Structura cadru pentru ghidul de studiu al disciplinei „Contabilitatea în

administraŃia publică” pentru platforma Blackboard

Precizări şi recomandări privind desfăşurarea activităŃilor în anul universitar 2007-2008

Denumirea cursului „Contabilitatea în administraŃia publică”

Tip curs OpŃional
Durata cursului/Nr. Credite Semestrul II / 5 puncte de credit
Perioada de accesare a 01.martie.2008 -31.mai.2008
cursului
Manualul recomandat LuminiŃa Ionescu – Contabilitate publică,
Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti,
2007
Obiectivul principal al 1. Prezentarea elementelor teoretice, legislative,
cursului organizatorice procedurale-metodologice privind
contabilitatea în administraŃia publică
2. Formarea deprinderilor aplicative pe baza studiilor
de caz privind tehnicile de finanŃare ale instituŃiilor
administraŃiei publice
3. Asigurarea unui conŃinut cu caracter selectiv, de
sinteză interdisciplinară, la nivelul specializării şi
necesităŃii practicii în domeniu, prin utilizarea
informaŃiilor obŃinute la disciplinele anterioare din planul
de învăŃământ al FacultăŃii de Drept, specializarea
AdministraŃie Publică etc.
Modul de stabilire a notei
Examen de evaluare a cunoştinŃelor pe
finale calculator sub formă de teste grilă

Se poate acorda maximum un punct în plus în
funcŃie de contribuŃia la seminarii (valabil
pentru studenŃii de la forma de învăŃământ ZI) şi
participarea la „Sesiunea de comunicări
ştiinŃifice a studenŃilor” cu o temă specifică
disciplinei.
Adrese e-mail responsabil lionescu.mfc@spiruharet.ro
pentru contactul cu studenŃii
Titularul cursului Prof. Univ. Dr. LuminiŃa Ionescu
Facultatea de Management Financiar Contabil Bucureşti,
Splaiul IndependeŃei nr. 313, Tel. 3.16.97.88
ConŃinutul tematic al cursului(programă):
Capitolul 1. AdministraŃia publică şi fundamentele contabilităŃii în administraŃia
publică
Capitolul 2. Structura organizatorică a sistemului bugetar
Capitolul 3. Organizarea contabilităŃii instituŃiilor din administraŃia publică
Capitolul 4. Contabilitatea finanŃării şi a mijloacelor băneşti
Capitolul 5. Contabilitatea activelor imobilizate
Capitolul 6. Contabilitatea stocurilor
Capitolul 7. Contabilitatea decontărilor cu terŃii
Capitolul 8. SituaŃiile financiare anuale
Bibliografie minimală obligatorie:
LuminiŃa Ionescu – Contabilitate publică
(Coordonator) Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007

LuminiŃa Ionescu – Contabilitate instituŃii publice

Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007

LuminiŃa Ionescu - Reforma bugetului public şi a contabilităŃii publice în România,

Editura Economică, Bucureşti, 2005

OMFP nr. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind organizarea şi

conducerea contabilităŃii instituŃiilor publice, Planul de conturi pentru instituŃiile publice şi
instrucŃiunile de aplicare a acestuia, MO nr. 1,186 din 29 decembrie 2005

Bibliografie facultativă:

Legea contabilităŃii nr. 82/1991, republicată MO nr. 48 din 14 ianuarie 2005

Legea nr. 259/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contabilităŃii nr. 82/1991, MO nr. 506 din 27
iulie 2007

Capitolul 1. AdministraŃia publică şi fundamentele contabilităŃii în administraŃia

publică
Obiectivul capitolului:
Obiectivul acestui capitol îl constituie familiarizarea studenŃilor cu sistemul
administraŃiei publice din România şi actualizarea cunoştiinŃelor dobândite în anii anteriori la
disciplinele de Drept Civil, Drept Penal, Drept Administrativ. Sunt prezentate elemente
specifice administraŃiei publice, fundamente ale contabilităŃii în administraŃia publică şi modul
de constituire interpretare a informaŃiei contabile. Totodată sunt analizate principiile contabile şi
rolul acestora în elaborarea situaŃiilor financiare anuale.
Concepte cheie: administraŃia publică, contabilitatea în administraŃia publică,
principii contabile.
Rezumat:

1
 Termenul de administraŃie desemnează o activitate care serveşte unei finalităŃi şi care
se subordonează cuiva1.
Conceptul de administraŃie publică are mai multe accepŃiuni, în genere, a administra
înseamnă a conduce, a organiza, a dirija activităŃi publice şi particulare. AdministraŃia publică
urmăreşte satisfacerea interesului public, a utilităŃii publice, în mod dezinteresat, inclusiv prin
realizarea de servicii publice. Mobilul activităŃii administraŃiei publice este satisfacerea, în mod
continuu şi regulat, a unor cerinŃe esenŃiale, comune întregii colectivităŃi umane, care exced prin
amploarea lor, sunt nerentabile şi nimeni nu s-ar oferi să le asigure2.
În sens material, administraŃia publică reprezintă o activitate de organizare a executării
şi de executare în concret a legii, realizată prin acŃiuni cu caracter de dispoziŃie sau acŃiuni cu
caracter de prestaŃie. În sens formal, administraŃia publică poate fi înŃeleasă ca un sistem de
organe, de instituŃii, cuprinzând diverse structuri administrative care realizează activitatea de
organizare a executării şi de executare în concret a legii.
AdministraŃia publică nu se confundă şi nu se identifică nici cu administraŃia de
stat, care are o sferă mai restrânsă pentru că se realizează numai prin activitatea organelor
statului, în timp ce administraŃia publică include şi activitatea altor subiecŃi, inclusiv a organelor
administraŃiei publice locale, a regiilor autonome, precum şi a organismelor care realizează
servicii publice sau de interes public.
AdministraŃia publică se delimitează în administraŃie centrală şi administraŃie
teritorială, în administraŃie de stat şi administraŃie locală, în administraŃie centrală şi
administraŃie specializată.
AdministraŃia publică centrală cuprinde autorităŃile puterii executive, în măsura în
care aceste autorităŃi exercită atribuŃii administrative şi administraŃia publică centrală de
specialitate.
AdministraŃia publică centrală de specialitate se compune din administraŃia
ministerială şi cea extraministerială, care, la rândul ei, înglobează autorităŃi administrative
autonome şi autorităŃi administrative subordonate guvernului şi servicii publice
corespunzătoare.
AdministraŃia teritorială de stat desemnează autorităŃile deconcentrate ale
administraŃiei publice de stat în unităŃi administrativ teritoriale. În rândul acestora intră toate
serviciile exterioare, teritoriale ale organelor centrale ale administraŃiei centrale de stat, inclusiv
prefectul.

1
A. NegoiŃă, Drept administrativ, Ed. Sylvi, Bucureşti, 1998
2
S. Mateescu, T. Popescu – Sinteze, drept administrativ, Ed. FRM, Bucureşti, 2003

2
 AdministraŃia publică locală cuprinde toate autorităŃile comunale şi consiliile locale
şi primării, consilii judeŃene şi serviciile publice organizate în subordinea sau sub autoritatea
acestora.
AdministraŃia publică locală nu este o administraŃie de stat, ci o structură
administrativă care permite colectivităŃilor locale să soluŃioneze probleme locale prin autorităŃi
administrative proprii sub controlul autorităŃilor statale.
AdministraŃia generală şi administraŃiile de specialitate se deosebesc după natura
competenŃei acestora. AdministraŃia generală, centrală sau locală, se caracterizează prin
aptitudinea generală şi abstractă a acesteia de a interveni în orice domeniu ce revine
administraŃiei publice.
AdministraŃiile specializate sunt abilitate să exercite competenŃe numai într-un anumit
domeniu sau numai într-o anumită ramură de activitate.
Contabilitatea poate fi definită ca un domeniu şi instrument de cunoaştere a realităŃii
economice, referitoare la resursele economice separate patrimonial3. Este apreciată ca fiind,
concomitent o tehnică, o ştiinŃă şi un limbaj economic.
Este o tehnică de ordin cantitativ, de colectare, prelucrare şi analiză a informaŃiilor
privind fluxurile economice din activitatea unei entităŃi patrimoniale.
Unii autori4 califică domeniul contabil ca ştiinŃa conceperii şi interconectării conturilor,
urmărind formularea şi utilizarea unei teorii contabile universale.
Contabilitatea poate fi acceptată şi ca un limbaj economic specific, ce presupune o
sintaxă, o semantică şi o practică a utilizării sistemului de semne5. Toate acestea conduc la
aprecierea contabilităŃii ca un important model de joc economico-social, având ca principali
operatori: utilizatorii de informaŃii contabile, contabilii, producătorii de conturi, controlorii
calităŃii informaŃiilor, normalizatorii de reguli contabile, etc.
În esenŃă, contabilitatea reprezintă o sursă informaŃională importantă deoarece permite
utilizatorilor interni, cât şi celor externi să obŃină o imagine fidelă asupra entităŃii şi deoarece
realizează legătura dintre celelalte compartimente din cadrul entităŃii datorită faptului că
informaŃiile produse de celelalte compartimente din cadrul entităŃii, care pot fi exprimate în
termeni monetari sunt înregistrate în contabilitate.
Elementele prezentate în situaŃiile financiare anuale se evaluează în conformitate
cu principiile contabile generale, conform contabilităŃii de angajamente. Acestea pot fi
prezentate pe scurt astfel:

3
DicŃionar de economie, Ed. Economică, Bucureşti, 2001, pg. 118
4
DicŃionar de economie, Ed. Economică, Bucureşti, 2001, pg. 118
5
Conturi contabile

3
 -Principiul continuităŃii activităŃii - Presupune că instituŃia publică îşi continuă
în mod normal funcŃionarea, fără a intra în stare de desfiinŃare sau reducere semnificativă
a activităŃii. Dacă ordonatorii de credite au luat cunoştinŃă de unele elemente de
nesiguranŃă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi
continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative.
-Principiul permanenŃei metodelor – Metodele de evaluare trebuie aplicate în
mod consecvent de la un exerciŃiu financiar la altul.
-Principiul prudenŃei – Evaluarea trebuie facută pe o bază prudentă şi în special:
- trebuie să se Ńină cont de toate angajamentele aparute în cursul exerciŃiului
financiar curent sau al unui exerciŃiu precedent, chiar dacă acestea devin
evidente numai între data bilanŃului şi data depunerii acestuia;
- trebuie să se Ńină cont de toate deprecierile.
-Principiul contabilităŃii pe baza de angajamente – Efectele tranzacŃiilor şi ale
altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacŃiile şi evenimentele se produc şi
nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul este încasat sau plătit şi sunt înregistrate în
evidenŃele contabile şi raportate în situaŃiile financiare ale perioadelor de raportare.
SituaŃiile financiare întocmite în baza acestui principiu oferă informaŃii nu numai
despre tranzacŃiile şi evenimentele trecute care au determinat încasări şi plăŃi dar şi
despre resursele viitoare, respectiv obligaŃiile de plată viitoare.
Acest principiu se bazează pe independenŃa exerciŃiului potrivit căruia toate
veniturile şi toate cheltuielile se raportează la exerciŃiul la care se referă, fără a se Ńine
seama de data încasării veniturilor, respectiv data plăŃii cheltuielilor.
-Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii –
Componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat.
-Principiul intangibilităŃii - BilanŃul de deschidere pentru fiecare exerciŃiu
financiar trebuie să corespundă cu bilanŃul de închidere al exerciŃiului financiar
precedent.
-Principiul necompensării – Orice compensare între elementele de activ şi de
datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă, cu excepŃia
compensărilor între active şi datorii permise de reglementările legale, numai după
înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la valoarea integrală.
- Principiul comparabilităŃii informaŃiilor – Elementele prezentate trebuie să
dea posibilitatea comparării în timp a informaŃiilor.
- Principiul materialităŃii (pragului de semnificaŃie) – Orice element care are o
valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situaŃiilor financiare, iar

4
 elementele cu valori nesemnificative, dar care au aceeasi natură sau au funcŃii similare
trebuie însumate şi prezentate într-o poziŃie globală. Un element patrimonial este
considerat semnificativ dacă omiterea sa ar influenŃa în mod vădit decizia utilizatorilor
situaŃiilor financiare.
- Principiul prevalenŃei economicului asupra juridicului (realităŃii asupra
aparenŃei) – InformaŃiile contabile prezentate în situaŃiile financiare trebuie să fie
credibile, să respecte realitatea economică a evenimentelor sau tranzacŃiilor, nu numai
forma lor juridică.
Abaterile de la principiile generale prezentate mai sus pot fi efectuate în cazuri
excepŃionale. Astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative, precum şi
motivele care le-au determinat, împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra valorii
activelor, datoriilor, poziŃiei financiare şi a rezultatului patrimonial.

