Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERSITATEA DIN PETROŞANI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE
MASTER:
MANAGEMENT FINANCIAR-BANCAR

REFERAT LA
STAGIUL DE PREGATIRE A LUCRARII DE
DISERTATIE

Coordonator Masterand
Prof univ. Dr. MONEA MIRELA OLTEAN MIHAELA TEODORA

DEVA
2010
Titlul lucrarii:

“FUNDAMENTAREA DECIZIEI DE CREDITARE A


AGENTILOR ECONOMICI. STUDIU DE CAZ LA
RAIFFEISEN BANK SA”

Coordonator Ştiintific : Lector univ. Dr. DRIGA IMOLA

Introducere:

Orice bancă îşi asumă riscuri atunci când acordă credite. Ea poate înregistra
pierderi la portofoliul de credite, dacă unii dintre debitori nu îşi onorează obligaţiile.
Pierderile sugerează o slabă calitate a creditelor, ce poate duce în multe cazuri la
faliment bancar. Din acest motiv creditarea este foarte importantă în activitatea
sistemului bancar. Prin ea se încearcă rezolvarea unei probleme dificile: plasarea
disponibilităţilor atrase în condiţii de risc minim şi randament maxim.

Scopul lucrarii este analiza modului de creditare în cadrul uneia dintre cele mai
mari bănci din România: RAIFFEISEN BANK SA. Lucrarea cuprinde în prima parte o
prezentare a rezultatelor actualei activităţii naţionale de creditare către companiile
nefinanciare şi o prezentare a principiilor generale, a etapelor de parcurs în acest proces.
În partea a doua, pe baza analizei documentelor, am realizat un studiu de caz care
evidenţiează modalitatea prin care RAIFFEISEN BANK SA îşi fundamentează decizia
de creditare către companiile nefinanciare.

Am ales această temă deoarece cred că, în contextul aderării României la


Uniunea Europeană şi a aplicării noilor standarde în economia românească, cea mai
importantă activitate a unei bănci este creditarea. Doar o dezvoltare a portofoliului de
clienţi bazată pe principii sănătoase va aduce beneficii pe termen lung sistemului bancar
românesc.

Lucrarea este structurata pe 4 capitole astfel:

In capitolul 1-intitulat CONTEXTUL ACTIVITĂŢII DE CREDITARE ÎN


ROMÂNIA am prezentat: Standarde de creditare, Termenii creditării companiilor
nefinanciare, Dinamica cererii de credite către companiile nefinanciare, Evoluţii ale
riscului de credit asociat creditării companiilor nefinanciare.
Analiza probabilităţii de nerambursare a creditelor bancare a companiilor
nefinanciare a fost realizată de BNR în Decembrie 20091. Ea evidenţiază starea de
sănătate a companiilor româneşti şi a capacităţii acestora de a face faţă unor şocuri pe
curs şi rata a dobânzii. Am reţinut din principalele concluzii ale acestei analize
următoarele:
- Bancile autohtone reprezinta sursa principala de finantare pentru companii, dar
bancile straine si creditarea mama-fiica au un rol în crestere, în special pe component pe
termen lung .
- Creditul furnizat de bancile românesti s-a majorat în 2008 cu 22 la suta
(termeni reali), dar în primele 3 luni ale anului 2009 rata reala de crestere a fost aproape
zero.Este rezultatul atât al scaderii cereri de credite, cât si al ofertei, prin înasprirea
standardelor si a termenilor de creditare în2008. Situatia este probabil sa se pastreze si
in 2009.
- Standardele de creditare s-au înasprit, în special pentru IMM. Creditele pe
termen lung sunt percepute de banci ca având un risc ridicat, ceea ce ar putea afecta
finantarea pentru investitii.
- Termenii de creditare au devenit de asemenea restrictivi în ultima parte a
anului 2008. Cei care s-au înasprit cel mai mult au fost: (i) solicitarea de colateral
suplimentar, (ii) reducerea scadentei maxime de acordare a creditelor si (iii) majorarea
primei solicitate pentru creditele mai riscante ..

