Sunteți pe pagina 1din 7

Factori de vulnerabilitate in declansarea

comportamentului suicidar

SPATARIU IRINA-OLIVIA
Formarea, Evaluarea si Consilerea Psihologica a Personalului
an I
Introducere
 
In ultimii ani, in Romania se observa un fenomen ingrijorator, si anume cresterea
frecventei sinuciderilor in randul tinerilor. Intrucat cresteri ale ratelor suicidului au fost
raportate si in tari precum Marea Britanie, Italia (prima cauza de deces in randul
toxicodependentilor), Canada (a doua cauza de deces in randul tinerilor), SUA, China -
Asociatia Internationala de Preventie a Suicidului (IASP) incrimineaza ca prim factor de
risc in declansarea comportamentului suicidar, aparitia unor tulburari psihice la tineri,
care trec neobservate de parinti, cadre didactice, psihologi si consilieri scolari si nu in
ultimul rand de psihiatri.
Cercetatori precum prof. dr. Mark Williams, de la Universitatea din Oxford,
Marea Britanie, atrag atentia ca depresia ramane prima cauza de sinucidere in randul
tinerilor, iar factorul declansator al sinuciderii este prabusirea capacitatii de rezolvare de
probleme, cu lipsa vederii optimiste a viitorului, iar perceperea acestui colaps
declanseaza disperare in sufletul tinerilor, care identifica sinuciderea ca fiind cea mai
buna rezolvare a problemelor de viata considerate a fi fara iesire. De aici si pana la
comiterea actului sinuciderii nu mai este decat un pas, si anume alegerea metodei de
comitere a sinuciderii, care de obicei in cazul tinerilor este copiata din exemplele de
sinucideri infaptuite si prezentate abundent de mass-media si internet.
 
Profilul dezvoltarii normale la varsta adolescentei
 
Adolescenta este un stadiu unic si distinct al dezvoltarii, care are o mare
importanta pentru intelegerea intregului comportament uman. In timpul adolescentei
survin importante evenimente pentru intregul destin al persoanei, evenimente care se
constituie in adevarate poveri sau sarcini care trebuie rezolvate intr-un mod satisfacator
de adolescent.
  Havighurst descrie principalele obiective care stau in fata adolescentului:
- achizitionarea unui tip de relatii cu cei de aceeasi varsta si de ambele sexe;
- achizitionarea rolului de masculinitate, respectiv de feminitate;
- acceptarea propriei scheme corporale;
- achizitionarea independentei emotionale fata de parinti sau alti adulti;
- pregatirea pentru casatorie si viata de familie;
- pregatirea pentru autointretinere economica;
- achizitionarea unui sistem de valori si a unui sistem etic ca ghid comportamental.
  La adolescent exista constiinta faptului ca atributul de muritor se aplica si
propriului destin, ceea ce duce la aparitia angoasei existentiale (Kierkegaard). Pentru
acesta, accesul la simbolistica mortii se petrece in climatul unei puternice angoase
existentiale, care se amplifica prin semnificatiile filozofice, etice, metafizice, religioase
etc. pe care adolescentul le proiecteaza asupra propriului sfarsit.
  E. Erikson a realizat o descriere a “ciclurilor” de viata in cartea „Copilaria si
societatea” (1968). Perspectiva eriksoniana este holistica, dar in acelasi timp si
secventiala. Autorul a elaborat astfel un model de dezvoltare a personalitatii pe intreaga
durata a vietii, conturand 8 etape de dezvoltare, fiecarui “ciclu al vietii” fiindu-i
caracteristic un anumit pattern de dezvoltare, un anumit complex de trasaturi si, de
asemenea, un anumit tip de “criza”. Pentru Erikson, adolescenta este a cincea etapa de
viata si reprezinta o continua tentativa de stabilire a identitatii cu cei din jur. Aceasta
cautare este descrisa de autor drept „criza de identitate” a adolescentului normal.
Adolescentul va cauta ocazia favorabila pentru a putea decide intr-un perfect acord cu
sine insusi, de care din modelele inconjuratoare se va atasa.
  Erikson descrie diferitele tipuri de adolescenti dupa prevalenta modelului ales
pentru a sta la baza constructiei identitatii proprii:
- adolescentul in cautarea unui ideal;
- adolescentul cufundat in imaginar si reverie;
- adolescentul in cautarea unei munci pasionante;
- adolescentul plin de vointa in dobandirea unui statut cat mai ridicat in societate.
 
