Serviciile de leasing

Leasingul este o modalitate moderna de finantare prin care clientul

beneficiaza de un bun, plata facandu-se esalonat pe perioada
contractului de leasing, ratele platite fiind deductibile in functie de tipul
contractului de leasing. Fata de alte forme de finantare, leasingul
dispune de avantajul eliminarii birocratiei necesare acordarii unui
credit precum si garantarea finantarii doar cu bunul ce face obiectul
contractului de leasing

Cadrul legislativ in domeniul leasingului este:

• Ordonanta Nr. 51/28.08.1997 republicata privind operatiunile de

leasing si societatile de leasing
• Legea Nr. 90/28.04.1998 pentru aprobarea OG nr. 51/1997
privind operatiunile de leasing si societatile de leasing
• Legea nr. 99 din 26 mai 1999 - Modificarea si completarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.51/1997 privind
operatiunile de leasing si societatile de leasing
• Norme privind inregistrarea in contabilitate a operatiunilor de
leasing
• Ordonanta Nr. 51/1997 republicata privind operatiunile de
leasing si societatile de leasing

Din punct de vedere legislativ, activitatile de leasing se impart in

leasing operational si leasing financiar.

Leasing financiar - este operatiunea de leasing care indeplineste una

sau mai multe din urmatoarele conditii:

1. riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra

utilizatorului din momentul incheierii contractului de leasing;
2. partile au prevazut expres ca, la expirarea contractului de leasing, se
transfera utilizatorului, dreptul de proprietate asupra bunului;
3. utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului iar pretul de cumparare
va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piata) pe care acesta
o are, la data la care optiunea poate fi exprimata;
4. perioada de folosire a bunului in sistem de leasing acopera cel putin 75%
din durata normala de utilizare a bunului, chiar daca in final, dreptul de
proprietate nu este transferat.
Leasing operational - este operatiunea de leasing care nu
indeplineste nici una din conditiile enumerate mai sus. (Modificarea si
completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.51/1997 privind
operatiunile de leasing si societatile de leasing)

Prin urmare, pentru leasingul financiar, deductibilitatea ratelor apare la

nivelul amortizarii bunului care se face de catre client sia dobanzii, iar
valoarea reziduala este de 20%. In cazul leasingului operational, avem
deductibilitate integrala a ratei de leasing care apare in contabilitate
sub forma chiriei, dar valoarea reziduala, daca este prevazuta in
contract trebuie sa fie de minim 51%. Perioada minima a unui contract
de leasing este de 12 luni si atat persoanele fizice cat si juridice pot
beneficia de aceste servicii. Pe toata durata contractului de leasing
societatea de leasing este proprietarul bunului, clientul avand doar
drept de utilizare. Proprietatea va fi transmisa la sfarsitul contractului
odata cu plata valorii reziduale, in cazul in care se opteaya pentru
aceasta varianta. Pasii care trebuie parcursi pentru incheierea unui
contract de leasing sunt urmatorii:

• Alegerea unei societati de leasing in functie de seriozitatea firmei

de leasing, de continutul ofertei (daca include sau nu asigurare,
franchiza la asigurare, TVA, comision de administrare contract,
taxa pentru analiza dosarului etc)
• Formarea Dosarului de leasing care cuprinde in general copii
dupa actele juridice ale societatii si ultimele balante si bilanturi,
date despre furnizorul bunului, proforma etc.
• Depunerea Dosarului la societatea de leasing si asteptarea
raspunsului referitor la acceptarea sau respingerea finantarii
• Plata avansului conform contractului de leasing
• Livrarea bunului
• Plata ratelor de leasing
• Cumpararea bunului ce face obiectul contractului de leasing la
valoarea reziduala.
• Intrarea in posesia bunului daca optati pentru aceasta varianta

Piata de leasing in Romania

Acest studiu asupra pietei romanesti de leasing a fost efectuat pe baza

unor date puse la dispozitie de catre Uniunea Nationala a Societatilor
de Leasing din Romania si a unui studiu elaborat de Mercury Marketing
and Research Consultants in iunie 2001 si a fost prezentat in cadrul
seminarului Interleasing desfasurat pe data de 13 iunie.
Conform studiului Mercury, piata de leasing romaneasca pentru anul
2000 se ridica la o valoare de 395 milioane USD (ca valoare a
contractelor), in crestere fata de valoarea inregistrata in 1999 cu 44%
(275 milioane USD). Cea mai mare parte a contractelor de leasing
incheiate a fost reprezentata de contracte de leasing extern (cross-
border) – 66% din valoarea contractelor pe anul 2000:

LEASING-UL CA FORMĂ DE FINANŢARE

Finanţările prin sistem leasing constituie în economia românească o

adevărată gură de oxigen pentru agenţii economici pentru care investiţiile
reprezintă o cerinţă esenţială pentru dezvoltarea activităţii lor. Şi cum 99%
din activităţile din economie necesită investiţii pentru a se dezvolta,
finanţările în sistem leasing vor cunoaşte o creştere constantă.
Leasing-ul s-a impus şi la noi în ţară, aşa cum a făcut-o peste tot în
lume (poate mai puţin în economiile ţărilor din lumea a III-a) în primul rând
prin simplitate. În condiţiile în care mediul concurenţial din ţara noastră
devine tot mai aspru, viteza de reacţie a companiilor la schimbările din
mediul extern este vitală. Leasing-ul, prin operativitatea, sa satisface în
intervale de timp foarte scurte nevoia de fonduri pentru investiţii a agenţilor
economici. De asemenea, prin leasing, agenţii economici evită procedurile
complicate ale contractării de credite bancare, proceduri care presupun
imobilizarea unor elemente din patrimoniul societăţii sau cel privat pentru
constituirea de garanţii.
Leasingul presupune existenta a trei terţe persoane: furnizorul,
societatea finanţatoare (societatea de leasing) şi utilizatorul (beneficiarul
finanţării). Societatea de leasing cumpăra de la furnizor bunul solicitat de
utilizator şi îl cedează acestuia din urmă pe o anumita perioadă de timp
contra unor redevenţe lunare. Aceasta reprezintă în esenţă operaţiunea de
finanţare prin leasing. Pentru utilizator, această operaţiune îi va aduce şi alte
avantaje cum ar fi:
1. Îi permite realizarea de investiţii atunci când nu dispune de lichidităţile
necesare. Şi cum investiţiile contribuie de cele mai multe ori la
sporirea cifrei de afaceri, surplusul de venit obţinut poate acoperi
redevenţele lunare.
2. Îi permite să-şi folosească fondurile pentru sporirea capitalului de
lucru (a activelor circulante), cele care sunt aducătoare de bani.
3. Îi permite să fie în pas cu noua tehnologie prin aceea că la sfârşitul
contractului de leasing poate returna bunul societăţii finanţatoare şi să
închirieze altul ale cărui caracteristici tehnice sporite îi pot oferi o
eficienţă mai mare în exploatare.
4. Îi permite să beneficieze de amânarea plaţii taxelor vamale până la
sfârşitul contractului pentru bunurile aduse din import. Plata taxelor
vamale se va face doar la 20% din valoarea bunului.
5. Îi permite să beneficieze de facilităţile fiscale Întreaga valoare a ratei
de leasing este deductibilă fiscal pentru IMM.

