Sunteți pe pagina 1din 4

Etica reproducerii și a terapiilor genetice

În zilele noastre circulă foarte multe informatii despre o varietate foarte


mare de domenii. Unul dintre aceste domenii este cel al cercetării și manipulării
ADN-ului. Despre acest domeniu se spun foarte multe lucruri, unul dintre ele
este acela că aceste cercetari ne vor deschide noi orizonturi legate de tratarea
unor boli foarte grave, a unor afecțiuni care se manifesta încă de la naștere ca
sindroame degenerative. Totuși realizarea unor astfel de cercetări presupune un
preț. Care este prețul și care este raportul dintre preț și bemeficiul dat de aceste
cercetări? Întrebare la care eu voi incerca sa răspund.

În momentul de față exista două documente care reglementează atât


posibilitatea de a desfașura cercetări la nivelul embrionului cel emis de
Conventia europeana privind drepturile omului și a demnității ființei umane față
de aplicațiile buologiei și medicinei, de la Oviedo din 1997 document dupa care
s-au ghidat mai multe state atunci când au structurat legi care să reglementeze
cercetările, si Protocolul adițional la convenția drepturilor omului Si a demnității
fiimței umane față de aplicațiile biologiei și medicinei, referitor la interzicerea
clonării ființelor umane de la Paris din 1998.

Ce inseamnă totuși cercetare în acest domeniu? Dezvoltarea oricărui tip


de cercetare presupune interventia la nivelul celulei de ADN, si dupa caz
observarea anumitor greșeli facute de natură , dar și încercarea de a le repara.
Cum știința acestor vremuri nu permite intervenția la nivelul celulei de ADN
variana dată de cercetători ecte acea a avortului. Deasemenea cercetarea în acest
domeniu presupune și dezvoltarea de experimente cu celule stern. Aceste celule
sunt niște celule care au capacitatea de a se transforma în orice tip de celulă din
corp. Acestea pot fi prevelate atunci cand embrionul este în faza de balastocit,
sau mura cum mai este denumit in acea faza , odata preluate embrionul nu
mai poate continua ciclul , iar dezvoltarea sa dacă va continua va duce la pariția
unor handicapuri foarte grave.

Acestea fiind spuse să incepem să analizăm un pic argumentele pro și


contra acestor teorii, vreau sa spun totuși ca lucrarea de față nu se vrea a fi un
tratat dau orice fel de lucrare care sa dea impresia unei autorități, ci este doar
opinia mea personală.
În următoarele rânduri voi încerca să prezint câteva arguente și contra
argumente folosite de anmiti oameni de știință în dezbaterile care s-au dus pe
această temă.

Pentru îmceput s-au desprins două mari direcții de discuție a cercetărilor


în domeniul genetic.

1. Ingineria genetică negativa, ramură caee se ocupă cu cercetarea si


dezvoltarea unor tratamente pentru unele disfuncții în scopuri
terapeutice, asemănător cu medicina tradițională.
2. Ingineria genetică pozitivă, ramură care se ocupă cu dezvoltarea de
îmbunătățiri acolo unde nu ste o necesitate terapeutică, căreia îi putam
face analogie cu cosmetica din medicina tradițională.

Aceste două ramuri se diferențiază ca scop și ca utilitate finală a studiilor


dar nu ca metode de lucru sau ca tehnici folosind aceleași instrumente. De aici
pornind și discuțiile au loc.

Folosirea ingineriei genetice într-o maniera pozitivă este asociată cu


eugenia, aceasta fiind considerată imorală. Totuși folosirea ingineriei genetice
negarive pentru a descoperi încă din primele săptămâni de sarcină dacă
copilul va suferi sau nu de anumite afecțiuni genetice și eliminarea
embrionului din uter în cazul descoperiri unor greșeli în codul genetic, este
deasemenea asociată cu o anumită formă de eugenie dar și cu o discriminare
față de persoanele cu handicap.(exemplu de eugenie: statul California unde
până in 1939 au fost sterilizate peste 13726 persoane dintre acestia 9113 erau
nebuni 4613 erau debili mintal, sterilizarea s-a produs pentru a li se controla
înmultirea persoanelor cu dizabilităti mintale). Eugenia este descrisă ca un
ideal, o doctrină, o știință, un set de practici (începând cu controlul nșterilor și
incheind cu eutanasia).