Capitolul 2. Structura organizatorică a sistemului bugetar

Obiectivul capitolului:
Obiectivul acestui capitol îl constituie familiarizarea studenŃilor cu sistemul bugetar din
România şi actualizarea cunoştiinŃelor dobândite în anii anteriori la disciplinele de Drept Civil,
Drept Penal şi Drept Administrativ . Sunt prezentate elemente specifice instituŃiilor publice,
rolul acestora în sistemul bugetar şi modul de constituire a resurselor publice. Totodată sunt
analizate principiile procedurii bugetare, precum şi atribuŃiile ordonatorilor de credite în
activitatea financiar-contabilă.
Concepte cheie: sistem bugetar, instituŃii publice, principiile procedurii bugetare,
ordonatorii de credite, creditele bugetare.
Rezumat:
InstituŃiile publice au obligaŃia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie,
respectiv contabilitatea financiară şi după caz, contabilitatea de gestiune.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanŃele publice, instituŃiile
publice cuprind: Parlamentul, PreşedenŃia României, Guvernul, ministerele, celelalte organe de
specialitate ale administraŃiei publice centrale şi locale, alte autorităŃi publice, autoritatea
judecătorească, precum şi instituŃiile de stat de subordonare centrală sau locală, indiferent de
modul de finanŃare a activităŃii acestora.
Conform acestei definiŃii sunt considerate instituŃii publice, cele care îndeplinesc
următoarele trăsături:
- sunt instituŃii ale statului de drept, care desfăşoară activitate politică sau
executivă, reprezentând puterea şi administraŃia de stat în societate;

5
 - sunt instituŃii de stat care îşi desfăşoară activitatea în strânsă legătură cu
bugetul public, privind resursele financiare constituite în cadrul acestuia, la
nivel central, local sau prin fondurile speciale, pentru acoperirea
cheltuielilor, pe destinaŃiile specifice stabilite prin clasificaŃie bugetară.
Activitatea finanŃelor publice cuprinde:
a) elaborarea şi execuŃia bugetului publice naŃional pe toate cele trei
structuri ale acestuia: bugetul administraŃiei centrale de stat, bugetul asigurărilor
sociale şi bugetele locale;
b) perceperea impozitelor, taxelor şi a celorlalte venituri ale statului stabilite
prin lege;
c) utilizează mijloacele financiare aflate la dispoziŃie instituŃiilor publice
indiferent de nivelul de subordonare al acestora;
d) controlează modul în care au fost utilizate mijloacele materiale şi băneşti
aparŃinând instituŃiilor publice.
În România există în jur de 10.000 de instituŃii publice. Marea majoritate a acestora sunt
instituŃii publice ale administraŃiei publice locale. 6

3.000 de consilii locale municipale, orăşeneşti şi comunale, precum şi ale sectoarelor
municipiului Bucureşti

InstituŃii publice de învăŃământ(scoli generale, licee, grupuri şcolare, etc.)

InstituŃii publice sanitare(policlinici, spitale universitare, spitale judeŃene, sanatorii, etc.)

InstituŃii publice de cultură(case de cultura, muzee, teatre, cinematografe, etc)

InstituŃii de asistenŃă socială(protecŃia copilului, centre de plasament, etc)

Şi altele

Din punct de vedere al finanŃării, întâlnim următoarele tipuri de instituŃii publice:

FINANłAREA INSTITUłIILOR PUBLICE

InstituŃii publice finanŃate integral de la bugetul de stat, bugetul local şi fondurile
speciale;

InstituŃii publice finanŃate din venituri proprii şi subvenŃii de la bugetul de stat, bugetul
local şi fondurile speciale;

InstituŃii publice finanŃate integral din veniturile proprii;

InstituŃii publice finanŃate din credite externe sau fonduri nerambursabile primite de la
Uniunea Europeană.

Clasificarea instituŃiilor publice şi a mijloacelor de finanŃare

InstituŃiile publice pot primi finanŃare atât internă, de la ordonatorul ierarhic superior,
cât şi finanŃare externă, de la alte instituŃii din străinătate.
FinanŃarea externă poate fii la rândul ei de două tipuri:
 FinanŃare rambursabilă;

6
T. Mosteanu şi colectivul – Buget şi trezorerie publică, Editura Universitară, Bucureşti, 2003

6
  FinanŃare nerambursabilă.
Totodată, instituŃiile publice pot primi creditele bugetare conform bugetului de venituri
şi cheltuieli aprobat, credite repartizate de către ordonatorul de credite superior, sau pot avea
venituri proprii, adică nu primesc finanŃări de la instituŃia superioră.
De asemenea, instituŃiile publice pot primi donaŃii sau sponsorizări de la persoane fizice,
juridice, asociaŃii, fundaŃii sau alte categorii de persoane.
TIPURI DE FINANłĂRI
FinanŃare internă Bugetul de stat Bugetul local Fonduri speciale
FinanŃare externă Credite externe Fonduri
nerambursabile
FinanŃare proprie Venituri proprii
Alte finanŃări DonaŃii Sponsorizări Voluntariat

Impozitele, taxele şi alte venituri ale statului, precum şi normele şi normativele de

cheltuieli pentru instituŃiile publice se aprobă prin lege.
Guvernul elaborează proiectele bugetului de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat,
bugetele fondurilor speciale, precum şi ale conturilor generale anuale de execuŃie ale acestora şi
le supune spre aprobare Parlamentului, iar după aprobare răspunde de realizarea prevederilor
bugetare. De asemenea, guvernul exercită conducerea generală a activităŃii executive în
domeniul finanŃelor publice, în care scop examinează periodic situaŃia financiară pe economie,
execuŃia bugetului public naŃional şi a bugetelor fondurilor speciale, concomitent stabilind
măsuri pentru menŃinerea sau îmbunătăŃirea echilibrului bugetar după caz.
Ministerul Economiei şi FinanŃelor ia măsurile necesare pentru: asigurarea echilibrului
bugetar şi aplicarea politicii financiare a statului, precum şi cheltuirea cu eficienŃă a resurselor
financiare.
Contabilitatea instituŃiilor publice asigură informaŃii ordonatorilor de credite cu privire
la execuŃia bugetelor de venituri şi cheltuieli, rezultatul execuŃiei bugetare, patrimoniul aflat în
administrare, rezultatul patrimonial(economic), costul programelor aprobate prin buget, dar şi
informaŃii necesare pentru întocmirea contului general anual de execuŃie a bugetului de stat, a
contului anual de execuŃie a bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale.
Conform legii finanŃelor publice, principiile procedurii bugetare sunt următoarele:
 Principiul universalităŃii
 Principiul publicităŃii
 Principiul unităŃii
 Principiul recurenŃei anuale
 Principiul specializării bugetare
 Principiul unităŃii monetare

Principiul universalităŃii

7
Veniturile şi cheltuielile vor fi în totalitate incluse în buget, în sume brute. Veniturile bugetare
nu pot fi afectate direct către o anumită cheltuială bugetară, exceptând donaŃiile şi
sponsorizările, care au destinaŃii distincte stabilite.

Principiul publicităŃii
Sistemul bugetar este deschis şi transparent, şi este realizat prin:
a) Dezbaterea publică a proiectelor de buget, când se aprobă aceste proiecte;
b) Dezbaterea publică a conturilor generale anuale pentru implementarea bugetelor, când se
aprobă aceste conturi;
c) Publicitatea în Monitorul Oficial al României, normele pentru aprobarea bugetelor şi
conturile generale anuale pentru executarea acestor bugete;
d) Mijloace ale mass-media, pentru distribuirea informaŃiilor asupra conŃinutului bugetar,
exceptând orice documente şi informaŃii ce nu pot fi divulgate conform legii.
Principiul unităŃii
Veniturile şi cheltuielile bugetare vor fi trecute într-un singur document, în vederea asigurării
unei monitorizări şi folosiri eficiente a fondurilor publice.
Toate veniturile reŃinute şi utilizate într-un sistem extra-bugetar, sub diverse forme şi denumiri,
vor fi introduse în bugetul de stat, urmând regulile şi principiile respectivului buget.
Veniturile şi cheltuielile fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic şi cele ale
fondului special pentru drumuri publice vor fi introduse în bugetul de stat ca venituri şi
cheltuieli cu destinaŃie specială, urmându-se regulile şi principiile bugetare.
În scopul respectării principiilor bugetare, în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a acestei
legi, Guvernul va propune Parlamentului modificarea normelor pentru anularea veniturilor şi
cheltuielilor cu destinaŃie specială incluse în bugetul de stat.
Principiul recurenŃei anuale
Veniturile şi cheltuielile bugetare vor fi aprobate prin lege pentru o perioadă de un an,
corespunzătoare exerciŃiului bugetar.
Toate operaŃiunile de încasare şi plăŃi derulate în timpul anului bugetar într-un cont de buget vor
aparŃine exerciŃiului aferent pentru implementarea bugetului respectiv.
Principiul specializării bugetare
Veniturile şi cheltuielile bugetare vor fi scrise şi aprobate în buget pe surse de origine şi,
respectiv, pe categorii de cheltuieli, clasificate după natura lor economică şi destinaŃia lor,
conform clasificării bugetare.

Principiul unităŃii monetare

8
Toate operaŃiunile bugetare vor fi exprimate în moneda naŃională. După aderarea României la
Uniunea Europeană, toate operaŃiile bugetare şi tranzacŃiile economice vor fi exprimate în Euro.

Remarcă:
Toate aceste principii se află într-o strânsă interdependenŃă:

Principiul universalităŃii Principiul unităŃii Principiul unităŃii

monetare

Principiul publicităŃii Principiul recurenŃei Principiul

anuale specializării bugetare

Cheltuielile bugetare au destinaŃie precisă şi limitată şi sunt determinate de autorizările

conŃinute în legi specifice şi în legile bugetare anuale.Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în
bugete şi nici angajată şi efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru
respectiva cheltuială. Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanŃă şi
plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare.

Ordonatorii de credite şi atribuŃiunile acestora în domeniul financiar-contabil

Repartizarea şi utilizarea creditelor bugetare este în competenŃa şi răspunderea
ordonatorilor de credite.
Prin ordonator de credite se înŃelege persoana împuternicită să îndeplinească o
funcŃie de conducere într-un organ de stat, instituŃie, etc., şi căreia i s-a acordat dreptul de a
dispune de creditele bugetare acordate.
Ordonatorii de credite pot fi: principali, secundari şi terŃiari.
Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale
de stat şi bugetelor fondurilor speciale sunt conducătorii autorităŃilor publice, miniştrii şi
conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale. La
Camera DeputaŃilor şi la Senat, ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali ai
acestora.
Ordonatorii principali de credite pot delega dreptul de a aproba folosirea şi repartizarea
creditelor bugetare înlocuitorilor lor de drept.
Ordonatorii secundari sau terŃiari de credite sunt conducătorii instituŃiilor publice
cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite, finanŃaŃi din
bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat şi din bugetele fondurilor speciale.
9
 Ordonatorii principali de credite:
• Repartizează creditele bugetare, aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de
stat şi bugetele fondurilor speciale, pe unităŃi ierarhic inferioare, în raport cu sarcinile
acestora cuprinse în bugetele respective;
• Aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetul propriu.
Ordonatorii secundari de credite:
• Aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii şi a celor din bugetele fondurilor
speciale;
• Repartizează creditele bugetare aprobate pe unităŃi ierarhic inferioare, ai căror conducători
sunt ordonatori de credite terŃiari.
Ordonatorii terŃiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate
numai pentru nevoile unităŃilor pe care le conduc.
Ordonatorii principali, secundari şi terŃiari au obligaŃia de a angaja şi utiliza creditele
bugetare numai în limita prevederilor şi destinaŃiilor aprobate pentru cheltuieli strict legate de
activitatea instituŃiilor publice respective şi cu respectarea dispoziŃiilor prevederilor legale.
Creditele bugetare, aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară
anuală nu pot fi utilizate pentru finanŃarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite. Iar,
cheltuielile aprobate la un capitol al clasificaŃiei bugetare nu pot fi utilizate pentru finanŃarea
cheltuielilor altui capitol.
Virările de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale clasificaŃiei bugetare, care
nu contravin legii bugetare anuale, sunt în competenŃa fiecărui ordonator principal de credite,
pentru bugetul propriu şi pentru bugetele unităŃilor subordonate şi se pot efectua înainte de
angajarea cheltuielilor, începând cu trimestrul al III-lea al anului financiar.
Alături de aceste responsabilităŃi, Legea contabilităŃii stabileşte o serie de atribuŃiuni
pentru ordonatorii de credite cu privire la organizarea şi conducerea contabilităŃii pentru
instituŃiile publice.
Răspunderi cu privire la organizarea şi conducerea contabilităŃii
Astfel, la art. 1 din Legea nr. 82/1991, republicată se prevede obligativitatea organizării
şi conducerii contabilităŃii de către instituŃiile publice. Contabilitatea instituŃiilor publice asigură
informaŃii ordonatorilor de credite cu privire la execuŃia bugetelor de venituri şi cheltuieli,
patrimoniul aflat în administrare, precum şi pentru întocmirea contului general annual de
execuŃie a bugetului de stat, a contului annual de execuŃie a bugetului asigurărilor sociale de
stat, fondurilor speciale, preum şi a conturilor anuale de execuŃie ale bugetelor locale.

10
 Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităŃii, potrivit prevederilor
legale revine “ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaŃia gestionării unităŃii
respective7“.
De obicei, activitatea financiar-contabilă este organizată în compartimente distincte,
conduse de directorul financiar-contabil sau contabilul şef. Aceste persoane trebuie să posede
studii economice superioare şi răspund împreună cu personalul din subordine de organizarea şi
conducerea contabilităŃii, în condiŃiile legii.
Ca o noutate în domeniu, legea contabilităŃii legiferează externalizarea contabilităŃii
pentru instituŃiile publice. Astfel, la instituŃiile publice la care contabilitatea nu este organizată
în compartimente distincte sau care nu au personal angajat cu contract individual de muncă,
potrivit legii, pot încheia contracte de prestări servicii pentru conducerea contabilităŃii şi
întocmirea situaŃiilor financiare trimestriale şi anuale, cu societăŃi comerciale de expertiză
contabilă sau cu persoane fizice autorizate, conform legii. Încheierea contractelor se face cu
respectarea reglementărilor privind achiziŃiile publice de bunuri şi servicii. Plata serviciilor
respective se face din fonduri publice cu această destinaŃie.
Concluzii:
Sfera de activitate care formează sistemul bugetar cuprinde: învăŃământul, sănătatea,
cultura, justiŃia, apărarea Ńării, autoritatea publică, asistenŃa socială, activităŃi de interes strategic,
transporturi şi telecomunicaŃii, protecŃia mediului înconjurător, etc. Toate aceste domenii de
activitate îşi desfăşoară activitatea prin intermediul instituŃiilor publice. Acestea sunt conduse de
către ordonatorii de credite care au atribuŃii specifice în domeniul financiar-contabil.
Capitolul următor tratează probleme specifice organizării contabilităŃii bugetare, fiind
caracterizată de subordarea instituŃiilor publice faŃă de organele ierarhice superioare.

Capitolul 3. Organizarea contabilităŃii instituŃiilor din administraŃia publică

Obiectivul capitolului:
Obiectivul acestui capitol îl constituie prezentarea documentelor justificative specifice
instituŃiilor publice, precum şi a registrelor contabile şi planul de conturi. InstituŃiile publice
utilizează documente justificative comune cu celelalte entităŃi economice, dar şi documente
specifice, cum ar fi cererea de deschidere de credite sau dispoziŃia bugetară. Aceste documente
se utilizează atât de către ordonatorii principali, cât şi de cei secundari sau terŃiari. Planul de
conturi al instituŃiilor publice este rezultatul mecanismului de armonizare contabilă din
România, astfel încât prezintă similitudini cu planul de conturi al agenŃilor economici.

7
Art. 10 aliniatul 1 din Legea ContabilităŃii nr. 82/1991, republicată, MO nr. 48 din 14 ianuarie 2005

11
 Concepte cheie: credite bugetare aprobate, dispoziŃia de repartizare a creditelor,
conturi bugetare, conturi generale
Rezumat:

Contabilitatea instituŃiilor publice este organizată în cadrul Ministerului Economiei

şi FinanŃelor şi a departamentelor sale subordonate şi include: operaŃiuni legate de realizarea
şi executarea bugetului de stat, a bugetelor locale, a bugetului asigurărilor sociale de stat;
constituirea şi utilizarea mijloacelor extra-bugetare şi a fondurilor cu destinaŃie specială;
administrarea datoriilor publice interne şi externe precum şi alte operaŃiuni financiare în
numele organismelor administraŃiei publice centrale.

Ministerele, departamentele şi celelalte organisme ale administraŃiei publice centrale

ai căror directori au calitatea de ordonatori principali de credite precum şi instituŃiile publice
cu personalitate juridică şi subordonate acestora organizează şi gestionează contabilitatea
veniturilor colectate şi a cheltuielilor făcute conform bugetului aprobat, a mijloacelor extra-
bugetare şi a fondurilor cu destinaŃie specială.

Contabilitatea bugetelor locale este organizată şi gestionată la nivelul judeŃelor şi

municipiului Bucureşti, a primăriilor, şi sectoarelor municipiului Bucureşti, a oraşelor şi
comunelor conform normativelor emise de Ministerului Economiei şi FinanŃelor în vederea
înregistrării operaŃiunilor legate de:

a) veniturile colectate şi plăŃile în cadrul implementării bugetelor locale şi a

fondurilor cu destinaŃie specială constituite conform legii;
b) înregistrarea transferurilor din bugetul de stat şi fondul de trezorerie constituit
conform legii.
Contabilitatea operaŃiunilor economico-financiare se Ńine în limba română şi în
moneda naŃională. Contabilitatea operaŃiunilor efectuate în valută se Ńine atât în moneda
naŃională, cât şi în valută, potrivit reglementărilor legale. OperaŃiunile privind încasările şi
plăŃile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei, comunicat de Banca
NaŃională a României. La data întocmirii situaŃiilor financiare, elementele monetare
exprimate în valută se reevaluează la cursul comunicat de Banca NaŃională a României
valabil pentru ultima zi a perioadei de raportare. Înregistrarea în contabilitatea instituŃiilor
publice a operaŃiunilor privind contribuŃia financiară nerambursabilă a ComunităŃii
Europene se efectuează în EURO şi în lei, la cursul INFO-euro.

Ministerului Economiei şi FinanŃelor pregăteşte bilanŃul întregii economii naŃionale

în fiecare an. Principalul obiect al bilanŃului întregii economii naŃionale este patrimoniul

12
naŃional incluzând domeniul public şi cel privat, incluzând terenul, resursele naturale,
depozitele şi alte bunuri cu potenŃial economic exprimat în bani. Înregistrarea în unităŃi
naturale sau natural-convenŃionale, după cum e cazul, a terenurilor, pădurilor, depozitelor
minerale folositoare şi a altor resurse naturale ale solului şi subsolului va fi Ńinută de
organismele şi întreprinderile ce administrează, exploatează şi folosesc bunurile respective.

BilanŃul întregii economii naŃionale este prezentat Guvernului în acelaşi moment cu

contul general anual pentru implementarea bugetului de stat.

Documente justificative ale instituŃiilor publice

InstituŃiile publice sunt finanŃate in fiecare an de la buget pe seama creditelor bugetare
aprobate prin bugetul de venituri si cheltuieli. In mod corespunzător caile de finanŃare a
instituŃiilor de la buget sunt diferite in funcŃie de subordonarea lor. Din punct de vedere al
subordonării exista instituŃii publice de subordonare centrala si instituŃii de subordonare locala.
Conducătorii instituŃiilor publice cu personalitate juridica se numesc ordonatori de credite.
Conducătorii instituŃiilor publice de subordonare centrala(spre ex. ministerele) poarta numele de
ordonatori de credite principali.
Deschiderea finanŃării la nivelul ordonatorilor principali se realizează cu documentul
numit cerere pentru deschiderea de credite. Aici sunt precizate natura si destinaŃia creditului
solicitat, valoarea creditului si defalcarea acestuia pe structura clasificaŃiei bugetare. Pe verso se
face o situaŃie centralizatoare.
Pentru alimentarea conturilor ordonatorilor secundari si terŃiari de credite, ordonatorul
principal elaborează dispoziŃia bugetară in care precizează destinaŃia creditului, contul de
disponibil din care sumele vor fi efectiv alocate, valoarea finanŃării si momentul începând cu
care se poate utiliza efectiv respectiva finanŃare.
In cazul instituŃiilor de subordonare centrală, acestea sunt finanŃate pe calea deschiderii
de credite. De aceea, evidenta contabilă a acestora are sarcina să urmărească atât creditele
bugetare aprobate instituŃiilor publice de subordonare centrală, cât şi modul in care aceste
credite sunt repartizate unităŃilor din subordinea acestora. Conducătorii acestor unităŃi se
numesc ordonatori secundari si terŃiari.
Ordonatorii secundari de credite, aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii si
a celor din bugetele fondurilor speciale, cu respectarea dispoziŃiilor legale si repartizează credite
bugetare aprobate pe unităŃi ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatorii terŃiari de
credite.

13
 Ordonatorii terŃiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate
numai pentru nevoile unităŃilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate si
in condiŃiile stabilite prin dispoziŃiile legale.
Fişa pentru operaŃii bugetare serveşte ca document pentru evidenŃa analitică astfel:
- la instituŃiile publice finanŃate de la buget pentru evidenŃa creditelor bugetare
aprobate, a plăŃilor de casă şi a cheltuielilor efective;
- la instituŃiile publice finanŃate din mijloace extrabugetare şi fonduri cu destinaŃie
specială pentru evidenŃa prevederilor din bugetul aprobat, a plăŃilor de casă şi a cheltuielilor
efective.
Se întocmeşte într-un singur exemplar, pe articole şi aliniate ale clasificaŃiei economice,
din cadrul fiecărui subcapitol de cheltuieli prevăzut în bugetul aprobat. Nu circulă, fiind
document de înregistrare contabilă. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

Planul de conturi al instituŃiilor publice

Planul de conturi al instituŃiilor publice este rezultatul procesului de armonizare
contabilă, astfel încât refelctă contabilitatea de angajamente şi are în vedere respectarea
standardelor internaŃionale de contabilitate pentru sectorul public.
Planul de conturi este rezultatul sintezei mecanismului de reprezentare si calcul a
situaŃiei patrimoniale si a rezultatelor obŃinute. Planul de conturi asigura evidenŃa existenŃei
mişcării şi transformării elementelor patrimoniale pe parcursul derulării execuŃiei bugetare.
InstituŃiile publice au obligaŃia să conducă contabilitatea în partidă dublă cu ajutorul
conturilor prevăzute în planul de conturi general. Planul de conturi cuprinde:
- conturi bugetare pentru reflectarea încasărilor veniturilor şi plăŃii
cheltuielilor şi determinarea rezultatului execuŃiei bugetare(excedent sau
deficit bugetar);
- conturi generale pentru reflectarea activelor şi pasivelor instituŃiei, a
cheltuielilor şi veniturilor aferente exerciŃiului, indiferent dacă veniturile au
fost încasate, iar cheltuielile plătite, pentru determinarea rezultatului
patrimonial(excedent sau deficit patrimonial).
Planul de conturi general este un sistem codificat de clasificare a tranzacŃiilor care au
loc la nivelul unei instituŃii publice şi cuprinde următoarele clase de conturi:
Clasa 1 „Conturi de capitaluri”
Această clasă cuprinde conturi care gestionează elementele componente ale capitalurilor proprii
şi permanente, cum ar fi: rezerve, fonduri, rezultat reportat, rezultatul patrimonial, împrumuturi
pe termen lung.

14
Exemple:
10 CAPITAL, REZERVE, FONDURI
100 Fondul activelor fixe necorporale
101 Fondul bunurilor care alcatuiesc domeniul public
al statului
102 Fondul bunurilor care alcatuiesc domeniul privat
al statului
Clasa 2 „Conturi de active fixe”
Această clasă cuprinde conturi specifice imobilizărilor corporale şi necorporale, active
financiare, precum şi active în curs. La acestea se adaugă deprecierile reversibile sau
ireversibile, sau aşa numitele ajustări de valoare.
Exemple:
21 ACTIVE FIXE CORPORALE
211 Terenuri si amenajari la terenuri
2111 Terenuri
2112 Amenajari la terenuri
212 Constructii
213 Instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si
plantatii
Clasa 3 „Conturi de stocuri şi producŃie în curs de execuŃie”
Această clasă de conturi cuprinde elemente specifice activelor circulante, stocuri de materii
prime şi materiale, producŃie în curs de execuŃie, produse finite, stocuri aflate la terŃi, animale,
mărfuri, amabalaje, precum şi ajustări pentu deprecierea stocurilor.
Exemple:
30 STOCURI DE MATERII SI MATERIALE
301 Materii prime
302 Materiale consumabile
3021 Materiale auxiliare
3022 Combustibili
3023 Materiale pentru ambalat
3024 Piese de schimb
Clasa 4 „Conturi de terŃi”cuprinde conturi specifice utilizate pentru Ńinerea evidenŃei
raporturilor reciproce de decontare între instituŃia superioară şi instituŃiile subordonate finanŃate
din bugetele locale privind finanŃarea bugetară, precum şi evidenŃa decontărilor cu debitorii şi
creditorii instituŃiilor bugetare, precum şi relaŃii de decontare cu Comunitatea Economică
Europeană.
Exemple:
40 FURNIZORI SI CONTURI ASIMILATE
401 Furnizori
403 Efecte de platit
404 Furnizori de active fixe
Clasa 5 „Conturi la trezoreria statului şi bănci comerciale”
Această clasă cuprinde cuprinde conturile cu ajutorul cărora se Ńine evidenŃa mijloacelor băneşti
ale instituŃiilor publice, aflate în conturile de disponibil deschise la bănci sau la trezorerie,
precum şi în casieria proprie sau a altor valori.

15
Exemple:
51 CONTURI LA TREZORERIA STATULUI SI
BANCI
510 Disponibil din imprumuturi din disponibilitatile
contului curent general al trezoreriei statului
511 Valori de incasat
5112 Cecuri de încasat
512 Conturi la banci
5121 Conturi la banci în lei
5124 Conturi la banci în valuta
5125 Sume în curs de decontare
Clasa 6 „Conturi de cheltuieli”
Cu ajutorul conturilor din această clasă, instituŃiile publice Ńin evidenŃa cheltuielilor efectuate
pentru executarea acŃiunilor cuprinse în bugetele de venituri şi cheltuieli potrivit clasificaŃiei
bugetare.
Exemple:
60 CHELTUIELI PRIVIND STOCURILE
601 Cheltuieli cu materiile prime
602 Cheltuieli cu materialele consumabile
6021 Cheltuieli cu materialele auxiliare
6022 Cheltuieli privind combustibilul

6023 Cheltuieli privind materialele pentru ambalat

Clasa 7 „Conturi de venituri şi finanŃări”

Această clasă cuprinde conturile cu ajutorul cărora se Ńine evidenŃa veniturilor realizate de
instituŃiilor publice pentru acoperirea cheltuielilor acestora, a veniturilor obŃinute din mijloacele
activităŃilor autofinanŃate, precum şi a veniturilor ce urmează a se încasa şi pentru care se
creează debite.
Exemple:
70 VENITURI DIN ACTIVITATI ECONOMICE

701 Venituri din vânzarea produselor finite

702 Venituri din vânzarea semifabricatelor
703 Venituri din vânzarea produselor reziduale
704 Venituri din lucrari executate si servicii prestate
705 Venituri din studii si cercetari
Clasa 8 “Conturi speciale”
Această clasă cuprinde conturi de ordine şi evidenŃă, care evidenŃiează operaŃiuni în afara
bilanŃului. Acestea înregistează angajamente şi alte evenimente ce nu afectează direct
patrimoniul instituŃiei.
Exemple:
80** CONTURI IN AFARA BILANTULUI
8060 Credite bugetare aprobate
8061 Credite deschise de repartizat
8062 Credite deschise pentru cheltuieli proprii

16
 În cadrul claselor există mai multe grupe de conturi, iar grupele sunt dezvoltate pe
conturi sintetice de gradul I şi II. Conturile sintetice pot fi dezvoltate în conturi analitice în
funcŃie de specificul activităŃii şi de necesităŃile proprii de informare. Remarcăm faptul că aceste
conturi din planul de conturi nu reprezintă temei legal pentru înregistrarea unor operaŃiuni în
contabilitate.
Conform normelor în vigoare, conturile sintetice au fost desfăşurate pe principalele
conturi analitice care stau la baza întocmirii bilanŃului contabil şi îndeosebi a executării
bugetului de venituri şi cheltuieli.
Dezvoltarea în analitic a conturilor prevăzute în planul de conturi se face potrivit
indicaŃiilor date de organele ierarhic superioare şi în funcŃie de necesitatea evidenŃierii distincte
a anumitor elemente de activ şi pasiv în funcŃie de specificul unităŃii subordonate.
Concluzii:
Organizarea contabilităŃii instituŃiilor publice presupune utilitazarea unor documente
specifice care să reflecte modul de utilizare a banilor publice, adică să asigure transparenŃa şi
circulaŃia fondurilor publice. Toate documentele justificative sunt verificate de către persoane
specializate în domeniul financiar-contabil şi stau la baza înregistrărilor contabile. Planul de
conturi constituie un instrument eficient pentru evidenŃa tranzacŃiilor cu fonduri publice.
Capitolul următor prezintă operaŃiuni specifice finanŃării şi a mijloacelor băneşti
specifice instituŃiilor publice, precum şi bugetele program şi costul programelor aprobate.

