CODUL DEONTOLOGIC AL PROFESIONISTULUI IN SERVICIUL

PERSOANEI CU HANDICAP (propuneri)

Autor: dr. VERGINIA CREŢU, Universitatea din Bucuresti

Standardul ocupational se refera la obligatiile legale ale celui care lucreaza

in serviciul persoanei cu handicap si angajeaza raspunderea acestuia,
inclusiv penala. Codul deontologic evidenţiază valorile fundamentale şi
principiile care ghidează activitatea de zi cu zi a unui profesionist şi a căror
respectare angajează responsabilitatea morală a acestuia. In domeniul social
sunt importante nu numai cunostintele si deprinderile lucratorului social,
competentele acestuia ci si gradul de interiorizare a valorilor morale, care nu
intotdeauna poate fi cuantificat ,dar se rasfrange asupra calitatii vietii
persoanei cu handicap. Codul deontologic al profesionistului in serviciul
persoanei cu handicap, pe care-l propunem mai jos, se bazează pe valorile
fundamentale ale domeniului social, pe demnitatea, valoarea şi unicitatea
fiecărei persoane.

Profesionistul respecta urmatoarele norme deontologice inscrise in

ariile de mai jos :

I. RĂSPUNDERE FAŢĂ DE PERSOANA CU HANDICAP

1. Se consideră în serviciul societăţii şi al persoanei cu handicap,

pe baza legii şi cu respectarea legii. Se angajează cu toate capacităţile sale la
realizarea unei prestaţii profesionale de cea mai înaltă calitate.
2. Rezolvă toate problemele activităţii de zi cu zi prin referire la
valorile umane, la drepturile şi libertăţile persoanei cu handicap. Asigură
respectarea tuturor drepturilor persoanei cu handicap. Interesul superior al
persoanei cu handicap este asigurat atunci când toate drepturile sale sunt
respectate.
3. Serviciile sale sunt centrate pe calitatea vieţii persoanei cu
handicap, pe satisfacerea nevoilor sale ca fiinţă unică. În tot ce întreprinde
respectă principiul : „în primul rând să nu dăuneze” (primum non nocere).
4. Asigură varietatea şi calitatea serviciilor astfel încât acestea:
- să fie în acord cu demnitatea;
- să asigure beneficiarului o stare de bine fizică, emoţională şi
spirituală;
- să faciliteze integrarea în comunitate, activitatea şi participarea;
 - să ofere alternative, să asigure opţiunea şi acordul persoanei cu
handicap;
- să asigure învăţarea şi dezvoltarea capacităţilor persoanei cu
handicap;
- să-i sporească autonomia şi independenţa;
- să prefigureze un viitor.
5. Respectă dreptul persoanei cu handicap de a fi consultată, de a
face alegeri în cunoştinţă de cauză şi de a exercita un control asupra propriei
ei vieţi.
6. Oferă persoanei cu handicap o diversitate de posibilităţi în ceea
ce priveşte habitatul, educaţia, petrecerea timpului liber, activităţile utile şi
de muncă.
7. Implică persoana cu handicap în activităţi care-i menţin,
dezvoltă sau recuperează capacităţile adaptative esenţiale (de autoîngrijire,
de comunicare, de petrecere a timpului liber, de pregătire a hranei, de
întreţinere a locuinţei).
8. Abordează pozitiv persoana cu handicap, îi descoperă
capacităţile, predispoziţiile, punctele forte şi creează ocazii de valorizare.
9. Apelează la cunoştinţele şi aprecierile persoanei cu handicap
despre propriile nevoi, forţe şi capacităţi şi ţine cont de ele în asistenţă şi
îngrijire.
10. Respectă şi asigură dreptul persoanei cu handicap la demnitate
şi la viaţă personală sub toate aspectele.
11. Crede în capacităţile persoanei cu handicap de a contribui la
viaţa societăţii. Ajută persoana cu handicap să-şi ocupe pe deplin locul în
societate.
12. Crede în rolul pe care-l pot avea persoanele cu handicap în
politicile referitoare la problemele handicapului şi sprijină activitatea
acestora şi a asociaţiilor lor.
13. Este activ în reprezentarea intereselor persoanei cu handicap,
dar nu ia decizii în numele persoanei cu handicap, fără acordul acesteia.
14. Respectă intimitatea persoanei cu handicap.
15. Asigură confidenţialitatea în ceea ce priveşte informaţiile pe
care le deţine.
16. Înţelege problemele specifice ale copiilor, bătrânilor şi
persoanelor în fază terminală şi vine în întâmpinarea trebuinţelor specifice.
17. Ia în considerare gradul de înţelegere, de dezvoltare, capacitatea
şi vârsta persoanei cu handicap în planificarea şi desfăşurarea activităţilor.
18. Previne orice neglijenţă, abuz sau maltratare asupra persoanei
cu handicap din partea oricui ar veni.
 19. Anunţă serviciile sociale în cazul oricăror semne de maltratare.
20. Asigură prin toate mijloacele rămânerea persoanei cu handicap
în familie, în propria locuinţă şi previne instituţionalizarea.
21. Se implică în combaterea excluziunii sociale a persoanei cu
handicap.
22. Face lobby pentru asigurarea accesului persoanei cu handicap
în comunitate şi pentru participarea acesteia la toate tipurile de activităţi,
inclusiv de loisir, în cadrul comunităţii.
23. Recunoaşte importanţa serviciilor de terapie/recuperare şi
asigură prezenţa persoanei cu handicap la aceste servicii, la recomandarea
specialistului.
24. Consideră angajarea în muncă un element cheie pentru
includerea socială şi sprijină persoana cu handicap să caute, să găsească un
loc de muncă şi să acceadă la locul de muncă.
25. Consideră educaţia în cadrul sistemului naţional de învăţământ
un element cheie pentru dezvoltarea copilului şi asigurarea viitorului său.
Asigură suportul necesar pentru frecventarea grădiniţei, şcolii, facultăţii.
26. Ajută persoana cu handicap să-şi suporte cu fermitate propria
situaţie.
27. Susţine dreptul persoanei cu handicap de a-şi întemeia propria
familie.

II. RĂSPUNDERE RAPORTATĂ LA EXIGENŢELE

PROFESIEI

1. Îndeplineşte activităţile stabilite şi cerute prin planul de

asistenţă şi îngrijire si din cel educational. Serveşte persoana cu handicap cu
devotament şi loialitate. Îşi valorifică la maximum cunoştinţele şi
deprinderile.
2. Reprezintă, prin faptele zilnice, un model de comportare şi
atitudini pozitive.
3. Asigură discreţia şi confidenţialitatea.
4. Manifestă o atitudine neutră din punct de vedere politic şi
religios, protejează persoana cu handicap de orice tendinţă de îndoctrinare şi
manipulare ideologică, respectă dreptul acesteia la opţiuni proprii politice şi
religioase.
5. Nu determină şi nu acceptă ca o persoană cu handicap să-i
răsplătească prestaţiile cu valori materiale.
6. Evită orice relaţie sau angajament care este împotriva
intereselor clientului.
 7. Se îngrijeşte de sănătatea, igiena şi ţinuta proprie.
8. Face diferenţa între interesele profesionale şi cele personale.
9. Îşi îmbunătăţeşte cunoştinţele în domeniu.
10. Participă la cursuri de iniţiere/pregătire/perfecţionare.

III. RELAŢIA CU FAMILIA PERSOANEI CU HANDICAP

1. Înţelege şi respectă realităţile şi formele familiei.

2. Respectă membrii familiei.
3. Sprijină familia pentru a obţine informaţiile necesare privind
drepturile persoanei cu handicap.
4. Stabileşte un parteneriat cu familia, bazat pe reguli clare şi
negocierea problemelor.
5. Ştie că familia persoanei cu handicap are nevoi
economice/sociale specifice şi sprijină familia în obţinerea drepturilor sale.
6. Respectă şi valorifică cunoştinţele familiei despre nevoile,
forţele, capacităţile proprii şi ale persoanei cu handicap.
7. Crede în rolul pe care-l poate juca familia în politicile în
domeniu şi o sprijină să se implice.
8. Asigură confidenţialitatea informaţiilor.
9. Recunoaşte că familia este constantă în viaţa copilului.
10. Respectă diversitatea culturală, etnică şi socio-economică a
familiei.
11. Sprijină, în felul său, colaborarea profesionişti-familie.
12. Împărtăşeşte cu părinţii, continuu şi cu utilitate informaţii
complete şi obiective privind calitatea vieţii persoanei cu handicap.
13. Asigură sprijin afectiv familiei.
14. Recunoaşte punctele forte ale familiei, ale procedurilor de
îngrijire şi asistare.

