

asigura ca hrana pe care o consumam indeplineste aceleasi standarde ridicate pentru toti
cetatenii sai. Munca pentru imbunatatirea segurantei hranei este continua. Scopul este de a
asigura ca legile sigurantei alimentare sunt comprehensibile pentru ca toti consumatorii sa
beneficieze de cat mai multe informatii cu putinta despre potentialele riscuri si ce poate fi
facut pentru a le minimiza.
Siguranta alimentara porneste de la ferma / cultura agricola. Regulile UE se aplica de
la “ferma la furculita”, indiferent daca hrana este produsa in UE sau este importata de
oriunde altundeva in lume.
Exista patru elemente importante pentru strategia de siguranta alimentara a UE:
-                          regulile referitoare la siguranta hranei si hrana animalelor;
-                          informatii stiintifice independente disponibile  public;
-                          actiune de intarire a regulilor si controlului proceselor;
-                          recunoasterea dreptului consumatorilor de a alege, drept bazat pe informatii
complete despre hrana, de unde provine si ce contine.
Siguranta limentara nu inseamna uniformitate alimentara. Sistemul de asigurare a
sigurantei alimentare este comun tuturor statelor UE, dar permite diversitatea metodelor de
productie si specificul national.

SANATATEA SI SIGURANTA ANIMALELOR

Daca hrana trebuie sa fie sigura, animalele din care este facuta trebuie sa fie
sanatoase. Nevoia de a asigura sanatatea animalelor prin intermediul practicilor veterinare
bune si pentru prevenirea izbucnirea bolilor animale contagioase, febra ovinelor sau gripa
aviara sunt prioritatile UE. Daca se intampla sa apara o boala, ea este atent monitorizata si
sunt luate masuri pentru prevenirea raspandirii acesteia. Pentru a evita ca bolilr animalelor
sa intre in lantul alimentar, toate animalele si produsele de origine animala trebuie sa
indeplineasca cerinte stricte referitoare la sanatate inainte sa fie importate sau
comercializate in interiorul UE.
Numarul in crestere de consumatori europeni este ingrijorat de bunastarea
animalelor care sunt crescute pentru carnea lor, pentru oua sau alte produse de consum
zilnic. Este un principiu care sta la baza politici UE acela ca animalele nu ar trebui sa fie
supuse unor suferinte/dureri inutile. Acest lucru este reflectat in reguli clare despre
conditiile in care gainile, porcii si puii de animale ar trebui crescuti si in ce ferma animalele
pot fi transportate si ucise. Aceste reguli sunt actualizate periodic in functie de noile date
stiintifice, si sunt unele dintre cele mai riguroase din lume.
Cercetarile arata ca animalele de ferma sunt mai sanatoase si produc hrana mai
buna daca sunt tratate bine si sunt PACabile sa se poarte natural. Stresul fizic poate avea
efecte adverse nu numai asupra sanatatiii animalului, ci si asupra calitatii carnii.

 
 CONTRIBUTIA PAC

Asigurarea sigurantei hranei si standardele de bunastare inalte nu sunt numai o

chestiune de reglare. PAC ofera fermierilor stimulentele pentru a-si imbunatati
performantele in aceste zone. Intru-cat respectarea standardelor aduce beneficii societatii
ca intreg, dar si impune fermierilor costuri considerabile, UE ofera un sprijin financiar pentru
a ajuta fermierii sa aduca imbunatatiri acestor aspecte.

