Nano Magma

S-ar putea să vă placă și

Sunteți pe pagina 1din 4

Programme Collaborative Project - Small or medium-scale focused research

project

Finantare: FP7 - Comisia Europeana


Acronim: NANOMAGMA
Contract nr.: 214107 /2008
Titlul proiectului: “NANOMAGMA” - NANOstructured active MAGneto-
plasmonic MAterials”
Perioada: 2008-2011

Co-Finanţare: Buget de Stat - Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Agentia Nationala


pentru Cercetare Stiintifica -ANCS
Subprogramul: Capacitati /Modul III-FP7
Acronim: RO-NANOMAGMA
Perioada: 2008-2011
Autoritatea Contractantă: Agentia Nationala de Cercetare Stiintifica
Contractor: Centrul International de Biodinamica
Reprezentant legal: Director CSI Dr Eugen Gheorghiu
Responsabil proiect: CSI Dr Eugen Gheorghiu

Rezumat proiect

Scopul acestui proiect este studiul, dezvoltarea şi aplicarea unui nou


concept de materiale nanostructurate formate prin combinarea de componente cu şi
activitatea plasmonica si magneto-optica (MO). Această combinaţie va produce
nanomateriale "magneto-plasmonice" adaptate la scara nanometrica. În timp ce
metalele nobile care prezinta rezonanta plasmonica nu au nici o activitate optico-
magnetica şi materiale feromagnetice prezinta o inhibare puternica a plasmonilor,
heterostructurile metalice făcute din metale nobile şi materiale feromagnetice pot
susţine plasmonii de suprafaţa, si pot avea in acelasi timp, activitate optico-
magnetica. Scara nanometrica este extrem de importanta aici, intrucat la baza se afla
interacţiunea între materialele active magneto-optice si câmpul electromagnetic al
plasmonului, care se extinde pe zone de ordinul nanometrilor. În plus, scara
nanometrica va fi necesara pentru a excita în mod eficient rezonanta plasmonului
localizat , fie în materiale continue cu caracteristici topografice cu dimensiuni de
ordinul nm, care vor prezenta rezonante asociate cu propagarea plasmon, şi
nanoparticule, şi anume, nanostructuri izolate, care vor prezenta plasmoni localizati.
Materialele feromagnetice extind rezonanta plasmonica a structurii, dar introduc
activitatea magneto-optica în sistem, absentă în straturi de metal nobil pur. În acest
fel, pentru controlul transmiterii luminii şi directionarea cu elemente de dimensiuni
sub lungimea de unda, şi aplicatii in senzoristica, posibile datorita materialelor
plasmonice, ne propunem ca, în materiale magneto-plasmonice acţiunea unui câmp
magnetic exterior va permita controlul extern al acestor proprietăţi de ghidare şi
cresterea sensibilitatii senzorilor plasmonici prin modularea câmpului magnetic. Prin
urmare, aceste materiale vor fi aplicabile într-un spectru larg de domenii de cercetare
şi industriale. Se presupune că ar putea deveni, elemente cheie in viitoarele
dispozitive nano- optice acordabile şi biosenzor cu sensibilitate crescuta. Materialele
magneto-plasmonice noi ofera sansa unica de a controla proprietăţile lor în mai mult
de un fel, atata timp cat activitatea magneto-optice va fi afectata de modificari ale
caracteristicilor plasmonului şi răspunsul optic va depinde de cel magnetic. Acesta
din urmă presupune un avantaj suplimentar fata de materiale convenţionale, deoarece
răspunsurile optice pot fi reglate activ prin intermediul unui agent extern: un câmp
magnetic.
Proiectul are două obiective principale; primul este realizarea materiale
magneto-plasmonice active cu proprietăţi adaptate la scara nanometrica şi intelegerea
interacţiunile proprietăţilor magnetice cu cele plasminice si optice, in relatie cu
oscilatiile sarcinii electrice.
Cel de-al doilea obiectiv este de a propune dispozitive pentru aplicaţii care pot
beneficia de această cuplare. Deoarece este de aşteptat ca proprietatile optice din
aceste materiale sa poata fi manipulate prin utilizarea unui câmp magnetic, acest lucru
va permite proiectarea şi dezvoltarea de noi dispozitive magneto-plasmonice. În
special, vom realiza un concept pentru nou tip de senzor bazat pe rezonanta
plasmonica de suprafata (SPR) cu elemente de MO, adică un senzor bazat pe
rezonanta magneto-plasmonica de suprafata (SPMR), comparand performanţele sale
cu cele ale senzorilor standard. Proiectul include, de asemenea, etape de prospectie
orientate spre folosirea siliciului. Această parte include identificarea de aplicatii
relevante ale materialelor magneto-plasmonice pentru microelectronica si tehnologia
informaţiei. În funcţie de proprietăţile materialelor vor fi propuse cateva cai pentru
aplicatii în domenii opto-electronice, spin-tronice, spin-fotonice pentru care vor fi
efectuate analize electromagnetice de simulare şi de integrare.

