Sunteți pe pagina 1din 79

INTRODUCERE

În cadrul dezvoltării psihice şi al formării personalităţii adulte, educaţia


ocupă un loc central deoarece, reprezintă influenţa sistematică a dezvoltării
facultăţilor morale, intelectuale şi fizice ale persoanei. Educaţia a fost definită ca
fiind "procesul dobândirii experienţei intelectuale de comportare" 1, înţelegând prin
aceasta asimilarea de informaţii și , mai mult decât atât, formarea gândirii, a sferei
afective, a voinţei, deci formarea și stemului de personalitate.
Când analizăm categoriile de persoane care ajung în penitenciar, constatăm
că sunt persoane care fie2 : au nivel de cultură redus, uneori nu au familie, nu au
locuinţă şi nici o stare de sănătate bună, la aceste mai adăugându-se câteodată şi
învăţări patologice şi dependentă de alcool sau droguri.
Dar cu toate acestea, se merge pe ideea că şi persoanele delicvente
reprezintă o valoare pentru societate, că la un moment dat aceste persoane vor
trebui să părăsească locul de deţinere revenind înapoi în sânul acesteia. De aceea,
pedeapsa privativă de libertate este lipsită de conţinut şi însemnătate şi nu are o
justificare morală dacă persoanele private de libertate nu sunt ajutate să devină
membri utili societăţii. Doar relaţiile umane purtătoare de valori pot îmbunătăţi
scara de valori a persoanelor private de libertate .
Educaţia ajută şi contribuie la disciplină şi la siguranţă în penitenciar,
aceasta, deoarece activităţile educative îi ajută pe cei încarceraţi să se destindă, să-
şi elibereze tensiunile, să se exprime şi să-şi dezvolte aptitudinile mentale şi fizice.
O instruire bună se răsfrânge asupra calităţilor şi asupra potenţialului pozitiv al
cursanţilor; îi face să se simtă mai umani, îi leagă de societatea din afara
penitenciarului.
Educaţia ajută ca penitenciarul să devină un mediu mai uşor suportabil,
efectele negative asupra personalităţii sunt diminuate, iar sănătatea şi siguranţa
deţinuţilor se îmbunătăţesc. Pentru a se bucura de succes, educaţia în penitenciare
1
Alexei Nikolaevich Leontiev, psiholog rus, (1903-1979)
2
Gheorghe Florian, Dezvoltarea umană în penitenciare
are nevoie de: un spaţiu fizic şi posibilităţi de mişcare şi de interacţionare, un
spaţiu psihologic în care persoanele private de libertate să se poată simţi autonome
şi să poată avea opţiuni, precum şi posibilitatea de a-şi exprima gândurile şi
sentimentele.
Cu toate acestea, pot apărea mici diferenţe între urmărirea obiectivului
educaţional şi obiectivul regimului penitenciar, având în vedere faptul că educaţia
se concentrează mai mult pe potenţialul uman şi încurajează participarea şi
opţiunea, și stemele de siguranţă se axează uneori, căutând să ţină sub control
comportamentul persoanelor private de libertate, pe masuri riguroase și uneori
chiar dure . Totuşi, aceste contradicţii sunt uşor conciliabile, pentru că un serviciu
educativ bine pus la punct poate să ofere opţiuni constructive pentru regimurile
penitenciare.
Un alt lucru demn de luat în seama este reticenţa pe care persoanele private
de libertate o prezintă atunci când vine vorba de participarea la diferitele programe
pe care aşezământul de deţinere le pune la dispoziţia acestora.

CAPITOLUL I

CONCEPTUL DE EDUCAŢIE

Etimologic: educatio (lat.), substantiv derivat din educo-educare (a creşte, a


hrăni, a îngriji) şi din educo-educere (a ridica, a înălţa).
2
- I. Kant: educaţia= „activitate de disciplinare, de cultivare, de civilizare şi de
moralizare a omului, scopul ei fiind dezvoltarea în individ a întregii
perfecţiuni de care acesta este susceptibil”;
- Jean Piaget: „transformarea conştiinţei, a psihismului individual în raport cu
valorile conştiinţei comune, prin facilitarea şi accelerarea adaptării, cu
subprocesele ei - acomodare şi asimilare”;
- Şt. Bârsănescu: „activitate conştientă de influenţare a educabilului printr-o
triplă acţiune de îngrijire, îndrumare, cultivare, în direcţia sensibilizării sale
faţă de valorile culturale şi, ulterior, pentru crearea acestora”.

Conceptul de educaţie a făcut obiectul şi a fost pe larg dezbătut în cadrul


unei comisii internaţionale de experţi reunite sub egida UNESCO în conducerea lui
Jacques Delors3. Rezultatele acestor preocupări  au fost cuprinse într-un raport cu
titlul: "Capacitatea de a învăţa: Comoara din noi" (orig. "Learning - the Treasure
Within"). Acest raport schiţează un concept cuprinzător al educaţiei :

„Faptul că învăţăm de-a lungul întregii noastre vieţi se sprijină pe patru piloni:
'învăţăm, pentru a cunoaşte', învăţăm, pentru a şti cum să acţionăm', 'învăţăm,
pentru a şti cum să convieţuim', 'învăţăm pentru viaţă '”.

- Procesul de învăţare cu scopul de a cunoaşte, presupune faptul de a


combina cunoştinţele generale cu posibilitatea de a aprofunda. Într-o anumită
măsură, acest lucru înseamnă şi a învăţa cum să învăţăm, pentru a trage foloase de
pe urma ocaziilor care se oferă pe parcursul studiului de-a lungul vieţii.
- Faptul de a învăţa, pentru a şti cum să acţionăm, nu vizează doar
calificările profesionale, ci şi competenţa fiecăruia de a se putea adapta la situaţii
noi şi de a lucra în echipă. Acest punct cuprinde şi aplicarea practică a celor
învăţate prin intermediul diverselor experienţe cumulate în contextul social şi
profesional.
3
Jacques Delors - fost preşedinte al Comisiei Internaţionale pentru Educaţie, fost preşedinte al Comisiei Europene
3
- Pentru a învăţa cum să convieţuim, trebuie neapărat să dezvoltăm o
capacitate de înţelegere a celorlalţi, precum şi de a intra în contexte globale de
dependenţă, ca de exemplu prin proiecte comune şi strategii de depăşire a situaţilor
conflictuale. Aici trebuie respectate valori fundamentale precum pluralismul,
înţelegerea reciprocă.
- În fine, a învăţa pentru viaţă presupune o dezvoltare mai bună a propriei
personalităţi, precum şi posibilitatea de a putea acţiona cu o mai mare autonomie, 
cu o capacitate de judecată şi o responsabilitate sporită. Pentru atingerea acestor
obiective, în educaţia unui individ nu trebuie omis nici unul dintre potenţialurile
acestuia: memoria, puterea sǎ de judecată, simţul estetic, îndemânarea sau
capacităţile sale comunicative.
Astfel orice persoană - fie ea copil, tânăr sau om matur  - trebuie să fie
capabil să profite de şansele educaţionale, potrivite necesarului său de cunoştinţe.
Acest necesar cuprinde atât tehnica învăţatului (ca de exemplu scrisul şi cititul,
exprimarea orală, socotitul şi rezolvarea problemelor) cât şi conţinuturile
fundamentale (precum  cunoştinţele, capacităţile, valorile şi atitudinile), de care
fiecare om are nevoie pentru a supravieţui, pentru a-şi dezvolta pe deplin
capacităţile, pentru a trăi şi munci cu demnitate, pentru a putea participa cu
întreaga lui fiinţă la dezvoltarea societăţii, pentru a-şi ameliora calitatea vieţii,
pentru a fi capabil să ia decizii corecte.
Aceste principii reprezintă principalele linii directoare în activitatea
desfăşurată de serviciile de reintegrare psihosocială întrucât persoanele cu care
acest serviciu lucrează, au ajuns în stare de detenţie, exact pentru că nu au fost
învățate cum trebuie procedat în anumite situații, motiv pentru care au săvârşit
faptele pentru care au fost condamnați sau pentru care se află în arest preventiv,
aceste persoane trebuiesc să fie învăţate cum anume să înveţe, astfel încât să nu
mai ajungă în poziţia de a mai săvârşi vreo infracţiune, trebuie să înveţe cum să
convieţuiască, aceasta însemnând capacitatea de a-i înţelege, dar şi de a dezvolta
diverse relaţii care sǎ aive la bază înţelegerea reciprocă, în final toate acestea având

4
ca punct final dezvoltarea personalităţii acestora în vederea unei autonomii mai
mari, o capacitate de judecată sporită, la fel și responsabilitatea.
Educaţia încurajează implicarea tinerilor şi a adulţilor în viaţa comunităţii,
ca persoane active şi responsabile. Aşa cum arată T.H. Marshall, în cartea
intitulată, “ Cetăţeanul şi clasa socială4 ” : "calitatea de cetăţean poate fi efectivă
numai când este asigurat accesul la cele trei tipuri principale de drepturi". în acest
fel, el identifică trei componente ale cetăţeanului:

• componenta civilă, care include drepturile privind libertăţile individuale;


• componenta politică, respectiv dreptul de a participa la exercitarea puterii
politice, de a vota şi de a fi ales;
• componenta socială a cetăţeanului, care se referă la dreptul de a avea un
standard de viaţă la un nivel adecvat, acces egal la educaţie, sănătate şi un
venit minim garantat.

Funcţiile educaţiei

- funcţia de bază: dezvoltarea personalităţii în vederea integrării sociale;


- funcţii principale: funcţia culturală (transmiterea valorilor), funcţia
politică (valori civice care reglementează raporturile cu ceilalţi), funcţia
economică (valori tehnologice, aplicative, capacitatea de realizare a unor activităţi
utile social).

Caracteristici generale ale educaţiei

- Caracterul teleologic - orientarea finalistă, importanţa finalităţilor educaţiei;

- Caracterul axiologic – raportarea la valori

4
T.H. Marshall, Cambridge University Press, 1950
5
- Caracterul prospectiv - raportarea la situaţii viitoare, sesizarea tendinţelor de
evoluţie şi a transformărilor necesare

- Caracterul dialectic al educaţiei - complexitatea activităţii de formare-dezvoltare


a personalităţii (reconstrucţia permanentă a factorilor implicaţi în
educaţie).valori general umane, cu origine culturală, exprimate pedagogic.

Educaţia şi Regimul Penitenciar

Educaţia, pe de o parte, şi aplicarea Regimului de executare a pedepselor


privative de libertate, pe cealaltă parte, reprezintă două activităţii complexe şi
importante în procesul aplicare a pedepsei privative de libertate, dar intre
obiectivele celor două activităţi pot apărea uneori mici diferenţe. Tensiunile de
această natură trebuie să fie abordate astfel încât să poată fi soluţionate, iar
obiectivele atinse.
În unele domenii, sectorul educativ şi penitenciarul pot avea păreri
divergente cu privire la metodele de gestionare a deţinuţilor. O parte dintre
problemele cu care se poate confrunta procesul de educaţie sunt:
 transferul unui deţinut dintr-un aşezământ în altul poate să fie
pus în aplicare, fără să se ţină cont de continuitatea studiilor;
 unele măsuri disciplinare adoptate de administraţia penitenciară
pot să determine ca un cursant să fie privat de cursuri pentru o
perioadă de timp;
 poate să fie dificil să se realizeze activităţi în exteriorul
aşezământului, chiar dacă fac parte integrantă din instruire
(excursii etc.);
 spaţiile suprapopulate şi uneori inadecvate pot afecta procesul de
predare;

6
Ceea ce trebuie arătat este că educaţia în penitenciar are două roluri distincte, unul
ce se adresează societăţii civile, deoarece prin activitățile desfăşurate au ca scop
redarea unui individ funcţional din punct de vedere social, în timp ce al doilea este
adresat însăşi aşezământului de deţinere, întrucât prin intermediul acestor activităţi
se obţine un efect de stabilizare la nivelul persoanelor ce se află în executarea unor
pedepse, aceştia ajungând să găsească un oarecare refugiu în cadrul activităţilor
desfăşurate de acest departament, lucru ce oferă siguranţă în executarea serviciului
de către lucrătorii ce-şi desfășoară activitatea în zona siguranţei deţinerii.

CAPITOLUL II

REGLEMENTARI INTERNAŢIONALE PRIVIND EDUCAŢIA


ÎN PENITENCIAR

Principalul act de reglementare a educaţiei a persoanelor private de libertate


în legislaţia internaţională îl reprezintă :

7
RECOMANDAREA NR. R (89) 125 A COMITETULUI DE MINIŞTRI AL
STATELOR MEMBRE CU PRIVIRE LA EDUCAŢIE
(adoptată de Comitetul de Miniştri la 13 octombrie 1989, în cadrul celei de a
429-a reuniuni a Miniştrilor Adjuncţi)

În cadrul acestei Recomandări s-a ţinut cont de o serie de aspecte cu privire


la rolul educaţiei asupra persoanelor private de libertate. În primul rând s-a ţinut
cont de faptul că dreptul la educaţie este un drept fundamental, de importanţa pe
care o are educaţia în dezvoltarea individului şi a comunităţii, de faptul că un
procent mare de deţinuţi nu a cunoscut decât puţine experienţe educaţionale
eficiente şi că, din acest motiv, au nenumărate nevoi în materie de educaţie. S-a
luat de asemenea în considerare faptul că educaţia în penitenciar ajută la
umanizarea penitenciarelor şi la ameliorarea condiţiilor de detenţie şi că educaţia
în penitenciar este un mijloc important de facilitare a întoarcerii deţinutului în
societate;
Ţinând cont de Recomandarea nr. R(87) 3 cu privire la regulile de
penitenciare europene şi de Recomandarea nr. R(81) 17 cu privire la politica de
educare a adulţilor, comitetul de miniştrii a recomandat guvernelor statelor
membre ca6 :
“1. Toţi deţinuţii trebuie să aibă acces la educaţie: aceasta trebuie să
includă educaţia de bază, formarea profesională, activităţile de creaţie şi culturale,
educaţia fizică şi sportul, educaţia socială şi posibilitatea de a frecventa o
bibliotecă;
 
2. Educaţia în penitenciar ar trebui să fie similară cu cea desfăşurată în
exterior, pentru categorii corespunzătoare de vârstă, iar posibilităţile de educare
trebuie să fie cât mai multe;
 
5
Recomandarea nr. R(89) 12, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, adoptată la data de 13 octombrie 1989
6
Recomandarea nr. R(89) 12, adoptată 13 octombrie 1989, alin 1 - 6

8
3. Educaţia în penitenciar trebuie să aibă în vedere dezvoltarea în ansamblu
a persoanei, ţinându-se cont de mediul său social, economic şi cultural;
 
4. Toţi cei care sunt implicaţi în administrarea și stemului penitenciar şi în
gestionarea aşezămintelor de detenţie ar trebui, în măsura în care este posibil, să
sprijine şi să încurajeze educaţia;
5. Educaţia nu ar trebui să fie considerată ca fiind mai puţin importantă
decât munca din cadrul regimului penitenciar, iar deţinuţii nu ar trebui să suporte
prejudicii financiare dacă participă la activităţile de educaţie;
 
6. Ar trebui să fie întreprinse toate eforturile pentru a încuraja deţinutul să
participe, în mod activ, la toate formele de educaţie;
 
77. Ar trebui să fie puse în aplicare programe de perfecţionare pentru a se
asigura că educatorii din penitenciare adoptă metodele de educaţie corespunzătoare
adulţilor;
 
8. O atenţie specială ar trebui să fie acordată deţinuţilor care au dificultăţi
de citire şi de scriere;
 
9. Formarea profesională ar trebui să tindă spre dezvoltarea mai vastă a
persoanei, ţinându-se cont de evoluţia pieţei forţelor de muncă;
 
10. Deţinuţii ar trebui să aibă acces liber la o bibliotecă bine dotată, cel
puţin o dată pe săptămână;
 
11. Ar trebui să fie dezvoltate şi încurajate educaţia fizică şi sportul;
 

7
Recomandarea nr. R(89) 12, adoptată 13 octombrie 1989, alin 7 - 14
9
12. Ar trebui să se acorde o atenţie deosebită activităţilor de creaţie şi
culturale, deoarece acestea oferă deţinuţilor posibilităţi speciale de desfăşurare şi
de exprimare;
 
13. În educaţia socială ar trebui să fie incluse elemente practice care să
permită deţinutului să-şi gestioneze viaţa cotidiană din penitenciar, cu scopul
facilitării întoarcerii sale în societate;
 
14. Deţinuţilor ar trebui să li se permită, pe cât este posibil, să participe la
procesul de învăţământ care se desfăşoară în exteriorul penitenciarului;
 
158. Comunitatea exterioară ar trebui să se implice, cât mai mult posibil, în
procesul educaţional al deţinuţilor, în cazul în care acesta se desfăşoară în
interiorul penitenciarului;
 
16. Ar trebui să se ia măsuri pentru a permite deţinuţilor să-şi continue
educaţia după liberare;
 
17. Ar trebui să fie puse la dispoziţia penitenciarelor credite, echipament şi
personal didactic, pentru a permite deţinuţilor să primească o educaţie
corespunzătoare.”