Una din măsurile propuse de BNR pentru monitorizarea mai bună a riscurilor şi
pentru înţelegerea mai profundă a comportamentului de creditare în România, a fost
elaborarea unui chestionar periodic care să conţină informaţii calitative despre procesul
de creditare. Pe baza chestionarului transmis primelor 10 instituţii de credit alese după
cota de piaţă aferentă creditării companiilor şi populaţiei, este efectuat de BNR un
sondaj2 periodic. Sondajul este realizat trimestrial, în lunile ianuarie, mai, august,
noiembrie. BNR a început colectarea acestor chestionare din ianuarie 2008. Analiza de
faţă are în vedere răspunsurile primite la două momente de timp: ianuarie şi noiembrie
2009.

1
www.bnr.ro Raportul de stabilitate financiara 2009

2
Sondaj privind creditarea companiilor nefinanciare şi a populaţiei, noiembrie 2009
In capitolul 2 - intitulat PRINCIPIILE GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA
DE CREDITARE am prezentat: Conţinutul, rolul şi funcţiile creditului, Formele
creditului, Principii generale privind activitatea de creditare.
Creditul este operaţunea prin care se iau în stăpânire imediată resurse, în
schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, de regula insoţită de plata unei
dobanzi ce remunerează pe împrumutător.
În literatura de specialitate, creditul este abordat din doua puncte de vedere:
- juridic si economic
În literatura de specialitate predomină opiniile prin care se atribuie creditului trei
funcţii: de repartiţie, de control şi de emisiune.
Rolul creditului se concretizează în efectele obţinute în economie prin
manifestarea relaţiilor de credit sau în contribuţia acestuia la realizarea anumitor
obiective de politică economică şi se poate manifesta în următoarele direcţii:
În economia de piaţă există o mare varietate de forme ale creditului, care pot fi
grupate dupa anumite criterii:
- Calitatea creditorului in funcţie de acest criteriu distingem: creditul
comercial,creditul bancar,
- Calitatea debitorului in funcţie de acest criteriu distingem: credit acordat
populaţiei; credit acordat agenţilor economici
- Calitatea ambilor participanţi la relaţia de credit in funcţie de acest criteriu
distingem: credit privat, credit public,
- Destinaţia in funcţie de acest criteriu distingem: credit de producţie, care poate
fi, la rândul său de investiţii, de exploatare sau leasing; credit de consum, care
este destinat procurării de bunuri de folosinţă îndelungată de mare valoare, care
se plătesc în rate.
- Obiectul credituluii in funcţie de acest criteriu distingem: credite în bunuri sau
mărfuri;credite în bani (în numerar sau în cont) ; credit în credit, obiectul
creditului fiind reprezentat de raspunderea care şi-o asumă o terţă persoană
pentru debitor, că acesta din urmă îşi va onora obligaţiile de plată.
- Scadenţa in funcţie de acest criteriu distingem: credit pe termen scurt - creditul
cu scadenţă maim mică de un an; credit pe termen mediu - creditul cu scadenţă
de până la cinci ani; credit pe termen lung - creditul cu scadenţă de peste cinci
ani
- Modalitatea de garantare in funcţie de acest criteriu distingem: credit real,
creditul personal,
- Modalitatea de acordare in funcţie de acest criteriu distingem: credit acordat prin
cont separat de împrumut, creditul acordat prin cont curent (avansul în cont
curent),.
- Modalitatea de rambursare in funcţie de acest criteriu distingem: credit
amortizabil, caz în care rambursarea se face în rate (lunare, trimestriale,
semestriale, anuale); credit cu perioadă de graţie, în care clientul nu trebuie să
ramburseze nici o rata de capital, ci doar să plătească dobânda;
Alături de creditele tradiţionale oferite de bănci, în ultima perioadă s-au
dezvoltat şi alte forme alternative de finanţare, între care factoringul, forfetarea şi
leasingul.
Experienţa a demonstrat că la baza oricărui sistem de creditare bancară stau două
principii considerate fundamentale şi anume:
- principiul intermediarului, potrivit căruia banca, prin acordarea de credite
clienţilor săi, riscă în primul rând banii deponenţilor săi, iar în al doilea rând,
capitalurile sale respectiv banii acţionarilor săi. De aici derivă imensa
responsabilitate pe care şi-o asumă managementul unei bănci, deosebita
prudenţă pe care trebuie să o promoveze şi să o etaleze în procesul creditării;
- principiul unei rentabilităţi rezonabile, pe care trebuie să o înregistreze
banca din derularea afacerilor sale, astfel încât să fie în măsură să îşi acopere
costurile inclusiv riscul rezultat din creditare şi să-şi recompenseze acţionarii
pentru investiţia de capital făcută.
Se au în vedere: caracterul clientului, competenţa clientului, capitalul clientului,
calitatea relaţiilor cu mediul de afaceri, calitatea garanţiei creditului.
Aceste principii privesc şi sunt în conexiune cu următoarele elemente tehnice,
specifice creditării bancare: solicitantul creditului; cererea de creditare; rambursarea
creditului; dobânzile şi comisioanele; garanţiile creditului.

