Sunteți pe pagina 1din 4

Lumini si umbre

Otilia Cazimir

Ai ochii negri, mincinosi si rai…

Fantanile cu ape moarte-ascund

Pupile negre licarind in fund,

Ce ma atrag spre-adanc – ca ochii tai.

Cand vreau sa plec, ma tii in loc cu un cuvant.

Asa se zbat copacii in furtuna:

Ca pentru fuga crengile-si aduna,

Dar radacina-i leaga de pamant…

De azi incolo n-am sa-l mai iubesc…

Dar cand ii vad privirile pagane,

Si zambetul copilaresc,

Ma jur ca n-am sa-l mai iubesc - de maine.

Pe zi ce trece-ti seaman tot mai mult…

Asa izvorul ce s-arunca-n balta

Se-nvaluie cu malul laolalta,

Si-n loc sa-i spele apele verzui,

Isi tulbura izvorul apa lui…

Arar in ochii-mi dragostea surade…

Si buruiana prinsa de pripoare,

In ciuda stancii goale si aride,

Tot infloreste, vara, cate-o floare.

Vorbeste-mi bland, mi-e inima bolnava…

Iubirea m-a intampinat cu ura:

In loc sa-mi toarne cate-o picatura,

Mi-a dat, intreaga, cupa-i de otrava.

Cand voi pleca, ma vei uita usor


Si stiu ca nici nu s-ar putea altfel:

Abia o clipa valul calator

Pastreaza chipul oglindit in el…

Mi-e fata impietrita ca o masca

Si-n ochi lumina-i gata sa se stinga…

Chiar diamantului, ca sa sclipeasca,

Ii trebuie o raza s-o rasfrnga…

In clipa cea din urma-a judecatii

Isi vor primi zadarnica rasplata

Si ochii tai – ca n-au stiut sa planga,

Si ochii mei – ca n-au ras niciodata.

Nu-mi mai aduce flori de liliac

Nici zambetele tale inflorite,

Ca primavara noastra care-ncepe

E trista ca o toamna pe sfarsite…

Pastreaza-mi mana mea intr-a tale,

Si stam asa, alaturi amandoi…

Nu simti ce singuri am ramas pe lume

De cand iubirea nu mai e cu noi?

Ma urmaresti ca pasarea de prada,

Ma iscodesti cu ochii reci si rai,

Si uiti ca, daca-s urme pe zapada,

Noroiul e lasat de pasii tai.

De catva timp, in fiecare seara

Mi-aduce somnul cate-un vis ciudat

Si-atat de trist, ca nu mai stiu anume

De l-am trait ori l-am visat…

Iubirea-ntarziata se anina
De zambetele tale-nselatoare,

Cum se anina florile-n gradina

De ultimile raze de la soare…

Azi mi-a venit cu ochii calzi si buni,

Si nu l-am intrebat de unde vine;

Pe floarea de pe marginea de drum

N-o-ntrebi de-i inflorita pentru tine…

Te vad mereu ca-n clipa de pe urma:

Incremenit in capul scarii,

Cu zabetul uitat in coltul gurii,

Si-n ochi – taisul crud al nepasarii…

Iubirea ta nu creste si nu moare,

Ci intotdeauna-i rece si egala:

E ca o floare artificiala

Pe-o pajiste cu maci arzand in soare…

Am vrut, in ciuda zambetelor tale,

Din ochii sterpi o lacrima sa storc,

Si am plecat, sa nu ma mai intorc…

De azi din zoride zi iti umblu-n cale!

Esti rau. Dar cand aud c-o spune altul,

Ma uit in jos, si strang din pumni, si tac:

Ca numai eu, in lumea asta,

Am dreptul sa te cert…si sa te-mpac!

Azi imi vorbesti de luna si de stele,

Ti-e glasul bland si ochii de ispita,

Dar porti in suflet, vesnic incoltita,

Samanta aspra-a suferintii mele…

Iubirea ta de-a pururi schimbatoare


Imprastie pe vant otrava-i fina,

Ca nu-i albina numai pentru-o floare,

Nici floare pentru-o singura albina…

Ca demon, oare, mi te-a scos in drum?...

De-ar vrea azi viata sa ma dezlege

Si raiul ei sa mi-l deschida-acum,

Tot iadul nostru dulce l-as alege!

Eu am sa plec cu sufletu-mpacat

Ca nu las nimanui mostere

Un suflet greu de ura si iubire,

Banuitor, si trist, si-nfrigurat…

Am inchinat iubirii trecatoare

Sclipiri de suflet si scanteie de rime –

Insangerate jerbe funarare

Pe un mormant in care nu e nmeni…

M-am resemnat: atat a fost sa fie.

Ma uit cum cade soarele-n apus

Si-astept raspunsuri, care n-or sa vie,

La intrebari, pe care nu le-am pus…