Obiectivele educaţiei în penitenciare conform Recomandării


nr. R(89) 12a

Conform Recomandării nr. R(89) 12 a Obiectivele Educaţiei în


penitenciare nu trebuie să fie mai puţin importante decât cele ale educaţiei din
exterior. Mai ales, obiectivele educaţiei în penitenciare trebuie să fie aceleaşi cu
8
Recomandarea nr. R(89) 12, adoptată 13 octombrie 1989, alin 15 - 17
10
cele ale educaţiei pentru adulţi. Serviciile de educaţie din penitenciare trebuie să
aibă ca obiectiv, înainte de toate, facilitarea dreptului la instruire, de care
beneficiază orice om şi care constituie cheia desăvârşirii lui ca persoană.
Dreptul la instruire este definit în declaraţia adoptată la cea de a 4-a Conferinţă
internaţională a UNESCO9 cu privire la educaţia pentru adulţi:
- dreptul de a citi şi de a scrie;
- dreptul de a întreba şi de a reflecta;
- dreptul la imaginaţie şi la creaţie;
- dreptul de a citi despre mediul său şi de a-şi scrie memoriile;
- dreptul de a accede la resursele educative;
- dreptul de a dezvolta competenţe individuale şi colective.
În 1981, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a recomandat o
politică de educaţie pentru adulţi, printr-o abordare la fel de vastă şi de dinamică,
identificând-o, printre altele, ca fiind “un factor fundamental al egalităţii de şanse
în domeniul educaţiei şi al democraţiei culturale”. În anexa la această recomandare
se prevede că “în privinţa obiectivelor politicii educaţiei pentru adulţi, este
important:

1.să se considere educaţia pentru adulţi ca fiind unul dintre factorii de


dezvoltare economică şi socială;
2.  să se ia în considerare, în educaţia pentru adulţi, persoana în totalitatea
sǎ şi în întreg contextul său social, economic şi cultural şi, în acest scop,
să se diminueze în continuare discrepanţele între instruirea generală şi
formarea profesională;
3.   să se integreze educaţia pentru adulţi, în mod progresiv, în și stemul
global al educaţiei permanente, dezvoltând la toate nivelurile de
educaţie abordări şi metode care să permită adulţilor să facă faţă
diverselor nevoi educaţionale, cu care se vor confrunta de-a lungul
vieţii;
9
Recomandarea nr. R(89) 12, adoptată 13 octombrie 1989, Cap II, alin 2.2
11
4.   să promoveze, cu ajutorul educaţiei pentru adulţi, dezvoltarea rolului
activ şi al atitudinilor critice, atât la femei cât şi la bărbaţi, în calitate de
părinţi, de producători, de consumatori, de utilizatori ai mass-media, de
cetăţeni şi de membri ai comunităţii;
5.   pe cât este posibil şi în conformitate cu situaţia naţională, să raporteze
dezvoltarea educaţiei pentru adulţi, la modurile de viaţă, la
responsabilităţile şi la problemele adulţilor respectivi;
6.   să stimuleze întreprinderile comerciale şi industriale, ca şi
administraţiile şi serviciile publice, să promoveze educaţia pentru adulţi,
ţinând cont - în plus faţă de necesităţile tehnice – şi de nevoile de
instruire care ţin de democraţia industrială şi de dezvoltarea socio-
culturală;
7. să încurajeze cooperarea între organizaţiile publice, voluntare şi cele
particulare de educaţie pentru adulţi (inclusiv, universităţile) şi alte
instituţii de educaţie şi servicii sociale, în domenii ca: sănătate, calitatea
vieţii şi a mediului, locuinţe, loc de muncă, familie, cultură şi timp
liber;
8. să sprijine cercetarea în domeniul educaţiei pentru adulţi având în
vedere crearea de activităţi şi de locuri de muncă, în special a acelora
care să răspundă nevoilor sociale neacoperite de întreprinderile private
sau de sectorul public.”

REGLEMENTĂRI INTERNE PRIVIND EDUCAŢIA ÎN


PENITENCIAR

Principalul act de reglementare a educaţiei a persoanelor private de libertate


în legislaţia internaţională îl reprezintă:

12
LEGEA nr. 27510 din 4 iulie 2006 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

În cuprinsul legii privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de


organele judiciare legiuitorul reglementează activităţile educative ce urmează să fie
desfăşurate cu persoanele private de libertate . Persoana condamnată este inclusă în
programe care au următoarele obiective:

a) desfăşurarea de activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere


psihologică și asistenţă socială;

b) instruirea şcolară;

c) formarea profesională.”

Legiuitorul mai prevede că activităţile educative, culturale, terapeutice, de


consiliere psihologică şi asistenţă socială se organizează în fiecare penitenciar şi au
ca scop reintegrarea socială a persoanelor condamnate la pedepse privative de
libertate.
Tot aici mai este prevăzut că aceste tipuri de activităţi educative vor fi
realizate de serviciile de educaţie, consiliere psihologică şi asistenţă socială din
cadrul penitenciarelor, că la aceste activităţi pot fi desfăşurate cu participarea
consilierilor de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, a
voluntarilor, a asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi a altor reprezentanţi ai societăţii
civile.
În cadrul legii 275/2006 mai apare stipulat că pentru fiecare persoană
condamnată se întocmeşte un plan de evaluare şi intervenţie educativă de către
serviciul de educaţie, consiliere psihologică şi asistentă socială din cadrul fiecărui
loc de deţinere.

10
Legea nr. 275 din 4 iulie 2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal; publicată în monitorul oficial nr. 627 din 20 iulie 2006

13
Instruirea şcolară

În ceea ce priveşte instruirea şcolară legiuitorul prevede în contextul legii


că11 :
“în penitenciare se organizează cursuri de şcolarizare pentru ciclul primar,
gimnazial și liceal”.
Cursurile de şcolarizare a persoanelor condamnate la pedepse privative de
libertate se organizează şi se desfăşoară în condiţiile stabilite de Ministerul
Educaţiei și Cercetării împreună cu Ministerul Justiţiei, cu personal didactic
asigurat și salarizat de inspectoratul şcolar în a cărui raza teritorială este tuat
penitenciarul. Cheltuielile ce le implică această activitate sunt suportate de
Ministerul Educaţiei și Cercetării şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
În vederea protejării intereselor persoanelor private de libertate în conţinutul
diplomelor nu se fac menţiuni cu privire la absolvirea cursurilor pe perioada
executării pedepsei privative de libertate.
Pe perioada deţinerii persoanele private de libertate pot urma cursuri de
învăţământ universitar în forma frecvenţă redusă, cheltuielile legate de această
activitate sunt suportate de persoanele condamnate sau de alte persoane fizice ori
juridice.

CAPITOLUL III

TIPURI DE EDUCAŢIE

Conform publicaţiei Ghidul Educatorului12, lucrare editată de Centrul de


Resurse Umane al ANP, educaţia persoanelor private de libertate se împarte în :
11
Legea nr. 275 din 4 iulie 2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal; publicată în monitorul oficial nr. 627 din 20 iulie 2006
12
Ghidul Educatorului, Centrul de Resurse Juridice ANP, Bucureşti, (2004)
14
Educaţia socială şi personală

Multe ţări au forme specifice de educaţie privind rolul individului în


societate, ajutând tinerii să se pregătească pentru a face faţă situațiilor în care vor fi
puşi în viitor. Acestea pot include, pe lângă aspecte cetăţeneşti, şi activităţi de timp
liber - sport, muzică, artă, asociere la un club sau alte forme de cultură şi vizează şi
relaţiile interpersonale.

Educaţie morală / Educaţie pentru valori

Educaţia pentru valori este, de asemenea, o parte comună în programele


educaţionale din majoritatea ţărilor, dar de multe ori ridică două mari semne de
întrebare: ce valori trebuie să ţintească educaţia şi cum se poate şti care din aceste
valori sunt cele mai relevante pentru specificul nostru cultural. Sunt probleme
comune cărora trebuie să le facă faţă toţi cei angajaţi în acest domeniu al educaţiei,
iar drepturile omului oferă un mijloc corespunzător de adresabilitate. Drepturile
omului nu numai că sunt bazate pe valori care sunt comune fiecărei culturi şi religii
majore, dar sunt recunoscute a fi universale în aproape toate ţările din lume.
Nimeni nu poate fi criticat că predă valorile corespunzătoare drepturilor omului.

Educaţie juridică

Este, poate, cea mai "formală" educaţie din toate domeniile discutate până
acum, dar educaţia juridică nu se referă numai la învăţarea legilor deja existente, ci
în special la dezvoltarea respectului pentru reguli, legi şi pentru principiile
fundamentale ale justiţiei.

Legătura dintre educaţia juridică şi cea privind drepturile omului se poate


realiza pe două nivele diferite:

 în primul rând, în dreptul specific, care protejează orice persoană de


desfăşurarea unui proces injust şi,

15
 în al doilea rând, la nivelul dreptului internaţional. Instituţiile
Organizaţiei Naţiunilor Unite, Curtea Europeană pentru Drepturile
Omului şi alte organisme regionale sau naţionale sunt instituţii legale
care există pentru protecţia drepturilor omului.

Tipuri de abordări educaţionale

Este important să înţelegem abordarea educaţională pe care am avut-o în


vedere. Educaţia pentru democraţie este o educaţie pentru schimbare, atât
personală, cât şi socială. Ea implică formarea şi dezvoltarea acelor abilităţi şi
competenţe de a fi cetăţeni care respectă legea şi care pot participa la viaţa în
comunitate respectând şi protejând drepturile celorlalţi. Punctul central este
procesul educaţional de acumulare a cunoştinţelor, atitudinilor, aptitudinilor şi
valorilor.

În acest proces trebuie:

- trebuie pornit de la ceea ce participanţii ştiu deja, de la opiniile şi


experienţele lor, iar pe această bază trebuie căutat, să descoperim şi să
experimentăm idei şi experienţe noi;
-încurajaţi participanţii să îşi aducă contribuţia la discuţii, să se asculte şi să
înveţe unii de la alţii cât mai mult posibil;
-ajutaţi participanţii să transpună cele învăţate în acţiuni simple, dar eficiente,
care să demonstreze că au asimilat cunoştinţele dobândite şi reacţionează cel
puţin la unele din ele.

Aceste competenţe, în special atitudinile şi valorile comunicării, gândirea


critică şi autocritică, toleranţa şi respectul nu pot fi învăţate; ele trebuie dobândite
prin experienţă.

16
Învăţarea prin cooperare (conlucrare)

Cooperarea înseamnă munca împreună cu alţii, pentru realizarea unui scop


comun. în procesul de învăţare prin conlucrare, participanţii lucrează împreună
pentru a obţine rezultate care sunt benefice atât pentru fiecare în parte, cât şi pentru
toţi membrii grupului.

Învăţarea prin cooperare este mai eficientă şi conduce la: rezultate mai bune;
mai multă atenţie, suport şi responsabilitate în relaţia cu ceilalţi; mai multă sănătate
psihică, competenţă socială şi încredere în și ne. Acestea sunt în contrast cu ceea ce
se întâmplă în cazul în care procesul educativ este structurat pe o formă
competitivă. Învăţarea competitivă promovează interesul personal, lipsa de respect
pentru ceilalţi, aroganţa învingătorilor care au lucrat împotriva celorlalţi în
realizarea unui scop care poate fi atins numai de câţiva, în timp ce cei care au
pierdut îşi pierd motivaţia şi încrederea în propriile forţe. Componentele esenţiale
ale cooperării sunt: interdependenţa pozitivă, interacţiunea faţă în faţă, răspunderea
individuală şi de grup şi abilităţile interpersonale. Cea mai eficientă cale de
promovare a învăţării prin cooperare este realizată prin munca în grupuri
structurate.

Participarea la activităţi

Participarea înseamnă că membrii grupului iau deciziile în funcţie de ceea ce


au reţinut şi modul în care au reţinut cunoştinţele din conţinutul programelor
educaţionale. Prin participare, persoanele implicate îşi formează sau dezvoltă
competenţe diferite, inclusiv cea de luare a deciziilor, de ascultare, empatie şi
respect pentru alţii, asumarea responsabilităţii pentru propriile decizii şi acţiuni.
Rolul mediatorului (educator, profesor, psiholog) este acela de a încuraja, de a
ajuta şi susţine participarea componenţilor grupului în procesul educaţional.

Învăţarea empirică (empiric - care se bazează pe experienţă)


17
Se bazează pe un ciclu de învăţare, care cuprinde 5 etape:
Etapa 1
Experimentând
(activitate, “de a face”)

Etapa 5 Etapa 2
Aplicând Raportând
(folosirea a ceea ce au (împărtăşirea
învăţat, schimbarea reacţiilor şi
vechilor observaţiilor despre
comportamente) ce s-a întâmplat)

Etapa 4 Etapa 3
Generalizând Reflectând
Fig. 113 (discutarea modelelor şi
(discutarea şabloanelor şi
ce au învăţat participanţii dinamicilor pentru a
în relaţia cu „lumea pătrunde înăuntrul
reală) experienţei)

Activităţi folosite ca mijloace pentru învăţarea empirică

Activităţile pot ajuta la spargerea barierelor artificiale dintre participanţi şi


pot asigura modalităţi de realizare a legăturii dintre subiecţi şi aria noastră de
interes într-un fel inedit.
Într-o şedinţă educaţională non-formală, acest gen de activitate poate trezi
interesul pentru o problemă anume deoarece abordează învăţarea într-un mod non-
didactic, care, deseori, este mult mai acceptat de categoria de persoane care fac
obiectul preocupării noastre.

Activităţile ajută participanţii:

• să fie motivaţi să înveţe pentru că este amuzant;


• să îşi dezvolte cunoştinţele, aptitudinile, atitudinile şi valorile; jocurile
creează un mediu sigur datorită faptului că, prin modul în care se desfăşoară,

13
Ghidul Educatorului, Centrul de Resurse Juridice ANP, Bucureşti, (2004), pag. 20
18
permit să se experimenteze comportamente noi, iar în cazul producerii unor
greşeli, consecinţele nu sunt de gravitatea celor și milare comise în viaţa reală;
• să se schimbe; activităţile constituie o modalitate de transmitere a unor
mesaje pe care participanţii le pot alege şi adopta în relaţiile cu ceilalţi;

• să se implice; activităţile încurajează participarea chiar şi a celor mai puţin


expresivi şi dominanţi membri ai grupului;
• să îşi asume responsabilităţi; deoarece toţi participanţii contribuie cu propriile
lor experienţe şi aptitudini, fiecare grup se implică în joc la propriul nivel şi în
propriul mod;
• încurajează încrederea de și ne şi dezvoltă încrederea în forţele proprii;
activităţile asigură o structură care poate fi folosită pentru a reduce dependenţa
faţă de un lider cunoscut ca unul care "ştie tot" (face tot). Participanţii sunt
obligaţi să accepte unele responsabilităţi pentru a-şi realiza propria parte din
munca comună;
• să se simtă solidari cu ceilalţi; activităţile încurajează coeziunea grupului,
simţul de identitate şi solidaritate de grup.
Activităţile oferă un cadru general şi structurează experienţele grupului în
aşa fel încât să permită lucrul fără a ţine cont de limite, în fel propriu şi în funcţie
de experienţele şi competenţele participanţilor. Realizate cu multă atenţie,
activităţile sunt metode eficiente de învăţare în cadrul unui proces orientat clar spre
un obiectiv.

Încurajarea participanţilor la activităţi

Termenul de "mediator" desemnează persoanele care pregătesc, prezintă şi


coordonează activităţile. Un mediator este cineva care ajută participanţii să
descopere de câte cunoştinţe dispun deja, care îi încurajează să înveţe mai mult şi îi
ajută să-şi exploreze propriul potenţial. încurajarea înseamnă crearea unui mediu în
care participanţii învaţă, experimentează, explorează şi se dezvoltă. Este un proces
19
de participare în mod egal, în care dai şi primeşti. Nu este problema unei persoane,
unui "expert" care furnizează cunoştinţe şi aptitudini celorlalţi. Toată lumea trebuie
să câştige împărtăşind din experienţa sa, mediatori şi participanţi, în aceeaşi
măsură.

Un exemplu de activitate prin intermediul căreia au fost atinse în mare


măsură toate criteriile enumerate mai înainte, este cea organizată în anul 2009 în
penitenciarul Poarta Albă de către Organizaţia Stanca Veacurilor, activitatea ce
presupunea scoaterea din penitenciar a unui grup de persoane private de libertate,
atent selecţionate, în vederea participării la un concurs de pescuit. Doar că
organizatorii au pus la cale un concurs de pescuit inedit, întrucât participanţilor nu
li s-au oferit de la început echipamentul necesar pescuitului, ci câteva materiale de
bază cu ajutorul cărora ar fi putut să pescuiască, însă după ce reuşeau prima
captură, primeau undiţa şi restul de materiale necesare. Astfel unii dintre ei au
cooperat în vederea obţinerii primei capturi, alţii au venit cu unele soluţii
inovative, ca până la final fiecare dintre ei să fi ajuns să desfăşoare o activitate
recreativă, cea de a pescui, în condiţii optime. După încheierea concursului,
participanţii au gătit ceea ce reuşiseră să prindă în decursul zilei.