Capitolul 4. Contabilitatea finanŃării şi a mijloacelor băneşti

Obiectivul capitolului:
Obiectivul acestui capitol îl constituie înŃelegrea contabilităŃii finanŃării şi a
particularităŃilor cu mijloacelor băneşti la nivelul instituŃiilor publice. InstituŃiile publice
beneficiează de finanŃare de la bugetul central, bugetele locale sau fondurile speciale. De cele
mai multe ori, instituŃiile publice recurg şi la autofinanŃare, sau primesc donaŃii sau sponsorizări.
O modalitate mai modernă de finanŃare o constituie finanŃare pe bază de programe, iar această
finanŃare se apreciează a fi considerabilă după aderarea României la Uniunea Europeană.
Concepte cheie: finanŃare pe bază de programe, indicatori de program,
responsabilitatea managerială, gestionarea numerarului

Rezumat:
Contabilitatea finanŃării
InstituŃiile publice sunt finanŃate în fiecare an de la buget pe seama creditelor bugetare
aprobate prin bugetul de venituri si cheltuieli. In mod corespunzător căile de finanŃare a

17
instituŃiilor de la buget sunt diferite în funcŃie de subordonarea lor. Din punct de vedere al
subordonării există instituŃii publice de subordonare centrală şi instituŃii publice de subordonare
locală.
În contabilitatea finanŃării se identifică trei conturi specifice, care reflectă modul în
care creditele bugetare sunt aprobate, repartizate şi utilizate pentru nevoi proprii:
8060 „Credite bugetare aprobate”
8061 „Credite deschise de repartizat”
8062 „Credite deschise pentru nevoi proprii”
Pentru înregistrarea creditelor bugetare aprobate, instituŃiile folosesc contul in afara
bilanŃului 8060 “Credite bugetare aprobate”. Acest cont tine evidenta creditelor bugetare
aprobate de la buget trimestrial. In debitul contului se înregistrează la începutul fiecărui
trimestru alocările de credite pe baza repartizării trimestriale, precum si suplimentările efectuate
in cursul trimestrului. In creditul contului se înregistrează diminuările sau anulari de credite
efectuate in cursul trimestrului respectiv. Soldul contului la finele trimestrului sau la finele
anului reprezintă valoarea creditelor bugetare aprobate până la finele perioadei respective.
Exemplu:
La începutul trimestrului II 2006 s-au înregistrat alocări de credite in valoare de
10.000.000 Ron de la buget. Pe parcursul trimestrului se majorează creditul bugetar cu
1.000.000 Ron, iar la sfârşitul trimestrului II 2006 se retrage din creditul aprobat suma de
2.000.000 Ron.

Debit 8060 10.000.000 Ron

Debit 8060 1.000.000 Ron

Credit 8060 2.000.000 Ron

Spre deosebire de acest cont care reflectă volumul total de credite aprobat, ordonatorii
principali şi secundari organizează evidenŃa creditelor deschise în vederea repartizării lor
instituŃiilor subordonate. Pentru aceasta se foloseşte contul în afara bilanŃului 8061 “ Credite
deschise de repartizat”. Acest cont funcŃionează in mod diferit pentru ordonatorii principali
fata de cei secundari.
Astfel, pentru ordonatorii principali, în debitul contului se înregistrează creditele
deschise pentru a fi repartizate ordonatorilor subordonaŃi, precum şi creditele retrase de la

18
aceştia, iar în creditul contului se înregistrează sumele efectiv repartizate subordonaŃilor,
precum şi creditele retrase.
Pentru ordonatorii secundari, în debitul contului se înregistrează sumele repartizate de
ordonatorul principal spre a fi repartizate de acesta ordonatorului terŃiar, precum şi creditele
retrase ordonatorului terŃiar. În creditul contului se înregistrează creditul repartizat ordonatorului
terŃiar, precum şi creditele retrase de ordonatorul principal.
Exemplu:
Un ordonator de credite principal repartizează credite in valoare de 10.000.000 Ron
ordonatorului secundar. În cursul perioadei acesta retrage din valoarea creditului suma de
5.000.000 Ron.
Debit 8061 10.000.000 Ron

Credit 8061 10.000.000 Ron

Debit 8061 5.000.000 Ron

Creditele deschise de la buget pentru cheltuieli proprii sunt evidenŃiate in contabilitatea

ordonatorilor principali, secundari si terŃiari cu ajutorul contului 8062 “Credite deschise
pentru nevoi proprii”.
In debitul contului sunt evidenŃiate la nivelul ordonatorilor principali de credite
creditele deschise pe baza cererii de deschidere, iar la ordonatorii secundari si terŃiari creditele
repartizate pe baza dispoziŃiei bugetare. In creditul contului sunt evidenŃiate creditele retrase sau
anulate.
Exemplu:
Un ordonator principal de credite înregistrează credite deschise însumând 100.000.000
Ron pentru cheltuieli proprii, la începutul trimestrului I 2006. În cursul anului se retrag credite
însumând 20.000.000 Ron.

Debit 8062 100.000.000 Ron

Credit 8062 20.000.000 Ron

FinanŃarea pe bază de programe reprezintă o modalitatea modernă şi eficientă în

domeniul finanŃelor publice din România. Practica în domeniu a demonstrat utilitatea şi
flexibilitatea acestui instrument. Astfel, finanŃarea pe bază de programe este diferită faŃă de
finanŃarea tradiŃională, din punct de vedere al pregătirii, analizei şi elaborării bugetului

19
respectiv. Ordonatorii de credite analizează şi propun programe pentru realizarea unor acŃiuni,
obiective, proiecte având în vedere scopurile urmărite, direcŃiile de acŃiune şi rezultatele
scontate a se obŃine în perioada de timp avută în vedere.
Bugetul pe programe reprezintă o abordare sau un proces prin care se încearcă
raportarea dintre rezultatele propuse şi efectiv realizate faŃă de resursele utilizate. Există multe
variante de bugete pe programe şi multe modalităŃi de analizare a bugetelor. Însă, bugetul pe
programe este aproape cea mai bună modalitate prin care pot fi explicate obiectivele şi
rezultatele cheltuielilor. Astfel, bugetul pe programe realizează acest lucru prin aplicarea unor
concepte, tehnici şi a unei structuri destinate să identifice rezultatele reale şi cele propuse.
Legea Finantelor Publice, Nr. 500/2002 stabileste un numar de cerinŃe privind bugetul
pe programe. Acestea includ printre altele:
 definirea bugetului pe programe;
 obligaŃia Ministerului Ecomiei şi Finantelor8, cu privire la:
 emiterea normelor metodologice privind elaborarea bugetelor şi
prezentarea acestora;
 analizarea propunerilor de buget în etapele de elaborare a bugetului;
 stabilirea conŃinutului, formei de prezentare şi structurii programelor
elaborate de ordonatorii de credite.
In ceea ce priveşte răspunderea ordonatorilor de credite, legea finanŃelor publice nr.
500/2002, stipulează printre altele, că “Proiectele legilor bugetare anuale se elaborează de către
Guvern, prin Ministerul Economiei şi FinanŃelor, pe baza9” programelor întocmite de
ordonatorii principali de credite în scopul finanŃării unor acŃiuni cu obiective precise şi
indicatori de rezultate şi de eficienŃă. Programele sunt însoŃite de estimări anuale ale
performanŃelor fiecarui program, care trebuie să precizeze activităŃile, costurile asociate,
obiectivele, rezultatele obtinute şi cele estimate, evaluate prin intermediul unor indicatori
precişi ai căror alegere este justificată.

In ceea ce priveşte execuŃia bugetară, Legea Finantelor Publice Nr. 500/2002 stipuleaza
printre altele că “Ordonatorii principali de credite au obligaŃia să întocmească şi să anexeze la
situaŃiile financiare anuale, rapoarte anuale de performanŃă, în care să prezinte, pe fiecare

Art. 19 din Legea FinanŃelor Publice nr. 500\2002, MO nr. 597 din 13 august 2002
9
Art. 28 din Legea FinanŃelor Publice nr. 500\2002, MO nr. 597 din 13 august 2002

20
program, obiectivele, rezultatele preconizate şi cele obŃinute, indicatorii şi costurile asociate,
precum şi situaŃii privind angajamentele legale”.10
Un program este un grup de activităŃi independente, dar aflate în strânsă legătură,
menite să contribuie la realizarea unui obiectiv comun sau a unor obiective. Conform legii, un
program este o acŃiune sau un ansamblu coerent de acŃiuni, proiectate pentru a realiza un
obiectiv sau un set de obiective definite şi pentru care sunt stabiliŃi indicatori de program care să
evalueze rezultatele ce vor fi obŃinute, în limitele de finanŃare aprobate.

FinanŃarea pe bază de programe se realizează în una din următoarele
situaŃii:

Capitolul de cheltuieli să se identifice cu programul

Fiecărui capitol sa îi revină mai multe programe care să se identifice ca
subcapitole bugetare

Fiecărui capitol şi subcapitol de cheltuieli să îi revină mai multe
programe.
Un buget pe programe alocă sau distribuie toate fondurile unui ordonator pentru
programele şi activităŃile acestuia. Bugetele pe programe permit factorilor politici să reconsidere
implicaŃiile deciziilor de cheltuire a fondurilor publice, în funcŃie de realizarea obiectivelor, prin
analizarea indicatorilor de program. Indicatorii de program sunt consideraŃi ca fiind unităŃi de
măsură ale programului sau ale performanŃei manageriale. Ca urmare, bugetul pe programe
necesita eforturi manageriale pentru a identifica
• obiectivele
• indicatori de program.
În genere, un buget pe programe individual:
- pune accentul pe rezultatele fiecărui program;
- identifică responsabilitatea managerială pentru modul de folosire a
banilor publici în raport cu rezultatele obŃinute, care pot fi evaluate cu ajutorul indicatorilor de
program;
- explică în mod clar, pentru factorii de decizie şi pentru opinia publică:
• ce a realizat un ordonator de credite;
• ce îşi planifică să realizeze; si,
• în cele din urmă, cât de bine funcŃionează cu
fondurile publice pe care le primeşte.
Contabilitatea mijloacelor băneşti

10
Art. 56 al. 2 din Legea FinanŃelor Publice nr. 500\2002, MO nr. 597 din 13 august 2002

21
 Trezoreria reprezintă un element important al gestiunii financiare a instituŃiei publice.
Ca înŃeles generic, trezoreria reprezintă totalitatea mijloacelor financiare de care dispune o
unitate patrimonială pentru a-şi achita datoriile faŃă de furnizori, salariaŃi, creditori, bugetul de
stat, etc. Achitarea acestor obligaŃii se poate realiza utilizând:
 DisponibilităŃile din conturile curente;
 Numerarul din casierie;
 Carnetele de cecuri;
 Alte valori.
DisponibilităŃile din conturile curente sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul
conturilor din clasa 5 „Conturi la trezoreria statului şi bănci comerciale”. Printre cele mai
utilizate conturi în evidenŃa trezoreriei sunt următoarele:
51 CONTURI LA TREZORERIA STATULUI SI
BANCI
510 Disponibil din imprumuturi din disponibilitatile
contului curent general al trezoreriei statului
511 Valori de incasat
5112 Cecuri de încasat
512 Conturi la banci
5121 Conturi la banci în lei
5124 Conturi la banci în valuta
5125 Sume în curs de decontare
513 Disponibil din imprumuturi interne si externe
contractate de stat
Acestea se dezvoltă pe conturi analitice în funcŃie de specificul fiecărei instituŃii publice.
EvidenŃa operaŃiunilor băneşti se realizează fie prin numerar, fie prin virament bancar.
Evidenta operativa a operaŃiunilor băneşti în numerar se realizează la nivelul casieriei cu
ajutorul registrelor de casă, iar evidenta sintetica se realizează cu ajutorul contului 531 “Casa“.
Acesta este un cont de mijloace băneşti cu funcŃie contabilă de activ. În debitul contului
se înregistrează intrările de numerar sub forma încasărilor din venituri proprii ale instituŃiilor
publice, ridicări de numerar din contul de disponibil. În creditul contului se înregistrează plăŃile
efectuate către furnizori, terŃi, salariaŃi, precum şi depunerea de numerar în contul de disponibil.
Soldul contului este debitor şi reprezintă mărimea sumelor aflate la dispoziŃia instituŃiei sub
formă de numerar.
Conform legii, casieria este organizată pentru evidenŃa numerarului în Ron şi în valută,
iar în contabilitate există conturi distincte pentru casa în lei şi casa în valută.
53 CASA SI ALTE VALORI
531 Casa
5311 Casa în lei
5314 Casa în valuta