Leasingul este de doua feluri: financiar şi operaţional. Procedural,

este vorba de acelaşi lucru, însă există aspecte care diferenţiază cele
două tipuri de operaţii, şi anume:
În cazul leasingului financiar, bunul
finanţat este evidenţiat în
contabilitatea utilizatorului
(beneficiarul finanţării). Utilizatorul
va înregistra amortizarea aferenta
mijlocului fix intrat în patrimoniu,
amortizare care este deductibila din
punct de vedere fiscal, potrivit
legislaţiei în vigoare.
În cazul leasingului financiar,
redevenţa lunară este compusa din
cota parte din valoarea de intrare a
mijlocului fix şi din dobânda de
leasing. Dobânda de leasing este o
cheltuiala deductibila din punct de
vedere fiscal pentru utilizator.
În cazul leasingului operaţional,
redevenţa este compusă din cota de
. amortizare calculată conform
. prevederilor legale plus un
. beneficiu. Pentru utilizator,
. întreaga redevenţă lunară este
. considerată cheltuială deductibilă
. din punct de vedere fiscal.
.
. În cazul leasingului operaţional,
. bunul rămâne evidenţiat în
. contabilitatea societăţii
. finanţatoare;

În leasingul financiar, bunul finanţat este evidenţiat în

contabilitatea utilizatorului (beneficiarul finanţării). Utilizatorul va
înregistra amortizarea aferenta mijlocului fix intrat în patrimoniu,
amortizare care este deductibilă din punct de vedere fiscal, potrivit
legislaţiei în vigoare.
Redevenţa lunară este compusă din cota parte din valoarea de intrare a
mijlocului fix şi din dobânda de leasing. Dobânda de leasing este o
cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal pentru utilizator.

Leasing-ul financiar

Conform IAS 17, “Leasingul financiar este operaţiunea de leasing

care transferă, în mare măsură, toate riscurile şi beneficiile aferente
dreptului de proprietate asupra bunului. Titlul de proprietate poate fi,
sau nu, transferat, în cele din urma”. IAS furnizează unele exemple de
indicaţii care pot sugera clasificarea unui leasing ca fiind leasing financiar.
De exemplu, un vehicul are o durată de exploatare determinată de
numărul de kilometrii parcurşi. Valoarea justă a vehiculului este de 40.000
milioane lei. El parcurge, în mod obişnuit, 100.000 km înainte de a fi casat.
Se ia în considerare un anumit aspect al contractului, şi anume cumulul de
km pentru care vehiculul a fost închiriat de locatar, care este:
 a. 30.000 km.
b. 50.000 km.
c. 75.000 km.
La punctele a) si b) se poate spune ca nu au fost transferate în mod
substanţial beneficiile. În cazul c), acest lucru este mai puţin evident, dar se
poate argumenta că procentul de 75% poate fi considerat substanţial.
Contractul mai prevede, de asemenea, că în cazul a) avem un leasing
financiar, iar în cazul c) un leasing operaţional. Aceste declaraţii sunt
nerelevante deoarece au doar formă legală şi nu substanţă economica.
Ambele contracte de la cazurile a) si b) au opţiuni de cumpărare
exercitabile de către locatar. Acest lucru pare să satisfacă problema
transferării riscurilor şi beneficiilor. Cazul a) stabileşte un preţ de 20.000
milioane lei, iar cazul b) un preţ de 30 milioane lei. Este foarte probabil ca în
cazul a) societatea să achiziţioneze activul la sfârşitul termenului de leasing,
probabilitate neexistentă în cazul b). Cazul a) poate fi considerat un leasing
financiar.
În fine, în cazul c), locatorul acceptă să repare, să întreţină şi să
furnizeze un alt vehicul în cazul în care cel existent se va defecta. Locatorul
are, de asemenea, dreptul ca în orice moment să înlocuiască activul cu unul
similar, dacă oferă indicaţii stricte ca va face acest lucru. Acest lucru face
mai puţin probabilă clasificarea cazului c) în categoria leasing–ului
financiar.
Concluzia exemplului de mai sus este aceea că toţi termenii unui
contract de leasing trebuie luaţi în considerare împreună. Este, prin urmare,
o problemă de raţionament profesional atât pentru administratorii
locatarului, cât şi pentru cei ai locatorului. Trebuie reţinut că este posibilă
contabilizarea operaţiunii de leasing drept leasing operaţional de către
una din părţile contractante, respectiv drept leasing financiar de
cealaltă parte contractantă.