Aceasta reprezintă o activitate care a avut efect educativ pentru participanţi,


în ceea ce priveşte modalităţile de a se descurca în situaţii inedite şi capacitatea,
dar şi disponibilitatea de a lucra în grup, a avut un efect motivant, întrucât cei ce au
participat sunt persoane care de lungul detenţiei au avut un comportament adecvat,
s-au implicat în celelalte activităţi desfăşurate în penitenciar şi s-a hotărât de cei ce
îi evaluau că şi-au însuşit obiectivele ce se urmăreau prin intermediul acelor
activităţi, astfel că persoanele private de libertate participante vor avea toate
motivele să îşi menţină această conduită, pentru a putea participa şi pe viitor la
astfel de activităţi, iar în cele din urmă a reprezentat o motivaţie şi pentru celelalte
persoane private de libertate, determinându-le la un comportament adecvat şi la o
mai mare implicare în activităţile desfăşurate în cadrul penitenciarului, deoarece

20
aceasta reprezintă una dintre marile probleme, şi anume faptul că persoanele
private de libertate nu găsesc motivaţia necesară pentru a se implica.

CAPITOLUL IV

GRUPUL DE LUCRU

Vorbim de un grup de lucru când mai multe persoane lucrează


împreună, combină aptitudinile şi talentele lor diferite şi îşi unesc eforturile
pentru a realiza un scop. Munca în grup:
- încurajează responsabilitatea: când participanţii simt că stăpânesc ceea
ce fac, de regulă se implică în realizarea scopului şi sunt preocupaţi
ca rezultatul să fie bun;
- dezvoltă abilităţile de comunicare: participanţii trebuie să asculte, să
înţeleagă ceea ce spun ceilalţi, să fie receptivi la ideile lor şi să fie
capabili să-şi continue gândurile mai departe;
- dezvoltă colaborarea şi cooperarea: participanţii învaţă repede că,
lucrând împreună pentru un ţel comun, o fac mai bine în cooperare
decât dacă s-ar concura unul pe celălalt;
- implică abilităţi de luare a deciziilor în consens: participanţii învaţă
repede că modul cel mai bun de a lua decizii este să ţină cont de
toate informaţiile disponibile şi să găsească o soluţie care să
mulţumească pe toată lumea; unii pot avea sentimentul că au fost
lăsaţi în afara procesului decizional şi pot perturba activitatea
grupului, nefiind de acord cu deciziile luate de ceilalţi participanţi.

Tehnici de lucru în grup

21
În capitolul care cuprinde tehnici de lucru, vom face menţiuni cu privire
la "brainstorming" sau "jocul de rol" (role-play). Cele ce urmează explică
aceşti termeni şi dau câteva indicaţii privind modul în care se utilizează.
De reţinut că succesul muncii în grup se poate realiza numai dacă este
orientată spre un obiectiv determinat. Trebuie să fie o întrebare clară care
necesită răspunsuri sau o problemă bine definită care are soluţii.

Brainstorming
(brain - creier; storm = furtună):

Este modalitatea de a introduce un nou subiect, încurajând creativitatea


şi generând foarte repede o multitudine de idei. Poate fi folosită pentru
rezolvarea unei probleme specifice sau pentru a găsi răspuns la o întrebare.

Scrierea pe perete

Este o formă a brainstorming-ului. Participanţii îşi scriu ideile pe o


bucăţică de hârtie (de exemplu, pe Post-it) şi le lipesc pe pereţi. Avantajul
acestei metode constă în faptul că participanţii pot sta jos şi se pot gândi în
linişte, fără a fi influenţaţi de ideile celorlalţi, iar bucăţile de hârtie pot fi
repoziţionate pentru a realiza grupuri de idei.

Discuţia

Discuţiile constituie o modalitate bună pentru ca mediatorul să descopere care


este atitudinea participanţilor faţă de problema abordată. Este foarte important în
educaţia juridică şi în cea privind drepturile omului deoarece, aşa cum este
bine cunoscut, participanţii au nevoie să exploreze şi să analizeze acest gen
de subiecte pentru ei înşişi. Ştirile, posterele şi studiile de caz sunt
instrumente utile pentru stimularea discuţiilor. Se poate începe întrebând
participanţii "Ce credeţi despre...?

22
Grupuri mici de lucru

Lucrul în grupuri mici se utilizează în contrast cu lucrul cu întregul


grup. Este o metodă de a-i încuraja pe toţi să participe şi să îi ajute să-şi
dezvolte abilităţile de lucru în grup. Mărimea unui grup mic depinde de
lucruri practice - câţi participanţi sunt în total şi care este spaţiul de care
dispuneţi. Un grup mic poate fi format din 2-3 persoane, dar ele lucrează cel
mai bine în grup de 6-8. Lucrul în grupuri mici trebuie să dureze 15 minute
sau o oră pe zi, depinzând de obiectivul care trebuie realizat.

Jocul de rol (role-play)

Jocul de rol este un teatru scurt jucat de participanţi. Deşi persoanele fac uz de
propriile experienţe de viaţă trăite pentru a reda o situație, cea mai mare parte este
improvizaţie. Scopul acestei metode este a transpune în viaţă circumstanţe sau
evenimente care nu sunt familiare participanţilor. Jocul de rol poate facilita
înţelegerea unei situaţii şi încurajarea empatiei îndreptate spre cei care sunt
implicaţi în joc.

- Jocul de rol diferă de și mulare prin faptul că, deşi aceasta din urmă
poate consta într-o scurtă piesă, de regulă este scrisă şi nu implică acelaşi
grad de improvizaţie.
- Valoarea jocului de rol constă în faptul că imită viaţa reală. Poate da
naştere la întrebări ale căror răspunsuri nu sunt simple, de exemplu despre
comportamentele caracteriale considerate bune sau rele. Pentru a obţine
rezultate mai bune, o tehnică folositoare este de a le cere participanţilor să
inverseze rolurile.
- Jocul de rol trebuie utilizat cu sensibilitate. În primul rând, este
esenţial ca participanţii să aibă timpul necesar la sfârşit să iasă din rol. în al
doilea rând, toată lumea trebuie să respecte sentimentele individuale şi
structura socială a grupului. De exemplu, un joc de rol privind persoanele cu
o infirmitate anume trebuie să ia în considerare că unii dintre participanţi

23
pot suferi, la rândul lor, de o infirmitate (care poate nu este vizibilă) ori pot
avea rude sau prieteni apropiaţi cu un handicap oarecare. De asemenea
trebuie acordată o atenţie deosebită la stereotipuri. Jocul de rol scoate în
evidenţă ceea ce participanţii gândesc despre alţi oameni prin "abilitatea" de
a interpreta ori de a-i imita pe ceilalţi. Acesta este, de altfel, şi factorul care
face ca jocurile de rol să fie foarte amuzante.

Simulările

Simulările pot fi gândite ca o extindere a jocului de rol, în care sunt


implicaţi toţi participanţii. Ele creează abilitatea de a experimenta situaţii
provocatoare într-o atmosferă sigură. și mulările cer de multe ori implicarea
unui nivel emoţional, care fac din ele unelte foarte puternice. Participanţii
învaţă nu numai cu mâinile şi capul, dar şi cu inima.

Concluziile sunt deosebit de importante după și mulări. Participanţii


trebuie să discute despre sentimentele lor, de ce au ales să acţioneze în
modul în care au acţionat, orice inechitate pe care au perceput-o şi cât de
acceptabile găsesc rezolvările la care s-a ajuns. Ei trebuie ajutaţi să traseze
paralele între ceea ce au experimentat şi situaţia actuală în lume.

Imagini: fotografii, cartoane, desene, colaje

‚,O imagine exprimă o mie de cuvinte”. Imaginile vizuale sunt


instrumente puternice atât pentru furnizarea informaţiilor, cât şi pentru
stimularea intereselor. De reţinut, de asemenea, că desenul este un mijloc
important de auto-exprimare şi comunicare, nu numai pentru cei care preferă
o modalitate vizuală de exprimare a gândurilor, dar şi pentru cei c are nu sunt
prea tari în ceea ce priveşte exprimarea verbală.

24
Realizarea unei colecţii de imagini

Imaginile constituie un instrument atât de versatil, încât este o idee pentru


mediatori să-şi constituie propriul stoc. Imaginile pot fi colectate din surse
nenumărate, de exemplu ziare, reviste, postere , broşuri de călătorie, vederi şi
felicitări.
Imaginile se decupează, se potrivesc pe bucăţi de cartoane şi se acoperă
cu o folie transparentă de plastic pentru a le face durabile şi plăcute la
atingere. Colecţia va arăta ca un set, dacă toate cartoanele sunt tăiate la
aceeaşi dimensiune. Formatul A4 este ideal, iar cel A5 este un compromis
bun şi practic.
Poate fi o idee bună scrierea unui număr de referinţă pe spatele fiecărei
bucăţi de carton şi înregistrarea, într-o evidenţă oarecare, a sursei, titlului
original sau a oricărei alte informaţii utile. În alegerea imaginilor, trebuie
acordată o mare atenţie varietăţii. Trebuie avută mare atenţie la sex, rasă,
handicapuri, vârstă, naţionalitate, cultura care include şi subc ulturi, trebuie
avut în vedere impactul pe care unele imagini pot avea datorită mărimii sau
culorii. Acest efect poate distorsiona percepţia participanţilor despre
imagine, colecţia trebuie să constituie un set omogen.

Filme, imagini video, înregistrări audio

Filmele, imaginile video sau înregistrările audio sunt instrumente


puternice pentru educaţia juridică şi cetăţenească şi foarte populare în rândul
tinerilor. Discuţiile purtate după vizionarea unui film pot constitui un început bun
pentru activităţi viitoare. Trebuie încercate discuţii despre primele reacţii ale
participanţilor după vizionarea filmului, cât de apropiat a fost de "viaţa reală", dacă
personajele principale au fost realizate în mod realist, dacă ele au încercat să
promoveze un punct de vedere particular, moral sau politic.
25
Ziare, radio, televiziune, internet

Mass-media este o sursă inepuizabilă de materiale bune pentru discuţii. Este


întotdeauna interesant a discuta conţinutul şi modul în care sunt prezentate
informaţiile şi analizate tendinţele de polarizare şi stereotipurile.

Realizarea de fotografii şi filme

Tehnologia (acolo unde există) permite realizarea de filme şi fotografii de către


tot mai multe persoane. Imaginile luate, în special de tineri, arată în mod clar
atitudinile şi punctele lor de vedere şi constituie materiale excelente de prezentare.
înregistrările ("scrisorile" video) constituie un mijloc dovedit de rupere a barierelor
şi prejudecăţilor. Ele încurajează persoanele care nu doresc să poarte o discuţie
faţă în faţă, să vorbească despre ceea ce simt, cum trăiesc şi ceea ce este important
pentru ei.

Reguli generale pentru desfăşurarea activităţilor

Colaborarea

Activităţile pe cât posibil trebuie întotdeauna realizate alături de o altă


persoană. Avantajele sunt practice - vor fi două persoane care să-şi împartă
responsabilitatea în sprijinirea grupurilor de lucru mici sau tratarea necesităţilor
individuale. Când două persoane conduc o sesiune, este mai uşor să se menţină un
ritm alert şi lucrurile să fie mai interesante, pentru ca atenţia participanţilor să fie

26
menţinută. Doi mediatori se pot susţine unul pe celălalt atunci când lucrurile nu
merg aşa cum au fost planificate.

Administrarea timpului

Totul trebuie planificat cu atenţie şi nu trebuie încercat să se facă prea multe


lucruri în timpul disponibil. Dacă activitatea durează mai mult decât anticipat,
trebuie încercat scurtarea pentru a avea timp suficient de discuţii. Dacă timpul
permite, nu trebuie încercată lungirea discuţiilor, se recomandă să se i-a o pauză
sau o activitate rapidă de stimulare sau pentru amuzament.

Crearea unui mediu neameninţător

Participanţii trebuie să se simtă liberi să exploreze şi să descopere, să


interacţioneze unul cu celălalt. Se recomandă o atitudine blândă, prietenoasă,
încurajatoare şi amuzantă. Nu trebuie utilizate jargoane sau un limbaj pe care
participanţii nu îl înţeleg.

Stabilirea regulilor de bază

Este important ca fiecare persoană din grup să înţeleagă regulile de bază ale
activităţii participative. De exemplu, toată lumea trebuie să împartă
responsabilitatea pentru activitatea desfăşurată, adică toată lumea trebuie să aibă
şansa de a vorbi, de a fi ascultată, de a participa. Nimeni nu trebuie să se simtă
presat sau obligat să spună ceva ce nu doreşte, să spună sau să vorbească despre un
subiect care îi creează un disconfort. Aceste reguli de bază trebuie discutate şi
acceptate de toată lumea, atunci când se începe prima activitate cu un grup.

Discuţiile constituie punctul central al procesului de educaţie juridică şi ca bun


cetăţean. Trebuie acordată atenţie specială pentru a ne asigura că orice persoană
din grup care doreşte să participe la discuţii o poate face. Trebuie folosite cuvinte,

27
expresii, un limbaj pe înţelesul grupului şi explicate cuvintele care nu sunt
familiare.
Participanţii trebuie invitaţi să-şi exprime propriile opinii că există un echilibru
între aspectele generale şi cele specifice, în aşa fel încât participanţii să poată face
o legătură directă între subiectul abordat şi viaţa lor.

Concluzii şi evaluare a activităţilor

Trebuie asigurat participanţilor destul timp pentru a finaliza activitatea şi, dacă
este necesar, să iasă din rol înainte de a trece la discuţii despre ceea ce s-a
întâmplat şi ce au învăţat. Petrecerea unui oarecare timp la sfârşitul fiecărei
activităţi discutând despre ceea ce participanţii au învăţat şi cum văd legătura între
aceasta şi propria viaţă, comunitatea în care trăiesc şi lumea largă. Fără reflecţii,
oamenii nu învaţă prea mult numai din experienţe.
Se poate trece la concluzii şi evaluare în secvenţe, întrebând participanţii
despre:
• - ce s-a întâmplat în cursul activităţii şi cum s-au simţit;
• - ce au învăţat despre ei înşişi;
• - ce au învăţat despre subiectul pus în discuţie;
• - cum vor reacţiona în continuare pentru a folosi ceea ce au învăţat.

Recapitulare
Este important de recapitulat periodic ceea ce s-a învăţat. Se poate descoperi că
grupul găseşte plictisitoare aceste recapitulări, mai ales după ce au avut lor multe
discuţii. Recapitularea nu trebuie să se realizeze prin discuţii; se pot folosi alte
tehnici, inclusiv limbajul trupului, desenul, sculptura etc.
Colaboratorii pot găsi timp de relaxare şi recapitulare a modului cum au decurs
lucrurile pentru ei. Se poate discuta despre:
• cum a decurs activitatea din punctul sau de vedere: pregătire, timp etc.;
• ce au reţinut participanţii şi dacă au realizat obiectivele activităţii;

28
• care sunt rezultatele: ce va face grupul ca urmare a rezultatelor obţinute în
urma derulării activităţii;

Refacerea energiei

Uneori, în special în timpul sesiunilor lungi, este necesar a se folosi ceva


pentru refacerea energiei sau trebuie sugerată o scurtă pauză.

Discuţii dificile

Uneori, discuţiile se împotmolesc şi trebuie să fie identificată care este cauza.


Pot fi multe lucruri, de exemplu, subiectul este epuizat ori este prea emoţional. Nu
trebuie niciodată simţită nevoia de a oferi participanţilor răspunsul la problema
pusă în discuţie. Grupul este cel care trebuie să găsească propriul răspuns prin
ascultare reciprocă şi prin înţelegere. El poate cere opinia ori sfatul, dar grupul este
cel care trebuie să ia propria decizie.

Reacţii (feedback)

Reacţia este un comentariu sau ceva spus ori făcut de cineva din grup. Ea poate
fi pozitivă sau critică, într-un sens negativ. Furnizând şi primind reacţii este o
aptitudine, trebuie ajutaţi membrii grupului să facă acest lucru. De prea multe ori
reacţia este percepută ca o critică distructivă, chiar şi atunci când nu aceasta a fost
intenţia vorbitorului. Cuvintele-cheie cu privire la reacţii sunt "respectul" şi
"argumentele".
Când se receptează o reacţie, este important să fie respectată cealaltă persoană,
concentrat asupra a ceea ce vrea să spună şi găsit motivaţii pentru propriul punct de
vedere. Este mai bine spus "... sunt într-un dezacord puternic cu ceea ce tocmai aţi

29
spus pentru că..." decât "... cum poţi fi atât de prost (stupid), nu vezi că...?". Dând o
reacţie negativă, se pot face mulţi oameni să sufere.
Este rolul de mediator de a găsi căile prin care participanţii să recepteze reacţiile
într-un mod suportabil. De exemplu:
• - trebuie asigurat că participanţii încep să reacţioneze cu un enunţ pozitiv;
• - trebuie respectată cealaltă persoană şi nu trebuie făcute remarce derogatorii;
• - trebuie concentrat asupra comportamentului, nu a persoanei;
• - găsită o motivaţie pentru cele spuse de persoana respectivă;
• - luată responsabilitatea pentru ceea ce se spune
Primirea reacţiilor este dificilă, în special atunci când este vorba despre un
dezacord. Rolul este de a-i ajuta pe participanţi să înveţe din experienţele lor şi de
a-i ajuta să simtă încurajarea, nu să fie descurajaţi. Trebuie încurajaţi
participanţii să asculte cu atenţie reacţiile, să încerce imediat să-şi apere
poziţiile. Este deosebit de important ca participanţii să înţeleagă exact ce anume
vrea să spună cealaltă persoană trebuie să aibă timpul necesar pentru a evalua
ceea ce a fost spus înainte de a accepta sau respinge reacţia.

Rezistenta din partea participanţilor

Implicarea în activităţi participative este solicitantă şi trebuie folosită o varietate


de tehnici, ca discuţiile, desenul, jocul de rol ori muzica şi este inevitabil ca unele
activităţi să nu fie pe placul tuturor participanţilor. Dacă un participant este sincer
şi capabil să explice de ce nu îi place o anumită activitate, atunci trebuie acomodat
cerinţelor lui prin dialog negociere. Prin "rezistenţă" înţelegem un comportament
cu scop activ. Toţi mediatorii au întâlnit rezistenţă din partea participanţilor cel
puţino dată. Rezistenţa poate îmbrăca diferite forme. Un tânăr nesigur poate
deranja balansându-se pe scaun, glumind ori vorbind cu vecinii. O modalitate mult
mai subtilă de a deranja şedinţa, este de a pune întrebări irelevante sau de a face

30
glume fără nici o legătură cu ceea ce se discută, alt "joc" este acela de a subaprecia
mediatorul.

CAPITOLUL V

METODOLOGIA ACTIVITĂŢILOR DE INTERVENŢIE


PSIHOSOCIALĂ DESFĂŞURATE ÎN MEDIUL PENITENCIAR

Metodologia activităţilor de intervenţie psihosocială desfăşurate în mediul


penitenciar de către PSIHOLOG

Cadrul metodologic general

Activitatea psihologilor angajaţi în și stemul penitenciar românesc este


reglementată prin Legea nr.213/27.05.2004 şi metodologia de aplicare, Legea
nr.275/04.07.2006 şi regulamentele de aplicare, Legea nr.293/28.06.2004
completată prin O.G. nr.47/28.06.2006.
Cadrul normativ, mai sus enunţat, evidenţiază principalele elemente de
specificitate ale activităţii acestei categorii profesionale:
31
- imperativul respectării standardelor profesionale naţionale în domeniul
desfăşurării activităţilor, evidenţierea unui domeniu de răspundere
profesională exclusiv în competenţa forurilor de specialitate şi garantarea
evoluţiei / formării profesionale şi a oportunităţii de afiliere la
organizaţiile / asociaţiile profesionale;
- imperativul asumării exercitării profesiei de psiholog în penitenciar şi ale
exigenţelor regimului de executare a pedepselor privative de libertate;
- imperativul asumării palierului de drepturi şi obligaţii corespondente
statutului de funcţionar public cu statut special sau dacă este cazul de
personal contractual.
Exercitarea profesiei este condiţionată de obţinerea atestatului de liberă
practică în cadrul Comisiei de Psihologie pentru Apărare, Ordine Publică şi
siguranţă Naţională de către absolvenţi ai facultăţilor de psihologie şi
psihopedagogie specială, iar psihologul îşi asumă răspunderea profesională pentru
calitatea muncii prestate şi răspunde în faţa organelor abilitate ale Colegiului
Psihologilor din România. Deţinătorilor dreptului de liberă practică, cărora din
diferite motive (malpraxis, încălcări ale deontologiei şi eticii profesionale etc.),
forurile competente din cadrul Colegiului Naţional al Psihologilor le suspendă
această calitate, li se va reevalua poziţia în statul de organizare al Serviciului
Intervenţie Psihosocială, în condiţiile legii.
Psihologii angajaţi ai Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
(administraţie centrală şi unităţi subordonate) vor desfăşura numai activităţi
circumscrise domeniului metodologic de specialitate şi fişei postului.
Având în vedere procedurile privind desfăşurarea atestării dreptului de liberă
practică în cadrul Comisiei de Psihologie pentru Apărare, Ordine Publică şi
siguranţă Naţională, psihologii care obţin atestarea în specialitatea psihologie
aplicată în domeniul securităţii naţionale au următoarele competenţe profesionale:
1. asistenţa psihologică a persoanelor care execută pedepse privative de
libertate şi a altor categorii de persoane, conform legislaţiei în vigoare şi
competenţelor profesionale;
32
2. managementul stresului;
3. managementul situațiilor de criză şi negocierea;
4. cercetarea metodologică;
5. formarea şi (re)orientarea pe ruta profesională;
6. formarea profesională a psihologilor în domeniul de specialitate.
Obiectivul activităţii psihologului în și stemul penitenciar este constituit de
conservarea şi îmbunătăţirea statutului psiho-somatic al persoanelor private de
libertate pe parcursul traseului de executare al pedepsei.
Desfăşurarea activităţii de către psiholog este condiţionată de amenajarea
cabinetului de psihologie în fiecare unitate de deţinere, fiind obligatorie înfiinţarea
acestuia, garantându-se adresabilitatea întregii populaţii penitenciare. Exigenţele
impuse de lege în acest domeniu vizează:
- existenţa unui spaţiu special destinat intervenţiei terapeutice care să
permită şi lucrul cu grupuri mici;
- asumarea unor standarde calitative în domeniul mobilierului, tehnicii de
calcul, aparaturii audio-video, protecţiei împotriva factorilor de mediu
perturbatori (sonori, luminoşi, climatici), condiţiilor igienico-sanitare;
- întocmirea unor registre de evidenţă a activităţii;
- achiziţionarea de teste şi instrumente psihologice;
- elaborarea unei metodologii de lucru pretabile la avizul comisiei de
metodologie.
Întreaga documentaţie rezultată în urma desfăşurării activităţii va purta
semnătura şi parafa psihologului cu drept de liberă practică.
Fondul documentar constituit la nivelul unităţilor (dosare de intervenţie, fişe
psihologice, caracterizări etc.) are caracter confidenţial putând fi accesat la cererea
instituţiilor abilitate sau de către persoanele private de libertate direct interesate, în
condiţiile legii 275/04.07.2006 şi a regulamentelor de aplicare.
Elementul de specificitate al activităţii psihologului constă în: aplicarea
instrumentelor de psihodiagnoză, interpretarea datelor obţinute, identificarea unor

33
căi de soluţionare psihoterapeutică a programelor de educaţie şi psihoterapie,
definirea unui traseu terapeutic.
La nivelul unităţilor de deţinere psihologii îşi desfăşoară activitatea
individual sau în cadrul comisiilor legal constituite, în calitate de specialişti:
comisia de individualizare a regimului, echipele interdisciplinare de asistenţă a
persoanelor vulnerabile cu antecedente în toxicomanie, bolnavii psihici etc.
Activitatea psihologilor în comisii şi echipe interdisciplinare se finalizează prin
elaborarea unor documente semnate şi parafate ce se pretează la arhivare în fondul
documentar. Este recomandat ca forma finală a evaluărilor / caracterizărilor să
conţină date despre subiect şi posibilităţi de intervenţie, în detrimentul asumării
unui prognostic al evoluţiei subiectului pe termen mediu şi lung.

Activităţi desfăşurate de psiholog:


În funcţie de adresabilitate activităţile se pot clasifica în:
 activităţi adresate populaţiei generale;
 activităţi adresate grupurilor de risc / supravulnerabilizate (celor cu
nevoi speciale);
 activităţi adresate grupurilor terapeutice;
 activităţi individuale.

În funcţie de modalităţile de desfăşurare, activităţile pot fi:


 activităţi de grup
 activităţi individuale.

În funcţie de tipul activităţilor, acestea pot fi clasificate în:


 activităţi de psihodiagnoză şi interpretare a rezultatelor;
 activitate de consiliere psihologică;
 activitate psihoterapeutică;

34
 activităţi de cercetare şi elaborare a unor noi instrumente şi metode de
lucru;
 activităţi de formare profesională;
 activităţi coparticipative la actul decizional în cadrul comisiilor;
 activităţi de intervenţie în criză, negociere de conflicte, management al
stresului şi consiliere psihologică (psihoterapeutice-în cazul
deţinătorilor de atestat) adresate personalului;
 activităţi de colaborare cu instituţiile de învăţământ superior şi
instituţiile ce au ca obiect de activitate studiul domeniilor conexe
fenomenului criminalităţii.

În funcţie de momentele traseului execuţional al persoanei private de


libertate putem defini mai multe paliere de activitate ale specialistului în
intervenţie psihosocială:
 activitatea desfăşurată în perioada de observare carantinare, cunoaştere,
evaluare adaptare la viaţa instituţională
 activităţile curente desfăşurate pentru individualizarea regimului de
executare şi caracterul progresiv al acestuia
 activităţile desfăşurate în perioada pregătirii pentru liberare.
1. Activitatea desfăşurată în perioada de observare carantinare,
cunoaştere, evaluare adaptare la viaţa instituţională

 Evaluează toţi deţinuţii nou-depuşi prin aplicarea interviului


diagnostic/anamnestic, axat pe decelarea elementelor semnificative de istoric
individual, familial, relaţional.
 Aplică baterii standardizate de teste psihologice în cazul foştilor
toxicomani, al deţinuţilor cu antecedente medico-psihiatrice sau dacă psihologul
consideră necesar elaborează profilul psihologic.

35
 Consemnează datele psihologice de interes general în Fişa
psihologului (din Dosarul de evaluare şi intervenţie psihosocială).
 Întocmeşte un fond documentar individual, în care sunt clasate şi
păstrate toate instrumentele utilizate şi documentele ce conţin concluziile de
specialitate, pentru fiecare persoană privată de libertate evaluată / consiliată.
 Întocmeşte un registru centralizator al activităţii desfăşurate.
 Desfăşoară activităţi de consiliere psihologică şi intervenţie în criză,
la solicitarea persoanelor aflate în detenţie, a membrilor personalului aflaţi în
contact direct cu deţinutul sau în urma deciziei proprii.
 Prezintă Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a
pedepselor privative de libertate concluziile sale de specialitate, în vederea
stabilirii traseului execuţional al persoanelor private de libertate şi a elaborării
Planului de Evaluare şi Intervenţie Educativă.
 Colaborează cu reprezentanţii Serviciului Medical şi ai Agenţiei
Naţionale Antidrog,în cadrul echipelor interdisciplinare (toxicomani) sau cu
reprezentanţii altor organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale specializaţi în
asistenţa deţinuţilor cu nevoi speciale.

2. Activităţile curente desfăşurate pentru a garanta individualizarea


regimului de executare şi caracterul progresiv al acestuia

 Desfăşoară activităţi de psihodiagnoză şi interpretare a rezultatelor,


la solicitarea instituţiilor statului, la solicitarea membrilor personalului aflaţi în
contact direct cu deţinutul (aplică baterii standardizate de teste psihologice) sau în
urma deciziei proprii. Toate instrumentele utilizate şi documentele ce conţin
concluziile de specialitate pot constitui obiectul controlului periodic al activităţii de
către personalul de specialitate.

36
 Desfăşoară activităţi de psihoterapie sau consiliere psihologică, în
forme individuale sau în grupuri terapeutice.
 Furnizează asistenţă de specialitate în situaţii conflictuale, de criză,
de management al stresului.
 Sistematizează informaţiile din documentaţia specifică intervenţiei
psihologului (Registrul psihologului, Dosarul de intervenţie psihosocială, Fişa
psihologului).
 Clasează toate documentele de specialitate şi lucrările deţinuţilor
incluşi în programe de consiliere psihologică într-un dosar, arhivat ulterior în
fondul documentar individual.
 Desfăşoară programele cuprinse în Ghidul de programe de
intervenţie specifică adresate deţinuţilor cu nevoi speciale, elaborat la nivelul
administraţiei penitenciare centrale: pentru deţinuţii care au săvârşit fapte cu
violenţă, agresiuni sexuale, din categoria celor cu grad sporit de risc, cu
antecedente în toxicomanie, cu risc crescut de suicid, cu patologie psihică, bolnavi
cronic, cu pedepse de lungă durată, detenţie pe viaţă, minori, tineri, femei, vârstnici
şi persoane abuzate în penitenciar.
 Elaborează programe pe care să le aplice în cadrul activităţii sale, cu
aprobarea directorului Direcţiei de Intervenţie Psihosocială din Administraţia
Naţională a Penitenciarelor.
 Întocmeşte mapele de programe pe care le desfăşoară (alegerea
temelor, selecţionarea deţinuţilor în vederea constituirii grupurilor ţintă, realizarea
evaluărilor şi a celorlalte anexe);
 Colaborează la desfăşurarea unor programe specifice coordonate de
ceilalţi specialişti în intervenţie psihosocială;
 Elaborează materiale centralizatoare, situaţii statistice, documente
de analiză, sinteză sau informare, periodic sau la solicitarea administraţiei centrale.
 Realizează studii şi cercetări privind fenomenul criminalităţii şi
evoluţia și stemului penitenciar.

37
 Contribuie, cu informaţii fundamentate ştiinţific, la revizuirea
periodică şi actualizarea Planului de Evaluare şi Intervenţie Psihosocială.
 Colaborează cu reprezentanţii Serviciului Medical şi ai Agenţiei
Naţionale Antidrog,în cadrul echipelor interdisciplinare (toxicomani).

3. Activităţile desfăşurate în perioada pregătirii pentru liberare.

 Participă, prin concluzii de specialitate, la decizia Comisiei pentru


individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în ceea
ce priveşte liberarea condiţionată.
 În cazul sesiunilor comisiei ce au ca scop analiza vocaţiei liberării
condiţionate psihologul de caz prezintă etapele evoluţiei şi finalitatea intervenţiei
psihologice/procesului terapeutic, dacă este cazul.

Instrumente:
Examinarea se face pe baza interviului diagnostic/anamnestic şi a aplicării
unei baterii de teste specifice.
De regulă, psihologul poate folosi orice instrument pe care îl consideră
eficient în munca sa, dar pentru realizarea unei testări unitare se recomandă
aplicarea cel puţin a unuia dintre următoarele teste:
 Pentru personalitate: Testul Arborelui, Testul culorilor – Luscher,
Inventarul multifazic de personalitate Minnesota, T.A.T., Szondi sau
Testul Rosenzweig;
 Pentru inteligenţă: Testul Raven, Scala Wechsler sau Scala Binet-
Simon

38
 Pentru aptitudini: Testul de aptitudine motorie, muzicală, în arte
grafice etc. (ex.: The Stromberg Dexterity, The Minnesota Spatial
Relations Test, SRA - Mechanical Aptitudes Test, Seashore Measures
of Musical Talent, Groves Design Judgement Test etc.).
În funcţie de rezultatele obţinute la examinare, psihologul stabileşte şi
propune tipul de intervenţie de care deţinutul are nevoie.

Metodologia activităţilor desfăşurate cu persoanele private de libertate


de către ASISTENTUL SOCIAL din penitenciar

Cadrul metodologic general:

Activitatea de asistenţă socială are la bază Legea 466/04.11.2004 privind


statutul asistentului social precum şi codul etic al profesiei de asistent social, Legea
nr.275/04.07.2006 şi regulamentele de aplicare, Legea nr.293/28.06.2004
completată prin O.G. nr.47/28.06.2006. Cadrul normativ evidenţiază principalele
elemente de specificitate ale activităţii acestei categorii profesionale:
- imperativul respectării standardelor profesionale naţionale în domeniul
desfăşurării activităţilor de asistenţă socială;
- imperativul asumării exercitării profesiei de asistent social în penitenciar
şi ale exigenţelor regimului de executare a pedepselor privative de
libertate;
- imperativul asumării palierului de drepturi şi obligaţii corespondente
statutului de funcţionar public cu statut special sau contractual dacă este
cazul.
Asistenţii sociali angajaţi ai Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
(administraţie centrală şi unităţi subordonate) vor desfăşura numai activităţi
circumscrise domeniului metodologic de specialitate şi fişei postului.
           Formarea profesională continuă şi complementară a asistenţilor sociali
angajaţi în și stemul penitenciar se face prin participare la programe universitare de
39
masterat şi doctorat, la sesiuni de formare şi specializare sau conferinţe şi
simpozioane cu participare naţională şi internaţională.
Scopul realizării unor servicii de asistenţă socială în aşezămintele
penitenciare îl constituie acordarea unui sprijin calificat pentru soluţionarea unor
probleme sociale ale deţinuţilor pe timpul executării pedepsei cât şi pregătirea
acestora pentru reintegrarea în familie şi comunitate după liberarea lor din
penitenciar.
Pentru construirea unei intervenţii recuperative eficiente, centrate pe o
planificare individuală a executării pedepsei, se impune cunoaşterea nevoilor şi
cerinţelor ce decurg din personalitatea şi evoluţia comportamentală a persoanelor
private de libertate.
Intervenţia specialistului în asistenţă socială se va axa pe activităţi de
informare, consiliere, sprijinire şi de formare/dezvoltare a abilităţilor prosociale,
relaţia cu familia şi comunitatea pe tot parcursul executării pedepsei.

Activităţi desfăşurate de Asistentul Social:

În funcţie de adresabilitate activităţile se pot clasifica în:


 activităţi adresate populaţiei generale;
 activităţi adresate grupurilor de risc/supravulnerabilizate (celor cu
nevoi speciale).

În funcţie de modalităţile de desfăşurare, activităţile pot fi:


 activităţi de grup;
 activităţi individuale.

În funcţie de tipul activităţilor, acestea pot fi clasificate în:


 activitatea de consiliere socială şi intervenţie în criză;
 activităţi de cercetare şi elaborare a unor instrumente şi metode de lucru;

40
 activităţi de negociere de conflicte şi management al stresului;
 activităţi de contactare a mediului de suport (familie, instituţii ale statului,
organizaţii neguvernamentale).
       