Profilul psihologic: identitate vs confuzie de rol identitate difuza
 
O data cu aparitia pubertatii si apoi cu inaintarea spre adolescenta, pentru fiecare
persoana apare necesitatea elaborarii unei conceptii despre sine insusi. E. Erikson vede ca
sarcina principala a acestei etape integrarea sentimentului de identificare cu sine, cu
realizarile stadiilor precedente (increderea, autonomia, initiativa, competenta).
Dobandirea propriei identitati arunca adolescentul intr-o perioada de criza, criza de
dezvoltare fiind cea mai drastica si severa, prin consecinte, din intregul parcurs al vietii.
Adolescentul isi stabileste identitatea doar in urma achizitionarii unui set de valori,
precum si a unui tip de comportamente si atitudini proprii. Adoptarea acestora este
consecutiva unor experiente personale semnificative, pline de incarcatura afectiva si, nu
de putine ori, in dezacord cu regulile de comportament agreate de familie. Simbolistica
noilor gesturi, comportamente, relatii se poate traduce prin intrebari precum: “Care sunt
valorile mele?” sau “Care este tinta mea in viata?”.
Alegerea adolescentilor oscileaza intre valorile adoptate de familia de origine si
cele ale tinerilor din aceeasi generatie, cautarea lor fiind o absoluta necesitate de a-si
dobandi autonomia.
 Criza de identitate a adolescentului poate duce la o confuzie de roluri, care il fac
sa nu se inteleaga pe sine si drept consecinta declanseaza o relationare defectuoasa cu
ceilalti, generand sentimente de izolare, lipsa de comunicare si ratare sau, dimpotriva,
sentimente de neincredere, ostilitate, furie. La sfarsitul perioadei de adolescenta, persoana
intra intr-o etapa de consolidare a functiilor Eu-lui. Identitatea si constiinta de Sine sunt
darurile cu care persoana se alege de pe urma framantarilor intelectuale, a turbulentelor
pulsionale si a dezastrelor emotionale pe care le-a parcurs in timpul adolescentei.
 
Profilul cognitiv
 
Din punct de vedere cognitiv, psihologul Jean Piaget a privit procesele
psihologice care se petrec in adolescenta de pe versantul dezvoltarii inteligentei. Din
perspectiva teoriei stadiale a lui Jean Piaget, fiecare stadiu comporta o dezvoltare
progresiva sau o diferentiere a celui precedent, care-l conditioneaza pe cel urmator. El a
descris aparitia unei noi forme a inteligentei, inteligenta operatorie formala, ale carei
structuri isi fac simtita prezenta inca de la 12-13 ani. Este stadiul operatiilor combinatorii,
cu care adolescentul poate rationa prin ipoteze, cu ajutorul simbolurilor si a
abstractiunilor. Este esential pentru adolescent faptul ca prin achizitionarea operatiunilor
formal-logice, raportul cu lumea se schimba radical, inteligenta ajungand la acel nivel
care ii permite sa faca relatii intre posibil si real. Adolescenta este inteleasa de acest autor
ca o perioada privilegiata, ca un timp al „invatarilor” sociale, o varsta la care individul nu
este constrans inca sa se conformeze unor roluri sociale bine definite.
 