7. Asistenta pentru comunitatile rurale

Cu peste jumatate din populatia celor 25 de state membre ale UE locuind in zonele
rurale, care acopera 90% din teritoriu, dezvoltarea rurala este o zona vitala ca importanta.
Agricultura si silvicultura sunt principalele exploatatoare ale terenului din zonele rurale, si ca
atare joaca un rol limportant ca inima a comunitatii rurale si ca baza pentru o tesatura
sociala puternica, pentru viabilitate economica si pentru managementul resurselor naturale
si peisajelor.
Numeroase sondaje de opinie instatele membre UE demonstreaza clar ca o regiune
rurala vie si sustinuta are o importanta foarte mare pentru cetatenii europeni.
Natura si regiunea rurala sunt locuri in care oamenii traiesc, muncesc, calatoresc si
gasesc resurse esentiale precum apa si sol incare cultiva recolte si hranesc animalele pentru
hrana. Mediul natural reflecta deci activitatile oamenilor care traiesc in el. Oamenii au
conturat intotdeauna mediul inconjurator in functie de nevoile lor, fie construind drumuri,
poduri, case sau locuri de munca. Activitatile agricole diferite produc peisaje, medii diferite
precum pasuni pentru hranirea animalelor, terenuri arabile pentru culturi agricole, livezi,
cranguri si podgorii.

MAI MULTE FONDURI PENTRU DEZVOLTAREA RURALA

In 2003, reforma PAC a inclus o intarire majora a politicii de dezvoltare rurala prin
reducerea platilor directe pentru fermele foarte mari si transferul fondurilor spre masurile de
dezvoltare rurala.
O alta masura importanta este abordarea de jos in sus a parteneriatului public /
privat, initiativa cunoscuta sub numele de Leader+,  indiferent daca proiectele de dezvoltare
rurala sunt finantate atat de UE cat si de guvernele nationale si firmele private. Ideea de
baza este de a oferi comunitatilor locale posibilitatea de a selecta si finanta proiecte care se
potrivesc mediului local si care pot avea beneficii pe termen lung. In plus, abordarea Leader
incurajeaza generatii de cai inovatoare care sa furnizeze o dezvoltare rurala sustinuta care,
impartasita oamenilor din intreaga Europa, pot depasi proiectul initial si pot influenta si
intensifica politicile de dezvoltare rurala.
In prezent exista mai putini fermieri decat in trecut, si nu mai lucreaza singuri: au
nevoie de serviciile oamenilor de afaceri pentru a pregati propriul produs, sa-l transforme si
sa-l vanda. O sursa aditionala de venit este adesea oferita de vacantele la ferma sau de
magazinele fermei. Aceste activitati functioneaza doar daca fermierii pot face imprejurimile
atractive, mentinand si respectand mediul inconjurator. Familiile de agricultori si
oameniicare traiesc si muncesc inregiunile rurale sunt si consumatori si vor sa beneficieze
de mediul rural ca si intreaga societate. Din aceste motive, scopul politicii de dezvoltare
rurala este mai larg decat activitatile de “agricultura” traditionala, incluzand masuri de
protectie si imbunatatire a mediului inconjurator, scheme de sprijin pentru comunitatile
rurale si de dezvoltare a economiei rurale ca intreg.

DEZVOLATAREA RURALA

Asistenta acordata agricultorilor si altor intreprinzatori din zonele rurale:

- insusirea de noi tehnici agricole si noi meserii rurale
- asistenta oferita tinerilor agricultori pentru a pune bazele unei ferme
- asistenta oferita agricultorilor cu vechime pentru a iesi la pensie
- folosirea serviciilor de consultanta
- investitii in agricultura/silvicultura
- modernizarea cladirilor si masinilor agricole
- asistenta acordata agricultorilor pentru a intruni standardele UE de mediu,
bunastare a animalelor si sanatate publica
- suportul acordat pentru facilitatile de de procesare a hraneiin ferma, astfel incat
fermierii sa obtina un venit mai mare din produsele proprii, adaugandu-le valoare
- asistenta pentru produsele de marketing
- imbunatatirea calitatii produsului
- formarea de grupuri de producatori in noile state membre
- sprijinul acordat agriculturii din zonele muntoase si dinalte zone cu “handiPAC”
- reabilitrarea productiilor agricole si silvicole cu potential afectate
- realizarea de imbunatatiri aditionale pentru bunastarea animalelor
- facilitati rurale
- incurajarea turismului
- imbunatatirea accesului la serviciile de baza pentru populatia rurala
- masuri de agri-mediu pentru un mediu inconjurataor mai bun
- compensari pentru agricultorii din zonele Natura 200
- impadurire
- masuri de imbunatatire a managementului padurilor