    În funcţie de momentele traseului execuţional al persoanei private de
libertate putem defini mai multe paliere de activitate ale specialistului în
intervenţie psihosocială:
 activitatea desfăşurată în perioada de observare, carantinare, cunoaştere,
evaluare adaptare la viaţa instituţională
 activităţile curente desfăşurate pentru a garanta individualizarea regimului
de executare şi caracterul progresiv al acestuia
 activităţile desfăşurate în perioada pregătirii pentru liberare.

Activitatea desfăşurată în perioada de carantinare, cunoaştere, evaluare


adaptare la viaţa instituţională

 Intervievează persoana privată de libertate în scopul cunoaşterii şi


elaborării unui proiect de intervenţie socială, ce va sta, împreună cu
proiectele de intervenţie realizate de ceilalţi specialişti,  la baza
stabilirii programului individualizat de intervenţie recuperativă.
 Gestionează informaţiile rezultate în urma activităţilor de cunoaştere
şi evaluare a situaţiei socio-familiale prin a fiecărei persoane private
de libertate.
 Contactează în scris, în situaţia în care deţinutul nu este vizitat sau
nu poate furniza toate informaţiile necesare (cu acordul persoanei
private de libertate), a familiei/rudelor sau instituţiei care l-au avut
în custodie. După caz, poate contacta în scris şi alte instituţii
(Primărie, Poliţie, Evidenţa Informatizată a Populaţiei, Serviciul de

41
Probaţiune etc.) abilitate să ofere informaţii necesare medierii
relaţiei cu familia şi comunitatea.

Activităţile curente desfăşurate pentru a garanta individualizarea


regimului de executare şi caracterul progresiv al acestuia

 Finalizează şi actualizează Fişa socială, în situaţia în care, după


încheierea perioadei de carantină şi repartizarea deţinutului pe una din
secţiile de deţinere, din motive obiective aceasta nu a fost completată
în întregime.
 Desfăşoară activităţi de mediere între persoanele deţinute, vizitate
foarte rar sau nevizitate, şi familiile/rudele lor (acolo unde aceste
legături au fost rupte sau comunicarea este foarte slabă), ameliorând
pe cât posibil relaţionarea defectuoasă dintre părţi.
 Consiliază persoanele private de libertate ai căror copii beneficiază de
măsuri de protecţie (plasament într-o instituţie de ocrotire sau la un
asistent maternal) în legătură cu demersurile specifice care trebuie
întreprinse pentru conservarea drepturilor şi îndatoririlor care le revin
în calitate de părinte.
 Dacă situaţia o impune, contactează Direcţia pentru Protecţia
Drepturilor Copilului pentru a solicita implicarea acesteia în 
reluarea/menţinerea legăturii dintre părinţii aflaţi în detenţie şi copii.
 Îndrumă persoanele cu dezabilități fizice/psihice pentru a fi informaţi
şi sprijiniţi în scopul întocmirii şi înaintării certificatului de încadrare
într-o categorie de handicap sau prelungirea termenului de valabilitate
a acestuia, cât şi a celor care doresc să înainteze documentaţia
necesară în vederea pensionării din motive medicale.

42
 Informează persoanele private de libertate cu privire la documentaţia
care le va fi solicitată de către Casa de Pensii ȋn vederea întocmirii şi
înaintării dosarului pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă.
 Monitorizează activităţile din cadrul planului de intervenţie specifică
punând accent pe însuşirea şi dezvoltarea competenţelor sociale.
 Participă la desfăşurarea programelor cuprinse în Ghidul de programe
de intervenţie specifică adresate deţinuţilor cu nevoi speciale, elaborat
la nivelul administraţiei penitenciare centrale: pentru deţinuţii care au
săvârşit fapte cu violenţă, agresiuni sexuale, din categoria celor cu
grad sporit de risc, cu antecedente în toxicomanie, cu risc crescut de
suicid, cu patologie psihică, bolnavi cronic, cu pedepse de lungă
durată, detenţie pe viaţă, minori, tineri, femei, vârstnici şi persoane
abuzate în penitenciar.
 Elaborează programe pe care să le aplice în cadrul activităţii sale, cu
aprobarea directorului Direcţiei de intervenţie Psihosocială din
Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
 Întocmeşte mapele de programe pe care le desfăşoară (alegerea
temelor, selecţionarea deţinuţilor în vederea constituirii grupurilor
ţintă, realizarea evaluărilor şi a celorlalte anexe);
 Colaborează la desfăşurarea unor programe coordonate de ceilalţi
specialişti în intervenţie psihosocială;
 Elaborează materiale centralizatoare, situaţii statistice, documente de
analiză, sinteză sau informare, periodic sau la solicitarea
administraţiei centrale;
 Realizează studii şi cercetări privind fenomenul criminalităţii şi
evoluţia și stemului penitenciar.
 Întreprinde demersurile necesare pentru organizarea, atât în interiorul
spaţiului de detenţie, cât şi în afara acestuia a unor evenimente

43
(expoziţii, spectacole, conferinţe), la care să ia parte deţinuţi şi invitaţi
din comunitate.
 Colaborează cu reprezentanţii unor instituţii publice sau organizaţii
neguvernamentale, în vederea asistării şi intervenţiei psihosociale pe
timpul executării unei pedepse privative de libertate, în condiţii cât
mai apropiate de viaţa din comunitate, în vederea liberării.

Activităţile desfăşurate în perioada pregătirii pentru liberare

 Coordonează programele specifice care întregesc demersurile


recuperative desfăşurate pe perioada detenţiei şi sporesc şansele de
reinserţie socială (cu trei luni înainte de prezentarea deţinutului la
Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepsei), 
în colaborare cu reprezentantul consilierul de probaţiune.
 Întreprinde demersuri, la solicitarea persoanelor private de
libertate, către instituţiile din cadrul administraţiei publice cu
atribuţii în soluţionarea problemelor locative (Primării, Direcţii de
Asistenţă Socială, de Protecţia copilului), în cazul persoanelor
private de libertate singure şi fără locuinţă, cu cel puţin trei luni
înainte de a fi puse în libertate, în care se prezintă situaţia
deţinutului şi se solicită ca acesta să fie sprijinit, după liberare, în
vederea rezolvării situaţiei sale.
Iniţiază colaborări cu reprezentanţii societăţii civile (asociaţii laice sau
religioase cu scop caritabil, de voluntari etc.), care să acorde sprijin moral
deţinuţilor ce urmează să fie eliberaţi.

Metodologia activităţilor de intervenţie psihosocială desfăşurate în mediul


penitenciar de către EDUCATOR

Cadrul metodologic general:


44
Activitatea educatorilor angajaţi în unităţile și stemului penitenciar
românesc este reglementată Legea nr.275/04.07.2006 şi regulamentele de aplicare,
Legea nr.293/28.06.2004 completată prin O.G. nr.47/28.06.2006. Cadrul normativ
evidenţiază principalele elemente de specificitate ale activităţii acestei categorii
profesionale:
- imperativul respectării standardelor profesionale naţionale în domeniul
desfăşurării activităţilor;
- imperativul asumării exercitării profesiei în condiţiile activităţii din
penitenciar şi ale exigenţelor regimului de executare a pedepselor
privative de libertate;
- imperativul asumării palierului de drepturi şi obligaţii corespondente
statutului de funcţionar public cu statut special sau de personalul
contractual dacă este cazul.
Educatorii angajaţi ai Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
(administraţie centrală şi unităţi subordonate) vor desfăşura numai activităţi
circumscrise domeniului metodologic de specialitate şi fişei postului.
Formarea profesională continuă şi complementară a educatorilor angajaţi
în și stemul penitenciar se face prin participare la programe universitare, la sesiuni
de formare şi specializare sau conferinţe şi simpozioane cu participare naţională şi
internaţională.
Specificul activităţii educatorului rezidă în: desfăşurarea programelor de
intervenţie educativă, medierea relaţiilor dintre persoanele private de libertate şi
personalul din penitenciar şi sprijinirea deţinuţilor în soluţionarea problemelor cu
care se confruntă pe timpul detenţiei.

Activităţi desfăşurate de Educator:

În funcţie de adresabilitate, activităţile desfăşurate de educator sunt:


 activităţi adresate populaţiei generale.
45
 activităţi de grup
 activităţi individuale.

În funcţie de momentele traseului execuţional al persoanei private de


libertate putem defini mai multe paliere de activitate ale specialistului în
intervenţie psihosocială:
 activitatea desfăşurată în perioada de carantinare, cunoaştere, evaluare
adaptare la viaţa instituţională
 activităţile curente desfăşurate pentru a garanta individualizarea
regimului de executare şi caracterul progresiv al acestuia
 activităţile desfăşurate în perioada pregătirii pentru liberare.

4. Activitatea desfăşurată în perioada de observare carantinare,


cunoaştere, evaluare adaptare la viaţa instituţională

 Desfăşoară Programul de adaptare instituţională, parcurs în mod


obligatoriu de către toate persoanele private de libertate, utilizând ca
suport informativ Mapa de cameră.
 Evaluează nevoile educative şi de instrucţie şcolară şi profesională
ale persoanelor private de libertate în vederea includerii acestora în
programe.
 Prezintă deţinuţilor nou-depuşi oferta activităţilor de intervenţie
psihosocială ce pot fi desfăşurate pe timpul detenţiei: activităţi
educaţionale, activităţi de pregătire şcolară şi profesională, activităţi
culturale, activităţi religioase, activităţi sportive, programul zilnic al
deţinuţilor etc.

46
 Deschide Dosarul de Intervenţie Psihosocială al deţinutului,
consemnând datele relevante în documentul său specific de lucru –
Fişa educatorului.
 La finalizarea perioadei de observare / carantinare, înmânează
deţinuţilor pentru a semna procesul-verbal care atestă informarea
acestora în cadrul programului de adaptare la viaţa instituţională şi îl
clasează la dosarul de penitenciar.
 Participă, în calitate de membru, la Comisia pentru individualizarea
regimului de executare a pedepselor privative de libertate şi
întocmeşte raportul de repartizare într-un anumit regim, aducându-l
ulterior la cunoştinţa deţinutului, sub semnătură.

5. Activităţile curente desfăşurate pentru a garanta individualizarea


regimului de executare şi caracterul progresiv al acestuia

 Desfăşoară activităţi de cunoaştere a comportamentului deţinuţilor.


 Transmite informaţiile de interes celorlalţi specialişti, semnalând în mod
obligatoriu aspectele cu potenţial generator de conflicte sau fenomene
instituţionale disfuncţionale/ negative.
 Comunică deciziile de ordin intern sau extern care s-au luat în raport cu un
anumit deţinut sau situație, conexe demersurilor de recuperare psihosocială.
 Propune, împreună cu ceilalţi specialişti din cadrul Serviciului / Biroului de
Intervenţie Psihosocială responsabili de caz, traseul ce urmează a fi parcurs de
către persoanele private de libertate, concretizat în Planul individualizat de
intervenţie recuperativă.
 Aduce la cunoştinţa deţinuţilor, sub semnătură,angajamentul prin care aceştia
consimt la îndeplinirea Planului de intervenţie individualizată.

47
 Desfăşoară programele cuprinse în Ghidul de programe educative generale
elaborat la nivelul administraţiei penitenciare centrale: alfabetizare, programe
de cultură generală, cursuri de limbi străine sau de limba română pentru
deţinuţii străini, iniţiere în informatică, programe de educaţie cetăţenească,
editare de reviste, activităţi şi competiţii sportive, activităţi artistice (teatru,
dans, poezie, pantomimă etc.), ateliere ocupaţionale.
 Selecţionează persoanele private de libertate în vederea înscrierii la cursuri
şcolare şi de calificare profesională, fiind responsabil cu coordonarea acestora
în unitatea de detenţie.
 Elaborează programe pe care să le aplice în cadrul activităţii sale, cu aprobarea
directorului Direcţiei de intervenţie Psihosocială, Administraţia Naţională a
Penitenciarelor.
 Întocmeşte mapele de programe pe care le desfăşoară (alegerea temelor,
selecţionarea deţinuţilor în vederea constituirii grupurilor ţintă, realizarea
evaluărilor şi a celorlalte anexe);
 Colaborează la desfăşurarea unor programe specifice coordonate de ceilalţi
specialişti în intervenţie psihosocială;
 Elaborează materiale centralizatoare, situaţii statistice, documente de analiză,
sinteză sau informare, periodic sau la solicitarea administraţiei centrale;
 Susţine convorbiri individuale cu deţinuţii şi rezolvă solicitările pe care le
primeşte din partea acestora, în limita competenţelor impuse de fişa postului.
 Contribuie la amenajarea şi intimizarea spaţiilor în care se vor derula
programele şi activităţile de intervenţie psihosocială.
 Întreprinde demersurile necesare pentru organizarea, atât în interiorul spaţiului
de detenţie, cât şi în afara acestuia a unor evenimente (expoziţii, spectacole,
conferinţe), la care să ia parte persoane private de libertate şi reprezentanţi ai
organizaţiilor guvernamentale sau neguvernamentale care sunt implicaţi în
munca din penitenciare.

48
 Participă la întâlnirile periodice ale comisiei de individualizare a regimului şi
întocmeşte raportul ce urmează a fi adus la cunoştinţa deţinutului, sub
semnătură, în care se precizează dacă acesta rămâne sau nu în acelaşi regim de
detenţie, notând decizia comisiei.

6. Activităţile desfăşurate în perioada pregătirii pentru liberare

 Desfăşoară activităţile cuprinse în Programul de pregătire pentru liberare.


 Consiliază persoanele private de libertate în vederea stabilirii contactelor cu
instituţiile societăţii civile care îi pot furniza sprijin pentru reintegrarea socială.

Metodologia activităţilor de intervenţie psihosocială desfăşurate în


mediul penitenciar de către MONITORUL (INSTRUCTORUL) SPORTIV

Procesele sociale în ansamblul lor, inclusiv cel educaţional, se realizează în


cadrul unor relaţii sociale determinate. Caracteristicile procesului educaţional,
implicit cel al educaţiei fizice, constau în faptul că acestea dezvoltă o relaţie la
nivelul grupului de participanţi. Prin activitatea de educaţie fizică se mai urmăreşte
întreţinerea tonusului fizic şi psihic, prin practicarea benevolă, nu din interes, ci
din plăcere, nu ca mijloc, ci ca scop. De asemenea, în cadrul procesului educativ
sportiv se mai urmăreşte dezvoltarea fizică armonioasă, formarea şi perfecţionarea
priceperilor şi deprinderilor de mişcare, dezvoltarea calităţilor moral-volitive,
Populaţia vizată în cadrul activităţilor sportive este formată din întreg
efectivul de persoane private de libertate cu excepţia celor care sunt inapte din
punct de vedere medical.
Principalul atribut al monitorului (instructorului) sportiv îl constituie
planificarea şi derularea de activităţi sportiv – recreative şi de menţinere a
tonusului fizic şi psihic a persoanelor private de libertate.
Atribuţii specifice:
49
 Întocmeşte, reactualizează și supune spre aprobare periodic, planificarea și
orarul activităţilor sportive desfăşurate cu persoanele private de libertate în
cadrul bazelor şi sălilor sportive, ţinând cont de reglementările legale aflate
ȋn vigoare privind regimul de executare a pedepselor privative de libertate,
gradul crescut de risc, capacitatea fizică şi starea de sănătate, etc.;
 întocmeşte şi supune spre aprobare calendarul competiţional anual al
activităţilor sportive;
 desfăşoară programele socio-educaţionale de menţinere a tonusului fizic și
psihic prin activităţi de educaţie fizică şi sport, respectiv de educaţie pentru
sănătate repartizate;
 furnizează informaţii persoanei desemnate să întreţină baza de date
cuprinzând persoanele private de libertate cuprinse ȋn programele
educaţional-sportive;
 gestionează şi distribuie spre folosinţă, materialele şi echipamentul sportiv al
persoanelor private de libertate, primit spre păstrare la magazia sportivă,
consemnând în scris primirea – predarea acestora;
 verifică ca toţi participanţii la programul sportiv să fie echipaţi corespunzător,
pentru a se evita accidentarea acestora;
 verifică şi întreţine buna funcţionare a dotărilor din cadrul sălilor de sport şi a
bazelor sportive;
 supraveghează folosirea corectă de către deţinuţi a aparatelor din dotarea
bazelor sportive, conform destinaţiei şi instrucţiunilor de folosire a fiecărui
aparat;
 realizează instruirea persoanelor private de libertate privitor la modul de
folosire a aparatelor şi materialelor sportive;
 realizează periodic instructajul persoanelor private de libertate privitor la
obligaţia de a respecta normele de prevenire împotriva electrocutării cu
ocazia participării la activităţile sportive;

50
 realizează lunar instructajul deţinuţilor cu responsabilităţi pe linie educativ
sportivă;
 verifică ca fiecare deţinut care solicită antrenament sau pregătire fizică să aibă
acceptul (avizul) medicului unităţii;
 îndrumă fiecare persoană privată de libertate cu privire la exerciţiul de
pregătire fizică ce urmează să-l execute potrivit capacităţilor fizice;
 se preocupă de menţinerea unui climat de ordine, disciplină şi linişte în cadrul
bazelor sportive şi a sălilor de sport;
 din dispoziţia şefului ierarhic, oferă sprijin celorlalţi educatori în derularea
altor programe educaţionale;
 aduce la cunoştinţă coordonatorilor de program orice modificare negativă sau
pozitivă în evoluţia comportamentală a persoanelor private de libertate cu care
are contact;
 sintetizează, analizează și propune măsuri pentru îmbunătăţirea continuă a
activităţii;
 colaborează şi reprezintă compartimentul din cadrul căruia face parte, cu toate
compartimentele din instituţie;
 colaborează cu autorităţi şi instituţii publice (consiliile judeţene de cultura
fizica și sport, facultăţile de profil şi liceele aflate ȋn raza localităţii) în
vederea derulării de parteneriate;
 colaborează cu persoane juridice private, reprezentanţi ai organizaţiilor
neguvernamentale, asociaţii sportive în vederea derulării activităţilor cu
caracter sportiv.

Metodologia activităţilor de intervenţie psihosocială desfăşurate în


mediul penitenciar de către AGENTUL TEHNIC

Atributele principale constau în exploatarea şi asigurarea bunei funcţionări a


dotărilor tehnice din cadrul compartimentelor de reintegrare socială, primirea,

51
darea în folosinţă, păstrarea şi eliberarea de bunuri constând în aparate electronice
şi publicaţii aflate în administrarea, folosinţa sau deţinerea, chiar temporară, a
penitenciarului sau a persoanelor private de libertate, indiferent de modul de
dobândire şi de locul unde se află bunurile respective, înregistrarea şi montarea de
materiale audio-vizuale, respectiv imagini foto.

Atribuţii specifice agentului tehnic:

- asigură buna funcţionare şi păstrare a tuturor mijloacelor tehnice și materiale


primite spre exploatare;
- gestionează aparatelor electronice şi publicaţiile (cărţi, ziare, reviste, etc.) aflate
în administrarea, folosinţa sau deţinerea, chiar temporară, a locului de deţinere
sau a persoanelor private de libertate;
- la primirea / predarea bunurilor verifică integritatea şi buna funcţionare a
acestora (la sectorul vizita), completează documentele de primire / predare
conform ordinului MJ 1220/c/13.06.2001, iar în cazul primirii, consemnează în
scris în baza semnăturii persoanei private de libertate, posesoare a bunului
respectiv, instructajul de folosire a bunului şi de prevenire împotriva
electrocutării;
- sigilează aparatele electronice şi le distribuie spre folosinţă în cazul ȋn care
persoanele private de libertate au aprobare în acest sens, în caz contrar le pradă
magazinerului spre păstrare cu obligativitatea întocmirii documentelor
necesare;
- consemnează, actualizează şi păstrează în registre special întocmite, evidenţa
tuturor aparatelor electronice aflate în unitate şi informează în scris, periodic
(lunar), administraţia locului de deţinere despre starea de funcţionare a acestora
şi locul ȋn care se afla;
- periodic (bilunar) împreună cu electricianul , execută controale la camerele de
deţinere pentru a verifica integritatea sigiliilor aparatelor date spre folosinţă,
repartizarea acestora conform registrului de evidenţă, luând măsuri de
52
desfiinţare a oricăror improvizaţii la sursele de alimentare cu energie electrica,
instruind întreg efectivul de deţinuţi privind eventualele pericole de
electrocutare, iar ȋn cazul neregulilor grave constatate propun directorului
penitenciarului, măsuri de sancţionare a celor vinovaţi sau de retragere,
respectiv de confiscare a bunurilor ;
- din dispoziţia şefului ierarhic, înregistrează, montează şi difuzează cu
aprobarea directorului locului de deţinere emisiunile și programele audio-
vizuale destinate persoanelor private de libertate în cadrul activităţilor socio-
educative, culturale, religioase şi sportive;
- asigură buna difuzare a semnalului radio tv prin staţia de amplificare;
- actualizează ori de cate ori situaţia o impune şi supune spre aprobare,
programul de difuzare a semnalului radio tv pe zile şi intervale orare;
- întocmeşte graficul de distribuire a aparatelor tv proprietatea unităţii la
camerele de deţinere în dotarea cărora acestea nu se află, asigurându-se ca în
fiecare zi, sǎ le fie alocat pe un anumit interval orar cate un aparat tv;
- răspunde de evidenta, primirea şi distribuirea zilnică a presei la camerele de
deţinere, conform planificării, consemnează în scris, ȋn documente anume
destinate, modul de desfăşurare şi informează lunar în scris, şeful ierarhic de
modul de desfăşurare a acestei acţiuni;
- răspunde de activitatea de bibliotecă conform normelor legale aflate ȋn vigoare,
prin inventarierea şi înregistrarea tuturor publicaţiilor în documente special
destinate, precum şi mediatizarea titlurilor de carte şi distribuirea bilunară spre
lectură a acestora, întregului efectiv de persoane private de libertate, în urma
solicitărilor primite, împrumutul făcându-se în baza fiselor individuale de
cititor;
- răspunde de buna păstrare a fondului de carte şi ia masuri pentru
recondiţionarea acestuia;
- propune şi ia măsuri pentru îmbunătăţirea continuă a activităţii;

53
- în baza delegării primite din partea şefului ierarhic, reprezintă penitenciarul în
relaţiile de serviciu cu terţe persoane fizice sau juridice (distribuitorii de presă,
semnal radio tv, depanatorii aparatelor electronice, etc.);
Interdicţii:
Nu are dreptul să-şi însuşească bunuri proprietate a locului de deţinere sau a
persoanelor private de libertate în vederea păstrării sau înstrăinării sau materialelor
privitoare la imaginea ori activitatea din unitate (poze, casete audio-video, DVD-uri,
C.D.-uri, etc.)

CAPITOLUL VI
SISTEMUL EDUCAȚIONAL ȘI DE ASISTENȚǍ
PSIHOSOCIALǍ

Ȋntrucȃt unul dintre scopurile prioritare asumate de către și stemul


administrației penitenciare din Romania este facilitarea tranziției persoanelor

54
custodiate de la perioada de detenție la reinserţia ȋn comunitățile locale de
proveniența, Serviciul de Educație a fost dezvoltat, astfel ȋncȃt ȋn activitatea
desfășurata sǎ poată oferi o gama larga de activitǎţi: ocupaționale, sportiv -
recreative, de biblioteca, moral – religioase, consiliere individuala, cursuri de
formare profesionala, instruire școlara, precum și activitati desfășurate ȋn
parteneriat alături de colaboratori externi.
Se implementează programe axate pe: adaptarea la viața instituționalizata,
pregătirea pentru liberare, alfabetizarea, educație civica, educație pentru sănătate,
educație pentru viața de familie, educație pentru drepturile omului; toate acestea
realizându-se astfel ȋncȃt toate categoriile de persoane, făcând referire ȋn special la
minori, femei și alte persoane cu nevoi speciale, sǎ poată beneficia de aceste
servicii.
Serviciul de Asistenta Psihosociala asigura consiliere individuala, sociala și
psihologica, evaluare sociala și psihologica, programe terapeutice destinate
grupurilor vulnerabile: vârstnici, persoane cu antecedente ȋn toxicomanie, agresori
sexuali, persoane cu risc de suicid, persoane cu afecțiuni psihice, persoane cu o
conduita agresiva, programe de autocunoaștere și dezvoltare personala, terapii
ocupaționale, menținerea legăturii cu familia, formarea deținuților de sprijin.

PROGRAMUL DE ADAPTARE LA CONDIȚIILE PRIVǍRII DE


LIBERTATE ,,INSTAD”

Programul își găsește justificare ȋn faptul ca ȋn general ,,un om informat


greșește mai puțin’’, astfel administrația penitenciarǎ va asista persoanele private
de libertate nou depuse ȋn penitenciar ȋn procesul de adaptare la condițiile mediului
instituționalizat, ȋn vederea conștientizării funcțiilor acestuia.

55
Aceasta adaptare la condițiile privării de libertatea presupune crearea unei
legături ȋntre stiluri de viațǎ diferite ale persoanelor private de libertate, mai exact
intre stilul de viața anterior arestării și mediul carceral, guvernat de propriile-i
norme bine stabilite.
Aceasta perioada este cunoscuta sub numele de carantina, perioada ȋn care
individul este observat și evaluat din perspectiva educaționala, psihologica și
sociala de către specialiștii implicați ȋn procesul recuperativ și anume: educatori,
asistenți sociali, psihologi. Un alt obiectiv al acestei perioade este stimularea
persoanelor private de libertate nou depuse spre a avea un comportament dezirabil
din punct de vedere social, ȋncǎ de la începutul executării pedepsei privative de
libertate.
Scopul efectiv al acestui program este acela de a asista persoana privata de
libertate nou depuse ȋn procesul de adaptare la condițiile mediului instituțional, dar
și conștientizarea funcției educative a pedepsei privative de libertate și stimularea
interesului de participare la programele și activitățile recuperative.
Beneficiarii acestui program sunt toate persoanele private de libertatea nou
depuse ce se afla ȋn perioada de observare - carantinare, care pe parcursul a 3
saptamani, vor fi informate cu privire la regulamentul de ordine interioara specific
cadrului instituțional, vor fi stimulate ȋn vederea adoptării unei conduite dezirabile
din punct de vedere social inca de la începutul executări pedepsei privative de
libertate, vor fi cunoscute și li se vor identifica nevoile educaționale, de asistenta
sociala, dar și psihologica, ȋn vederea stabilirii prioritatilor ȋn derularea
intervenției recuperative, iar ȋn final se va încerca motivarea acestor persoane ȋn
vederea participării la programele educative și de asistenta psihosociala din oferta
unitatii de detenție.
Pe parcursul primei saptamani de desfășurare a acestui program se va stabili
grupul de lucru, se vor deschide dosarele de educație și asistenta psihosociala
individuale și vor fi completate de specialiști, se va prezenta instituția și va avea
loc informarea inițiala generala.

56
Datele obținute ȋn urma acestei evaluări generale, vor reprezenta punctul de
plecare pentru stabilirea prioritarilor ȋn planificarea demersurilor recuperative ce
urmăresc compensarea nevoilor educative și de asistare psihosociala identificate.
La finalizarea perioadei de carantina se vor completa planurile individualizate de
evaluare și intervenție educativa și terapeutica.
Prezentarea instituției și informarea inițiala generala se pot realiza prin
vizionarea, de către persoanele private de libertate, a unui material video care
trebuie sǎ ilustreze specificul instituției, spatiile de care aceasta dispune,
personalul din conducerea penitenciarului, cel din sectorul educație și asistenta
psihosociala, procedurile de lucru ȋn cadrul comisiilor, oferta de programe și
activitǎţi, principalele prevederi legislative și al regulamentului de ordine
interioara, precum și altele, realizarea materialul video fiind lăsat la latitudinea
fiecărei unitǎţi.
Pe parcursul următoarelor doua saptamani temele vor fi prezentate ȋn așa
măsura ȋncȃt sǎ fie parcurse ȋn întregime ȋn timpul alocat: prezentarea
regulamentului de ordine interioara, drepturile obligațiile, și interdicțiile
persoanelor private de libertate,prezentarea regimurilor de executare a pedepselor,
prezentarea ofertei educative și de asistenta psihosociala, asistenta religioasa,
asistenta medicala, activitatea productiva ȋn mediul penitenciar, norme de
prevenire împotriva electrocutării și protecției incendiilor, răspunderea materiala
ȋn interiorul locului de deținere, accesul la informații, legătura cu mediul exterior,
transferul dintr-o unitate intr-alta, liberarea condiționata și evaluarea finala;
punându-se însa accent pe instrumentele necesare adaptării persoanelor private de
libertate la viața carcerala și pe motivarea acestora pentru a participa la activitățile
și programele recuperative. Educatorul coordonator va avea ȋn vedere întocmirea
Mapelor de Camera ȋn care trebuie sǎ se regăsească materialele informative
utilizate ȋn timpul întâlnirilor, acestea putând fi studiate, oricând, de către cei
incluși ȋn program.
Tematica programului poate fi suplimentata și cu alte informații, ȋn funcție
de necesitǎţile specifice activității și de profilul unitǎţii, de aceleași criterii având
57
sǎ se tina cont și ȋn condițiile accentuării sau dezbaterii prelungite a unor teme,
exemplu elocvent reprezentându-l penitenciarele de minori și tineri, unde se va
avea ȋn vedere sublinierea caracterului educativ și formativ al pedepsei.
Se va avea ȋn vederea utilizarea de materiale informative accesibile
capacitații de înțelegere a persoanelor private de libertate, multiplicate ȋn suficiente
exemplare.
Resursele umane implicate fac referire la educatorul desemnat sǎ coordoneze
desfășurarea programului, precum și colaboratorii acestuia, ȋntrucȃt pentru
susținerea ședințelor care abordează subiecte caracteristice altor compartimente
este necesara prezenta unui reprezentant al fiecărui astfel de sector care sǎ
contribuie la prezentarea informațiilor. ȋn situația ȋn care nu va fi posibil acest
lucru, coordonatorul programului colaborând cu specialiștii, va putea el însuși sǎ
susține acele teme.
In ceea ce privește evaluarea inţialǎ a participanților la program, aceasta se
va realiza de către specialiștii sectorului educație și asistenta psihosociala.
In limitele impuse de tematica abordata, se recomanda utilizarea unor
metode și tehnici activ – participative de lucru, astfel ȋncȃt informația sǎ poată fi
asimilata intr-o maniera cat mai directa și interactiva, evitându-se simpla expunere
sau lecturare a materialului fata de grup.

PROGRAMUL DE PREGATIRE PENTRU LIBERARE


,,PROLIB”

58
Pregătirea persoanelor private de libertate pentru revenirea ȋn comunitate,
după finalizarea sancțiunilor penale, este un proces ce începe din prima zi de
detenție, se derulează pe toata perioada executorie și se intensifica la finalul
acesteia prin parcurgerea unui program educativ conceput, ȋn scopul creșterii
șanselor de incluziune social.
Aceasta etapa, imediat premergătoare liberării, are rolul de adaptare a
individului la specificul vieții comunitatii și de internalizare a drepturilor și
responsabilităților sociale.
Pentru ca acest program sa-si atingă scopul este necesara identificarea unor
soluții și a unor resurse viabile care sǎ vina ȋn întâmpinarea nevoilor individuale,
determinate de revenirea ȋn comunitate.
Trebuie sǎ aibă ȋn vedere faptul ca momentul liberării include și aspecte
negative determinate de fenomenul etichetării sociale, provocând persoanei
întoarsa ȋn societate sentimente contradictorii fata de familie și comunitate. După
executarea pedepsei privative de libertate, unii constata ca nu mai au familie,
locuința, loc de munca, posibilitǎţi financiare de a se întreține.
Aceste cauze cresc șansele ca odată întorși ȋn societate sǎ încalce din nou
normele impuse de către aceasta, sǎ comită infracțiuni și sǎ revină ȋn penitenciar.
De aceea activitățile derulate trebuie sǎ aibă o tematica specifica acestei etape a
traseului execuțional, oferind informații concrete despre serviciile sociale puse la
dispoziție de organizații nonguvernamentale și instituții ale statului, precum și
despre modalitățile de accesare a acestora.
Programul se va desfășura cu ajutorul unui asistent social ori educator și un
psiholog, pe durata a 8 ședințe cu tematica obligatorie și 16 ședințe cu tematica
obligatorie și opționala, ȋn colaborare cu reprezentanți ai A.J.O.F.M. ,
reprezentanți ai societatii civile și ai instituțiilor partenere de la nivel local, având
ca obiective principale informarea persoanelor private de libertate cu privire la
etapele ce trebuie sǎ le parcurgă după liberarea din penitenciar pentru a se putea
reintegra social, familiarizarea cu elementele de suport social care pot oferi
asistenta necesara reîntoarcerii ȋn comunitate, și pregătirea psihologica a
59
individului care a executat o pedeapsa privativa de libertate, cu privire la
influentele negative ce se pot exercita asupra lui la revenirea ȋn comunitate.
Tematica obligatorie:
 Activitatea nr.1 – Ședința introductiva: prezentarea programului și
evaluarea inițiala a grupului.
 Activitatea nr.2 – Căutarea unui loc de munca: informarea, prospectarea
pieței, pregătirea demersurilor ȋn vederea ocupării postului dorit.
 Activitatea nr.3 – Instrumente de sprijin pentru găsirea unui loc de munca:
curriculum vitae, scrisoarea de intenție.
 Activitatea nr.4 – Interviul de angajare.
 Activitatea nr.5 – Întrevederea pentru angajare.
 Activitatea nr.6 – Ajutorul de șomaj și ajutorul social.
 Activitatea nr.7 – Sprijinul societǎţii ȋn reinserţia persoanelor care au suferit
o condamnare penala.
 Activitatea nr.8 - Evaluarea finala.
In situația ȋn care acest program va fi susținut ȋn 16 ședințe, evaluarea finala
se va face după parcurgerea tematicii opționale.
Programul a fost conceput ca model pentru acest gen de activitati, urmând a
fi adaptat de către fiecare unitate ȋn parte ȋn funcție de specific și resursele umane
de care dispune.
Tematica și durata programului se structurează pe doua dimensiuni:
- Una obligatorie, care face referire la conținuturile ce trebuie transmise
tuturor persoanelor ce urmează sǎ fie liberate dintr-un penitenciar intr-un
timp scurt - 8 teme;
- Una opționala ce cuprinde și teme ce vor fi susținute de psiholog și care pot
fi transmise daca grupul de lucru e format din persoane despre care se știe ca
vor fi liberate intr-o perioada mai lunga de timp.
Aceasta tematica este orientativa și poate fi ȋmbogǎţitǎ la nivelul fiecărei
unitati de detenție, astfel ȋncȃt sǎ vina ȋn întâmpinarea cat mai multor nevoi