Paleta definiţiilor pe care le putem întâlni este foarte largă. Chiar şi

cărţile de specialitate accesibile în mod curent definesc leasingul unilateral
sau chiar greşit, fără a surprinde în fapt esenţa fenomenului. Există păreri că
leasingul este o operaţiune de finanţare, alţii o asimilează cu o vânzare în
rate sau cu un contract de locaţie pură. Ei bine, leasingul nu este nici una
dintre aceste operaţiuni, dar poate avea forme foarte apropiate de oricare
dintre ele.
Definiţia corectă a leasingului este următoarea:
Leasingul este operaţiunea prin care o parte, denumită locator,
transmite celeilalte părţi denumită utilizator, contra unei plăţi
periodice, denumită rată de leasing, dreptul de posesie şi folosinţă al
unui bun al cărui proprietar este, pentru o perioadă determinată de
timp.
Elementele cele mai importante care decurg din această definiţie şi
care delimitează leasingul de alte operaţiuni înrudite, sunt următoarele:
1. Locatorul rămâne proprietarul bunului ce constituie obiectul contractului
de leasing, pe toată perioada de derulare a contractului; aceasta implică şi
faptul că, în cazul neachitării ratelor de leasing locatorul are dreptul de a-
şi retrage bunul.
2. Utilizatorul are dreptul să beneficieze, pe perioada contractului, de toate
avantajele folosirii bunului, asumându-şi în acelaşi timp şi riscurile
exploatării acestuia.
Pornind de la aceste principii generale, menţionăm o altă caracteristică
importantă a leasingului, şi anume flexibilitatea. În general, contractele care
se încheie sunt croite pe obiectul de leasing şi pe utilizator. Perioada de
derulare a contractului, cadenţa ratelor, valoarea reziduală pot fi liber
negociate de cele două părţi, astfel încât termenii contractului să corespundă
cel mai bine intereselor şi mai ales posibilităţilor acestora. Prezentăm în
continuare câteva situaţii mai des întâlnite.
Există forme de leasing în care, la sfârşitul perioadei, utilizatorul
are dreptul de a opta fie pentru achiziţionarea bunului la o valoare
reziduală, fie pentru prelungirea contractului, fie pentru renunţarea la
bunul respectiv. Aceste forme de leasing fac parte din categoria
operaţiunilor de leasing financiar.
Probabil că aceste forme de leasing sunt cele mai populare. În esenţă,
locatorul apare ca finanţator al utilizatorului, datorită faptului că este foarte
probabil - încă de la începutul contractului - că utilizatorul va opta pentru
achiziţionarea definitivă a obiectului de leasing. În această situaţie, locatorul
nu are interesul ca la sfârşitul contractului să rămână în posesia bunului şi ne
putem aştepta ca şi ratele de leasing să reflecte acest lucru. Locatorul îşi va
acoperi în timpul perioadei de leasing toate cheltuielile generate de
operaţiune, iar valoarea reziduală va fi mult mai mică decât valoarea de piaţă
a bunului la sfârşitul contractului.
Există şi situaţii în care existenţa unei pieţe second-hand sau faptul că
locatorul este specializat pe leasingul anumitor categorii de bunuri, va putea
determina o diminuare a ratelor şi o creştere a valorii reziduale, deci un risc
suplimentar asumat de locator.
În oricare dintre situaţii, locatorul va trebui să analizeze foarte bine
afacerea şi clientul cu care operează.
 Un alt factor important în derularea operaţiunii de leasing este
furnizorul. În general, şi acesta îşi asumă responsabilităţi legate de derularea
contractului, mai ales în ceea ce priveşte exploatarea (asistenţa tehnică,
instruirea personalului etc., contract de buy-back). Contractul devine astfel
tripartit, dar subliniem faptul că este posibil ca furnizorul să-şi asume şi rolul
de locator. Această situaţie poate fi interesantă pentru producătorii sau
distribuitorii care pot să-şi asigure ei înşişi finanţarea, facilitându-şi astfel
desfacerea produselor.
Exemple în acest sens, chiar pe piaţa românească, sunt distribuitorii de
autoturisme sau de utilaje şi echipamente specializate - pornind de la
computere până la tractoare. În principiu, această formă de leasing este cea
mai ieftină pentru utilizator, întrucât producătorul sau distribuitorul sunt cei
care cunosc cel mai bine produsul şi piaţa de desfacere, ceea ce diminuează
în mare măsură riscurile asumate de locator. Nu este exclus ca în viitorul
foarte apropiat, sub presiunea pieţei, şi producătorii sau distribuitorii români
de instalaţii sau echipamente pentru industria alimentară să-şi desfacă
produsele sub formă de leasing.

Avantajele şi impactul economic al leasingulul

Din punctul de vedere al locatorului, este esenţial faptul că contractul

de leasing îi protejează dreptul de proprietate şi deci poate acţiona direct
asupra bunului în cazul în care utilizatorul nu se achită de obligaţiile
contractuale. De asemenea, obiectul finanţării fiind legat direct de contract şi
fiind personalizat, există posibilitatea urmăririi afacerii în intimitatea ei şi
este mult mai uşor de luat o decizie în caz de insolvabilitate temporară a
utilizatorului.
Efectele cele mai importante din punct de vedere economic se
regăsesc la utilizator. Acesta poate să plătească dreptul de folosinţă şi, în
cele din urmă, să achiziţioneze un bun investiţional pe măsură ce produce.
Ratele pot fi astfel dimensionate şi cadenţate încât să permită plata ratelor şi
chiar obţinerea unui profit fără a supune utilizatorul la sarcini împovărătoare.
De exemplu, pentru activităţi sezoniere - cum ar fi industria zahărului -
ratele pot fi orientate spre sfârşitul perioadei de producţie, când veniturile
înregistrate din vânzarea produselor vor permite achitarea obligaţiilor de
plată. În aceste cazuri, ratele sunt de cele mai multe ori anuale sau
semestriale; dimpotrivă, pentru activităţi unde încasările sunt ritmice şi se
întind pe tot parcursul anului - cum ar fi panificaţia, industria laptelui - ratele
pot fi lunare.
 Contractul de leasing se încheie pe o perioadă de cel puţin un an. Nu
există o cerinţă expresă ca contractul să fie încheiat în formă scrisă, dar
Ordonanţa nr. 51 reglementează clauzele obligatorii într-un contract de
leasing, astfel că forma scrisă trebuie subînţeleasă.
Contractul de leasing constituie titlu executoriu (adică poate fi pus în
executare contra utilizatorului fără nevoia parcurgerii vreunei proceduri
judiciare) dacă utilizatorul refuză să înapoieze bunul, în următoarele situaţii:
 la sfârşitul perioadei de leasing, dacă acesta nu a formulat opţiunea
cumpărării bunului sau a prelungirii contractului;
 în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului.
Contractele de leasing referitoare la bunuri mobile sunt supuse
înregistrării în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, în condiţiile
Legii nr. 99/1999, pentru opozabilitate faţă de terţi, dar interesul unei astfel
de înregistrări este al locatorului, iar nu al utilizatorului (ca în cazul leasing-
ului imobiliar).
Achiziţionarea de mijloace fixe (între care se includ echipamentele
TI) prin leasing financiar intră sub incidenţa legislaţiei referitoare la
amortizare (în principal, Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului
imobilizat în active corporale şi necorporale, astfel cum a fost modificată şi
republicată), astfel încât deductibilitatea ratelor de leasing va fi tratată
diferenţiat. Astfel, o parte a ratei este deductibilă ca dobândă, o altă parte ca
primă de asigurare şi o altă parte ca preţul de achiziţionare a bunului, acesta
din urmă fiind determinat conform legislaţiei referitoare la amortizare.
Ordonanţa nr. 51 conţine şi unele reguli speciale privind taxele
vamale. Astfel, bunurile care sunt introduse în ţară de către utilizatori,
persoane fizice sau juridice române, în baza unor contracte de leasing
încheiate cu societăţi de leasing, persoane juridice străine, sau de societăţi de
leasing persoane juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate
cu utilizatori, persoane fizice sau juridice române, bunul se încadrează în
regimul vamal de admitere temporară, pe toată durata contractului de
leasing, cu exonerarea totală de la obligaţia de plată a sumelor aferente
drepturilor de import. Dacă utilizatorul optează pentru cumpărarea bunului
la sfârşitul perioadei de leasing, el va fi obligat să achite taxa vamală
calculată la valoarea reziduală a bunului din momentul încheierii
contractului de vânzare-cumpărare, care nu poate fi mai mică de 20% din
valoarea de intrare a bunului (preţul plătit de locator furnizorului). Cu toate
acestea, din punctul de vedere al regulamentelor vamale, utilizatorul trebuie
să cumpere bunul într-o perioadă de 7 ani de la data încheierii contractului.