8. Noi state membre, noi provocari

Extinderea UE a inclus inca 10 state membre (Cipru, Rep. Ceha, Estonia, Ungaria,
Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia si Slovenia) incepand cu 1 mai 2004, o data
isorica pentru refacerea Europei dupa secole de divizari destructive generate de razboaie si
conflicte ideologice. Europa ca intreg va avea de castigat din asigurarea unei stabilitati
politice si a securitatii, ca si din extinderea pietei interne a UE de la 180 la 454 milioane de
oameni. Aceasta piata extinsa va oferi si oportunitati noi si importante pentru dezvoltarea
agriculturii europene si a politicii agricole comune.
Din punct de vedere numaric, impactul extinderii asupra agriculturii UE este unul
dramatic. Un numar de inca 4 milioane de agricultori s-au adaugat la populatia deja
existenta de agricultori ai UE de 7 milioane. Noile state membre au adaugat aproape 38
milioane hectare de teren agricol la cele 130 de milioane deja existente in UE- 15, o
crestere de 30%, in timp ce productia in UE va ceste cu aproape 10-20% pentru majoritatea
produselor. Acest lucru confirma ca potentialul de productie agricola al noilor membre state
este departe de a fi epuizat.
Agricultorii din noile state membre au acces la piata unica europeana si beneficiaza
de preturile acesteia relativ stabile, plus platile directe (faza care este pe punctul de a
atinge nivelul maxim) si masurile de dezvoltare rurala.
In ciuada progresului realizat in modernizarea si restructurarea sectorului agricol
care a avut loc in noile state membre (mai ales in tarile ex-comuniste), in ultimii ani una
dintre provocarile cheie au fost de a imbunatati prosperitatea in agricultura si in comuniatile
rurale ca intreg. Diferentele de prosperitate in UE- 15 si noile state membre sunt si mai
pronuntate in zonele rurale, din cauza combinatiei dintre veniturile scazute si ratele mari ale
somajului din aceste zone, comparativ cu regiunile urbane (aceste discrepante sunt mai
mari in noile membre state decat in UE- 15).
Aceasta este o provocare de care UE a inceput deja sa se preocupe, creand noi
masuri de dezvoltare rurala, create pentrua se adresa situatiilor specifice din noile state
membre. De exemplu, exista foarte multe ferme de “semi-subzistenta” in aceste state, care
produc ceea ce consuma, dar si vand o parte din productie. Pentru a ajuta familiile de
agricultori sa faca fata problemele cauzate de lipsa banilor pana cand ferma va fi
restructurata astfel incat sa devina viabila din punct de vedere comercial, sprijinul fianciar
este valabil pana la cinci ani. Serviciile de consultanta agricola pot fi subventionate pentru a
ajuta la asigurarea faptului ca agricultorii primesc sprijin profesional in scopul de a
desfasura activitati agricole intr-o maniera care sprijina protehjarea mediului, pentru a-I
ajuta sa diversifice activitatile agricole sau pentru a-si imbunatati facilitatile. Exista si o
investitie speciala sub forma de asistenta pentru a-I ajuta pe agricultorii din noioe state
membre sa indeplineasca standardele UE referitoare la sanatatea si igiena publica,
bunastarea animalelor si siguranta muncii.
Este important de evidentiat faptul ca obligatiile apartenentei la UE se aplica imediat
agricultorilor din noile state membre. Exemplu cheie este siguranta alimentara care este o
problema extrem de importanta pentru consumatorii UE, astfel incat nici o abatere de la
standarde nu poate fi luata neglijata.

