Sunteți pe pagina 1din 14

BOLILE ŞI DĂUNĂTORII PRINCIPALI AI MORCOVULUI

Cuprins

Prefaţă

O cultură de succes depinde în parte de prevenirea şi controlul efectiv al


dăunătorilor şi bolilor. Morcovii pot fi afectaţi de diferite boli şi dăunători atât în câmp cât
şi în depozit, care pot afecta serios productivitatea şi calitatea culturii.
Această broşură produsă de Bejo România oferă o descriere a principalelor boli şi
dăunători ai morcovului. De asemenea, sunt punctate câteva sfaturi pentru a preveni şi
controla aceste boli şi dăunători.
Bejo lucrează intens să dezvolte hibrizi noi şi de calitate îmbunătăţită, cu rezistenţe
la bolile şi dăunătorii importanţi.
Pentru informaţii despre tipul şi varietăţile de morcov, vă rugăm să contactaţi
reprezentantul nostru local. Alte surse folositoare de informaţii sunt incluse în catalogul de
produse Bejo şi pe site-ul www.bejo.ro.
Această publicaţie nu include informaţii referitoare la pesticide. Vă rugăm să
consultaţi furnizorul dumneavoastră de pesticide pentru tratamente şi indicaţii de
specialitate.
Sperăm că această broşură vă va fi folositoare şi vă dorim culturi sănătoase şi
productive.

Forma produselor

Seminţe de precizie Bejo tratate cu fungicide


Bejo furnizează seminţe de precizie tratate cu fungicide. Fungicidele protejează
sămânţa de morcov împotriva umezelii şi a ciupercilor din sol în timpul germinaţiei.
Sămânţa de morcov protejată de învelişul de fungicide poate fi identificat de culoarea sa
verde.
Seminţe de precizie Bejo tratate cu insecticide
Bejo furnizează, de asemenea, seminţe de precizie tratate cu un înveliş de fungicid
plus insecticid. Insecticidul oferă protecţie împotriva primei generaţii de musca
morcovului. Încetineşte formarea populaţiei acestui dăunător. Deoarece prima generaţie de
musca morcovului poate apărea din aprilie încolo, învelişul cu insecticid este recomandat la
semănare începând din luna martie, ca o alternativă la granule sau tratamentul aplicat în
câmp. Perioada în care are efect este comparabilă cu cea a aplicării granulelor. Sămânţa de
morcov tratată cu fungicide şi insecticide se poate cunoaşte după culoarea sa roşie.
Beneficiile seminţei de precizie tratată cu insecticide sunt:
- cantitatea de compus activ folosit este cu peste 90% mai mică decât în
cazurile tratamentelor tradiţionale, aşa cum sunt granulele;
- întregul compus este aplicat la locul potrivit, la rădăcina plantelor;
- aceasta are ca rezultat zero pierderi de pesticide.
Învelişul de insecticide nu are niciun efect negativ asupra prădătorilor naturali ai
muştei morcovului.
Seminţe de precizie netratate chimic
Pentru cultivatorii de morcov organic, Bejo furnizează seminţe netratate chimic.
După recoltare, aceste seminţe au fost tratate folosind numai metode fizice sau biologice.
Din 2004, politica noastră este să oferim o gamă largă de seminţe organice.
Seminţe drajate
Tipurile de produse descrise mai sus sunt disponibile şi ca seminţe drajate.
Seminţele drajate vor germina mai rapid şi mai uniform, oferind culturii dumneavoastră un
început promiţător.

Ciuperci

Alternarioza frunzelor, Alternaria dauci

Alternaria dauci este cel mai comun tip de alternarioză a frunzelor la morcovi.
Pierderea capacităţii de asimilare a suprafeţei frunzei, cauzată de un atac al acestei ciuperci,
poate provoca o reducere a productivităţii.
Simptome
Pe marginea frunzelor apar pete mici de culoare brună erodate de o zonă galbenă,
care conduc ulterior, în cazurile severe, la moartea ţesuturilor şi la uscarea completă a
foliolelor. Ca urmare, cultura dă impresia că ar fi fost arsă. Frunzele bătrâne sunt atacate
primele, fiind mai sensibile la alternarioză decât frunzele tinere. Rădăcina de morcov,
rămâne în general, neafectată. Frunzele infectate vor cădea uşor, cauzând probleme
recoltării mecanizate.
Dezvoltare şi infecţie
După recoltare, ciuperca poate rămâne în sol, pe resturile de plante, hibernând. În
condiţii de umiditate, sporulaţia ciupercii va fi accentuată la temperaturi cuprinse între 20°-
30°C. Ciuperca poate forma spori şi în condiţii mai reci, sub 8°C. Sporii sunt împrăştiaţi de
vânt, apă, oameni şi maşini. Temperatura optimă pentru germinarea sporilor şi demararea
infecţiei este de 28°C. Chiar şi aşa, boala apare mai ales în timpul perioadelor răcoroase şi
a celor cu umiditate prelungită, caracteristice toamnei.
Prevenire şi control
Menţineţi o rotaţie de durată a culturilor şi încercaţi să înfiinţaţi o cultură care se
dezvoltă uniform. Tratamentul foliar asigură un foliaj riguros care va fi mult mai puţin
sensibil la această boală. În timpul ultimelor faze ale perioadei de vegetaţie, tratamentul
foliar poate accelera regenerarea frunzelor pentru a simplifica recoltarea mecanizată. După
recoltare, orice rest de plantă trebuie imediat îndepărtat pentru a minimiza riscul ca infecţia
să se transmită culturilor care urmează să fie înfiinţate în acelaşi loc.

