Comerţ internaţional II

Politici comerciale
Cursul Nr.1.
Fundamentele politicii comerciale
 Tematica cursului
• Politica comercială;abordări conceptuale;
tipuri;determinanţi; obiective;
• Specificităţi ale politicii în domeniul concurenţei;
• Efecte ale politicii comerciale; cererea şi oferta de
protecţie; metode de cuantificare a incidenţelor
măsurilor de politică comercială;
• Trăsăturile protecţiei economiei naţionale prin
intermediul politicii comerciale;
• Politica vamală;
• Politica netarifară şi paratarifară;
• Măsuri promoţionale şi de stimulare a exporturilor.
 Sisteme comerciale preferenţiale şi
derogatorii folosite în practica internaţională
• Sistemul Generalizat de Preferinţe vamale
în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare;
• Sistemul Global de Preferinţe Comerciale;
• Principalele tipuri de practici derogatorii de
la conduita comercială multilaterală.
 Aspecte metodologice

• Cursurile vor aborda problematica definitorie pentru

evoluţia politicilor comerciale sub influenţa diverşilor
determinanţi;
• Disciplina se va finaliza cu un examen scris a cărui
pondere va fi de 60% din nota finală;
• Pe parcursul semestrului se va susţine un test la unul
dintre cursuri a cărui pondere este 10% din nota finală;
• Nota de la seminar va reprezenta 30% din nota finală;
• Media se face numai în cazul în care nota la examen
este una de promovare (minimum 45 puncte –nota 4,50);
• Notele de la seminar şi de la test nu pot mări nota la
examen cu mai mult de două puncte;
Gordon Brown –discurs ţinut în faţa Parlamentului
European la 23.03.2009.

• “ Propun să fin oneşti unii faţă de ceilalţi:

sistemul nostru economic global nu doar a fost
dezvoltat ci a fost şi distorsionat într-o măsură în
care a început să evolueze contrar valorilor pe
care le venerăm…Globalizarea nu trece doar
peste graniţele noastre geografice, ea trece şi
peste graniţele noastre
morale”…”Protecţionismul ar trebui respins
pentru că este o politică a defetismului, a
reticenţei şi a temerii iar, în final,ajunge să nu
protejeze pe nimeni…..”
 Tipuri de politică comercială
• Politică de liber schimb;
• Protecţionism moderat şi compatibil cu
conduita comercială multilaterală;
• Protecţionism derogatoriu;
• Protecţionism agresiv,
• Politică comercială discriminatorie;
• Politici comerciale punitive,
• Politici comerciale autarhice.
 Liberul schimb versus protecţionism

• „Liberul schimb înseamnă pur şi simplu să li se permită

indivizilor să cumpere şi să vândă în măsura în care vor
să cumpere şi să vândă. Protecţionismul implică restricţii
deoarece îi împiedică pe oameni să facă ceea ce ei vor
să facă. Măsurile protecţioniste reprezintă exerciţii
restrictive în aceeaşi măsură ca escadroanele de blocaj,
obiectivul lor fiind acelaşi: de a obstrucţiona schimbul.
Diferenţa între cele două este aceea că escadroanele de
blocaj reprezintă un mod prin care naţiunile încearcă să-
şi împiedice membrii proprii să facă schimburi
comerciale. Ceea ce ne învaţă protecţionismul este să
facem noi înşine în timp de pace ceea ce inamicii
încearcă să ne facă în timp de război.”
Henry George, 1886.
 Liberul schimb

• Pune accentul pe câştigurile obţinute ca urmare

a specializării la nivel internaţional;
• Este mai degrabă un deziderat decât o stare de
fapt;
• Este un tip de politică comercială interesantă
numai dacă:
 Există o reciprocitate a pieţelor;
 Este susţinut de o specializare determinată de condiţii
obiective de producţie;
 Nu are mare importanţă independenţa economică şi
dependenţa tehnologică.
 Cont.
• Se dovedeşte inconsecvenţă în explicaţii;
• Se cultivă dihotomia:
Adepţii liberului schimb sunt: realişti, dinamici,
inteligenţi, învingători;
Opozanţii liberului schimb: învinşi, demodaţi,
ancoraţi în trecut
• Acreditează aserţiunea “ceea ce nu mă
omoară, mă face mai puternic;
• Se bazează pe prea multe fundamente
non-economice.
 10 limite ale teoriei liberului schimb
Ian Fletcher –AmericanEngineering Association