In capitolul 3 - intitulat ETAPELE PROCESULUI DE CREDITARE, am


prezentat : Informarea-documentarea asupra solicitantului de credit, Documentarea
creditului, Analiza bonităţii clientului, Negocierea creditelor, Aprobare şi acordarea
creditului, Monitorizarea utilizării creditului şi a garanţiilor, Rambursarea creditului.
În cazul acordarii de credite, banca este obligată să ia în considerare şi
posibilitatea ca acestea să nu mai poată fi rambursate. Pentru a minimiza acest risc,
bancherii trebuie sa dea dovada unui înalt profesionalism şi a unui maximum de
responsabilitate atunci când fundamentează şi adoptă o decizie de creditare. Acest lucru
este posibil doar atunci când se studiază cu multă atenţie fiecare aspect pe care îl
reclamă un caz de solicitare şi acordare de credit. În cazul în care nu se răspunde unui
astfel de deziderat, este posibil ca banca să înregistreze pierderi, care ulterior vor trebui
acoperite fie din profit, fie din capitaluri proprii.
Pentru a se evita astfel de neplăceri, în cazul acordării unui credit, o bancă,
trebuie să urmărească cu consecvenţă derularea următoarelor etape: purtarea unei
discuţii cu caracter de informare, documentarea cu privire la client, documentarea
necesară fundamentării deciziei de creditare, negocierea creditului, aprobarea creditului,
contractarea şi aprobarea creditului, analiza modului de utilizare şi rambursare.
In capitolul 4 – intitulat STUDIU DE CAZ: FUNDAMENTAREA DECIZIEI
DE CREDITARE ÎN CADRUL RAIFFEISEN BANK SA am prezentat: Analiza
economico-financiară a companiilor nefinanciare, în cadrul deciziei de creditare,
Analiza documentelor, Stabilirea bonităţii clientului, Încheierea contractului de credit,
Fundamentarea deciziei de creditare pentru SC ALFA SRL.
Pentru a înfaptui analiza situaţiei economico-financiare a unui client, solicitant
de credit bancar, relevante pentru bancă se consideră a fi următoarele tupuri de analiză:
- analiza situaţiilor contabile în evoluţie; analiza cost, profit, venit; analiza
indicatorilor; analiza pragului de rentabilitate; analiza previziunilor prin
prisma fluxurilor de fonduri şi lichidităţi.
Practica bancară demonstrează că, de fapt, majoritatea băncilor comerciale,
pentru a simplifica munca de analiză şi de a obţine maximum de operativitate în relaţia
cu clientul, recurg la un set restrâns de indicatorim relativ uşor de construit şi de utilizat,
a căror determinare se face pe baza datelor din raportările periodice pe acre agenţii
economici sunt obligaţi să le întocmească şi să le depună la administraţia financiară din
raza teritorială a cărora fac parte, respectiv: bilanţ contabil, cont de profit şi pierderi,
situaţia patrimoniului, balanţa de verificare.
Cel mai adesea sunt calculaţi şi utilizaţi frecvent indicatorii consideraţi relevanţi:
- rata curentă a lichidităţii = active curente/obligaţii curente*100
- marja de exploatare = profit din exploatare/cifra de afaceri*100
- marja netă = profit net/cifra de afaceri*100
- grad de îndatorare = capitaluri împrumutate/active totale*100