Alternarioza rădăcinilor, Alternaria radicina


Simptome
Alternaria radicina apare sub formă de pete negre oriunde pe suprafaţa rădăcinii
morcovului. Dimensiunea şi forma acestor pete poate varia de la semne minuscule lineare
la unele rotunde şi foarte extinse. Petele pot fi uneori observate în câmp, la partea
superioară a rădăcinii. Semnele de pe frunze şi tulpina lor seamănă cu cele produse de
Alternaria dauci - leziuni negre de formă iregulată, de obicei de-a lungul marginilor
frunzelor bătrâne. Pe frunze infecţia poate ajunge până la legătura vasculară a acestora,
ceea ce va cauza îngălbenirea, pălirea frunzelor, iar în final moartea lor.
Infecţia frunzelor cu Alternaria radicina tinde să fie mai puţin serioasă decât cea
cauzată de Alternaria dauci. Efectele bolii se regăsesc mai ales la morcovii păstraţi în
depozit.
Dezvoltare şi infecţie
În câmp, ciuperca poate migra de la frunze spre partea de sub pământ a morcovului.
Mai mult, infecţia poate pătrunde şi din sol prin rădăcinile superficiale sau direct prin
contactul cu rădăcina în sine.
Alternaria radicina se dezvoltă între -0,5° şi +34°C. Aceasta înseamnă că infecţia
se poate împrăştia în locurile de depozitare la temperaturi scăzute. Morcovii infectaţi pot la
rândul lor infecta morcovii sănătoşi care-i înconjoară. Frunzele prinse între rădăcini în
timpul recoltării reprezintă o sursă majoră de infecţie.
Prevenire şi control
Aveţi grijă ca resturile plantelor să se descompună rapid. Îndepărtaţi orice morcov
infectat şi resturile de plante înainte de depozitare.
Curăţaţi cu atenţie locul de păstrare şi benzile transportoare înainte de procesare.
O rotaţie de durată a culturilor se poate, de asemenea, dovedi eficientă.

Putregaiul cenuşiu, Botrytis cinerea

Simptome
La începutul perioadei de depozitare, pe rădăcini apar bine definite leziuni negre-
maronii fără nicio urmă de mucegai. Cum morcovii se păstrează pe perioade mai
îndelungate, susceptibilitatea la Botrytis creşte, iar ţesuturile infectate se vor acoperi rapid
cu mucegai, în care apoi se vor dezvolta scleroţii. În condiţii răcoroase va rămâne alb la
culoare, din acest motiv putând fi confundat cu semnele de Sclerotinia. În mai multe cazuri,
ciuperca este uşor recunoscută prin masa sa caracteristică de spori gri.
Dezvoltare şi infecţie
Ciuperca supravieţuieşte în sol şi pe resturile plantelor din cultură.
Infecţia se extinde în timpul perioadelor umede din toamnă, când rezistenţa
frunzelor se diminuează. Frunzele sunt infectate prin contact direct sau prin sporulaţie. De
la frunze, sporii pot ajunge, de asemenea, la rădăcină. Morcovii recent depozitaţi sunt mai
rezistenţi la atacul putregaiului cenuşiu. Cu cât ţesutul se deshidratează se poate infecta mai
uşor.
Un astfel de atac începe să fie vizibil în vârful rădăcinii. La o temperatură de
păstrare de peste 5°C, se vor dezvolta frunze noi care la rândul lor vor fi uşor de infectat.
Boala se poate împrăştia în spaţiul de depozitare ca rezultat al sporulaţiei şi al contactului
direct.
Prevenire şi control
Recoltaţi cultura pe vreme uscată pentru a limita cantitatea de pământ care rămâne
pe rădăcini.
Preveniţi deteriorările din timpul şi după recoltare.
Diminuaţi deshidratarea morcovilor şi preveniţi condensarea la locul de păstrare.

Cercosporioza, Cercospora carotae

Simptome
O infecţie de cercosporioză poate fi recunoscută prin petele mici, de formă rotundă
sau ovală ce apar pe foliolele sau pe peţiolul frunzelor. Petele au o culoare cafenie, fiind
înconjurate de o margine galbenă. În caz de atac grav, acestea confluează şi frunzele mor.
Ciuperca preferă frunzele tinere şi, în consecinţă, îşi face apariţia mai devreme
decât Alternaria dauci.
Dezvoltare şi infecţie
Ciuperca hibernează pe resturile din cultura de morcov şi pe plantele gazdă
sălbatice. Sporii germinativi pătrund în frunze prin deschizături naturale, precum stomatele.
O condiţie pentru dezvoltarea ciupercii este perioada de umectare a frunzelor de 24-48 ore.
Temperatura optimă este de 28°C. Depinzând de temperatură, boala începe să se manifeste
la zece zile de la infecţie. Cercospora este mai comună în câmpurile utilizate pentru
cultivarea intensivă a morcovului.
Prevenire şi control
Păstraţi cultura pe cât posibil sănătoasă şi viguroasă asigurând cele optime pentru
vegetaţie şi folosind pulverizarea foliară dacă este necesar.
Verificaţi cultura de simptomele bolii la intervale regulate de 14 zile.
Respectaţi rotaţia culturilor.