Profilul social
 
Se stie ca exista o legatura intre natura adolescentei si gradul de complexitate al
societatii studiate: cu cat o societate este mai complexa, cu atat adolescenta este mai
lunga si mai conflictuala. Antropologii au observat ca in culturile primitive tinerii
traverseaza perioada pubertatii mai usor fata de adolescentii din America. In general,
antropologii fac o corelatie intre o perioada de mare turbulenta in adolescenta si un model
cultural in schimbare, fapt datorat existentei unor reguli sociale neclare. Ca urmare,
grupul adultilor dintr-o societate in tranzitie se dovedeste din ce in ce mai incapabil de a
propune propriilor lor copii o serie de modele si un sistem de valori pedagogice,
profesionale si morale care sa tina cont de schimbarile permanente care au loc in
contemporaneitate.
  Anomia sociala creeaza adolescentului motivatia si necesitatea confruntarii cu
regulile sistemului actual. Gruparea adolescentilor in „gasti” constituie un afront adus
ierarhiei sociale, in care tinerilor inca nu le este permis accesul. Grupul este pentru
adolescent mijlocul prin care acesta isi gaseste identificarea, protectia, exaltarea simtului
puterii si chiar jocul de rol social. Dar, de fapt, acesti tineri adolescenti raman chiar si in
rindul grupului ca niste indivizi solitari, agregati laolalta fortuit si pentru scurt timp.
Conformismul de grup poate sa-l arunce pe adolescent pe niste cai aberante, astfel incat
acesta poate sa adopte conduite agresive, conduite sexuale perverse, consum de droguri
etc. Imitatia si modelling-ul constituie comportamente prevalente in cadrul varstei tinere.
Adolescentii sunt oricand gata sa imite imbracamintea, expresiile verbale, manierismul si
alte comportamente ale membrilor grupului sau ale unor figuri populare sau de succes,
cum ar fi starurile rock. Din pacate, adolescentii sunt vulnerabili in copierea unor acte
suicidare ale unor astfel de personalitati de succes.
  Dependenta economica a adolescentului fata de adult restrange capacitatea
tinerilor de a patrunde in viata sociala si intr-un fel ii prelungeste anii de adolescenta. O
alta dependenta care se manifesta astazi este cea fata de factorii culturali si istorici.
Tinerii trebuie sa tina cont de traditia familiei, preluand uneori fara sa vrea modelul
parental de rezolvare de probleme. Consecinta acestor constrangeri sociale este cea a
generarii unor conflicte intrapsihice, generate de inadecvarea intre motivatia proprie,
formatia profesionala primita si profesiunea exercitata.
  In Romania, asemeni tinerilor Americii anilor ‘60 din generatia “babyboom”, se
observa faptul ca generatia care actualmente a intrat in varsta pubertatii este o generatie
reactiva, care cheltuieste o mare parte din timp pentru a reactiona impotriva valorilor si
normelor adoptate de parintii lor. Aceasta generatie de parinti este considerata ca fiind
nepregatita pentru rolul de parinte, asemeni parintilor Americii de la inceputul anilor ‘60
care au trait impactul folosirii pilulei contraceptive de tinerii adolescenti.
 
Tulburari psihice la tineri
 
Studiile epidemiologice de anvergura, referitoare la incidenta si prevalenta
tulburarilor psihice majore, incrimineaza perioada adolescentei ca fiind o perioada de
mare risc. S-a stabilit ca ratele incidentei pentru depresie (Joyce et al., 1990), tulburarea
de panica (von Korff et al., 1985), tulburarea obsesiv-compulsiva (Rasmussen and Eisen,
1992), anorexia nervoasa (Lucas et al., 1991), bulimia nervoasa (Kendler et al., 1991),
abuzul de substante (Anthony, 1974), comportamentul anti-social (Rutter and Giller,
1988) si schizofrenia (Angermeyer and Kuhn, 1988) ating fie un varf de incidenta, fie
manifesta o deosebita crestere de-a lungul adolescentei.
 
Depresia la adolescenti
 
In cadrul tulburarilor de afectivitate se incadreaza si starea depresiva. Aceasta
modificare psihopatologica se caracterizeaza printr-o traire afectiva intensa, marcata de
sentimentul durerii morale, al inutilitatii si devalorizarii. Dispozitia deprimata, ideatia
lenta, cu continut trist, dureros, se insotesc in plan motor de inhibitie psiho-motorie sau
de neliniste psiho-motorie. Mimica anxioasa exprima concordant continutul dureros al
trairilor afective. Depresia (expresie a unei stari patologice) nu trebuie confundata cu
reactiile depresive determinate de doliu, pierderi materiale, insuccese, deceptii etc., care
sunt in general de scurta durata si de intensitate mai redusa.
 
Sinuciderea la adolescenti
 
Modelul traiectoriei comportamentului suicidar aplicat la varsta adolescentei
include aprecierea multiplelor categorii de factori de risc: biologici, psihologici,
cognitivi, ambientali, semne de alarma, evenimente negative de viata.
 