- rotaţia activelor curente = cifra de afaceri/active curente


- rotaţia stocurilor = costuri de exploatare aferente cifrei de afaceri/stocuri
medii
O etapă extrem de importantă pentru efectuarea analizei economico-financiare a
clientului o costituie verificarea prealabilă a documentelor prezentate de solicitant
pentru a proba legalitatea acestora şi a constitui o platforma de plecare în aprecierea
bonităţii clientului şi apoi în negocierea termenelor în care urmeaza a se efectua
La analiza cererii de acordare a creditului se au în vedere o serie de aspecte,
următoarele fiind cele mai importante: verificarea justificării creditului şi a duratei de
creditare solicitate; verificarea apartenenţei solicitantului de credit la un grup de
persoane şi determinarea expunerii băncii faţă de acest grup; perspectiva societăţii,
rentabilitatea şi riscul afacerii; volumul obligaţiilor faţă de terţi şi modul de onorare a
acestora; posibilitaţile de aprovizionare şi de desfacere (existenţa
contractelor/comenzilor, a eventualelor dependenţe comerciale, restricţii economice,
fiscale, de mediu); existenţa unor resurse financiare excedentare prin care se poate
suporta riscul deprecierii cursului valutar (pentru creditele solicitate în valută), dacă este
cazul; capacitatea managerială a clientului (experienţa, caracterul, integritatea,
comportamentul persoanelor din conducerea societăţii).
În procesul de analiză a documentaţiei şi a stabilirii oportunităţii acordării
creditului, consilierul de clientelă din sucursală, face uz şi de informaţiile pe care le
obţine din baza de date a băncii sau din alte surse, Oficiul Registului Comerţului,
Administraţia Financiară, Centrala Incidentelor de Plăţi, Centrala Riscurilor Bancare,
Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, Internet.
În cazul în care solicitantul de credit face parte dintr-un grup de persoane fizice
sau juridice, pentru o imagine mai completă asupra situaţiei financiare a solicitantului de
credit, se solicită obligatoriu pentru fiecare membru al grupului informaţii financiare
(cifra de afaceri, profit net, conform ultimelor situaţii financiare depuse la Administraţia
Financiară).
Întocmirea dosarului de credit cuprinde: cererea de credit; documentele necesare
şi suficiente, din cele enumerate anterior, prin care se probează legalitatea afacerii,
necesitatea şi oportunitatea angajării creditului, profitabilitatea acesteia; referatul de
credite; rapoartele de evaluare a garanţiilor propuse a se constitui la acordarea
creditelor; nota de opinie a evaluatoruluiprivind garanţiile propuse; nota de opinie a
consilierului juridic privid regimul juridic al garanţiilor propuse.
Bonitatea clientului se stabileşte cu ajutorul indicatorilor ce o definesc şi
exprimă capacitatea acestuia de a-şi achita obligaţiile care urmează să şi le asume prin
semnarea contractului de credit.
În determinarea bonităţii clientului, indicatorii cei mai utilizaţi de către băncile
comerciale româneşti se împart în urmatoarele categorii: indicatori ai îndatoririi - arată
măsura în care firma se finaţează din credite; indicatori de lichiditate- măsoară
capacitatea firmei de a-şi onora obligaţiile de plată pe termen scurt; indicatori ai
rentabilităţii - arată măsura în care firma realizează vânzări care depăşesc costul
activităţilor şi obţine profit; coeficienţi de rotaţie - arată eficienţa cu care firma îşi
gestionează resursele.
Societatea comercială ALFA SRL este o societate de comerţ cu amanuntul a
carburanţilor pentru autovehicule, fiind client al băncii de 7 ani. A mai beneficiat de
credite şi de alte facilităţi şi acum solicită prelungirea facilităţii de descoperit de cont
pentru încă 12 luni cu majorarea de la 155.000 RON la 255.000 RON, pentru
aprovizionare şi desfacere.
Clientul prezintă documente necesare în vederea analizării cererii de credit,
conform normelor interne ale băncii şi reglementărilor bancare în vigoare, printre care:
cerere credit; acord de consultare a Centralei Riscurilor Bancare pentru SC ALFA SRL
acord consultare a Centralei Riscurilor Bancare pentru asociat unic si administrator
(Deasemenea, clientul prezintă şi urmatoarele date financiare : bilanţ şi balanţe pentru
ultimii 3 ani încheiaţi: 2006, 2007, 2008 bilanţ şi balanţă pentru 06.2008 , balanţă
pentru 12.2009
Consilierul de clientelă transmite bilanţurile împreună cu balanţele la
compartimentul back-office pentru calculul indicatorilor financiari. Indicatorii financiari
de calculează cu ajutorul unui program informatic special, iar rezultatele obţinute se vor
prezenta sub formă de tabel .
Pe baza documentelor prezentate de către agentul economic şi a informaţiilor
deţinute sau culese din mijloacele de informare accesibile, a indicatorilor financiari,
consilierul de clientelă întocmeşte analiza calitativă şi fişa de prezentare a clientului
ALFA SRL .
Documentele solicitantului împreună cu informaţiile culese, fişa de prezentare şi
cu analiza calitativă, se transmit compartimentului back-office pentru analiza financiară
finală şi stabilirea bonităţii clientului solicitant de credit prin coroborarea factorilor
cantitativi cu cei calitativi şi cu serviciul datoriei . Conform cotaţiilor băncii, SC ALFA
SRL se încadrează, de-a lungul primilor 3 ani analizaţi în categoria de bonitate B, iar în
ultimul an în categoria de bonitate A.
Documentele sunt înaintate spre departamentul de risc al bancii. Aici, pe baza
unei analizei a documentelor, analistul de risc avizează fişa client pe care apoi o
transmite, împreuna cu restul dosarului de credit, persoanelor abilitate pentru a aproba
sau respinge solicitarea de credit a clientului respectiv.
In final am concluzionat ca :