22
 Întreaga activitate privind gestionarea numerarului se desfăşoară pe baza prevederilor
Regulamentului operaŃiunilor de casă, cât şi a normelor stabilite de către Banca NaŃională a
României. Pentru intrările şi ieşirile de numerar din casieria instituŃiei se întocmesc documente
justificative. La încasarea oricărei sume( în afara ridicării numerarului de la tezaurul trezoreriei
sau de la bancă), casierul este obligat sã elibereze chitanŃă cu numele plãtitorului, suma încasatã
şi explicaŃii privind natura încasării (restituire avans spre decontare, imputaŃii etc).
PlăŃile de numerar din casierie se fac pe bazã de acte justificative (stat de salarii,
concedii de boalã, avansuri pentru deplasări etc), având viza de control preventiv şi aprobate de
către ordonatorul de credite. Cel mai frecvent caz îl constituie plata salariilor pe baza statelor de
plată neverificate sau nevizate de către persoana împuternicită cu acordarea vizei de control
preventiv. Aceasta faptă atrage după sine răspunderea materială a persoanei vinovate.
Primitorul banilor de la casierie trebuie sã semneze de primirea sumei personal sau prin
procurã legalã.
Pentru operaŃiunile efectuate zilnic casierul întocmeşte Registrul de casă, în care se
înscriu separat încasările şi plăŃile, stabilindu-se soldul scriptic al casei, care se comparã cu
numerarul aflat în casierie. În caz de lipsuri sau plusuri de numerar, se reverifică operaŃiunile
consemnate în Registrului de casă şi documentele justificative.
Cu ajutorul contului 532 “ Alte valori “ se Ńine evidenŃa timbrelor fiscale şi poştale,
tichetelor de călătorie, bonurilor cantităŃi fixe, reprezentând cantitatea de carburanŃi şi
lubrefianŃi plătită de instituŃie şi care urmează a fi ridicată ulterior la unităŃile de desfacere.
De asemenea, în acest cont se evidenŃiază la valoarea lor nominală biletele de intrare la
muzee, expoziŃii, biletele de intrare şi programele pentru spectacolele predate casierilor,
difuzorilor de bilete desemnaŃi în vederea vânzării, precum şi chitanŃierele pentru taxe forfetare,
prestări de servicii, cartele de masă pentru cantine scoase din magazie şi date gestionarilor spre
difuzare şi încasare.
Contabilitatea analitică se Ńine pe feluri de valori( timbre, tichete de călătorie, bonuri
cantităŃi fixe, etc), iar pentru biletele de intrare la spectacole şi programe se Ńine distinct pe
persoanele însărcinate cu primirea, distribuirea şi încasarea acestora.
Contul 532 - "Alte valori" are funcŃiune contabilă de activ. În debitul contului se
înregistrează valoarea valorilor achiziŃionate, iar în creditul contului valorile utilizate sau
distribuite salariaŃilor spre a fi consumate. Soldul contului este debitor şi reflectă mărimea
valorilor deŃinute de instituŃie. Acest cont sintetic de gradul I se dezvoltă pe conturi sintetice de
gradul II în funcŃie de natura valorilor utilizate:
532 Alte valori
5321 Timbre fiscale si postale
5322 Bilete de tratament si odihna

23
 5323 Tichete si bilete de calatorie
5324 Bonuri valorice pentru carburanti auto
5325 Bilete cu valoare nominala
5326 Tichete de masa

Principalele înregistrări ocazionate de utilizarea acestor valori sunt exemplificate mai jos:
1. AchiziŃionarea bonurilor pentru combustibil prin bancă

5324 = 770 - cu valoarea bonurilor achiziŃionate

Bonuri valorice FinanŃare de la buget
pentru carburanŃi auto
2. Distribuirea bonurilor către angajaŃi

461 = 5324 - cu valoarea bonurilor distribuite

Debitori Bonuri valorice
pentru carburanŃi auto
3. Depunerea decontului de către angajaŃi cu anexarea bonurilor justificative.

6022 = 461 - cu valoarea decontului justificat

Cheltuieli privind Debitori
combustibilul
Concluzii:
Contabilitatea finanŃării constituie o problemă specifică a instituŃiilor publice. Prin
deschiderea creditelor bugetare, instituŃiile au mijloacele necesare pentru desfăşurarea activităŃii
lor. Contabilitatea mijloacelor băneşti asigură evidenŃa existenŃei şi mişcării titlurilor de
plasament, altor valori de trezorerie, a disponibilităŃilor existente în conturi la trezoreria statului,
Banca NaŃională, băncile comerciale, precum şi a disponibilităŃilor existente în casierie.
Capitolul următor tratează contabilitatea activelor imobilizate.

Capitolul 5. Contabilitatea activelor imobilizate

Obiectivul capitolului:
Obiectivul acestui capitol îl constituie analiza contabilităŃii activelor imobilizate,
prezentarea diferenŃelor dintre activele necorporale, corporale şi financiare, precum şi modalităŃi
specifice de intrare şi ieşire din patrimoniu. Spre deosebire de entităŃile economice, instituŃiile
publice pot primi active imobilizate prin transfer de la alte instituŃii.
Concepte cheie: relaŃii de decontare, amortizarea imobilizărilor, transfer de active

24
 Rezumat:
Activele imobilizate sunt bunuri care se utilizează o perioadă îndelungată de timp, care
nu se consumă integral la prima utilizare, ci treptat pe parcursul desfăşurării activităŃii. Activele
imobilizate cuprind:

Imobilizările necorporale;

Imobilizările corporale;

Imobilizările financiare.
Imobilizările necorporale sunt active identificabile, fără materializare, care prezintă o
serie de caracteristici specifice. Imobilizările necorporale sunt de natura cheltuielilor de
dezvoltare, brevetelor, licenŃelor, mărcilor, programe informatice, etc.
În contabilitatea publică, imobilizările necorporale sunt evidenŃiate cu ajutorul
conturilor din clasa 2 „Conturi de Active fixe”, grupa 20 „Active fixe necorporale”. Din această
grupă fac parte următoarele conturi:
20 ACTIVE FIXE NECORPORALE
203 Cheltuieli de dezvoltare
205 Concesiuni, brevete, licente, marci comerciale,
drepturi si active similare
206 Inregistrari ale evenimentelor cultural-sportive
208 Alte active fixe necorporale
2081 Programe informatice
2082 Alte active fixe necorporale

Exemplu:
O instituŃie publică achiziŃionează de la furnizori un program informatic, în valoare de
10.000 Ron. Se achită furnizorul din contul de trezorerie.

1. AchiziŃionarea programului informatic

2081 = 404 10.000 Ron

Programe informatice Furnizori de active fixe

2. Achitarea furnizorului

404 = 770 10.000 Ron

Furnizori de active fixe FinanŃare de la buget

25
 Din categoria imobilizărilor corporale fac parte: terenuri, construcŃii, instalaŃii tehnice şi
maşini, utilaje şi mobilier, mijloace de transport, animale şi plantaŃii, echipamente de protecŃie a
valorilor umane şi materiale, active fixe corporale în curs de execuŃie, etc.
Prin mijloc fix se înŃelege obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare şi
îndeplineşte cumulativ următoarele condiŃii:
- Are o valoarea de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a
guvernului. Această valoare se actualizează periodic în funcŃie de indicele de inflaŃie. Pentru
obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, la încadrarea lor ca
mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set.
- Are durată normală de utilizare mai mare de un an. Duratele normale de
funcŃionare, precum şi clasificaŃia mijloacelor fixe se aprobă prin hotărâre de Guvern. La
determinarea lor se Ńine seama de parametrii tehnico-economici stabiliŃi de proiectanŃi şi
producători prin cărŃile sau documentaŃiile tehnice ale mijloacelor fixe respective, precum şi de
efectele uzurii morale. Aceste durate se revizuiesc periodic, dar nu mai târziu de 5 ani.
Activele fixe sunt evidenŃiate în contabilitate cu ajutorul conturilor sintetice de gradul I
şi II, corespunzătoare următoarelor categorii: terenuri, amenajări de terenuri, construcŃii, etc.
Astfel în contabilitatea instituŃiilor publice se utilizează următoare conturi:
211 Terenuri şi amenajări de terenuri
2111 “Terenuri”
2112 “Amenajări de terenuri”
212 „ConstrucŃii”
213 „InstalaŃii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaŃii”
Activele fixe corporale şi activele fixe necorporale aflate în patrimoniul insituŃiilor
publice se amortizează utilizân metoda amortizării liniare. Amortizarea anuală se calculează
prin aplicarea cotei de amortizare(CA) la valoarea de intrare a activelor fixe corporale si
necorporale. Amortizarea se înregistrează lunar în contul de cheltuieli corespunzător sursei de
finanŃare a activelor fixe, titlul 70 “Cheltuieli de capital”.
Amortizarea activelor fixe corporale date cu chirie, în concesiune sau în folosinŃă
gratuită, se calculează de către instituŃiile publice care le au în patrimoniu. În contabilitatea
instituŃiilor publice se utilizează următoarele conturi:
280 "Amortizări privind activele fixe necorporale"
281 "Amortizări privind activele fixe corporale".

În contabilitatea instituŃiilor publice au loc următoarele înregistrări:

26
 Intrarea in patrimoniu a activelor fixe corporale Simbol cont Simbol cont
care se supun amortizarii debitor creditor

- achizitionate de la terti 211 (212,213, 404

214)
- primite prin donatie, transfer cu titlu gratuit intre institutii sau 211 (212,213, 779
redistribuiri intre unitati 214)
- realizate din productie proprie 211 (212,213, 722
214)
- constatate plus la inventar 211 (212,213, 214) 779

- achizitionate in regim de leasing financiar 212 (213,214) 167

- diferente din reevaluare 211 (212,213, 214) 105

Iesirea din patrimoniu a activelor fixe corporale Simbol cont Simbol cont
care se supun amortizarii debitor creditor
- vanzare 461 791

- scaderea din evidenta % 211 (212,213, 214)

- cu valoarea neamortizata 691
- cu valoarea amortizata 281

Inregistrarea amortizarii Simbol cont Simbol cont

debitor creditor
- cheltuieli cu amortizarea activelor fixe corporale 6811 281

Inregistrarea ajustarilor pentru deprecierea activelor Simbol cont Simbol cont

fixe corporale debitor creditor
- constituirea sau majorarea ajustarilor pentru deprecierea 6813 291
activelor fixe corporale
- diminuarea sau anularea ajustarilor constituite pentru 291 7813
deprecierea activelor fixe corporale

Exemplul 1:

O instituŃie publică primeşte o donaŃie de la o persoană fizică sub forma unei clădiri pentru
promovarea de activităŃi culturale. Clărirea este evaluată la suma de 100.000 Ron.

212 = 779
ConstrucŃii Venituri din bunuri şi servicii primite
cu titlu gratuit

Exemplul 2:

O instituŃie publică achiziŃionează de la furnizori un mijloc de transport, în valoare de

50.000 Ron. Se achită furnizorul din contul de trezorerie.

1. AchiziŃionarea mijlocului de transport

2133 = 404 5.000 Ron

27
Mijloace de transport Furnizori de active fixe

2. Achitarea furnizorului

404 = 770 5.000 Ron

Furnizori de active fixe FinanŃare de la buget

Concluzii:
Contabilitatea activelor imobilizate tratează problematica complexă a activelor
necorporale, corporate şi financiare. Conform măsurilor de armonizare contabilă, activele sunt
amortizabile, ceea ce conferă un plus de informaŃie în momentul elaborării situaŃiilor financiare
anuale şi respectă recomandările standardelor internaŃionale de contabilitate pentru sectorul
public. Reamintim faptul că până la nivelul anului 2003, activele imobilizate nu se amortizau.
Capitolul următor tratează contabilitatea materialelor şi a decontărilor cu terŃii.