Breviar contabil
a) Înregistrarea în contabilitate a imobilizărilor corporale primite conform
contractului de leasing, inclusiv a dobânzilor aferente:

212 ”Mijloace fixe” = 167”Alte împrumuturi si datorii asimilate”

471 ”Cheltuieli înregistrate în avans” = 687 ”Dobânzi aferente altor
împrumuturi şi datorii
asimilate”
- Debit cont 8036 “Redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii
asimilate” cu valoarea imobilizărilor corporale conform documentelor.

b) Amortizarea imobilizărilor corporale achiziţionate în sistem de leasing se

face conform duratelor normale de funcţionare legale în vigoare.
În cazul leasing-ului financiar - amortizarea se înregistrează astfel:
681 ”Cheltuieli de exploatare privind = 281”Amortizari privind
imobilizările
amortizările şi provizioanele” corporale”

c) Înregistrarea obligaţiei de plată a ratelor facturate de proprietarul

bunurilor:
% = 404 ”Furnizori”
167 ”Alte împrumuturi şi datorii asimilate”
1687 ” Dobânzi aferente altor împrumuturi şi datorii asimilate”
4426 “TVA deductibilă”
şi concomitent
666 "Cheltuieli privind dobânzile” = 471 “Cheltuieli înregistrate în
avans”

Reglementările în vigoare cu privire la operaţiunile de leasing:

 Ordonanţa nr. 51/28.08.1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile

de leasing;
 Legea nr. 90/28.04.1998 pentru aprobarea OG nr. 51/1997 privind
operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing;
 Modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing;
 Norme privind înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor de leasing;
 Propunere de ordonanţă de modificare a Legii nr. 99/1999 privind
activităţile de leasing şi societăţile de leasing;
 Ordonanţa nr. 51/1997 republicată privind operaţiunile de leasing şi
societăţile de leasing.
 Legea nr. 414/26.06.2002 privind impozitul pe profit (M.O.
456/27.06.2002);
 HG nr. 859/16.08.2002 pentru aprobarea instrucţiunilor privind
metodologia de calcul a impozitului pe profit (MO 640/29.08.2002);
 OMFP 1784/2002 pentru aprobarea precizărilor privind unele măsuri
referitoare la închiderea exerciţiului financiar pe anul 2002 la persoanele
juridice care, potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991,
republicată, au obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale (M.O.
21/16.01.2003);
 HG 22/16.01.2003 privind unele modificări şi completări ale
metodologiilor contabile şi fiscale (M.O. 44/24.01.2003);
 OG 36/30.01.2003 privind corelarea unor dispoziţii din legislaţia
financiar – fiscală (M.O. 68/02.02.2003).

Etapele procedurii de leasing

În general, în derularea unui contract de leasing, sunt implicate, în
diverse etape ale procesului de finanţare, cel puţin cinci părţi: societatea de
leasing, clientul sau utilizatorul final, furnizorul bunului achiziţionat, banca
finanţatoare şi, nu în ultimul rând, societate de asigurare.
Alegerea bunului si a furnizorului
În funcţie de necesităţile clientului, acesta decide atât
asupra caracteristicilor bunului cat si asupra furnizorului.
Toate detaliile legate de natura bunului (preţ,
caracteristici tehnice, amănunte privind livrarea, condiţii de
instalare şi punere în funcţiune, în cazul echipamentelor) vor
fi negociate de utilizator direct cu furnizorul ales, urmând a
respecta în contractul de vânzare cumpărare şi în contractul
de leasing, toate aspectele negociate.
Obţinerea ofertei şi solicitarea de leasing
Pe baza preţurilor negociate cu furnizorul întocmeşte o
ofertă generală de finanţare, în care vor fi calculate,
avansul, rata de leasing, valoarea asigurării, etc. În urma
transmiterii solicitării de leasing, oferta transmisă iniţial
poate suferi modificări în funcţie de clasa de risc în care se
va încadra clientul. Analiza riscului are la bază atât
documentele financiare puse la dispoziţie de către client
(bilanţ, balanţă, cont de profit si pierderi) cât şi alte
documente solicitate (chestionar de leasing, prezentarea
activităţii companiei, business-plan, etc.).

Analiza şi aprobarea solicitării de leasing

Evaluarea solicitării de leasing se realizează de către
specialişti într-un interval de timp ce nu depăşeşte 48 ore.
În funcţie de complexitatea proiectului supus finanţării,
societatea de leasing poate solicita clientului informaţii
suplimentare referitoare la unele aspecte analizate,
răspunsul final al evaluării urmând a fi prelungit în funcţie de
furnizarea informaţiilor solicitate.
Încheierea contractului
În cazul unui răspuns afirmativ, se va încheia un
contract de leasing, financiar sau operaţional, ce va include
atât clauzele negociate de utilizator cu furnizorul bunului, cât
şi clauze specifice politicii societăţii de leasing privitoare la
modalitatea de plată a ratelor, asigurarea efectuării plăţilor,
etc.
Asigurarea generală a bunului
Bunul ce urmează a fi achiziţionat urmează a fi asigurat
de către societatea de leasing, pe toată derularea
contractului de leasing, în opţiunea pentru toate riscurile, în
condiţiile stabilite cu societatea de asigurări şi banca
finanţatoare, iar prima de asigurare va fi achitată de către
utilizator.
În cazul produselor provenite din import, prima de asigurare se va calcula la valoarea DDP a bunului.
Livrarea bunurilor
Obligaţia livrării bunurilor revine în întregime
furnizorului, operaţiunea fiind asistată de specialiştii
societăţii de leasing
Condiţiile şi costurile finanţării
Pot obţine finanţare pentru achiziţionarea de bunuri în
leasing atât persoane juridice, înfiinţate în baza Legii
31/1990 republicata, cât şi persoane fizice sau persoane
fizice autorizate.
Bunurile finanţate pot fi noi, din import sau
achiziţionate de pe piaţa românească, sau second-hand, caz
în care se va efectua o evaluare suplimentară de către
specialiştii societăţii de leasing.
Pot fi finanţate atât vehicule diverse (autoturisme,
autoutilitare, microbuze) cât şi echipamente medicale,
telecomunicaţii, tehnica de calcul, etc. Valoare bunurilor
achiziţionate va fi cuprinsa între 3.000 euro şi 100.000 euro.
Durata contractului de leasing poate varia între 12 şi 48
luni, în funcţie de necesităţile clientului şi rezultatul analizei
financiare.
Documentele necesare analizei
În funcţie de personalitatea juridica a solicitantului
(persoană juridică, persoană fizică autorizată, persoană
fizică) sunt necesare diferite tipuri de documente menite să
reliefeze bonitatea si capacitatea de plata a acestuia.
În principal, documentele solicitate sunt:
- Cererea de Finanţare sau Formularul de Comandă,
documente tipizate;
- Documente financiare, care sa prezinte situaţia
financiară din ultimii doi ani de activitate;
- Documente legale (certificat de înregistrare, cod fiscal,
certificat constatator, act constitutiv si acte adiţionale,
etc.)
- Declaraţie angajament a utilizatorului;
- Factură proformă , cu o descriere detaliata a bunului şi a
caracteristicilor tehnice, a modalităţilor de plată şi
livrare, preţul şi moneda de plată;

