ELECTROLIZA FENOMENUL CHIMIC AL CURENTULUI ELECTRIC

Autori: Nistor Cristina, Băceanu Violeta, Brăgaru Diana

Prof. coordonatori: Rǎboj Florica, Ştefan Valeria
Colegiul Naţional ”Al. D. Ghica“, Alexandria, Teleorman

Scurt istoric
Prima electroliză, electroliza apei a fost realizată la 2 mai 1800 de doi chimişti britanici,
Wiliam Nicholson şi Sir Antony Carlisle
La noi în ţară, la Combinatul OLTCHIM,
-1968 28 iulie – e pusă in funcţiune prima unitate de producţie: Electroliza I
-1974 Se pune in funcţiune instalaţia de Sodă Caustică Electrolitică (Electroliza III) cu catod
de mercur şi anozi de titan, cristalizarea sării, concentrarea sodei caustice
-1984 Se pune in funcţiune instalaţia de electroliză cu diafragmă şi anozi de titan (Electroliza
IV), capacitate: NaOH leşie 102 500 t/an, clor 90 900 t/an, acid clorhidric 29 000 t/an
-2000 Modernizarea instalaţiei de Electroliză IV prin trecerea la procedeul cu membrana
schimbătoare de ioni

Ce este electroliza?
Electroliza este un fenomen ce se petrece la trecerea curentului electric continuu prin soluţia
sau topitura unui electrolit, este procesul de orientare şi separare a ionilor unui electrolit (substanţă
a cărei molecule prin dizolvare sau topire se disociază în ioni, permiţând trecerea curentului electric
continuu) cu ajutorul curentului electric continuu .
În procesul de electroliză, ionii pozitivi sau cationii sunt dirijaţi înspre catod (electrodul la
care are loc reacţia de reducere, pol negativ), iar ionii negativi sau anionii înspre anod (electrodul la
care are loc reacţia de oxidare, pol pozitiv) unde îşi pierd sarcina şi se depun sau intră în reacţie
chimică. De fapt, procesele la electrozi, având loc un transfer deelectroni sunt transformări redox. În
electroliză se ţine seama de tensiunea de descompunere, care este tensiunea minimă la care se poate
desfăşura procesul şi care depinde de potenţialul de electrod, care este influenţat la rândul lui de
poziţia pe care o are substanţa în seria potenţialelor electrochimice.
De asemenea, tensiunea de la bornele electrozilor trebuie să acopere şi căderea de tensiune în
electrolit,în contacte şi în electrozi.
 Fig. 1: Modelarea deplasării ionilor în câmp electric şi descărcarea acestora la electrozi

Electroliza apei acidulate

Apa pură (curată) nu conduce curentul electric. Pentru a avea loc ionizarea apei şi respectiv
electroliza apei, este necesară o soluţie de H2SO4
Reacţiile care au loc sunt:
H2SO4 + 4H2O→ 3H3O+ +HO- + SO42-
Procesele care au loc la electrozi sunt:
C (-)2H2O +2e-→H2(g)+2HO-
A (+)2H2O→O2(g)+4H+ + 4e-
Deci la catod se degaja hidrogenul, iar la anod oxigenul iar H2SO4 rămâne în soluţie dar
concentraţia scade pentru că se consumă apa.
Recunoaşterea H2 se face prin aprindere ( H2 arde ), O2 nu arde dar întreţine arderea.