WP5: Punerea în aplicare si dezvoltarea senzorilor si biosenzorilor si gasirea de noi


aplicatii

WP5 - Activitatile CIB in cadrul proiectului

Obiective: Functionalizarea suprafetelor noilor straturi MO sensibile, dezvoltarea de


senzori de biosensori si aplicaţii în opto-electronica

A) Studiu şi optimizarea traductorilor a abordărilor senzoristice


B) Functionalizare chimice a noilor suprafeţe sensibile MO
C) Proiectarea şi dezvoltarea a unui platforme senzoristice combinate Impedanta/
Electrochimie şi SPR cu microfluidica integrata

Unul din obiectivele WP5 este analizarea noii generaţii de materiale magneto-
optice in domeniul şi a biosensorilor utilizând metodologia traductorilor SMPR
(Rezonanta Magnetica a Plasmonilor de Suprafata) dezvoltata în cadrul proiectului şi
sa demonstreze contributia lor la cresterea sensibilitatii acestor dispozitive. Scopul
principal este de a ajunge la o imbunătătire a sensibilitătii cu un ordin de marime. Mai
mult decat atat, va fi proiectat şi realizat un nou dispozitiv de SMPR şi masuratori
impedimetrice, pentru biodetectie in lichide. In acest scop vor fi luate in considerare
trei aspecte:

A) Studiul şi optimizarea abordărilor pentru dezvoltarea traductorilor şi a


detectiei:

Pentru dezvoltarea şi testarea conceptului de SMPR pentru aplicatii specifice, ar


trebui, in primul rand, sa dezvoltam un setup care sa permita combinarea sistemului
SPR (Rezonanta Plasmonilor de Suprafata) cu generarea campului magnetic si
detectia adecvata, si in al doilea rand, avand în vedere diferitele materiale testate si
experimentele, sa realizam testul cu materialul magneto-plasmonic optim care are
proprietatile necesare pentru diferite aplicatii. Se vor lua in considerare posibile
aplicatii ale tehnicii SMPR, avand ca straturi active straturile magnetice, straturile
granulare ale nanoparticulelor magnetice auto-organizate, structuri core-shell sau
heterodimeri. Intr-o primă instanta, aceste materiale vor fi testate pentru a determina
care are sensibilitate si răspuns mai mare fata de analitii specifici în prezenţa
câmpurilor magnetice joase. Va fi testata in special, eficienta materialului senzorilor
de avand in vedere:

I. Raspunsul SPR al nanoparticulelor de aur fata de nanoparticule magneto-


plasmonice pentru a observa daca exista unele selectii fata de analitii specifici in
functie de natura nanoparticulelor.
II. Efectul nanostructurilor utilizate pentru cresterea semnalului SMPR prin reactii de
bioafinitate selectate si aderarea sau/şi cresterea celulelor folosind analize combinate
de si Impedanta, precum şi Microscopia de Fluorescenta in conditii de reflexie totala
interna (TIRFM).

In paralel, vom aborda dezvoltarea unei platforme combinate


Impedanta/electrochimice şi SMPR cu microfluidica integrată prin dezvoltarea unui
modul de impedanta la frecvenţe joase diferential si multicanal cu masuratori rapide,
si cu opţiuni de potentiostat; apoi se va raliza integrarea modulului SMPR disponibil
în cadrul consorţiului. Intr-o etapa ulterioară se va dezvolta şi optimiza un sistem
micro-FIA (analiza prin injectare in flux) automat, compatibil cu cerinţele SMPR si
de Impedanta şi care va fi completat cu un software unitar pentru controlul curgerii, al
achiziţie şi prelucrarii a datelor atât de impedanta cat si de SMPR. În acelaşi timp,
vom investiga posibilitatile de integrare a compuşilor bioafini in senzorii bazati pe
materialele magneto plasmonice.
Non-specificitatea determinarilor electrice şi de SMPR este în prezent eludata prin
utilizarea de electrozi functionalizati cu materiale bioafine (de exemplu, anticorpi,
ADN), care fac ca sensibilitatea şi specificitatea de detectie sa fie puternic dependente
de calitatea stratului bioafin imobilizat, şi anume, disponibilitatea, distribuţia şi
orientarea elementelor de recunoaştere active. In cazul abordarii de
impedanta/electrochimie este in plus importanta alegerea cu atenţie a setup-ului
electrozilor.
Sistemul combinat SMPR-impedanta va fi folosit pentru a optimiza si controla
protocoalele de (bio) functionalizare si evaluare a capabilităţilor de detectie ale
senzorilor. Echiamentul Biacore 3000 disponibil comercial va fi folosit ca un standard
pentru evaluarea complementara a cresterii efectului SPR la materialele magneto-
plasmonice. Microscopia de Fluorescenta prin reflecţie totala internă (TIRFM), o
tehnica ce permite vizualizarea localizate, a fluoroforilor situati în apropierea unei
biointerfete, excitati prin intermediul campului evanescent propagat prin proba, va fi
utilizata pentru caracterizarea complementara a cresterii semnalului de SMPR datorat
nanoparticulelor selectate.

