Sunteți pe pagina 1din 4

Grigore Ureche – Letopiseţul Ţării Moldovei

Fost-au acestu Ştefan Vodă om nu mare de statu, mânios şi de grabă vărsătoriu de


sânge nevinovat; de multe ori la ospeţe omorâea fără judeţu. Amintrilea era om întreg la
fire, neleneşu, şi lucrul său îl ştiia a-l acoperi şi unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri
de războaie meşter, unde era nevoie însuşi să vârâia, ca văzându-l ai săi, să nu să
îndărăpteze şi pentru aceia raru războiu de nu biruia. Şi unde-l biruia alţii, nu pierdea
nădejdea, că ştiindu-să căzut jos, să ridica deasupra biruitorilor. Mai apoi, după moartea
lui şi ficioru său, Bogdan Vodă, urma lui luasă, de lucruri vitejeşti, cum să tâmplă din pom
bun, roadă bună iese.
Iară pre Ştefan Vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire în Putna,
care era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toţi ca după un părinte al său, că
cunoştiia toţi că s-au scăpatu de mult bine şi de multă apărătură. Ce după moartea lui,
până astăzi îi zicu sveti Ştefan Vodă, nu pentru sufletu, ce ieste în mâna lui Dumnezeu, că
el încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, carile niminea din
domni, nici mai nainte, nici aceia l-au ajunsu.
Fost-au mai nainte de moartea lui Ştefan Vodă într-acelaşi anu iarnă grea şi geroasă,
câtu n-au fostu aşa nci odinioară, şi decii preste vară au fostu ploi grele şi povoaie de ape
şi multă înecare de apă s-au făcut.
Au domnitu Ştefan Vodă 47 de ani şi 2 luni şi trei săptămâni şi au făcut 44 mănăstiri şi
însuşi ţiitoriu preste toată ţara.
1. Fragmentul de cronică reprodus face parte dintr-o scriere istorică. Găsiţi cel puţin două argumente
pentru faptul că portretul realizat de Grigore Ureche reuşeşte să transforme persoana descrisă într-un
personaj.
2. Delimitaţi, în fragmentul dat, portretul fizic de portretul moral. De ce credeţi că a ales cronicarul
succesiunea din text?
3. Arătaţi ce sugerează folosirea modului indicativ, timpul perfect compus cu formă inversă, plasat la
începutul fragmentului reprodus.
4. Precizaţi trăsătura fizică dominantă a voievodului, aşa cum reiese din cronica lui Grigore Ureche. A
influenţat aceasta părerile contemporanilor despre Ştefan cel Mare?
5. Lucraţi în grupe de patru elevi. Jumătate dintre grupe vor găsi în text trăsăturile pozitive ale
voievodului şi jumătate, pe cele negative. Faceţi apoi un inventar al acestora.
6. Adverbul „amintrilea" face trecerea de la trăsăturile negative la cele pozitive. Cum vă explicaţi că,
printre trăsăturile pozitive, se numără disimularea, fiindcă voievodul „lucru său îl ştiia a-l acoperi"?
Motivaţi apariţia în fragmentul de text a antonimelor negate: „om nu mare de stătu, neleneşu".
7. Arătaţi ce rol are în textul dat evocarea fiului domnitorului, Bogdan. Ce motivaţie credeţi că are
apariţia numeralelor în finalul fragmentului? Găsiţi o semnificaţie pentru felul în care se manifestă
natura în anul morţii lui Ştefan cel Mare.
8. Cum apare, în fragmentul dat, relaţia dintre domnitor şi popor? Ce figură de stil o evidenţiază?
9. De ce ţine cronicarul să facă o diferenţă între domnul Ştefan şi omul Ştefan? Care este criteriul
sanctificării domnitorului, ajuns după moarte „sveti Ştefan vodă"?
10. Ipostaza eroică este ultima amintită în acest portret realizat de cronicar. Urmăriţi gradarea
ascendentă a însuşirilor domnitorului, stabilind ordinea apariţiei în textul cronicii a acestora.
11. Găsiţi o motivaţie pentru idealizarea portretului voievodului, folosindu-vă şi de următoarele
justificări:imaginea creată domnitorului în legendele populare; respectarea regulilor de la curte, care
nu permiteau folosirea directă a unor termeni ce ar fi afectat imaginea suveranului.
12. Redactaţi o compunere, de cel mult o pagină, în care să prezentaţi portretul lui Ştefan cel Mare.
13. Lucraţi în grupe de patru-şase elevi. Alcătuiţi un referat în care să comparaţi imaginea lui
Ştefan cel Mare din culegerea de povestiri O samă de cuvinte, plasată de Ion Neculce la începutul
cronicii sale, cu imaginea realizată de Grigore Ureche.
Viiața lumii, Miron Costin
Fișă de lucru

