Seminarul 1: Spaţiu vectorial.

Subspaţiu
vectorial

1 Noţiuni teoretice
Definiţia 1.1. Fie (K, +, ·) un corp comutativ şi fie V 6= φ o mulţime
ı̂nzestrată cu o lege de compoziţie internă, notată cu ” + ” : V × V → V , cu
care formează un grup abelian. Spunem că V este spaţiu vectorial peste K
dacă putem introduce o operaţie algebrică externă, notată ” · ” : K × V → V ,
astfel ı̂ncât să fie ı̂ndeplinite următoarele condiţii:
i) (α + β) · v = α · v + β · v, ∀α, β ∈ K, ∀v ∈ V ;
ii) (αβ) · v = α · (β · v), ∀α, β ∈ K, ∀v ∈ V ;
iii)α · (v1 + v2 ) = α · v1 + α · v2 , ∀α ∈ K, ∀v1 , v2 ∈ V ;
iv) 1 · v = v, ∀v ∈ V.
Definiţia 1.2. Fie V un spaţiu vectorial şi W o submulţime nevida a lui V.
Spunem că W este subspaţiu vectorial al lui V dacă sunt verificate relaţiile:
i) ∀v1 , v2 ∈ W ⇒ v1 + v2 ∈ W ;
ii)∀α ∈ K, v ∈ W ⇒ α · v ∈ W.
Teorema 1.3. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
i) W subspaţiu vectorial al lui V;
ii)∀α, β ∈ K, v1 , v2 ∈ W ⇒ α · v1 + β · v2 ∈ W.

2 Exerciţii
Exerciţiul 2.1. Fie V = (0, ∞). Definim ” + ” : V × V → V şi
” · ” : R × V → V astfel:
i) x ⊕ y = xy, ∀x, y ∈ V
ii) α · x = xα , ∀α ∈ R, ∀x ∈ V.
Arătaţi că (V, ⊕, ·) este spaţiu vectorial real.
Soluţie. Pentru a arăta că (V, ⊕, ·) este spaţiu vectorial real verificăm
mai ı̂ntâi că (V, ⊕) este grup abelian.

1
 a)Partea stabilă:
Fie x, y ∈ V. Vreau x ⊕ y ∈ V. Cum:
x ∈ (0, ∞) ⇒ x > 0;
y ∈ (0, ∞) ⇒ y > 0;
Dar x ⊕ y = xy şi xy > 0 deci x ⊕ y > 0 ⇒ x ⊕ y ∈ V.
b)Asociativitatea:
(x ⊕ y) ⊕ z = xy ⊕ z = xyz şi
x ⊕ (y ⊕ z) = x ⊕ yz = xyz ⇒ (x ⊕ y) ⊕ z = x ⊕ (y ⊕ z), ∀x, y, z ∈ V .
c)Element neutru:
(∃)1 ∈ V astfel ı̂ncât 1 ⊕ x = x ⊕ 1 = x1 = x
d)Element simetric:
∀x ∈ V, (∃)x−1 = x1 > 0 ∈ V, aı̂ x ⊕ x−1 = x−1 ⊕ x = 1 (deoarece x x1 = x1 x =
1).
e)Comutativitatea:
x ⊕ y = y ⊕ x∀x, y ∈ V (deoarece xy = yx).

Să mai arătam acum că axiomele spaţiului vectorial sunt satisfăcute:
i) α · (x ⊕ y) = α · x ⊕ α · y, ∀x, y ∈ V si ∀α ∈ R. Cum α · (x ⊕ y) =
α · (xy) = (xy)α = (x)α (y)α = (α · x) ⊕ (β · y), pentru orice α, β ∈ R si orice
x, y ∈ V.
ii)(α + β) · x = xα+β = xα xβ = (α · x) ⊕ (β · y), ∀ α, β ∈ R şi orice x ∈ V.
α
iii)(αβ) · x = xαβ = (xβ ) = (β · x)α = α · (β · x), ∀ α, β ∈ R şi orice x ∈ V.
iv)1 · x = x1 = x, ∀x ∈ V.
Exerciţiul 2.2. Fie corpul K = Z2 . Considerăm Z2 - spaţiu vectorial
Zn2 := {x = (x1 , ...., xn ) | xi ∈ Z2 , i = 1, ..., n} .
1. Câte elemente are acest spaţiu vectorial ?
2. Verificaţi că pentru orice x ∈ Zn2 , x + x = 0.
Soluţie. Să observăm că:
Z2 = { 0̂, 1̂} deci are 2 elemente.
Z22 = { (0̂, 0̂); (0̂, 1̂); (1̂, 0̂); (1̂, 1̂) } are 22 elemente.
Z32 are 8 elemente. Demonstrăm prin inducţie că Zn2 are 2n elemente. Lucrul
acesta este evident dacă privim la trecerea de la Z2 la Z22 sau de la Z22 la Z32 .
Adică, cum Zn2 presupun că are 2n elemente, deoarece la fiecare element din
Zn2 = adaug 0̂ sau 1̂ ⇒ Zn+1 2 = 2 · 2n = 2n+1 .
Exerciţiul 2.3. Fie (V, +, ·) un spaţiu vectorial real, v0 ∈ V \ {0} fixat şi
f : R → R o funcţie. Definim operaţiile
x ⊕ y = x + y − v0 ,
α ¯ x = α · x + f (α) · v0 .