Factorii de risc biologici
 
Criza hormonala declansata la inceputul pubertatii creste rata suicidului prin
marirea potentialului de agresivitate. Hormonii androgeni sunt necesari nu numai
virilizarii baiatului, dar aduc dupa sine si amprenta comportamentului „barbatesc” in
comportamentul tanarului. Exploziile hormonale cauzate de distorsiunile productiei de
hormoni pot sa coincida cu evenimente de viata negative sau cu stresurile, aceasta
suprapunere generand comportamente agresive in general si autoagresive in special.
Cyntia Pfeffer, una dintre cele mai cunoscute suicidoloage din SUA, subliniaza ca
prezenta comorbiditatii reprezentate de depresie, alcoolism si farmacodependenta
angajeaza adolescentii cu mult mai frecvent in comportamentul letal suicidar.
 
Factorii de risc psihologici
 
Asa cum Erickson explica, adolescentul are in fata sa de rezolvat o grea problema:
formarea identitatii sale ca persoana si intelegerea sensului propriei identitati.
Adolescentii care au dificultati in a-si stabili identitatea nu dezvolta aptitudinile de a lupta
cu stresurile specifice ale acestei perioade. Pe de alta parte, tulburarile de personalitate
(psihopatiile), in particular tipul de personalitate antisociala, se indreapta foarte frecvent
catre un comportament agresiv, lipsit de controlul pulsiunilor instinctuale.
  Studii ale autorilor americani arata ca in grupul adolescentilor care au comis
suicidul s-au gasit prezenta problemelor juridice sau disciplinare cu cel putin unul doi ani
inainte de deces. Natura impulsiva si agresiva a acestor tineri ii orienteaza inspre acte
autodistructive cu mult inainte de comiterea suicidului, intrucat comportamentul lor
indreptat impotriva societatii le mareste cota de stres, generand conflicte in serie cu
autoritatile legale, dar si cu cei mai apropiati oameni. Un alt factor de risc psihologic este
orientarea homosexuala atat la baieti, cat si la fete. Stresorii psihosociali asociati cu
stabilirea identitatii „gay”, precum si stilul de viata aparte se constituie ca factori de risc
pentru acest grup special.
 
Factorii de risc cognitivi
 
Adolescentii realizeaza o dezvoltare cognitiva enorma pe parcursul a doar 12-24
de luni. Aceste schimbari sunt reflectate de la inceput prin dezvoltarea abilitatii de a se
angaja in gandirea abstracta si ipotetica. Aceasta gandire ipotetica conduce imaginatia
adolescentului spre procesul de idealizare a lumii, dar de multe ori adolescentul nu are
dezvoltata abilitatea de a testa realitatea potrivit principiului realitatii (testul „aici si
acum”). Acest tip de gandire da posibilitatea producerii unor deziluzii si nefericiri. Pe de
alta parte, adolescenta reprezinta o reinnoire a perioadei de egocentrism, tinerii
pretinzand ca ei sunt singurii care inteleg cu adevarat lumea timpului prezent.
  Acest egocentrism le creste sentimentul constiintei de sine, crescand totodata si
iluzia invulnerabilitatii, astfel ca adolescentii se angajeaza de multe ori in activitati,
comportamente foarte riscante. Totodata, acest comportament denota lipsa perspectivei
clare asupra viitorului si in general a planului de viata la majoritatea adolescentilor
suicidari. Adolescentul incepe sa se simta constrans sa aleaga calea suicidului datorita
aparitiei unei gandiri negative, iar abilitatile sale de rezolvare de probleme devin
inoperante. Gandirea celor cu ideatie suicidara este plina de interpretari si de distorsiuni
formale sau de continut cum ar fi suprageneralizarea, gandirea dihotomica, rigiditatea
cognitiva, abstractizarile selective, stima de sine scazuta.
 
