Tudor Arghezi a avut o îndelungă activitate în literatura română, aceasta concretizându-se

în volumele de poezii, proză, teatru şi cărţi pentru copii. Titlul poeziei, „Melancolie",
arată starea pe care autorul o manifestă în faţa trecerii timpului. Cadrul poeziei este unul
natural, lacul, acesta fiind descris cu meticulozitate: „Şi-n perdeaua lui subţire / Îşi
petrece steaua acul.". Metafora „perdeaua" exprimă frumuseţea şi delicateţea lacului,
asemenea epitetului „subţire". Personificarea şi totodată metafora: „Orele şi-au împletit
firul lor cu firul mare.", din strofa a doua, are rolul de a evidenţia trecerea timpului.
Autorul îşi exprimă direct un sentiment de regret pentru zilele tinereţii, prin versurile:
„Câtă vreme n-a venit / M-am uitat cu dor în zare.". În strofa a treia, autorul ajunge chiar
să-şi vadă moartea cu ochii: „Şi acum o văd venind / Pe poteca solitară,". Autorul doreşte
ca întâlnirea finală să fie o nălucă, dar totul nu rămâne decât o dorinţă…: „De departe,
simt un jind / Şi-aş voi să mi se pară.". Autorul încheie poezia cu o uşoară notă de regret,
în faţa morţii ce se apropie fără să se dea în lături. Moartea este văzută venind pe o potecă
solitară, ceea ce arată singurătatea şi negura de după moarte… Autorul ar dori să evite
acest moment final din viaţa sa, pentru că nu se simte pe deplin realizat, dorind doar să i
se pară că sfârşitul se apropie… Sentimentele sunt exprimate direct, cu ajutorul efectelor
stilistice, aici metafore. În poezie, ca elemente de versificaţie, nu se remarcă versul alb,
existând o rimă încrucişată, ritmul fiind iambic şi măsura de opt silabe. Poezia
„Melancolie" aparţine genului liric pentru că poetul îşi exprimă direct sentimentele avute
prin intermediul eului liric, prezent în poezie, şi de aceea, poezia are un caracter
pronunţat de subiectivism şi confesiune.

asele sunt luminate de instalatiile multicolore. Pregatirile pentru noaptea de craciun si

pentru cea de revelion au inceput, iar prin magazinele orasului este o agitatie nesfarsita.
Toate gospodinele sunt foarte concentrate pe tema cu mancarurile de sarbatori,dar cu
toate acestea pentru noi craciunul nu este numai o sarbatoare,este ziua in care sa nascut
mantuitorul iisus hristos. Colindatorii repetau in fiecare zi cantecele ce trebuiau cantate in
noaptea de craciun,dar cu toate acestea totul era bine si frumos. Orasul urlati pare acum
un univers cu mii de stele multicolore. Zapada a stapanit intregul oras si la fiecare casa
gasim cate un om de zapada,dar nu toti sunt la fel
A sosit Craciunul.Afara ninge cu un roi de fluturi albi.Alexia,Dinu si Eugen stau in
pragul usii in asteptarea tatalui,care va veni cu un bradut.
Ajuns acasa,copii admira bucurosi bradul,fiind nerabdatori sa il impodobeasca.Mama
aduce globuletele si beteala.Alexia alege globuletele rosii si pune pe fiecare crenguta cate
unul.Eugen aseaza beteala in valuri argintii sclipitoare,iar Dinu ajutat de tata,aseaza
ingerasul in varful bradului.
Seara se lasa repede peste sat.Casele erau acoperite cu paturi groase de nea,doar cosurile
fumegande isi mai iveau capetele de sub marea alba de gheata.Copiii dorm linistiti in
paturile lor.Dinu viseaza la saniile ce zboara pe derdelusurile pline de copii,Eugen la un
frumos om de zapada,iar Alexia la Mos Craciun.Viseaza cum acesta intra pe geam si ii
pune sub brad cadourile dorite:papusi,hainute si ursuleti de plus.Pana si Mosul e incantat
de bradul lor.Cat de minunat!
Mirosul proaspat de cozonaci cu nuca ii trezeste pe copii.De printre gene zaresc sub brad
darurile.Mosul a fost generos anul acesta.Toti se bucura de dulciuri,carti si jucarii.A fost
un Craciun de neuitat!