2
 Să se determine funcţia f astfel ı̂ncât (V, ⊕, ¯) să fie spaţiu vectorial real.

Soluţie. Pentru det. funcţiei f să punem condiţia ca axiomele de spaţiu

vectorial să fie verificate:
i) α ¯ (x ⊕ y) = (α ¯ x) ⊕ (α ¯ y) conduce la
α ¯ (x + y − v0 ) = (αx + f (α)v0 ) ⊕ (αy + f (α)v0 ) ⇔
α(x + y − v0 ) + f (α)v0 = αx + αy + f (α)v0 + f (α)v0 − v0 ⇔
αx + αy − αv0 + f (α)v0 = αx + αy + f (α)v0 + f (α)v0 − v0 ⇔
− αv0 = f (α)v0 − v0 ⇒ f (α) = 1 − α.
Verificam acum şi celelalte trei axiome:
ii) (α + β) ¯ x = (α ¯ x) ⊕ (β ¯ x) ⇔
(α + β)x + (1 − α − β)v0 = (αx + (1 − α)v0 ) ⊕ (βx + (1 − β)v0 ) ⇔
αx + βx + v0 − αv0 − βv0 = αx + (1 − α)v0 + βx + (1 − β)v0 − v0 .
Analog se verifică iii) şi iv).

Exerciţiul 2.4. Arătaţi că următoarele mulţimi formează subspaţii vectoriale

ı̂n R2 şi reprezentaţi-le geometric:

1. W1 = {(x1 , x2 ) ∈ R2 | x1 = x2 } ;

2. W2 = {(x1 , x2 ) ∈ R2 | x1 − 2x2 = 0} ;

3. W3 = {(x1 , x2 ) ∈ R2 | x1 + 5x2 = 0} .

Soluţie.
1. Să utilizăm pentru demonstraţie Teorema 1.0.3. Astfel, ţinând cont
de proprietatea din definiţie, putem scrie pe W1 ca: W1 = {(x, x)|x ∈
R}. Fie α, β ∈ R si x, y ∈ W1 . Să arătăm că αx + βy ∈ W1 . Cum
x, y ∈ W1 ⇒ x = (x1 , x1 ), y = (y1 , y1 ). Calculând αx + βy obţinem
αx + βy = (αx1 , αx1 ) + (βy1 , βy1 ) = (αx1 + βy1 , αx1 + βy1 ) ∈ R. Să
mai precizăm că reprezentarea geometrică duce la prima bisectoare. ¤

2. În acest exemplu să utilizăm pentru demonstraţie Definiţia 1.0.2. Dacă
x, y ∈ W2 ⇒ x = (x1 , x2 ), x1 − 2x2 = 0 şi y = (y1 , y2 ), y1 − 2y2 = 0. Suma
x + y se scrie x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 ).
i) Vreau x+y ∈ W2 adică (x1 +y1 )−2(x2 +y2 ) = 0. Dar adunând x1 −2x2 = 0
cu y1 − 2y2 = 0 şi grupând termenii obţinem chiar (x1 + y1 ) − 2(x2 + y2 ) = 0.
ii) Verific dacă αx ∈ W2 . Se obţine α(x1 , x2 ) = (αx1 , αx2 ) cu αx1 − 2αx2 = 0
pentru că x1 − 2x2 = 0. Din punct de vedere geometric, W2 este o dreaptă
care trece prin origine. ¤

3. Să utilizăm pentru demonstraţie Definiţia 1.0.2. Considerăm x, y ∈ W3

şi verific dacă x + y ∈ W3 şi αx ∈ W3 .