Factorii de risc ambientali
 
Multi adolescenti cu ideatie suicidara descriu ca inca de copii au fost martorii
unor mari conflicte familiale. Disfunctia familiala poate culmina cu o separare parentala
sau cu acte medico-legale in familie (homicid). Pe de alta parte, familiile suicidarilor au o
incidenta crescuta a problemelor medicale si psihiatrice. Este mentionata incidenta
crescuta a alcoolismului si abuzului de droguri la parintii celor cu tentativa de suicid. In
ultimii ani, numeroase studii evidentiaza rolul abuzarii sexuale a copilului ca un stresor
de mediu care este implicat in aparitia riscului suicidar la adolescent. Chiar daca natura
specifica a relatiei dintre abuzul sexual si comportamentul suicidar nu este bine stabilita,
totusi studiile clinice semnaleaza faptul ca adolescentii abuzati sexual prezinta o
incidenta crescuta a depresiei, a farmacodependentei sau a tulburarilor de conduita, toate
aceste tulburari fiind asociate cu potentialul suicidar. Adolescentii cu comportament
suicidar locuiesc de multe ori izolati de familiile de origine si de rude in general, pe de o
parte, datorita tipului de familie din care provin ( familie cu parinte unic), iar pe de alta
parte, datorita dorintei adolescentului de a-si parasi familia de origine, el continuandu-si
viata in conditii de promiscuitate si vagabondaj (copiii strazii).
 
Semne de atentionare
 
Aparitia unor comportamente dramatice contureaza gravitatea modificarilor din
viata adolescentilor. Printre acestea se numara automutilarile, pregatirile finale de moarte
insotite de daruirea de suveniruri colegilor, performantele scolare net deficitare.
 
Comunicarea intentiei suicidare este considerata ca unul din cel mai des intalnite semne
de anuntare a unui viitor comportament letal.
 
Evenimentele negative de viata
 
De multe ori, intamplarile nedorite semnifica ultima picatura inainte de
declansarea tragediei. Daca pentru adulti astfel de evenimente ar putea parea
nesemnificative, pentru adolescenti chiar si conflictele minore pot sa ia o asemenea
amploare si sa se constituie in puncte cruciale pentru destinul adolescentului. Cercetarile
au subliniat ca decesele prin suicid ale adolescentilor au succedat in timp unor conflicte
interpersonale fie cu parintii, fie cu iubitul sau iubita, fie in urma unor probleme cu
autoritatile legii.
  Pe de alta parte, publicitatea facuta in jurul sinuciderii unor persoane cunoscute
sau aparitia suicidului in grupul de colegi sau prieteni are un efect de modelling. Stilul
imitativ joaca un rol important in viata adolescentilor, imaginatia acestora fiind captata de
evenimentele tragice sau eroice.
 
Concluzii
 
1. Sinuciderea poate fi prevenita, dar pentru a preveni eficient sinuciderea in randul
tinerilor, este necesara diagnosticarea precoce si tratarea corecta a tulburarilor psihice cu
debut sau incidenta crescuta la varste tinere.
 
2. Intotdeauna comunicarea intentiei suicidare reprezinta un semnal de alarma care
trebuie luat in consideratie, fiind unul din cel mai des intalnite semne de anuntare a unui
viitor comportament letal, iar cazurile publicate de mass-media au aratat cum opinia
publica a ignorat aceste semnale de alarma, considerand eronat ca cei care fac un astfel de
anunt nu au curajul suficient de a infaptui sinuciderea.
 
3. Sunt necesare ghiduri de comunicare a sinuciderilor in massmedia, deoarece se
cunoaste faptul ca internetul si televiziunea sunt sursele de modelare, atat pentru
comportamentele dezirabile, dar si pentru comportamentele nedorite precum sinuciderea,
iar publicitatea excesiva in jurul unor cazuri de sinucidere nu face altceva decat sa
furnizeze mijloace si modele pentru viitoare sinucideri in asa-zisul „copycat suicide”.
 
4. In Romania este nevoie de strategii coerente de preventie a sinuciderilor in randul
tinerilor care sa fie tutelate de Ministerul Sanatatii, dar si de infiintarea mai multor linii
de SOS si Help-Line care sa fie patronate de biserica sau de diverse organizatii non-
guvernamentale pe care tinerii sa le acceseze cand sunt in suferinta.
 
Bibliografie
 
1. www.papyrus-uk.org - Prevention of young suicide. Dedicated to those young
people who have tragically taken their own lives.
2. Revista Psihiatru.ro nr 11, XII 2007
3. Dictionar de psihologie Ursula Schiopu ed Babel Bucuresti 1997