Fig. 2:Voltametru Hojjmann pentru electroliza apei

Aplicaţiile electrolizei
Industriile electrochimice s-au dezvoltat in ultimele decenii devenind o ramură cu o sfera
larga de aplicaţii deosebit de importante pentru economia naţională .Aplicarea electrochimiei
permite obţinerea pe o cale relativ simplă şi ieftină a unor cantităţi mari de produse importante, cum
sunt hidrogenul, oxigenul, clorul, hidroxizii alcalini, peroxizii, oxiclorurile etc.
 Prin electroliza substanţelor topite se obţin: sodiu, calciu, magneziu, aluminiu si alte metale.
Datorita metodelor eletrochimice s-a reuşit obţinerea pe scara industrială a unor metale ca: bariu,
cesiu, litiu etc.
A) Metalele si nemetale
Metalele din grupele I, a II-a si a III-a principală se obţin industrial prin electroliza topiturilor.
Cu toate că prin aceste procese electrochimice se consumă mari cantităţi de energie electrică, ele
sunt utilizate pe scară largă întrucât permit obţinerea metalelor pure necesare în tehnică. Procedeele
electrochimice sunt singurele care fac posibilă obţinerea metalelor cu potenţial de oxidare mare.
a) obţinerea sodiului metalic
Sodiul metalic se obţine prin electroliza uscată a clorurii de sodiu (NaCl), metodă mai ieftină
decât electroliza hidroxidului de sodiu (NaOH).
Molecula diatomică de clor se poate obţine din clorurile sale prin oxidare cu agenţi oxidanţi
puternici sau electroliză, sau din compuşii cu numere de oxidare superioare lui prin reducere.
Catod : 2 Na+ + 2 e- → 2 Na
Anod : 2 Cl - – 2 e- → Cl2 (g)
2 NaCl electroliza > 2 Na + Cl2
b) obţinerea aluminiului este un proces tehnologic complex care cuprinde două
etape distincte: obţinerea aluminei din bauxită şi electroliza oxidului de aluminiu.
Al3+ + 3 e- → Al(l) (catod)
2 O2→O2(g) + 4e- (anod)
4 Al3+ + 6 O2→4 Al(l) + 3 O2(g)
B) Substanţe compuse
In prezent cea mai mare cantitate din necesarul mondial de hidroxid de sodiu şi de potasiu se
obţine prin electroliza soluţiilor apoase concentrate de clorura de sodiu, respectiv de potasiu. Exista
două procedee de a obţine substanţe compuse: unul ce se numeşte procedeul cu diafragmă,
deoarece in industrie spaţiul catodic este separat de spaţiul anodic printr-un perete poros denumit
diafragmă, şi unul ce se numeşte procedeul cu catod de mercur, care se foloseşte pentru a evita
reacţiile secundare.
O soluţie de clorură de sodiu conţine ioni care provin din ionizarea ape şi din disocierea
clorurii de sodiu :
2H2O → HO- +H3O +
NaCl →Na+ +Cl-
În timpul electrolizei soluţiei de clorură de sodiu ionii se deplasează spre electrozi, unde au
loc reacţiile:
La catod(-) : H3O+ + 1 e- → H+ H2O reacţie principală
 2H → H2 reacţie secundară
La anod (+): Cl- - 1e- → Cl reacţie principală
2 Cl → Cl2 reacţie secundară
In soluţie rămân ionii hidroxid , HO- ,şi ionii de Na+ care formează hidroxidul de sodiu.
Ecuaţia reacţiei globale care are loc la electroliza unei soluţii de clorură de sodiu este:
2NaCl+ 2 H2O → H2 + Cl2 + 2 NaOH
Clorul se obţine prin această metodă la combinatele chimice de la Borzeşti şi Govora şi este
folosit ca materie primă pentru obţinerea unor compuşi organici cu multiple utilizări.
Pentru a obţine NaClO3 Albchem Industries Ltd. foloseşte următoarea tehnologie:
Din minele de sare ce se află la 1800 m adâncime este pompată o soluţie de NaCl. Ajunsă în
fabrică această soluţie este curăţată de impurităţi şi i se elimină „tăria” . Calciul şi magneziul sunt
eliminaţi pentru a preveni depunerile la catod, rezultând în pierderi electrice. Soluţia astfel pregătită
este gata pentru electroliză. Secţia de electroliză constă in 24 de vase si 72 de celule aranjate în
serie. Când sunt conectate la tensiune, se formează hidrogen gazos. Hidrogenul mişcă lichidul
formând astfel un circuit între vas si celulă. NaCl este transformat in NaClO3. Hidrogenul este
eliminat în atmosferă. Ecuaţia reacţiei este
NaCl + 3H2O → NaClO3 + 3H2
Lichidul concentrat conţinând NaClO3 la o temperatură de 85 C este turnat intr-un vas unde
are loc cristalizarea. Apoi cristalele sunt spălate din nou si NaClO3 este depozitat fiind gata pentru
livrare.
Electroliza soluţiei de CuSO4
Poate avea loc cu electrozi inerţi, care pot fi de carbon grafit sau dintr-un metal cu potenţial
de oxidare mare. In acest caz are loc ionizarea soluţiei de CuSO4 :
CuSO4 + 2H2O → Cu2++SO42- + H3O++HO-
Reacţiile care au loc sunt:
La catod (-) Cu2+ +2e-→Cu0
La anod (+) 2HO- - 2e-→ H2O+1/2O2
In soluţie rămâne acidul sulfuric.
Electroliza soluţiei de CuSO4 cu anod solubil
Una din aplicaţiile electrolizei cu anozi activi (care se consumă in decursul electrolizei) este
electrorafinarea. Această metodă este utilizată în procesul de obţinere a cuprului de mare puritate şi