Capitolul 6. Contabilitatea stocurilor

Obiectivul capitolului:
Obiectivul acestui capitol îl constituie studiul contabilităŃii stocurilor, şi implicit a
cheltuielilor ocazionate de consumurile de materiale, precum şi veniturile generate de relatiile
de decontare cu clienŃii instituŃiei. Ca urmare a specificului activităŃii instituŃiilor publice,
acestea înregistrează un consum mare de materiale. În cadrul stocurilor se cuprind: materiile
prime, materialele consumabile, materialele de natura obiectelor de inventar, produsele,
animalele şi păsările, mărfurile, ambalajele, producŃia în curs de execuŃie şi bunurile aflate în
custodie, pentru prelucrare sau în consignaŃie la terti.
Concepte cheie: active circulante, materiale, materii prime, obiecte de inventar
Rezumat:
La nivelul instituŃiilor publice se remarcă un consum însemnat de materiale.
Aprovizionarea cu elemente de stocuri trebuie să Ńină seama de execuŃia bugetară, în special de
defalcarea creditelor bugetare pe trimestre astfel încât să se asigure o continuitate a desfăşurării
activităŃii fără sa se constituie stocuri mai mari decât cele normate şi deci să se imobilizeze
inutil fondurile băneşti.
Stocurile sunt active circulante:

deŃinute pentru a fi vândute pe parcursul desfaşurării normale a activităŃii;

28

în curs de producŃie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a
activităŃii: sau

sub forma de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează să fie
folosite în desfăşurarea activităŃii curente a instituŃiei, în procesul de producŃie sau pentru
prestarea de servicii.
În cadrul stocurilor se cuprind: materiile prime, materialele consumabile, materialele de
natura obiectelor de inventar, produsele, animalele şi păsările, mărfurile, ambalajele, producŃia
în curs de execuŃie şi bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignaŃie la terti.
Sunt incluse de asemenea, stocurile de materii prime strategice şi de alte stocuri cu o importanŃă
deosebită pentru economia natională.
Materiale de natura obiectelor de inventar
Materialele de natura obiectelor de inventar reprezintă bunuri cu o valoare mai mică
decât limita prevazută de lege pentru a fi considerate active fixe corporale, indiferent de
durata lor de folosinŃă, sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum
şi bunurile asimilate acestora (echipamentul de protecŃie, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea
specială, mecanismele, scule, dispozitive, verificatoare, aparatele de masură şi control, etc.
contul 303).
Documentele aflate în fondurile bibliotecilor, care au statut de bunuri culturale comune
sau care au fost clasate în categoria bunurilor culturale care fac parte din patrimoniul cultural
national mobil, nu sunt active fixe şi sunt evidentiate, gestionate şi inventariate în conditiile
legii. Aceste bunuri fac parte din categoria materialelor de natura obiectelor de inventar, aflate
în folosinŃă(contul 303). Eliminarea documentelor din colectii se aplică numai bunurilor
culturale comune, uzate fizic sau moral, după o perioada de minimum 6 luni de la achiziŃie.
Pentru organizarea contabilităŃii analitice a cărtilor care au fost trecute în categoria
materialelor de natura obiectelor de inventar, se poate utiliza metoda global-valorică, cu
aprobarea ordonatorului de credite.
EvidenŃa materialelor de natura obiectelor de inventar se Ńine pe două categorii:
materiale de natura obiectelor de inventar în magazie(contul 3031) şi materiale de natura
obiectelor de inventar în folosinŃă(contul 3032). Inregistrarea pe cheltuieli a consumului
acestora se realizează la momentul scoaterii din folosinŃă.
Exemple:
O instituŃie publică achiziŃioneazǎ de la un furnizor 2 birouri la preŃul de 1400 Ron şi 10
topuri hârtie. Conform facturii emise de furnizor valoarea totalǎ este de 2930 Ron.

1. AchiziŃionarea de materiale şi obiecte de inventar:

29
 % = 401 2930 Ron
Furnizori
3031 2800 Ron
Materiale de natura obiectelor
de inventar în magazie
3021 130 Ron
Materiale auxiliare
2. ObligaŃia de platǎ faŃǎ de furnizor se face din contul deschis la trezorerie:
401 = 7701 2930 Ron
Furnizori Finantare de la bugetul
de stat
3. Mobilierul se dǎ în folosinŃǎ pe baza bonului de consum şi a fişei nominale de
inventar:
3032 = 3031 2800 Ron
Materiale de natura obiectelor Materiale de natura obiectelor
de inventar în folosinŃǎ de inventar în magazie

4. Materialele consumabile se dau în folosinŃǎ pe baza bonului de consum:

6021 = 3021 130 Ron
Cheltuieli cu materialele Materiale
auxiliare auxiliare

Concluzii:
Contabilitatea stocurilor cuprinde o vastă categorie de active circulante. Între acestea
mai importante sunt stocurile de materii prime, materiale, combustibili, produse finite, producŃie
în curs de execuŃie, ambalaje, mărfuri, stocuri aflate în custodie la terŃi, etc.
Stocurile pot fi achizionate de la terŃi, obŃinute din producŃie proprie sau primite în
gestiune ca urmare a unor donaŃii de la persoane fizice sau juridice. Totodată, există stocuri
primite de la instituŃia superioară sau transferate la o instituŃie publică subordonată.
Capitolul următor tratează probleme specifice ale decontărilor cu terŃii.

Capitolul 7. Contabilitatea decontărilor cu terŃii

Contabilitatea terŃilor asigură evidenŃa creanŃelor şi datoriilor instituŃiilor administraŃiei publice
în relaŃiile acestora cu instituŃiile subordonate, furnizorii, clienŃii, personalul, asigurările şi

30
 protecŃia socială, bugetul statului, debitorii şi creditorii diverşi, alte decontări. În această
categorie se includ decontările dintre exerciŃiile financiare şi operaŃiile în curs de clarificare.
Decontările instituŃiilor publice privesc două mari categorii de relaŃii şi anume:
1. relaŃii de decontare cu terŃe persoane juridice( din afara instituŃiilor), având calitatea de
instituŃii superioare şi/sau instituŃii subordonate privind finanŃarea bugetară, respectiv de la
care primesc sau cărora le repartizează mijloace băneşti aprobate prin buget. Tot aici se
includ şi relaŃiile de decontare cu terŃii debitori sau creditori persoane juridice având
calitatea de clienŃi sau diverşi debitori reprezentând creanŃe de încasat rezultate în urma
activităŃii instituŃiei publice, precum şi relaŃii de decontare cu terŃii creditori din afara
instituŃiei în calitatea acestora de furnizori de bunuri şi servicii, lucrări executate, etc.
Exemple:
Transferul între instituŃia superioară şi instituŃiile Simbol cont Simbol cont
subordonate debitor creditor
- Transferul de materii prime 481 301
- Trasferul de materiale consumabile 481 302
- Transferul de active fixe corporale 481 214
- Sume plătite numerar în cadrul decontărilor reciproce 481 531

2. relaŃii de decontare în cadrul instituŃiei publice privind drepturile şi obligaŃiile evaluate

în bani dintre instituŃia publică şi personalul angajat pe baza contractelor individuale de
muncă încheiate conform prevederilor legale în vigoare.
Contabilitatea decontărilor de natura creanŃelor
La nivelul instituŃiilor publice aceste decontări sunt fie decontări rezultând in cadrul
relaŃiilor cu ordonatorii de credite subordonaŃi ce sunt cunoscute sub denumirea de decontări
interne, fie decontări cu terŃii care pot avea mai multe cauze, cum ar fi:
- acordarea de avansuri spre decontare
- descoperirea unor lipsuri in gestiune
- imputaŃii înregistrate pe baza deciziei de imputare
-vânzarea de bunuri aparŃinând instituŃiei publice, etc.
Contabilitatea decontărilor de natura datoriilor
InstituŃiile publice înregistrează o serie de categorii de decontări de natura datoriilor
("creditori") care pot îmbrăca următoarele forme:
1.decontări cu salariaŃii
2.decontări cu bugetul statului
3.decontări cu alte organisme publice

31
 4.decontări cu Comunitatea Europeană(Phare, IPSA, SAPARD, etc.
Sumele primite din contribuŃia financiară nerambursabilă a ComunităŃii
Europene (PHARE, ISPA, SAPARD) se înregistrează la instituŃiile publice implicate
în derularea acestor fonduri (Fondul National şi AgenŃiile de Implementare) ca şi creanŃe
- sume de primit (conturile 4501,4511,4531,4541,4551,456,457,458) şi datorii - sume de
plată (conturile 4502,4512,452,4532,4542,4552).
Aceste sume sunt recunoscute ca venituri şi cheltuieli numai în contabilitatea
instituŃiilor publice care au calitatea de beneficiari finali ai fondurilor respective.

Contabilitatea veniturilor instituŃiilor publice

Contabilitatea veniturilor bugetare se conduce pe categorii de venituri, potrivit anexelor
la ClasificaŃia indicatorilor privind finanŃele publice (partea de venituri). Ministerele şi celelalte
organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale şi locale care gestionează, potrivit legii,
veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetului
Fondului naŃional unic de asigurări sociale de sănătate au obligaŃia organizării şi conducerii
contabilităŃii drepturilor constatate.
Drepturile constatate şi veniturile încasate reprezentând impozite, taxe, contribuŃii,
amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora, respectiv dobânzi, penalităŃi şi
penalităŃi de întârziere. Dacă un venit bugetar urmează a fi încasat în tranşe succesive în cursul
exerciŃiului bugetar curent sau al mai multor execuŃii bugetare, aceasta se înregistrează în
contabilitate în momentul datorării cu întreaga sumă. În cazul încasărilor fără debit, dreptul
constatat este egal cu suma din documentul de plată.
Veniturile bugetare se contabilizează pentru fiecare buget de următoarele autorităŃi
publice centrale şi locale, denumite potrivit legii creditori bugetari, după cum urmează:
1. Ministerul Economiei şi FinanŃelor, pentru veniturile bugetului de stat, prin unităŃile sale
teritoriale unde contribuabilii sunt luaŃi în evidenŃă ca plătitori de impozite, taxe şi alte venituri
ale bugetului de stat, precum şi unităŃile vamale pentru obligaŃiile datorate în vamă.
2. Ministerul Muncii şi SolidarităŃii Sociale, prin:
- Casa NaŃională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale şi casele judeŃene de pensii,
respectiv Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, pentru bugetul asigurărilor sociale de stat;
- AgenŃia NaŃională pentru Ocuparea ForŃei de Muncă şi agenŃiile judeŃene pentru ocuparea
forŃei de muncă, pentru bugetul asigurărilor pentru şomaj.
3. Ministerul SănătăŃii şi Familiei, prin:
- Casa NaŃională de Asigurări de Sănătate şi casele de asigurări de sănătate judeŃene, respectiv a
municipiului Bucureşti, pentru bugetul Fondului naŃional unic de asigurări sociale de sănătate;

32
- Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, SiguranŃei NaŃionale şi AutorităŃii
Judecătoreşti, pentru bugetul Fondului naŃional unic de asigurări sociale de sănătate;
- Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi LocuinŃei,
pentru bugetul Fondului naŃional unic de asigurări sociale de sănătate.
4. UnităŃile administrativ-teritoriale, respectiv primăriile comunale, orăşeneşti, municipale,
ale sectoarelor municipiului Bucureşti, consiliile judeŃene şi Consiliul General al Municipiului
Bucureşti, pentru bugetele locale.
Contabilitatea operaŃiunilor privind constatarea şi încasarea veniturilor bugetare se
organizează şi se conduce în cadrul compartimentului de contabilitate existent sau în alte
compartimente create special pentru evidenŃa contabilă a veniturilor bugetare.
Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităŃii veniturilor bugetare revine
ordonatorului de credite.

Concluzii:
Contabilitatea a decontărilor cu terŃii este o problematică specifică instituŃiilor
administraŃiei publice.
Decontările cu terŃii cuprinde atât decontările cu furnizorii, clienŃii, salariaŃii, debitorii,
bugetul consolidat, dar şi decontări între instituŃia superioară şi instituŃiile subordonate.
Decontările cu terŃii dau naştere şi constituirii veniturilor la nivelul fiecărei instituŃii publice.
Capitolul următor tratează probleme specifice ale închiderii exerciŃiului bugetar, precum
şi întocmirea situaŃiilor financiare anuale.

Capitolul 8. SituaŃiile financiare anuale

Obiectivul capitolului:
Obiectivul acestui capitol îl constituie prezentarea lucrărilor contabile de închidere a
exerciŃiului bugetar, inventarierea patrimoniului, întocmirea balanŃei de verificare, regularizarea
diferenŃelor constatate cu ocazia inventarierii şi elaborarea situaŃiilor financiare anuale. În
scopul încheierii în bune condiŃiuni a execuŃiei bugetare, instituŃiile administraŃiei publice şi
agenŃii economici, indiferent de forma de proprietate, au obligaŃia să efectueze operaŃiunile care
privesc veniturile şi cheltuielile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat,
bugetelor fondurilor speciale, bugetelor locale şi bugetelor proprii ale instituŃiilor publice.
Concepte cheie: exerciŃiu bugetar, inventarierea patrimoniului, execuŃia bugetară,
situaŃii financiare anuale
Rezumat:

33
InstituŃiile publice au obligaŃia, în conformitate cu dispoziŃiile legale în vigoare, să efectueze
inventarierea patrimoniului potrivit Legii contabilităŃii nr. 82/1991, cu modificările ulterioare, şi
potrivit Normelor privind organizarea inventarierii patrimoniului, să întocmească registrul-
inventar conform normelor legale în vigoare şi să reflecte rezultatele acestuia în bilanŃul
contabil de la finele anului.
Prin inventariere se înŃelege o acŃiune de constatare faptică, la o anumită dată, a
existenŃei tuturor elementelor care constituie patrimoniul unităŃii publice sanitare respective.
Inventarierea este o modalitate specifică de control contabil şi anume un mijloc de verificare a
concordanŃei datelor evidenŃei contabile cu situaŃia reală existentă.
Ordonatorii de credite au obligaŃia de a analiza structura stocurilor inventariate şi de a
stabili materialele aflate în stoc fără utilizare, cauzele acestora, precum şi răspunderea
persoanelor vinovate de imobilizarea fondurilor în astfel de bunuri.
InstituŃiile publice au obligativitatea inventarierii tuturor bunurilor materiale, a
valorilor, precum şi a altor bunuri ce se află la dispoziŃia unităŃilor temporar, fie ca urmare a
încheierii unor procese verbale de primire-predare, fie primite spre prelucrare de la terŃi sau
deŃinute în custodie.
Principalul scop al inventarierii este asigurarea integrităŃii patrimoniale. Mijloacele
materiale se inventariază cel puŃin o dată pe an, excepŃie făcând:
-- mijloacele băneşti şi celelalte valori aflate în casieria instituŃiilor publice, care se inventariază
lunar;
-- clădirile, construcŃiile speciale, bunurile aflate în gestiunea misiunilor diplomatice şi a
oficiilor consulare ce se inventariază o dată la 3 ani;
- materialele perisabile se inventariază o dată la 3 luni.
Inventarierea anuală precede lucrările de închidere în scopul regularizării diferenŃelor
constatate în urma inventarierii. ExcepŃie fac mijloacele materiale aflate în patrimoniul
instituŃiilor de învăŃământ şi cultură care pot fi inventariate în lunile de vară.
În afara acestor termene legale, instituŃiile publice vor efectua inventarierea în următoarele
situaŃii:
-- ori de câte ori intervine predarea-primirea de gestiune . Cu această ocazie se inventariază
numai gestiunea respectivă;
-- la solicitarea organelor de control financiar de gestiune;
-- cu ocazia apariŃiei unor indici sau sesizări de nereguli în anumite gestiuni care nu pot fi
confirmate decât prin inventariere;
-- cu ocazia desfiinŃării instituŃiilor publice, comasării a 2 sau mai multe instituŃii publice sau
divizarea unei instituŃii bugetare;