• Teoria comerţului liber se bazează pe

abstractizări, nu pe evidenţe empirice;
• Comerţul liber promite ceea ce nu poate genera;
• Foloseşte multe argumente “expirate”;
• Prevalează argumentele pe termen scurt în
detrimentul celor pe termen lung;
• S-a eşuat în tentativa de cuantificare a efectelor
promise;
• Sunt folosite comparaţii comentabile( chiar
iraţionale economic)
 Liberul schimb

• „Punctul de vedere - consemna Paul Krugman[1] -

conform căruia comerţul liber este cea mai bună dintre
toate politicile posibile face parte din cazul mai general,
al laissez-faire -ului în economia de piaţă şi porneşte de
la premisa că pieţele sunt eficiente. Totuşi, atunci când
veniturile crescătoare de scară şi competiţia imperfectă
devin elemente decisive în explicarea comerţului
internaţional, ne găsim într-o lume a optimului de gradul
doi în care intervenţia guvernamentală poate, în
principiu, să îmbunătăţească performanţele pieţei”.
•
[1] Paul Krugman - „Is Free Trade Paseé?”(Philip King,
Internaţional Economics and Internaţional Economic
Policy, McGraw-Hill, Inc., 1995);
 Comerţ liber vs. Comerţ corect
• Accepţiuni ale corectitudinii( Steven Suranovic-
George Washington Univ.)
Corectitudinea este distributivă;
Corectitudinea este nediscriminatorie;
“Regula de aur”
Reciprocitatea pozitivă;
Reciprocitatea negativă;
Corectitudinea prin autonomie;
Corectitudine pe fond de beneficii maxime.
 Relaţia între deschiderea regimului comercial şi
creşterea venitului pe locuitor pe exemplul a 41 de ţări
dezvoltate
 Protecţionismul
• Protecţionismul reprezintă ansamblul de măsuri de
origine etatistă care îşi propun limitarea, interzicerea,
controlul sau influenţarea fluxurilor comerciale
internaţionale. Este rezultatul unei capacităţi de
constrângere publică care interferează cu procesul de
schimb fondat pe libertatea de opţiune a celor direct
implicaţi în tranzacţie. Astfel, protecţionismul
promovează discriminarea în ce priveşte schimburile
realizate între rezidenţii unei ţări şi tranzacţiile realizate
de aceştia cu rezidenţii unei alte ţări. Practic, se poate
afirma că protecţionismul este echivalent cu un
„naţionalism reglementar”[1].
•
[1] Pascal Salin - „Libre-échange et protectionnisme”,
Presses Universitaires de France, Paris, 1991.
 Obiectivele urmărite de state prin
instrumentarul de politică comercială
• Pe termen lung -Dezvoltarea echilibrată şi
armonioasă a economiei în condiţiile unui anumit
nivel de expunere la concurenţa externă,
• Pe termen scurt şi mediu
 Redefinirea structurii exporturilor şi importurilor;
 Îmbunătăţirea arhitecturii geografice a fluxurilor de
export-import;
 Redefinirea echilibrelor din balanţele comercială şi
de plăţi;
 Îmbunătăţirea raportului de schimb,
 Armonizarea structurilor economice productive,
Argumente care susţin oportunitatea folosirii
instrumentelor de politică comercială
 Argumente micro şi mezoeconomice,
 Argumentul apărării suveranităţii naţionale;
 Argumentul industriilor incipiente( infant industry);
 Menţinerea locurilor de muncă;
 Teoria comerţului strategic;
 Argumente macroeconomice
 Programele de dezvoltare economică,
 Politicile industriale,
 Presiunea grupurilor de interese (public choice
analysis).
 Alte tipuri de argumente
• Protejarea unui sector tradiţional sau a unui mod de
viaţă tradiţional;
• Egalizarea costurilor interne cu cele ale concurenţilor
externi;
• Creşterea încasărilor bugetare;
• Alocarea optimă a resurselor şi redistribuirea
veniturilor;
• Asigurarea echilibrului dinamic al balanţei
comerciale;
• Retorsiunea faţă de anumite practici comerciale
considerate neloiale ale partenerilor;
• Protecţia ca expresie a independenţei externe;
• Argumentul raportului de schimb,
• Argumentul diferenţierii salariilor.
 Din analiză se pot desprinde următoarele
concluzii
• Se poate observa inconsistenţa economică a tuturor
argumentelor;
• Practic toate costurile protecţionismului sunt
suportate direct sau indirect de către consumatori;
• Cauza influenţei exercitate de grupurile de presiune
protecţioniste rezidă în existenţa unui dezechilibru
structural între cei care beneficiază de pe urma
protecţiei şi cei care îi suportă costurile;
• Întregul sistem de valori din societate este astfel
structurat încât interesele producătorilor se bucură
de mai mare receptivitate decât cele ale
consumatorilor.
 Noul protecţionism are ca obiective
• Concentrarea activităţilor economice la nivel
regional nu la nivel global;
• Accentuarea cat mai pronunţată a dependenţei
locale şi regionale;
• Considerarea protecţiei mediului drept o
prioritate esenţială pe agenda forurilor
decizionale;
• Considerarea îmbunătăţirii proceselor de
producţie şi a minimizării efectelor negative ca
obiective cel puţin la fel de importante ca şi
îmbunătăţirea produselor în sine;
 Cont.
• Înţelegerea pe deplin a relaţiei producţie-consum;
• Maximizarea diversităţii locale şi regionale, de la cultură
la floră şi faună;
• Reducerea inegalităţilor atât din cadrul economiilor
naţionale cât şi în privinţa relaţiei dintre acestea;
• Îmbunătăţirea democraţiei locale şi a controlului
procesului decizional în diverse probleme de natură
economică, în special asupra CTN şi a instituţiilor
internaţionale;
• Oferirea posibilităţii ca toţi indivizii să-şi satisfacă nevoile
fundamentale;
• Stabilirea unor standarde restrictive şi susţinerea
categoriilor care nu reuşesc să se supună condiţiilor
acestora.
 Grupuri ale căror interese sunt
lezate de protecţionism
• Consumatorii,
• Industriile care folosesc input-uri provenite
din import;
• Comercianţii;
• Exportatorii;
• Companiile transnaţionale
 Funcţiile politicii comerciale
• Promovarea relaţiilor comerciale externe;
• Protejarea economiei naţionale de
concurenţa externă;
• Realizarea unui echilibru dinamic în
balanţele comercială şi de plăţi.
FIGURA 2. Influenţe fizice şi sociale asupra
protecţionismului şi a mediului de afaceri