Curios este faptul că in lume există persoane care și-au castigat în instanță
dreptul de a nu se fi născut. Deoarece s-au născut cu malformații grave ce nu
permit un anumit standard de viață, apropiat de cel normal. În cazul de față au
fost dati în judecată doctorii ți mama pentru că au permis ca să se nască......
(este greu de crezut că această mamă a greșit față de copilul său. În ceia ce
privește elația ei cu copilul, ea i-a adus acestuia un beneficiu. Acesta are o
viață care merită trăită, grație alegerii sale. Ideia că s-ar putea să aibă o
obligație de ați recompensa copilul pentru faptul de a il fi adus pe lume este
absurdă. În astfel de cazuri , acuzațiile de a fi fost un prejudiciați prin
aducerea lor pe lume sunt pur și simplu greșit gândite.iar asta nu pentru ca
acești oameni nu suferă, nupentru că nu au fost vătămați, ci mai degrabă
pentru că nu este plauzibil să îi privim ca fiind nedreptățiți.). De aici pornind
ideia ca ar fi gresit să se permită ca să se aducă pe lume copii cu dizabilități.
Din faptul că ceva este rău, aducător de suferință pentru vcineva, nu rezultă
automat faptul că oamenilor ar trebui să li se interzică întreprindere acelei
acțiuni.

O discuție foarte interesantă a avut loc pe tema drepturilor embrionului,


este acesta considerat o potențială persoană si are prin urmare toate drepturile
asemenea unui om care poate să-și apere aceste drepturi sau datorită
incapacității de a se autoapăra i se pot încălca anumite drepturi, precum cel la
viață. Pe această temă s-au adus mai multe tipuri de argumente unele dintre
ele putând fi folosite și pentru susținerea avortului. Aceste discuții au avut loc
deoarece în ingineria genetică este necesară folosirea de celule stern care pot
fi recoltate doar din embrioni, și astfel prin recoltarea lor se încalcă dreptul la
viață al acestora.

Unul dintre argumentele care susșin că embrionii nu pot avea drepturi


egale cu ale unei persoane sună în felul următor: situașia embrionului de a nu
putea intreprinde nici o acțiune este asemanată cu a unui om care nu stie să
înoate și este în situația de a se îneca într-un râu. Astfel dacă cineva este in
trecere nu este obligat să sară in ajutor, acela va sari in ajutor dacă va ști să
înoate și dacă va avea curajul să sară i ajutor. Acea persoană incalcă sau nu
dreptul la viață a celui aflat în situația de a se îneca? Din acest argument ar
rezulta neobligativitatea noastră fată de aceste potentiale persoane. Un alt
argument ține de dreptul embrionului ca viitoare persoană și incălcarea
acestuor drepturi nu ar fi un pas greșit deoare ce și nouă ni s-a încălcat ca
generație anterioară spre exemplu dreptul la cunoaștere prin distrungerea
bibliotecii din Alexandria. Astfel daca noi nu avem nici un drept în raport cu
cei din trecut de ce cei din viitor ar avea vreun drept in raport cu noi.

Toate aceste discuții nu denota decât o perspectiva egoistă în care se pune


accent foarte mult pe principii ca: calitate a vieții sau dreptul de a face ce vrei
cu corpul tău. Nici unul dintre argumente nu expune un punct de vedere
creștin asta și din cauza ca biserica nu s-a implicat în susținerea unor campanii
de informare și de atemționare asupra pericolelor care le presupune ingineria
genetică. Deasemenea se observă o decădere a valorii persoanei. Oamenii
incep să fie văzuti ca indivizi fară o valoare intrinsecă ci doar ca membru
activ al unei comunități. Toate aceste ducând la o imagine greșită despre
dreptul fiecăruia dintre noi la viațafie ca fiintă reală fie ca persoană potențială.

Bibliografie

Daniela Cutas. Genetica reproducerii, ed Ideea Europeană, Bucuresti 2007