34
-- în urma producerii unor calamităŃi naturale, etc.
Comisia de inventariere la instituŃiile publice este unică. AtribuŃiile acesteia se referă
atât la patrimoniul direct administrat de aceştia, cât şi la patrimoniul instituŃiilor subordonate
fără personalitate juridică, care nu au compartiment propriu de contabilitate. În aceste cazuri, în
cadrul comisiei de inventariere face parte şi un reprezentant al unităŃii respective, fără
personalitate juridică.
Organele de control financiar de gestiune consemnează constările în acte de control
bilaterale(procese verbale sau note de constatare), cu menŃionarea prevederilor legale încălcate,
a consecinŃelor economice şi patrimoniale, precum şi a persoanelor vinovate.
Pentru abaterile constate se solicită note explicative de la persoanele vinovate. De
asemenea, în cazul inventarierii se anexează declaraŃia gestionarului, precum şi situaŃia
plusurilor şi minusurilor. DeclaraŃia gestionarului se ia înainte de începerea inventarierii
propriu-zise, ocazie cu care gestionarul va menŃiona dacă are cunoştinŃă de existenŃa în gestiune
a plusurilor sau minusurilor, dacă are în păstrare valori aparŃinând terŃilor, dacă are valori
materiale nerecepŃionate, etc.
Minusurile constate se imputa gestionarului. Nu se admit compensări între plusurile şi
minusurile constate decât pe parcursul aceleiaşi perioade de gestiune şi între produse similare.
Pentru eventualele diferente care nu pot fi justificate se întocmesc documente de constatare
prevăzute de actele normative în vigoare, în scopul adoptării măsurilor legale.
Odată cu încheierea inventarierii organul de control stabileşte prin procesul verbal
privind rezultatele inventarierii o serie de măsuri de recuperare a pagubelor constatate. Cel mai
frecvent se întocmeşte “Decizia de imputare“, document care serveşte la imputarea valorii
pagubei produsă de persoana încadrată în muncă. Aceasta se întocmeşte în două sau mai multe
exemplare în funcŃie de numărul persoanelor răspunzătoare pentru paguba produsă în
patrimoniul unităŃii. Decizia de imputare devine titlu executoriu în momentul comunicării.
Există situaŃia în care gestionarul recunoaşte paguba produsă şi vinovăŃia sa cu privire
la această pagubă. În conformitate cu Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor,
constituirea de garanŃii si răspunderea in legătură cu gestionarea bunurilor, acesta va semna un
“Angajament de plată“ prin care se angajează la plată contravalorii bunurilor ce nu mai pot fi
restituite în natură. Angajamentul de plată este considerat titlu executoriu pentru recuperarea
pagubelor, precum şi titlu executoriu pentru execuŃia silită, în caz de nerespectare a
angajamentului.
Plusul de casă constatat cu ocazia inventarierii casieriilor instituŃiilor publice finanŃate
din mijloace bugetare sau extrabugetare se varsă la bugetul de stat. Totodată, ca o particularitate
a instituŃiilor publice, la sfârşitul exerciŃiului bugetar contul casa nu va prezenta sold, întrucât

35
sumele ridicate şi neachitate se varsă la bugetul de stat. Astfel, instituŃiile publice, inclusiv cele
care au primit subvenŃii de la buget, au obligaŃia ca până la data de 31 decembrie să depună în
conturile deschise la trezoreriile statului sau la unităŃile bancare, după caz, sumele aflate în
casieriile proprii.
De asemenea, în vederea efectuării inventarierii trebuie stabilite drepturile şi obligaŃiile
reciproce cu debitorii. Până la data stabilită se vor efectua punctaje cu unităŃile debitoare. În
mod concret se vor trimite la debitori liste şi extrase de cont în situaŃia în care decontările s-au
efectuat prin virament bancar. Extrasele se trimit de instituŃia creditoare celor debitoare, în
conformitate cu prevederile legale. În termen de cinci zile de la primire unităŃile debitoare
urmează să restituie extrasul confirmat pentru suma acceptată, iar în situaŃia în care se refuza
parŃial sau total sumele înscrise în extras se va anexa o notă explicativă cuprinzând obiecŃiunile.
Neconformarea de debitor sau creditor a soldului în acest termen presupune
recunoaşterea exactităŃii lui şi inventarierea ca atare. Eventualele litigii se soluŃionează pe cale
legală. Rezultatele inventarierii decontărilor se consemnează într-un proces verbal încheiat
separat. Sumele datorate de unitate, care nu mai pot fi urmărite de creditor, fiind prescrise, se
varsă la buget, în condiŃiile legii.
Fig. 1. Extras de cont

Unitatea creditoare Nr. de înregistrare …….. din….

………………….. Către……………………………
Contul ………….
Banca …………..

EXTRAS DE CONT
Conform dispoziŃiilor în vigoare vă înştiinŃăm că în evidenŃele noastre contabile
La data de …………. Unitatea dvs. Figurează cu următoarele debite ……….

Documentul ExplicaŃii Suma

( fel, număr, data)

36
 Încheierea execuŃiei bugetare

În scopul încheierii în bune condiŃiuni a execuŃiei bugetare anuale instituŃiile publice şi

agenŃii economici, indiferent de forma de proprietate, au obligaŃia să efectueze operaŃiunile care
privesc veniturile şi cheltuielile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat,
bugetelor fondurilor speciale, bugetelor locale şi bugetelor proprii ale instituŃiilor publice pe
anul 2006
Ordonatorii de credite bugetare şi conducătorii compartimentelor financiar-contabile ale
instituŃiilor publice răspund pentru asigurarea încheierii tuturor operaŃiunilor financiare privind
încasările şi plăŃile aferente exerciŃiului bugetar la termenele şi în condiŃiile prevăzute de
reglementările legale în vigoare. Aceştia vor lua măsuri pentru:

Utilizarea creditelor bugetare aprobate, până la finele anului bugetar în limita prevederilor şi
destinaŃiilor din bugetele de venituri şi cheltuieli şi a creditelor bugetare deschise şi
repartizate, numai pentru cheltuieli angajate, lichidate şi ordonanŃate la plată, în condiŃiile
legii;

Repartizarea şi retragerea creditelor bugetare la termenele stabilite conform legii;

Acordarea sumelor reprezentând plăŃi în avans, precum şi recuperarea sau justificarea
acestora;

Luarea măsurilor necesare pentru lichidarea, până la finele anului, a imobilizărilor de
fonduri în debitori, clienŃi şi alte creanŃe şi reconstituirea cu sumele recuperate a plăŃilor de
casă efectuate. Eventualele sume care nu pot fi recuperate până la finele anului bugetar se
virează în anul următor ca venituri la bugetele din care instituŃiile publice sunt finanŃate, la
subcapitolul „Restituiri de fonduri din finanŃarea bugetară a anilor precedenŃi”;

Verificarea zilnică a operaŃiunilor privind deschiderea, repartizarea sau retragerea de credite
bugetare, precum şi a încasărilor şi plăŃilor înregistrate în extrasele de cont emise de unităŃile
trezoreriei statului şi luarea măsurilor ce se impun pentru comunicare şi corectarea în
următoarea zi lucrătoare a eventualelor sume înregistrate eronat în vederea asigurării
concordanŃei datelor din contabilitatea proprie cu cele din contabilitatea unităŃilor trezoreriei
statului.
Răspunderi cu privire la întocmirea situaŃiilor financiare anuale
SituaŃiile financiare anuale compuse din bilanŃ, cont de execuŃie bugetară şi anexe ce se
întocmesc de instituŃiile publice se semnează de către:
 conducătorul instituŃiei
 conducătorul compartimentului financiar-contabil

37
 altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcŃie.
InstituŃiile publice au obligaŃia să prezinte la unităŃile teritoriale ale trezoreriei statului la
care au deschise conturile de finantare sau de disponibilitati, dupa caz, bilanŃul contabil şi contul
de execuŃie bugetară pe anul bugetar încheiat pentru obŃinerea vizei privind exactitatea plăŃilor
de casă şi a soldurilor conturilor de disponibilităŃi, după caz, care trebuie să coincidă cu cele din
conturile corespunzătoare deschise la unităŃile teritoriale ale trezoreriei statului.
InstituŃiile publice au obligaŃia să prezinte situaŃiile financiare ordonatorului de credite
superior, la termenele stabilite de acesta, numai dupa obtinerea vizei de la unitatea de trezorerie
a statului pentru confirmarea exactităŃii plăŃilor de casă şi a disponibilităŃilor din conturi.
SituaŃiile financiare care nu corespund cu datele din evidenŃa trezoreriilor statului se vor
restitui instituŃiilor publice respective pentru a introduce corecturile corespunzătoare.
Este interzis instituŃiilor publice să centralizeze bilanŃurile şi conturile de execuŃie ale
instituŃiilor din subordine fără viza unităŃilor de trezorerie a statului .
Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale, alte
autorităŃi publice şi instituŃiile publice autonome au obligaŃia să se prezinte la DirecŃia generală
a tehnologiei informaŃiei din cadrul Ministerului Economiei şi FinanŃelor pentru a primi gratuit
discheta cu programul informatic de contabilitate publică, respectiv de centralizare a
situaŃiilor financiare pentru instituŃii publice, în vederea depunerii situaŃiei financiare
centralizate la Ministerului Economiei şi FinanŃelor şi pe suport magnetic. Nu se admite
depunerea situaŃiilor financiare fără prezentarea pe suport magnetic.
SituaŃiile financiare centralizate se depun la Ministerului Economiei şi FinanŃelor de
conducătorii compartimentelor financiar-contabile sau de persoane cu atribuŃii în activitatea de
analiză şi centralizare a acestora care să poată oferi informaŃiile necesare în legătură cu situaŃiile
financiare prezentate.
Redactarea situaŃiilor financiare anuale
Pentru instituŃiile publice, documentul oficial de prezentare a situaŃiei
patrimoniului aflat în administrarea statului şi a unităŃilor administrativ-teritoriale şi a
execuŃiei bugetului de venituri şi cheltuieli, îl reprezintă situaŃiile financiare. Acestea se
întocmesc conform normelor elaborate de Ministerului Economiei şi FinanŃelor, aprobate
prin ordin al ministrului finantelor publice.
Situatiile financiare se întocmesc în moneda natională, respectiv în lei, fără
subdiviziunile leului.
Pentru necesităŃile proprii de informare şi la solicitarea unor organisme
internaŃionale, se pot întocmi situaŃii financiare şi într-o altă monedă.

38
 Intocmirea situaŃiilor financiare anuale trebuie să fie precedată obligatoriu de
inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv şi a celorlalte bunuri şi valori
aflate în gestiune, potrivit normelor emise în acest scop de Ministerului Economiei şi
FinanŃelor.
SituaŃiile financiare trebuie să ofere o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziŃiei
financiare (active nete/patrimoniu net/capital propriu), precum şi a performanŃei
financiare şi a rezultatului patrimonial.
Situatiile financiare se semnează de conducatorul instituŃiei şi de conducătorul
compartimentului financiar-contabil sau de altă persoană împuternicită să îndeplinească
această funcŃie.
InstituŃiile publice au obligaŃia să prezinte la unităŃile de trezorerie a statului la
care au deschise conturile, situaŃia fluxurilor de trezorerie pentru obŃinerea vizei privind
exactitatea plăŃilor de casă, a soldurilor conturilor de disponibilităŃi, după caz, pentru
asigurarea concordanŃei datelor din contabilitatea instituŃiei publice cu cele din
contabilitatea unităŃilor de trezorerie a statului.
SituaŃiile fluxurilor de trezorerie care nu corespund cu datele din evidenŃa
trezoreriilor statului se vor restitui instituŃiilor publice respective pentru a introduce
corecturile corespunzatoare.
Este interzis instituŃiilor publice să centralizeze situatiile financiare ale institutiilor
din subordine care nu au primit viza trezoreriei statului.
InstituŃiile publice ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite
secundari sau terŃiari, depun un exemplar din situaŃiile financiare trimestriale şi anuale la
organul ierarhic superior, la termenele stabilite de acesta.
Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, alte
autorităŃi publice, instituŃii autonome şi unităŃile administrativ-teritoriale, ai căror
conducători au calitatea de ordonator principal de credite, depun la Ministerului
Economiei şi FinanŃelor sau direcŃiile generale ale finanŃelor publice judeŃene şi a
municipiului Bucureşti, după caz, un exemplar din situaŃiile financiare trimestriale şi
anuale, potrivit normelor şi la termenele stabilite de acesta.
UnităŃile fără personalitate juridică, subordonate instituŃiei publice, organizează şi
conduc contabilitatea operaŃiunilor economico-financiare până la nivel de balanŃă de
verificare, fără a întocmi situaŃii financiare.
Activitatea desfasurată în străinătate de unităŃile fără personalitate juridică,
subordonate instituŃiilor publice din Romania, se include în situaŃiile financiare ale
persoanei juridice romane şi se raportează pe teritoriul Romaniei.