pentru recuperarea metalelor preţioase. De fapt, rafinarea electrolitică reprezintă ultima etapă în
metalurgia cuprului. Electroliza cuprului are loc astfel:
In baia de electroliză ce conţine ca electrolit o soluţie acidulată de CuSO4 se introduc o serie
de plăci groase de cupru impur şi se leagă de anodul sursei de curent. Între plăcile anodice se
intercalează plăci subţiri de cupru pur, legate la polul negativ al sursei de curent. În aceste condiţii
trec in soluţie din plăcile anodice numai ionii de cupru şi ionii impurităţilor metalice, care se găsesc
in seria tensiunilor electrochimice înaintea cuprului. La catod se descarcă numai ionii de cupru,
potenţialul de descărcare al celorlalţi fiind mai ridicat, aceştia rămân în soluţie. Celelalte impurităţi
cu potenţialul mai electropozitiv, aflate în plăcile anodice de cupru se acumulează prin depunere pe
fundul băii de electroliză, formând aşa-numitul nămol anodic care constituie la rândul său o sursă
pentru obţinerea acestor elemente.
La anod: Cu → Cu2+ + 2e-
La catod: Cu2+ + 2e- → Cu
Reacţia totală: Cu2+ + Cu → Cu
C)Electrorafinarea
Procesul global constă în deplasarea cuprului de la anod şi depunerea acestuia la catod.
Concentraţia soluţiei de sulfat de cupru nu se modifică. Una din aplicaţiile electrolizei cu anozi
activi (care se consumă in decursul electrolizei) este electrorafinarea. Această metodă este utilizată
in procesul de obţinere a cuprului de mare puritate şi pentru recuperarea metalelor preţioase. De
fapt, rafinarea electrolitică reprezintă ultima etapă în metalurgia cuprului.
D) Electroplacarea
Constă in aplicarea unui strat fin, ornamental şi protector al unui metal pe altul. Este o tehnică
comună utilizată pentru a îmbunătăţi aparenţa şi durabilitatea unor obiecte metalice. De exemplu
aurul şi platina sunt aplicate pe bijuterii fabricate din materiale ieftine. Grosimea acestor straturi
variază între 0.03 si 0.05 mm.
Compoziţia băii de electrolit variază, şi este des ţinută secret, dar de obicei ea depinde de ce
metal urmează a fi depozitat, şi poate afecta durabilitatea şi calitatea suprafeţei. De exemplu,
argintul depus dintr-o soluţie de nitrat de argint nu se lipeşte prea bine de o suprafaţă metalică. Dacă
este depus dint-o soluţie ce conţine Ag(CN), atunci el aderă bine şi capătă şi luciu. Alte metale ce
sunt electroplacate în asemenea băi sunt aurul şi cadmiul. Nichelul, ce poate şi el fi folosit ca strat
protector, este placat dintr-o soluţie de sulfat de nichel, iar cromul este placat dint-o soluţie de
H2CrO4. Anumiţi monomeri (stiren) sunt uşor de folosit pentru a crea anioni organici. Aceşti anioni
pot polimeriza într-un proces numit polimerizare anionică. Se poate folosi un circuit electric pentru
a porni acest proces, polimerul localizându-se la catod. Dacă este gândit bine procesul, se poate
utiliza la placarea organică a metalului. Acest proces a fost folosit pentru a vopsi maşinile noi,
avantajul constând că el are loc in apă, nemaifiind nevoie de spray-uri cu solvenţi organici volatili.
Legile electrolizei, formulate de Faraday, au condus la concluzia că aceste procese pot fi
explicate dacă se admite existenţa unei sarcini electrice elementare pe care o poartă un ion
monovalent(modulul valenţei electrochimice a acestuia este 1).
 Prima lege a electolizei:
Masa de substanţă (m) separată dintr-un electrolit este proporţională cu sarcina electrică
transportată(Q): m= kQ (m= k*I*t) ,
K, factorul de proporţionalitate, este numit echivalent electrochimic al substanţei
neutralizate.
Pentru a stabili legea I a electolizei s-a folosit ca experiment electroliza apei.
A doua lege a electrolizei:
Masa substanţelor transformate este direct proporţională cu masa lor echivalentă (masa
atomică a elementului raportată la valenţa lui).
1 A
K= ------- * ------
F n
E(g)
K= -------
F A
Intrucât E(g)= ----- unde A reprezintă masa atomică iar n numărul de electroni implicaţi în
n
proces egal cu sarcina ionului depus la electrod , se mai poate scrie
A
K= ------
nF
Cu această precizare masa depusă la electrozi se poate exprima astfel :
A
m = ------- I t
nF
m-masa de substanţă depusă la electrod
K-echivalentul electrochimic al electrolitului
A-masa atomică
n-valenţa ionului care se depune
F-constanta lui Faraday
I-intensitatea curentului (in amperi), t-timpul cât durează electroliza
Aplicaţie experiment virtual
Cu experimentul virtual de mai jos se poate calcula masa de substanţă depusă la electrozi,
dacă se cunosc substanţele, intensitatea, timpul şi tensiunea.
Exemplu:
 Se alege anodul solubil de argint şi catodul de fier, care trebuie placat. Se alege U=1,8V,
I=4A, T=7,3min, adică 450s.
Aplicând legile electrolizei se calculează masa de argint depusă pe catod.
m=1/96500*108/1*4*450=2,01g Ag depus pe catod.