Citește cu atenție textul de mai jos pentru a răspunde cerințelor:


A lumii cântu cu jale cumplită viiaţa,
Cu griji şi primejdii cum iaste şi aţa:
Prea supţire şi-n scurtă vreme trăitoare.
O, lume hicleană, lume înşelătoare!
Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară,
Cele ce trec nu mai vin, nici să-ntorcu iară.
Trece veacul desfrânatu, trec ani cu roată.
Fug vremile ca umbra şi nici o poartă
A le opri nu poate. Trec toate prăvălite
Lucrurile lumii, şi mai mult cumplite.
Şi ca apa în cursul său cum nu să opreşte.
Aşa cursul al lumii nu să conteneşte.
Fum şi umbră sântu toate, visuri şi părere.
Ce nu petrece lumea şi în ce nu-i cădere?
Spuma mării şi nor suptu cer trecătoriu,
Ce e în lume să nu aibă nume muritoriu?
Zice David prorocul: "Viaţa iaste floara,
Nu trăiaşte, ce îndată iaste trecătoarea".

Moartea, vrăjmaşa, într-un chip calcă toate casă,


Domneşti şi-mpărăteşti, pre mine nu lasă:
Pre bogaţi şi săraci, cei frumoşi şi tare.
O, vrăjmaşă, priiatin ea pre nimeni n-are,
Naştem, murim, odată cu cei ce să trece,
Cum n-ar fi fostu în veci daca să petrece.
Paimâini suntu anii şi zilile noastre.
Sfinţii ingeri, ferice de viiaţa voastră.
Vieţuim şi viiaţa iaste neştiută,
Şi până la ce vreme iasta giuruită,
Aşa ne poartă lumea, aşa amăgeşte.
Aşa înşală, surpă şi batjocoreşte.
Fericită viiaţa făr de valuri multe,
Cu griji şi neticneală avuţiia pute.
Vieţuiţi în ferice, carii mai puţine
Griji purtaţi de-a lumii; voi lăcuiţi bine.
Vacul nostru cu-mprumut dat în datorie.
Ceriul de gândurile noastre bate jocurie.
1. Pornind de la fragmentele de mai sus identifică tema poeziei.
2. Tema este construită pe o succesiune de motive literare. Identifică-le.
3. Prin titlul poemului, vocea poetului se adresează „lumii", personaj colectiv, dar, în acelaşi
timp, şi altor personaje individuale şi noţiunilor personificate. Le puteţi delimita?
4. Incipitul poemului introduce receptorul în lumea ficţională a textului în mod abrupt, „in
media res", în miezul lucrurilor. Informaţia este introdusă treptat, concomitent cu reperele
spaţiale şi temporale. Ce rol are primul vers?
5. In structura de adâncime a textului, vocea poetului sintetizează principiile etice ale unui cod de
morală practică, pe care îl sugerează fiinţei umane, ca modalitate de comportament în viaţă.
Care sunt acestea?
6. La o privire superficială, poemul pare impersonal, dar obiectivitatea este înşelătoare.
Recunoaște mărcile subiectivității.
7. Transcrie versurile în care vocea poetului surprinde tensiunea interioară, existentă în relaţiile
dintre Divinitate şi fiinţa umană.
8. Ce semnificație are finalul poemului?
9. Analizaţi folosirea individualizată a limbajului în poem insistând asupra următoarelor
particularităţi stilistice:
- elemente de versificaţie;
- figuri de stil;

Diversificaţi-vă cunoştinţele!
a) Rescrieţi primul vers în topică normală şi sesizaţi deosebirile. Motivaţi folosirea epitetelor:
„hicleană, înşelătoare".
b) Comentaţi modalităţile stilistice prin care vocea lirică recreează motivul trecerii ireversibile
a timpului în versurile 5-8.
c) Descoperiţi şi comentaţi ideea pe care o sugerează versul 32: „O pricine amară nu
aşteaptă: sapa."
d) Adăugaţi comentariului anterior noile argumente referitoare la trecerea timpului.
e) Justificaţi amplificarea viziunii la „trecerea" întregii umanităţi, aşa cum apare aceasta în
versurile 53-78.
f) Argumentaţi semnificaţia „norocului" în contextul versurilor 79-90.
g) Sintetizaţi ideile referitoare la raporturile dintre om şi Divinitate, în versurile 91-114.

Fişă de lucru 1

I. „Numai ce vădzum despre amiadzădzi unu nuor cum să ridică deoparte de ceriu, un nuor sau o
negură. Ne-am gândit că vine o furtună cu ploaie, deodată, până ne-am timpinat cu nuorul cel de
lăcuste, cum vine o oaste stol. În loc ni s-au luat soarele de desimea muştelor. Cele ce zbura mai
sus, ca de trei sau patru suliţe nu era mai sus, iar carile era mai gios, de un stat de om şi mai gios
zbura de la pământu. Urlet, întunecare asupra omului sosindu, să ridica oarece mai sus, iar multe
zbura alături cu omul, fără sială de sunet, de ceva. Să rădica în sus de la om o bucată mare de ceia
poiadă, şi aşea mergea pe deasupra pământului, ca de doi coţi, până în trei suliţe în sus, tot într-o
desime şi într-un chip. Un stol ţinea un ceas bun şi, dacă trecea acela stol, la un ceas şi giumătate,
sosiia altul, şi aşea, stol după stol, cât ţinea de la aprândzu până în desară” (Miron Costin –
Letopiseţul Ţării Moldovei)

1. Argumentaţi că fragmentul de mai sus este o descriere.


2. Precizaţi cine face descrierea de mai sus, arătând consecinţele imediate în realizarea
organizării acesteia.
3. Arătaţi ce sentiment produce, în textul dat, îmbinarea imaginilor vizuale cu acelea auditive.
4. Ce efecte credeţi că produc repetiţiile din fragmentul de cronică?
5. Credeţi că textul este al unui istoric obiectiv sau nu? Motivaţi-vă răspunsul.

Fişă de lucru

Aşè socotescu au cu firea mè această proastă: când a vrè Dumnedzeu să


facă să nu fie rugină pe fier, şi turci în Ţarigrad să nu fie, şi lupii să nu mânânce
oile în lume, atunce poate nu vor fi nici greci în Moldova şi în Ţara Muntenească,
nici or fi boieri, nici or pute mânca aceste doao ţări, cum le mânâncă. Iar alt leac
n-au rămas cu condeiul mieu să mai pomenescu, ca să pot gâci. Focul îl stângi,
apa o iezăşti şi o abaţi pe altă parte, vântul când bate, te dai în laturi, într-un
adăpost şi te odihneşti, soarele intră în nuor, noaptea cu întunerecul trece şi să
face iar lumină, iar la grec milă, sau omenie, sau dreptate, sau nevicleşug, nici
unele de aceste nu sunt, sau frica lui Dumnedzău. Numai cându nu poate să facă
rău să arată cu blândeţe, iar inima şi firea, tot cât arǔ putè, este să facă răutate.
Căutaţi de cetiţi la hronograful grecescu, de vă încredinţaţi şi mai bine, pe când
au fost grecii puternici şi împărăţia era a lor, ce făcè pre atunce şi ce lucra!Iară
după ce au vinit Cantemir-vodă la scaonul domniii în Iaşi, trimis-au boieri de ţară
la Poartă după Dumitraşco-vodă de l-au pârât la Udriiu. Şi au trimis şi pe văru-său
Toderaşco vistiernicul Cantacozino, împreună cu ceielalţi boieri, de l-au pârât tot
la ochi. Şi l-au închis pe Dumitraşco-vodă şi l-au făcut de au cheltuit mulţi bani.
Numai, nărocirea lui, au scăpat cu dzile, că au apucat de au dăruit un hamger de
mare preţ veziriului. Şi aşe au hălăduit cu viiaţă. Şi după acee n-au prelungit,
fiind mazil acolo, şi au şi murit. Şi i-au rămas casa în multă şi mare sărăcie.
(Letopiseţul Ţării Moldovei – Ion Neculce)
Cerinţe:
1. Indică tipul de text (narativ / descriptiv).
2. Precizează tema fragmentului de mai sus.
3. Transcrie un fragment care cuprinde o autocaracterizare.
4. Argumentează caracterul subiectiv al naraţiunii.
5. Indică mijloacele artistice folosite de Neculce în prezentarea grecilor.