Concluzii

Credem că - cel puţin în ceea ce priveşte leasingul - experienţa

economiilor dezvoltate poate fi un exemplu de urmat. Nu întâmplător,
boom-ul economic din Statele Unite, şi mai târziu din Europa de Vest s-a
datorat în mare măsură încurajării leasingului. Stimulentele, mai ales de
natură fiscală, acordate firmelor de leasing au determinat efervescenţa
fenomenului, astăzi vorbindu-se de o adevărată industrie a leasingului.
Trebuie bine înţeles faptul că de facilităţile de orice natură acordate
leasingului vor beneficia în cele din urmă utilizatorii.
 Din nefericire, în România nu se poate vorbi de un cadru legal şi fiscal
stimulativ în tratamentul leasingului; fără a exagera lucrurile, am dori să
sugerăm că schimbarea acestei stări de fapt ar putea fi una din căile
redresării economice.

Cap.1. Finantarea prin leasing:

1.1. Prezentarea principalelor tipuri de leasing .. 1
1.2. Avantajele finantarii prin leasing .. 4
1.3. Analiza comparativa între credit si leasing .. 9
1.4. Exemplu de calcul a leasing-ului .. 13

Cap.2. Carateristicile contractului de leasing .. 14

Cap.3. Dezvoltarea pietei de leasing în România .. 16

Bibliografie

Leasing: teorie şi practică.

1. Conţinutul operaţiunilor de leasing. Tipuri de leasing.

2. Particularităţile finanţării prin leasing în R. Moldova

(teme suplimentare pentru analiza – Piaţa leasingului în R. Moldova.)

Conţinutul operaţiunilor de leasing. Tipuri de leasing.

Leasing este o modalitate de finanţare eficientă a firmelor, o formă de atragere a

resurselor financiare fără a recurge la operaţiunea de credit. În esenţă, leasing-ul e
achiziţionarea de către o societate financiară specializată a unor bunuri şi închirierea lor
unui beneficiar care nu dispune de resurse financiare necesare pentru procurarea acestor
bunuri.
Leasingul este asimilat unui împrumut pe termen lung, deoarece se impun o serie
de plăţi contractuale pe o durată stabilită. Avantajul leasingului faţă de credit este că
proprietarul are o poziţie mai bună decât un creditor dacă întreprinderea se confruntă cu
dificultăţi financiare. Iar pentru utilizatorul: nu este necesară găsirea unor sume iniţiale
importante; plata chiriei este considerată cheltuială deductibilă; existenţa plăţilor fixe este
un avantaj pentru debitor şi implică un risc mai mare pentru creditor (deşi pot fi stabilite
plăţi progresive, proporţionale, în valută forte).
 Există mai multe forme a lesing-ului, în dependenţă de termenul de expirarea a
contractului, putem menţiona:
Leasing-ul operaţional (funcţional) apare atunci când termenul de închiriere nu
coincide cu termenul de exploatare a utilajului, în acest caz după expirarea contractului
beneficiarul întoarce societăţii de leasing utilajul. Aceste tipuri de contracte conţin clauze
privind posibilitatea anulării contractului înainte de scadenţă, de obicei în condiţiile plăţii
unei penalizări.
Leasing-ul financiar apare atunci când termenul de exploatare coincide sau este
foarte apropiat cu termenul închirierii. După expirarea contractului utilajul rămâne în
posesia beneficiarului.
Leasing prin îndatorare – principala caracteristică reprezintă modul de procurarea
a activului. Firma care achiziţionează activul va plăti o parte din preţul acestuia, iar restul
va fi achitat pe baza unui împrumut contractat de la un grup de bănci. Chiria plătită va fi
repartizată pentru plata împrumutului şi costul acestuia iar restul sumei se va da
proprietarului (ce care a dat în leasing.).
Vânzare şi leaseback – contractul de leasing de tipul „Vânzare şi leaseback”
reprezintă o alternativă la împrumutul ipotecar. Societăţile care deţin construcţii, terenuri,
echipamente le pot vinde la valoarea lor de piaţă unei instituţii financiare, unei instituţii
de leasing sau unui alt tip de investitor şi concomitent cu operaţiunea de vânzare, încheie
un contract de leasing prin care preia în folosinţă activul pe care până la acel moment l-au
avut în proprietate.
În acest fel întreprinderea poate avea fonduri suplimentare pentru investiţii
atractive, acoperirea golurilor de trezorerie, restabilirea echilibrului financiar.

În funcţie de formă, organizare şi tehnica desfăşurării operaţiilor există

următoarele tipuri de leasing: direct, indirect, leveraged.
Leasing direct este o tranzacţie în care proprietarul (producătorul de utilaje) de
sine stătător, fără intermediari, oferă bunuri în leasing.
Leasing indirect prevede transmiterea unor bunuri în leasing cu implicarea mai
multor părţi. La baza majorităţii tranzacţiilor de leasing se află procedura leasingului
direct, care în multe privinţe se aseamănă cu vânzarea în rate.
Leveraged leasing (de creditare, de participare) este una din cele mai complicate
forme de leasing, deoarece este legat de finanţarea multiplă şi se utilizează, de regulă, la
realizarea proiectelor costisitoare.