Înnegrirea rădăcinilor, Chalaropsis thielavioides, Thielaviopsis basicola, Chalara


elegans

Simptome
Poate fi recunoscută după petele negre, de formă neregulată care pot acoperi
întreaga suprafaţă a rădăcinii morcovului în numai câteva zile. Boala apare după ce
morcovii au fost spălaţi, ambalaţi în folie de plastic şi nu au fost păstraţi în depozite
frigorifice. Petele negre sunt rezultatul sporulaţiei abundente. Sporulaţia cu greu apare pe
morcovii care n-au fost ambalaţi în plastic, deşi pot avea o nuanţă pământie. Suprafaţa
afectată este foarte sensibilă la o infecţie secundară produsă de bacterii. Înnegrirea
rădăcinilor este o boală gravă a morcovului recoltat. Până acum, simptomele nu au fost
observate în câmp.
Dezvoltare şi infecţie
Ciuperca supravieţuieşte în sol şi pe resturile plantelor sub formă de spori în stare
latentă. Boala apare în toată lumea şi are o gamă largă de plante gazdă. De asemenea,
această ciupercă atacă şi cartofii şi curcubitaceele. Puţin este ştiut despre procesul de
producere a infecţiei.
Prevenire şi control
Evitaţi deteriorarea morcovilor în timpul şi după recoltare.
Înainte de sortare, îndepărtaţi de pe rădăcini, pe cât de mult posibil, pământul
aderent.
După recoltare, refrigeraţi morcovii cât de repede posibil, păstrându-i la o
temperatură de 5°C sau chiar mai scăzută.

Făinarea, Erysiphe heraclei

Simptome
Făinarea apare mai ales în timp de vreme secetoasă şi caldă. Frunzele plantelor
atacate sunt acoperite adesea de un miceliu alb, prăfos şi devin clorotice. În ciuda infecţiei,
frunzele pot încă părea sănătoase sub masa de spori de ciupercă. Dacă frunzele acoperite de
miceliu sunt expuse timp de câteva zile unor condiţii de umiditate, acestea pot avea deseori
consecinţe dramatice, frunzele slăbite, fără vigoare, devenind mult mai sensibile la
infectarea de către alţi agenţi.
Dezvoltare şi infecţie
Ciuperca se dezvoltă intens pe timp de vreme caldă şi uscată, deşi deshidratarea
totală nu-i prieşte. Făinarea este stimulată de perioadele de ceaţă din timpul nopţii sau
dimineaţa devreme.
Prevenire şi control
Menţineţi cultura viguroasă şi sănătoasă pe cât posibil, asigurându-i un optimum de
creştere şi pulverizaţi foliajul când este necesar.

Putregaiul uscat, Fusarium avenaceum

Simptome
Fusarium cauzează putregaiul uscat, în general între baza frunzelor şi partea
superioară a rădăcinii morcovului. Zonele afectate încep să se usuce şi capătă o culoare
maroniu-deschisă. Pe măsură ce atacul progresează, părţile afectate se usucă şi se întăresc.
În condiţii de umiditate, pe suprafaţa acestora se dezvoltă un miceliu de culoare roz.
Putregaiul începe în zona coletului, răspândindu-se ulterior şi în alte zone. În afară de
Fusarium avenaceum şi alte specii de Fusarium pot produce infecţii similare ca F.
acuminatum, F. equiseti, F. oxysporum, F. redolens şi F. solani.
Dezvoltare şi infecţie
Aceste specii de Fusarium apar în special în sol pe părţi ale plantei de deasupra şi
de sub pământ şi pe resturile rămase după recoltare. Fusarium avenaceum este un patogen
major al frunzelor care se transmite la seminţe. Paiele folosite pentru mulcire pot acţiona ca
o sursă de infecţie. Ciuperca supravieţuieşte sub formă de miceliu, ca spori. Infecţia se
produce în general la temperaturi între 7°-20°C. La temperaturi mai scăzute de 0°C şi în
condiţii de secetă, daunele pot fi limitate. Minimizând deteriorarea morcovilor în timpul
recoltării va limita şi apariţia putregaiului uscat în timpul păstrării.
Prevenire şi control
Limitaţi orice deteriorare a morcovilor în timpul recoltării.

Pătarea violeta a rădăcinilor, Helicobasidium purpureum

Simptome
Helicobasidium poate fi recunoscută după miceliul violet-închis, în care se găsesc
numeroşi scleroţi mici de culoare neagră. Morcovii infectaţi tind să aibă pământ în exces pe
ei când sunt recoltaţi. Infecţia în sine rămâne la suprafaţă, dar ţesutul respectiv poate încet
să înceapă să putrezească. Plantele afectate au semne de pălire şi ofilire pe frunze.
Deasupra solului miceliul devine mult mai vizibil, având o culoare de la alb la purpuriu.
Ciuperca se poate transmite de la morcov la morcov prin sol.
Dezvoltare şi infecţie
Această ciupercă care se formează în sol, are o gamă variată de plante gazdă care
include cartoful, cicoarea, sfecla roşie, morcovul, fasolea, ţelina şi varza. Ciuperca se
dezvoltă lent. Optimul său termic este între 20°-25°C. Dezvoltarea este practic oprită sub
5°C. Infecţia apare într-un stadiu mai timpuriu, dar îi ia multe săptămâni pentru ca primele
simptome să devină vizibile.
Prevenire şi control
Respectaţi rotaţia culturilor, preferabil cu cereale şi iarbă.
Îndepărtaţi şi distrugeţi morcovii atacaţi.
Selectaţi o parcelă de teren pentru înfiinţarea culturii, cu condiţii bune de drenare.
Păstraţi eficient buruienile sub control.
Asiguraţi o creştere regulată a culturii, utilizarea controlată a fertilizanţilor jucând
un rol important în acest context.