Fig. 3: Reprezentarea experimentului virtual

Concluzii
Sarcina electrica poate circula in mediile conductoare daca acestea sunt supuse unei diferenţe
de potenţial creata de regula cu ajutorul unei surse de tensiune electromotoare. Intr-o asemenea
situaţie, mediul conductor este străbătut de un curent electric. O sursa de tensiune constanta
provoacă un curent continuu (a cărei intensitate este constanta în timp). Studiul proprietăţilor
sistemelor de curenţi electrici asociaţi transportului de sarcini electrice face obiectul electrocineticii.
La trecerea curentului electric prin medii lichide conductoare se observa ca substanţele
dizolvate suferă o descompunere chimica, numita electroliza. Legile acestui fenomen au fost
stabilite prin studiu experimental de către Faraday.
Descoperirea acestui fenomen nu are numai o uriaşă importanta practica ci si un impact
hotărâtor asupra dezvoltării concepţiei moderne despre cuantificarea sarcinii electrice.
Bibliografie
 http://www.xplora.org/downloads/Knoppix/Xplora/Minza/chimie/electroliza_ro/pag33
.html
 http://www.referatele.com/referate/chimie/online7/Electroliza---Aplicatiile-
Electrolizei---moduri-de-purificare-a-metalelor--obtinere-alte-substante-r.php
 http://referat.clopotel.ro/Aplicatiile_Electrolizei-6402.html