Lingvistica romaneasca constituita ca stiinta in a doua jumatate a

secolului al XIX-lea a fost reprezentata de la inceput de o serie de

figuri de intaia marime cu care s-ar fi putut mandri orice popor.
Limba nu e o biblioteca create din nou cu mijloace proprii ci ea e in
mare parte mostenita;ea nu e nici o biblioteca particulara ci publica.De
aceea sistemul de organizare al limbii nu poate fi individual si arbitrar
ci este traditional si conventional.
Simtul etimologic opreste uneori dezvoltarea cuvintelor in
consonanta cu legile fonologice,astfel din “aurarius” trebuia sa avem
“arar”;din “coctura” trebuia sa avem “cutura”…dar legatura
etimologica cu “aur” si “copt” a facut sa avem “aurar” si “coptura”.In
latina vulgara,verbele compuse cu prepozitii si-au mutat accentual pe
tulpina si a fost reconstruita vocala din verbul primitive: “infringa” a
devenit “înfranga ” căci se simţea compus din în- + -franga; “attinea” a
devenit “attenea” caci se simtea compus din ad- + -tenea;romaneste
înfrâng si aţin.
Trebuinta de a grupa materialul nou in seriile morfologice existente
face ca imprumuturile din alte limbi sa se orienteze dupa cuvintele
vechi.Astfel cuvintele „noua”(mai ales de origine turceasca) terminate
in „a” formeaza pluralul in „ale” si cele in „a” fac pluralul in
„ele”,luandu-se dupa elemente latine ca „stea-stele”,”basma-
basmale” ,”cafea-cafele”.Este de ajuns ca un cuvant nou sa se termine
cu o vocala accentuata pentru ca sa formeze pluralul in „ale”:”caro-
corale”,”atu-atale”(atule).
La baza celor mai multe legi fonologice sunt modificari recunoscute
de rostire.Dar legi se pot naste si prin interpretari –gresite de cele mai
multe ori- ale materialului lingvistic.Daca in moldova se zica „barbat”
in loc de „b ărbat” avem a face cu o asimilare vocala a lui „ă” fata de
„a” urmator.Asemena cazuri fiind numeroase,aceasta inventie de
natura fonetica a putut sa devina in unele regiuni o lege
fonologica.Limba scrisa e numai un surogat al limbii vorbite.In tari ca
Germania,in care si carturarii vorbesc in familie graiul local,limba
scrisa a devenit limba comuna,influentata mai ales de pronuntarea
locala a vorbitorului
,dar influentand si ea dialectele.
In timpul din urma se vorbeste tot mai des de o lingvistica
balcanica.Mai exact ar fi sa I se zica “lingivistica sud europeana”,caci
Romania nu face parte din peninsula Balcanica.K.R. Sandfeld a scris de
curand o “linguistique balkanique”(1930) in care se gasesc adunate o
multime de coincidente izbitoare intre limbile romana,bulgara,sarba si
neogreaca.”acel ceva,dupa care numai cu schimbarea cuvintelor se
poate obtine o alta limba,intrucat se gaseste numai in limbile vorbite
de catre neamurile din Pen. Balcanica se numeste element balcanic”.
(Th. Capidan)
Daca cercetam mai de aproape aceste elemente balcanice,vedem
adesea,ca ceea ce e vechi intr-una dina ceste limbi e nou in altele,deci
ca nu poate fi vorba decat deo propagare de la o limba la alta prin
imprumut sau de niste inovatii ivite in mai multe limbi in mod
independent.Ceea ce uneste aceste limbi,intr-un “manunchi” nu e nici
inrudirea de sange si nu e,in majoritatea cazurilor ,nici rasunetul
substratului comun,ci sunt conditiile geografice si istorice
asemanatoare si influente culturale identice in care s-au dezvoltat si
care au avut o “forma mentis” comuna si prin urmare un teren favorabil
pentru primirea acelorasi imprumuturi de la o limba la alta.Inovatiile de
limba se datoreaza,precum am vazut,in mare parte interpretarii pe care
indivizii graitori o dau materialului lingvistic mostenit.La o populatie
care traieste in imprejurari asemanatoare sin u e diferentiata prea mult
din punct de vedere social face ca aceste interpretari sa fie aceleasi
si cu orice expresie noua,orice intorastura sintactica si orice figura
stilistica sa fie imediat inteleasa,apreciata si imitata in cercuri largi.
Examinand mai de-aproape si celelalte coincidente din morfologiesi
sintaxa,vedem ca de cele mai multe ori existau chiar in materialul
mostenit tendinte sau inceputurile lor,care au usurat intrarea si
generalizarea modelului balcanic si la noi.

********CARTE STUDII CAZ*********

Exista un factor essential al etnogenezei,romanitatii si continuitatii romanilor,pe care nu-l
pot contesta nici cei mai inversunati adversary ai nostril-limba romana ca limba
romanica,limba populara romaneasca de origine Latina,cel mai important document istoric
si sufletesc al formarii si dainuirii noastre.Este elemental cel mai trainic,mai rezistent fata
de atatea incercari de desnationalizare,expresia inegalabila a identitatii cu sine a poporului
nostru.Este unica limba romanica ce a reusit ,in tinutul cel mai indepartat al romanitatii si
in conditii deosebit de vitrege,sa-si pastreze o uimitoare unitate,sa probeze o inegalabila
vitaliate si plasticitate.Mihai Eminescu scria ca limba noastra “e singura in Europa care se
vorbeste aproape in acelasi chip in partile locuite de romani”
Limba este un factor de cultura,caci ea reda viatamateriala si spirituala a unui
popor.Totusi limba nu creeaza cultura,caracteristicile unei limbi sunt urmarea starii
culturale si sociale a celor ce o vorbesc.Cultura nu urmeaza limba ci limba urmeaza
cultura.
Limba este,putem spune,un fel de coloana vertebrala a constiintei nationale,o conditie
indispensabila a formarii si afirmarii culturii,a dezvoltarii si valorizarii puterilor creatoare
ale poporului.
Limba romana primitive s-a nascut in capitalele militare si administrative ale Daciei
romane,a evoluat foarte repede ,iar cele patru dialecte ale
ei(dacoroman,aroman,meglenoroman si sitroroman) sunt atat de apropiate fonologic incat e
de presupus dupa Sextil Puscariu ca :romanii au avut o locuinta comuna,unde inovatiile
lingvistice puteau sa se raspandeasca in toate partile prin comunicarea lor directa de la om
la om”.Ca a existat o populatie romană,protoromâna care a ramas aici statornica in timpul
si dupa invaziile barbare,o dovedeste si faptul ca termenii esentiali si primordiali ai vietii de
familie.ai vietii religioase de economie agricola si pastorala,sunt de origine Latina,iar
Atlasul Lingvistic ne demonstreaza prezenta acestr termini nu in regiunea Dunarii.ceea ce
ar fi probat trecerea lor din Balcani,ci in partile de vest ale Banatului si Transilvaniei,adica
in cele mai de seama,mai intense nuclee de romanizare autohtona
Influenta slava a fost considerabila in ceea ce priveste mai ales vocabularul,dar ea nu a
alterat natura si originea limbii romane;fondul principal de cuvinte,structura
gramaticala,notiunile fundamentale sunt latine.