Putrezirea rădăcinilor, Mycocentrospora acerina

Simptome
Mycocentrospora acerina apare mai ales în regiunile cu climat temperat. Infecţia
acesteia cauzează prezenţa unor pete care pot acoperi întreaga suprafaţă a rădăcinii. La
început ţesutul atacat este umed şi de culoare maronie, pe măsură ce atacul progresează,
petele capătă rapid culoarea neagră. Marginile petelor au culoare maronie-deschisă.
Simptomele sunt asemănătoare cu cele produse de Alternaria, deşi petele adâncite, de
culoare neagră din zona coletului, diferenţiază această boală de Alternaria. Oricum, un
răspuns concret al cauzei infecţiei poate fi obţinut numai prin examinarea la microscop.

Dezvoltare şi infecţie
Pentru această ciupercă, temperatura optimă este de 17°-20°C. Chiar şi aşa,
dezvoltarea miceliului începe la 0°C. În general vorbind, o infecţie nu devine evidentă până
în timpul perioadei de depozitare. Până la acel moment, dezvoltarea ciupercii este limitată.
După câteva luni, infecţia poate lua proporţii serioase chiar şi la temperaturi de păstrare
scăzute. Ciuperca supravieţuieşte în sol sub forma pereţilor îngroşaţi de spori aflaţi în stare
latentă. Sub influenţa luminii, un tip de spori (conidia) se dezvoltă şi sunt uşor împrăştiaţi
de vânt şi apă. Începând de la frunze, ciuperca poate infecta şi rădăcina morcovului.
Deteriorările provocate în timpul şi după recoltare reprezintă, de asemenea, o cale majoră
de atac al acestei ciuperci.
Prevenire şi control
Restricţionaţi creşterea frunzelor prin limitarea aplicării de azot şi menţineţi un
foliaj ferm şi verde cu ajutorul tratamentelor foliare. Când schiţaţi un program de cultură,
evitaţi alte plante gazdă, precum ţelina şi pătrunjelul.
Preveniţi deteriorările din timpul vegetaţiei, recoltării şi păstrării. O perioadă de
tratare a eventualelor răni produse, poate limita considerabil infecţia. Este o idee bună să
luaţi mostre pentru testare câteva săptămâni înainte şi după recoltare, păstrându-le la 10°C.

Mana rădăcinilor, Phytophthora porri, P. megasperma, P. cactorum


Simptome
O infecţie cu Phytophthora se manifestă pe rădăcini, sub forma unor benzi umede
de culoare neagră-maronie. Ţesutul afectat capătă consistenţa cauciucului sau se înmoaie.
Semnele infecţiei pot apărea uneori în câmp, dar în cele mai multe cazuri simptomele sunt
încă vizibile imediat după recoltare. Boala continuă să se dezvolte chiar şi în depozit la
temperaturi scăzute. În condiţii de umiditate, se dezvoltă un mucegai alb şi dens. Mana
rădăcinilor este astfel pe drept asociată cu o drenare deficitară a solului.
Dezvoltare şi infecţie
Ciuperca supravieţuieşte în sol sub formă de pereţi îngroşaţi cu spori în stare
latentă, infecţia manifestându-se numai în condiţii de umiditate excesivă.
Prevenire şi control
Evitaţi stresul cauzat de umiditatea accentuată prin stropire sau irigare îndelungată.
Depozitaţi morcovii la temperaturi scăzute şi o umiditate relativă mai mică de 95%.

Pseuodocercosporioza, Pseudocercosporidium carotae

Simptome
Este o ciupercă cu creştere lentă care poate afecta şi rădăcina morcovului şi
frunzele. Infecţia începe cu apariţia unor pete mici, de culoare neagră, pe întreaga suprafaţă
a morcovului. Aceste pete se unesc treptat şi capătă formă neregulată, acoperind în cele din
urmă tot morcovul. Suprafaţa atacată este tare, uşor adâncită şi clar conturată. În condiţii
certe un miceliu verde-măsliniu se va dezvolta deasupra leziunilor. Iniţial, boala formează
pete rotunde sau mai neregulate pe frunze care au o culoare variată de la gri la negru. Petele
apar ca fiind bine definite, dar folosind o lupă va fi vizibil cum zonele afectate vor radia
spre ţesuturi sănătoase. Petele pot creşte în număr şi dimensiune până ce se vor contopi,
după care întregul ţesut al frunzei va muri. Se pare că ciuperca preferă ţesuturile
îmbătrânite. În câmp, boala este greu de distins faţă de Cercospora şi Alternaria dauci.
Cercospora preferă frunzele mai umede. Alternaria dauci debutează în special de-a lungul
marginilor frunzelor. Pseudocercosporidium poate cauza pierderea răsadurilor. Părţile de
sub pământ devin maroniu-închise sau se înnegresc, în timp ce cotiledoanele rămân verzi.
În timpul perioadelor umede, plantele care supravieţuiesc sunt atacate de pete necrotice pe
frunze.
Dezvoltare şi infecţie
Infecţia poate apărea atât în sol cât şi în aer. Ciuperca se dezvoltă la variaţii ale
temperaturii de la -3°C la +25°C cu un optimum în jur de 18°C. După câte se cunoaşte,
morcovul este singura plantă gazdă.
Prevenire şi control
Nu este clar care este cel mai bun mod de prevenire sau control al acestei boli. Se
presupune că o toamnă umedă promovează dezvoltarea acestei ciuperci.

Petele adâncite, Pythium spp.