Deseori este pusă întrebarea: care leasing este mai avantajos: cel financiar sau cel
funcţional? Pentru luarea unei decizii în acest sens, o multitudine de factori trebuie luaţi
în calcul, ca de exemplu: poziţia financiară a beneficiarului (profit sau pierderi), business
planul pe termen scurt sau mediu, gradul de îndatorare, nevoia de investiţii, etc.
Costul leasing-ului financiar. Acest cost este legat de rata internă de rentabilitate,
cu specificaţia că chiria plătită pentru leasing influenţează, în sensul că reduce plata
impozitului pe venit

Mărimea costului leasing-ului depinde de:

  valoarea bunului luat în leasing - - ce reprezintă în mod indirect mărimea
împrumutului primit de către întreprindere de la firma de leasing. Pe baza acestea se va
calcula dobânda.

 Chiria plătită pentru leasing se stabileşte de părţile implicate în relaţiile

de leasing şi reprezintă o economie pentru întreprindere deoarece a se deduce in profitul
impozabil. Chiria poate fi sub formă bănească sau de marfă.
Chiria poate cuprinde: (1) amortizarea bunului închiriat, (2) dobînzile aferente
fondurilor avansate de societatea de leasing pentru cumpărarea bunului respectiv şi (3)
marja de profit a societăţii de leasing.

 Valoarea reziduală a bunului luat în leasing. Este întâlnită în cazul

contractelor de leasing financiar (cu transferarea dreptului de proprietate). Mărimea
acesteia este stabilită prin contract sau va fi estimată în funcţie de preţurile negociate în
momentul respectiv pentru acel bun, ţinând cont de uzura acumulată.
Costul unui leasing trebuie să se compare cu cel al celorlalte modalităţi de
finanţare pentru a se putea lua o decizie eficientă.
Trebuie, de asemenea, de menţionat, că rezultatele înregistrate în economia de
piaţă prin leasing au arătat eficienţa lui, făcându-l foarte mult timp agreat şi preferat în
ţările dezvoltate.
Experienţa evoluţiei pieţei de leasing în ţările cu economia dezvoltată ne
demonstrează că factorii de bază care asigură o ascensiune continuă a serviciilor de
leasing sunt amortizarea accelerată a bunurilor care formează obiectul leasingului şi
susţinerea complexă a acestor activităţi din partea statului.

INTRODUCERE
În ultimul timp marea majoritatea a produselor financiare au fost importate ca
denumire de peste hotare. Aşa s-a ,,împrietenit” poporul român şi cu ideea de
leasing, venită ca o mană cerească pentru cei care doreau să îşi achiziţioneze
un autovehicul şi nu aveau putere financiară să susţină cumpărarea. Firmele de
leasing sunt de două feluri: unele independente şi altele susţinute de suport din
străinătate sau de către bănci. Ce înseamnă leasing financiar, nimic altceva
decât credit, însă societăţile de leasing intermediază pentru client achiziţionarea
unui bun. Majoritatea societăţilor de leasing ocupă primele locuri din topurile
Camerei de Comerţ
Operaţiunile de leasing au căpătat o importanţă deosebită atât în economia
românească, în principal, cât şi în cea mondială, deoarece lipsa de lichidităţi a
întreprinderilor mici şi mijlocii necesare dezvoltării şi retehnologizării, a
determinat utilizarea acestei forme pe scară largă.
Un motiv pentru care noi, românii apelam la serviciile unei societăţi de leasing
este faptul că acestea au oferte pentru finanţare mai flexibile decât băncile.
Exemplu cel mai concludent în acest sens este acela al unui client bun al unei
bănci. În momentul în care are nevoie de susţinere pe termen scurt, există
posibilitatea ca instituţiile financiare să nu ţină cont de colaborarea cu clientul
respectiv. O societate de leasing este mai flexibilă la cerinţele clienţilor şi mai
apropiată de el.Pentru societăţile de leasing independente singurul inconvenient
este obţinerea mai dificilă a resurselor de finanţare în vederea funcţionării la
capacitate maximă. Cu acest inconvenient nu se întâlnesc societăţile de leasing
afiliate grupurilor financiare şi care implicit au acces mult mai uşor la resursele de
finanţatre. De multe ori, în astfel de afaceri se începe de la un om care vine cu
ideea de a ajuta clienţii
În orice societate, economiile şi investiţiile au jucat un rol deosebit de important,
atât la nivel macroeconomic cât şi la nivelul fiecărei persoane sau agent
economic. Desigur, există un ansamblu de factori care influenţează deciziile
fiecărei persoane sau agent economic de a renunţa la un câştig sau avantaj
prezent (determinat de utilizarea unor fonduri disponibile în prezent) în favoarea
unui avantaj viitor (determinat de economisirea sau investirea acestor fonduri,
pentru a fi utilizate în viitor), însă procesele de economisire sunt prezente într-o
măsură mai mare sau mai mică, pe termene mai lungi sau mai scurte şi moduri
foarte variate la nivelul fiecărei persoane, fizice sau juridice. Aceste procese de
economisire au însă un rol important şi la nivelul întregii economii naţionale.
Tendinţa actuală în economia românească de a se dezvolta sectorul
întreprinderilor-firmelor mici şi mijlocii a făcut ca, oamenii de afaceri români să
fie din ce în ce mai interesaţi de acest domeniu.
Prezentarea leasingului, în această lucrare, drept o tehnică de finanţare, ce
vizează în primul rând întreprinderile care urmăresc lărgirea activităţii şi
ridicarea performanţelor, nu a făcut altceva decât o introducere a leasingului ca
tehnică specifică finanţelor – în domeniul vast al comerţului – fie cu amănuntul,
fie cu ridicata –prin promovarea, în general, a progresului tehnic.
Lucrarea de faţă a fost concepută ca o întrepătrundere a finanţelor în comerţ,
prin prezentarea în prima parte a acesteia, a leasingului din punct de vedere
financiar - ca tehnică - şi terminându-se cu un caz concret al implicării
leasingului în cadrul comerţului.
Alegerea unor firme noi, în cadrul studiului de caz privind solicitarea şi acordarea
unei finanţări în sistem leasing, a demonstrat încă o dată că această metodă de
finanţare este una de o simplitate certă, chiar dacă este realizată de firme „vechi”
pe piaţa leasingului sau de cele nou venite. Acest aspect face ca sistemul de
leasing să prezinte o serie de avantaje pe care le are utilizatorul, acestea fiind
oferite în cazul nostru de către firma finanţatoare S.C.GERMAN INVEST S.R.L.
Principalul avantaj al leasingului, unanim acceptat de către toţi participanţii în
cadrul finanţării de acest tip, este că acesta promovează progresul tehnic cel
puţin din punctul de vedere al clientului care poate opta la sfârşitul perioadei de
leasing, pentru una din următoarele variante:cumpărarea definitivă a produsului
atunci când este satisfăcut de calităţile tehnice ale acestuia; continuarea
contractului de leasing- se face când nu există posibilitatea achiziţionării
acestuia, dar clientul este mulţumit de produsul respectiv;renunţarea la
achiziţionarea produsului respectiv. În această ultimă operaţiune, clientul nu
doreşte achiziţionarea bunului respectiv, deoarece deţine informaţii cu privire la
existenţa unui alt produs mult mai tehnic pe piaţă, datorat revoluţiei tehnico-
ştiinţifice într-o continuă căutare a produsului ideal.
Toate aceste aspecte prezentate se găsesc, pe parcursul prezentei lucrări, mult
mai detaliate, în speranţa reflectării cât mai complete a aspectelor ce privesc
leasingul drept instrument de promovare şi realizarea progresului tehnic.

