UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ”JUSTINIAN PATRIARHUL”

LUCRARE DE SEMINAR LA OMILETICĂ

Predică la Sfântul Ierarh Nicolae

(6 decembrie)

Îndrumător:
Pr.Asist.Dr. Nicușor Beldiman

Student: Mihalcea Cristinel

Specializare: Teologie Pastorală
Anul IV
Grupa a VI-a

2010
 Predică la Sfântul Ierarh Nicolae
(6 decembrie)

”Fiți milostivi, așa cum și Tatăl nostru

este milostiv”(Luca6.36)

Frați creștini,

Alese și pline de bogate învățături sunt sărbătorile rânduite de biserică în

cinstea sfinților, căci pilda vieții lor pământești, luminează ca niște făclii în noapte,
nevoințele noastre spre mântuire, iar rugăciunile lor, asemenea unor cupe de aur
pline cu tămâie, necontenit se înalță către Părintele ceresc pentru izbăvirea
noastră din întunericul păcatului.
Cu adevărat mare și de mult folos este, așadar, sărbătoarea de astăzi, când
întreaga creștinătate ortodoxă cinstește viața și activitatea Sfântului și marelui
Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei. Cu toții știm că el este ”moșul” care
aduce daruri la copii, este sfântul care privește cu blândețe și dragoste din icoana
sa.
Pentru cinstirea lui cea după cuviință, se cuvine așadar să ne aducem aminte,
viața și minunatele sale fapte pentru a lua din trânsele pildă ziditoare de suflet în
drumul nostru spre Hristos.
S-a născut în anul 270 în Patara Lichiei. Părinții săi, Teofan și Nona, oameni
temători de Dumnezeu, au crescut pe fiul lor în duhul învățăturii și al evlaviei
creștine. Pe lângă educația părinților a avut parte și de îndrumările unchiului
Nicolae – episcop al locului, care-l va hirotoni preot.
După moartea părinților, moștenindu-le averea a început să facă fapte de
milostenie ajutând numeroși oameni săraci, orfani și văduve.
La scurtă vreme este rânduit episcop în Mira Lichiei, iar apoi în timpul
persecuției impăraților Dioclețian și Maximian este aruncat în închisoare și supus
la chinuri. Este eliberat împreună cu alți creștini de către împăratul Constantin cel
Mare, urmând ca în anul 325 să participe la Sinodul I Ecumenic de la Niceea,
înfruntându-l pe ereticul Arie.
După o viață zbuciumată de luptă dreaptă în slujba Domnului și a oamenilor,
marele părinte al ortodoxiei a trecut la cele veșnice în ziua de 6 decembrie a
anului 343. Sfintele sale moaște s-au aflat la Mira, apoi la Bari, în Italia, urmând
ca în anul 1967 o parte din ele să fie aduse la Constantinopol. Spre marea noastră
bucurie, mâna cea dreaptă a Sfantului ierarh Nicolae se păstrează la loc de cinste
în Biserica Sf. Gheorghe – Nou din București.

Frați creștini,

Sfântul ierarh Nicolae, făcătorul de minuni, a înțeles şi a trăit, ca puțini alții,

atât virtutea cea mare a iubirii, cât şi virtutea credinței, care i-a luminat viața şi i-a
însuflețit iubirea cu faptele sale de milostenie. Astfel urmând îndemnul
Mântuitorului: ” Să nu știe stânga ta, ce face dreapta ta ”, Sfântul Nicolae aflând
de gândul meschin al unui tată a trei fete, care datorită sărăciei dorea să-și vândă
fiicele unor amatori de plăceri trupești, le aruncă noaptea de trei ori la rând, în
casa lor câte o pungă cu galbeni. Așadar, tatăl și fiicele, salvati fiind și aflând cine
este binefăcătorul, se aruncă plângând la picioarele lui, mulțumindu-i și numindu-l
”înger al cerului”.
Cea mai de seamă virtute a Sfântului Ierarh Nicolae a fost iubirea pe care a
dovedit-o prin nenumăratele sale fapte de binefacere, de ajutorare a aproapelui,
de nealipire a inimii sale de bunurile materiale pe care nu le-a disprețuit, ci cu ele
a ajutat, a mângâiat și a scos pe foarte mulți necăjiți din lipsuri și deznădejde. Prin
viața și faptele sale a demonstrat că adevărata iubire de Dumnezeu se arată în
iubirea de oameni și că acea iubire este curată și binefăcătoare care duce la
iubirea de Dumnezeu. Sfântu Ierarh Nicolae a arătat că adevărata credință în
Dumnezeu zămislește dragostea curată care slujește oamenilor.
Ni se pare că nicăieri nu aflăm o înfățișare mai completă a chipului și vieții
Sfântului Nicolae decât aceea pe care ne-o arată troparul său: ” Îndreptător
credinței, chip blândeților, învățător al înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale,
adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte și cu sărăcia
cele bogate, Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască
sufletele noastre ”.
Rareori evlavia creștină a cuprins în cuvinte atât de puține și de simple chipul
adevăratului ierarh creștin. Sunt puține cuvintele, dar ele înfățișează însușirile
intelectuale, morale și duhovnicești ale sfântului. Fiecare cuvânt din
acest tropar este asemenea unei pietre prețioase dintr-o bijuterie de mare preț.
Ele înfățișează fiecare misiune a sa, și deși pare că se deosebesc una de cealaltă,
împreună formează icoana adevărată a Sfântului Nicolae.
La problemele oamenilor din vremea lui, a raspuns cu blândețe, cu evlavie și cu
smerenie. A arătat că adevărata valoare a lucrurilor și rostul lor este de a ne pune
în relație cu semenii, de a-i ajuta să trăiască o viață demnă. Valoarea unui lucru stă
în binele pe care omul îl poate face semenilor săi cu acel lucru. Banul văduvei din
Evanghelie a fost mai de preț decât banul celui bogat care l-a aruncat în cutia
milelor, numai ca să fie văzut și lăudat de oameni.
Un exemplu de milostenie, demn de urmat, ne este prezentat în pilda ce
urmează, în care se zice că:
Era odată un preot foarte cunoscut pentru milostenia sa. Într-o zi de iarnă un
boier bogat se duce să-i facă o vizită. Intrând în casă, boierul rămâne uimit de ceea
ce văzu în camera de primire a preotului. Mobila era foarte simplă și puțină de tot,
iar pereții erau spoiți cu var și fără tablouri sau covoare.
”Părinte, îl întreabă boierul, ce e sărăcia aceasta din odaie ?”
”Frate, îi răspunde preotul, când intru iarna în casă, pereții nu mi se plâng
niciodată că nu au podoabe pe ei, sau că le este frig. Săracii însă, care intră pe ușa
casei mele, primesc întotdeauna câte o mâncare călduță și câte o hăinuță, care îi
poate apăra de frig.”
Observăm că preotul din pildă nu a pus accentul pe cele lumești, împlinind
cuvintele Mântuitorului: ” Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina
le strică și unde furii le sapă și le fură! ”, ci și-a făcut ” comoară neîmpuținată în
ceruri, unde fur nu se apropie și nici molia nu o strică ”.
Așadar să rugăm pe Sfântul Ierarh Nicolae, să ceară de la Hristos Dumnezeu
iertarea păcatelor noastre, să ne dea duhul dragostei sale, ca trăind în pace,
bunătate și blândețe, și în slujire unul față de altul să dobândim împărăția Tatălui,
și a Fiului, și a Sfântului Duh. Amin.