Simptome
La începutul atacului, sub epiderma morcovului apar pete mici ovale, de culoare
maroniu-cenuşie sau portocaliu-maronie. Pe măsură ce atacul progresează, epiderma se
rupe, iar pe rădăcină apar zone adâncite şi vizibile cu ochiul liber. În şi pe aceste adâncituri,
creşte un ţesut cu aspect lignificat.
Dezvoltare şi infecţie
Boala este produsă de ciupercile din genul Pythium, dintre care Pythium violae este
una dintre cele mai importante. Ciupercile hibernează sub formă de miceliu pe materiale
organice şi resturile plantelor şi sub formă de structuri latente, care pot supravieţui în sol
perioade extinse de timp. În cele mai multe cazuri, petele adâncite devin vizibile numai
după o anumită perioadă de creştere de cel puţin 12 săptămâni. Se presupune că infecţia în
sine apare într-o fază timpurie. Cu cât morcovul se maturizează, sensibilitatea la aceasta
creşte. În condiţii adecvate un morcov ajuns pe deplin la maturitate poate fi sever afectat
într-un timp scurt. Agenţii patogeni secundari pot folosi zonele afectate ca punct de intrare,
agravându-se starea. Temperatura optimă la Pythium variază între 18°-25°C. Nivelul
infecţiei la o anumită parcelă de teren poate varia mult de la an la an. Boala petelor
adâncite este asociată cu administrarea masivă de fertilizanţi cu o cantitate mare de apă
existentă în sol în faza de început a perioadei de vegetaţie şi de asemenea, când morcovii se
maturizează. Un pH al solului mai mare de 8 se pare că reprimă această boală.
Prevenire şi control
Folosiţi un sol cu un nivel foarte scăzut de Pythium. Cercetătorii au opinii diferite în
ceea ce priveşte importanţa respectării rotaţiei culturilor. Chiar şi aşa, se poate presupune
fără probleme că şi aceasta este o modalitate de reducere a riscului apariţiei petelor
adâncite. Pythium violae are un număr de plante gazdă care nu prezintă simptome. Printre
acestea se numără broccoli, conopida, ţelina şi sfecla roşie. Ceapa este o cultură anterioară
bună. Dacă cultura apare ca afectată, o soluţie ar fi să fie recoltată timpuriu. Asiguraţi-vă că
solul este bine drenat.

Rhizoctonioza, Rhizoctonia carotae

Simptome
După o perioadă de depozitare, pe rădăcini apar pete mici, adâncite, acoperite de un
mucegai albicios. Pe măsură ce atacul progresează, petele se măresc şi se adâncesc,
devenind asemenea unor cratere în care uneori se pot vedea scleroţii ciupercii (1-3 mm), de
culoare maronie sau neagră. După spălare, miceliul nu prea mai este vizibil, însă suprafaţa
morcovului rămâne clar afectată de semnele rhizoctoniozei.

Dezvoltare şi infecţie
Scleroţii în stare latentă rămân în sol. Pe frunzele bătrâne, ciuperca se află în stare
de sporulaţie. Morcovii recoltaţi pot purta infecţia sub formă de scleroţi. O altă sursă
majoră este materialul de ambalare infectat, in mod particular lăzile de păstrare din material
lemnos. Ciuperca se dezvoltă rapid în condiţii de umiditate. Chiar şi la temperaturi în jur de
0°C, aceasta îşi menţine un ritm de creştere constant. O peliculă de umiditate, produsă pe
morcovi prin efectul de condensare, accelerează dezvoltarea ciupercii. Poate apărea şi o
infecţie secundară cauzată de bacterii sau de alte ciuperci.
Prevenire şi control
O bună igienizare este foarte importantă. Este recomandabil să dezinfectaţi lăzile
pentru păstrare.
Evitaţi schimbările de temperatură în depozit.
Este important să respectaţi rotaţia culturilor.

Putregaiul alb, Sclerotinia sclerotiorum


Simptome
În depozit, morcovii atacaţi sunt acoperiţi de un miceliu alb în care se formează
scleroţii ciupercii. Ciuperca are numeroase plante gazdă şi poate provoca daune şi frunzelor
în câmp.
Dezvoltare şi infecţie
În condiţii constante de temperaturi scăzute şi umiditate persistentă, scleroţii rămaşi
în sol germinează şi fungii rezultaţi răspândesc spori prin vânt şi ploaie.
Primele infecţii se găsesc la baza peţiolului frunzei şi se răspândesc rapid în frunză.
Frunzele afectate devin de culoare maroniu-închisă şi deseori pe acestea se dezvoltă un
miceliu caracteristic de culoare albă, în care după o vreme, se formează scleroţi negri aflaţi
în stare latentă, chiar şi în câmp. De obicei şi peţiolul frunzelor este atacat. Iniţial,
morcovul în sine nu prezintă niciun simptom. În depozit se pot remarca pagubele
Sclerotiniei, cea care provoacă problemele principale morcovilor.
Prevenire şi control
Controlul buruienilor este important deoarece multe dintre ele sunt plante gazdă
pentru Sclerotinia. Aveţi aceasta în vedere când întocmiţi programul culturii. Culturile
indicate pentru rotaţie sunt ceapa, sfecla roşie, spanacul, cerealele şi porumbul. După
recoltare refrigeraţi imediat morcovii şi menţineţi o temperatură constantă de păstrare
pentru a preveni condensarea pe cât de mult posibil.

