Memento mori

de Mihai Eminescu

Considerat „Luceafarul poeziei romanesti”,Mihai Eminescu a

ridicat limba romana pe culmile expresivitatii,reusind sa-i
scoata in evidenta valoarea si bogatia de mijloace de exprimare
si frumusetea,astfel ca poeziile sale nu se pot traduce in nici o
alta limba care sa redea delicatetea trasaturilor sufletesti sau
frumusetea naturii.

„In opera sa, poezie si proza , codrul,marea,raul,luna,sunt

idei,divinitati.nu fenomene; fenomen este doar omul”asa cum
spune George Calinescu. Conceptia e adanc taraneasca. Taranul
respecta natura si legile ei fara sa intervina cu brutalitate in
esenta ei.

Poetul nostru national a vazut lumina zilei la 15 Ianuarie

1850,in Botosani,ca fiu al caminarului Gheorghe Eminovici si
al Ralucai Eminovici,fiica stolnicului din Joldesti.

Mai toata poezia eminesciana de inspiratie istorica se afla in germene in amplul poem din 1872
(publicat postum) "Memento mori". Subintitulat "Panorama desertaciunilor", poemul este
structurat ca o succesiune a civilizatiilor.
In "Memento mori" evocarea epocilor se realizeaza la limita visului cu istoria si cu filosoficul.
Titlu insusi reproduce un adagiu antic, drag imparatului Marcus Aurelius, "Memento mori" adica
"Aminteste-ti ca vei muri". Marile epoci ale civilizatiei universale au deci rolul de a reaminti prin
succedarea lor spre prabusirea in neant a tot ce este omenesc.
Istoria evocata in acest poem se imbina cu mitul, viziune poetica ce conduce atat la accentuarea
ideei de vis, prezenta in special la inceputul poeziei, cat si la sublinierea faptului ca sunt chemate
in amintire "orele astrale" ale omenirii, momentele de schimbare, civilizatiile de rascruce ale
istoriei.
In episoade diferite ca intindere sunt evidentiate succesiv Babilonul, Egiptul, biblica Palestina,
Grecia si Roma Antica, Dacia mitica, si in sfarsit Franta Revolutiei si a Imperiului napoleonian.
Episodul Babilonului este un prilej de a sugera motivul soartei schimbatoare ("fortuna labilis").
Eminescu dovedeste o cultura extraordinara pentru 22 de ani (mitlologie si istorie universala) si o
mare capacitate de a exprima artistic, intr-o limba extrem de nuantata, aceste realitati.
Din intregul poem "Memento mori" episodul egiptean este singurul publicat de Eminescu insusi
("Egipetul"). Fragmentul dedicat magiei faraonului insetat de cunoastere isi gaseste dezvoltarea
in nuvela fanatstica neterminata "Avatarii faraonului Tlŕ"
Episodul Greciei cultiva o lirica peisagistica, dar contureaza si trei figuri emblematice ale culturii
elene: filosoful("cugetatorul"), sculptorul orb (motivul artistului ce creaza in ciuda ifirmitatilor
care ii interzic sa se bucure de receptarea propriei opere aminteste de compozitorul surd din
"Scrisoarea V": "geme/ Ca un maistru ce-asurzeste in momentele supreme") si Orfeu, capabil de
un cant totodata nascator de lumi si putand indruma universul spre haos.
Roma apare in toata maretia ei ca un "urias popor de regi", iar incendierea ei de catre Nero este
descrisa in versuri de care Eminescu isi va aminiti cand va evoca in "Imparat si proletar" Parisul,
cuprins de flacarile Comunei.
Succesiunea perioadelor istorice se incheie cu momentul Revolutiei franceze si la domniei si
caderii lui Napoleon, expresie a unei idei ("N-a fost om acel ce cade, ce a veacului gandire/
Atrait in el(...)"), invins tot de fortele Nordului, materializate de asta data in iarna ruseasca:
"Nordul m-a invins – ideea m-a lasat".

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate