Asumarea finitudinii

„ Căci pentru mine a trăi este Hristos, și a muri este un câștig.” (Filipeni 1:21)

Desfășurarea vieții în societatea actuală atestă o criză a conștientizării morții, în sensul în care
oamenii, tehnic vorbind, sunt conștienți că există moarte, dar se comportă și trăiesc ca și cum
moartea nu ar exista.

Franz Rosenzweig, un filosof evreu, pleacă de la premisa că, pentru a avea o viziune cât mai profundă
asupra vieții și asupra esenței lumii, trebuie să iei ca punct de plecare moartea.

Moartea este un eveniment unic, real și inevitabil asupra unei persoane și care pune capăt vieții de
pe pământ.

În acest context se pune problema trăirii unei vieți autentice care se poate realiza doar în momentul
în care omul conștientizează că poate să moară în orice clipă, dar, mai mult decât atât, își dorește să
împlinească Cuvântul lui Dumnezeu, nu din frica morții, ci din dragoste pentru El.

Unii oameni aleg să trăiască clipa, alții se mulțumesc doar cu o viață etică, care se încadrează în
anumite constrângeri de ordin moral, în timp ce un credincios autentic, cunoscându-L pe Dumnezeu,
înțelege că fără pocăință, naștere din nou, împăcare cu Dumnezeu, fără iertare și fără credință, este
cu neputință să ajungă în viața veșnică, după trecerea sa în mormânt. Așadar, pentru cei credincioși,
moartea este o speranță, un câștig pentru că ei se luptă mereu să trăiască intr-un mod plăcut lui
Dumnezeu din dragoste și teamă sfântă pentru El și, astfel, vor trece din moarte la viața veșnică.

Aș dori ca Dumnezeu să ne ajute să avem o viață de creștini autentici în fiecare zi, să ne purtăm într-
un chip vrednic de Domnul, să-I fim plăcuți în orice lucru și trăindu-ne viața după modelul de veghere
al fecioarelor cu candelele aprinse astfel încât moartea să nu ne surprindă nicicând nepregătiți!

Adela Bura