Viruşi

Virusul petelor galbene al păstârnacului

Simptome
Rădăcinile încep să se usuce de la exterior spre interior, iar frunzele tinere se
veştejesc, în timp ce celelalte par sănătoase pentru început. Plantele afectate la începutul
perioadei de vegetaţie mor. La plantele mature, ţesuturile necrozate sunt însoţite şi de
deformarea şi îngălbenirea frunzelor.
Dezvoltare şi infecţie
Boala este cauzată de infecţia cu Anthtiscus phylum, virusul petelor galbene al
păstârnacului. Apare şi la asmăţui, mărar, coriandru şi în special la umbeliferele sălbatice.
Virusul este transmis prin afide, după o perioadă de incubaţie, plantelor sănătoase. Afidele
iau virusul de la plantele infectate, numai dacă sunt infectate cu un alt tip de virus
Anthriscus, care ca şi virusul petelor galbene, apare uneori şi la pătrunjelul sălbatic fără
simptome. Morcovul nu este o plantă gazdă pentru acest virus ajutător. În consecinţă,
virusul petelor galbene al păstârnacului poate fi transmis de la pătrunjelul sălbatic la
morcovi, dar nu şi de la morcovi la pătrunjelul sălbatic sau de la morcov la morcov. Având
astfel o viziune a modului în care afidele transmit virusul, aplicarea insecticidelor are efect
mic supra răspândirii acesteia.
Prevenire şi control
Nu este cunoscută nicio măsură efectivă de control a virusului.

Virusul foliajului roşu

Simptome
Virusul foliajului roşu apare iniţial ca o îngălbenire a frunzelor, dând impresia că
planta suferă de o carenţă de nutriţie. În curând, culoarea galbenă se va înroşi.
Dezvoltare şi infecţie
Acest virus se manifestă de obicei, în combinaţie cu virusul piticirii morcovului.
Transmiterea acestor viruşi se face de către unele specii de afide.
Prevenire şi control
Încercaţi să ţineţi afidele departe de cultură.

Micoplasma

Razele galbene

Simptome
Primele simptome constau în îngălbenirea frunzelor de creştere din centrul
coletului. Planta pare a suferi de o deficienţă a nutrienţilor esenţiali. Mai târziu se dezvoltă
o masă anormală de frunze noi. În final, frunzele bătrâne se înroşesc, iar radicele se
dezvoltă şi acesta anormal, ducând la “formarea barbei”.
Dezvoltare şi infecţie
Boala este cauzată de fitoplasmă, un organism asemănător bacteriei, de formă
neregulată înconjurat de o membrană fără un perete real de celule. Agentul patogen este
transmis de la plantă la plantă de către insecte, printre acestea o specie aparte de lăcustă.
Afecţiunea razelor galbene este comună culturii de morcov şi este considerată de
importanţă minoră în cele mai multe ţări producătoare de morcovi. Pierderile de producţie
care sunt minore nu justifică costurile de control al lăcustelor care transmit patogenul.
Agentul patogen are o gamă largă de plante gazdă printre culturile comerciale, incluzând
ţelina, ceapa, salata şi andivele.
Prevenire şi control
Menţineţi scăzut numărul de buruieni (ex. trifoiul) în şi în jurul câmpului. Aceste
buruieni formează o sursă de hrană şi adăpost pentru insecte. Imediat după recoltare araţi
câmpul. Evitaţi să înfiinţaţi culturi sensibile la această afecţiune pe terenurile adiacente.

Bacterii

Putregaiul umed, Erwinia carotovora subsp. carotovora

Simptome
Erwinia cauzează dezintegrarea foarte rapidă a legăturilor vasculare. Ca urmare,
ţesutul atacat se transformă într-o masă mucilaginoasă, în timp ce epiderma rămâne de
obicei intactă. Putrezirea este însoţită de un miros neplăcut, produs de dezvoltarea
secundară a bacteriilor. Atacurile putregaiului umed rar se produc în câmp şi de obicei, sunt
asociate condiţiilor cu umiditate excesivă. În mai multe cazuri, infecţia devine evidentă
numai în timpul transportării şi depozitării.
Dezvoltare şi infecţie
Erwinia este larg răspândită în sol, supravieţuind pe resturile plantelor. Bacteria este
un parazit care pătrunde cu uşurinţă prin rănile produse în timpul recoltării, sau de infecţiile
cu ciuperci, de îngheţ sau insecte. Tratamentul aplicat produselor recoltate şi condiţiile de
păstrare, determină dacă vor apare probleme. Dezvoltarea bacteriei în sistemele de spălare
poate ridica probleme de putrezire, în special dacă morcovii sunt ambalaţi în plastic şi nu
sunt refrigeraţi. Erwinia carotovora este deseori menţionată împreună cu problemele
putregaiului umed, dar cu siguranţă nu e singura bacterie care cauzează aceste probleme. Pe
lângă alte specii de Erwinia, Pseudomonas marginalis poate de asemenea, infecta
morcovul. Acesta din urmă, se dezvoltă şi la temperaturi aproape de limita de îngheţ.
Prevenire şi control
Preveniţi şi limitaţi deteriorările din timpul şi după păstrare.
După spălare, uscaţi imediat morcovii şi menţineţi o temperatură de păstrare
scăzută.
Schimbaţi apa de spălare la intervale regulate.
Anual, dezinfectaţi spaţiul de depozitare, sistemul de spălare şi lăzile.
Nu cultivaţi morcovi într-un sol care nu e bine drenat.

Râia morcovului, Streptomyces scabies

Simptome
Caracteristice sunt lignificarea zonelor afectate, adesea sub forma unei benzi
circulare în jurul morcovului. Râia apare mai ales în sol calcaros cu preponderenţă pe timp
de secetă accentuată.
Dezvoltare şi infecţie
Leziunile scabiei apar din cauza faptului că bacteria produce creşteri anormale şi
celule infectate. Scabia are un număr de plante gazdă, incluzând sfecla roşie, cartoful,
napul, ridichea şi păstârnacul.
Prevenire şi control
Irigaţi când este necesar, în special în timpul perioadei de creştere a circumferinţei
morcovului
Evitaţi terenul folosit la cultura cartofului.

Pătarea bacteriană, Xanthomonas campestris pv. carotae

Simptome
Bacteria Xanthomonas cauzează apariţia pe frunze a unor pete neregulate, de
culoare cafenie, iar pe peţiolul frunzelor apar pete alungite de culoare maroniu-închisă.
Îngălbenirea frunzelor este o altă caracteristică destructivă de debut a acestei boli.
Xanthomonas se manifestă cel mai bine în zonele cu umiditate şi temperaturi ridicate.
Infecţia bacteriană afectează şi procesul de recoltare mecanizată prin reducerea vigorii
foliajului.
Dezvoltare şi infecţie
Bacteria poate supravieţui în sol, în condiţii propice. În timpul perioadelor de ploi
sau irigaţie, aceasta este adusă la suprafaţă şi apoi în aer prin intermediul apei care bălteşte
pe sol, permiţându-i să fie împrăştiată de vânt pe distanţe mari. Este cunoscut că şi insectele
pot transporta bacteria. În condiţii de căldură (25°-30°C) şi umiditate, bacteria se poate
multiplica rapid. Pentru a putea fi în măsură să infecteze interiorul frunzei, bacteriile au
nevoie de prezenţa unei pelicule de apă pătrunzând prin pori în interiorul ţesuturilor. În
frunză, bacteriile se pot multiplica cu rapiditate în spaţiul dintre celule, perturbând
funcţionarea celulelor înconjurătoare. Odată ce infecţia s-a instalat, este dificil, dacă nu
chiar imposibil, să se găsească măsuri adecvate de control.
Prevenire şi control
Respectaţi rotaţia culturilor.

Nematozi
Nematodul rădăcinilor, Meloidogyne hapla

Simptome
Morcovul este malformat, ramificat, ascuţit. Pe rădăcină apar numeroase
excrescenţe de dimensiunea a câtorva milimetri. Cazurile severe de infecţie timpurie pot
aproape distruge răsadurile. Din cauza numeroaselor ramificaţii ale rădăcinii, plantele
afectate sunt greu de scos din pământ.
Dezvoltare şi infecţie
Nematodul apare în sol şi este atras de exudatele chimice ale morcovului din timpul
germinaţiei şi a dezvoltării celulare. Larva invadează rădăcina şi atacă părţile superioare,
cauzând gigantismul celulelor înconjurătoare. Femelele se dezvoltă foarte mult,
transformându-se de la o stare zveltă şi mobilă la un adult static, de formă sferică. Ca
rezultat al migrării şi dezvoltării nematodului în interiorul morcovului, ţesutul din jurul său
trece printr-un număr de schimbări morfologice, cauzând apariţia unor protuberanţe ca
nişte noduri. În final, ţesutul din jurul femelei se rupe, eliberând o masă gelatinoasă
conţinând câteva sute de ouă din care larvele se dezvoltă. Nematodul rădăcinilor are
numeroase plante gazdă şi se multiplică pe barba-caprei, cartof, mazăre, trifoi, salată şi
morcov. În multe cazuri, cultura este afectată pe parcele izolate.
Prevenire şi control
Respectaţi o rotaţie de durată a culturilor de cel puţin 1:5.
Pentru a reduce gradul de atac, trebuie practicat asolamentul cu culturile de
graminee.

Insecte

Afidele, Cavariella aegopodii

Simptome generale
Afidele se localizează, de obicei, pe partea inferioară a frunzelor şi pe frunzele
tinere din jurul coletului. Deşi foliajul poate începe să se încreţească şi să se îngălbenească,
daunele directe sunt de mică importanţă. Ce este important este faptul că afidele pot
transmite câteva tipuri de infecţii virale.

Cavariella aegopodii este o specie comună de afide. Hibernează pe sălcii sau pe


plante gazdă perene. Insecta este greu de identificat în timpul vegetaţiei, atenţia fiind atrasă
mai degrabă de resturile produse de „năpârlirea” insectelor. Acestea dau impresia că solul
de sub plantele gazdă pare a fi acoperit cu scrum de ţigară. Afidele salciei au cel mai mare
impact asupra morcovilor prin transmiterea a numeroşi viruşi.