STIMULĂRI
ŢARA A ŢARA B
Factori politici şi legali; Factori politici şi legali;
Valori culturale, atitudini şi Valori culturale, atitudini şi
convingeri; convingeri;
Forţe economice ; Forţe economice ;
Influenţe geografice
RESTRICŢII Influenţe geografice

MEDIUL DE AFACERI AL
COMPANIILOR

Ca răspuns la influenţele fizice şi sociale, guvernele adoptă măsuri care stimulează sau
restricţionează comerţul internaţional al companiilor. Aceste măsuri afectează concurenţa
prin potenţarea sau diminuarea abilităţilor companiilor, precum şi a nevoilor acestora de a
concura pe plan internaţional.
 Politică comercială versus politică în
domeniul concurenţei
• PC este responsabilă pentru tranzacţiile externe,
PDC se ocupă de tranzacţiile interne;
• PC guvernează alocarea resurselor între pieţe,
PDC face acelaşi lucru dar în interiorul aceleiaşi
pieţe;
• PC apelează la măsuri aplicabile la frontieră,
PDC recurge la măsuri aplicabile în cadrul pieţei
naţionale;
• Instrumentele cu care operează PC sunt legate
de produse, cele ale PDC sunt legate de
producători;
• PC vizează acţiuni ale autorităţilor, PDC vizează
acţiuni ale firmelor.
Coordonarea PC cu PDC este necesară pentru că:

• Reducerea barierelor comerciale

stimulează actorii economici să
distorsioneze în avantajul lor relaţiile
normale de concurenţă din două motive:
– Autoprotecţia;
– Reglementarea schimburilor comerciale oferă
profituri sporite;
• Procesul de globalizare a producţiei oferă
posibilităţi sporite de manifestare a
practicilor anticoncurenţiale din partea
operatorilor economici;
 Politica în domeniul concurenţei
• Menţinerea unui climat concurenţial funcţional este o
cerinţă fundamentală a economiei de piaţă;
• Concurenţa poate fi definită ca”preocuparea pentru
asigurarea funcţionării corecte a regulilor jocului
comercial atât din punct de vedere al autorităţilor
publice cât şi al agenţilor economici şi al
indivizilor”
• Concurenţa este bagheta magică ce ordonează
folosirea optimă a resurselor, iar monopolul este
generatorul ineficienţei;
• Starea de normalitate nu este concurenţa pură şi
perfectă ci concurenţa funcţională.
 Cont.
• O politică în domeniul concurenţei este necesară
pentru că:
 Actorii privaţi şi autorităţile publice se comportă
deseori într-o manieră care imperfectează mediul
concurenţial;
 Companiile producătoare percep presiunile
concurenţiale drept mijloace care le limitează
libertatea de mişcare,
 Concurenţa generează incertitudine şi
comportament anticoncurenţial
 Firmele caută mijloace noi pentru a menţine şi spori
marja de profit iar pe calea aranjamentelor
comerciale şi a unor practici abuzive pot imperfecta
concurenţa.
 Tipuri de concurenţă
• Directă vs. indirectă,
• Corectă vs. incorectă,
• Perfectă vs. imperfectă
 Structuri de piaţă