39
 Componenta Situatiilor Financiare
Situatiile financiare trimestriale si anuale cuprind:
a) bilanŃul;
b) contul de rezultat patrimonial;
c) situaŃia fluxurilor de trezorerie;
d) situaŃia modificărilor în structura activelor/capitalurilor;
e) anexe la situaŃiile financiare, care includ: politici contabile şi note explicative;
f) contul de execuŃie bugetară.

Bilantul contabil

Bilantul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de

activ, datorii şi capital propriu ale instituŃiei publice la sfârşitul perioadei de raportare,
precum şi în alte situaŃii prevazute de lege.
Pentru fiecare element de bilanŃ trebuie prezentată valoarea aferentă elementului
respectiv pentru exerciŃiul financiar precedent.
Dacă valorile prezentate anterior nu sunt comparabile, absenŃa comparabilităŃii
trebuie prezentată în notele explicative.
Un element de bilanŃ pentru care nu există valoare nu trebuie prezentat, cu
excepŃia cazului în care există un element corespondent pentru exerciŃiul financiar
precedent.
În bilanŃ, elementele de natura activelor sunt prezentate în funcŃie de gradul
crescător al lichiditaŃii iar elementele de natura datoriilor sunt prezentate în funcŃie de
gradul crescător al exigibilităŃii.
Un activ reprezintă o resursă controlată de către instituŃia publică ca rezultat al
unor evenimente trecute, de la care se asteaptă să genereze beneficii economice viitoare
pentru instituŃie şi al cărui cost poate fi evaluat în mod credibil.
O datorie reprezintă o obligaŃie actuală a instituŃiei publice ce decurge din
evenimente trecute şi prin decontarea căreia se asteaptă să rezulte o ieşire de resurse care
încorporează beneficii economice.
Activele şi datoriile curente se prezintă în bilanŃ distinct de activele şi datoriile
necurente.
Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al statului sau unităŃilor
administrativ-teritoriale, în calitate de proprietari ai activelor unei instituŃii publice după
deducerea tuturor datoriilor.
Capitalurile proprii se mai numesc şi active nete sau patrimoniu net şi se determină
ca diferenŃa între active şi datorii.

40
 În funcŃie de necesităŃile de informare, Ministerului Economiei şi FinanŃelor poate
solicită prezentarea în bilanŃ a unor informaŃii suplimentare faŃă de cele care trebuie
prezentate în concordanŃă cu prezentele reglementări.
Contul de rezultat patrimonial
Contul de rezultat patrimonial prezintă situaŃia veniturilor, finanŃărilor şi
cheltuielilor din cursul exerciŃiului curent.
Veniturile şi finanŃările sunt prezentate pe feluri de venituri după natura sau sursa
lor, indiferent dacă au fost încasate sau nu.
Cheltuielile sunt prezentate pe feluri de cheltuieli, dupa natura sau destinatia lor,
indiferent dacă au fost plătite sau nu.
In contul de rezultat patrimonial (economic) sunt prezentate şi veniturile calculate
(cum ar fi venituri din reluarea provizioanelor şi ajustarilor de valoare) care nu implică o
încasare a acestora precum şi cheltuielile calculate (ca de exemplu cheltuieli cu
amortizările, provizioanele şi ajustările de valoare) care nu implică o plată a acestora.
Pentru fiecare element din contul de rezultat patrimonial trebuie prezentată
valoarea aferentă elementului corespondent pentru exerciŃiul financiar precedent.
Dacă valorile prevăzute anterior nu sunt comparabile, absenŃa comparabilităŃii
trebuie prezentată în notele explicative.
Un element din contul de rezultat patrimonial pentru care nu există valoare nu
trebuie prezentat, cu excepŃia cazului în care există un element corespondent pentru
exerciŃiul financiar precedent.
Rezultatul patrimonial este un rezultat economic care exprimă performanŃa
financiară a instituŃiei publice, respectiv excedent sau deficit patrimonial. Acest rezultat se
determină pe fiecare sursă de finanŃare în parte, precum şi pe total, ca diferenŃă între
veniturile realizate şi cheltuielile efectuate în exerciŃiul financiar curent.
În funcŃie de necesităŃile de informare, Ministerului Economiei şi FinanŃelor poate
solicita prezentarea unor informaŃii suplimentare faŃă de cele care trebuie prezentate în
concordanŃă cu reglementările legale.
Structura Contului de rezultat patrimonial este complexă şi poate fi redată
astfel:
Venituri operationale
- venituri din impozite si taxe, contributii de asigurari si alte venituri ale
bugetelor
- venituri din activitati economice
- finantari, subventii, transferuri, alocatii bugetare cu destinatie speciala
- alte venituri operationale
Total venituri operationale
Cheltuieli operationale

41
 - cheltuieli cu salariile si contributiile aferente
- subventii, transferuri
- cheltuieli privind stocurile, lucrarile si serviciile executate de terti
- cheltuieli de capital, amortizari si provizioane
- alte cheltuieli operationale
Total cheltuieli operationale
Excedent (deficit) din activitatea operationala
Venituri financiare
Cheltuieli financiare

Excedent (deficit) din activitatea financiara

Excedent (deficit) din activitatea curenta
(excedent/deficit din activitatea operationala +/-
excedent/deficit din activitatea financiara )

Venituri extraordinare
Cheltuieli extraordinare

Excedent/deficit din activitatea extraordinara

Rezultatul patrimonial
(excedent/deficit din activitatea curenta +/-
excedent/deficit din activitatea extraordinara)

Un alte element al situaŃiilor financiare anuale în reprezintă “Situatia fluxurilor

de trezorerie”. SituaŃia Fluxurilor de trezorerie prezintă existenŃa şi mişcările de numerar
divizate în:
Fluxuri de trezorerie din activitatea operatională, care prezintă mişcările de
numerar rezultate din activitatea curentă:
- Incasări
- PlăŃi
Fluxuri de trezorerie din activitatea de investiŃii, care prezintă mişcările de
numerar rezultate din achiziŃiile ori vânzările de active fixe:
- Incasări
- PlăŃi
Fluxuri de trezorerie din activitatea de finanŃare, care prezintă mişcările de
numerar rezultate din imprumuturi primite şi rambursate, ori alte surse financiare:
- Incasări
- PlăŃi
Formularul se completează de către fiecare instituŃie, cu informaŃiile privind
încasări şi plăti efectuate, preluate din rulajele fiecarui cont de la trezorerie sau bănci.

42
 SITUAłIA FLUXURILOR DE TREZORERIE

- lei-
DENUMIREA INDICATORULUI Cod
rand
A B 1 2 3
I. NUMERAR DIN ACTIVITATEA OPERATIONALA 01
1. Incasari 02
2. Plati 03
3. Numerar net din activitatea operationala (rd. 02- rd.03) 04
II. NUMERAR DIN ACTIVITATEA DE INVESTITII 05
1. Incasari 06
2. Plati 07
3. Numerar net din activitatea de investitii (rd.06-07) 08
III. NUMERAR DIN ACTIVITATEA DE FINANTARE 09
1. Incasari 10
2. Plati 11
3. Numerar net din activitatea de finantare (rd.10-rd.11) 12
IV. CRESTEREA (DESCRESTEREA) NETA DE 13
NUMERAR SI ECHIVALENT DE NUMERAR
(rd.04+rd.08+rd.12)
V. NUMERAR SI ECHIVALENT DE NUMERAR LA 14
INCEPUTUL PERIOADEI
VI. NUMERAR SI ECHIVALENT DE NUMERAR LA 15
SFARSITUL PERIOADEI (rd.13+rd.14)

Conducatorul institutiei Conducatorul compartimentului Viza trezorerie

financiar-contabil

SituaŃia modificărilor în structura activelor/capitalurilor trebuie să ofere

informaŃii referitoare la structura capitalurilor proprii, influenŃele rezultate din schimbarea
politicilor contabile, influenŃele rezultate în urma reevaluării activelor, calculului şi
înregistrării amortizării sau din corectarea erorilor contabile.
SituaŃia prezintă în detaliu creşterile şi diminuările din timpul anului al fiecărui
element al conturilor de capital.
Anexele la situatiile financiare
Anexele sunt parte integrantă a situaŃiilor financiare. Acestea conŃin: politici
contabile şi note explicative. Notele explicative furnizează informaŃii suplimentare care
nu sunt încorporate în situaŃiile financiare anuale.

Concluzii:
SituaŃiile financiar anuale se întocmesc după încheierea inventarierii şi
regularizarea diferenŃelor constatate. SituaŃiile financiare anuale oferă o imagine fidelă

43
asupra poziŃiei financiare şi asupra performanŃelor instituŃiei la momentul încheierii
exerciŃiului bugetar. SituaŃiile financiare anuale sunt elaborate în conformitate cu
recomandările Standardelor InternaŃionale de Contabilitate, respectiv IPSAS 1 Prezentarea
SituaŃiilor Financiare şi IPSAS 2 SituaŃia privind fluxul de numerar.

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE:
1. Ce cuprinde sistemul bugetar din România?
2. Care sunt trăsăturile specifice instituŃiilor publice?
3. Ce cuprinde activitatea finanŃelor publice?
4. Ce se înŃelege prin ordonator de credite?
5. Care sunt atribuŃiile ordonatorilor de credite în domeniul financiar-contabil?
6. Ce reprezintă creditele bugetare?
7. Cui aparŃine răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităŃii?
8. Cum explicaŃi externalizarea contabilităŃii bugetare?
9. Care sunt principiile procedurii bugetare?
10. Care este structura situaŃiilor financiare anuale pentru instituŃiile publice?
11. Cum se conduce contabilitatea veniturilor bugetare?
12. Care sunt bunurile incluse în categoria obiectelor de inventar?
13. Cum se organizează contabilitatea mijloacelor fixe?
14. Cum se organizează contabilitatea mijloacelor băneşti?
15. Cum se efectuează inventarierea patrimoniului la instituŃiile publice?
16. Care sunt principalele măsuri de reformă ale contabilităŃii bugetare?
17. Cum se realiează evaluarea stocurilor de materiale la nivelul instituŃiilor publice?
18. Cînd se întomesc şi de depun situaŃiile financiare anuale ale instituŃiilor publice?
19. Cine semnează situaŃiile financiare ale instituŃiilor publice?
20. Care sunt măsurile de informatizare a contabilităŃii bugetare?
TESTE GRILĂ:
1. Ordonatorii de credite pot fi:
a) Principali
b) Secundari
c) TerŃiari
d) Nu sunt clasificaŃi
e) Nu există ordonatori de credite

44
2. Ordonatorii principali de credite:
a) Aproba efectuarea de cheltuieli din bugetul propriu
b) Repartizează credite instituŃiilor din subordine
c) Nu repartizează credite instituŃiilor din subordine

3. Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităŃii aparŃine:

a) Administratorului
b) Directorului general
c) Preşedintelui
d) Ordonatorului de credite
e) Contabilului sef

4. IndicaŃi dacă afirmaŃia este adevărată sau falsă:

Ordonatorii terŃiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru
nevoile unităŃilor pe care le conduc.

5. IndicaŃi dacă sunteŃi de acord cu următoarea întrebare:

Creditele bugetare, aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală pot fi
utilizate pentru finanŃarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite ?

6. CompletaŃi următoarea afirmaŃie:

Sfera de activitate care formează …………………………România cuprinde:
învăŃământul, sănătatea, cultura, apărarea Ńării, justiŃia, autoritatea publică, protecŃia mediului
înconjurător, asistenŃă şi protecŃia socială, activităŃi de interes strategic, transporturi şi
telecomunicaŃii, cercetare ştiinŃifică, iar această listă ar putea continua.

7. CompletaŃi următoarea afirmaŃie:

Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct către o anumită …………………………….,
exceptând donaŃiile şi sponsorizările, care au destinaŃii distincte stabilite.

8. Principiile procedurii bugetare au fost legiferate astfel:

1. Principiul universalităŃii
2. Principiul publicităŃii

45
3. Principiul unităŃii
4. Principiul recurenŃei anuale
5. Principiul specializării bugetare
6. Principiul unităŃii monetare

IndicaŃi care dintre afirmaŃiile de mai jos sunt corespunzătoare acestor principii:
a) Toate operaŃiunile bugetare vor fi exprimate în moneda naŃională.
b) Veniturile şi cheltuielile bugetare vor fi scrise şi aprobate în buget pe surse de origine şi,
respectiv, pe categorii de cheltuieli, clasificate după natura lor economică şi destinaŃia lor,
conform clasificării bugetare.
c) Veniturile şi cheltuielile bugetare vor fi aprobate prin lege pentru o perioadă de un an,
corespunzătoare exerciŃiului bugetar.
d) Veniturile şi cheltuielile bugetare vor fi trecute într-un singur document, în vederea
asigurării unei monitorizări şi folosiri eficiente a fondurilor publice
e) Sistemul bugetar este deschis şi transparent, şi este realizat prin dezbatere
f) Veniturile şi cheltuielile vor fi în totalitate incluse în buget, în sume brute.

9. RăspundeŃi pe scurt la umătoarea întrebare:

Cui aparŃine răspunderea pentru repartizarea şi utilizarea creditelor bugetare?

……………………………………….

10. RăspundeŃi pe scurt la umătoarea întrebare:

Care estre documentul utilizat pentru deschiderea finanŃării la nivelul ordonatorilor principali?

……………………………………….

46
47