60
identificate de populația carcerala. Fiecare activitate dispune de material
informativ ce poate fi utilizat de coordonatorul programului ȋn timpul ședințelor.
Cel care coordonează derularea acestui program este asistentul social, acesta
putând colabora cu atât cu un educator, cat și cu un psiholog astfel ȋncȃt sǎ poată
fi parcursa tematica obligatorie și opționala. ȋn cazul ȋn care penitenciarul nu
dispune de un asistent social, programul poate fi condus și de un educator.
Este recomandatǎ cel puțin o întâlnire de consiliere și mediere a muncii
intre beneficiarii acestui program, persoanele private de libertate, și reprezentanții
AJOFM, pentru analizarea ofertelor existente pe piața muncii.
Pentru dezvoltarea relațiilor cu comunitatea este recomandatǎ implicarea cat
mai multor reprezentanți ai societatii civile și ai instituțiilor partenere de la nivel
local, prin acestea intelgand culte religioase, biserica, ONG-uri, primărie, politie,
judecătorie, serviciul de probațiune și altele.
Este necesara respectarea unei structuri ȋn ceea ce privește modul de
desfășurarea a activităților, ȋn sensul evidențierii momentelor specifice unei unitati
de invatare.
Astfel fiecare ședința trebuie sǎ înceapă printr-o pregătire a grupului prin
poziționarea spațiala a participanților ȋncȃt sǎ existe o buna comunicare, urmând
apoi un scurt moment de dinamizare ce se poate realiza printr-un joc sau activitate
practica.
La sfârșitul fiecărei activitati coordonatorul programului trebuie sǎ facă
aprecieri și recomandări cu privire la participarea grupului.
Evaluarea presupune analizarea evoluția ȋn ceea ce privește percepția
șanselor de integrare sociala ale fiecărui participant, pentru aceasta urmând ca la
începutul și sfârșitul programului sǎ se aplice un chestionar.
PROGRAMUL DE ALFABETIZARE A PERSOANELOR
PRIVATE DE LIBERTATE ,,ALFAZ”

61
In așezămintele de deținere exista un număr important de persoane private
de libertate care nu și-au definitivat pregătirea școlara, motiv pentru care exista o
preocupare susținuta pentru includerea acestora ȋn programele de școlarizare
organizate la nivel instituțional.
Avȃnd ȋn vedere ca aceasta componenta educativa contribuie ȋn maniera
determinanta la facilitarea reinsertiei sociale postcondamnatorii, eforturile
specialiștilor serviciilor de educație din penitenciare se îndreaptă atât către crearea
condițiilor necesare derulări corespunzătoare a procesului instructiv-educativ, cat
și către conștientizarea persoanelor private de libertate cu privire la necesitatea
completării pregătirii școlare, dând astfel utilitate timpul carceral.
Referitor la disponibilitatea persoanelor private de libertate de a fi incluși ȋn
activitati de școlarizare, specialiștii ȋn educație au semnalat ca situație frecvent
întâlnitǎ faptul ca aceștia refuza sǎ participe din doua motive: fie au parcurs
anumite nivele de invatamant, însa achizițiile scris-citit nu corespund acestora, fie
persoanele analfabete, aflate la o vârsta înaintata, refuza frecventarea scolii,
solicitând dobândirea minimala a unor cunoștințe legate de scris și citit.
Pentru a răspunde acestor cerințe s-a considerat oportuna derularea unui
program de alfabetizare pentru adulți, care sǎ se bazeze pe cunoștințele empirice
ale participanților și sǎ vizeze dobândirea deprinderilor elementare de scris-citit,
intr-un timp relativ scurt și nu pe durata unui întreg an calendaristic.
Acest program se desfasoara pe o perioada de 3 luni și este destinat
persoanelor private de libertate, care din diferite motive nu pot fi incluse ȋn
programul de școlarizare, aceștia urmând a dobândi cunostinte minime de scris-
citit, urmărindu-se dezvoltarea auzului fonetic, și anume despărțirea ȋn și labe,
distingerea corecta a sunetelor care intra ȋn componenta cuvintelor, a capacitații de
a se exprima ȋn scris, dezvoltarea capacitații de a citi corect un text la prima
vedere, formarea abilitații de a scrie după dictare și de a compune un text simplu
de maximum 15 rânduri, toate acestea evident ȋn limba romana.

62
Grupul va fi constituit din persoane private de libertate care, din diferite
motive, nu pot fi înscrise ȋn programul de școlarizare, cărora li se vor distribui
caiete și obiecte de scris.
Educatorul va insista pe dezvoltarea auzului fonetic, despărțirea cuvintelor
ȋn și labe și imbunatatirea exprimării orale. De asemenea, se va pune accent pe
invatarea și lucrul ȋn clasa, iar nu prin efectuarea de teme.
Se va urmări folosirea unui material didactic specific programului:
fragmente din ziare, reviste, fise de munca independenta, colaje de imagini, coli
mari de scris.
Metodele de lucru vor fi: explicația, conversația, invatarea prin descoperire,
exercițiul, problematizarea, studiul de caz, observația, munca independenta,
precum și jocul de rol.
Evaluarea programului va urmări:
- Evaluarea inițiala a gradului de însușire a cunoștințelor de scris-citit de către
participanții înscriși la program;
- Evaluarea continua a cunoștințelor dobândite, realizata la finalul fiecărei
ședințe;
La finalul ședințelor se vor face aprecieri cu privire la desfășurarea fiecărei
întâlniri, vor fi evidențiate persoanele care au participat activ și vor fi încurajate
cele mai puțin participative.

PROGRAMUL DE EDUCAȚIE CIVICǍ

63
In contextul actualei societatea, se pune un mare accent pe acumularea cat
mai multor informații din domenii de activitate diverse, ce urmăresc dezvoltarea
deprinderilor sociale, adaptarea la viața ȋn comunitate depinzând ȋn mare măsura
de acestea.
Persoanele private de libertate întâlnite ȋn unitățile aflate ȋn subordinea
Administrației Naționale a Penitenciarelor prezintă, pe langa carente din punct de
vedere al educației și psihologice, și o lipsa a unui bagaj de informații relevant,
util ȋn vederea adoptării unui mod de viața ȋn conformitate cu cerințele sociale.
Acest program vizează informarea persoanelor private de libertate cu privire
la drepturile cetățeanului ȋn general, conștientizarea acestora cum ca având
cunostinte despre aceste aspecte ale vieții sociale li se va dezvolta sentimentul de
apartenenta la marea ,,familie” a societatii, astfel ca la revenirea ȋn sânul acesteia
totul va fi mai ușor.
Obiectul acestui proiect de educație civica este comportamentul moral și
spiritul civic al individului. Exista tendința de alăturare, uneori chiar suprapunere a
educației morale și celei civice, însa ceea ce este important este faptul ca valorile
și normele ce le sunt proprii, definesc doua variabile de comportament social: tipul
de comportament moral și tipul de comportament civic, ȋn care relația cetatean-
stat, societate civica și relația interpersonala morala sunt numai un element
constitutiv al fenomenului moral sau a celui civic.
Programul se adresează populației penitenciare generale și răspunde, din
punct de vedere al tematicii abordate, necesitaților de invatare/informare a
persoanelor private de libertate, intr-o maniera psihopedagogica interactiva.
Scopul acestui program este prezentarea persoanelor private de libertate a
structurii și functionalitatii statului de drept și asimilarea cunoștințelor despre
legile care normează comportamentul uman ȋn societate, precum și dezvoltarea
respectului, ca valoare, și însușirea unui comportament corespunzător din punct de
vedere civic, ȋn ceea ce privește conviețuirea ȋn cadrul unei societati.

64
Acest program privește populația general întâlnitǎ ȋn cadrul așezǎmȃntului
de deținere, se desfasoara ȋn decursul a 20 de ședințe susținute de educatorii
unitatii și urmărește prezentarea celor mai importante prevederi și valori statuate
ȋn Declarației Universale a Drepturilor Omului și Convenția Europeana a
Drepturilor Omului, formarea și consolidarea unui comportament prosocial,
precum și dezvoltarea capacitații de comunicare intre participanți și a spiritului
de întrajutorare.
Evaluarea se va face atât la începutul programului, dar și pe parcursul și la
finalul acestuia.

PROGRAMUL PENTRU SǍNǍTATE


,,EDUCOSAN”

Perspectiva asupra sanatatii de-a lungul timpului diferă, însa nu ca idee


principala, ca principiu, ci doar ca forma de prezentare. Astfel uneori s-a considerat
a fi cel mai dorit trofeu al umanitatii intrucat ,,sănătatea nu este totul, însa fara
sănătate, totul este nimic”, alteori o fac sinonim termenului de fericire, citându-l pe
filosoful german Schopenhauer ,,Noua zecimi din ferirea noastră se bazează pe
sănătate”.
Pana la o anumita vârsta, sănătatea pare ca vine de la și ne, lucru ce-i
determina pe majoritatea indivizilor sǎ nu se gândească, ca aceasta este foarte
fragila și ca ar trebui sǎ se îngrijească permanent de ea.
Pentru orice individ, privare de libertate constituie o situație deosebita, cu
ampla rezonanta ȋn mediul sau de viața, atât pe durata detenției cat și după aceea.
Mediul închis, spațiul limitat, lipsa de mișcare, stresul și tensiunile inerente
acestui loc, reprezintă dar cativa factori care fac din sănătatea fizica și mentala a
persoanelor private de libertate un aspect important, de cele mai multe ori chiar
vulnerabil al vieții ȋn detenție.

65
De aceea menținerea sanatatii fizice și mentale, are o mare relevanta pentru
așezămintele de deținere, intrucat ȋn acest mediu se reunesc persoane ce provin din
medii sociale variate, unii dintre ei cu o educație sanitara precare, cu preocupări
aproape inexistente vizavi de sănătate, igiena ori prevenirea îmbolnăvirilor.
Pentru menținerea sanatatii colectivității din unitățile de detenție este necesar
ca persoanele private de libertate sǎ dobândească minimul de cunostinte privind
riscurile la care se expun, masurile preventive de combatere a unor boli, noțiunile
de prim ajutor și ȋn special schimbarea acelor comportamente ce prezintă risc de
îmbolnăvire.
Ca și ȋn cazul programului pentru educație civica, și acesta se adresează
persoanelor private de libertate aparținând populației generale, cu precizarea ca
durata programului este de 13 saptamani, cu o frecventa de 2 ședințe pe saptamana
a 50 de minute fiecare, ȋn urma cărora se dorește informarea persoanelor private de
libertate cu privire la noțiunile fundamentale de igiena individuala și colectiva,
adoptarea unor obiceiuri de viața sănătoase, familiarizarea cu unele masuri de
acordare a primului ajutor, ori dezvoltarea unor comportamente profilactice.
Programul a fost conceput ca model pentru acest gen de activitati, urmând a
fi adaptat de către fiecare educator coordonator, ȋn funcție de specificul grupului de
lucru, de nivelul intelectual al membrilor acestuia, de condițiile existente ȋn unitate
și de resursele umane disponibile.
Beneficiarii acestui program vor fi persoanele private de libertate care
prezintă carente ȋn educația sanitara, precum și cei care și-au manifestat
disponibilitatea de a participa la acest program ȋn vederea completării cunoștințelor
igienico-sanitare, ținându-se cont de recomandările din Planului Individual de
Intervenție Educativa și Terapeutica.
In ceea ce privește metodele de lucru, este recomandatǎ alternarea
activităților activ-participative cu cele expozitive, crearea unei atmosfere propice
asimilării informațiilor și crearea unei relații autentice de comunicare intre
coordonator și participanți prin intermediul dispunerii mobilierului ȋn cerc și
înlăturarea obstacolelor dintre cele doua parți.
66
Se va evita expunerea informațiilor sub forma de prelegere, și se va insista
pe aspectele practice și a problemelor cu care se confrunta persoanele private de
libertate ȋn viața cotidiana. Va fi încurajat dialogul deschis cu persoanele private de
libertate ȋn vederea fixării noțiunilor medicale prezentate, dar și pentru a-i îndruma
ȋn cunoașterea unor modalitati de rezolvare a unor probleme de sănătate.
Informațiile prezentate ȋn program au rol orientativ și pot fi suplimentate,
completate ori simplificate ȋn funcție de necesitatile de ordin practic. Deși suportul
teoretic al activităților este prezentat intr-un limbaj de specialitate, se recomanda ca
educatorul sa-l transmită adaptat puterii de înțelegere a grupului, ȋn așa fel ȋncȃt sǎ
nu fie prea simplu pentru un grup format din persoane private de libertate cu un
nivel intelectual ridicat, sau sǎ fie inaccesibil și greu de inteles pentru un grup de
persoane private de libertate cu nivel intelectual scăzut.
Evaluarea se va realiza la sfârșitul fiecărei activitati prin întrebări și
răspunsuri, fise individuale de lucru, scurte concursuri sau activitati practice.

RECUPERAREA PSIHOSOCIALǍ
A MINORILOR

Activitatea cu minorii aflați ȋn detenție este una din sarcinile cele mai
complexe și dificile ale administrației penitenciare. Aceasta reclama o atenție
susținuta și justifica organizarea și menținerea unei structuri specifice care sǎ
poată răspunde obiectivelor stabilite prin lege și nevoilor de dezvoltare ale
minorilor destinate adaptării intervenției psihosociale la vârsta minorului, la
personalitatea sa, la actul comis și gradul sau de responsabilitate.
Pentru asigurarea continuității intervenției psihosociale, precum și pentru
eficientizarea acesteia este necesara munca ȋn echipa pluridisciplinara, organizata
la nivelul fiecărei unitati penitenciare care sǎ includă: seful secției, personalul de
supraveghere, educatorul, cadrele didactice implicate ȋn procesul de invatamant
67
desfășurat cu aceasta categorie penala, pot ajuta echipa pluridisciplinara, furnizând
infromatii legate de evoutia școlara și conduita minorului.
Se va urmări ca folosirea timpului sǎ fie bine planificata și se va impune ca
orarul ȋn fiecare secție sǎ fie cunoscut și respectat.
Acest lucru va ajuta la oferirea unor repere temporale clare care sa-i
obișnuiască pe minori cu un ritm de viața echilibrat, existenta unei organizări
saptamanale a timpului, ce presupune anticipația și angajamentul, punerea la
dispoziție a unui program de activitati ȋn raport cu care minorii și membrii
personalului sa-l respecte, preîntâmpinarea atitudinilor de sustragere a minorilor de
la îndeplinirea obligațiilor.
Activitatea de intervenție psihosociala trebuie sǎ se realizeze individual și ȋn
lucrul cu grupuri alcătuite din 10-12 minori.
Activitățile recuperative urmăresc 4 zone principale după cum urmează:
 Aria educativa și de dezvoltare a competentelor sociale ale cărei obiective
sunt invatarea deprinderilor și formarea atitudinilor care sǎ faciliteze un
comportament autonom, responsabil și dezirabil din punct de vedere social,
precum și dezvoltarea universului de cunoaștere și a capacitații de utilizare
a informațiilor ȋn viața cotidiana.
 Aria pentru echilibrare și optimizare psihocomportamentala care urmărește
compensarea dezechilibrelor din planul personalității, adecvarea imaginii de
și ne și conștientizarea resurselor personale, imbunatatirea și stemului de
relații interpersonale.
 Aria instructiv-formativa, mai exact școlarizare și pregătire profesionala,
unde se dorește inițierea/completarea nivelului de școlarizare ȋn concordanta
cu și stemul de invatamant public, formarea și calificarea profesionala ȋn
concordanta cu interesele, aptitudinile individuale și evoluția pieței forței de
munca.
 Aria activităților artistice și sportiv-recreative care urmăresc menținerea
unei condiții fizice adecvate vârstei și dezvoltarea spiritului de echipa și

68
fairplay, descoperirea și valorificarea inclinațiilor și aptitudinilor artistice
ȋn activitati de timp liber.
Activitățile desfășurate cu aceștia vizează ȋn principal reducerea
vulnerabilității lor psihologice și sociale, ameliorarea și echilibrarea personalității
și introducerea ȋn activitati ȋn care ei pot avea succes, prin aceasta modificându-se
imaginea de și ne și permițându-i exploatarea potențialului pe care îl prezintă.
Intervenția recuperativa cuprinde ansamblul structura de programe și
activitati care oferă minorilor diferite ocazii de invatare, urmărindu-se dobândirea
acelor competente de viața menite sǎ le determine un comportament constructiv,
autonom și responsabil ȋn cadrul comunitatii.