număr de firme care oferă produsul pe o

piaţă
Una câteva multe
singură
Produs omogen Monopol Oligopol Concurenţă
pur omogen perfectă
Produse diferenţiate Monopol Oligopol Concurenţă
pur diferenţiat monopolistică
multiprodus
 Întrebări
• Poate exista într-o economie de piaţă, o altă cale mai bună
de promovare a intereselor consumatorilor decât
administrarea mediului concurenţial ?;
• Pot fi protejaţi consumatorii în detrimentul mediului
concurenţial normal ?;
• Pot fi acceptate acţiunile unor firme care încălcând dreptul
concurenţei argumentează că astfel protejează
consumatorii ?;
• Dacă, într-un fel sau altul, a fost atenuat monopolul statului,
ar trebui acceptată dictatura unor firme pe o piaţă care
deţine o poziţie de monopol ?;
• Are importanţă că poziţia dominantă este rezultatul unor
modalităţi eficiente şi raţionale prin care s-a menţinut şi
consolidat ?
 Obiectivele vizate
• Creşterea bunăstării consumatorilor;
• Protecţia consumatorilor,
• Redistribuirea veniturilor;
• Protejarea firmelor de dimensiuni mai mici
sau aflate la începutul activităţii,
• Considerente regionale sau de natură socială,
• Integrarea pieţelor.
 Piaţa protecţionismului
cererea de protecţie
• Cererea de protecţie se poate adresa unor paliere diferite ale
procesului decizional( avem protecţionism legislativ,
protecţionism executiv sau protecţionism atitudinal);
• O cale de acces la furnizorii de protecţie este cea mijlocită de
participarea companiilor naţionale la negocierile internaţionale
prin intermediul propriilor manageri sau experţi,
• Modalităţile de manifestare a cererii depind parţial de palierul
ales reducându-se practic la vot şi lobby,
• Sectoarele cu cifră de afaceri foarte mare dar puţin importante
ca voturi mobilizabile desfăşoară acţiuni de lobby;
• Sectoarele de mai mici dimensiuni se concentrează asupra
canalelor administrative.
 Principalii purtători ai cererii de
protecţie sunt:
• Companiile din sectoarele concurate de
importuri;
• Grupurile sindicale;sectoarele intensive
tehnologic;
• Grupurile ecologiste.
 Oferta de protecţie
• Furnizorii de protecţie sunt acei oficiali care au responsabilităţi
legate de “edictarea legislaţiei protecţioniste, punerea în
aplicare a legislaţiei şi negocierea unor concesii comerciale cu
alte guverne”;
• Pe palierul politic se regăsesc membrii legislativului, vârfurile
executivului, iar pe palierul administrativ se regăsesc
funcţionarii publici;
• Rolul primordial revine palierului politic dar şi cel administrativ
poate dobândi o anumită autonomie funcţională;
• Acordarea unor favoruri protecţioniste generează susţinători şi
opozanţi;
• Se poate ajunge şi la “simularea”acordării protecţiei scopul fiind
satisfacerea grupurilor de presiune nu acordarea protecţiei;
• Se poate acorda protecţie şi indirect atunci când se doreşte
satisfacerea cererilor de protecţie fără a atrage adversitatea
susţinătorilor liberului schimb.
 Costurile protecţionismului
• Diminuarea eficienţei cu care operează economia protejată;
• Efecte redistributive în detrimentul utilizatorilor produselor
protejate;
• Costuri ridicate suportate de consumatori;
• Înrăutăţirea competitivităţii externe a unor sectoare care
folosesc imput-uri importate;
• Creşterea preţurilor la anumite produse îndeosebi la cele cu
elasticitate redusă a cererii
• Preţurile majorate la unele produse reprezintă, de fapt,
reducerea veniturilor reale din economie;
• Riscul apariţiei unei adevărate spirale protecţioniste.
• Forţarea alocării suboptimale a factorilor de producţie;
• Reducerea ritmului de creştere economică prin majorarea
preţurilor pe piaţa internă şi prin determinarea ramurilor interne
să folosească echipamente industriale mai puţin performante;
• Protecţionismul diminuează capacitatea de absorbţie a unor
pieţe reducând oportunităţile de export pentru o serie de
companii.
 Instrumente ale politicii comerciale
• Instrumente tarifare;
• Instrumente paratarifare;
• Instrumente netarifare;
• Măsuri promoţionale;
• Măsuri de stimulare a exporturilor;
 Trăsăturile protecţiei economiei naţionale
prin intermediul instrumentelor de politică
comercială
• Este doar una dintre alternative,
• Operează cu instrumente specifice (tarifare,
paratarifare, netarifare);
• Trebuie să fie în strânsă corelaţie cu viabilitatea
ramurii, sectorului sau companiilor);
• Trebuie să fie limitată în timp şi în resurse,
• Generează costuri şi efecte negative pentru toţi
actorii implicaţi ( exportatori, importatori,
consumatori, guverne),
• Trebuie să ia în considerare parteneriatul
internaţional.
 Politica vamală
• Este o componentă a politicii comerciale a unui stat
care cuprinde totalitatea reglementărilor şi normelor
emise de autorităţile publice care vizează intrarea şi
ieşirea mărfurilor din teritoriul său vamal ;
• Teritoriul vamal este spaţiul economic asupra căruia
se aplică un anumit regim vamal, o anumită
legislaţie vamală;
• Aplicarea regimului vamal presupune:
 Controlul bunurilor şi al mijloacelor de transport cu
ocazia trecerii graniţei vamale;
 Îndeplinirea formalităţilor vamale;
 Impunerea vamală şi plata creanţelor vamale;
 Alte formalităţi specifice reglementate prin acte
normative.
 Instrumentele politicii vamale
• Legile, codurile şi regulamentele vamale,
• Tarifele vamale;
• Taxele vamale;