Contractul de leasing

I. Introducere.
1. Noţiuni generale.
Potrivit noii legislaţii fundamentale adoptate în România după 1989,
economia de piaţă a fost instituită atât prin dispoziţii declarative, cât şi prin
măsuri concrete, în vederea atingerii acestui obiectiv.
Necesitatea reconstrucţiei economiei de piaţă a fost şi este urgentă şi,
în acest sens, au fost făcute eforturi pentru mărirea investiţiilor de capital
românesc şi străin şi stimularea agenţilor economici. De asemenea, s-a avut
în vedere şi scopul prioritar al României de asociere la organismele
comunităţilor economice europene, ceea ce impune o economie performantă,
de natură a diminua şocul intrării într-o piaţă comună unde indicatorii de
calitate sunt de nivel ridicat.
Leasing-ul este un pas înainte în finanţarea întreprinderilor care
doresc să-şi achiziţioneze utilaje şi echipamente, dar care nu au posibilităţi
financiare.
Această tehnică de finanţare care presupune un risc ridicat, vine să dea
satisfacţie agenţilor economici care nu pot să obţină credite de la bănci, ori
nu vor să-şi greveze bunurile mobile şi imobile prin instituirea unei ipoteci
 sau a unui gaj, sarcini de natură a afecta dinamismul specific domeniului
comercial.
Interesul practic al leasing-ului este de a asigura finanţarea integrală
prin fonduri împrumutate, a unei investiţii fără ca beneficiarul să constituie
măsuri asiguratorii, prin aceasta leasing-ul se distinge de tradiţionala
creditare a investiţiilor, unde întreprinderea beneficiară suportă o parte din
valoarea investiţiei.
De aceea leasing-ul – ca tehnică de finanţare – vizează, în primul
rând, întreprinderile care urmăresc lărgirea activităţii şi ridicarea
performanţelor, iar pe plan mai general, asigură progresul tehnic.
2. Definiţie.

Definiţia leasing-ului poate fi dată atât din punct de vedere economic,

cât şi juridic.

Din punct de vedere economic, leasing-ul reprezintă o operaţiune de

finanţare în care finanţatorul asigură fondurile necesare pentru întreaga
investiţie1.

Din punct de vedere juridic, leasing-ul reprezintă un contract complex

care permite unei persoane să obţină şi să utilizeze un lucru fără a plăti
imediat preţul2.

II. Contractul de leasing

1. Noţiune. Subiecţi, mecanism, avantaje.

Contractul de leasing este un act juridic bilateral, nenumit, cu titlu

oneros, având conţinut patrimonial, cu executare succesivă, institu-personal
şi consensual.3
Sediul materiei îl constituie prevederile Ordonanţei Guvernului nr.
5/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
1
Dan Voiculescu, Analiza economică a operaţiunilor de leasing, Ed. Enciclopedică, 1986.
2
Asupra analizei juridice a operaţiunilor de leasing, a se vedea D. Clocotici, Gh. Gheorghiu în R.D.C. nr.
1-12/1997 şi 3/1998.
3
D. Clocotici, Gh. Gheorghiu, Operaţiunile de leasing, Ed. Lumina Lex, 1998, p. 57.
 In mecanismul leasing-ului, ca operaţiune comercială, structurată în
mai multe raporturi juridice distincte intervin următoarele persoane :
• locatorul bunului sau finanţatorul operaţiunii care este o
entitate juridică specializată, persoană juridică română sau
străină; în raport de natura operaţiunii de leasing ce constituie
obiectul lor de activitate, societăţile de leasing sunt societăţi
de leasing generale, societăţi de leasing integrate sau societăţi
de leasing imobiliare pentru comerţ şi industrie, care trebuie
să aibă un capital social minim de 500.000.000 lei.

• utilizatorul, locatarul sau beneficiarul bunului.

• Terţul sau furnizorul, care poate fi constructorul,

producătorul sau fabricantul lucrului ori intermediar4 .

Leasing-ul este privit ca o tehnică modernă de creditare a comerţului5.

Prin operaţiunile de leasing se închiriază temporar bunuri şi servicii, în speţă
bunuri imobile şi bunuri mobile de folosinţă îndelungată, aflate în circuitul
civil. In mod obişnuit, bunurile date în locaţie sunt maşinile, echipamentele
şi utilajele de uz comercial.
Elementele şi etapele definitorii ale leasing-ului sunt următoarele :
• solicitarea adresată finanţatorului de către client, viitorul
utilizator, privind încheierea unui contract de leasing a unui
anumit bun;

• încredinţarea de către finanţator utilizatorului, a unui mandat

privind selecţionarea furnizorului, a bunului şi de negociere a
contractului de cumpărare a bunului de către finanţator;

4
I. Schiau, Curs de drept comercial, Ed. Rosseti, Bucureşti, 2004, p. 353-354.
5
D. Clocotici, Gh. Gheorghiu, op. cit.
 • negocierea de către utilizator şi furnizor a unui contract de
cumpărare a bunului, în baza mandatului primit de la locator,
conform necesităţilor sale;

• utilizarea bunurilor de către utilizator numai în scopuri

profesionale, potrivit obiectului de activitate.

Leasing-ul a apărut datorită rigidităţii procedeelor de finanţare a

comerţului şi necesităţii dotării întreprinderilor cu maşini şi utilaje moderne.
Folosirea operaţiunilor de leasing ca formă de circulaţie a mărfurilor,
prezintă avantaje pentru toate părţile :
• Furnizorul are posibilitatea de a-şi asigura o piaţă de
desfacere pentru produsele sale şi de a-şi consolida poziţia
faţă de concurenţă.