B) Functionalizarea chimica a noilor suprafete ale senzorilor MO:

Pentru a functionalizarea chimica a suprafetei acestor materiale MO de generaţie


nouă pentru aplicatii de biosenzori şi pentru a asigura performanţe analitice pentru
aplicaţii reale, trebuie să fie îndeplinite unele cerinţe. Substratul ar trebui să aibă o
suprafaţă omogenă, un design potrivit care să permită probei sa ajunga la receptorii
imobilizati de pe suprafaţa, şi să fie compatibil cu sistemul de citire. Mai mult decât
atât, în cazul interacţiunii ADN-ADN, receptorul (sonda de tip oligonucleotida) ar
trebui să fie puternic (eventual covalentl) ataşat la suprafaţă pentru a preveni
desprinderea sa şi instabilitatea semnalului; sonda ar trebui să fie uşor accesibilă
pentru interacţiunea biospecifica si sa permita reactia de hibridizare, care este un
eveniment de recunoaştere moleculară. În acest sens, protocoalele de imobilizare sunt
de o importanţă deosebita; acestea ar trebui să fie optimizate prin introducerea de
distantieri si cozi (moleculare), şi strategii pentru orientarea, optimizarea accesului la
suprafata si depunere a probei. Mai mult decât atât, în măsurători pe bază de SPR este
importanta prevenirea adsorbţiei nespecifice, a moleculelor prezente, pentru a asigura
un semnal specific bazat numai pe secvenţa de interacţiune sonda-ţintă. Selectivitatea
semnalului este primul parametru care trebuie luat in considerare, dar trebuie avuta in
vedere si sensibilitatea şi reproductibilitatea. Aceste măsurători vor fi efectuate cu şi
fără câmp magnetic, în scopul de a evalua sensibilitatea.
Sensibilitatea clasica raportata a senzorilor SPR este în intervalul nanomolar sau în
câteva cazuri subnanomolar (folosind secvenţe de oligonucleotide în lungime de 20-
30 de baze in solutie). Această valoare depinde de capacitatea suprafeţei şi de chimia
aplicată. Interesul nostru este de a obţine o mai mare sensibilitate, prin utilizarea
straturi MO subtiri.
În ceea ce priveşte studiul interacţiunilor proteine/anticorpi şi de creştere a
sensibilităţii acestora, prin utilizarea de materiale MO, în timp ce secvente de ADN
sunt relativ stabile pe o suprafata, comportamentul proteinelor este determinat de
influenta mediului în care se află. Astfel, chimia suprafetei pentru imobilizarea de
biomolecule ar trebui să ofere o adsorbţie non-specifica minima, eficienţă înaltă şi
selectivitate pentru imobilizarea de biomolecule, şi, în principal pentru proteine, un
mediu optim uniform şi controlat pentru o conformaţie şi activitate buna a proteinei.
În orice caz, suprafaţa a biosensorului va fi caracterizata inainte şi de după
functionalizare chimica pentru a evalua distribuţia si densitatea ligandului şi, eventual,
modificarile biologice induse de câmp magnetic.
Prezenţa unui câmp magnetic ar putea avea efecte asupra moleculelor biologice
investigate. Potenţialul biologic a efectelor câmpurilor magnetice de frecvenţe joase
este putin cunoscut datorita rezultatelor diferite ale studiilor epidemiologice şi de
laborator. Cu toate acestea, multe experimente au demonstrat că în cazul de la
câmpuri electromagnetice cu frecvenţe extrem de scăzute, cum ar fi 30 - 300Hz,
energie asociata este insuficienta pentru a induce fenomene de ionizare a moleculelor
sau ruperea legaturilor chimice slabe. Prin urmare, este posibil, în conformitate cu
cele mai multe date disponibile în literatura, sa se excluda faptul că interacţiunea
câmpurilor magnetice cu frecvenţe extrem de joase cu molecule cum ar fi ADN,
ARN, proteine etc pot duce direct la desfaceri de legaturi chimice.
După elaborarea unui substrat care conţine un strat de sensibil pentru masuratori
spr, efectuata in WP3 al proiectului NanoMagma, acesta va fi modificat chimic pentru
imobilizarea covalenta a ligandului şi vor fi testate capacitatile de hibridizare.
Parametriii analitici de interacţiune vor fi evaluati incepand cu soluţie standard de
oligonucleotide sintetice, în cazul interacţiunii ADN-ADN, sau utilizând o proteină
specifică în cazul interacţiunii proteine / anticorp. In cazul interacţiunii ADN-ADN, se
va utiliza procedura de imobilizare foarte reproductibila şi bine evaluata, bazata pe
tioli/dextran/streptavidina cu ligand biotinilat, deja utilizata în măsurători spr
convenţionale, pentru a evalua performanţele noilor straturi de biosenzori. În cazul
interacţiunii proteine/anticorp, se va imobiliza ProteinA din staphylococcus aureus
(metoda adsorbţiei fizice) folosndu-se ca ţintă anticorpi policlonali de iepure (IgG (r)).

S-ar putea să vă placă și