IV. RELAŢIA CU CEILALŢI PROFESIONIŞTI, CU

AUTORITĂŢILE Şi ASOCIAŢIILE/FUNDAŢIILE ÎN
DOMENIU

1. Colaborează cu ceilalţi profesionişti şi cu serviciile publice de

asistenţă socială.
2. Respectă competenţele şi cunoştinţele specialiştilor.
 3. Respectă, în relaţiile cu alţi reprezentanţi ai unor profesii
normele comportamentului civilizat de colaborare, stimă şi ajutor reciproc.
4. Nu realizează cu alţii o comunitate de interese neprincipiale, în
vederea obţinerii unui avantaj ilegal.
5. Solicită consilierea specialiştilor în orice problemă neclară.
6. îşi cunoaşte competenţele şi cunoştinţele şi nu-şi asumă
răspunderile altor profesionişti sau sarcini cărora nu le poate face faţă.
7. Acceptă evaluarea, monitorizarea şi supervizarea activităţii sale
de către cei îndreptăţiţi să o facă.
8. Sprijină alti profesionisti ( medicul, psihologul,
kinetoterapeutul, logopedul ) să comunice cu persoana cu handicap şi să-şi
realizeze sarcinile.
9. Se implică în observarea şi cunoaşterea persoanei cu handicap
şi comunică, la cerere, informaţiile cerute de specialişti.
10. Informează o persoană responsabilă când siguranţa şi sănătatea
beneficiarului este în pericol.
11. Împărtăşeşte experienţa altor profesionisti
12. Înscrie persoana cu handicap/pe sine însuşi într-o asociaţie sau
fundaţie cu activitate în domeniul fenomenului de handicap şi se comportă
ca un membru activ, lărgind aria de suport pentru persoana cu handicap.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

- Constituţia României;
- Principiile înscrise în legislaţia româneascăDeclaraţia Universală
a Drepturilor Omului – 1948;
- Standardele ONU privind egalizarea şanselor pentru persoanele
cu handicap;
- Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului;
- Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (amendată prin
Protocolul nr. 11);
- Declaraţia ONU asupra Drepturilor Persoanelor cu Handicap
Mintal – 1971;
- Declaraţia ONU asupra Drepturilor Persoanelor cu Handicap –
1975;
- Programul Mondial de Acţiune privind Persoanele cu Handicap –
ONU, 1982;
- Declaraţia de la Madrid, 2002 – Înlăturarea discriminării plus
acţiunea pozitivă conduc la incluziunea socială;
- Planul Internaţional de Acţiune privind Vârstnici şi Principiile
Naţiunilor Unite pentru Persoanele în Vârştă – 1999;
- Codul deontologic al educatorilor – lucrătorilor sociali în
domeniul protecţiei sociale a copilului/tânărului aflat în
dificultate, autori: Ioan Neacşu, Romeo Poenaru, Verginia Creţu,
Toma Mareş, Mihaela Ianăşi, 1996. Codul a fost adoptat de
Federaţia Internaţională a Comunităţilor Educative (FICE)
Secţiunea României;
- Codul Etic pentru profesioniştii care lucrează cu copiii şi cu
tinerii, Federaţia Internaţională a Comunităţilor Educative
(FICE)/UNESCO/UNICEF/ECOSOC, adoptat în Consiliul
Europei, 1997;
- Mesajul Ligii Internaţionale a Societăţilor pentru Persoanele cu
Handicap Mintal (ILSMH), LANSAT CU OCAZIA Anului
Internaţional al Familiei, proclamat de ONU, cu tema Familia –
resurse şi responsabilităţi într-o lume în schimbare, 1994;
- Definirea calităţii vieţii de către Asociaţia Internaţională pentru
Studiul Ştiinţific al Dizabilităţilor Intelectuale (IASSID);
- Ariile calităţii vieţii şi instrumentele de cercetare a calităţii vieţii
persoanei cu handicap, elaborate de Ivan Brown, Universitatea
din Toronto;
- Principiile îngrijirii bazate pe familie, elaborate de Grupul
Operativ pentru Participarea Familiei, Massachusetts, 1997;
- Instrumente care vizează profilul comunităţii, Institutul Roehrer,
Canada;
- Codul etic al Asociaţiei Naţionale a Lucrătorilor Sociali din SUA
(NASW Code of Ethics), publicat în The Social Work
Dictionary, de Robert L. Barker;
- Ariile de sprijin şi activităţile de sprijin ale Asociaţiei Americane
privind Retardul Mintal (AAMR )