9. UE- un comerciant mondial major de bunuri agricole

UE are contacte si relatii comerciale extinse cu tarile din lumea a treia si cu blocurile
comerciale. UE este un actor important in comertul agricol mondial, fiind cel mai mare
importator si cel de-al doile mare exportator de alimente. UE joaca un rol crucial in
stabilirea acordurilor mondiale de comert in Organizatia Mondiala a Comertului. A incheiat
chiar si este inprocese de negociere pentru acorduri comerciale bilaterala cu tari din lumea a
treia, acorduri de comert liber cu statele vecine, acorduri speciale cu statele aflate in curs de
dezvoltare, garantandu-le acces preferential pe piata europeana, dar si relatii mai vaste de
parteneriat cu grupurile regionale precum statele Americii de Sud din grupul Mercosur. UE
este singurul mare grup comercial, printre celelalte natiuni bogate, care nu numai
garanteaza accesul preferential pe piaia sa pentru importurile provenind din statele aflate in
curs de dezvoltare, dar chiar si import cantitati cosiderabile din aceste state.

Contributia UE la comertul agricol mondial

UE este un importator net de produse din agricultura, dar in acelasi timp est este  si
exportator pentru alimente.
UE a facut eforturi majore pentru a redirectiona politica agricola spre instrumente
mai transparente si care sa nu distorsioneze comerturile- mai ales prin renuntarea la
metodele de plata a agricultorilor in functie de productia realizata.
UE este si cea mai mare piata pentru exporturile agricole dinstatele aflate in curs de
dezvoltare si deschide calea, printre natiunile instarite, spre garantarea scutirii de taxe
vamale si de cote a produselor care-si au originea in tari mai putin dezvoltate.

IMPLICAREA IN REGULI COMERCIALE MULTILATERALE

UE este constienta ca dezvoltarea comertului intre toate statele lumii, fie ca sunt mai
mult sau mai putin dezvoltate, trebuie sa fie condusa de reguli multilaterale pentru
beneficiul tuturor statelor, mai ales al celor aflate in curs de dezvoltare. De aceea, UE este
un suporter puternic al Organizatiei Mondiale a Comertului si a jucat intotdeauna un rol activ
in discutiile si negocierile  legate de comertul agricol ale acestei organizatii. UE este
implicata in negocierile “Agenda de Dezvoltare Doha” (DDA), negocieri care propun un viitor
comert liber pentru intensificarea peocesului de dezvoltare. In ceea ce priveste agricultura,
acordul incheiat in august 2004 a pavat calea pentru negocieri viitoare care ar putea oferi o
mai mare liberalizare a comertului agricol decat cea oferita de negocierile anterioare
(“Runda Uruguay”). Acordul se blocheaza in reforma PAC a UE. Ar trebui sa aduca o
reducere substantiala a distorsionarilor comerciale agricole, eliminarea distorsionarilor
comericale ale practicilor competitive pentru exporturi si sa contribuie la o deschidere
seminificativa a pietelor agricole care sa permita un tratament special pentru produsele
sensibile. Toate statele aflate in curs de dezvolatere vor beneficia de tratament preferential,
permitandu-li-se sa se liberalizeze mai putin pentru o perioada mai mare de timp.

CEL DE-AL DOILEA MARE EXPORTATOR MONDIAL- SI CEL MAI MARE

IMPORTATOR

Agricultura europeana este un actor major pe pietele mondiale de agricultura.

Abilitatea agriculturii UE de a produce cantitati mari de produse agricole, precum si
diversitatea si calitatea acestor produse, demonstreaza de ce UE a devenit um exportator
major pentru multe produse alimentare. Dar acesta nu este un drum cu sens unic. UE este
si cel mai mare importator de produse din agricultura din lume.Exporturile nete ale UE au
scazut in aproape toate sectoarele incepand cu 1990.

COMERTUL CU STATELE AFLATE IN CURS DE DEZVOLTARE

 Rapoartele UE referitoare la produsele agricole importate din statele aflate in curs de

dezvoltare si cele mai putin dezvoltate este unul impresionant si deja mult mai mare decat
cel al SUA, Japoniei, Australiei si Noii Zeelande la un loc.

UE poate deci demonstra ca nu este o fortareata. Este un lider mondial care actioneaza in
scopul realizarii unei imbunatatiri graduale inliberalizarea comertului, folosind mijloace
multi-laterale si regional/bilaterale.

10. Costurile PAC

PAC exista de mai mult de 40 de ani ca una dintre cele mai importante politici pan-
europene. Nu este deci surprinzator faprul ca bugetul PAC a reprezentat o proportie
importanta din bugetul total al UE si din cheltuieli. Aceasta situatie s-a modificat in prezent,
cheltuielile PAC fiin limitate pe masura ce alte politici ale UE au fost dezvoltate. Dar exista
cateva mituri despre costurile PAC care trebuie sa fie risipite.

PAC A AVUT COSTURI PUTIN CAM RIDICATE

In primul an al existentei UE, PAC a reprezentat o proportie seminificativa din

cheltuielile bugetare, in doua-trei ocazii. Disciplina bugetara stricta, dezvoltarea activitatilor
UE in alte zone ale politicii si o serie de reforme ale PAC au contribuit la reducerea acestei
proportii. PAC costa in trecut Uniunea aproximativ 50 de miliarde euro pe an. Aceasta
reprezinta mai putin de 50% din totalul bugetului UE. Mai putin de 1% din GDP  este
cheltuit pentru procentul de 5,5% de populatie care se ocupa cu agricultura (in UE- 15,
inainte de extindere). Nu numai ca scade partea PAC din GDP-ul UE (de la 0,54% la
inceputul anilor ’90 pana la 0,33%, cat se preconizeaza, in 2013), dar aceasta parte scade
mult mai repede decat cheltuieleile publice ale UE (de trei ori mai repede in decada 1993-
2003).

COMPARATIV CU ALTE CHELTUIELI PUBLICE, ESTE REZONABIL

Iar costurile PAC ar trebui vazute in context.  Suma totala este, de exemplu, mai mica de
jumatate din cheltuielile pentru bunastare ale Germaniei. In medie, fiecare cetatean
contribuie cu aproximativ 2 euro pe saptamana pentru finantarea PAC, adica aproximativ
pretul unui kilogram de mere. Acesta este departe de a fi un pret ridicat de platit pentru o
hrana sanatoasa su o zona ruarala vie. Iar acesti bani au ajutat sa se realizeze schimbari
importante. Mai putini bani pentru subventiile pentru export, mai putin pentru sprijinul
comertului, dar mai mult pentru asistenta directa a producatorilor si pentru dezvoltarea
rurala.

CONTROLUL BUGETAR

PAC opereaza cu un set strict de parametri. Limitele bugetare sunt stabilite pentru a
controla cheltuielile dintr-un an si de-a lungul anilor. Limitele bugetare care se aplicau
pentru UE-15 au fost ajustate sa ia in considerare costurile extinderii pentru perioada de
dupa 2006. In orice caz, limitele preconizate pentru masurile comerciale si asistenta directa
pentru perioada 2007-2013 nu permit cresterea intermeni reali si vor deveni de la an la an
mai restrictive. In acelasi timp, PAC a fost reformat (de trei ori in 10 ani), partial printr-o
targhetare mai buna si prin controlul chetuielilor. Cheltuielile PAC au fost inghetate (in
termeni reali) pana in 2013. Acestea vor fi atent controlate- un nou mecanism de control al
disciplinei financiare este introdus inscopul de a asigura ca plafonul de cheltuieli nu este
depasit.

COSTURILE PAC IN PERSPECTIVA

Costurile PAC indica o evolutie clara:

- un procent scazut din GDP-ul UE (de la 0,54% la 0,43% la 0,33%)
- un procent mai mic din bugtul UE
- un procent mai mic din totalul cheltuielilor UE
- o modificare seminificativa in maniera de suport

11. Preocuparile oamenilor

Foarte multi oameni nu inteleg motivul pentru care agricultorii sunt platiti pentru a
face agricultura. Initial scopul era de a asigura ca hrana sa fie disponibila intotdeauna si la
preturi stabile, si ca agricultorii sa aiba venituri rezonabile si regulare, indiferent de
modificarile climatice. PAC a evoluat ,si acum, mai mult ca niciodata, are grija de intreaga
societate europeana. In plus, UE a depus eforturi cresute pentru a include cetatenii in
formarea politicilor si pentru a-I tine in legatura cu PAC.