• Utilizatorul îşi procură maşinile şi utilajele necesare fără

cheltuieli imediate de investiţii şi cu evitarea riscurilor
aferente.

• Finanţatorul efectuează un plasament profitabil al resurselor

sale financiare şi poate obţine, prin ratele de leasing,
importante beneficii.

2. Forme de leasing

a) După obiectul operaţiunilor de leasing se pot distinge mai multe forme

:
- leasing-ul echipamentului industrial;
- leasing-ul imobiliar, cu destinaţie comercială sau
locativă;
 - leasing-ul mobiliar al bunurilor de folosinţă
îndelungată;
- leasing-ul fondului de comerţ
b) După părţile contractante, leasing-ul se împarte în :
- leasing direct;
- leasing indirect.
c) In raport de efectele lor fiscale, operaţiunile de leasing sunt de două

feluri6 :
- leasing financiar;
- leasing operaţional.
d) In funcţie de durata încheierii, leasing-ul poate fi :
- leasing pe termen scurt;
- leasing pe termen lung.
e) După particularităţile tehnicii de realizare, leasing-ul prezintă
următoarele variante :
- leasing-ul experimental;
- leasingul ordinatoarelor;
- lease – back7;

3. Natura juridică şi caracterele juridice

Leasing-ul poate fi caracterizat ca o formă de finanţare cu termen. In
acelaşi timp, leasing-ul se aseamănă cu contractele de închiriere şi de
vânzare în rate.
Leasing-ul este un mecanism contractual complex şi original care se
realizează prin următoarele mijloace juridice :
6
Art. 6 alin (1) pct. 7 şi 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr.
927 din 23 decembrie 2003.
7
I. Schiau, op. cit. p. 356 – 357.
 - un contract de mandat, închiriat între
locator/finanţator şi utilizator;
- un contract de vânzare – cumpărare, încheiat între
furnizori şi locator;
- un contract de locaţie, încheiat între locator şi
utilizator;
- un contract accesoriu.
Leasing-ul este totuşi un contract particular de finanţare, rezultat al
unei fuziuni de tehnici şi mijloace juridice. Contractul de leasing este
sinalagmatic, oneros, comutativ şi are un caracter institu – personae, în ceea
ce priveşte persoana utilizatorului; finanţatorul va putea însă înstrăina, fără
restricţii, proprietatea bunului, către un alt finanţator.

4. Efectele contractului de leasing

În operaţiunea de leasing, terţul furnizor îşi asumă un număr de

obligaţii :

- livrarea bunului în stare de funcţionare;

- participarea la instruirea personalului destinat exploatării bunului;

- reparaţia defecţiunilor care nu provin din culpa utilizatorului;

- asigurarea pieselor de schimb necesare reparaţiei sau achitarea

contravalorii lor.
Finanţatorul/locator are următoarele obligaţii :

- să respecte dreptul utilizatorului de a alege furnizorul potrivit necesităţilor;

- să încheie un contract de vânzare – cumpărare cu furnizorul desemnat de

utilizator, în condiţiile negociate de acesta;
- să încheie un contract de leasing cu utilizatorul
- să asigure bunurile oferite în leasing;

Utilizatorul trebuie să :

- Plătească ratele de leasing;

- Să respecte dreptul de proprietate al societăţii de leasing, restituind bunul

la - încetarea contractului;

- Să nu greveze cu sarcini bunul;

- Să efectueze recepţia şi să primească bunul

- Să exploateze bunul potrivit instrucţiunilor tehnice;

- Să nu aducă modificări în construcţia bunului;

- Să – şi asume riscurile în caz de distrugere a bunului utilizat.8

5. Răspunderea părţilor contractului

Răspunderea utilizatorului . In cazul în care refuză primirea bunului

la termenul convenit, finanţatorul va rezilia unilateral contractul, cu daune –
interese.
Dacă nu plăteşte ratele de leasing două luni consecutiv, finanţatorul
poate rezilia contractul.

De asemenea, utilizatorul răspunde pentru prejudiciile bunului

pricinuite de el.

Răspunderea finanţatorului . Dacă nu respectă dreptul de opţiune al

utilizatorului, el datorează daune - interese

8
I. Schiau, op. cit., p. 359 - 360
 6. Încetarea contractului

Poate înceta la :

- expirarea termenului;

- reziliere;

- prin convenţia părţilor.

III. Concluzii

Leasing-ul s-a conturat mult mai clar ca realitate economică decât ca o

entitate juridică. Dacă pentru agenţii economici leasing-ul poate fi considerat
drept mijloc de deconcentrare, prin micşorarea riscurilor pentru cei chemaţi
să-i descifreze esenţa juridică el pare o problemă insolubilă.
Succesul economic deosebit al acestei noi operaţiuni a impus leasing-
ul în atenţia tuturor. Leasing-ul este la acest moment pe plan internaţional, ,
unul dintre cele mai răspândite mijloace de realizare a finanţărilor.
 BIBLIOGRAFIE

* Dan Voiculescu, Analiza economică a operaţiunilor de leasing, Ed.

Enciclopedica, Bucureşti, 1986.
* D. Clocotici, Gh. Gheorghiu, Operaţiuni de leasing, Ed. Lumina Lex, 1998,
* I. Schiau, Curs de drept comercial, Ed. Rosseti, Bucureşti, 2004.
3) DEZAVANTAJE ALE LEASINGULUI

Leasingul, pe langa avantaje, prezinta si unele limite, in

sensul ca acesta comporta anumite riscuri pentru furnizor si
pentru utilizator.
Pentru societatile de leasing, riscurile pot creste pe masura
cresterii numarului beneficiarilor, a scaderii exigentei privind
solvabilitatea, a cresterii duratei pe care pot actiona factorii
aleatorii, a cresterii ponderii tranzactiilor transnationale.
De asemenea, contractul de leasing presupune o instruire
speciala a personalului, iar derularea operatiunii presupune
antranarea unui numar mare de consilieri si analisti financiari.
Pentru finantatori, daca pretul contractului nu s-a stabilit intr-o
moneda stabila, ratele fixe ale locatiei pot deveni foarte
dezavantajoase in timp. Cel mai mare risc pentru finantatori
exista in situatia in care un bun utilizat temporar nu isi mai
gaseste solicitanti.
Din punctul de vedere al utilizatorului, dezavantajul ar putea fi faptul ca leasingul
este mai costisitor decat creditul bancar si neplata unei singure rate atrage dupa sine
pierderea bunului si obligatia de plata a tuturor ratelor restante.