Musca morcovului, Psila rosae

Simptome
Musca morcovului este una dintre cele mai comune dăunătoare a morcovului.
Larva, de culoare albă, sapă galerii în morcov, în special la suprafaţa acestuia. Aceste
galerii capătă culoare ruginie şi determină slăbirea plantelor, infecţiile timpurii putând duce
la pierderea răsadurilor. Larvele mai bătrâne pătrund în rădăcina principală, sapă înspre
jumătatea inferioară a morcovului, cauzându-i bifurcarea, o dezvoltare anormală şi un
aspect fibros.
Dezvoltare şi infecţie
Musca morcovului hibernează în sol sub formă de pupă. Primele insecte ajunse la
maturitate îşi fac apariţia la mijlocul lui aprilie, căutând loc de adăpost (de exemplu, în
rândurile de gard-viu sau în tufişuri) unde să se hrănească şi să se împerecheze. Musca
poate acoperi distanţe mari. După-amiaza târziu, femelele îşi părăsesc adăposturile pentru
a-şi depune ouăle pe sau în solul din jurul plantei. Ouăle sunt lăsate spre a fi purtate de vânt
sau ploaie în sol sau alt mediu favorabil pentru dezvoltarea ulterioară.
După aproximativ opt zile, larvele ies din ouă şi încep să se hrănească pe rădăcinile
fine laterale. Mai târziu vor ataca şi vor pătrunde în întreaga rădăcină. În timpul creşterii,
larvele îşi vor lepăda învelişul de două ori. De fiecare dată, mai înainte ies din interiorul
morcovului. După aceasta, ele vor săpa din nou galerii în acelaşi morcov sau în alţii din
apropiere. Fiecare larvă poate ataca mai multe plante. Odată ce larva este matură pe deplin,
va părăsi morcovul pentru a intra în sol în starea de pupă.
Morcovii care sunt semănaţi timpuriu pot fi atacaţi într-o fază iniţială şi la mijlocul
lunii mai. Musca morcovului poate fi prezentă în câmp de la mijlocul lui aprilie până în
octombrie. În timpul acestei perioade, poate depune ouă în câmp. Aşadar, cultura trebuie să
fie continuu protejată împotriva larvelor.
Prevenire şi control
Folosiţi seminţe tratate cu insecticid. Aceasta oferă o bună protecţie faţă de prima
generaţie a muştei morcovului şi se recomandă pentru semănare începând din aprilie. Pot fi
utilizate capcane adezive pentru a detecta generaţia următoare.
Asiguraţi-vă că numărul de locuri de adăpost, precum gardurile-vii sau tufişurile din
apropierea câmpului de producţie este menţinut la minimum şi păstraţi-le mici ca înălţime.
Aceste măsuri limitează posibilităţile de împerechere şi în consecinţă, prezenţa acestei
insecte dăunătoare.
Irigarea din timpul perioadelor secetoase poate accelera eclozarea ouălor şi stimula
activitatea larvelor. Curăţând cât de mult posibil câmpul de resturile lăsate după recoltarea
morcovilor, se reduce numărul de larve rămase în câmp. Aceasta are ca rezultat o populaţie
redusă a muştei morcovului în primăvara următoare.
Recoltaţi cultura la timp. Odată ce morcovii prezintă pete mici ruginii pe rădăcina
principală, trebuie scoşi din pământ în timp de şapte sau zece zile.

Musca minieră, Napomyza carotae

Simptome
Insecta îşi depune ouăle pe frunze şi pe tijele frunzelor. Larvele care ies din ouă,
sapă galerii mai ales în partea superioară a rădăcinii.
Dezvoltare şi infecţie
Înainte ca musca minieră să-şi depună ouăle, înţeapă marginea frunzei pe partea sa
inferioară pentru a obţine sevă. Aceste puncte de hrănire sunt vizibile pe frunză. După o
perioadă de vreo săptămână, larve albe ies din ouă. Acestea se hrănesc din interiorul tijelor
frunzelor, creând galerii superficiale şi întortocheate, care conduc spre morcov în sine.
Odată intrate în coletul morcovului, larvele sapă pe diferite distanţe pe direcţie orizontală.
Larva se transformă în pupă în interiorul morcovului, într-o astfel de galerie. Musca
minieră are două generaţii în fiecare an. Prima durează de la sfârşitul lunii mai până târziu
în iulie, iar a doua generaţie de la sfârşitul lui august până în octombrie. Larvele rezultate
din prima generaţie produc cele mai mari daune. Larvele celei de-a doua generaţii, de
obicei, nu mai apucă să ajungă la morcov până ce cultura e recoltată.
Prevenire şi control
Acoperind câmpul cu un strat de pământ suficient, reduce efectele unui atac. Partea
superioară a morcovilor trebuie să rămână acoperită de pământ de-a lungul întregii
perioade de dezvoltare, aşa că ar putea fi necesar să ridicaţi cultura cel puţin de două ori. La
intervale regulate verificaţi frunzele de simptomele cauzate de musca minieră. Astfel, este
cel mai uşor să descoperiţi prezenţa acestei insecte.

Dereglare fiziologică

Bifurcarea

Simptome
Morcovul este clar bifurcat.
Dezvoltare
Cauza cea mai comună a bifurcării morcovilor este o structură a solului neprielnică.
Bifurcarea apare deseori atunci când biloanele construite sau subsolul conţin multe
bolovănişuri, ceea ce este specific unei parcele de teren. Condiţiile nefavorabile din timpul
fazelor de început ale vegetaţiei cresc riscul bifurcării. Temperaturile scăzute şi nivelul
ridicat al ploilor după germinare încetinesc creşterea, iar ca rezultat rădăcina morcovului
are o dezvoltare îngreunată.
Bifurcarea în areale izolate este de obicei cauzată de nematozi.
Prevenire şi control
Preveniţi deteriorarea structurii solului. Riscul de bifurcare este mai mic când solul
este mai uşor de străpuns.

Altele

Bolile din sămânţă

Bejo inspectează în mod curent mostre provenite de la loturile noi de seminţe pentru
a verifica prezenţa majorităţii bolilor din sămânţă. Loturile de seminţe vor fi furnizate
numai dacă acestea trec testele noastre de sănătate sau după aplicarea tratamentelor
efective asupra agenţilor patogeni. Loturile de seminţe sunt verificate folosind metode de
detecţie aprobate şi validate de Netherlands Inspection Service for Horticulture (Serviciul
de Inspecţie Olandez pentru Horticultură)-ISTA (International Seed Testing Association-
Asociaţia Internaţională pentru Testarea Seminţei)
Cele mai importante boli din sămânţă la morcov sunt:
 Alternaria radicina
 Alternaria dauci
 Xanthomonas carotae
 Sclerotinia sclerotiorum