 
 Cetatenii de astazi au nevoie sa nu mai fie deranjati de nesiguranta legata de
sanatatea si nesiguranta hranei. Ei trebuie sa fie siguri ca oferta de hrana disponibila este
una adecvata cerintelor lor. Preocuparile lor sunt acum axate mai mult pe metodele de
productie a hranei si a faptului daca este acordata suficienta atentie cerintelor comerciale,
cerintelor de mediu, sigurantei hranei, calitatii acesteia si bunastarii animalelor.
Si cetatenii sunt astfel mult mai implicati in luarea deciziilor. Acest lucru se intampla
pe mai multe cai:
- consultari formale si informale prin conferinte, dialoguri ale societatii civile si
comitete consulative;
- consultari video si prin internet;
- campanii de supraveghere si informare;
- descentralizarea procesului de luare a deciziilor la nivel regional si local referitoare
la formarea si implementarea politicilor agricole. In plus, Parlamentul European va avea
puteri noi inprocesul de creare a deciziilor PAC, facand posibila o alta sursa de influenta
inproces.
Cetatenii trenuie sa fie constienti ca PAC nu este separata si condusa de “Bruxelles”.
Se realizeaza prin negocierea dintre cele 25 de state membre. Si opereaza pe terenul
statelor membre. Rolul Comisiei Europen este de a asigura ca este condusa eficient si
corect.
Reducerea graduala costurilor reale ale PAC sunt dovada vie a abilitatii PAC de a
raspunde dorintelor cetatenilor. PAC se adapteaza la ceea se potriveste cel mai bine statelor
membre.

12. PAC- promovarea unei agriculturi sustinte intr-un mediu global

Rolul UE in agricultura a fost totdeauna acela de a ajuta in:

- asigurarea unei oferte stabile de hrana sigura si disponibila oricui pentru intreaga
populatie;
- oferirea unor standarde de viata rezonabile pentru agricultorii din UE, permitand sa
se dezvolte o industrie agricola moderna
- asigurarea faptului ca agricultura poate fi dezvoltata in toate regiunile UE.
Pe masura ce PAC s-a dezvoltat si a devenit mai sofisticat, in concordata cu
necesitatile cetatenilor UE, urmatorilor factori li s-a acordat o importanata mai mare:
- vegherea asupra bunastarii societatii rurale;
- imbunatatirea calitatii hranei Europei;
- garantarea sanatatii hranei;
- asigurarea protejarii mediului inconjurator pentru generatiile viitoare;
- asigurarea unor coditii mai bune pentru sanatatea si bunastarea animalelor;
- realizarea acestor obictive la costuri minime pentru bugetul UE (care se bazeaza
mai mult pe contribuabili, cetatenii de rand).
 UE are un model particular de agricultura care raspunde cerintelor societatii civile- in
termeni de asteptari referitoare la producerea hranei, siguranta hranei, standardele de
mediu si conservarea zonei rurale, relatiile cu lumea aflata in dezvoltare (comert agricol) si
valoarea banilor si taxelor. PAC este cel care livreaza toate acestea. A fost un drum lung de
la sustinerea supra-productiei spre o productie orientata sper piata si un sistem prietenos
pentru mediul inconjurator. Dar aceasta “evolutie verde” va continua.

 
 PAC-ul de astazi este o politica aleasa de societatea noastra. Putini isi pot imagina
cum ar fi regiunea rurala a UE si hrana fara PAC. Este nevoie de sprijinul consumatorilor,
contribuabililor si al societatii pentru a preveni riscul lasarii in paragina a terenurilor,
degradarii mediului rural, somajului si chiar declinul social al multor zone rurale. In plus,
PAC si alte politici ale UE au dus la crearea inei piete unice pentru bunurile provenite din
agricultura UE si a contribuit la pozitia de actor mondial major al UE in cea ce priveste
agricultura si hrana.