• Obiectivele sistemului vamal

Protejarea intereselor economice ale statului,
Elaborarea de statistici adecvate cu privire la
activitatea de comerţ exterior;
Punerea în aplicare a politicii fiscale a statului;
Redefinirea activităţilor dr export.
 Funcţiile impunerii vamale
• Funcţia fiscală,
• Funcţia protecţionistă;
• Funcţia de negociere;
 Impunerea vamală
• Obiectul impunerii - bunurile care fac obiectul
tranzacţiei;
• Nivelul impunerii-impozitul aferent unei unităţi de
impunere sub formă specifică sau ad - valorem;
• Declaraţia vamală în detaliu - documentul prin
care sunt furnizate informaţiile necesare realizării
obligaţiilor fiscale( Declaraţia vamală se poate
depune fie la o unitate vamală de frontieră fie la un
punct vamal de interior;
• Termenul de plată - momentul validării declaraţiei
vamale, care coincide cu liberul de vamă,
permiţând declarantului vamal să dispună de
bunurile care fac obiectul declarării.
 Argumente în favoarea protecţiei
vamale
• Divergenţa dintre costurile şi avantajele sociale şi
cele private;
• Protecţia tarifară susţine ramuri importante din
punct de vedere social,strategic sau economic;
• Se protejează forţa de muncă locală şi locurile de
muncă;
• Taxele vamale conduc la creşterea preţurilor, reduc
importurile, stimulează producţia internă, ocuparea
forţei de muncă şi creşterea veniturilor
producătorilor;
• Taxele vamale contribuie la diversificarea structurii
industriale
 Protecţia nominală şi efectivă
• Protecţia nominală
 Vizează întreaga valoare a produsului supus
impunerii vamale;
 Nivelul său este dat de nivelul taxelor vamale înscrise
în tariful vamal;
 Ca regulă generală este direct proporţională cu gradul
de prelucrare al bunurilor importate;
• Protecţia efectivă
 Vizează nivelul impunerii vamale asupra valorii nou
create încorpotate în produs;
 Măsoară sporul de valoare nou creată în condiţiile
unor diferite niveluri ale taxelor vamale,
 Se calculează după diferite formule.
 Tariful vamal
• Este un catalog care cuprinde nomenclatorul
produselor supuse impunerii vamale şi taxele
vamale aplicate la importul acestora;
• Este instrumentul clasic de reglementare a
schimburilor comerciale externe,
• Sunt instrumente de politică comercială permise de
normele multilaterale de conduită;
• Principalele nomenclatoare de clasificare a
mărfurilor utilizate pe plan internaţional sunt:
 Standard International Trade Clasification;
 Nomenclatorul Vamal de la Bruxelles;
 Sistemul Armonizat de Descriere şi Codificare a
Mărfurilor.
 Reguli de încadrare tarifară
conform SA
• Regula 1. clasificarea mărfurilor este legal determinată
de termenii poziţiilor şi de notele secţiunilor şi capitolelor;
• Regula 2. prima parte a regulii 2a extinde sfera de
cuprindere a poziţiilor pentru a acoperi şi articolele
incomplete sau nefinite cu condiţia ca acestea să
cuprindă caracteristicile esenţiale ale produsului complet
sau finit; a doua parte a regulii clasează în aceeaşi
poziţie cu articolul montat, articolul complet prezentat în
stare demontată sau nemontată;regula 2b extinde
cuprinderea poziţiilor care menţionează o singură
materie determinată sau a produselor compuse dintr-o
materie determinată.
 Cont.
• Regula 3. enunţă principiile de clasificare a mărfurilor
susceptibile a fi clasificate în mai multe poziţii. Marfa va
fi clasificată la poziţia specifică. Bunurile compuse din
materii diferite se încadrează după natura articolului care
le conferă caracterul esenţial. Dacă nu pot fi clasificate
după regulile subsidiare amintite se vor încadra la poziţia
cu numărul cel mai mare dintre poziţiile susceptibile a fi
luate în considerare.
• Regula 4. se aplică mărfurilor care în funcţie de
noutatea lor nu sunt reprezentate specific în nici una
dintre poziţiile S.A.
• Regula 5. reglementează clasarea cutiilor şi a huselor
prezentate împreună cu mărfurile cărora le sunt
destinate. Tot această regulă rezolvă problema
ambalajelor care conţin mărfuri. Această regulă nu se
aplică când cutiile şi materialele de înpachetat sunt
evident susceptibile utilizării repetate. Ele se vor clasa la
iniţiativa fiecărei ţări.
 Cont.
• Regula 6. prevede că încadrarea
produselor în subpoziţiile unei poziţii
tarifare se determină prin respectarea
prevederilor acelor subpoziţii şi notelor de