Societăţile bancare au obligaţia morală şi statutară de a contribui eficient la


rezolvarea problemelor monetare ale clienţilor lor. Pentru a răspunde unui astfel de
deziderat, practic fiecare bancă comercială recurge la un set de mecanisme flexibile,
deseori extrem de complexe, astfel conceput încât să definescă elementee de bază ale
strategiei sale de piată.
Printre aceste mecanisme pot fi, fără a le epuiza pe toate, urmatoarele:
- modalităţile prin care clienţii işi pot constitui, păstra şi utiliza depozitele
bancare la vedere şi la termen;
- tehnicile, procedeele şi instrumentele prin care sunt derulate plăţile şi
încasările prin conturile bancare deschise clienţilor;
- principiile şi procedeele prin care este asigurat accesul clienţilor la valută,
precum şi modul specific în care se înfaptuiesc operaţiile cu mijloacele de
plată străine, inclusiv tranferurile externe;
- elemenetele prin care clienţilor - agenti economici şi persoane fizice - le este
permis accesul la creditele bancar. În acest context, practic fiecare bancă
îmbina elementele strategice proprii, legate fiind de: proporţia creditarii,
tipul creditelor acordate şi nivelul dobânzilor aplicate, garanţiile solicitate,
modalităţile de asigurare ţi reasigurare a riscului, rezolvarea litigiilor;
- sistemul prin care se permite diversificarea serviciilor bancare, practicarea
asistenţei de specialitate şi al consulting-ului bancar.
În prezent, se poate susţine că obiectul organizaţional global al fiecarei bănci
comerciale este acela de a supravieţui în structurile pieţei şi de a-şi consolida structurile
financiare şi de capital. Pentru a fi atins acest obiectiv, fiecare bancă trebuie să-şi
maximizeze funcţia de utilitate socială şi să vizeze creşterea profitabilităţii sale.
Practica ne dovedeşte că orice bancă comercială se poate integra, în mod firesc,
în trendul pozitiv al dezvoltării macroeconomice, de pe o parte, a celei microeconomice,
de pe altă parte, prin două modalităţi, considerate esenţiale:

- să etaleze competitivitate pe piaţa bancară, în concurenţă cu celelalte


bănci comerciale;
- să asigure profitabilitatea necesară programelor şi acţiunilor concrete pe care
le întreprinde în economie.
Pentru băncile comerciale româneşti, creditul reprezintă principala ofertă făcută
clienţilor lor. La rândul său, activitatea de creditare deţine ponderea hotărâtoare, atât
prin prisma fondurilor alocate, cât şi a veniturilor din activitatea curentă a unei bănci.
Într-un astfel de context, prin strategia proprie fiecărei bănci, se urmăreşte cu
precădere promovarea creditului sub diverse forme, atât ca finanţare necesară
desfăşurării normale a activităţii clienţilor, cât şi ca plasament bancar, ca un risc asumat
şi un randament corespunzător.
Politica din ultimii ani a pus în evidenţă câteva caracteristici generale ale
activităţii de creditare din ţara noastră şi anume:
- principala destinaţie a creditelor acordate a constituit-o activitatea economică
de producţie şi mai puţin consumul individual;
- împrumuturile acordate economiei reale au avut doua destinaţii prioritare,
pentru capital de lucru şi creditele pe obiect;
- creditul pe termen scurt deţine o pondere ridicată în volumul total al
creditelor;
- creditul în valută a luat o pondere deosebită, în contextul eforturilor depuse
de agenţii economici, pentru modernizare şi retehnologizare;
- realizarea unor analize din ce în ce mai complexe pentru a aprecia situaţia
economico-financiară e agenţilor economici, performanţele, credibilitatea
acestora; se pune accent atât pe situaţia financiară, bazată pe utilizarea
indicatorilor valorici şi a fluxurilor băneşti previzionate cât şi pe analiza
nefinanciară, bazată pe culegerea şi prelucrarea de informaţie cu caracter
nonfinanciar, atât pe analiză univariabilă cât şi multivariabilă;
- în activitatea de creditare se pune tot mai mult accentul pe analiza
proiectelor, pe realismul afacerilor, pe identificarea şi evaluarea capacităţii
de plata a clienţilor, respectiv pe capacitatea proiectului de a genera venituri;
- creditele se acorda la cererea expresă a clienţilor dar numai acelora cera
îndeplinesc condiţiile legate de modul de constituire şi funcţionare, de
capitalul deţinut, de tipul de activităşi desfăşurate, de nivelul înregistrat al
indicatorilor de bonitate, de garanţiile prezentate, de situaţia conturilor
deschise la alte bănci, de comportamentul său şi serviciul datoriei faţă de
bancă;
- băncile acordă credite pe termen scurt, mediu şi lung în lei şi valută pe seama
resurselor proprii şi a celor atrase, în conformitate cu prevederile din planul
de credite şi resurselor de acoperire, parte componentă a programelor de
activitate, aprobate de AGA şi respectiv Consiliul de Administraţie.
Pentru a îmbunătăţii calitatea activităţii de creditare, unitaţilor bancii le sunt
recomandate urmatoarele:
- de a efectua trimestrial analiza situaţiei economico-financiare a tuturor
clienţilor beneficiari de credite indiferent de forma de proprietate în termen
de 15 zile de la data stabilita prin Normele Ministerului Finanţelor pentru
efectuarea raporturilor de catre societaţile comerciale cu capital de stat.
Scopul analizei îl constituie clasificarea creditelor în funcţie de
performanţele financiare ale clienţilor şi de capacitatea acestora de a-şi
îndeplini obligaţiile asumate prin contracte de credit, luarea masurilor ce se
impun potrivit schimbarilor intervenite în clasificarea creditelor, precum şi
stabilirea şi transmiterea semestriala la centrala bancii a nivelului
provizioanelor necesare a fi constituite în raport cu calitatea portofoliului de
credite.
- de a gestiona şi evalua corect creditele bancare. Nu este nevoie sa se
analizeze întreaga masa de credite, lucru de altfel imposibil, ci doar a unui
set reprezentativ de credite. Procesul de alegere a creditelor ce urmeaza sa fie
inspectate, are o deosebita importanţa, deoarece concluziile desprinse se vor
extinde asupra întregului portofoliu de credite ale bancii.

S-ar putea să vă placă și