3
i) x + y ∈ W3 ⇔ (x1 + y1 , x2 + y2 ) ∈ W3 şi (x1 + y1 ) + 5(x2 + y2 ) =
(x1 + 5x2 ) + (y1 + 5y2 ) = 0 + 0 = 0.
ii) αx ∈ W3 ⇒ (αx1 , αx2 ) ∈ W3 şi αx1 + 5αx2 = 0. ¤

Exerciţiul 2.5. Fie spaţiul vectorial real R3 . Care din următoarele mulţimi
de vectori formează subspaţii vectoriale ı̂n R3 ?
1. W1 = {x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | x1 = x2 = −x3 } ;

2. W2 = {x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | 2x1 + 3x2 = x3 } ;

3. W3 = {x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | x21 = x1 + x3 } ;

4. W4 = {x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | x2 = x33 − 1} ;

5. W5 = {x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | x1 + x2 = 0} .
Soluţie.
1. Utilizăm Teorema 1.0.3. Fie α, β ∈ R şi x, y ∈ W1 . Să arătăm că
αx + βy ∈ W1 . Din x ∈ W1 si y ∈ W1 ⇒ x = (x1 , x1 , −x1 ); y = (y1 , y1 , −y1 ).
Se obţine deci că αx + βy = (αx1 + βy1 , αx2 + βy2 , −(αx3 + βy3 )) ∈ W1 ,
adică W1 este subspaţiu al lui R3 . Din punct de vedere geometric, W1 este o
dreaptă care trece prin origine. ¤

Exemplele de la 2, 3, 4 se verifică analog cu punctul 1.

Exerciţiul 2.6. Fie

W1 = {f ∈ R[X] | f (0) = 1} ;
W2 = {f ∈ R[X] | f (0) = 0} ;
W3 = {f ∈ R[X] | 2f (0) − 3f (1) = 0} ;
W4 = {f ∈ R[X] | f (1) + f (2) + ... + f (k) = 0} , cu k ∈ N∗ f ixat.

Care din aceste mulţimi este subspaţiu ı̂n R[X]?

Soluţie.
1. Considerând f, g ∈ W1 ⇒ f (0) = 1 si g(0) = 1. Vreau (f + g)(0) = 1.
Dar (f + g)(0) = f (0) + g(0) = 1 + 1 = 2 ⇒ W1 nu este subspaţiu.

2. Asemănător cu 1. se obţine W2 subspaţiu ı̂n R[X].

3. Este.

4
 4. Considerăm f, g ∈ W4 . Calculând (f + g)(x) obt̂inem (f + g)(1) + (f +
g)(2) + ... + (f + g)(n) = (f (1) + f (2) + ... + f (n)) + (g(1) + g(2) + ... + g(n)) =
0 + 0 = 0. Asemănător, αf (x) = α((f (1) + f (2) + ... + f (n)) = α · 0 = 0.
Deci W4 este subspaţiu ı̂n R[X].

Exerciţiul 2.7. Fie n ∈ N, n ≥ 3. Fie

W1 = {(x1 , ...xn ) | x1 + x2 + ....xn = 0} ,

W2 = {(x1 , ...xn ) | x1 + x3 + ....xn = 0, x2 + xn = 0} .

Să se verifice dacă W1 şi W2 sunt subspaţii vectoriale ale lui Rn .

Soluţie.
Se poate utiliza Definitia 1.0.2. Considerând x, y ∈ W1 se verifică dacă
x + y ∈ W1 şi αx ∈ W1 . Analog pentru W2 .

Exerciţiul 2.8. Fie V un K-spaţiu vectorial şi W1 , W2 ∈ S(V ) două subspaţii

ale lui V . Să se arate că W1 ∪ W2 ∈ S(V ) ⇔ W1 ⊆ W2 sau W2 ⊆ W1

Soluţie.
⇐ Evident.
⇒ Presupunem ca W1 ∪W2 ∈ S(V ). Considerăm că W1 * W2 şi demonstrăm
atunci că W2 ⊆ W1 . Din W1 * W2 ⇒ (∃)v1 ∈ W1 astfel ı̂ncât v1 * W2 . Fie
v2 ∈ W2 . Arat că el este ı̂n W1 .
Cum v1 , v2 ∈ W1 ∪ W2 ∈ S(V ) ⇒ v1 + v2 ∈ W1 ∪ W2 şi deci v1 + v2 ∈ W1 sau
v1 + v2 ∈ W2 .
Cazul I: v1 + v2 ∈ W1 conduce la v2 ∈ W1 ¤
Cazul II: v1 + v2 ∈ W2 şi v2 ∈ W2 ⇒ (v1 + v2 ) − v2 = v1 ∈ W2 . Contradicţie!