subpoziţii cu care se află în relaţie şi,
obligatoriu cu respectarea regulilor
prezentate anterior.
 Criterii de origine
• Originea produselor este o informaţie esenţială
pentru obţinerea unor regimuri comerciale
preferenţiale;
• În funcţie de origine se determină cuantumul taxelor
vamale şi natura formalităţilor vamale;
• Menţionarea originii trebuie să figureze pe toate
declaraţiile vamale;
• Atunci când un produs este rezultatul unor intervenţii
productive în mai multe ţări, se consideră originar
din ţara în care a suferit ultima transformare
substanţială;
• Transformarea substanţială se determină prin:
 Metoda saltului tarifar;
 Metoda valorii adăugate.
 Teritoriul vamal
• Extinderea
 Zona de liber schimb;
 Uniunea vamală;
 Piaţa comună;
 Uniunea economică;
 Efectele uniunilor vamale
• Crearea de comerţ - înlocuirea unei surse
de furnizare mai puţin avantajoase d.p.d.v al
costurilor de producţie cu o sursă mai
avantajoasă din acelaşi p.d.v.
• Deturnarea de comerţ- substituirea unei
surse de furnizarea mai avantajoasă, ca şi
costuri de producţie, dar situată în afara
grupării integraţioniste cu una mai puţin
avantajoasă d.p.d.v. al costurilor dar din
interiorul grupării care devine artificial mai
eficientă din punct de vedere al preţurilor ca
urmare a tratmentului comercial diferenţiat.
Efectele statice ale extinderii teritoriului
vamal pot fi sintetizate astfel
• Atât crearea cât şi deturnarea de comerţ
generează câştiguri pentru participanţi;
• Deturnarea de comerţ este preferabilă creării de
comerţ pentru ţara care acordă preferinţe
comerciale atunci când nu se implică
sacrificarea unei producţii industriale interne;
• Atât crearea cât şi deturnarea de comerţ pot
conduce la creşterea eficienţei economice ca
urmare a efectelor pozitive ale economiei de
scară
 Efectele dinamice ale grupărilor
integraţioniste
• Economia de scară este stimulată prin creşterea
dimensiunilor pieţei atât pentru sectoarele
productive cât şi pentru fiecare economie în parte
care se situa sub optimul productiv înainte de
apariţia grupării integraţioniste;
• Economiile externe care aveau impact
contradictoriu asupra costurilor generale şi
specifice ale firmelor sau anumitor sectoare
atenuează;
• Apare şi se amplifică efectul de polarizare;
• Apar influenţe asupra volumului şi localizării
investiţiilor;
• Apar efecte pozitive asupra eficienţei economice.
Forme de restrângere a teritoriului vamal
• Zonele libere;
• Perimetrele libere;
• Porturile franco;
• Antrepozitele vamale( industriale şi de
stocaj; reale şi nominale);
• Zonele economice speciale.
 Tipuri de regimuri comerciale
• Definitive
 Importul;
 Exportul;
 Introducerea sau scoaterea în din ţară a bunurilor de
către non-comercianţi.
• Regimuri suspensive
Tranzitul
Antrepozitarea vamală,
Perfecţionarea activă,
Transformarea mărfurilor sub control vamal;
Admisia temporară a mărfurilor;
Perfecţionarea pasivă a mărfurilor.
 Valoarea vamală este
• Bază de calcul pentru drepturile vamale;
• Măsură de control al fluxurilor comerciale ,
• instrument de negociere internaţională;
• Instrument prin care se realizează o statistică
sugestivă de comerţ exterior;
• Instrument care permite efectuarea calculelor
de eficienţă în cadrul schimburilor comerciale
internaţionale
 Operaţiuni prealabile vămuirii
• Prezentarea la birourile vamale de
frontieră sau interne a mijloacelor de
transport, a mărfurilor şi a documentelor
însoţitoare;
• Controlul vamal al mărfurilor şi mijloacelor
de transport;
• Depunerea declaraţiei vamale şi instituirea
depozitului temporar necesar;
 Media taxelor vamale
%
Japonia 6,5
Uniunea Europeană
- bunuri industriale 6,4
- produse agricole 16,1
Norvegia 8,1
Canada 7,1
Brazilia 13,7
Chile 11,0
Mexic 16,5
India 32,0
 Tipologia taxelor vamale
– După obiectul impunerii
 De import
 De export
 De tranzit
 După scopul impunerii
 Protecţioniste
 Fiscale
 După modul de percepere sau de aplicare
 Ad-valorem
 Specifice
 Mixte
 După modul de fixare sau de stabilire
 Autonome
 Convenţionale
 Preferenţiale
 De retorsiune
Tipuri de efecte ale aplicării taxelor
vamale
• Efecte de producţie;
• Efecte de consum;
• Efecte de bunăstare;
• Efecte asupra raportului de schimb;
• Efecte asupra balanţelor comercială şi de
plăţi