PROGRAME EDUCATIVE ȘI DE ASISTENȚǍ PSIHOSOCIALǍ


PENTRU FEMEILE AFLATE ȊN EXECUTAREA UNEI
PEDEPSE PRIVATIVE DE LIBERTATE

Femeile aflate ȋn instituțiile privative de libertate reprezintă o categorie


penala ce necesita demersuri educative și psihosociale specifice, adaptate
caracteristicilor, nevoilor și domeniului lor de interes.
In general, o mare parte din persoanele care ajung sǎ execute sancțiuni
penale provin din medii defavorizate, din familii ȋn care condițiile materiale sunt
precare sau care au trăit experiențe traumatizante și agresiuni din partea celor din
jur, astfel ca multe dintre ele nu cunosc regulile elementare de igiena sau nu au
urmat vreo data cursuri de școlarizare. Din aceasta perspectiva exista anumite
programe care aseaza femeia ȋn centrul intervenției educative și psihosociale, ȋn
încercarea de a contribui la ameliorarea și imbunatatirea condiției umane.
Cele patru programe dezvoltate spre a servi la scopul prezentat anterior,
propun o tematica generoasa și dispun de un fundament teoretic structurat ce poate
fi adaptat la particularitățile fiecărui grup de lucru, precum și la specificul unitatii
de detenție, ȋn sensul ca acolo unde se înregistrează o fluctuație crescuta a
69
populației carcerale se pot selecta anumite teme ȋn așa fel ȋncȃt programul sǎ
corespunda perioadei de staționare a grupului căruia i se adresează, sau pot fi
selectate anumite teme pentru a fi prezentate ca și activitati cu i anumita tematica,
grupurile de lucru ȋn aceasta situație fiind deschise.
PROGRAMUL MINTE SǍNǍTOASǍ, ȊN CORP SǍNǍTOS!
Are ca scop oferirea femeilor ce ispășesc o pedeapsa privativa de libertate
cunostinte legate de specificul propriului organism și de a le forma anumite
deprinderi sănătoase de viața, atât pentru propria persoana, cat și pentru familiile
pe care le au sau urmează sǎ și le întemeieze.
Obiectivele generale urmărite de-a lungul celor 20 de ședințe, întinse pe o
perioada de 3 luni sunt: conștientizarea diferențelor dintre organismul feminin și
cel masculin, cunoașterea metodelor de prevenire și de tratare a unor maladii
grave specifice, precum și înțelegerea importantei menținerii sanatatii, atât a celei
individuale, cat și a familiei.
Grupul se va constitui pe baza de voluntariat și va reuni femei de vârste
diferite.
Fiecare activitate va cuprinde un material informativ cuprinzător ce trebuie
cunoscut de coordonatorul programului, precum și indicații legate de organizarea
activității și a participantelor.
Educatorul va avea libertatea de a selecta simplifica și adapta aceste
conținuturi la specificul grupului pe care îl coordonează, putând sǎ introducă
exerciții noi cu grad sporit de atractivitate sau sǎ simplifice materialul de
prezentare.
La finalul ședințelor se vor face aprecieri cu privire la derularea fiecărei
activitati, vor fi evidențiate persoanele care au participat activ și vor fi încurajate
cele mai puțin participative.

PROGRAMUL DREPTURI ȘI RESPONSABILITǍȚI


PARENTALE
70
Cele mai multe femei private de libertate considera ca știu cum sǎ se
comporte cu copiii, cum sa-i crească, cum sa-i sprijine și sa-i inteleaga, dar sunt
situații când bunele intenții nu sunt suficiente. Copii au nevoie de dragoste,
securitate și de un comportament constant, adecvat situațiilor ȋn relația părinte
copili.
Programul are ca scop conștientizare rolului care ii revine mamei ȋn relația
cu copilul sau, optimizarea relaționării dintre mama și copil, dezvoltarea
capacitații necesare prevenirii și depășirii unor situații de dificultate sau
vulnerabilitate sociala, pe care le pot întâmpina femeile cu copiii lor.
Principalele obiective sunt cunoașterea princiarelor prevederi legale
referitoarea le drepturile copilului, la drepturile și obligațiile parintilor și la
masurile de protecție sociala prin care autoritățile publice intervin ȋn sprijinul
familiei cu copii, cunoașterea principalelor responsabilitati parentale referitoare la
creșterea și îngrijirea copiilor, însușirea abilitaților necesare utilzarii diferitelor
forme de protecție sociala.
Durata programului este de 3 luni și se va desfășura cu o frecventa de doua
întâlniri pe saptamana.
Se va pune accent pe maniera interactiva de lucru și de comunicare a
informațiilor, evitându-se simpla expunere a informațiilor prezentate ȋn suportul
teoretic.
PROGRAMUL DE EDUCAȚIE PARENTALǍ
Acest program are ca grup ținta femeile, tinerele și minorele aflate ȋn
executarea unei pedepse privative de libertate, este coordonat de un psiholog și
urmărește dezvoltarea atitudinilor și aptitudinilor parentale.
Majoritatea femeilor și tinerelor aflate ȋn stare privativa de libertate au copii
sau vor avea copii, iar pentru unele dintre mame gestionarea relației cu copii lor
reprezintă adesea o sarcina emoționala copleșitoare ce nu poate fi integrata,
producând astfel tulburări la nivel comportamental și ȋn modul de percepție a
realității, toate acestea afectând potențialul de schimbare și restructurare
personala. A invata sǎ fii părinte nu înseamnă a te reinventa sau a-ti nega
71
experiența anterioara, ci înseamnă sǎ înțelegi ce se întâmpla cu copiii, ȋn diferite
perioade ale dezvoltării lor.
Obiectivele urmărite ȋn cadrul acestui program sunt:
- Înțelegerea dezvoltării psihocomportamentale a copiilor;
- Achiziționarea de noi modele de relaționare corespunzătoare fiecărui
stadiu de dezvoltare;
- Înțelegerea unor situații particulare ȋn dezvoltarea copilului și a
expectațiilor comportamentale asociate fiecărei perioade de
dezvoltare.
PROGRAMUL RELAȚII CONJUGALE ȘI FAMILIALE
Conceperea acestui program se bazează pe particularitățile socio-culturale și
psihologice ale femeilor private de libertate.
Cea mai mare parte a persoanelor private de libertate de sex feminin provin
din familii ȋn care ,,normalitatea” relației de cuplu se raportează la un cu totul alt
reper decât norma statistica sau norma ideala.
Caracteristicile acestor familii sunt absenta comunicării, a angajamentului
afectiv, consumul de alcool și /sau substanțe psihotrope și nu de puține ori abuzul,
de la neglijare pana la abuz fizic și sexual.
In absenta unor repere adecvate referitoare la ceea ce reprezintă normalitatea
nu ne putem aștepta decât la perpetuarea acestui model invatat ȋn familiile pe care
aceste femei și le vor construi ulterior.
Principiile ce stau la baza acestui program sunt:
- Angajamentul conjugal și familial este fundamental pentru stabilitatea
familiala;
- Marea diversitate a familiilor;
- Durabilitatea și importanta legăturilor parentale, influenta pe care membrii
unei familii o exercita unii asupra altora;
- Existenta familiilor vulnerabile caracterizate prin nevoi crescute la nivel
fizic, psihic, economic și social.

72
Programul are ca scop informarea femeilor private de libertate asupra unor
aspecte legate de diferențele intre sexe, diferențe care nu au valente negative,
stereotipul feminin, percepția sociala asupra a ceea ce înseamnă sexul femeiesc,
nefiind polarizate negativ ȋn raport cu sexul bărbătesc.
Sunt abordate particularitățile legate de cuplul conjugal, conflictul și surse
ale conflictului ȋn cuplu, precum și comunicarea ȋn cadrul cuplului.
Un interes aparte va fi acordat abuzului intra-familial, precum și efectelor
acestuia atât asupra femeii, cat și asupra copilului. Raportat la situația enunțata
anterior se urmărește conștientizarea femeii ȋn raport cu poziția de victima sau
persecutor pe care o poate ocupa ȋn cadrul cuplului și parasirea triunghiului
dramatic, implicit blocarea jocurilor psihologice, descoperirea și orientarea pe
resurse.
Ultima parte este destinata influentei familiei ȋn alegerea partenerului, a
modelelor interactionale, finalul programului cuprinzând elemente schematice de
terapie familiala și de cuplu.
Acest set de programe reprezintă un instrument de lucru pentru specialiștii
din domeniul educație și asistenta psihosociala, care lucrează cu aceasta categorie
penala și își propune sǎ ofere modele structurate și interactive de activitati care
pot contribui la creșterea valorii persoanelor cărora li se adresează.

ACTIVITǍȚI DE MENȚINERE A LEGǍTURII

73
CU FAMILIA

Cum specificasem și un pic mai înainte despre faptul ca Serviciul de


Asistenta Psihosociala asigura menținerea legăturii cu familia, un asemenea
exemplu constituind o activitate desfășurata ȋn luna februarie a anului 2010, ȋn
penitenciarul Poarta Alba, unde apropiindu-se ziua de 1 martie, au fost invitați
parintii minorilor aflați ȋn detenție ȋn aceste penitenciar, spre a le fi prezentate
condițiile reale ȋn care sunt cazați minorii, problemele pe care aceștia le întâmpina
pe parcursul detenției, dar și problemele pe care aceștia le pun pe parcursul
acesteia, iar cel mai important lucru, responsabilizarea parintilor, ȋn vederea
exercitării unui mai bun control al activității minorilor, unei mai bune și reale
comunicări cu aceștia, astfel ȋncȃt după ispășirea pedepsei privative de libertate
aceștia sǎ se poată reintegra ȋn sânul familiei și ȋn cadrul societatii cat mai ușor.
S-a pus accent pe menținerea legăturii cu familia deoarece aceasta reprezintă
primul micro grup ȋn care individul trebuie sǎ reintegreze după terminarea
pedepsei, aceasta reprezentând de cele mai multe ori punctul de plecare către
reintegrare ȋn societate ori recidiva. Astfel s-a dovedit ca persoanele care au ispășit
o pedeapsa privativa de libertate și au avut sprijin din partea familiei au reușit sǎ
se reabiliteze foarte repede.
Acestea fiind spuse consider ca daca s-a reușit ca pe parcursul detenției,
persoana privata de libertate sǎ mentina legătura cu familia ȋn condiții bune, la
ieșirea din penitenciar va avea șanse foarte mari de a primi suportul acesteia și de
a se reabilita, pe când daca individul ȋn timpul detenției nu a menținut legătura cu
familia, este foarte probabil ca aceasta sǎ nu-i ofere niciun sprijin după liberare,
lucru ce va duce către un risc de recidiva foarte ridicat.

ROGRAMUL DE FORMARE PROFESIONALǍ


74
Un asemenea program este cel intitulat ,,PESTE OBSTACOLE, CU
SPERANTA și INCREDERE” desfășurat ȋn perioada noiembrie 2009 – aprilie
2011 ȋn cadrul Penitenciarului Poarta Alba, finanțat din Fondul Social European
POSDRU/53/6.1/G/31163, care ȋn colaborare cu Asociația Viitorul Romilor și
Centrul De Formare Profesionala și Dezvoltare Regionala Constanta urmăresc
promovarea adaptabilității, ocupabilitatii, incluziunii sociale și facilitarea
accesului și participării pe piața muncii a persoanelor de etnie roma care sunt ȋn
curs de executare a unei pedepse privative de libertate.
Acest program este adresat unui număr de 150 de persoane private de
libertate de etnie rroma, cu vârsta peste 21 de ani, fara o calificare profesionala și
care au de executat intre 1,5 și 3 ani pana la punerea ȋn libertate.
Obiectivele propriuzise alea acestui program sunt:
1. Instruirea/ împuternicirea unui număr de 150 de persoane de etnie rroma
care sunt ȋn curs de executare a unei pedepse private de libertate, pentru
piața de munca deschisa.
2. Sensibilizarea potențialilor angajatori și a comunitatii, ȋn ceea ce privește
angajarea persoanelor de etnie rroma care au executat o pedeapsa privativa
de libertate, ȋn piața de munca deschisa.
Obiective adiacente ale acestui program sunt:
 Schimbarea atitudinii și creșterea gradului de înțelegere a comunitatii
și ȋn primul rând a comunitatii de oameni de afaceri, fata de
persoanele de etnie rroma cu cazier;
 Creșterea respectului de și ne și imbunatatirea imaginii persoanelor
de etnie rroma cu cazier;
 Imbunatatirea relațiilor dintre persoanele de etnie rroma cu cazier și
membrii familiei, susținerea acestora ȋn găsirea unui loc de munca;
 Creșterea nivelului de implicare și responsabilitate sociala a
sectorului business, mass-media și a altor reprezentanți ai
comunitatii;
75
 Limitarea tendinței de recidiva a persoanelor de etnie rroma cu cazier
din motive sociale și păstrarea locului de munca după angajare;
 O mai buna înțelegere și o mai buna practica de advocacy ȋn
concordanta cu practicile europene existente și ȋn favoarea punerii ȋn
practica a politicilor naționale;
 Influențarea schimbărilor ȋn comportamentul social fata de ONG-uri
și fata de inițiativele de caritate ale donatorilor și voluntarilor locali;
 Parteneriat public-privat pe termen lung ȋn economia sociala.
Tot ȋn cadrul penitenciarului Poarta Alba care este coordonator al zonei de
Sud-Est se vor organiza cursuri de calificare ȋn funcția de fochist pentru
penitenciarele aflate ȋn subordinea acestuia și anume: Penitenciarul Focșani,
Penitenciarul Galați, Penitenciarul Brăila, Penitenciarul de Minori și Tineri
Tichilești și penitenciarul Tulcea. Aceștia vor obține un certificat de calificare
profesionala avizat de Ministerul Educației și Cercetării și de Ministerul Muncii,
Solidarității Sociale și Familiei, vor deservi ȋn prima faza penitenciarele din care
provin, urmând a se folosi de acest lucru drept experiența ȋn munca pentru când își
vor căuta un loc de munca după liberare.

CONCLUZII

76
Putem afirma că activităţile educative şi de intervenţie psiho-socială
reprezintă unele din cele mai importante activităţi desfăşurate pe timpul custodiei
persoanei private de libertate. În cadrul acestor activităţi persona privată de
libertate trece printr-o serie de programe care au ca scop redefinirea scării de valori
şi stimularea potenţialului pozitiv al acestor persoane.
În cadrul acestor programe persoanele private de libertate trebuie încurajate
nu numai să participe şi să îşi dea și silinţa în carul activităţilor desfăşurate în
penitenciar, ci şi să continue educaţia şi după părăsirea penitenciarului. Personalul
din cadrul compartimentelor care lucrează cu aceste persoane trebuie să posede
experienţă şi calificări, cel puţin egale cu cele pe care le are personalul din reţeaua
principală de servicii de educaţie, întrucât în munca cu aceste persoane este nevoie
de o mobilitate deosebită în ceea ce priveşte modul în care sunt aplicate masurile
educative şi de intervenţie psihosocială.

BIBLIOGRAFIE

77
1. Constituţia României modificată şi completată prin Legea de revizuire a
Constituţiei României nr.429/2003
2. Legea nr. 275 din 4 iulie 2006 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
3. Hotărârea Guvernului nr.1897 din 21 decembrie 2006 privind aprobarea
regulamentului de aplicare al legii nr.275 din 4 iulie 2006 privind
executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal
4. Centrul de resurse juridice ANP, Ghidul Educatorului, Bucureşti, (2004)
5. Gheorghiță Călinescu, Constantin Victor Drăghici, Drepturile
persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate, Editura și
TECH, Craiova(2007)
6. Ministerul Justiţiei DGP, Documente Internaţionale privind apărarea
drepturilor omului, Bucureşti, (2003)
7. Gheorghe Florian, Fenomenologie Penitenciară, Editura OSCAR
PRINT, Bucureşti, (2003)
8. Penal Reform International – Manual de formare NR.1 „Drepturile
omului şi deţinuţii vulnerabili” Editura GRUPHAŞ, Bucureşti, (2004)
9. Gheorghe Florian, Psihologie Penitenciară, Editura OSCAR PRINT,
Bucureşti, (2001)
10. Ana Bălan, Emilian Stănişor, Roxana Elaş, Administraţiile Penitenciare
Europene, Editura OSCAR PRINT, Bucureşti, (2002)
11. Gǎbudean Manuela, Program de Adaptare la condițiile privării de
libertate, Ministerul Justiției Administrația Naționala A Penitenciarelor
12. Ardeleanu Mihaela, Gaspar Raluca, Boier Irina, Colceriu Marin, Susan
Monica, Program de pregătire pentru liberare, Ministerul Justiției
Administrația Naționala A Penitenciarelor
13. Pompilia Manoiu, Andreea Neagoe, Program de alfabetizare pentru
persoanele private de libertate care nu pot fi școlarizate, Ministerul
Justiției Administrația Naționala A Penitenciarelor
78
14. Tiţ Mariana, Program educație pentru sănătate, Ministerul Justiției
Administrația Naționala A Penitenciarelor
15. Jean Michel Armand, Marie Anne Baulon, Jean Marc Ait Larbi, Pripp
Cristina, Gheorghe Florian, Ruse Mircea, Ghidul de bune practici pentru
personalul care lucrează cu minorii aflați ȋn detenție, Ministerul Justiției
Administrația Naționala A Penitenciarelor 2006
16. Pompilia Mǎnoiu, Cecilia Rad, Iulian Brȃncoveanu, Mircea Dreghici,
Alina Zamosteanu, Culegere de programe educative și de asistenta
psihosociala pentru femeile aflate ȋn așezămintele de detenție,Ministerul
Justiției Administrația Naționala A Penitenciarelor

RESURSE WEB

1. http://www.anp-just.ro
2. http://www.educationinprison.org/RegionalNetwork/eaea.php
3. http://www.unesco.org/education/uie/pdf/prisonedbucharest_rom.pdf
4. http://www.epea.org
5. http://www.cred.org.ro
6. http://www.rescue.ro
7. http://www.alternativesociale.ro
8. http://www.dadalos.org
9. http://www.apador.org

79